Directiva 2225/18-oct-2023 privind contractele de credit de consum şi de abrogare a Directivei 2008/48/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare

Versiune de la: 22 Decembrie 2023

Dată act: 18-oct-2023

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(3)Aceste rapoarte şi consultări au evidenţiat faptul că Directiva 2008/48/CE a fost parţial eficace în ceea ce priveşte asigurarea unor standarde ridicate de protecţie a consumatorilor şi promovarea dezvoltării unei pieţe unice a creditelor, precum şi faptul că aceste obiective sunt în continuare relevante. Motivele pentru care directiva respectivă a fost doar parţial eficace sunt legate atât de directiva însăşi (de exemplu, de formularea imprecisă a anumitor articole), cât şi de factori externi, de pildă evoluţiile legate de digitalizare, aplicarea sa în practică şi felul în care s-a asigurat respectarea sa în statele membre, precum şi de faptul că anumite aspecte ale pieţei creditelor de consum nu fac obiectul directivei respective.

(6)Situaţia de fapt şi de drept care rezultă din aceste diferenţe de la nivel naţional duce, în anumite cazuri, la denaturarea concurenţei între creditorii din Uniune şi creează obstacole în calea funcţionării pieţei interne. Această situaţie limitează capacitatea consumatorilor de a beneficia de o ofertă din ce în ce mai amplă de credite transfrontaliere, care se preconizează că va creşte în continuare ca urmare a digitalizării. Denaturările şi limitările menţionate pot avea, la rândul lor, drept consecinţă reducerea cererii de bunuri şi servicii. Această situaţie conduce, de asemenea, la un nivel necorespunzător şi inconsecvent de protecţie a consumatorilor din întreaga Uniune.

(8)Prezenta directivă completează normele prevăzute în Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴). Pentru a garanta securitatea juridică, ar trebui clarificat faptul că, în cazul unui conflict între dispoziţiile prezentei directive şi cele ale Directivei 2002/65/CE, ar trebui să se aplice dispoziţiile din prezenta directivă ca lex specialis.

(10)Pentru a îmbunătăţi funcţionarea pieţei interne a creditelor de consum, este necesar să se prevadă un cadru armonizat la nivelul Uniunii într-o serie de domenii esenţiale. Având în vedere dezvoltarea pieţei creditelor de consum, în special în mediul online, şi mobilitatea tot mai mare a cetăţenilor Uniunii, o legislaţie la nivelul Uniunii orientată spre viitor, care să poată fi adaptată la viitoarele forme de creditare şi care să permită statelor membre un grad corespunzător de flexibilitate în procesul de punere în aplicare, va facilita crearea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru întreprinderi.

(13)O armonizare completă este necesară pentru a se asigura un nivel ridicat şi echivalent de protecţie a intereselor tuturor consumatorilor din Uniune şi pentru a se crea o piaţă internă care funcţionează optim. Prin urmare, nu ar trebui să li se permită statelor membre să menţină sau să introducă dispoziţii de drept intern diferite de cele prevăzute în prezenta directivă, cu excepţia cazului în care aceasta prevede altfel. Cu toate acestea, o astfel de limitare nu ar trebui să se aplice decât în cazul în care există dispoziţii armonizate în prezenta directivă. În absenţa unor astfel de dispoziţii armonizate, statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a menţine sau de a introduce dispoziţii de drept intern. În consecinţă, statele membre ar trebui să poată menţine sau introduce dispoziţii de drept intern cu privire la răspunderea solidară a furnizorului de bunuri sau a prestatorului de servicii şi a creditorului. Statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a menţine sau de a introduce dispoziţii de drept intern privind anularea unui contract de vânzare de bunuri sau de prestare de servicii în cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de retragere din contractul de credit. În acest sens, în cazul contractelor de credit pe durată nedeterminată, ar trebui să li se permită statelor membre să stabilească un termen minim care trebuie să curgă între momentul în care creditorul solicită rambursarea şi ziua în care trebuie rambursat creditul.

(14)Definiţiile prevăzute în prezenta directivă stabilesc anvergura armonizării. În consecinţă, obligaţia care revine statelor membre de a transpune prezenta directivă ar trebui să fie limitată la domeniul de aplicare al acesteia, astfel cum este stabilit prin definiţiile menţionate. Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere punerii în aplicare de către statele membre, în conformitate cu dreptul Uniunii, a dispoziţiilor prezentei directive în domenii care nu intră în domeniul său de aplicare. Un stat membru ar putea astfel să menţină sau să introducă dispoziţii de drept intern corespunzătoare prezentei directive sau anumitor dispoziţii ale prezentei directive, cu privire la contractele de credit care nu intră în domeniul de aplicare al acesteia, de exemplu, cu privire la contractele de credit la încheierea cărora consumatorului i se cere să pună un bun la dispoziţia creditorului, cu titlu de garanţie, şi în cazul cărora răspunderea consumatorului este strict limitată la bunul pus la dispoziţie sau cu privire la contractele de credit al căror obiect îl constituie un credit cu o valoare totală mai mare de 100 000 EUR. De asemenea, statele membre ar putea aplica prezenta directivă şi în cazul creditelor legate care nu se încadrează în definiţia unui contract de credit legat prevăzută de prezenta directivă. Astfel, dispoziţiile prezentei directive cu privire la contractele de credit legate ar putea să se aplice contractelor de credit care servesc doar parţial la finanţarea unui contract pentru furnizarea de bunuri sau prestarea unui serviciu.

(15)O serie de state membre au aplicat Directiva 2008/48/CE în sectoare care nu se încadrează în domeniul său de aplicare pentru a spori nivelul de protecţie a consumatorilor, în timp ce alte state membre aplică, pentru reglementarea sectoarelor respective, dispoziţii de drept intern diferite care decurg din particularităţile pieţei, menţinându-se astfel anumite divergenţe între dispoziţiile de drept intern ale diferitelor state membre cu privire la respectivele tipuri de credite. În fapt, o serie de contracte de credit care nu se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 2008/48/CE pot fi în detrimentul consumatorilor, inclusiv contractele de credit pe termen scurt cu costuri ridicate, a căror valoare este, de regulă, mai mică decât pragul minim de 200 EUR prevăzut în directiva respectivă. În acest context şi cu scopul de a asigura un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor şi de a facilita piaţa creditelor de consum transfrontaliere, prezenta directivă ar trebui să reglementeze anumite contracte care au fost excluse din domeniul de aplicare al Directivei 2008/48/CE, cum ar fi contractele de credit de consum care au ca obiect un credit cu o valoare mai mică de 200 EUR. În mod similar, prezenta directivă ar trebui să reglementeze şi alte produse potenţial defavorabile din cauza costurilor ridicate pe care le implică sau a penalităţilor ridicate aplicate în cazul neefectuării plăţilor, pentru a se asigura o mai mare transparenţă şi o mai bună protecţie a consumatorilor, ceea ce ar determina sporirea încrederii consumatorilor. În acest sens, contractele de închiriere sau de leasing cu opţiune de cumpărare, contractele de credit sub forma unei facilităţi de tip "descoperit de cont" în baza cărora creditul trebuie rambursat în termen de o lună, contractele de credit în baza cărora creditul este acordat fără dobândă şi fără niciun alt cost şi contractele de credit în baza cărora creditul trebuie să fie rambursat în termen de trei luni şi pentru care sunt de plătit doar costuri nesemnificative nu ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive. Cu toate acestea, pentru unele dintre contractele de credit care au fost excluse din domeniul de aplicare al Directivei 2008/48/CE şi care ar trebui să intre sub incidenţa prezentei directive, şi anume contractele de credit care au ca obiect un credit cu o valoare mai mică de 200 EUR, creditele acordate fără dobândă şi fără să implice niciun alt cost ci doar costuri limitate pe care consumatorul le suportă pentru efectuarea plăţilor cu întârziere, precum şi creditele care trebuie rambursate în termen de trei luni şi pentru care sunt de plătit doar costuri nesemnificative, statele membre ar trebui să poată exclude aplicarea unui număr bine definit şi limitat de dispoziţii ale prezentei directive referitoare la publicitate, informaţii precontractuale şi informaţii contractuale, pentru a evita o sarcină inutilă pentru creditori, ţinând seama de particularităţile pieţei şi de caracteristicile specifice acestor contracte de credit, cum ar fi durata lor mai scurtă, asigurând în acelaşi timp un nivel mai ridicat de protecţie a consumatorilor.

(16)Sistemele de tip "buy now, pay later" ("cumpără acum, plăteşte mai târziu"), prin care creditorul acordă un credit unui consumator cu scopul exclusiv de a achiziţiona bunuri sau servicii furnizate de un furnizor şi care sunt instrumente financiare digitale noi care permit consumatorilor să facă achiziţii şi să le plătească ulterior, sunt adesea acordate fără dobândă şi fără niciun alt cost şi, prin urmare, ar trebui incluse în domeniul de aplicare al prezentei directive.

(17)Amânarea la plată de un anumit tip, care survine atunci când un furnizor de bunuri sau un prestator de servicii acordă consumatorului timp pentru a plăti un bun sau un serviciu fără dobândă şi fără să implice niciun alt cost, cu excepţia costurilor limitate suportate, în conformitate cu dreptul intern, pentru efectuarea plăţilor cu întârziere, ar trebui exclusă din domeniul de aplicare al prezentei directive, cu condiţia să nu existe nicio terţă parte, ca de exemplu în cadrul sistemelor de tip "buy now, pay later" ("cumpără acum, plăteşte mai târziu"), care să ofere un credit pentru bunul sau serviciul respectiv şi cu condiţia ca plata să fie efectuată integral într-un interval de timp limitat, de 50 de zile de la livrarea bunului sau de la prestarea serviciului. În fapt, astfel de amânări la plată constituie practici comerciale utilizate în mod obişnuit pentru a permite consumatorilor să plătească abia după primirea bunurilor sau serviciilor, ceea ce reprezintă un avantaj pentru consumatori, de exemplu în cazul amânării la plata facturilor medicale, când spitalele acordă consumatorilor timp pentru a-şi achita cheltuielile medicale. Pentru anumiţi furnizori mari de bunuri sau prestatori de servicii online care au acces la o bază mare de clienţi, excluderea respectivă ar trebui să fie limitată la situaţiile în care niciun terţ nu oferă sau achiziţionează credite, iar plata trebuie efectuată integral în termen de 14 zile de la livrarea bunurilor sau de la prestarea serviciilor, fără dobândă şi fără să implice nici un alt cost ci doar costuri limitate suportate de consumator, în conformitate cu dreptul intern, pentru efectuarea plăţilor cu întârziere. În caz contrar, având în vedere posibilităţile lor financiare şi capacitatea lor de a încuraja consumatorii să cumpere în mod impulsiv şi, eventual, să se angajeze într-un consum excesiv, astfel de mari furnizori online ar putea să ofere pe scară largă facilităţi de amânare la plată, fără nicio protecţie pentru consumatori, subminând astfel concurenţa loială cu alţi furnizori de bunuri sau prestatori de servicii. O astfel de limitare ar continua să permită consumatorilor să efectueze plăţi în mod convenabil în termen de două săptămâni, garantând totodată că, în cazul în care marii furnizori de bunuri sau prestatori de servicii online doresc să acorde credite pe scară largă cu o scadenţă mai lungă, aceştia intră sub incidenţa prezentei directive.

(18)Astfel cum se precizează la considerentul 17 din Regulamentul (UE) 2015/751 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁵), cardurile de debit cu plată amânată sunt carduri de credit disponibile în mod obişnuit pe piaţă, iar titularului acestui tip de card i se debitează contul cu valoarea totală a tranzacţiilor la o anumită dată convenită în prealabil, de obicei o dată pe lună, fără a plăti dobândă. Statele membre ar trebui să poată exclude de la aplicarea prezentei directive anumite contracte de credit care iau forma cardurilor de debit cu amânare la plată, deoarece astfel de contracte de credit pot ajuta gospodăriile să îşi adapteze mai uşor bugetul în funcţie de venitul lunar, fiind vorba de cazurile în care creditul trebuie rambursat în termen de 40 de zile, este scutit de dobândă şi nu implică niciun alt cost ci doar costuri limitate legate de prestarea serviciului de plată, fiind acordat de o instituţie de credit sau de o instituţie de plată. Această derogare nu ar trebui să aducă atingere aplicării dispoziţiilor relevante privind facilitatea de tip "descoperit de cont" sau depăşirea limitei de credit, care ar trebui să se aplice în cazul în care rambursarea depăşeşte soldul pozitiv al contului curent.

(21)În ceea ce priveşte contractele de credit care prevăd acorduri între creditor şi consumator vizând amânarea la plată sau metodele de rambursare pentru cazurile în care consumatorul se află deja în situaţie de nerespectare a obligaţiilor de plată sau este probabil să se regăsească în situaţie de nerespectare a obligaţiilor de plată în conformitate cu contractul de credit iniţial, şi atunci când astfel de acorduri sunt de natură să evite riscul demarării unor proceduri judiciare privind neplata, iar clauzele acestora nu sunt mai puţin favorabile decât cele prevăzute în contractul de credit iniţial, statele membre ar trebui să poată decide să aplice doar un număr limitat de dispoziţii ale prezentei directive, scutindu-i, printre altele, pe creditori de obligaţia de a efectua o evaluare a bonităţii. Aceasta nu îi poate împiedica pe consumatorii aflaţi în dificultate de plată să obţină un nou contract de credit care să îi ajute să ramburseze mai uşor creditul iniţial. Spre exemplu, consumatorii ar fi consideraţi susceptibili de a intra în situaţie de nerespectare a obligaţiilor de plată în cazul în care şi-au pierdut locul de muncă.

(22)Începând din 2008, finanţarea participativă s-a dezvoltat ca o formă de finanţare disponibilă pentru consumatori, de obicei pentru cheltuieli sau investiţii mici. Un furnizor de servicii de creditare prin finanţare participativă exploatează o platformă digitală deschisă publicului pentru a pune în legătură sau pentru a facilita punerea în legătură a potenţialilor creditori, care acţionează sau nu în cadrul activităţii lor comerciale, economice sau profesionale, cu consumatorii care caută finanţare. O astfel de finanţare ar putea lua forma unui credit de consum. În cazul în care furnizorii de servicii de creditare prin finanţare participativă oferă în mod direct credite consumatorilor, acestora ar trebui să li se aplice dispoziţiile prezentei directive referitoare la creditori. În cazul în care furnizorii de servicii de creditare prin finanţare participativă facilitează acordarea de credite între creditori care acţionează în cadrul activităţii lor comerciale, economice sau profesionale şi consumatori, creditorilor respectivi ar trebui să li se aplice obligaţiile care le revin creditorilor în temeiul prezentei directive. Într-o astfel de situaţie, furnizorii de servicii de creditare prin finanţare participativă acţionează ca intermediari de credit şi, prin urmare, acestora ar trebui să li se aplice obligaţiile care le revin intermediarilor de credit în temeiul prezentei directivă.

(24)Contractele pentru prestarea de servicii în mod continuu sau pentru furnizarea de bunuri de acelaşi fel, atunci când consumatorul plăteşte pentru acestea în rate, pe durata furnizării lor, pot să difere considerabil, din punctul de vedere al intereselor părţilor contractante implicate, precum şi al modalităţilor şi al efectuării tranzacţiilor, de contractele de credit care intră sub incidenţa prezentei directive. Prin urmare, astfel de contracte nu ar trebui considerate contracte de credit în sensul prezentei directive. Astfel de contracte includ, de exemplu, contractele de asigurare în care prima de asigurare este plătită în rate lunare.

(25)Contractele de credit care acoperă acordarea de credite garantate cu bunuri imobile şi contractele de credit al căror scop este de a finanţa achiziţionarea sau păstrarea drepturilor de proprietate asupra unui teren sau asupra unei clădiri existente sau proiectate, inclusiv asupra unor incinte folosite pentru desfăşurarea de activităţi comerciale, economice sau profesionale, ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive deoarece aceste contracte sunt reglementate de Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁶). Cu toate acestea, creditele având drept scop renovarea unui bun imobil rezidenţial şi care au o valoare totală mai mare de 100 000 EUR şi care nu sunt garantate nici prin ipotecă, nici printr-o altă garanţie comparabilă utilizată în mod curent într-un stat membru având ca obiect bunuri imobile sau printr-un drept asupra bunurilor imobile, nu ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(30)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁷), care se aplică oricărei prelucrări de date cu caracter personal efectuate de creditori şi de intermediarii de credit care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, şi, în special, nu ar trebui să aducă atingere principiilor referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal prevăzute la articolul 5 din regulamentul respectiv, inclusiv principiilor reducerii la minimum a datelor, exactităţii şi limitării legate de scop.

(31)Consumatorii care sunt rezidenţi legali în Uniune nu ar trebui să fie discriminaţi din motive de cetăţenie sau loc de reşedinţă sau din oricare alt motiv, astfel cum se prevede la articolul 21 din Cartă, atunci când solicită, încheie sau deţin un contract de credit pe teritoriul Uniunii. Acest lucru nu aduce atingere posibilităţii de a oferi condiţii diferite de acces la un credit atunci când aceste condiţii diferite sunt justificate corespunzător de criterii obiective. În plus, acest lucru nu ar trebui înţeles ca generând o obligaţie pentru creditori sau pentru intermediarii de credit de a furniza servicii în domenii în care nu desfăşoară activităţi comerciale.

(32)Consumatorii ar trebui protejaţi împotriva practicilor neloiale sau înşelătoare, în special în ceea ce priveşte informaţiile furnizate de creditor sau de intermediarul de credit, în conformitate cu Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁸). Directiva menţionată continuă să se aplice contractelor de credit şi funcţionează ca o "plasă de siguranţă" care asigură menţinerea unui nivel comun ridicat de protecţie a consumatorilor împotriva practicilor comerciale neloiale în toate sectoarele, inclusiv prin completarea altor dispoziţii din dreptul Uniunii.

