Art. 2. - Art. 2: Domeniu de aplicare - Directiva 2225/18-oct-2023 privind contractele de credit de consum şi de abrogare a Directivei 2008/48/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 22 Decembrie 2023
Art. 2: Domeniu de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică contractelor de credit.
(2)Prezenta directivă nu se aplică:
a)contractelor de credit garantate fie prin ipotecă, fie printr-o altă garanţie comparabilă, utilizată în mod curent într-un stat membru având ca obiect bunuri imobile, fie printr-un drept asupra bunurilor imobile;
b)contractelor de credit al căror scop este achiziţionarea sau păstrarea drepturilor de proprietate asupra unui teren sau asupra unei clădiri existente sau proiectate, inclusiv asupra unor spaţii destinate activităţilor comerciale, economice sau profesionale;
c)contractelor de credit care au ca obiect un credit cu o valoare totală mai mare de 100 000 EUR;
d)contractelor de credit acordate de către angajatori angajaţilor lor cu titlu accesoriu, fie fără dobândă, fie oferite cu o dobândă anuală efectivă mai mică decât cea practicată pe piaţă şi care nu sunt oferite publicului larg;
e)contractelor de credit încheiate cu firme de investiţii, în sensul definiţiei de la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (25), sau cu instituţii de credit, în sensul definiţiei de la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care au scopul de a permite unui investitor să efectueze o tranzacţie în legătură cu unul sau mai multe dintre instrumentele financiare enumerate în secţiunea C din anexa I la Directiva 2014/65/UE, în cazul în care firma de investiţii sau instituţia de credit care acordă creditul este implicată în respectiva tranzacţie;
(25)Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).
f)contractelor de credit care sunt rezultatul unei hotărâri pronunţate de o instanţă sau de o altă autoritate constituită conform legii;
g)contractelor de închiriere sau de leasing în cazul cărora obligaţia sau opţiunea de a cumpăra obiectul contractului nu este prevăzută nici în respectivul contract, nici într-un contract separat;
h)amânării la plată în următoarele condiţii:
(i)un furnizor de bunuri sau un prestator de servicii acordă timp consumatorului pentru a plăti bunurile sau serviciile puse la dispoziţie de respectivul furnizor sau prestator;
(ii)preţul de cumpărare să nu includă dobândă şi să nu implice niciun alt cost ci doar costuri limitate suportate de consumator, în conformitate cu dreptul intern, pentru efectuarea plăţilor cu întârziere; şi
(iii)plata să fie efectuată integral în termen de 50 de zile de la furnizarea bunurilor sau prestarea serviciilor.
În ceea ce priveşte amânarea la plată oferită de furnizorii de bunuri sau prestatorii de servicii care nu sunt microîntreprinderi ori întreprinderi mici sau mijlocii, astfel cum sunt acestea definite în Recomandarea 2003/361/CE, atunci când astfel de furnizori sau prestatori oferă servicii ale societăţii informaţionale în înţelesul articolului 1 alineatul (1) litera (b) din Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European şi a Consiliului (26) care constau în încheierea de contracte la distanţă cu consumatorii pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii în înţelesul articolului 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE, excluderea din domeniul de aplicare al prezentei directive se aplică numai atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(26)Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informaţii în domeniul reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).
(i)o terţă parte nu oferă şi nici nu cumpără credite;
(ii)plata să fie efectuată integral în termen de 14 zile de la livrarea bunurilor sau a serviciilor; şi
(iii)preţul de cumpărare să nu includă dobândă şi să nu implice niciun alt cost ci doar costuri limitate suportate de consumator, în conformitate cu dreptul intern, pentru efectuarea plăţilor cu întârziere;
i)contractelor de credit privind amânarea, cu titlu gratuit, a plăţii unei datorii existente;
j)contractelor de credit prin care consumatorului i se cere să pună un bun la dispoziţia creditorului, cu titlu de garanţie, şi în cazul cărora răspunderea consumatorului este strict limitată la respectivul bun gajat;
k)contractelor de credit referitoare la împrumuturi acordate unui public restrâns în baza unei dispoziţii legale de interes general, la rate ale dobânzii aferente creditului mai mici decât cele practicate în mod obişnuit pe piaţă sau fără dobândă ori în condiţii care sunt mai avantajoase pentru consumator decât cele practicate în mod obişnuit pe piaţă;
l)contractelor de credit deja existente la data de 20 noiembrie 2026; cu toate acestea, articolele 23 şi 24, articolul 25 alineatul (1) a doua teză, articolul 25 alineatul (2) şi articolele 28 şi 39 se aplică tuturor contractelor de credit pe durată nedeterminată existente la 20 noiembrie 2026.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (2) litera (c), prezenta directivă se aplică contractelor de credit care au ca obiect credite cu o valoare totală mai mare de 100 000 EUR, care nu sunt garantate nici prin ipotecă, nici printr-o altă garanţie comparabilă utilizată în mod curent într-un stat membru având ca obiect bunuri imobile sau printr-un drept asupra bunurilor imobile, în cazul în care respectivele contracte de credit sunt încheiate în scopul renovării de bunuri imobile rezidenţiale.
