Titlul ii - CONTROALELE OFICIALE ŞI ALTE ACTIVITĂŢI OFICIALE ÎN STATELE MEMBRE - Regulamentul 625/15-mar-2017 privind controalele oficiale şi alte activităţi oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislaţiei privind alimentele şi furajele, a normelor privind sănătatea şi bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor şi produsele de protecţie a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 şi (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 şi (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului şi a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE şi 2008/120/CE ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 şi (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE şi 97/78/CE ale Consiliului şi a Deciziei 92/ 438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale)
Acte UE
Jurnalul Oficial 95L
În vigoare Versiune de la: 3 Martie 2025
TITLUL II:CONTROALELE OFICIALE ŞI ALTE ACTIVITĂŢI OFICIALE ÎN STATELE MEMBRE
Art. 4: Desemnarea autorităţilor competente
(1)Pentru fiecare dintre domeniile reglementate prin normele menţionate la articolul 1 alineatul (2), statele membre desemnează autoritatea sau autorităţile competente cărora le conferă responsabilitatea de a organiza sau de a efectua controale oficiale şi alte activităţi oficiale.
(2)În cazul în care, pentru aceeaşi zonă, un stat membru conferă responsabilitatea de a organiza sau de a efectua controale oficiale sau alte activităţi oficiale mai multor autorităţi competente, la nivel naţional, regional sau local, sau în cazul în care autorităţile competente desemnate în conformitate cu alineatul (1) pot transfera, în această calitate, responsabilităţi specifice privind controalele oficiale sau alte activităţi oficiale altor autorităţi publice, statul membru respectiv:
a)asigură o coordonare eficientă şi eficace între toate autorităţile implicate, precum şi coerenţa şi eficacitatea controalelor oficiale sau a altor activităţi oficiale pe teritoriul său; şi
b)desemnează o singură autoritate, în conformitate cu cerinţele constituţionale din statele membre, responsabilă pentru coordonarea cooperării şi a contactelor cu Comisia şi cu alte state membre în ceea ce priveşte controalele oficiale şi alte activităţi oficiale efectuate în fiecare dintre domeniile reglementate de normele menţionate la articolul 1 alineatul (2).
(3)Autorităţile competente responsabile pentru verificarea respectării normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (i) pot conferi anumite responsabilităţi aferente controalelor oficiale sau altor activităţi oficiale uneia sau mai multor autorităţi de control ecologic. În astfel de cazuri ele atribuie un număr de cod pentru fiecare dintre aceste autorităţi de control.
(4)Statele membre se asigură că informează Comisia privind detaliile de contact şi orice modificări în ceea ce priveşte:
a)autorităţile competente desemnate în conformitate cu alineatul (1);
b)autorităţile unice desemnate în conformitate cu alineatul (2) litera (b);
c)autorităţile de control ecologic menţionate la alineatul (3);
d)organismele delegate menţionate la articolul 28 alineatul (1).
Informaţiile menţionate la primul paragraf se pun şi la dispoziţia publicului de către statele membre, inclusiv pe internet.
Art. 5: Obligaţii generale privind autorităţile competente şi autorităţile de control ecologic
(1)Autorităţile competente şi autorităţile de control ecologic:
a)dispun de proceduri şi/sau sisteme în vederea asigurării eficacităţii şi a caracterului adecvat ale controalelor oficiale şi ale altor activităţi oficiale;
b)dispun de proceduri şi/sau sisteme în vederea asigurării imparţialităţii, a calităţii şi a coerenţei controalelor oficiale şi ale altor activităţi oficiale la toate nivelurile;
c)dispun de proceduri şi/sau sisteme în vederea asigurării faptului că personalul care efectuează controale oficiale şi alte activităţi oficiale nu este afectat de conflict de interese;
d)deţin sau au acces la o capacitate adecvată de laborator pentru analizare, testare şi diagnosticare;
e)deţin sau au acces la un număr suficient de angajaţi cu calificări şi experienţă corespunzătoare, astfel încât controalele oficiale şi alte activităţi oficiale să poată fi efectuate în mod eficient şi eficace;
f)dispun de mijloace şi echipamente adecvate şi întreţinute în mod corespunzător în vederea asigurării unei efectuări eficiente şi eficace a controalelor oficiale şi a altor activităţi oficiale de către personal;
g)deţin competenţele legale în vederea efectuării controalelor oficiale şi a altor activităţi oficiale şi a aplicării măsurilor prevăzute în prezentul regulament şi în normele menţionate la articolul 1 alineatul (2);
h)dispun de proceduri juridice în vigoare în vederea asigurării accesului personalului la sediile operatorilor şi la documentele păstrate de operatori, astfel încât să fie în măsură să îşi îndeplinească sarcinile în mod corespunzător;
i)dispun de planuri pentru situaţii de urgenţă şi sunt pregătite să aplice astfel de planuri în caz de urgenţă, după caz în conformitate cu normele menţionate la articolul 1 alineatul (2).