(⁸)Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori şi de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului ("Directiva privind practicile comerciale neloiale") (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).

(33)Ar trebui prevăzute dispoziţii specifice privind publicitatea referitoare la contractele de credit şi privind anumite informaţii standard care trebuie să fie oferite consumatorilor pentru a le permite acestora, în special, să compare diferitele oferte. Aceste informaţii standard ar trebui oferite într-o manieră clară, concisă şi vizibilă prin intermediul unui exemplu reprezentativ. Valoarea totală a creditului şi durata de rambursare aleasă de creditor pentru un astfel de exemplu reprezentativ ar trebui să corespundă, pe cât posibil, caracteristicilor contractului de credit pe care îl promovează creditorul. Informaţiile standard ar trebui să fie prezentate imediat, într-un mod vizibil şi clar şi într-un format atractiv. Acestea ar trebui să fie perfect lizibile şi adaptate pentru a ţine seama de constrângerile de natură tehnică ale anumitor suporturi, cum ar fi ecranele telefoanelor mobile. Pe canalele digitale, o parte din informaţiile standard aferente exemplului reprezentativ ar putea fi furnizate prin intermediul unui clic, al derulării conţinutului sau al glisării pe ecran. Cu toate acestea, înainte de a accesa ofertele de credit, consumatorilor ar trebui să li se prezinte toate informaţiile standard care trebuie incluse în publicitatea referitoare la contractele de credit, chiar şi în cazul în care clicul, derularea conţinutului sau glisarea pe ecran există ca opţiune. Informaţiile standard ar trebui, de asemenea, să fie clar separate de orice informaţii suplimentare referitoare la contractul de credit. Condiţiile promoţionale temporare, cum ar fi o rată a dobânzii aferente creditului mai mică utilizată drept "momeală" pentru primele luni ale contractului de credit, ar trebui să fie clar identificate ca atare. Consumatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a vizualiza rapid toate informaţiile esenţiale, chiar şi pe ecranul unui telefon mobil.

Consumatorului ar trebui să i se comunice, de asemenea, numărul de telefon şi adresa de e-mail a creditorului şi, dacă este cazul, a intermediarului de credit, pentru a-i permite acestuia să contacteze creditorul sau intermediarul de credit în mod rapid şi eficient. În cazul în care nu este posibil să se indice valoarea totală a creditului sub forma cuantumurilor totale puse la dispoziţie, în special în cazul în care prin contractul de credit se acordă consumatorului libertate în privinţa efectuării tragerilor cu o limitare privind cuantumul, ar trebui să se prevadă un prag. Acesta ar trebui să indice limita superioară a creditului care poate fi pus la dispoziţia consumatorului. În cazuri specifice şi justificate, pentru a îmbunătăţi înţelegerea de către consumatori a informaţiilor incluse în publicitatea referitoare la contractele de credit, atunci când suportul utilizat nu permite afişarea vizuală a informaţiilor, cum ar fi în cazul publicităţii difuzate la radio, cantitatea de informaţii furnizate ar trebui redusă. În plus, statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a prevedea în dreptul lor intern cerinţe de informare privind publicitatea referitoare la contractele de credit care nu conţine informaţii cu privire la costul creditului. Pentru a reduce cazurile de vânzare necorespunzătoare a creditelor unor consumatori care nu sunt în măsură să şi le permită şi pentru a promova creditarea durabilă, publicitatea referitoare la contractele de credit ar trebui să conţină, în toate cazurile, un avertisment clar şi vizibil prin care consumatorii să fie informaţi că banii împrumutaţi costă bani. Pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecţie a consumatorilor, ar trebui interzise anumite tipuri de publicitate, cum ar fi cele care încurajează consumatorii să solicite un credit sugerându-le că acesta le-ar îmbunătăţi situaţia financiară sau pretinzând că creditele înregistrate în bazele de date au o influenţă redusă sau inexistentă asupra evaluării unei cereri de credit. De asemenea, statelor membre ar trebui să li se permită să interzică publicitatea pe care o consideră riscantă pentru consumatori, cum ar fi cea care scoate în evidenţă uşurinţa sau viteza cu care se poate obţine un credit.

(34)Un suport durabil, inclusiv versiuni pe hârtie sau versiuni digitale interoperabile, portabile şi prelucrabile automat ale documentelor, ar trebui să permită transmiterea informaţiilor personal către consumator, ar trebui să permită consumatorului să păstreze informaţiile astfel încât acestea să fie accesibile pentru consultări ulterioare şi pentru o durată adecvată scopului informaţiilor, ar trebui să permită reproducerea fără modificări a informaţiilor stocate şi ar trebui să asigure lizibilitatea informaţiilor, astfel încât informaţiile să poată fi citite şi invocate. Consumatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a alege tipul de suport durabil pe care să primească informaţii în etapa precontractuală şi după încheierea contractului şi prin intermediul căruia să îşi notifice retragerea. Cu toate acestea, consumatorii nu ar trebui să-şi poată notifica retragerea şi nici să solicite creditorilor sau, după caz, intermediarilor de credit, să furnizeze informaţii prin intermediul unor tipuri de suporturi durabile care nu sunt utilizate în mod curent.

(35)Publicitatea tinde să se axeze cu precădere pe unul sau mai multe produse, însă consumatorii ar trebui să poată lua deciziile cunoscând întreaga gamă de produse de credit oferite. În acest sens, informaţiile generale joacă un rol important în educarea consumatorului cu privire la gama variată de produse şi servicii disponibile şi la principalele caracteristici ale acestora. Prin urmare, consumatorii ar trebui să aibă în orice moment acces la informaţiile generale referitoare la produsele de credit disponibile. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere obligaţiei de a furniza consumatorilor informaţii precontractuale personalizate.

(36)Pentru a putea lua decizii în deplină cunoştinţă de cauză, consumatorii ar trebui să primească, nu concomitent cu încheierea contractului de credit, ci cu suficient timp înainte, informaţii precontractuale adecvate, pe care să le poată analiza cu atenţie într-un moment potrivit pentru ei, inclusiv informaţii privind condiţiile şi costul creditului şi obligaţiile care le revin, precum şi explicaţii adecvate cu privire la acestea. Scopul este de a se asigura că consumatorii au suficient timp pentru a citi şi a înţelege informaţiile precontractuale, pentru a compara ofertele şi pentru a lua o decizie în cunoştinţă de cauză. O astfel de cerinţă nu ar trebui să aducă atingere Directivei 93/13/CEE a Consiliului (⁹).

(37)Informaţiile precontractuale ar trebui furnizate prin intermediul formularului "Informaţii standard la nivel european privind creditul de consum", prevăzut în anexa I la prezenta directivă. Pentru a-i ajuta pe consumatori să înţeleagă şi să compare diferitele oferte, elementele principale ale creditului ar trebui să figureze în mod vizibil pe prima pagină a formularului respectiv, astfel încât consumatorii să aibă posibilitatea de a vizualiza rapid toate informaţiile esenţiale, chiar şi pe ecranul unui telefon mobil. În cazul în care nu toate elementele principale pot fi afişate în mod vizibil pe o singură pagină, acestea ar trebui să fie afişate în prima parte a formularului "Informaţii standard la nivel european privind creditul de consum", pe cel mult două pagini. Informaţiile furnizate în formularul respectiv ar trebui să fie clare, perfect lizibile şi adaptate la constrângerile de natură tehnică ale anumitor suporturi, cum ar fi ecranele telefoanelor mobile. Acestea ar trebui să fie afişate într-un mod adecvat şi corespunzător pe diferitele canale, pentru a se asigura că fiecare consumator poate avea acces la informaţiile respective în condiţii de egalitate şi în conformitate cu Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁰).

(38)Pentru a asigura cel mai înalt grad de transparenţă şi comparabilitate a ofertelor, informaţiile precontractuale ar trebui să includă în special dobânda anuală efectivă aferentă creditului, stabilită în acelaşi mod în întreaga Uniune. Dat fiind faptul că dobânda anuală efectivă nu poate fi indicată în acest stadiu decât printr-un exemplu, acest exemplu ar trebui să fie reprezentativ. Prin urmare, aceasta ar trebui să corespundă, de exemplu, duratei medii şi valorii totale a creditului acordat pentru tipul de contract de credit în cauză şi, dacă este cazul, bunurilor achiziţionate. La stabilirea exemplului reprezentativ ar trebui să se ia în considerare, de asemenea, frecvenţa anumitor tipuri de contracte de credit pe o anumită piaţă. În ceea ce priveşte rata dobânzii aferente creditului, frecvenţa ratelor şi capitalizarea dobânzii, creditorii ar trebui să folosească metoda lor obişnuită de calcul pentru respectivul credit de consum. În cazul în care informaţiile precontractuale sunt furnizate cu mai puţin de o zi înainte ca consumatorul să îşi asume obligaţii în temeiul unui contract de credit sau al unei oferte, creditorul şi, dacă este cazul, intermediarul de credit ar trebui să atenţioneze consumatorul, în intervalul cuprins între o zi şi şapte zile de la încheierea contractului sau, după caz, a transmiterii ofertei de credit de către consumator, despre posibilitatea de a se retrage din contractul de credit.

(41)Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a păstra sau introduce dispoziţii de drept intern care să interzică creditorului să impună consumatorului, pentru respectivul contract de credit, să îşi deschidă un cont bancar sau să încheie un contract pentru un alt serviciu accesoriu ori să plătească cheltuielile sau comisioanele aferente unor asemenea conturi bancare sau altor servicii accesorii. În statele membre în care sunt permise astfel de oferte combinate, consumatorii ar trebui să fie informaţi, înainte de încheierea contractului de credit, cu privire la eventualele servicii accesorii care sunt obligatorii pentru obţinerea creditului sau cu privire la clauzele şi condiţiile contractuale oferite. Costurile aferente acestor servicii accesorii, în special primele de asigurare, ar trebui să fie incluse în costul total al creditului. Ca alternativă, în cazul în care valoarea unor astfel de costuri nu poate fi determinată în prealabil, consumatorii ar trebui să primească informaţii adecvate privind existenţa costurilor în etapa precontractuală. Ar trebui să se pornească de la prezumţia că respectivii creditori au cunoştinţă de costurile serviciilor accesorii pe care le oferă consumatorilor, ei înşişi sau în numele unui terţ, cu excepţia cazului în care preţul acestora depinde de caracteristicile specifice ale consumatorilor sau de situaţia specifică a acestora.

(43)Consumatorii ar trebui să primească informaţii complete înainte de încheierea unui contract de credit, indiferent dacă un intermediar de credit este sau nu implicat în comercializarea creditului. Prin urmare, cerinţele referitoare la informaţiile precontractuale ar trebui să se aplice, în general, şi intermediarilor de credit. Cu toate acestea, în cazul în care furnizorii de bunuri sau prestatorii de servicii acţionează cu titlu accesoriu în calitate de intermediari de credit, nu este recomandabil să li se impună acestora obligaţia juridică de a furniza informaţii precontractuale în conformitate cu prezenta directivă. Se consideră, de exemplu, că furnizorii de bunuri sau prestatorii de servicii acţionează cu titlu accesoriu în calitate de intermediari de credit în cazul în care activitatea lor în această calitate nu reprezintă scopul principal al activităţii lor comerciale, economice sau profesionale. În aceste cazuri, se asigură totuşi un nivel suficient de protecţie a consumatorilor, întrucât creditorul ar trebui să poarte responsabilitatea de a se asigura că consumatorul primeşte informaţii precontractuale complete, fie de la intermediarul de credit, în cazul în care creditorul şi intermediarul de credit convin în acest mod, fie într-un alt mod corespunzător.

(45)În ciuda informaţiilor precontractuale care trebuie furnizate, consumatorul poate să aibă nevoie în continuare de asistenţă suplimentară pentru a decide care este contractul de credit, din gama de produse propusă, care se potriveşte cel mai bine nevoilor şi situaţiei sale financiare. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că înainte de încheierea unui contract de credit creditorii şi, dacă este cazul, intermediarii de credit acordă o astfel de asistenţă cu privire la produsele de credit pe care le oferă consumatorului, oferind în mod gratuit explicaţii adecvate cu privire la informaţiile relevante, inclusiv şi în special cu privire la caracteristicile esenţiale ale produselor propuse consumatorului într-o manieră personalizată, astfel încât consumatorul să poată înţelege efectele pe care acestea le pot avea asupra situaţiei sale economice, inclusiv consecinţele juridice şi financiare ce pot decurge din neîndeplinirea obligaţiilor contractuale. Creditorii şi, dacă este cazul, intermediarii de credit ar trebui să adapteze modul în care sunt oferite astfel de explicaţii la circumstanţele în care se oferă creditul şi la nevoia de asistenţă a consumatorului, ţinând seama de cunoştinţele şi experienţa consumatorului în materie de credite şi de natura fiecărui produs de credit. Aceste explicaţii nu ar trebui să constituie, în sine, o recomandare personalizată. Statele membre ar trebui să poată solicita creditorilor şi, dacă este cazul, intermediarilor de credit să consemneze în ce formă şi în ce moment astfel de explicaţii au fost furnizate consumatorului.

(46)După cum s-a subliniat în propunerea Comisiei de regulament de stabilire a unor norme armonizate privind inteligenţa artificială (Regulamentul privind inteligenţa artificială), publicată la 21 aprilie 2021, sistemele de inteligenţă artificială (sistemele de IA) pot fi implementate cu uşurinţă în mai multe sectoare ale economiei şi societăţii, inclusiv la nivel transfrontalier, şi pot circula în întreaga Uniune. În acest context, atunci când personalizează preţul ofertelor lor pentru anumiţi consumatori sau pentru anumite categorii de consumatori pe baza procesului decizional automatizat, creditorii şi intermediarii de credit ar trebui să îi informeze pe consumatori în mod clar că preţul care le este prezentat este personalizat pe baza unui proces de prelucrare automată a datelor cu caracter personal, inclusiv a datelor deduse, astfel încât aceştia să poată ţine seama de potenţialele riscuri atunci când iau decizia de cumpărare. În temeiul articolului 14 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) 2016/679, creditorii şi intermediarii de credit au, de asemenea, obligaţia de a informa consumatorii care primesc oferta cu privire la sursele din care provin datele utilizate pentru personalizarea ofertei.

(47)Este important să se prevină practicile de tipul celor de legare a anumitor produse, care pot determina consumatorii să încheie un contract de credit care nu este în interesul lor, fără a restricţiona, totuşi, gruparea de produse, care poate fi în avantajul consumatorilor. Statele membre ar trebui, în orice caz, să continue să monitorizeze îndeaproape pieţele de servicii financiare cu amănuntul pentru a se asigura că practicile de grupare nu denaturează alegerea consumatorului sau concurenţa. Ca regulă generală, practicile de legare nu ar trebui permise, cu excepţia cazului în care serviciul sau produsul financiar oferit împreună cu contractul de credit nu ar putea fi oferit separat, fiind o parte integrantă a creditului, de exemplu în cazul unei facilităţi de tip "descoperit de cont". Deşi, ţinând seama de considerente legate de proporţionalitate, creditorul ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita consumatorului să deţină o poliţă de asigurare relevantă pentru a garanta rambursarea creditului sau pentru a asigura valoarea garanţiei, consumatorul ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi alege propriul furnizor de asigurări. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere condiţiilor de creditare stabilite de creditor, cu condiţia ca poliţa de asigurare a furnizorului respectiv să aibă un nivel de garanţie echivalent cu poliţa de asigurare propusă sau oferită de creditor. În plus, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a standardiza, integral sau parţial, acoperirea oferită de contractele de asigurări pentru a facilita compararea diferitelor oferte pentru consumatorii care doresc să facă astfel de comparaţii. Pentru a permite consumatorului să aibă la dispoziţie un timp suplimentar în care să poată compara ofertele de asigurare înainte de a achiziţiona o poliţă de asigurare, statele membre ar trebui să impună să i se acorde consumatorului cel puţin trei zile pentru compararea ofertelor de asigurare legate de contractele de credit, fără ca ofertele să fie modificate, iar consumatorul să fie informat în acest sens. Consumatorii ar trebui să poată încheia o poliţă de asigurare înainte de expirarea termenului de trei zile în cazul în care solicită acest lucru în mod explicit.

(48)Din cauza istoricului lor medical, multe persoane care au supravieţuit cancerului şi care se află în remisie de multă vreme se confruntă adesea cu un tratament inechitabil în ceea ce priveşte accesul la servicii financiare. Adesea astfel de persoane se confruntată cu prime restrictiv de mari, deşi sunt vindecaţi de mulţi ani, uneori chiar de zeci de ani. Pentru a oferi consumatorilor care au supravieţuit unui cancer acces egal la asigurările legate de contractele de credit, statele membre ar trebui să impună ca poliţele de asigurare să nu se bazeze pe date cu caracter personal privind diagnosticele de boli oncologice ale consumatorilor după scurgerea unei anumite perioade de timp de la încheierea tratamentului medical suportat de consumatorii respectivi. O astfel de perioadă de timp stabilită de statele membre nu ar trebui să depăşească 15 ani de la încheierea tratamentului medical suportat de consumator.

(49)Contractele de credit şi serviciile accesorii ar trebui să fie prezentate într-un mod clar şi transparent. Nu ar trebui să fie posibil să se deducă tacit consimţământul consumatorului pentru încheierea unor contracte de credit sau pentru achiziţionarea de servicii accesorii. Un astfel de consimţământ al consumatorului ar trebui să fie o afirmaţie explicită care să constituie o manifestare liber exprimată, specifică, în cunoştinţă de cauză şi lipsită de ambiguitate a acordului consumatorului. În acest context, tăcerea, inactivitatea sau opţiunile implicite cum ar fi casetele bifate în prealabil nu ar trebui să fie considerate drept o manifestare a consimţământului consumatorului.