(4)În cazul contractelor de credit sub forma depăşirii limitei de credit se aplică numai următoarele articole:
a)articolele 1, 2, 3, 17, 19, 25, 31, 35 şi 36 şi articolele 39-50; şi
b)articolul 18, cu excepţia cazului în care statele membre decid altfel.
(5)Statele membre pot excepta de la aplicarea prezentei directive contractele de credit sub formă de carduri de debit cu amânare la plată:
a)care sunt furnizate de o instituţie de credit sau de o instituţie de plată;
b)ale căror clauze stipulează că respectivul credit trebuie rambursat în termen de 40 de zile; şi
c)care sunt scutite de dobândă şi comportă doar costuri limitate legate de prestarea serviciului de plată.
(6)Statele membre pot stabili că numai articolele 1, 2, 3, 7, 8, 11, 19 şi 20, articolul 21 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(h) şi litera (l), articolul 21 alineatul (3), articolele 23 şi 25 şi articolele 28-50 se aplică contractelor de credit care sunt încheiate de o organizaţie a cărei componenţă este limitată la persoanele care îşi au reşedinţa sau locul de muncă într-o anumită zonă sau la angajaţii şi angajaţii pensionaţi ai unui anumit angajator, ori la persoanele care îndeplinesc alte cerinţe prevăzute în dreptul intern, cerinţe care reprezintă baza existenţei unei legături comune între membri, şi care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)este constituită în avantajul reciproc al membrilor săi;
b)obţine profit doar în beneficiul membrilor săi;
c)îndeplineşte un rol social prevăzut de dreptul intern;
d)primeşte şi gestionează numai economiile membrilor săi şi le oferă surse de creditare numai acestora;
e)acordă credit cu o dobândă anuală efectivă mai mică decât cea practicată în mod obişnuit pe piaţă sau în limitele unui plafon prevăzut de dreptul intern.
Statele membre pot să excludă din domeniul de aplicare al prezentei directive contractele de credit încheiate de o organizaţie menţionată la primul paragraf în cazul în care valoarea totală a tuturor contractelor de credit existente încheiate de această organizaţie este nesemnificativă în raport cu valoarea totală a tuturor contractelor de credit existente în statul membru în care această organizaţie îşi are sediul şi în cazul în care valoarea totală a tuturor contractelor de credit încheiate de toate organizaţiile de acest fel în respectivul stat membru nu depăşeşte 1 % din valoarea totală a tuturor contractelor de credit existente încheiate în statul membru respectiv.
Statele membre reexaminează anual dacă mai sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a oricărei excluderi de acest fel, menţionate la al doilea paragraf, şi retragere excluderea în cazul în care consideră că nu mai sunt îndeplinite condiţiile respective.
(7)Statele membre pot stabili că numai articolele 1, 2, 3, 7, 8, 11, 19 şi 20, articolul 21 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(h) şi literele (l) şi (r), articolul 21 alineatul (3) şi articolele 23 şi 25, articolele 28-38 şi articolele 40-50 se aplică contractelor de credit între creditor şi consumator în ceea ce priveşte amânarea plăţii sau metodele de rambursare, în cazul în care consumatorul şi-a încălcat deja obligaţiile de plată cuprinse în contractul de credit iniţial sau este probabil că le va încălca şi dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:
a)acordul dintre părţile contractuale este susceptibil să împiedice posibilitatea introducerii unor acţiuni în instanţă în legătură cu nerespectarea obligaţiilor de plată de către consumator;
b)prin încheierea respectivului acord, consumatorului nu i s-ar aplica clauze contractuale mai puţin favorabile decât cele din contractul de credit iniţial.
(8)Statele membre pot stabili că articolul 8 alineatul (3) literele (d), (e) şi (f), articolul 10 alineatul (5), articolul 11 alineatul (4) şi articolul 21 alineatul (3) nu se aplică uneia sau mai multora dintre următoarele categorii de contracte de credit:
a)contractelor de credit având ca obiect un credit cu o valoare totală mai mică de 200 EUR;
b)contractelor de credit în baza cărora creditul este acordat fără dobândă şi fără niciun alt cost;
c)contractelor de credit în baza cărora creditul trebuie rambursat în termen de trei luni şi pentru care sunt de plătit doar costuri nesemnificative.