Capitolul x - NORME DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ ŞI CERINŢE PENTRU MEMBRII PERSONALULUI - Directiva 2225/18-oct-2023 privind contractele de credit de consum şi de abrogare a Directivei 2008/48/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 22 Decembrie 2023
CAPITOLUL X:NORME DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ ŞI CERINŢE PENTRU MEMBRII PERSONALULUI
Art. 32: Norme de conduită profesională la acordarea de credite consumatorilor
(1)Statele membre impun creditorului şi intermediarului de credit obligaţia de a acţiona cu onestitate, corectitudine, transparenţă şi profesionalism şi de a ţine seama de drepturile şi interesele consumatorilor atunci când desfăşoară oricare dintre următoarele activităţi:
a)elaborarea produselor de credit;
b)activităţi de publicitate pentru produsele de credit în conformitate cu articolele 7 şi 8;
c)acordarea, intermedierea sau facilitarea acordării de credite;
d)prestarea de servicii de consiliere;
e)prestarea de servicii accesorii pentru consumatori;
f)executarea unui contract de credit.
Activităţile menţionate la primul paragraf literele (c) şi (d) se bazează pe informaţii referitoare la situaţia specifică a consumatorului şi la orice cerinţă specifică comunicată de către acesta, precum şi pe ipoteze rezonabile cu privire la riscurile aferente situaţiei consumatorului pe toată durata contractului de credit.
Activităţile menţionate la primul paragraf litera (d) se bazează, de asemenea, pe informaţiile solicitate în temeiul articolului 16 alineatul (3) litera (a).
(2)Statele membre se asigură că modul în care creditorii îşi remunerează personalul şi intermediarii de credit şi modul în care aceştia din urmă îşi remunerează propriul personal nu afectează respectarea obligaţiei prevăzute la alineatul (1).
(3)Statele membre se asigură că, la stabilirea şi aplicarea politicilor de remunerare pentru personalul responsabil cu evaluarea bonităţii, creditorii respectă principiile enumerate în continuare într-un mod şi într-o măsură adecvate în raport cu dimensiunea lor, cu organizarea lor internă, precum şi cu natura, domeniul de aplicare şi complexitatea activităţilor lor:
a)politica de remunerare promovează o administrare solidă şi eficientă a riscurilor şi este compatibilă cu o astfel de administrare şi nu încurajează asumarea unor riscuri care depăşesc nivelul de risc tolerat de creditor;
b)politica de remunerare este conformă cu strategia de afaceri, obiectivele, valorile şi interesele pe termen lung ale creditorului şi cuprinde măsuri pentru evitarea conflictelor de interese, prevăzând în special ca remuneraţia să nu depindă de numărul sau proporţia cererilor de credit acceptate.
(4)Statele membre se asigură că atunci când creditorii sau intermediarii de credit oferă servicii de consiliere, sistemul de remunerare a personalului implicat nu aduce atingere capacităţii acestora de a acţiona în interesul consumatorului şi, în special, nu depinde de realizarea unor obiective de vânzări. Pentru a atinge acest obiectiv, statele membre pot, de asemenea, să interzică comisioanele plătite de către creditor intermediarului de credit.
(5)Statele membre pot să impună interdicţii sau restricţii cu privire la plăţile efectuate de un consumator către un creditor sau un intermediar de credit înainte de încheierea unui contract de credit.
Art. 33: Cerinţe privind cunoştinţele şi competenţa personalului
(1)Statele membre se asigură că creditorii şi intermediarii de credit impun personalului lor să deţină un nivel adecvat de cunoştinţe şi de competenţă în legătură cu elaborarea, oferirea şi acordarea de contracte de credit, cu desfăşurarea activităţilor de intermediere de credit şi cu prestarea de servicii de consiliere, precum şi în legătură cu drepturile consumatorilor în domeniul lor de activitate şi să îşi actualizeze constant aceste cunoştinţe şi competenţe. Atunci când încheierea unui contract de credit include servicii accesorii, este necesar un nivel adecvat de cunoştinţe şi de competenţă în legătură cu respectivele servicii accesorii.
(2)Statele membre stabilesc cerinţe minime cu privire la cunoştinţele şi competenţa personalului creditorilor şi al intermediarilor de credit.
(3)Statele membre se asigură că autorităţile competente supraveghează respectarea cerinţelor prevăzute la alineatul (1) şi că au competenţa de a impune creditorilor şi intermediarilor de credit să furnizeze dovezile pe care autoritatea competentă le consideră necesare pentru a face posibilă respectiva supraveghere.