(50)Oferirea de servicii de consiliere sub forma unei recomandări personalizate, altfel spus serviciile de consiliere, reprezintă o activitate care poate fi combinată cu alte aspecte legate de acordarea sau intermedierea de credite. Prin urmare, pentru a putea înţelege natura serviciilor care le sunt oferite, consumatorilor ar trebui să li se aducă la cunoştinţă în ce constau serviciile de consiliere, precum şi dacă li se oferă sau li se pot oferi sau nu astfel de servicii. Având în vedere importanţa pe care consumatorii o acordă termenilor "consiliere" şi "consilieri", ar trebui să li se permită statelor membre să interzică utilizarea acestor termeni sau a unor termeni similari, în cazul în care serviciile de consiliere sunt oferite consumatorilor de creditori sau de intermediari de credit. Este, de asemenea, oportun ca statele membre să impună garanţii în cazul în care serviciile de consiliere sunt descrise ca fiind independente, pentru a se asigura că gama de produse analizate şi acordurile de remunerare corespund aşteptărilor consumatorilor cu privire la serviciile de consiliere respective. Atunci când oferă servicii de consiliere, creditorii sau intermediarii de credit ar trebui să menţioneze dacă recomandarea se va baza numai pe propria gamă de produse sau pe o gamă largă de produse de pe piaţă, astfel încât consumatorul să poată înţelege baza pe care se face recomandarea. În plus, creditorii şi intermediarii de credit ar trebui să indice tariful datorat de consumator pentru furnizarea serviciilor de consiliere sau, în cazul în care suma nu poate fi determinată la momentul aducerii la cunoştinţă, metoda utilizată pentru calcularea acesteia. Consilierea ar trebui să fie întotdeauna furnizată în interesul consumatorului, de către consilieri care se informează cu privire la nevoile şi situaţia consumatorului şi care recomandă contracte de credit adecvate nevoilor, situaţiei financiare şi situaţiei personale ale consumatorului, ţinând seama, de asemenea, de obiectivul de a reduce la minimum situaţiile de nerespectare a obligaţiilor de plată şi restanţele. În plus, atunci când se oferă consiliere, ar trebui avut în vedere un număr suficient de mare de contracte de credit din gama de produse a furnizorului de consiliere.

(51)Acordarea unor credite care nu au fost solicitate de consumator poate fi asociată, în unele cazuri, unor practici dăunătoare pentru consumator. În acest sens, ar trebui interzise acordarea nesolicitată de credite, inclusiv cardurile de credit nesolicitate, aprobate în prealabil şi trimise consumatorilor, introducerea unilaterală a unei noi facilităţi de tip "descoperit de cont" ori de tip "depăşirea limitei de credit", sau majorarea unilaterală a limitei descoperitului de cont, a limitei de credit sau a limitei cardurilor de credit ale consumatorului. De asemenea, ar trebui interzisă acordarea nesolicitată de credite sub formă de contracte negociate în afara spaţiilor comerciale, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 8 din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹¹). Interzicerea acordării nesolicitate de credite nu ar trebui să împiedice creditorii şi intermediarii de credit să facă publicitate sau să ofere credite în cadrul unei relaţii comerciale, în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecţia consumatorilor şi cu măsurile naţionale adoptate în conformitate cu dreptul Uniunii, inclusiv să facă publicitate şi să ofere credite în punctele de vânzare pentru a finanţa achiziţionarea unui bun sau a unui serviciu.

(53)Statele membre ar trebui să ia măsuri corespunzătoare pentru a promova practici responsabile pe parcursul tuturor etapelor relaţiei de creditare, luând în considerare caracteristicile specifice ale pieţei lor de credit. Ar trebui ca printre respectivele măsuri să se poată număra, de exemplu, furnizarea de informaţii pentru consumatori şi educarea acestora, inclusiv acordarea de avertismente cu privire la riscurile asociate nerespectării obligaţiilor de plată şi supraîndatorării. Este important, mai ales pe o piaţă a creditelor în expansiune, ca creditorii să nu se lanseze într-un proces iresponsabil de acordare de împrumuturi şi să nu ofere credite fără evaluarea prealabilă a bonităţii. Statele membre ar trebui să efectueze supravegherea necesară evitării unui astfel de comportament al creditorilor şi să stabilească modalităţile necesare pentru sancţionarea unui astfel de comportament. Fără a aduce atingere dispoziţiilor privind riscul de credit din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹²), creditorii ar trebui să poarte răspunderea de a verifica individual bonitatea consumatorului. În acest scop, creditorilor ar trebui să li se permită să utilizeze informaţiile furnizate de către consumator nu numai pe durata întocmirii contractului de credit în cauză, ci şi pe parcursul unei relaţii comerciale de lungă durată cu respectivul consumator. Totodată, consumatorii ar trebui să acţioneze cu prudenţă şi să îşi respecte obligaţiile contractuale.

(54)Este esenţial ca înainte de încheierea unui contract de credit să se evalueze şi să se verifice capacitatea şi predispoziţia consumatorului de a rambursa creditul. Această evaluare a bonităţii ar trebui să fie proporţionată şi efectuată în interesul consumatorului, pentru a preveni practicile iresponsabile de acordare de credite şi supraîndatorarea şi ar trebui să ia în considerare toţi factorii necesari şi relevanţi care ar putea influenţa capacitatea consumatorului de a rambursa creditul. Calendarul de rambursare ar trebui adaptat la nevoile specifice ale consumatorului şi la capacitatea de rambursare a acestuia. În cazurile în care cererea de credit este depusă în comun de mai mulţi consumatori, evaluarea bonităţii ar putea fi efectuată pe baza capacităţii comune de rambursare. O evaluare pozitivă nu ar trebui să aducă atingere libertăţii contractuale a creditorului în ceea ce priveşte acordarea de credite. Statele membre ar trebui să poată elabora orientări suplimentare cu privire la alte criterii şi metode de evaluare a bonităţii unui consumator, de exemplu, prin stabilirea unor limite privind raportul între valoarea creditului acordat şi cea a garanţiei aferente creditului sau raportul între valoarea împrumutului şi cea a veniturilor.

(55)Evaluarea bonităţii ar trebui să se bazeze pe informaţii privind situaţia financiară şi economică a consumatorului. Astfel de informaţii ar trebui să fie necesare şi proporţionale cu natura, durata, valoarea şi riscurile creditului pentru consumator, în conformitate cu principiul reducerii la minimum a datelor prevăzut în Regulamentul (UE) 2016/679, şi ar trebui să fie relevante, complete şi exacte. Aceste informaţii ar trebui să includă cel puţin veniturile şi cheltuielile consumatorului, luând în considerare în mod corespunzător şi obligaţiile curente ale consumatorului, printre care cheltuielile de întreţinere ale acestuia şi ale gospodăriei sale, precum şi obligaţiile financiare ale consumatorului. Informaţiile respective nu ar trebui să includă categoriile speciale de date cu caracter personal menţionate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679, cum ar fi datele privind sănătatea, inclusiv datele referitoare la cancer, şi nici informaţiile obţinute de pe reţelele de socializare. Orientările Autorităţii Bancare Europene din 29 mai 2020 privind iniţierea şi monitorizarea creditelor oferă orientări cu privire la categoriile de date care pot fi utilizate pentru prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul evaluării bonităţii, ce includ dovezi ale veniturilor sau ale altor surse de rambursare, informaţii privind activele şi pasivele financiare sau informaţii privind alte angajamente financiare. Consumatorii ar trebui să furnizeze informaţii cu privire la situaţia lor financiară şi economică pentru a facilita evaluarea bonităţii. Creditul ar trebui pus la dispoziţia consumatorului numai în cazul în care rezultatul evaluării bonităţii indică faptul că este probabil ca obligaţiile care decurg din contractul de credit să fie îndeplinite în modul prevăzut în contractul respectiv. Atunci când evaluează capacitatea consumatorului de a-şi îndeplini obligaţiile care îi revin în temeiul contractului de credit, creditorul ar trebui să ţină seama de factori relevanţi şi de circumstanţe specifice, de exemplu, în cazul creditelor acordate în conformitate cu prezenta directivă pentru finanţarea studiilor sau pentru acoperirea unor cheltuieli excepţionale pentru asistenţă medicală, dar nu numai, de existenţa unor dovezi suficiente că astfel de credite vor aduce venituri consumatorului în viitor sau de existenţa unor garanţii reale sau a altor forme de garanţii pe care consumatorul le-ar putea aduce pentru a garanta creditul.

(56)Propunerea de regulament a Comisiei de stabilire a unor norme armonizate privind inteligenţa artificială (Regulamentul privind inteligenţa artificială) prevede că sistemele de IA utilizate pentru a evalua punctajul de credit sau bonitatea persoanelor fizice ar trebui clasificate ca sisteme de IA cu grad ridicat de risc, întrucât acestea determină accesul persoanelor respective la resurse financiare sau la servicii esenţiale, cum ar fi locuinţe, electricitate şi servicii de telecomunicaţii. Având în vedere aceste mize ridicate, ori de câte ori evaluarea bonităţii implică prelucrarea automată a datelor, consumatorul ar trebui să aibă dreptul de a obţine o intervenţie umană din partea creditorului. Fără a aduce atingere Regulamentului (UE) 2016/679, consumatorul ar trebui să aibă dreptul de a obţine o explicaţie pertinentă şi uşor de înţeles cu privire la evaluarea efectuată şi cu privire la funcţionarea sistemului de prelucrare automată a datelor utilizat, inclusiv cu privire la principalele variabile, logica şi riscurile implicate, precum şi dreptul de a-şi exprima punctul de vedere şi de a solicita o reanalizare a evaluării bonităţii sale şi o reanalizare a deciziei privind acordarea creditului. Consumatorul ar trebui să aibă dreptul de a fi informat cu privire la aceste drepturi după ce primeşte în mod corect informaţii cu privire la procedura care trebuie urmată. Posibilitatea de a solicita o reanalizare a evaluării iniţiale şi a deciziei de acordare a creditului nu ar trebui să conducă neapărat la acordarea unui credit consumatorului.

(57)În vederea evaluării bonităţii unui consumator, creditorul ar trebui să consulte şi bazele de date de credit. Circumstanţele de fapt şi cele de natură juridică pot impune ca aceste consultări să varieze ca anvergură. Pentru a preveni orice denaturare a concurenţei între creditori, cei care sunt supervizaţi şi respectă pe deplin Regulamentul (UE) 2016/679 ar trebui să aibă acces la bazele de date de credit private sau publice care îi vizează pe consumatorii dintr-un stat membru în care creditorii respectivi nu îşi au sediul, în condiţii nediscriminatorii în raport cu creditorii din respectivul stat membru. Statele membre ar trebui să faciliteze accesul transfrontalier la bazele de date private sau publice, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679. Pentru a consolida reciprocitatea, bazele de date de credit ar trebui să conţină cel puţin informaţii cu privire la restanţele consumatorilor în ceea ce priveşte rambursarea creditului, cu privire la tipul de credit şi identitatea creditorului, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern. Creditorii şi intermediarii de credit nu ar trebui să prelucreze categoriile speciale de date, cum ar fi datele privind sănătatea, menţionate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679, şi nici informaţiile obţinute de pe reţelele de socializare, întrucât nici astfel de categorii de date nici astfel de informaţii nu ar trebui să fie utilizate în scopul evaluării bonităţii consumatorilor. Furnizorii de baze de date de credit ar trebui să stabilească proceduri prin care să se asigure că informaţiile conţinute în bazele lor de date sunt actualizate şi exacte. În cazul în care cererea de credit este respinsă în urma consultării unei baze de date, creditorii ar trebui să informeze consumatorii gratuit şi fără întârzieri nejustificate cu privire la rezultatul consultării respective şi la detaliile bazei de date consultate, precum şi cu privire la categoriile de date luate în considerare. În plus, pentru a asigura sensibilizarea consumatorilor, statele membre ar trebui să se asigure că consumatorii sunt informaţi cu privire la înregistrarea într-o bază de date a oricăror restanţe de plată a creditului în timp util şi în termen de 30 de zile de la înregistrare, de exemplu prin trimiterea unui avertisment prin e-mail prin care li se solicită să se conecteze la baza de date pentru a vizualiza informaţii care îi privesc referitoare la restanţele de plată a creditului.

(58)Prezenta directivă nu ar trebui să reglementeze aspectele legate de dreptul contractelor referitoare la valabilitatea contractelor de credit. Prin urmare, în acest domeniu, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a menţine sau introduce dispoziţii de drept intern în conformitate cu dreptul Uniunii. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a reglementa regimul juridic al ofertei de încheiere a contractului de credit, în special în ceea ce priveşte momentul prezentării ofertei şi termenul pe parcursul căruia o asemenea ofertă are forţă obligatorie pentru creditor. În cazul în care o asemenea ofertă este propusă în acelaşi timp cu furnizarea informaţiilor precontractuale prevăzute în prezenta directivă, oferta ar trebui propusă într-un document separat, la fel ca orice informaţie suplimentară pe care creditorul ar dori să o aducă la cunoştinţa consumatorului. Acest document separat ar putea fi anexat la formularul "Informaţii standard la nivel european privind creditul de consum".

(60)Fără a aduce atingere Directivei 93/13/CEE şi obligaţiilor precontractuale în temeiul prezentei directive şi pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor, consumatorului ar trebui să i se prezinte, în timp util şi înainte de orice modificare a clauzelor şi condiţiilor contractului de credit: o descriere a modificărilor propuse, menţionându-se, dacă este cazul, necesitatea consimţământului consumatorului sau o explicaţie privind modificările introduse prin lege; calendarul de punere în aplicare a modificărilor respective; şi mijloacele de depunere a plângerilor aflate la dispoziţia consumatorului, termenul în care consumatorul poate depune o plângere şi numele şi adresa autorităţii competente la care poate fi depusă plângerea. Modificarea unui contract de credit nu ar trebui să afecteze niciun drept al consumatorului, inclusiv dreptul la informare în temeiul prezentei directive. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere dispoziţiilor din dreptul Uniunii sau din dreptul intern referitoare la admisibilitatea, condiţiile şi valabilitatea modificărilor aduse contractului.

(61)Pentru a asigura o transparenţă deplină, consumatorului ar trebui să i se ofere informaţii cu privire la rata dobânzii aferente creditului, atât în etapa precontractuală, cât şi la încheierea contractului de credit. Pe parcursul relaţiei contractuale, consumatorul ar trebui informat, de asemenea, cu privire la modificările ratei variabile a dobânzii aferente creditului şi cu privire la modificările corespunzătoare ale plăţilor respective. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere dispoziţiilor din dreptul intern care nu se referă la informarea consumatorului şi care stabilesc condiţiile sau consecinţele modificărilor, cu excepţia celor referitoare la plăţi, aduse ratelor dobânzilor aferente creditelor sau altor condiţii economice care privesc creditul, de exemplu, dispoziţiilor care prevăd faptul că un creditor nu are dreptul să modifice rata dobânzii aferente creditului decât atunci când există un motiv valabil pentru o asemenea modificare sau faptul că, în cazul modificării ratei dobânzii aferente creditului sau a altor condiţii economice specifice care privesc creditul, consumatorul este liber să rezilieze contractul de credit.

(62)Facilităţile de tip "descoperit de cont" şi depăşirea limitei de credit reprezintă forme din ce în ce mai frecvente de credite de consum. Prin urmare, este necesar să se reglementeze respectivele produse financiare pentru a spori nivelul de protecţie a consumatorilor şi pentru a evita supraîndatorarea. Există pericolul ca consumatorii să nu poată plăti dacă creditorii decid să solicite rambursări imediate. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să includă dispoziţii privind drepturile consumatorilor în ceea ce priveşte facilităţile de tip "descoperit de cont" şi depăşirea limitei de credit.

(63)În cazul unei depăşiri semnificative a limitei de credit pentru o perioadă mai lungă de o lună, creditorul ar trebui să prezinte consumatorului, fără întârziere, informaţii cu privire la depăşirea limitei de credit, inclusiv cuantumul în cauză, rata dobânzii aferente creditului şi eventualele penalităţi, costuri sau dobânzi de întârziere aplicabile. În cazul depăşirii regulate a limitei de credit, creditorul ar trebui să ofere consumatorului servicii de consiliere, atunci când acestea sunt disponibile, pentru a-l ajuta să identifice alternative mai puţin costisitoare şi să îndrume consumatorul către servicii de consiliere în materie de îndatorare.

(64)Consumatorii ar trebui să dispună de dreptul de retragere, fără penalităţi şi fără obligaţia de a prezenta vreun motiv. Cu toate acestea, în vederea sporirii securităţii juridice, perioada de retragere ar trebui, în orice caz, să expire la 12 luni şi 14 zile de la încheierea contractului de credit dacă consumatorul nu a primit clauzele şi condiţiile contractuale şi informaţiile prevăzute în prezenta directivă. Perioada de retragere nu ar trebui să expire în cazul în care consumatorul nu a fost informat cu privire la dreptul său de retragere.

(66)În unele cazuri, dreptul intern prevede deja că fondurile nu pot fi puse la dispoziţia consumatorilor înainte de expirarea unui anumit termen. În aceste cazuri, este posibil ca consumatorii să dorească să se asigure că primesc mai devreme bunurile sau serviciile achiziţionate. De aceea, în cazul contractelor de credit legate, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să prevadă în mod excepţional că, în situaţia în care consumatorii solicită în mod explicit primirea bunurilor sau a serviciilor mai devreme, termenul pentru exercitarea dreptului de retragere ar putea fi redus astfel încât să fie acelaşi cu termenul înainte de care fondurile nu pot fi puse la dispoziţie.

