Capitolul iii - PRACTICI DE LEGARE ŞI DE GRUPARE, ACORDUL IMPLICIT, SERVICII DE CONSILIERE ŞI ACORDAREA NESOLICITATĂ DE CREDITE - Directiva 2225/18-oct-2023 privind contractele de credit de consum şi de abrogare a Directivei 2008/48/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 22 Decembrie 2023
CAPITOLUL III:PRACTICI DE LEGARE ŞI DE GRUPARE, ACORDUL IMPLICIT, SERVICII DE CONSILIERE ŞI ACORDAREA NESOLICITATĂ DE CREDITE
Art. 14: Practici de legare şi de grupare
(1)Statele membre permit practicile de grupare, dar interzic practicile de legare.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) şi fără a aduce atingere aplicării legislaţiei în domeniul concurenţei, statele membre pot permite creditorilor să oblige consumatorul să deschidă sau să menţină un cont de plăţi sau de economii în cazul în care acesta are ca unic scop:
a)acumularea de capital pentru rambursarea creditului;
b)administrarea creditului;
c)punerea în comun a resurselor pentru obţinerea creditului;
d)oferirea unei garanţii suplimentare pentru creditor în cazul nerespectării obligaţiilor de plată.
(3)Statele membre pot permite creditorilor să oblige consumatorul să deţină o poliţă de asigurare relevantă în legătură cu contractul de credit, ţinând seama de considerentele de proporţionalitate. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că creditorul are obligaţia să accepte poliţa de asigurare de la un furnizor diferit de furnizorul său preferat, în cazul în care o astfel de poliţă de asigurare are un nivel de garanţie echivalent cu cel propus de creditor, fără să modifice condiţiile creditului oferit consumatorului.
(4)Statele membre impun ca datele cu caracter personal privind diagnosticele de boli oncologice ale consumatorilor să nu fie utilizate în scopul unei poliţe de asigurare legate de un contract de credit după o perioadă de timp stabilită de statele membre, care să nu depăşească 15 ani de la încheierea tratamentului medical al consumatorilor.
(5)Pentru a permite consumatorilor să aibă la dispoziţie un timp suplimentar în care să poată compara ofertele de asigurare legate de contractele de credit înainte de a achiziţiona o poliţă de asigurare, astfel cum se menţionează la alineatul (3), statele membre impun să li se acorde consumatorilor cel puţin trei zile pentru compararea ofertelor de asigurare legate de contractele de credit, fără ca ofertele în cauză să fie modificate, iar consumatorii să fie informaţi în acest sens. Consumatorii pot încheia o poliţă de asigurare înainte de expirarea termenului de trei zile în cazul în care solicită acest lucru în mod explicit.
Art. 15: Acordul implicit pentru încheierea oricărui contract de credit sau pentru achiziţionarea de servicii accesorii
(1)Statele membre se asigură că, pentru încheierea oricărui contract de credit sau pentru achiziţionarea de servicii accesorii prezentate prin intermediul unor opţiuni implicite, creditorii şi intermediarii de credit nu iau consimţământul consumatorului drept implicit. Opţiunile implicite includ casete bifate în prealabil.
(2)Consimţământul consumatorului pentru încheierea oricărui contract de credit sau pentru achiziţionarea de servicii accesorii prezentate prin intermediul unor casete se acordă printr-o afirmaţie clară şi lipsită de ambiguitate care constituie o manifestare liber exprimată, specifică, în cunoştinţă de cauză şi fără echivoc a acordului consumatorului faţă de conţinutul şi fondul asociate casetelor.
Art. 16: Servicii de consiliere
(1)Statele membre impun creditorului şi, dacă este cazul, intermediarului de credit obligaţia de a-l informa în mod explicit pe consumator, în contextul unei anumite tranzacţii, dacă îi sunt oferite sau îi pot fi oferite servicii de consiliere.
(2)Statele membre impun creditorului şi, dacă este cazul, intermediarului de credit obligaţia ca, înainte de prestarea serviciilor de consiliere sau înainte de încheierea unui contract pentru prestarea unor astfel de servicii, să pună la dispoziţia consumatorului următoarele informaţii, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil ales de consumator:
a)precizarea dacă recomandarea se va baza numai pe propria gamă de produse sau pe o gamă largă de produse de pe piaţă, în conformitate cu alineatul (3) litera (c);
b)dacă este cazul, o indicare a tarifului datorat de consumator pentru prestarea serviciilor de consiliere sau, dacă tariful respectiv nu poate fi stabilit la momentul aducerii la cunoştinţă a informaţiilor, o indicare a metodei utilizate pentru calcularea acestuia.