(2)Orice numire a unui medic veterinar oficial se face în scris şi precizează controalele oficiale şi celelalte activităţi oficiale şi atribuţii aferente pentru care se face numirea. Cerinţele autorităţilor competente pentru personal prevăzute de prezentul regulament, inclusiv cerinţa de a nu fi afectat de conflicte de interes, se aplică tuturor medicilor veterinari oficiali.
(3)Orice numire a unui inspector fitosanitar oficial se face în scris şi precizează controalele oficiale şi celelalte activităţi oficiale şi atribuţii aferente pentru care se face numirea. Cerinţele impuse prin prezentul regulament personalului autorităţilor competente, inclusiv cerinţa de a nu se găsi într-o situaţie de conflict de interese, se aplică tuturor inspectorilor fitosanitari oficiali.
(4)Personalul care efectuează controale oficiale şi alte activităţi oficiale:
a)beneficiază, pentru domeniul său de competenţă, de programe adecvate de formare care să le permită exercitarea atribuţiilor în mod competent şi efectuarea de controale oficiale şi alte activităţi oficiale într-un mod coerent;
b)este permanent la curent cu evoluţiile din domeniul său de competenţă şi beneficiază de programe periodice de formare suplimentară, după necesităţi; şi
c)beneficiază de formare în domeniile prevăzute la capitolul I din anexa II şi cu privire la obligaţiile autorităţilor competente care decurg din prezentul regulament, după caz.
Autorităţile competente, autorităţile de control ecologic şi organismele delegate elaborează şi implementează programe de formare pentru a se asigura că personalul care efectuează controale oficiale şi alte activităţi oficiale beneficiază de programele de formare menţionate la literele (a), (b) şi (c).
(5)În cazul în care, în cadrul serviciilor unei autorităţi competente, mai multe unităţi sunt abilitate să efectueze controale oficiale sau alte activităţi oficiale, se asigură o coordonare şi o cooperare eficiente şi eficace între diferitele unităţi.
Art. 6: Auditurile autorităţilor competente
(1)Pentru a garanta respectarea de către autorităţile competente a prezentului regulament, acestea efectuează audituri interne sau solicită efectuarea auditării lor şi iau măsurile necesare având în vedere rezultatele respectivelor audituri.
(2)Auditurile menţionate la alineatul (1) fac obiectul unei analize independente şi se realizează într-un mod transparent.
Art. 7: Cale de atac
Deciziile luate de autorităţile competente în conformitate cu articolul 55, cu articolul 66 alineatele (3) şi (6), cu articolul 67, cu articolul 137 alineatul (3) litera (b) şi cu articolul 138 alineatele (1) şi (2) cu privire la persoanele fizice sau juridice fac obiectul dreptului acestor persoane de a exercita o cale de atac în conformitate cu dreptul intern.
Dreptul de a exercita o cale de atac nu aduce atingere obligaţiei autorităţilor competente de a lua măsuri prompte în vederea eliminării sau a limitării riscurilor pentru sănătatea umană, cea a animalelor sau a plantelor ori pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG şi produsele de protecţie a plantelor, şi pentru mediu, în conformitate cu prezentul regulament şi cu normele menţionate la articolul 1 alineatul (2).