(67)În cazul contractelor de credit legate, există o legătură de interdependenţă între achiziţia bunurilor sau a serviciilor şi contractul de credit încheiat în acest scop. Prin urmare, în cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de retragere din contractul de achiziţie, pe baza dreptului Uniunii, acesta nu ar trebui să mai aibă obligaţii în temeiul contractului de credit legat. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern aplicabil contractelor de credit legate, în cazurile în care un contract de achiziţie a fost anulat sau consumatorul şi-a exercitat dreptul de retragere în temeiul dreptului intern. De asemenea, nu ar trebui să afecteze nici drepturile consumatorilor acordate prin dreptul intern conform căruia nu poate fi încheiat niciun angajament contractual între un consumator şi un furnizor de bunuri sau un prestator de servicii şi nu poate fi efectuată nicio plată între aceste persoane atât timp cât consumatorul nu a semnat contractul de credit pentru a finanţa achiziţia de bunuri sau de servicii.

(68)Părţile contractante ar trebui să aibă dreptul de a rezilia un contract de credit pe durată nedeterminată. De asemenea, în cazul în care acest lucru a fost convenit în contractul de credit, creditorul ar trebui să poată suspenda, din motive justificate obiectiv, dreptul consumatorului de a efectua trageri în cadrul unui contract de credit pe durată nedeterminată. Aceste motive pot include, de exemplu, suspiciunea unei utilizări neautorizate sau frauduloase a creditului sau un risc semnificativ de ridicat de incapacitate a consumatorului de a-şi îndeplini obligaţiile de rambursare a creditului. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern al contractelor care reglementează dreptul părţilor contractante de a rezilia contractul de credit în urma unei încălcări a condiţiilor contractuale.

(69)În anumite condiţii, consumatorului ar trebui să i se permită să solicite măsuri reparatorii din partea creditorului în cazul în care apar probleme legate de contractul de achiziţie. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să stabilească în ce măsură şi în ce condiţii consumatorul trebuie să solicite măsuri reparatorii din partea furnizorului de bunuri sau a prestatorului de servicii, în special prin introducerea unei acţiuni împotriva furnizorului de bunuri sau a prestatorului de servicii, înainte de a putea să solicite despăgubirile respective din partea creditorului. Consumatorii nu ar trebui să fie privaţi de drepturile care le-au fost acordate prin dreptul intern care prevăd răspunderea solidară a furnizorului de bunuri sau a prestatorului de servicii şi a creditorului.

(70)Consumatorul ar trebui să aibă dreptul de a-şi îndeplini obligaţiile înainte de data convenită în contractul de credit. Potrivit interpretării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauza Lexitor (¹³), dreptul consumatorului la reducerea costului total al creditului pentru consumator în caz de rambursare anticipată a creditului de către acesta include toate costurile impuse consumatorului. Reducerea costului total al creditului pentru consumator ar trebui să fie proporţională cu durata rămasă a contractului de credit şi ar trebui să includă, de asemenea, costurile care nu depind de durata contractului de credit respectiv, inclusiv cele care sunt integral achitate la momentul acordării creditului. Cu toate acestea, taxele şi comisioanele aplicate de un terţ şi plătite direct acestuia care nu depind de durata contractului de credit nu ar trebui să fie luate în considerare la calcularea reducerii, întrucât aceste costuri nu sunt impuse de creditor şi, prin urmare, nu pot fi modificate unilateral de către acesta. Comisioanele percepute însă de un creditor în beneficiul unui terţ ar trebui totuşi luate în considerare la calcularea reducerii. În caz de rambursare anticipată, creditorul ar trebui să fie îndreptăţit la o compensaţie echitabilă şi justificată în mod obiectiv pentru costurile legate direct de rambursarea anticipată, luându-se în calcul, de asemenea, orice economii realizate în acest fel de creditor. Cu toate acestea, pentru a determina metoda de calcul al compensaţiilor, este important să se respecte mai multe principii. Calcularea compensaţiei datorate creditorului ar trebui să fie transparentă şi inteligibilă pentru consumatorii care se află deja în etapa precontractuală şi, în orice caz, în timpul executării contractului de credit. În plus, metoda de calcul ar trebui să fie uşor de aplicat de către creditori şi ar trebui facilitat controlul supravegherii compensaţiei de către autorităţile competente. În consecinţă şi ca urmare a faptului că un credit de consum - având în vedere durata şi volumul său - nu este finanţat prin mecanisme de finanţare pe termen lung, plafonul pentru compensaţie ar trebui să fie stabilit sub forma unei sume forfetare. Această abordare reflectă natura specifică a creditelor de consum şi nu ar trebui să aducă atingere abordării în cazul altor produse care sunt finanţate prin mecanisme de finanţare pe termen lung, precum creditele ipotecare cu dobândă fixă.

(73)Stabilirea de plafoane ale ratelor dobânzii aferente creditului, ale dobânzii anuale efective sau ale costului total al creditului pentru consumator este o practică obişnuită în mai multe state membre. Un astfel de sistem de plafonare s-a dovedit util pentru protejarea consumatorilor împotriva ratelor excesiv de ridicate ale dobânzii aferente creditului, ale dobânzii anuale efective sau ale costului total al creditului pentru consumator. În acest context, statele membre ar trebui să îşi poată menţine regimul juridic actual. În efortul de a spori protecţia consumatorilor fără a impune limite inutile statelor membre, ar trebui să existe măsuri adecvate, precum plafoane sau stabilirea unor limite ale dobânzilor excesive, pentru a se împiedica în mod eficient abuzurile şi pentru a se garanta că nu se percep consumatorilor rate ale dobânzii aferente creditului, dobânzi anuale efective sau costuri totale ale creditului excesiv de ridicate.

(76)Cadrul Uniunii aplicabil ar trebui să le ofere consumatorilor încrederea că atât creditorii, cât şi intermediarii de credit iau în considerare interesul consumatorilor, inclusiv posibila lor vulnerabilitate şi dificultăţile pe care le-ar putea avea în a înţelege natura produsului, pe baza informaţiilor aflate la dispoziţia creditorului sau a intermediarului de credit în orice moment şi pe baza unor ipoteze rezonabile privind riscurile aferente situaţiei consumatorului pe durata contractului de credit propus. Un element esenţial pentru dobândirea încrederii consumatorilor îl constituie cerinţa de a asigura un nivel ridicat de corectitudine, onestitate şi profesionalism în cadrul sectorului, ceea ce include şi un comportament responsabil pentru a evita practicile care au un impact negativ asupra consumatorului, o gestionare corespunzătoare a conflictelor de interese, inclusiv a celor cauzate de remunerare, precum şi acordarea de consiliere în interesul consumatorului.

(77)Este necesar să se asigure faptul că personalul relevant al creditorilor şi intermediarilor de credit deţine un nivel adecvat de cunoştinţe şi competenţă pentru a asigura un nivel ridicat de profesionalism. Prin urmare, ar trebui să se ceară ca atât creditorii, cât şi intermediarii de credit să demonstreze că deţin cunoştinţele şi competenţa relevante la nivel de societate comercială, pe baza cerinţelor minime în materie de cunoştinţe şi competenţă. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a introduce sau de a menţine astfel de cerinţe şi în cazul persoanelor fizice şi de a adapta cerinţele minime în materie de cunoştinţe şi competenţă la diferitele tipuri de creditori şi intermediari de credit, în special atunci când aceştia acţionează cu titlu accesoriu. În sensul prezentei directive, personalul implicat direct în activităţi care fac obiectul prezentei directive ar trebui să includă atât personalul care interacţionează cu clienţii ("front-office"), cât şi personalul administrativ ("back-office"), inclusiv personalul de conducere şi, dacă este cazul, membrii consiliilor de administraţie ale creditorilor şi ale intermediarilor de credit, care joacă un rol important în procesul de încheiere a contractelor de credit. Persoanele care îndeplinesc funcţii auxiliare care nu sunt direct legate de procesul de încheiere a contractelor de credit, inclusiv personalul din domeniul resurselor umane şi din domeniul tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, nu ar trebui considerate ca făcând parte din personal în temeiul prezentei directive. Statele membre ar trebui să stabilească măsuri prin care să contribuie la sporirea gradului de informare cu privire la cerinţele prezentei directive în rândul întreprinderilor mici şi mijlocii care acţionează drept creditori sau intermediari de credit şi să faciliteze respectarea acestora, de exemplu prin campanii de informare, ghiduri de utilizare sau programe de formare a angajaţilor.

(78)Pentru a îmbunătăţi capacitatea consumatorilor de a lua decizii în cunoştinţă de cauză cu privire la practicile responsabile de împrumut şi de administrare a datoriilor, statele membre ar trebui să conceapă şi să promoveze măsuri care sprijină educarea consumatorilor cu privire la aceste practici, în special în ceea ce priveşte contractele de credit de consum, precum şi cu privire la gestionarea bugetului general. O astfel de obligaţie ar putea fi îndeplinită ţinând seama de cadrul de competenţe financiare elaborat de Uniune împreună cu Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. Este deosebit de important să se ofere orientări consumatorilor care beneficiază pentru prima dată de un credit de consum, mai ales atunci când acesta este obţinut prin intermediul instrumentelor digitale. În acest sens, Comisia ar trebui să identifice exemple de bune practici pentru a facilita elaborarea în viitor a unor măsuri destinate să îmbunătăţească nivelul de cunoştinţe în domeniul financiar în rândul consumatorilor. Comisia ar putea publica astfel de exemple de bune practici în coordonare cu rapoarte similare elaborate în legătură cu alte acte legislative ale Uniunii. La elaborarea şi promovarea acestor măsuri, statele membre trebuie să consulte părţile interesate relevante, inclusiv organizaţiile de consumatori. O astfel de obligaţie nu împiedică statele membre să prevadă măsuri suplimentare de educaţie financiară.

(79)Având în vedere consecinţele importante ale procedurilor de executare silită pentru creditori şi consumatori şi, eventual, pentru stabilitatea financiară, este necesar ca creditorii să gestioneze în mod proactiv riscul de credit emergent încă dintr-un stadiu incipient şi să fie adoptate măsurile necesare pentru a se asigura faptul că aceştia iau măsuri rezonabile de restructurare datorată dificultăţilor financiare, unde este cazul, înainte de iniţierea procedurii de executare silită. Atunci când decide dacă este cazul să se aplice măsuri de restructurare datorată dificultăţilor financiare sau dacă se justifică acordarea acestora în mod repetat, creditorul ar trebui să ţină seama, printre alte elemente, de situaţia personală a consumatorului, de exemplu de interesele şi drepturile consumatorului, de capacitatea acestuia de a rambursa creditul şi de nevoile sale rezonabile aferente traiului zilnic, şi ar trebui să limiteze costurile pentru consumator în caz de nerespectare a obligaţiilor de plată. În special, atunci când consumatorul nu oferă un răspuns la oferta creditorului într-un termen rezonabil, creditorul nu ar trebui să fie obligat să ofere măsuri de restructurare datorată dificultăţilor financiare în mod repetat. Statele membre nu ar trebui să împiedice părţile la un contract de credit să convină în mod explicit că transferul către creditor al bunurilor care fac obiectul unui contract de credit legat sau al veniturilor obţinute din vânzarea unor astfel de bunuri este suficient pentru a rambursa creditul.

(80)Atunci când măsurile de restructurare datorată dificultăţilor financiare sunt considerate adecvate, acestea ar trebui să includă o modificare a clauzelor şi condiţiilor contractului de credit iniţial şi ar putea să includă, printre altele, o refinanţare totală sau parţială a unui contract de credit. Modificarea acestor clauze şi condiţii ar putea să includă, printre altele,: prelungirea duratei contractului de credit; modificarea tipului de contract de credit; amânarea plăţii integrale sau parţiale a ratei pentru o anumită perioadă; reducerea ratei dobânzii aferente creditului; oferirea unei perioade fără plăţi; rambursări parţiale; conversia valutară; iertarea parţială de plată şi consolidarea datoriei. Atunci când măsurile de restructurare datorată dificultăţilor financiare sunt considerate adecvate, creditorii nu ar trebui să aibă obligaţia de a efectua o evaluare a bonităţii atunci când modifică clauzele şi condiţiile contractului de credit, cu excepţia cazului în care valoarea totală plătibilă de către consumator creşte semnificativ atunci când se modifică clauzele şi condiţiile respective. Deşi obligaţia de a aplica măsuri de restructurare datorată dificultăţilor financiare nu ar trebui să aducă atingere dispoziţiilor de drept intern privind procedurile de executare silită, statele membre ar trebui să se asigure că măsurile de restructurare datorată dificultăţilor financiare prevăzute în prezenta directivă sunt aplicate în mod corespunzător.

(81)Consumatorii care se confruntă cu dificultăţi în a-şi respecta angajamentele financiare vor beneficia de ajutor specializat în ceea ce priveşte administrarea propriilor datorii. Dificultăţile financiare acoperă o gamă largă de situaţii, de exemplu, printre multe altele, amânarea rambursării datoriei cu mai mult de 90 de zile. Obiectivul serviciilor de consiliere în materie de îndatorare este de a-i ajuta pe consumatorii care se confruntă cu dificultăţi financiare şi de a le oferi îndrumarea necesară pentru ca aceştia să îşi poată rambursa, pe cât posibil, datoriile restante, menţinându-şi în acelaşi timp un nivel de trai decent şi demnitatea. Această asistenţă personalizată şi independentă poate include consultanţă juridică, administrarea banilor şi a datoriilor, precum şi asistenţă socială şi psihologică. Asistenţa ar trebui să fie oferită de operatori profesionişti care nu sunt creditori, intermediari de credit sau furnizori de servicii de creditare prin finanţare participativă, cumpărători de credite sau administratori de credite şi care sunt independenţi de aceştia. Statele membre ar trebui să se asigure că serviciile de consiliere în materie de îndatorare furnizate de operatori profesionişti independenţi sunt puse, direct sau indirect, la dispoziţia consumatorilor, cu costuri limitate. Aceste costuri ar trebui, în principiu, să acopere numai cheltuielile de funcţionare şi să nu reprezinte o povară inutilă pentru consumatorii care se confruntă sau s-ar putea confrunta cu dificultăţi în respectarea obligaţiilor lor financiare. Atunci când este posibil, consumatorii care se confruntă cu dificultăţi legate de rambursarea datoriilor sunt îndrumaţi către serviciile de consiliere în materie de îndatorare înainte de iniţierea procedurii de executare silită. Serviciile de consiliere în materie de îndatorare ar trebui să fie uşor accesibile pentru consumatori, ţinându-se seama, de exemplu, de locul de reşedinţă al consumatorilor şi, de asemenea, de limba vorbită de aceştia. Statele membre au în continuare libertatea de a menţine sau de a introduce cerinţe specifice referitoare la serviciile de consiliere în materie de îndatorare. Creditorii joacă un rol important în prevenirea supraîndatorării prin detectarea timpurie şi sprijinirea consumatorilor care se confruntă cu dificultăţi financiare. Din acest motiv, creditorii ar trebui să dispună de proceduri şi politici pentru detectarea unor astfel de consumatori, pentru a se asigura că aceştia pot fi îndrumaţi prompt către servicii de consiliere în materie de îndatorare uşor accesibile.

(83)Statele membre ar trebui să se asigure că creditorii şi intermediarii de credit, inclusiv instituţiile care nu sunt de credit fac obiectul unei proceduri corespunzătoare de acces la activitate corespunzătoare, care include să includă de autorizare sau înscrierea acestora într-un registru, precum şi mecanisme de supraveghere de către o autoritate competentă. Cerinţa privind o procedură corespunzătoare de acces la activitate şi înregistrarea nu ar trebui să se aplice instituţiilor de credit, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁴), care fac deja obiectul unei proceduri de autorizare în temeiul Directivei 2013/36/UE, nici instituţiilor de plată, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 4 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁵), în ceea ce priveşte serviciile menţionate la punctul 4 din anexa I la Directiva (UE) 2015/2366 şi nici instituţiilor emitente de monedă electronică, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁶), în ceea ce priveşte acordarea de credite menţionată la articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (b) din Directiva 2009/110/CE. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere procedurilor naţionale de acces la activitate şi mecanismelor de înregistrare sau de supraveghere impuse fie instituţiilor de plată şi instituţiilor emitente de monedă electronică în scopul acordării de credite consumatorilor, fie instituţiilor de credit în scopul activităţilor de intermediere de credit, în conformitate cu dreptul Uniunii.

(84)Statele membre ar trebui să îi poată excepta de la cerinţele privind accesul la activitate şi înregistrarea pe furnizorii de bunuri sau prestatorii de servicii care se califică drept microîntreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii, astfel cum sunt acestea definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (¹⁷), şi care acţionează ca intermediari de credit cu titlu accesoriu sau care acordă credite sub formă de amânare la plată pentru achiziţionarea bunurilor şi serviciilor pe care le oferă, fără ca vreo terţă parte să fie implicată în acordarea creditelor, dacă creditul este acordat fără dobândă şi fără niciun alt cost, cu excepţia costurilor limitate suportate pentru efectuarea plăţilor cu întârziere în conformitate cu dreptul intern. Posibila exceptare menţionată nu ar trebui să fie utilizată de către întreprinderile mari pentru a evita cerinţele de acces la activitate şi înregistrare prevăzute în prezenta directivă.