Informaţiile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat pot fi furnizate consumatorului sub forma unor informaţii precontractuale suplimentare în conformitate cu articolul 10 alineatul (6) al doilea paragraf.
(3)În cazul în care se prestează servicii de consiliere pentru consumatori, statele membre impun creditorilor şi, dacă este cazul, intermediarilor de credit obligaţia:
a)de a obţine informaţiile necesare referitoare la situaţia financiară a consumatorului, preferinţele şi obiectivele acestuia legate de contractul de credit, astfel încât creditorul sau intermediarul de credit să îi recomande consumatorului contracte de credit care corespund situaţiei acestuia;
b)de a analiza situaţia financiară şi nevoile consumatorului pe baza informaţiilor menţionate la litera (a), actualizate la momentul efectuării analizei, ţinând seama de ipoteze rezonabile cu privire la riscurile pentru situaţia financiară a consumatorului pe durata contractului de credit recomandat;
c)de a lua în considerare un număr suficient de mare de contracte de credit din gama lor de produse şi, pe această bază, de a recomanda unul sau mai multe contracte de credit din gama respectivă de produse care să corespundă nevoilor, situaţiei financiare şi situaţiei personale a consumatorului;
d)de a acţiona în interesul consumatorului; şi
e)de a furniza consumatorului un exemplar al recomandării oferite, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil ales de consumator şi care este indicat în contractul de prestare de servicii de consiliere.
(4)Statele membre pot interzice utilizarea termenilor "consiliere" şi "consilier" sau a unor termeni similari în cazul în care serviciile de consiliere sunt comercializate şi prestate consumatorilor de către creditori sau, dacă este cazul, de către intermediari de credit.
Atunci când nu interzic utilizarea termenilor "consiliere" şi "consilier" sau a unor termeni similari, statele membre impun următoarele condiţii cu privire la utilizarea termenilor "consiliere independentă" şi "consilier independent" de către creditorii şi intermediarii de credit care prestează servicii de consiliere:
a)creditorii şi, dacă este cazul, intermediarii de credit iau în considerare un număr suficient de mare de contracte de credit disponibile pe piaţă; şi
b)intermediarii de credit nu sunt remuneraţi de către unul sau mai mulţi creditori pentru serviciile de consiliere.
Al doilea paragraf litera (b) se aplică numai în cazul în care numărul de creditori analizaţi reprezintă mai puţin de majoritatea pieţei.
Statele membre pot impune cerinţe mai stricte privind utilizarea de către creditori şi, dacă este cazul, de către intermediarii de credit a termenilor "consiliere independentă" sau "consilier independent".
(5)Statele membre impun creditorilor şi, dacă este cazul, intermediarilor de credit obligaţia de a avertiza consumatorul atunci când un contract de credit poate genera un anumit risc pentru consumator, având în vedere situaţia financiară a consumatorului.
(6)Statele membre se asigură că serviciile de consiliere pot fi prestate numai de către creditori şi, dacă este cazul, de către intermediari de credit.
Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot permite altor persoane decât cele menţionate la primul paragraf să presteze servicii de consiliere în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
a)serviciile de consiliere sunt prestate ocazional în cadrul unei activităţi profesionale care este reglementată prin acte cu putere de lege ori acte normative sau printr-un cod deontologic care nu exclude prestarea serviciilor respective;
b)serviciile de consiliere sunt prestate în contextul administrării datoriilor existente de către practicieni în insolvenţă, iar activitatea de administrare este reglementată prin acte cu putere de lege ori acte normative;
c)serviciile de consiliere sunt prestate în contextul administrării datoriilor existente de către prestatori publici sau voluntari de servicii de consiliere în materie de îndatorare, astfel cum se menţionează la articolul 36, care nu îşi desfăşoară activitatea pe bază comercială;
d)serviciile de consiliere sunt prestate de persoane autorizate şi supravegheate de autorităţile competente.
Art. 17: Interzicerea acordării nesolicitate de credite
Statele membre interzic acordarea de credite consumatorilor fără o solicitare prealabilă din partea acestora şi fără acordul lor explicit.