Art. 8: Obligaţiile de confidenţialitate ale autorităţilor competente
(1)Autorităţile competente se asigură, sub rezerva dispoziţiilor de la alineatul (3), că informaţiile obţinute în cadrul realizării sarcinilor lor în contextul controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale nu sunt divulgate unor părţi terţe atunci când, în temeiul dreptului intern sau legislaţiei Uniunii, respectivele informaţii, prin natura lor, intră sub incidenţa secretului profesional.
În acest scop, statele membre se asigură că membrilor personalului şi altor persoane angajate în cursul controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale le revin obligaţii de confidenţialitate corespunzătoare.
(2)Alineatul (1) se aplică şi autorităţilor de control ecologic, organismelor delegate şi persoanelor fizice cărora li s-au delegat atribuţii specifice de control şi laboratoarelor oficiale.
(3)Cu excepţia cazului în care există un interes public superior care justifică divulgarea informaţiilor care intră sub incidenţa secretului profesional astfel cum se menţionează la alineatul (1) şi fără a aduce atingere cazurilor în care divulgarea este impusă prin legislaţia Uniunii sau legislaţia naţională, informaţiile respective includ informaţii a căror divulgare ar aduce atingere:
a)obiectivelor activităţilor de inspecţie, de investigaţie şi de audit;
b)protejării intereselor comerciale ale unui operator sau ale oricărei alte persoane fizice sau juridice; sau
c)protejării procedurilor judiciare şi a consultanţei juridice.
(4)Atunci când determină dacă există vreun interes public superior care justifică dezvăluirea unor informaţii care intră sub incidenţa secretului profesional astfel cum se menţionează la alineatul (1), autorităţile competente ţin cont, printre altele, de riscurile posibile pentru sănătatea oamenilor, animalelor sau plantelor sau pentru mediu şi de natura, gravitatea şi amploarea unor asemenea riscuri.
(5)Obligaţiile de confidenţialitate prevăzute la prezentul articol nu împiedică autorităţile competente să publice sau să pună la dispoziţia publicului în orice alt mod informaţii cu privire la rezultatul controalelor oficiale privind operatorii individuali, fără a aduce atingere cazurilor în care divulgarea este impusă prin legislaţia Uniunii sau legislaţia naţională, cu condiţia îndeplinirii următoarelor condiţii:
a)operatorul în cauză are posibilitatea de a prezenta observaţii cu privire la informaţiile pe care autoritatea competentă intenţionează să le publice sau să le pună la dispoziţia publicului în alt mod, înainte de publicare sau difuzare, ţinând cont de urgenţa situaţiei; şi
b)informaţiile care sunt publicate sau puse la dispoziţia publicului în alt mod iau în considerare observaţiile formulate de către operatorul în cauză sau sunt publicate sau difuzate împreună cu aceste observaţii.
Art. 9: Norme generale privind controalele oficiale
(1)Autorităţile competente efectuează periodic controale oficiale asupra tuturor operatorilor, în funcţie de riscuri şi cu o frecvenţă corespunzătoare, luând în considerare:
a)riscurile identificate asociate cu:
(i)animalele şi bunurile;
(ii)activităţile controlate de operatori;
(iii)locul de desfăşurare a activităţilor sau a operaţiunilor operatorilor;
(iv)utilizarea unor produse, procedee, materiale sau substanţe care pot influenţa siguranţa, integritatea şi salubritatea alimentelor sau siguranţa furajelor, sănătatea sau bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor sau care, în ceea ce priveşte OMG şi produsele de protecţie a plantelor, pot avea un impact negativ şi asupra mediului;
b)orice informaţie care indică probabilitatea că consumatorii ar putea fi induşi în eroare, în special în ceea ce priveşte natura, identitatea, proprietăţile, compoziţia, cantitatea, durabilitatea, ţara de origine sau locul de provenienţă, metoda de fabricaţie sau producţie a alimentelor;
c)antecedentele operatorilor în ceea ce priveşte rezultatele controalelor oficiale efectuate asupra acestora şi conformitatea lor cu normele menţionate la articolul 1 alineatul (2);
d)fiabilitatea şi rezultatele controalelor proprii care au fost efectuate de către operatori sau de către un terţ la cererea lor, inclusiv, dacă este cazul, de sisteme private de asigurare a calităţii, în vederea verificării respectării normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2); şi
e)orice informaţii care ar putea indica neconformitatea cu normele menţionate la articolul 1 alineatul (2).