(86)Cesiunea drepturilor creditorului care decurg dintr-un contract de credit nu ar trebui să aibă drept efect plasarea consumatorului într-o poziţie mai puţin favorabilă. De asemenea, consumatorul ar trebui informat corespunzător în cazul în care contractul de credit este cesionat unui terţ. Cu toate acestea, în cazul în care creditorul iniţial, în acord cu cesionarul, administrează în continuare creditul pentru consumator, acesta din urmă nu are un interes major în a fi informat cu privire la cesiune. Prin urmare, o cerinţă la nivel Uniunii de a informa consumatorul cu privire la cesiune în astfel de cazuri ar fi excesivă.

(88)Consumatorii ar trebui să aibă acces la proceduri de soluţionare alternativă a litigiilor adecvate, prompte şi eficiente în vederea soluţionării litigiilor ce pot apărea în urma exercitării drepturilor şi obligaţiilor care decurg din contractele de credit, recurgând la entităţile existente, dacă este cazul. Acest acces este deja asigurat prin Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁸) în ceea ce priveşte litigiile contractuale relevante. Cu toate acestea, consumatorii ar trebui să aibă, de asemenea, acces la proceduri de soluţionare alternativă a litigiilor în cazul litigiilor precontractuale privind drepturile şi obligaţiile prevăzute în prezenta directivă, de exemplu, în ceea ce priveşte cerinţele referitoare la informaţiile precontractuale, serviciile de consiliere şi evaluarea bonităţii, precum şi în ceea ce priveşte informaţiile furnizate de intermediarii de credit care sunt remuneraţi de creditori şi, prin urmare, nu au o relaţie contractuală directă cu consumatorii. Astfel de proceduri de soluţionare alternativă a litigiilor şi entităţile care le oferă ar trebui să respecte cerinţele de calitate prevăzute în Directiva 2013/11/UE.

(89)Statele membre ar trebui să desemneze autorităţile competente abilitate să asigure respectarea prezentei directive şi să se asigure că respectivele autorităţi competente dispun de competenţe de anchetă şi de asigurare a respectării legislaţiei, precum şi de resursele necesare pentru a-şi îndeplini atribuţiile. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată acorda autorităţilor naţionale competenţe de intervenţie asupra produselor în cazul în care produsele de credit sunt în detrimentul consumatorilor şi trebuie retrase. Statele membre ar trebui să analizeze datele privind ratele lunare de nerespectare a obligaţiilor de plată asociate diferitelor tipuri de produse de credit de consum care sunt relevante pentru domeniul de aplicare al prezentei directive. Autorităţile competente din diferite state membre ar trebui să coopereze între ele ori de câte ori este necesar pentru îndeplinirea atribuţiilor care le revin în temeiul prezentei directive.

(90)Statele membre ar trebui să stabilească dispoziţii privind sancţiunile aplicabile în cazurile de încălcare a dispoziţiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive şi ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Cu toate că alegerea sancţiunilor rămâne la latitudinea statelor membre, sancţiunile prevăzute ar trebui să fie eficiente, proporţionate şi cu efect de descurajare. Statele membre ar trebui să notifice fără întârziere Comisiei dispoziţiile şi măsurile respective, precum şi orice modificare ulterioară care le afectează.

(91)Dispoziţiile de drept intern actuale referitoare la sancţiuni diferă semnificativ la nivelul Uniunii. În special, nu toate statele membre se asigură că se pot aplica comercianţilor amenzi efective, proporţionate şi cu efect de descurajare pentru încălcările pe scară largă sau încălcările pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii. În anumite cazuri, respectivii comercianţi pot fi şi un grup de întreprinderi. Pentru a se asigura faptul că autorităţile statelor membre pot aplica sancţiuni efective, proporţionate şi cu efect de descurajare în ceea ce priveşte încălcările pe scară largă şi încălcările pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii care fac obiectul unor măsuri coordonate de anchetă şi de asigurare a respectării legislaţiei în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁹), amenzile ar trebui introduse ca element al sancţiunilor pentru astfel de încălcări.

(93)Eficienţa funcţionării prezentei directive trebuie reanalizată, împreună cu progresele înregistrate în ceea ce priveşte stabilirea unei pieţe interne a contractelor de credit care să asigure un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor. La fiecare patru ani, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentei directive pentru a analiza pragul superior de 100 000 EUR prevăzut în aceasta şi procentele utilizate pentru calcularea compensaţiei de plată în caz de rambursare anticipată, precum şi o evaluare pentru a stabili dacă domeniul de aplicare al prezentei directive rămâne adecvat în ceea ce priveşte contractele de credit care sunt garantate cu bunuri imobile nerezidenţiale. Evaluarea respectivă ar trebui să includă, de asemenea, o analiză a evoluţiei pieţei creditelor de consum care sprijină tranziţia verde, o analiză a oportunităţii unor măsuri suplimentare menite să crească popularitatea acestor credite, precum şi o analiză a punerii în aplicare a sancţiunilor impuse în conformitate cu prezenta directivă şi, în special, a eficacităţii şi a efectului disuasiv al acestora. La evaluarea prezentei directive, Comisia ar trebui să analizeze tendinţele economice din Uniune şi situaţia de pe piaţa vizată, cum ar fi apariţia unor noi forme de servicii financiare, tendinţele digitale şi amploarea şi direcţia furnizării transfrontaliere de credite. De asemenea, ar trebui să analizeze eficienţa prezentei directive, inclusiv costurile şi beneficiile pe care le implică pentru întreprinderi şi consumatori. În plus, finanţarea participativă a devenit o formă de finanţare disponibilă din ce în ce mai mult pentru consumatori, de obicei pentru cheltuieli sau investiţii mici. Regulamentul (UE) 2020/1503 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁰) exclude din domeniul său de aplicare serviciile de finanţare participativă, inclusiv pe cele care facilitează acordarea de credite, ce sunt furnizate consumatorilor. Comisia ar trebui să evalueze necesitatea unor măsuri suplimentare pentru a proteja consumatorii care doresc să obţină un credit sau să investească prin intermediul unui furnizor de servicii de creditare prin finanţare participativă.

(94)Întrucât obiectivul prezentei directive, şi anume stabilirea unor norme comune pentru anumite aspecte ale actelor cu putere de lege şi ale actelor administrative ale statelor membre privind creditul de consum, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre având în vedere evoluţiile pieţei din perspectiva digitalizării şi obiectivul de a facilita acordarea de credite transfrontaliere, dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(95)În vederea modificării anumitor elemente neesenţiale ale prezentei directive, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce priveşte ipotezele suplimentare pentru calcularea dobânzii anuale efective. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (²¹). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(96)În conformitate cu Declaraţia politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre şi a Comisiei privind documentele explicative (²²), statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere şi unul sau mai multe documente care să explice relaţia dintre componentele unei directive şi părţile corespunzătoare din instrumentele naţionale de transpunere. În ceea ce priveşte prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(98)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului (²³) şi a emis un aviz la 26 august 2021 (²⁴),

CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE

Art. 2: Domeniu de aplicare

(2)Prezenta directivă nu se aplică:

e)contractelor de credit încheiate cu firme de investiţii, în sensul definiţiei de la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁵), sau cu instituţii de credit, în sensul definiţiei de la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care au scopul de a permite unui investitor să efectueze o tranzacţie în legătură cu unul sau mai multe dintre instrumentele financiare enumerate în secţiunea C din anexa I la Directiva 2014/65/UE, în cazul în care firma de investiţii sau instituţia de credit care acordă creditul este implicată în respectiva tranzacţie;

h)amânării la plată în următoarele condiţii:

În ceea ce priveşte amânarea la plată oferită de furnizorii de bunuri sau prestatorii de servicii care nu sunt microîntreprinderi ori întreprinderi mici sau mijlocii, astfel cum sunt acestea definite în Recomandarea 2003/361/CE, atunci când astfel de furnizori sau prestatori oferă servicii ale societăţii informaţionale în înţelesul articolului 1 alineatul (1) litera (b) din Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁶) care constau în încheierea de contracte la distanţă cu consumatorii pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii în înţelesul articolului 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE, excluderea din domeniul de aplicare al prezentei directive se aplică numai atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(3)Fără a aduce atingere alineatului (2) litera (c), prezenta directivă se aplică contractelor de credit care au ca obiect credite cu o valoare totală mai mare de 100 000 EUR, care nu sunt garantate nici prin ipotecă, nici printr-o altă garanţie comparabilă utilizată în mod curent într-un stat membru având ca obiect bunuri imobile sau printr-un drept asupra bunurilor imobile, în cazul în care respectivele contracte de credit sunt încheiate în scopul renovării de bunuri imobile rezidenţiale.

(6)Statele membre pot stabili că numai articolele 1, 2, 3, 7, 8, 11, 19 şi 20, articolul 21 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(h) şi litera (l), articolul 21 alineatul (3), articolele 23 şi 25 şi articolele 28-50 se aplică contractelor de credit care sunt încheiate de o organizaţie a cărei componenţă este limitată la persoanele care îşi au reşedinţa sau locul de muncă într-o anumită zonă sau la angajaţii şi angajaţii pensionaţi ai unui anumit angajator, ori la persoanele care îndeplinesc alte cerinţe prevăzute în dreptul intern, cerinţe care reprezintă baza existenţei unei legături comune între membri, şi care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

e)acordă credit cu o dobândă anuală efectivă mai mică decât cea practicată în mod obişnuit pe piaţă sau în limitele unui plafon prevăzut de dreptul intern.

Statele membre pot să excludă din domeniul de aplicare al prezentei directive contractele de credit încheiate de o organizaţie menţionată la primul paragraf în cazul în care valoarea totală a tuturor contractelor de credit existente încheiate de această organizaţie este nesemnificativă în raport cu valoarea totală a tuturor contractelor de credit existente în statul membru în care această organizaţie îşi are sediul şi în cazul în care valoarea totală a tuturor contractelor de credit încheiate de toate organizaţiile de acest fel în respectivul stat membru nu depăşeşte 1 % din valoarea totală a tuturor contractelor de credit existente încheiate în statul membru respectiv.

(7)Statele membre pot stabili că numai articolele 1, 2, 3, 7, 8, 11, 19 şi 20, articolul 21 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(h) şi literele (l) şi (r), articolul 21 alineatul (3) şi articolele 23 şi 25, articolele 28-38 şi articolele 40-50 se aplică contractelor de credit între creditor şi consumator în ceea ce priveşte amânarea plăţii sau metodele de rambursare, în cazul în care consumatorul şi-a încălcat deja obligaţiile de plată cuprinse în contractul de credit iniţial sau este probabil că le va încălca şi dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:

(8)Statele membre pot stabili că articolul 8 alineatul (3) literele (d), (e) şi (f), articolul 10 alineatul (5), articolul 11 alineatul (4) şi articolul 21 alineatul (3) nu se aplică uneia sau mai multora dintre următoarele categorii de contracte de credit:

Art. 3: Definiţii

5."costul total al creditului pentru consumator" înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de către creditor, cu excepţia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse, de asemenea, în costul total al creditului pentru consumator în cazul în care, în plus, obţinerea creditului sau obţinerea acestuia potrivit clauzelor şi condiţiilor oferite este condiţionată de încheierea unui contract de furnizare a unor astfel de servicii accesorii;

9."rată fixă a dobânzii aferente creditului" înseamnă rata dobânzii aferente creditului convenită de creditor şi de consumator în contractul de credit pentru întreaga durată a contractului de credit sau mai multe rate ale dobânzii aferente creditului convenite de creditor şi de consumator în contractul de credit pentru perioade parţiale pentru care ratele dobânzii aferente creditului sunt stabilite exclusiv ca un procent fix specific; dacă nu toate ratele dobânzii aferente creditului sunt stabilite în contractul de credit, se consideră că rata dobânzii aferente creditului este fixă numai pentru perioadele parţiale pentru care ratele dobânzii aferente creditului sunt stabilite exclusiv ca un procent fix specific convenit în momentul încheierii contractului de credit;

12."intermediar de credit" înseamnă o persoană fizică sau juridică care nu acţionează în calitate de creditor sau notar şi care nu doar face legătura, în mod direct sau indirect, între un consumator şi un creditor şi care, în cursul exercitării propriei sale activităţi comerciale, economice sau profesionale, în schimbul unei remuneraţii care poate lua formă pecuniară sau orice altă formă de plată convenită:

20."contract de credit legat" înseamnă un contract de credit în care:

(b)aceste două contracte formează, din punct de vedere obiectiv, o unitate comercială; se consideră că există o unitate comercială în cazul în care furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii finanţează el însuşi creditul pentru consumator sau, dacă acesta este finanţat de un terţ, în cazul în care creditorul foloseşte serviciile furnizorului de bunuri sau ale prestatorului de servicii în legătură cu comercializarea, încheierea sau pregătirea contractului de credit sau în cazul în care bunurile respective sau prestarea unui anumit serviciu sunt specificate în mod expres în contractul de credit;

22."servicii de consiliere în materie de îndatorare" înseamnă asistenţă personalizată de natură tehnică, juridică sau psihologică acordată de operatori profesionişti independenţi care, în special, nu sunt creditori sau intermediari de credit, în sensul definiţiei din prezenta directivă, nici cumpărători de credite sau administratori de credite, în sensul definiţiei de la articolul 3 punctele 6 şi 8 din Directiva (UE) 2021/2167 a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁷), în beneficiul consumatorilor care se confruntă sau s-ar putea confrunta cu dificultăţi în ceea ce priveşte respectarea angajamentelor lor financiare.

Art. 6: Nediscriminare

CAPITOLUL II:INFORMAŢII CARE TREBUIE FURNIZATE ÎNAINTE DE ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI DE CREDIT

Art. 7: Publicitatea şi marketingul referitoare la contractele de credit

Art. 8: Informaţii standard care trebuie incluse în publicitatea referitoare la contractele de credit

(2)Statele membre impun ca publicitatea privind contractele de credit care indică rata a dobânzii aferente creditului sau alte cifre referitoare la orice cost al creditului pentru consumator să includă informaţii standard în conformitate cu prezentul articol.

(3)Informaţiile standard trebuie să poată fi citite cu uşurinţă sau auzite în mod clar, dacă este cazul, şi să fie adaptate la constrângerile de natură tehnică ale suportului utilizat pentru publicitate şi să specifice în mod clar, concis şi vizibil, toate elementele următoare:

(6)Fără a aduce atingere Directivei 2005/29/CE, în cazuri specifice şi justificate în care suportul electronic utilizat pentru comunicarea informaţiilor standard menţionate la alineatul (3) din prezentul articol nu permite afişarea vizuală a informaţiilor respective într-un mod vizibil şi clar, consumatorul trebuie să poată accesa informaţiile menţionate la literele (e) şi (f) de la primul paragraf al alineatului respectiv prin clicul, derularea conţinutului sau glisarea pe ecran.

(7)Statele membre interzic publicitatea pentru produsele de credit care:

Art. 9: Informaţii generale

(1)Statele membre se asigură că creditorii sau, dacă este cazul, intermediarii de credit pun la dispoziţia consumatorilor în permanenţă informaţii generale clare şi uşor de înţeles referitoare la contractele de credit pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil ales de consumator.

(2)Informaţiile generale menţionate la alineatul (1) includ cel puţin următoarele elemente:

Art. 10: Informaţii precontractuale

(1)Statele membre impun creditorului şi, dacă este cazul, intermediarului de credit obligaţia de a furniza consumatorului informaţiile precontractuale clare şi uşor de înţeles care îi sunt necesare acestuia pentru a compara diferite oferte în scopul de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză cu privire la încheierea unui contract de credit pe baza clauzelor şi condiţiilor de creditare oferite de creditor şi, dacă este cazul, a preferinţelor exprimate şi a informaţiilor furnizate de consumator. Astfel de informaţii precontractuale sunt furnizate consumatorului cu o perioadă rezonabilă de timp înainte ca acesta să îşi asume obligaţii în temeiul unui contract de credit sau al unei oferte de credit, inclusiv în cazul în care se folosesc mijloace de comunicare la distanţă, în sensul definiţiei de la articolul 2 litera (e) din Directiva 2002/65/CE.

În cazul în care informaţiile precontractuale menţionate la primul paragraf al prezentului alineat sunt furnizate cu mai puţin de o zi înainte ca un consumator să îşi asume obligaţii în temeiul unui contract de credit sau al unei oferte de credit, statele membre impun creditorului şi, dacă este cazul, intermediarului de credit, obligaţia de a transmite consumatorului o atenţionare cu privire la faptul că poate să se retragă din contractul de credit şi cu privire la procedura care trebuie urmată în vederea retragerii, în conformitate cu articolul 26. Respectiva atenţionare se transmite consumatorului, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil ales de consumator şi care este indicat în contractul de credit, într-un termen cuprins între una şi şapte zile de la încheierea contractului de credit sau, după caz, de la transmiterea ofertei de credit de către consumator.

(2)Informaţiile precontractuale menţionate la alineatul (1) sunt furnizate pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil ales de consumator, prin intermediul formularului "Informaţii standard la nivel european privind creditul de consum" prevăzut în anexa I. Toate informaţiile furnizate în formular trebuie să fie la fel de vizibile. Se consideră că cerinţele de informare prevăzute la prezentul alineat şi la articolul 3 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2002/65/CE au fost respectate de către creditor în cazul în care acesta a furnizat formularul respectiv.

(3)Informaţiile precontractuale menţionate la alineatul (1) includ cumulativ următoarele elemente, afişate într-un mod vizibil pe o singură pagină în prima parte a formularului "Informaţii standard la nivel european privind creditul de consum":

(5)Informaţiile precontractuale menţionate la alineatul (1) precizează cumulativ următoarele elemente, care trebuie să fie afişate după elementele enumerate la alineatul (3) şi separate în mod vizibil de acestea:

q)un calendar de rambursare care să conţină toate plăţile şi rambursările de pe durata contractului de credit, inclusiv plăţile şi rambursările pentru orice servicii auxiliare legate de contractul de credit care sunt vândute simultan, în cadrul căruia plăţile şi rambursările, în cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului în circumstanţe diferite, se bazează pe modificări rezonabile în sens ascendent ale ratei dobânzii aferente creditului.

