Art. 18. - Art. 18: Obligaţia de a evalua bonitatea consumatorului - Directiva 2225/18-oct-2023 privind contractele de credit de consum şi de abrogare a Directivei 2008/48/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 22 Decembrie 2023
Art. 18: Obligaţia de a evalua bonitatea consumatorului
(1)Statele membre impun creditorului obligaţia de a efectua o evaluare amănunţită a bonităţii consumatorului înainte de încheierea unui contract de credit. Această evaluare se efectuează în interesul consumatorului, pentru a preveni practicile iresponsabile de acordare de credite şi supraîndatorarea şi ţine seama în mod corespunzător de factorii relevanţi pentru verificarea probabilităţii îndeplinirii de către consumator a obligaţiilor care îi revin în temeiul contractului de credit.
(2)Statele membre se asigură că intermediarii de credit transmit cu acurateţe informaţiile necesare obţinute de la consumator creditorului relevant, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, pentru a permite efectuarea evaluării bonităţii.
(3)Evaluarea bonităţii se efectuează pe baza unor informaţii relevante şi exacte referitoare la veniturile şi cheltuielile consumatorului şi la alte aspecte financiare şi economice care sunt necesare şi proporţionale cu natura, durata, valoarea şi riscurile creditului pentru consumator. Informaţiile respective pot include dovezi ale veniturilor sau ale altor surse de rambursare, informaţii privind activele şi pasivele financiare sau informaţii privind alte angajamente financiare. Informaţiile respective nu includ categoriile speciale de date menţionate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679. Informaţiile se obţin din surse interne sau externe relevante, inclusiv de la consumator şi, dacă este necesar, pe baza consultării unei baze de date menţionate la articolul 19 din prezenta directivă. Reţelele de socializare nu sunt considerate surse externe în sensul prezentei directive.
Informaţiile obţinute în conformitate cu prezentul alineat sunt verificate în mod corespunzător, dacă este necesar, prin trimiteri la documente care pot fi verificate independent.
(4)Statele membre impun creditorului obligaţia de a stabili proceduri pentru evaluarea menţionată la alineatul (1) şi de a documenta şi menţine procedurile respective.
Statele membre impun, de asemenea, creditorului obligaţia de a documenta şi de a păstra informaţiile menţionate la alineatul (3).
(5)În cazul în care cererea de credit este depusă în comun de mai mulţi consumatori, creditorul efectuează evaluarea bonităţii pe baza capacităţii comune de rambursare a consumatorilor.
(6)Statele membre se asigură că creditorul pune creditul la dispoziţia consumatorului numai în cazul în care rezultatul evaluării bonităţii indică faptul că obligaţiile care decurg din contractul de credit vor fi probabil îndeplinite în modul prevăzut în respectivul contract, ţinând seama de factori relevanţi, astfel cum se menţionează la alineatul (1).
(7)Statele membre se asigură că, în cazul în care un creditor încheie un contract de credit cu un consumator, creditorul nu anulează sau modifică ulterior contractul de credit în detrimentul consumatorului pe motiv că evaluarea bonităţii a fost efectuată incorect. Prezentul alineat nu se aplică în cazul în care se demonstrează că informaţiile furnizate de consumator creditorului, menţionate la alineatul (3), au fost cu bună ştiinţă incomplete sau false.
(8)Statele membre se asigură că, în cazul în care evaluarea bonităţii implică utilizarea prelucrării automate a datelor cu caracter personal, consumatorul are dreptul să solicite şi să obţină din partea creditorului o intervenţie umană, şi anume dreptul:
a)să solicite şi să obţină din partea creditorului o explicaţie clară şi uşor de înţeles cu privire la evaluarea bonităţii, inclusiv cu privire la logica şi riscurile pe care le implică prelucrarea automată a datelor cu caracter personal, precum şi cu privire la semnificaţia şi efectele acesteia asupra deciziei în cauză;
b)să-şi exprime punctul de vedere faţă de creditor; şi
c)să solicite o reexaminare a evaluării bonităţii şi a deciziei privind acordarea creditului de către creditor.
Statele membre se asigură că consumatorul este informat cu privire la dreptul menţionat la primul paragraf.
(9)Statele membre se asigură că, atunci când cererea de credit este respinsă, creditorul are obligaţia de a informa fără întârziere consumatorul în legătură cu respingerea cererii sale şi, dacă este cazul, obligaţia de a îndruma consumatorul către servicii de consiliere în materie de îndatorare uşor accesibile. Dacă este cazul, creditorul are obligaţia de a informa consumatorul cu privire la faptul că evaluarea bonităţii se bazează pe prelucrarea automată a datelor, cu privire la dreptul consumatorului la o intervenţie umană în privinţa evaluării şi cu privire la procedura de contestare a deciziei.
(10)Statele membre se asigură că, în cazul în care părţile convin să modifice valoarea totală a creditului după încheierea contractului de credit, creditorul are obligaţia de a reevalua bonitatea consumatorului pe baza unor informaţii actualizate înainte de a acorda o creştere semnificativă a valorii totale a creditului.
(11)Statele membre pot impune creditorilor obligaţia de a evalua bonitatea consumatorilor pe baza consultării bazei de date relevante. Cu toate acestea, evaluarea bonităţii nu se bazează exclusiv pe istoricul în materie de credite al consumatorului.