(2)Autorităţile competente efectuează controale oficiale periodic, cu frecvenţa corespunzătoare determinată în funcţie de riscuri, în vederea identificării posibilelor cazuri de încălcare intenţionată, prin practici înşelătoare sau frauduloase, a normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) şi luând în considerare informaţiile privind aceste cazuri de încălcare furnizate prin mecanismele de asistenţă administrativă prevăzute la articolele 102-108, precum şi orice alte informaţii care indică posibilitatea acestor cazuri de încălcare.
(3)Controalele oficiale efectuate înainte de introducerea pe piaţă sau de punerea în circulaţie a anumitor animale şi bunuri în vederea eliberării certificatelor oficiale sau a atestatelor oficiale prevăzute în normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) drept condiţie pentru introducerea pe piaţă sau circulaţia animalelor sau a bunurilor se efectuează în conformitate cu următoarele două condiţii:
a)normele menţionate la articolul 1 alineatul (2);
b)actele delegate şi de punere în aplicare relevante adoptate de către Comisie în conformitate cu articolele 18-27.
(4)Controalele oficiale se efectuează fără notificare prealabilă, cu excepţia cazului în care această notificare este necesară şi justificată în mod corespunzător pentru efectuarea controlului oficial. În ceea ce priveşte controalele oficiale la cererea operatorului, autoritatea competentă poate decide dacă controlul oficial trebuie efectuat cu sau fără notificare prealabilă. Controalele oficiale cu notificare prealabilă nu împiedică efectuarea de controale oficiale fără notificare prealabilă.
(5)Controalele oficiale se efectuează, pe cât posibil, în aşa fel încât sarcina administrativă care revine operatorilor şi perturbarea activităţii acestora să fie minime, fără însă să fie afectată negativ eficacitatea respectivelor controale.
(6)Autorităţile competente efectuează controale oficiale în acelaşi mod, ţinând cont de necesitatea adaptării controalelor la situaţiile specifice, indiferent dacă animalele şi bunurile în cauză:
a)sunt disponibile pe piaţa Uniunii, indiferent dacă provin din statul membru în care se efectuează controalele oficiale sau dintr-un alt stat membru; sau
b)urmează să fie exportate din Uniune; sau
c)intră în Uniune.
(7)În măsura strict necesară pentru organizarea controalelor oficiale, statele membre de destinaţie pot impune operatorilor care deţin animale sau bunuri livrate lor dintr-un alt stat membru obligaţia de a raporta sosirea acestor animale sau bunuri.
Art. 10: Operatorii, procedeele şi activităţile care fac obiectul controalelor oficiale
(1)În măsura necesară pentru a asigura respectarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2), autorităţile competente efectuează controale oficiale asupra:
a)animalelor şi bunurilor în orice stadiu de producţie, prelucrare, distribuţie şi utilizare;
b)substanţelor, a materialelor sau a altor obiecte care pot influenţa caracteristicile sau sănătatea animalelor şi ale bunurilor şi privind conformitatea acestora cu cerinţele aplicabile în orice stadiu de producţie, prelucrare, distribuţie şi utilizare;
c)operatorilor în ceea ce priveşte activităţile, inclusiv deţinerea animalelor, echipamentele, mijloacele de transport, sediile şi alte locuri pe care le controlează, precum şi împrejurimile acestora şi documentaţia aferentă.
(2)Fără a aduce atingere normelor privind listele sau registrele existente instituite pe baza normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2), autorităţile competente redactează şi menţin la zi o listă de operatori. În cazul în care există deja în alte scopuri, această listă sau acest registru se poate utiliza şi în sensul prezentului regulament.
(3)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 144 pentru modificarea prezentului regulament în ceea ce priveşte definirea categoriilor de operatori care sunt scutiţi de includerea pe lista operatorilor menţionată la alineatul (2) din prezentul articol în cazul în care includerea lor pe o astfel de listă ar constitui o sarcină administrativă disproporţionată pentru aceştia comparativ cu riscurile legate de activităţile lor.
