Capitolul xi - EDUCAŢIE FINANCIARĂ ŞI SPRIJIN PENTRU CONSUMATORII CARE SE CONFRUNTĂ CU DIFICULTĂŢI FINANCIARE - Directiva 2225/18-oct-2023 privind contractele de credit de consum şi de abrogare a Directivei 2008/48/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 22 Decembrie 2023
CAPITOLUL XI:EDUCAŢIE FINANCIARĂ ŞI SPRIJIN PENTRU CONSUMATORII CARE SE CONFRUNTĂ CU DIFICULTĂŢI FINANCIARE
Art. 34: Educaţia financiară
(1)Statele membre promovează măsuri care sprijină educarea consumatorilor cu privire la un comportament responsabil în materie de îndatorare şi de administrare a datoriilor, îndeosebi cu privire la contractele de credit. Consumatorilor le sunt furnizate informaţii clare şi generale cu privire la procedura de acordare a creditelor pentru a îi ghida pe consumatori, mai ales pe cei care contractează un credit de consum pentru prima oară şi în special dacă acest lucru se realizează prin intermediul instrumentelor digitale. La elaborarea şi promovarea acestor măsuri, statele membre consultă părţile interesate relevante, inclusiv organizaţiile de consumatori.
De asemenea, statele membre se asigură că se diseminează informaţii cu privire la orientările pe care organizaţiile de consumatori şi autorităţile naţionale le pot oferi consumatorilor.
(2)Comisia evaluează şi publică un raport privind educaţia financiară disponibilă pentru consumatori în statele membre şi identifică exemple de bune practici care ar putea fi dezvoltate în continuare pentru a spori nivelul de cunoştinţe în domeniul financiar al consumatorilor.
Art. 35: Restanţe şi măsuri de restructurare datorată dificultăţilor financiare
(1)Statele membre impun creditorilor obligaţia de a lua, atunci când este cazul, măsuri rezonabile de restructurare datorată dificultăţilor financiare înainte de a iniţia procedura de executare silită. Astfel de măsuri de restructurare datorată dificultăţilor financiare ţin seama, printre alte elemente, de situaţia personală a consumatorului. Creditorii nu au obligaţia de a oferi consumatorilor, în mod repetat, măsuri de restructurare datorată dificultăţilor financiare, cu excepţia cazurilor justificate.
Creditorii nu au obligaţia de a efectua o evaluare a bonităţii în conformitate cu articolul 18 atunci când modifică clauzele şi condiţiile existente ale unui contract de credit în conformitate cu al treilea paragraf litera (b) de la prezentul alineat, cu condiţia ca valoarea totală care trebuie plătită de consumator să nu crească în mod semnificativ odată cu modificarea contractului de credit.
Măsurile de restructurare datorată dificultăţilor financiare menţionate la primul paragraf:
a)pot include, printre altele, refinanţarea totală sau parţială a unui contract de credit;
b)includ modificarea clauzelor şi condiţiilor existente ale unui contract de credit, printre altele, următoarele:
(i)prelungirea duratei contractului de credit;
(ii)modificarea tipului de contract de credit;
(iii)amânarea plăţii ratelor, integral sau parţial, pentru o anumită perioadă;
(iv)reducerea ratei dobânzii aferente creditului;
(v)oferirea unei perioade fără plăţi;
(vi)rambursări parţiale;
(vii)conversii valutare;
(viii)iertarea parţială de plată şi consolidarea datoriei.
(2)Lista măsurilor potenţiale de la alineatul (1) al treilea paragraf litera (b) nu aduce atingere dreptului intern şi nu impune statelor membre să prevadă toate măsurile respective în dreptul intern.
(3)Atunci când statele membre permit creditorilor să stabilească şi să impună consumatorului costuri care decurg din nerespectarea obligaţiilor de plată, statele membre respective pot solicita ca respectivele costuri să nu depăşească cuantumul necesar pentru a compensa creditorul pentru costurile suportate ca urmare a nerespectării obligaţiilor de plată.
(4)Atunci când statele membre permit creditorilor să impună consumatorului costuri suplimentare în caz de nerespectare a obligaţiilor de plată, statele membre respective plafonează costurile în cauză.
(5)Statele membre nu împiedică părţile la un contract de credit să convină în mod explicit că returnarea sau transferul către creditor al bunurilor care fac obiectul unui contract de credit legat sau al veniturilor obţinute din vânzarea unor astfel de bunuri este suficient pentru a rambursa creditul.
Art. 36: Servicii de consiliere în materie de îndatorare
(1)Statele membre se asigură că, pentru consumatorii care se confruntă sau s-ar putea confrunta cu dificultăţi în ceea ce priveşte respectarea angajamentelor lor financiare, se pun la dispoziţie servicii independente de consiliere în materie de îndatorare pentru care se aplică doar costuri limitate.
(2)În scopul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alineatul (1), creditorii dispun de proceduri şi politici pentru depistarea timpurie a consumatorilor care se confruntă cu dificultăţi financiare.
(3)Statele membre se asigură că creditorii îi îndrumă pe consumatorii care se confruntă cu dificultăţi în ceea ce priveşte respectarea angajamentelor lor financiare către servicii de consiliere în materie de îndatorare uşor accesibile consumatorilor.
(4)Până la 20 noiembrie 2028, Comisia prezintă un raport care oferă o imagine de ansamblu asupra disponibilităţii serviciilor de consiliere în materie de îndatorare în toate statele membre şi care identifică bunele practici pentru dezvoltarea ulterioară a acestor servicii. Statele membre prezintă Comisiei, până la 20 noiembrie 2026 şi, ulterior, în fiecare an, un raport cu privire la serviciile de consiliere în materie de îndatorare disponibile.