În cazul în care un contract de credit se raportează la un indice de referinţă în sensul definiţiei de la articolul 3 alineatul (1) punctul 3 din Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁸), denumirea şi administratorul indicelui de referinţă, precum şi potenţialele implicaţii ale acestuia asupra consumatorului sunt precizate într-un document separat care poate fi anexat la formularul "Informaţii standard la nivel european privind creditul de consum".

(6)Informaţiile din formularul "Informaţii standard la nivel european privind creditul de consum" trebuie să fie consecvente. Acestea trebuie să fie perfect lizibile şi să ţină seama de constrângerile de natură tehnică ale suportului pe care sunt afişate. Informaţiile se afişează într-un mod corespunzător şi adecvat pe diferitele canale ţinând seama de interoperabilitate.

(7)Prin derogare de la alineatul (5) de la prezentul articol, în cazul comunicaţiilor prin telefonia vocală menţionate la articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2002/65/CE, descrierea principalelor caracteristici ale serviciului financiar care se furnizează în temeiul articolului 3 alineatul (3) litera (b) a doua liniuţă din directiva menţionată include cel puţin elementele menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol. În acest caz, creditorul şi, dacă este cazul, intermediarul de credit pune la dispoziţia consumatorului, imediat după încheierea contractului de credit, formularul "Informaţii standard la nivel european privind creditul de consum", pe un suport durabil.

(9)În cazul unui contract de credit în temeiul căruia plăţile efectuate de consumator nu duc la o amortizare corespunzătoare imediată a valorii totale a creditului, ci sunt utilizate pentru a constitui capital pe perioadele şi în condiţiile stabilite în contractul de credit sau într-un contract accesoriu, creditorul şi, dacă este cazul, intermediarul de credit includ, în informaţiile precontractuale prevăzute la alineatul (1), o declaraţie clară şi concisă potrivit căreia respectivul contract de credit nu prevede o garanţie de restituire a valorii totale a creditului tras în baza contractului de credit, cu excepţia cazului în care se oferă în mod expres o astfel de garanţie.

Art. 11: Informaţii precontractuale cu privire la contractele de credit prevăzute la articolul 2 alineatul (6) sau (7)

(1)Pentru contractele de credit prevăzute la articolul 2 alineatul (6) sau (7), informaţiile precontractuale prevăzute la articolul 10 alineatul (1) sunt furnizate, prin derogare de la articolul 10 alineatul (2), pe un suport de hârtie sau pe alt suport durabil ales de consumator, prin intermediul formularului "Informaţii la nivel european privind creditul de consum" prevăzut în anexa II. Informaţiile respective trebuie să fie clare şi uşor de înţeles. Toate informaţiile furnizate în formularul respectiv trebuie să fie la fel de vizibile. Se consideră că cerinţele de informare prevăzute la prezentul alineat şi la articolul 3 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2002/65/CE au fost respectate de către creditor în cazul în care creditorul a furnizat formularul respectiv.

(2)Pentru contractele de credit prevăzute la articolul 2 alineatul (6) sau (7), informaţiile precontractuale prevăzute la articolul 10 alineatul (1) indică, în prima parte a formularului "Informaţii standard la nivel european privind creditul de consum", pe o singură pagină în mod vizibil, prin derogare de la articolul 10 alineatul (3), cumulativ următoarele elemente:

(4)Informaţiile precontractuale menţionate la alineatul (1) indică cumulativ următoarele elemente, care trebuie să fie afişate după elementele enumerate la alineatul (2) şi separate în mod vizibil de acestea:

(6)Prin derogare de la alineatul (4) de la prezentul articol, în cazul comunicaţiilor prin telefonia vocală prevăzute la articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2002/65/CE, descrierea principalelor caracteristici ale serviciului financiar care se furnizează în temeiul articolului 3 alineatul (3) litera (b) a doua liniuţă din directiva menţionată include cel puţin elementele menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol. În acest caz, creditorul şi, dacă este cazul, intermediarul de credit pune la dispoziţia consumatorului, imediat după încheierea contractului de credit, formularul "Informaţii la nivel european privind creditul de consum", pe un suport durabil.

Art. 12: Explicaţii adecvate

(1)Statele membre se asigură că creditorilor şi, dacă este cazul, intermediarilor de credit le revine obligaţia de a furniza consumatorului explicaţii adecvate cu privire la contractele de credit şi la eventualele servicii accesorii propuse, explicaţii care să îi permită consumatorului să evalueze dacă contractele de credit şi serviciile accesorii propuse sunt adaptate la nevoile consumatorului şi la situaţia sa financiară. Aceste explicaţii sunt furnizate gratuit, înainte de încheierea contractului de credit. Explicaţiile includ următoarele elemente:

CAPITOLUL III:PRACTICI DE LEGARE ŞI DE GRUPARE, ACORDUL IMPLICIT, SERVICII DE CONSILIERE ŞI ACORDAREA NESOLICITATĂ DE CREDITE

Art. 14: Practici de legare şi de grupare

(2)Prin derogare de la alineatul (1) şi fără a aduce atingere aplicării legislaţiei în domeniul concurenţei, statele membre pot permite creditorilor să oblige consumatorul să deschidă sau să menţină un cont de plăţi sau de economii în cazul în care acesta are ca unic scop:

(3)Statele membre pot permite creditorilor să oblige consumatorul să deţină o poliţă de asigurare relevantă în legătură cu contractul de credit, ţinând seama de considerentele de proporţionalitate. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că creditorul are obligaţia să accepte poliţa de asigurare de la un furnizor diferit de furnizorul său preferat, în cazul în care o astfel de poliţă de asigurare are un nivel de garanţie echivalent cu cel propus de creditor, fără să modifice condiţiile creditului oferit consumatorului.

(5)Pentru a permite consumatorilor să aibă la dispoziţie un timp suplimentar în care să poată compara ofertele de asigurare legate de contractele de credit înainte de a achiziţiona o poliţă de asigurare, astfel cum se menţionează la alineatul (3), statele membre impun să li se acorde consumatorilor cel puţin trei zile pentru compararea ofertelor de asigurare legate de contractele de credit, fără ca ofertele în cauză să fie modificate, iar consumatorii să fie informaţi în acest sens. Consumatorii pot încheia o poliţă de asigurare înainte de expirarea termenului de trei zile în cazul în care solicită acest lucru în mod explicit.

Art. 15: Acordul implicit pentru încheierea oricărui contract de credit sau pentru achiziţionarea de servicii accesorii

Art. 16: Servicii de consiliere

(2)Statele membre impun creditorului şi, dacă este cazul, intermediarului de credit obligaţia ca, înainte de prestarea serviciilor de consiliere sau înainte de încheierea unui contract pentru prestarea unor astfel de servicii, să pună la dispoziţia consumatorului următoarele informaţii, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil ales de consumator:

(3)În cazul în care se prestează servicii de consiliere pentru consumatori, statele membre impun creditorilor şi, dacă este cazul, intermediarilor de credit obligaţia:

(4)Statele membre pot interzice utilizarea termenilor "consiliere" şi "consilier" sau a unor termeni similari în cazul în care serviciile de consiliere sunt comercializate şi prestate consumatorilor de către creditori sau, dacă este cazul, de către intermediari de credit.

(6)Statele membre se asigură că serviciile de consiliere pot fi prestate numai de către creditori şi, dacă este cazul, de către intermediari de credit.

CAPITOLUL IV:EVALUAREA BONITĂŢII ŞI ACCESUL LA BAZE DE DATE

Art. 18: Obligaţia de a evalua bonitatea consumatorului

(1)Statele membre impun creditorului obligaţia de a efectua o evaluare amănunţită a bonităţii consumatorului înainte de încheierea unui contract de credit. Această evaluare se efectuează în interesul consumatorului, pentru a preveni practicile iresponsabile de acordare de credite şi supraîndatorarea şi ţine seama în mod corespunzător de factorii relevanţi pentru verificarea probabilităţii îndeplinirii de către consumator a obligaţiilor care îi revin în temeiul contractului de credit.

(3)Evaluarea bonităţii se efectuează pe baza unor informaţii relevante şi exacte referitoare la veniturile şi cheltuielile consumatorului şi la alte aspecte financiare şi economice care sunt necesare şi proporţionale cu natura, durata, valoarea şi riscurile creditului pentru consumator. Informaţiile respective pot include dovezi ale veniturilor sau ale altor surse de rambursare, informaţii privind activele şi pasivele financiare sau informaţii privind alte angajamente financiare. Informaţiile respective nu includ categoriile speciale de date menţionate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679. Informaţiile se obţin din surse interne sau externe relevante, inclusiv de la consumator şi, dacă este necesar, pe baza consultării unei baze de date menţionate la articolul 19 din prezenta directivă. Reţelele de socializare nu sunt considerate surse externe în sensul prezentei directive.

(8)Statele membre se asigură că, în cazul în care evaluarea bonităţii implică utilizarea prelucrării automate a datelor cu caracter personal, consumatorul are dreptul să solicite şi să obţină din partea creditorului o intervenţie umană, şi anume dreptul:

(9)Statele membre se asigură că, atunci când cererea de credit este respinsă, creditorul are obligaţia de a informa fără întârziere consumatorul în legătură cu respingerea cererii sale şi, dacă este cazul, obligaţia de a îndruma consumatorul către servicii de consiliere în materie de îndatorare uşor accesibile. Dacă este cazul, creditorul are obligaţia de a informa consumatorul cu privire la faptul că evaluarea bonităţii se bazează pe prelucrarea automată a datelor, cu privire la dreptul consumatorului la o intervenţie umană în privinţa evaluării şi cu privire la procedura de contestare a deciziei.

Art. 19: Baze de date

CAPITOLUL V:FORMA ŞI CONŢINUTUL CONTRACTELOR DE CREDIT

Art. 21: Informaţii incluse în contractul de credit

(1)Statele membre impun obligaţia ca în contractul de credit să fie precizate în mod clar şi concis toate elementele următoare:

f)rata dobânzii aferente creditului sau toate ratele dobânzii aferente creditului în cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului în circumstanţe diferite, condiţiile care guvernează aplicarea fiecărei rate a dobânzii aferente creditului şi, dacă este cazul, orice indice sau rată de referinţă aplicabilă fiecărei rate iniţiale a dobânzii aferente creditului, precum şi perioadele, condiţiile şi procedurile aplicabile pentru modificarea fiecărei rate a dobânzii aferente creditului;

p)existenţa sau inexistenţa unui drept de retragere şi, dacă este cazul, perioada de retragere, precum şi alte condiţii pentru exercitarea dreptului de retragere, inclusiv suportul durabil care trebuie folosit pentru notificarea menţionată la articolul 26 alineatul (5) primul paragraf litera (a) şi informaţii privind obligaţia consumatorului, prevăzută la articolul 26 alineatul (5) primul paragraf litera (b), de a plăti capitalul tras şi dobânda, precum şi cuantumul dobânzii plătibile pe zi;

q)tipul de suport durabil pe care consumatorul alege să primească următoarele:

(2)Atunci când se aplică alineatul (1) primul paragraf litera (i), creditorul pune la dispoziţia consumatorului, în mod gratuit şi în orice moment pe întreaga durată a contractului de credit, un extras de cont sub forma unui tabel de amortizare.

(3)În cazul unui contract de credit în care plăţile efectuate de consumator nu duc la o amortizare corespunzătoare imediată a valorii totale a creditului, ci sunt utilizate pentru a constitui capital în timpul perioadelor şi în condiţiile stabilite în contractul de credit sau într-un contract accesoriu, contractul de credit include, în plus faţă de informaţiile prevăzute la alineatul (1), o declaraţie clară şi concisă potrivit căreia respectivul contract de credit nu prevede o garanţie de rambursare a valorii totale a creditului tras în baza contractului de credit, cu excepţia cazului în care se oferă în mod expres o astfel de garanţie.

CAPITOLUL VI:MODIFICĂRI ALE CONTRACTULUI DE CREDIT ŞI ALE RATEI DOBÂNZII AFERENTE CREDITULUI

Art. 22: Informaţii privind modificarea contractului de credit

Art. 23: Modificări ale ratei dobânzii aferente creditului

(1)În cazul în care creditorilor li se permite să modifice ratele dobânzii aferente creditului din contractele de credit existente, statele membre impun creditorului obligaţia să informeze consumatorul, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil care este indicat în contractul de credit, cu privire la orice modificare a ratei dobânzii aferente creditului, cu suficient timp înainte ca modificarea respectivă să intre în vigoare.

(2)Prin derogare de la alineatul (1), informaţiile menţionate la alineatul respectiv pot fi furnizate periodic consumatorului în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

CAPITOLUL VII:FACILITĂŢI DE TIP "DESCOPERIT DE CONT" ŞI DEPĂŞIREA LIMITEI DE CREDIT

Art. 24: Facilităţi de tip "descoperit de cont"

(1)În cazul în care un credit a fost acordat sub forma unei facilităţi de tip "descoperit de cont", statele membre impun creditorului obligaţia ca, pe toată durata contractului de credit, să informeze cu regularitate consumatorul, cel puţin o dată pe lună, prin intermediul unor extrase de cont furnizate pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil care este indicat în contractul de credit, cu privire la următoarele elemente:

(2)În cazul în care un credit a fost acordat sub forma unei facilităţi de tip "descoperit de cont", statele membre impun creditorului obligaţia să informeze consumatorul, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil care este indicat în contractul de credit, cu privire la majorările ratei dobânzii aferente creditului sau ale oricăror costuri datorate, cu suficient timp înainte ca modificările respective să intre în vigoare.

(4)Atunci când facilitatea de tip "descoperit de cont" este diminuată sau anulată, statele membre impun creditorului obligaţia să ofere consumatorului, înainte de iniţierea procedurii de executare silită şi fără costuri suplimentare, posibilitatea de a rambursa cuantumul cu care a fost diminuată facilitatea de tip "descoperit de cont" anterioară sau cuantumul facilităţii de tip "descoperit de cont" anterioare anulate. Rambursarea respectivă se efectuează în 12 rate lunare egale, cu excepţia cazului în care consumatorul optează să ramburseze anticipat cuantumul respectiv, la rata dobânzii aferente creditului aplicabilă facilităţii de tip "descoperit de cont".

Art. 25: Depăşirea limitei de credit

(1)În cazul unui contract de deschidere a unui cont curent, atunci când există posibilitatea să i se permită consumatorului o depăşire a limitei de credit, statele membre impun creditorului obligaţia să includă în contractul respectiv informaţii cu privire la această posibilitate, precum şi informaţii cu privire la rata dobânzii aferente creditului, condiţiile care reglementează aplicarea ratei dobânzii aferente creditului, orice indice sau rată de referinţă aplicabilă ratei dobânzii aferente creditului iniţiale, costurile aplicabile de la data încheierii contractului de credit şi, dacă este cazul, condiţiile în care costurile respective pot fi modificate. În orice caz, creditorul pune la dispoziţia consumatorului informaţiile respective în mod regulat, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil ales de consumator şi care este indicat în contractul de deschidere a contului curent.

(2)În cazul unei depăşiri semnificative a limitei de credit pentru o perioadă mai mare de o lună, statele membre impun creditorului obligaţia să informeze fără întârziere consumatorul, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil ales de consumator şi care este indicat în contractul de deschidere a contului curent, cu privire la:

(5)Atunci când depăşirea limitei de credit este diminuată sau anulată, statele membre impun creditorului obligaţia să ofere consumatorului, înainte de iniţierea procedurii de executare silită şi fără costuri suplimentare, posibilitatea de a rambursa cuantumul cu care a fost redus plafonul anterior pentru depăşirea limitei de credit sau cuantumul stabilit anterior pentru depăşirea limitei de credit care a fost anulat. Rambursarea respectivă se efectuează în 12 rate lunare egale, cu excepţia cazului în care consumatorul optează să ramburseze anticipat cuantumul respectiv, la rata dobânzii aferente creditului aplicabilă depăşirii limitei de credit.

CAPITOLUL VIII:RETRAGERE, REZILIERE ŞI RAMBURSARE ANTICIPATĂ

Art. 26: Dreptul de retragere

(1)Statele membre se asigură că, în termen de 14 zile calendaristice, consumatorul se poate retrage din contractul de credit fără a prezenta niciun motiv.

(5)În cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de retragere, acesta ia următoarele măsuri:

b)plăteşte creditorului capitalul şi dobânda aferentă acestuia de la data la care creditul a fost tras până la data la care capitalul este rambursat, fără nicio întârziere nejustificată şi, în orice caz, nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la trimiterea notificării menţionate la litera (a).

Art. 27: Contracte de credit legate

(2)În cazul în care bunurile sau serviciile care fac obiectul unui contract de credit legat nu sunt furnizate sau prestate, ori sunt furnizate sau prestate numai în parte ori nu sunt conforme cu contractul de furnizare sau de prestare, consumatorul are dreptul să solicite măsuri reparatorii din partea creditorului în cazul în care a solicitat măsuri reparatorii din partea furnizorului sau a prestatorului, dar nu a reuşit să obţină satisfacerea pretenţiilor la care are dreptul conform legii sau conform contractului de furnizare a bunurilor sau de prestare a serviciilor. Statele membre stabilesc măsura şi condiţiile în care se poate exercita dreptul la măsuri reparatorii.