Art. 11: Transparenţa controalelor oficiale
(1)Autorităţile competente efectuează controale oficiale cu un nivel ridicat de transparenţă şi pun la dispoziţia publicului, inclusiv prin publicarea pe internet, cel puţin o dată pe an, informaţii relevante cu privire la organizarea şi efectuarea controalelor oficiale.
De asemenea, autorităţile asigură publicarea periodică şi în timp util a informaţiilor cu privire la:
a)tipul, numărul şi rezultatele controalelor oficiale;
b)tipul şi numărul cazurilor de neconformitate constatate;
c)tipul şi numărul cazurilor în care autorităţile competente au luat măsuri în conformitate cu articolul 138; şi
d)tipul şi numărul cazurilor în care au fost aplicate sancţiunile prevăzute la articolul 139.
Informaţiile menţionate la literele (a)-(d) de la al doilea paragraf din prezentul alineat pot fi furnizate, după caz, prin publicarea raportului anual menţionat la articolul 113 alineatul (1).
(2)Autorităţile competente stabilesc proceduri pentru a se asigura că orice inexactitate în informaţiile puse la dispoziţia publicului este corectată în mod corespunzător.
(3)Autorităţile competente pot să publice sau să pună la dispoziţia publicului în alt mod informaţii cu privire la ratingul operatorilor individuali pe baza rezultatelor unuia sau mai multor controale oficiale, cu condiţia îndeplinirii următoarelor condiţii:
a)criteriile de rating sunt obiective, transparente şi disponibile public; şi
b)există măsuri corespunzătoare de asigurare a echităţii, coerenţei şi transparenţei procesului de rating.
Art. 12: Procedurile de control documentate
(1)Autorităţile competente efectuează controale oficiale în conformitate cu anumite proceduri documentate.
Procedurile respective vizează domeniile tematice pentru procedurile de control prevăzute la capitolul II din anexa II şi conţin instrucţiuni pentru personalul care efectuează controale oficiale.
(2)Autorităţile competente dispun de proceduri de verificare a controalelor.
(3)Autorităţile competente:
a)aplică măsuri corective în toate cazurile în care procedurile prevăzute la alineatul (2) identifică deficienţe; şi
b)actualizează procedurile documentate prevăzute la alineatul (1), după caz.
(4)Alineatele (1), (2) şi (3) se aplică, de asemenea, organismelor delegate şi autorităţilor de control ecologic.
Art. 13: Rapoarte scrise ale controalelor oficiale
(1)Autorităţile competente întocmesc rapoarte scrise pentru fiecare control oficial pe care îl efectuează. Respectivele rapoarte pot fi prezentate pe suport de hârtie sau în format electronic.
Rapoartele respective conţin:
a)o descriere a scopului controalelor oficiale;
b)metodele de control aplicate;
c)rezultatele controalelor oficiale; şi
d)după caz, măsurile pe care autorităţile competente le solicită operatorului în cauză, ca urmare a controalelor oficiale efectuate de către acestea.
(2)Cu excepţia cazului în care scopul anchetelor judiciare sau protejarea procedurilor instanţei necesită o altă abordare, operatorii supuşi unui control oficial primesc, la cerere, o copie a raportului prevăzut la alineatul (1), cu excepţia cazului în care s-a emis un certificat oficial sau un atestat oficial. Autorităţile competente informează în scris cu promptitudine operatorul cu privire la orice caz de neconformitate identificat prin controalele oficiale.
(3)În cazul în care controalele oficiale impun prezenţa permanentă sau periodică a personalului sau a reprezentanţilor autorităţilor competente la sediul operatorului, rapoartele prevăzute la alineatul (1) se întocmesc cu o frecvenţă care să permită autorităţilor competente şi operatorului:
a)să fie informaţi periodic cu privire la nivelul de conformitate; şi
b)să fie informaţi cu promptitudine cu privire la orice caz de neconformitate identificat prin intermediul controalelor oficiale.
(4)Alineatele (1), (2) şi (3) se aplică de asemenea organismelor delegate, autorităţilor de control ecologic şi persoanelor fizice cărora li s-au delegat anumite atribuţii oficiale de control.