Art. 28: Contracte de credit pe durată nedeterminată

(1)Statele membre se asigură că, în orice moment, consumatorul poate proceda la rezilierea standard a unui contract de credit pe durată nedeterminată în mod gratuit, cu excepţia cazurilor în care părţile au convenit o perioadă de preaviz. Această perioadă nu depăşeşte o lună.

(2)Statele membre se asigură că, în cazul în care s-a convenit astfel în contractul de credit, creditorul poate retrage din motive justificate obiectiv dreptul consumatorului de a efectua trageri pe baza unui contract de credit pe durată nedeterminată. Creditorul informează consumatorul în legătură cu retragerea drepturilor şi cu motivele acesteia, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil care este indicat în contractul de credit, dacă este posibil înainte de retragere şi cel mai târziu imediat ulterior acesteia, cu excepţia cazului în care furnizarea acestor informaţii este interzisă de dreptul Uniunii sau de dreptul intern sau este contrară obiectivelor de ordine publică sau de siguranţă publică.

Art. 29: Rambursarea anticipată

(2)Statele membre se asigură că, în cazul rambursării anticipate, creditorul are dreptul la o compensaţie echitabilă şi justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată, cu condiţia ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă.

(3)Statele membre se asigură că, atunci când este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare, creditorul nu are dreptul la compensaţia menţionată la alineatul (2):

(4)Prin derogare de la alineatul (2), statele membre pot prevedea următoarele:

b)creditorul poate pretinde în mod excepţional o compensaţie mai mare dacă poate dovedi că prejudiciul suferit ca urmare a rambursării anticipate depăşeşte cuantumul stabilit în conformitate cu alineatul (2).

CAPITOLUL IX:DOBÂNDA ANUALĂ EFECTIVĂ ŞI MĂSURI DE LIMITARE A RATELOR ŞI A COSTURILOR

Art. 30: Calcularea dobânzii anuale efective

(2)În scopul calculării dobânzii anuale efective, se determină costul total al creditului pentru consumator, cu excepţia costurilor suportate de către consumator pentru nerespectarea oricăruia dintre angajamentele stabilite prin contractul de credit şi a altor costuri în afara preţului de achiziţie pe care este obligat să le plătească la achiziţionarea de bunuri sau servicii, indiferent dacă tranzacţia este efectuată în numerar sau pe credit.

Costurile administrării unui cont care înregistrează atât operaţiunile de plată, cât şi tragerile, costurile de utilizare a unui mijloc de plată atât pentru operaţiunile de plată, cât şi pentru trageri, precum şi alte costuri privind operaţiunile de plată sunt incluse în costul total al creditului pentru consumator, cu excepţia cazului în care deschiderea contului este opţională, iar costurile contului au fost indicate în mod clar şi separat în contractul de credit sau în orice alt contract încheiat cu consumatorul.

(5)Atunci când este necesar, la calcularea dobânzii anuale efective se utilizează ipotezele suplimentare prevăzute în partea II din anexa III.

În cazul în care ipotezele prevăzute la prezentul articol şi în partea II din anexa III nu sunt suficiente pentru a calcula în mod uniform dobânda anuală efectivă sau nu mai sunt adaptate situaţiilor comerciale de pe piaţă, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 45 pentru a modifica prezentul articol şi partea II din anexa III cu scopul de a adăuga ipotezele suplimentare necesare pentru calcularea dobânzii anuale efective sau de a modifica ipotezele existente.

Art. 31: Măsuri de limitare a ratelor dobânzii aferente creditului, a dobânzilor anuale efective sau a costurilor totale ale creditului pentru consumator

(4)Până la 20 noiembrie 2029, Autoritatea Bancară Europeană publică un raport privind punerea în aplicare a măsurilor menţionate la alineatul (1). Raportul respectiv include o evaluare a măsurilor instituite în statele membre, inclusiv în ceea ce priveşte metodologiile de stabilire a plafoanelor, dacă este cazul, şi eficacitatea acestora în limitarea ratelor dobânzii aferente creditului, a dobânzilor anuale efective sau a costurilor totale ale creditului pentru consumator excesiv de ridicate, şi identifică o abordare bazată pe cele mai bune practici pentru stabilirea unor astfel de măsuri.

CAPITOLUL X:NORME DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ ŞI CERINŢE PENTRU MEMBRII PERSONALULUI

Art. 32: Norme de conduită profesională la acordarea de credite consumatorilor

(1)Statele membre impun creditorului şi intermediarului de credit obligaţia de a acţiona cu onestitate, corectitudine, transparenţă şi profesionalism şi de a ţine seama de drepturile şi interesele consumatorilor atunci când desfăşoară oricare dintre următoarele activităţi:

f)executarea unui contract de credit.

(3)Statele membre se asigură că, la stabilirea şi aplicarea politicilor de remunerare pentru personalul responsabil cu evaluarea bonităţii, creditorii respectă principiile enumerate în continuare într-un mod şi într-o măsură adecvate în raport cu dimensiunea lor, cu organizarea lor internă, precum şi cu natura, domeniul de aplicare şi complexitatea activităţilor lor:

Art. 33: Cerinţe privind cunoştinţele şi competenţa personalului

(1)Statele membre se asigură că creditorii şi intermediarii de credit impun personalului lor să deţină un nivel adecvat de cunoştinţe şi de competenţă în legătură cu elaborarea, oferirea şi acordarea de contracte de credit, cu desfăşurarea activităţilor de intermediere de credit şi cu prestarea de servicii de consiliere, precum şi în legătură cu drepturile consumatorilor în domeniul lor de activitate şi să îşi actualizeze constant aceste cunoştinţe şi competenţe. Atunci când încheierea unui contract de credit include servicii accesorii, este necesar un nivel adecvat de cunoştinţe şi de competenţă în legătură cu respectivele servicii accesorii.

CAPITOLUL XI:EDUCAŢIE FINANCIARĂ ŞI SPRIJIN PENTRU CONSUMATORII CARE SE CONFRUNTĂ CU DIFICULTĂŢI FINANCIARE

Art. 34: Educaţia financiară

(1)Statele membre promovează măsuri care sprijină educarea consumatorilor cu privire la un comportament responsabil în materie de îndatorare şi de administrare a datoriilor, îndeosebi cu privire la contractele de credit. Consumatorilor le sunt furnizate informaţii clare şi generale cu privire la procedura de acordare a creditelor pentru a îi ghida pe consumatori, mai ales pe cei care contractează un credit de consum pentru prima oară şi în special dacă acest lucru se realizează prin intermediul instrumentelor digitale. La elaborarea şi promovarea acestor măsuri, statele membre consultă părţile interesate relevante, inclusiv organizaţiile de consumatori.

Art. 35: Restanţe şi măsuri de restructurare datorată dificultăţilor financiare

(1)Statele membre impun creditorilor obligaţia de a lua, atunci când este cazul, măsuri rezonabile de restructurare datorată dificultăţilor financiare înainte de a iniţia procedura de executare silită. Astfel de măsuri de restructurare datorată dificultăţilor financiare ţin seama, printre alte elemente, de situaţia personală a consumatorului. Creditorii nu au obligaţia de a oferi consumatorilor, în mod repetat, măsuri de restructurare datorată dificultăţilor financiare, cu excepţia cazurilor justificate.

b)includ modificarea clauzelor şi condiţiilor existente ale unui contract de credit, printre altele, următoarele:

Art. 36: Servicii de consiliere în materie de îndatorare

CAPITOLUL XII:CREDITORI ŞI INTERMEDIARI DE CREDIT

Art. 37: Accesul la activitate, înregistrarea şi supravegherea instituţiilor care nu sunt instituţii de credit şi nici instituţii de plată

(2)Cerinţa referitoare la o procedură adecvată de acces la activitate şi înregistrare nu se aplică creditorilor care sunt:

(3)Statele membre pot decide să nu aplice cerinţele privind accesul la activitate şi înregistrarea menţionate la alineatul (1) furnizorilor de bunuri sau prestatorilor de servicii care se califică drept microîntreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii în sensul definiţiei din Recomandarea 2003/361/CE şi care acţionează în calitate de:

Art. 38: Obligaţii specifice pentru intermediarii de credit

CAPITOLUL XIII:CESIUNEA DE DREPTURI ŞI SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

Art. 39: Cesiunea de drepturi

Art. 40: Soluţionarea extrajudiciară a litigiilor

(1)Statele membre se asigură că consumatorii au acces la proceduri adecvate, rapide şi eficace de soluţionare extrajudiciară a litigiilor pentru soluţionarea litigiilor dintre consumatori şi creditori sau intermediari de credit referitoare la drepturile şi obligaţiile prevăzute în prezenta directivă referitoare la contractele de credit, recurgând, dacă este cazul, la entităţile existente competente pentru soluţionarea extrajudiciară a litigiilor. Astfel de proceduri de soluţionare extrajudiciară a litigiilor şi entităţile care desfăşoară astfel de proceduri respectă cerinţele de calitate prevăzute în Directiva 2013/11/UE.

CAPITOLUL XIV:AUTORITĂŢI COMPETENTE

Art. 41: Autorităţi competente

(1)Statele membre desemnează autorităţile naţionale competente abilitate să asigure aplicarea şi respectarea prezentei directive şi se asigură că acestora le sunt acordate competenţe de anchetă şi de asigurare a respectării legislaţiei şi resursele adecvate necesare pentru a-şi îndeplini atribuţiile în mod eficient şi eficace.

(2)Statele membre se asigură că autorităţile competente, toate persoanele care exercită sau au exercitat activităţi pentru autorităţile competente, precum şi auditorii şi experţii instruiţi de autorităţile competente se supun obligaţiei de a păstra secretul profesional. Nicio informaţie confidenţială care ar putea fi primită pe parcursul desfăşurării activităţii lor nu poate fi divulgată niciunei persoane sau autorităţi, decât într-o formă rezumată sau agregată, fără a se aduce atingere cazurilor care intră sub incidenţa dreptului penal sau a prezentei directive. Acest lucru nu împiedică, totuşi, autorităţile competente să facă schimb de informaţii confidenţiale sau să le transmită în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern.

(3)Statele membre se asigură că autorităţile competente sunt:

CAPITOLUL XV:DISPOZIŢII FINALE

Art. 42: Nivelul de armonizare

(2)Până la realizarea unei armonizări mai aprofundate, atunci când un stat membru recurge la opţiunile normative prevăzute la articolul 2 alineatele (5)-(8), articolul 8 alineatul (8), articolul 14 alineatele (2) şi (3), articolul 16 alineatele (4) şi (6), articolul 18 alineatul (11), articolul 24 alineatul (5), articolul 25 alineatul (6), articolul 26 alineatele (4) şi (8), articolul 29 alineatul (4), articolul 31 alineatul (2), articolul 32 alineatele (4) şi (5), articolul 35 alineatele (3) şi (4), articolul 37 alineatul (3) şi articolul 41 alineatul (9), statul membru respectiv notifică Comisia fără întârziere în această privinţă, precum şi în privinţa oricăror modificări ulterioare. Comisia face publice aceste informaţii prin afişarea lor pe un site internet sau pe altă cale uşor accesibilă. Statele membre iau, de asemenea, măsurile corespunzătoare pentru a disemina aceste informaţii în rândul creditorilor, al intermediarilor de credit şi al consumatorilor de la nivel naţional.

Art. 44: Sancţiuni

(1)Statele membre stabilesc dispoziţii privind sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive şi întreprind toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt aplicate. Sancţiunile trebuie să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare. Statele membre notifică Comisiei dispoziţiile şi măsurile respective până la 20 noiembrie 2026 şi îi notifică fără întârziere orice modificare ulterioară care le afectează.

Art. 45: Exercitarea delegării de competenţe

(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 30 alineatul (5) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 19 noiembrie 2023. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 30 alineatul (5) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 46: Revizuire şi monitorizare

(1)Până la 20 noiembrie 2029 şi, ulterior, la fiecare patru ani, Comisia efectuează o evaluare a prezentei directive. Evaluarea respectivă include:

Art. 47: Abrogare şi dispoziţii tranzitorii

Art. 48: Transpunere

(1)Statele membre adoptă şi publică, până la 20 noiembrie 2025, actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispoziţiilor respective.

ANEXA I:FORMULARUL "INFORMAŢII STANDARD LA NIVEL EUROPEAN PRIVIND CREDITUL DE CONSUM" (¹)

TITLUL I:Informaţii de bază

Partea I:[întotdeauna pe prima pagină a formularului]:

Creditor Dacă este cazul Intermediar de credit	[Identitate] [Identitate]
Valoarea totală a creditului Înseamnă plafonul sau sumele totale puse la dispoziţie în temeiul contractului de credit.
Durata contractului de credit
Rata dobânzii aferente creditului sau, dacă este cazul, diferitele rate ale dobânzii aferente creditului care se aplică contractului de credit	[% - fixă sau - variabilă, - perioade]
Dobânda anuală efectivă (DAE) Este costul total exprimat ca procentaj anual din valoarea totală a creditului. DAE vă ajută să comparaţi diferite oferte.
Cuantumul total pe care trebuie să îl achitaţi Înseamnă cuantumul capitalului împrumutat plus dobânda şi posibile costuri aferente creditului.	[Suma dintre valoarea totală a creditului şi costul total al creditului pentru consumator]
Dacă este cazul Creditul este acordat sub forma unei amânări la plată pentru anumite bunuri sau servicii sau este legat de furnizarea anumitor bunuri sau de prestarea anumitor servicii Denumirea bunului/serviciului Echivalentul în numerar al preţului
Costuri în cazul efectuării plăţilor cu întârziere	În cazul efectuării plăţilor cu întârziere, vi se va percepe [...(rata dobânzii aferente creditului aplicabilă şi modalităţile de ajustare a acesteia şi, dacă este cazul, penalităţi de întârziere)].

Partea II:[În cazul în care următoarele elemente nu pot fi afişate în mod vizibil pe o singură pagină, acestea trebuie afişate în prima parte a formularului, pe a doua pagină]:

Ratele şi, dacă este cazul, ordinea în care acestea vor fi alocate	Va trebui să achitaţi următoarele: [Cuantumul, numărul şi frecvenţa plăţilor care trebuie efectuate de consumator] Dobânda şi/sau costurile se plătesc în modul următor:
Avertisment privind consecinţele neefectuării sau ale efectuării plăţilor cu întârziere Neefectuarea sau efectuarea cu întârziere a plăţilor ar putea să aibă consecinţe grave pentru dumneavoastră (de exemplu, vânzarea silită) şi să vă îngreuneze obţinerea de credite pe viitor.
Dreptul de retragere Aveţi dreptul să vă retrageţi din contractul de credit în termen de 14 zile calendaristice.	Da/Nu
Rambursarea anticipată Aveţi dreptul la rambursarea anticipată totală sau parţială a creditului în orice moment. Dacă este cazul Creditorul are dreptul la compensaţie în caz de rambursare anticipată.	Da
Creditor Adresă geografică Număr de telefon Adresă de e-mail Adresă internet (^*1)
Dacă este cazul Intermediar de credit Adresa geografică Număr de telefon Adresă de e-mail Adresă internet (^*1)
(^*1) Această informaţie este facultativă.

TITLUL II:Informaţii suplimentare despre contractul de credit

1.Descrierea principalelor caracteristici ale produsului de credit

Tipul de credit
Condiţiile care reglementează tragerea din credit Acestea stabilesc cum şi când veţi obţine banii. Dacă este cazul Alte mecanisme de tragere din credit pentru tipul de contract de credit relevant pot avea drept rezultat aplicarea unei dobânzi anuale efective mai mari.	[În cazul în care un contract de credit prevede modalităţi diferite de tragere din credit, cu costuri diferite sau cu rate ale dobânzii aferente creditului diferite, iar creditorul utilizează ipoteza din anexa III partea II litera (b), precizaţi faptul că aplicarea altor mecanisme de tragere din credit pentru tipul de contract de credit relevant poate avea drept rezultat aplicarea unei dobânzi anuale efective mai mari]
Dacă este cazul Garanţiile solicitate Aceasta este o descriere a garanţiei pe care trebuie să o furnizaţi în raport cu contractul de credit.	[Tipul garanţiilor]
Dacă este cazul Rambursările nu generează amortizarea imediată a capitalului.
Dacă este cazul Preţul a fost personalizat pe baza unui proces decizional automatizat.

2.Costurile creditului

Dacă este cazul

Diferitele rate ale dobânzii aferente creditului care se aplică contractului de credit

- fixă sau

- variabilă (cu indicele sau rata de referinţă aplicabilă ratei iniţiale a dobânzii aferente creditului),

- perioade,

- condiţiile care reglementează aplicarea fiecărei rate a dobânzii aferente creditului,

- perioadele, condiţiile şi procedurile de modificare a fiecărei rate a dobânzii aferente creditului]

Exemplu reprezentativ care ilustrează dobânda anuală efectivă (DAE) şi suma totală pe care consumatorul trebuie să o plătească

[% Aici se va prezenta un exemplu reprezentativ care să menţioneze toate ipotezele folosite pentru calculul dobânzii anuale efective]

Este obligatoriu ca pentru obţinerea creditului sau pentru obţinerea creditului potrivit clauzelor şi condiţiilor oferite să se încheie:

- o poliţă de asigurare pentru garantarea creditului sau

- un alt contract privind un serviciu accesoriu?

În cazul în care costurile acestor servicii nu sunt cunoscute de creditor ele nu sunt incluse în DAE.

Da/Nu [dacă da, precizaţi tipul de asigurare]

Da/Nu [dacă da, precizaţi tipul de serviciu accesoriu]

Costuri aferente

Dacă este cazul

Sunt aplicabile costuri pentru menţinerea unuia sau a mai multor conturi pentru înregistrarea atât a operaţiunilor de plată, cât şi a tragerilor din credit

Dacă este cazul

Costurile aferente utilizării unui mijloc specific de plată (de exemplu, card de credit)

Dacă este cazul

Orice alte costuri care decurg din contractul de credit

Dacă este cazul

Condiţiile în care costurile sus-menţionate aferente contractului de credit pot fi modificate

Dacă este cazul

Obligaţia de a plăti taxe notariale

3.Alte aspecte juridice importante

Dacă este cazul Creditorul are dreptul la compensaţie în caz de rambursare anticipată.	[Stabilirea compensaţiei (metoda de calcul) conform dispoziţiilor de punere în aplicare a articolului 29 din Directiva (UE) 2023/2225 a Parlamentului European şi a Consiliului (²)]
Consultarea unei baze de date Creditorul trebuie să vă informeze imediat şi gratuit asupra rezultatelor consultării unui baze de date în cazul în care cererea de credit este respinsă în baza unei astfel de consultări.
Dreptul la un proiect de contract de credit Aveţi dreptul de a obţine gratuit, la cerere, un exemplar al proiectului de contract de credit. Această dispoziţie se aplică în cazul în care, în momentul solicitării, creditorul doreşte să încheie contractul de credit cu dumneavoastră.
Dacă este cazul Perioada în care informaţiile precontractuale au forţă obligatorie pentru creditor	Informaţiile cuprinse în prezentul formular sunt valabile de la [...] până la [...].
Referitor la căile de atac Aveţi dreptul să recurgeţi la o procedură extrajudiciară de contestare şi la o cale de atac extrajudiciară	[Procedura extrajudiciară de contestare şi calea de atac extrajudiciară pentru consumator şi modalităţile de acces la acestea]
Avertisment privind consecinţele juridice şi financiare ale nerespectării angajamentelor Nerespectarea angajamentelor legate de contractul de credit în alt mod decât prin întârzierea sau neefectuarea plăţilor ar putea avea consecinţe grave pentru dumneavoastră.
Calendarul de rambursare	[Calendar de rambursare care conţine toate plăţile şi rambursările care se efectuează de către consumator pe durata contractului de credit, inclusiv plăţile pentru orice servicii accesorii]
(²) Directiva (UE) 2023/2225 a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 octombrie 2023 privind contractele de credit de consum şi de abrogare a Directivei 2008/48/CE (JO L, 2023/2225, 30.10.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2023/2225/oj).

4.Informaţii suplimentare în cazul comercializării la distanţă a serviciilor financiare

(a) Referitoare la creditor
Dacă este cazul Reprezentantul creditorului în statul membru în care aveţi reşedinţa Adresă Număr de telefon Adresă de e-mail Adresă internet (^*2)	[Identitate] [Adresa geografică care trebuie folosită de consumator]
Dacă este cazul Înregistrare	[Registrul comerţului în care este înscris creditorul şi numărul de înregistrare sau un mijloc de identificare echivalent din registrul respectiv]
Dacă este cazul Autoritatea de supraveghere
(b) Referitoare la contractul de credit
Dacă este cazul Exercitarea dreptului de retragere	[Instrucţiuni practice privind exercitarea dreptului de retragere, indicându-se, printre altele, perioada de exercitare a dreptului, adresa la care trebuie trimisă notificarea privind exercitarea dreptului de retragere şi consecinţele neexercitării acestuia]
Dacă este cazul Legea pe care se bazează creditorul pentru stabilirea relaţiilor cu dumneavoastră înainte de încheierea contractului de credit
Dacă este cazul Clauza care precizează legea aplicabilă contractului de credit şi/sau instanţa competentă	[De inclus aici clauza relevantă]
Dacă este cazul Regimul lingvistic	Informaţiile şi clauzele contractuale se vor furniza în [limba respectivă]. Cu consimţământul dumneavoastră, intenţionăm să comunicăm în [limba/limbile respective] pe durata contractului de credit.
(^*2) Această informaţie este facultativă pentru creditor.

ANEXA II:FORMULARUL "INFORMAŢII LA NIVEL EUROPEAN PRIVIND CREDITUL DE CONSUM" (¹)

TITLUL I:Informaţii de bază

Partea I:[întotdeauna pe prima pagină a formularului]:

Creditor Dacă este cazul Intermediar de credit	[Identitate] [Identitate]
Valoarea totală a creditului Înseamnă plafonul sau sumele totale puse la dispoziţie în temeiul contractului de credit.
Durata contractului de credit
Rata dobânzii aferente creditului sau, dacă este cazul, diferitele rate ale dobânzii aferente creditului care se aplică contractului de credit	[% - fixă sau - variabilă, - perioade]
Dobânda anuală efectivă (DAE) Este costul total exprimat ca procentaj anual din valoarea totală a creditului. DAE vă ajută să comparaţi diferite oferte.
Cuantumul total pe care trebuie să îl achitaţi Înseamnă cuantumul capitalului împrumutat plus dobânda şi posibile costuri aferente creditului.	[Suma dintre valoarea totală a creditului şi costul total al creditului pentru consumator]
Dacă este cazul Creditul este acordat sub forma unei amânări la plată pentru anumite bunuri sau servicii sau este legat de furnizarea anumitor bunuri sau de prestarea anumitor servicii. Denumirea bunului/serviciului Echivalentul în numerar al preţului
Costuri în cazul efectuării plăţilor cu întârziere	În cazul efectuării plăţilor cu întârziere, vi se va percepe [...(rata dobânzii aferente creditului aplicabilă şi modalităţile de ajustare a acesteia şi, dacă este cazul, penalităţi de întârziere)].

Partea II:[În cazul în care următoarele elemente nu pot fi afişate în mod vizibil pe o singură pagină, acestea trebuie afişate în prima parte a formularului, pe a doua pagină]:

Ratele şi, dacă este cazul, ordinea în care acestea vor fi alocate	Va trebui să achitaţi următoarele: [Cuantumul, numărul şi frecvenţa plăţilor care trebuie efectuate de consumator] Dobânda şi/sau costurile se plătesc în modul următor:
Avertisment privind consecinţele neefectuării sau ale efectuării plăţilor cu întârziere; Neefectuarea sau efectuarea cu întârziere a plăţilor ar putea să aibă consecinţe grave pentru dumneavoastră (de exemplu, vânzarea silită) şi să vă îngreuneze obţinerea de credite pe viitor.
Drept de retragere	Da/Nu
Rambursarea anticipată Aveţi dreptul la rambursarea anticipată totală sau parţială a creditului în orice moment. Dacă este cazul Creditorul are dreptul la compensaţie în caz de rambursare anticipată.
Creditor Adresă geografică Număr de telefon Adresă de e-mail Adresă internet (^*1)
Dacă este cazul Intermediar de credit Adresa geografică Număr de telefon Adresă de e-mail Adresă internet (^*1)
(^*1) Această informaţie este facultativă.

TITLUL II:Informaţii suplimentare despre contractul de credit

2.Costurile creditului

Dacă este cazul

Diferitele rate ale dobânzii aferente creditului care se aplică contractului de credit

- fixă sau

- variabilă (cu indicele sau rata de referinţă aplicabilă ratei iniţiale a dobânzii aferente creditului),

- perioade,

- condiţiile care reglementează aplicarea fiecărei rate a dobânzii aferente creditului]

Exemplu reprezentativ care ilustrează dobânda anuală efectivă (DAE) şi valoarea totală de plătit de către consumator

[% Aici se va prezenta un exemplu reprezentativ care să menţioneze toate ipotezele folosite pentru calculul dobânzii anuale efective]

Dacă este cazul

Costuri

Dacă este cazul

Condiţiile în care aceste costuri pot fi modificate

[Costurile aplicabile din momentul încheierii contractului de credit]

3.Alte aspecte juridice importante

Rezilierea contractului de credit	[Condiţiile şi procedura pentru rezilierea contractului de credit]
Dacă este cazul Creditorul are dreptul la compensaţie în caz de rambursare anticipată	[Stabilirea compensaţiei (metoda de calcul) conform dispoziţiilor de punere în aplicare a articolului 29 din Directiva (UE) 2023/2225]
Consultarea unei baze de date Creditorul trebuie să vă informeze imediat şi gratuit asupra rezultatelor consultării unui baze de date în cazul în care cererea de credit este respinsă în baza unei astfel de consultări.
Dacă este cazul Perioada în care informaţiile precontractuale au forţă obligatorie pentru creditor	Informaţiile cuprinse în prezentul formular sunt valabile de la [...] până la [...].
Referitor la căile de atac Aveţi dreptul să recurgeţi la o procedură extrajudiciară de contestare şi la o cale de atac extrajudiciară	[Procedura extrajudiciară de contestare şi calea de atac extrajudiciară pentru consumator şi modalităţile de acces la acestea]
Avertisment privind consecinţele juridice şi financiare ale nerespectării angajamentelor Nerespectarea angajamentelor legate de contractul de credit în alt mod decât prin întârzierea sau neefectuarea plăţilor ar putea avea consecinţe grave pentru dumneavoastră.
Calendarul de rambursare	[Calendar de rambursare care conţine toate plăţile şi rambursările care se efectuează de către consumator pe durata contractului de credit, inclusiv plăţile pentru orice servicii accesorii]

4.Informaţii suplimentare în cazul comercializării la distanţă a serviciilor financiare

(a) Referitoare la creditor
Dacă este cazul Reprezentantul creditorului în statul membru în care aveţi reşedinţa Adresă Număr de telefon Adresă de e-mail Adresă internet (^*2)	[Identitate] [Adresa geografică care trebuie folosită de consumator]
Dacă este cazul Înregistrare	[Registrul comerţului în care este înscris creditorul şi numărul de înregistrare sau un mijloc de identificare echivalent din registrul respectiv]
Dacă este cazul Autoritatea de supraveghere
(b) Referitoare la contractul de credit
Dacă este cazul Exercitarea dreptului de retragere	[Instrucţiuni practice privind exercitarea dreptului de retragere, indicându-se, printre altele, perioada de retragere, adresa la care trebuie trimisă notificarea privind exercitarea dreptului de retragere şi consecinţele neexercitării acestuia]
Dacă este cazul Legea pe care se bazează creditorul pentru stabilirea relaţiilor cu dumneavoastră înainte de încheierea contractului de credit
Dacă este cazul Clauza care precizează legea aplicabilă contractului de credit şi/sau instanţa competentă	[De inclus aici clauza relevantă]
Dacă este cazul Regimul lingvistic	Informaţiile şi clauzele contractuale se vor furniza în [limba respectivă]. Cu consimţământul dumneavoastră, intenţionăm să comunicăm în [limba/limbile respective] pe durata contractului de credit.
(^*2) Această informaţie este facultativă pentru creditor.

ANEXA III:

I.Ecuaţia fundamentală care exprimă echivalenţa dintre tragerile din credit, pe de o parte, şi rambursări şi costuri, pe de altă parte.

- X	este DAE;
- m	este numărul ultimei trageri;
- k	este numărul unei trageri, astfel 1 < = k < = m;
- Ck	este cuantumul tragerii din credit k;
- tk	este intervalul, exprimat în ani şi fracţiuni de an, dintre data primei trageri din credit şi data fiecărei trageri ulterioare, astfel t1 = 0;
- m’	este numărul ultimei rambursări sau plăţi aferente costurilor;
- l	este numărul unei rambursări sau plăţi aferente costurilor;
- Dl	este cuantumul unei rambursări sau plăţi aferente costurilor;
- sl	este intervalul, exprimat în ani şi fracţiuni de an, dintre data primei trageri din credit şi data fiecărei rambursări sau plăţi aferente costurilor.

(c)Intervalele dintre datele utilizate în calcule sunt exprimate în ani sau în fracţiuni de an. Un an se consideră a avea 365 de zile (sau 366 de zile pentru anii bisecţi), 52 de săptămâni sau 12 luni egale. O lună se consideră a avea 30,41666 zile (adică 365/12), indiferent dacă este sau nu un an bisect.

II.Ipotezele suplimentare necesare pentru calculul DAE sunt următoarele:

(e)În cazul unui contract de credit pe durată nedeterminată, altul decât o facilitate de tip "descoperit de cont", se presupune că:

(ii)capitalul este rambursat de consumator în tranşe lunare egale, începând cu o lună de la data tragerii din credit iniţiale. Totuşi, în cazurile în care capitalul trebuie să fie rambursat în totalitate într-o singură tranşă, în cadrul fiecărei perioade de plată, se consideră că tragerile din credit şi rambursările succesive ale întregului capital efectuate de către consumator au loc de-a lungul unei perioade de un an. Dobânzile şi alte costuri se aplică în conformitate cu aceste trageri din credit şi rambursări de capital şi astfel cum se prevede în contractul de credit.

(f)În ceea ce priveşte alte contracte de credit decât descoperitul de cont şi contractele de credit pe durată nedeterminată, astfel cum sunt menţionate în ipotezele prevăzute la literele (d) şi (e):

(g)În cazul în care data sau cuantumul unei plăţi care trebuie să fie efectuată de către consumator nu poate fi stabilit(ă) pe baza contractului de credit sau a ipotezelor prevăzute la litera (d), (e) sau (f), se presupune că plata se efectuează în conformitate cu datele şi condiţiile solicitate de către creditor şi, atunci când aceste date şi condiţii nu sunt cunoscute:

(j)În cazul contractelor de credit de consum în cadrul cărora s-a convenit o rată fixă a dobânzii aferente creditului pentru o perioadă iniţială, la sfârşitul căreia se stabileşte o nouă rată a dobânzii aferente creditului care este ulterior ajustată periodic în funcţie de un indicator convenit, calculul DAE porneşte de la ipoteza că, la sfârşitul perioadei cu rată fixă a dobânzii aferente creditului, rata dobânzii aferente creditului este aceeaşi ca la momentul calculării DAE pe baza valorii indicatorului convenit de la acel moment.

ANEXA IV:Tabel de corespondenţă

Directiva 2008/48/CE	Prezenta directivă
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2 alineatul (1)	Articolul 2 alineatul (1)
-
Articolul 2 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c)	Articolul 2 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c)
Articolul 2 alineatul (2) litera (d)	Articolul 2 alineatul (2) litera (g)
Articolul 2 alineatul (2) literele (e) şi (f)	-
Articolul 2 alineatul (2) literele (g), (h), (i), (j), (k) şi (l)	Articolul 2 alineatul (2) literele (d), (e), (f), (i), (j) şi (k)
Articolul 2 alineatul (2a)	Articolul 2 alineatul (3)
Articolul 2 alineatul (3)	-
Articolul 2 alineatele (4), (5) şi (6)	Articolul 2 alineatele (4), (6) şi (7)
Articolul 3 literele (a), (b) şi (c)	Articolul 3 punctele 1, 2 şi 3
-	Articolul 3 punctul 4
Articolul 3 literele (d) şi (e)	Articolul 3 punctele 18 şi 19
Articolul 3 litera (f)	Articolul 3 punctul 12
Articolul 3 literele (g), (h), (i), (j), (k), (l) şi (m)	Articolul 3 punctele 5, 6, 7, 8, 9, 10 şi 11
Articolul 3 litera (n)	Articolul 3 punctul 20
-	Articolul 3 punctele 13, 14, 15, 16, 17, 18, 21 şi 22
-	Articolul 5
-	Articolul 6
-	Articolul 7
Articolul 4	Articolul 8
-	Articolul 9
Articolul 5 alineatul (1)	Articolul 10 alineatele (1), (3), (5) şi (6)
Articolul 5 alineatul (2)	Articolul 10 alineatul (7)
Articolul 5 alineatul (4)	Articolul 10 alineatul (8)
Articolul 5 alineatul (5)	Articolul 10 alineatul (9)
Articolul 5 alineatul (6)	Articolul 12 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) şi articolul 12 alineatul (2)
Articolul 6 alineatele (1) şi (3)	Articolul 11 alineatele (1), (2) şi (4)
Articolul 6 alineatul (2)	-
Articolul 6 alineatul (4)	Articolul 11 alineatul (6)
Articolul 6 alineatul (5)	-
Articolul 6 alineatul (6)	Articolul 11 alineatul (7)
Articolul 6 alineatul (7)	-
Articolul 7	Articolul 10 alineatul (10) şi articolul 11 alineatul (8)
-	Articolul 13
Articolul 8	Articolul 18
-	Articolul 14
-	Articolul 15
-	Articolul 16
-	Articolul 17
Articolul 9	Articolul 19
Articolul 10 alineatul (1)	Articolul 20
Articolul 10 alineatele (2), (3) şi (4)	Articolul 21
Articolul 10 alineatul (5)	-
Articolul 11a	Articolul 22
Articolul 11	Articolul 23
Articolul 12	Articolul 24
Articolul 13	Articolul 28
Articolul 14	Articolul 26
Articolul 15	Articolul 27
Articolul 16	Articolul 29
Articolul 17	Articolul 39
Articolul 18	Articolul 25
Articolul 19	Articolul 30
-	Articolul 31
-	Articolul 32
-	Articolul 33
-	Articolul 34
Articolul 16a	Articolul 35
-	Articolul 36
Articolul 20	Articolul 37
Articolul 21	Articolul 38
-	Articolul 41
Articolul 22	Articolele 42 şi 43
Articolul 23	Articolul 44
Articolul 24	Articolul 40
Articolul 24a	Articolul 45
Articolul 26	Articolul 42 alineatul (2)
Articolul 27 alineatul (1)	Articolul 48
Articolul 27 alineatul (2)	Articolul 46
Articolul 28	Articolul 4
Articolul 29	Articolul 47
Articolul 30	Articolul 47
Articolul 31	Articolul 49
Articolul 32	Articolul 50
Anexa I	Anexa III
Anexa II	Anexa I
Anexa III	Anexa II
-	Anexa IV