Art. 14: Metodele şi tehnicile de control oficial
Metodele şi tehnicile de control oficiale includ, după caz:
(a)o examinare a controalelor pe care operatorii le deţin şi a rezultatelor obţinute;
(b)o inspecţie:
(i)a echipamentelor, a mijloacelor de transport, a sediilor şi a altor locuri pe care le controlează, precum şi a împrejurimilor acestora;
(ii)a animalelor şi bunurilor, inclusiv a bunurilor semifinite, a materiilor prime, a ingredientelor, a adjuvanţilor tehnologici şi a altor produse utilizate pentru prepararea şi producerea de bunuri sau pentru hrănirea sau tratarea animalelor;
(iii)a produselor şi procedeelor de curăţare şi de întreţinere;
(iv)a trasabilităţii, a etichetării, a prezentării, a publicităţii şi a materialelor de ambalare relevante, inclusiv a materialelor destinate să intre în contact cu alimentele;
(c)controale privind condiţiile de igienă la sediile operatorilor;
(d)o evaluare a procedurilor privind bunele practici de fabricaţie, bunele practici de igienă, bunele practici agricole şi a procedurilor bazate pe principiile analizei riscurilor şi a punctelor critice de control (HACCP);
(e)o examinare a documentelor, a rapoartelor de trasabilitate şi a altor înregistrări care pot fi relevante pentru evaluarea respectării normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2), inclusiv, dacă este cazul, documente de însoţire a alimentelor, a furajelor şi a oricăror substanţe sau materiale care intră sau ies dintr-o unitate;
(f)interviuri cu operatorii şi cu personalul acestora;
(g)verificarea măsurătorilor efectuate de operator şi a altor rezultate ale testării;
(h)eşantionare, analiză, diagnosticare şi teste;
(i)audituri ale operatorilor;
(j)orice altă activitate necesară în vederea identificării cazurilor de neconformitate.
Art. 15: Obligaţiile operatorilor
(1)În măsura în care este necesar în vederea efectuării controalelor oficiale sau a altor activităţi oficiale, în cazul în care autorităţile competente solicită aceasta, operatorii oferă personalului din cadrul autorităţilor competente acces:
a)la echipamentele, mijloacele de transport, sediile şi alte locuri pe care le controlează, precum şi la împrejurimile acestora;
b)la sistemele lor computerizate de gestionare a informaţiilor;
c)la animalele şi bunurile pe care le controlează;
d)la documente şi la orice alte informaţii relevante.
(2)În timpul desfăşurării controalelor oficiale şi a altor activităţi oficiale, operatorii asistă personalul din cadrul autorităţilor competente şi al autorităţilor de control ecologic şi cooperează în îndeplinirea sarcinilor acestora.
(3)În plus faţă de obligaţiile prevăzute la alineatele (1) şi (2), operatorul responsabil pentru un transport care intră în Uniune pune la dispoziţie pe suport de hârtie sau în format electronic şi fără întârziere toate informaţiile privind animalele şi bunurile.
(4)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind cooperarea şi schimbul de informaţii între operatori şi autorităţile competente aferente sosirii şi descărcării animalelor şi bunurilor menţionate la articolul 47 alineatul (1) atunci când este necesar să asigure identificarea completă a acestora şi efectuarea cu eficienţă a controalelor oficiale asupra acestor animale şi bunuri. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
(5)În sensul articolului 10 alineatul (2) şi sub rezerva articolului 10 alineatul (3), operatorii furnizează autorităţilor competente cel puţin următoarele detalii actualizate:
a)denumirea şi forma lor juridică; şi
b)activităţile specifice pe care le desfăşoară, inclusiv activităţile desfăşurate prin intermediul comunicării la distanţă şi locurile pe care le controlează.
(6)Obligaţiile care revin operatorilor conform prezentului articol se aplică şi în cazul în care controalele oficiale şi alte activităţi oficiale sunt efectuate de medici veterinari oficiali, inspectori fitosanitari oficiali, organisme delegate, autorităţi de control şi persoane fizice cărora li s-au delegat anumite atribuţii oficiale de control sau anumite atribuţii aferente altor activităţi oficiale.
Secţiunea II:Cerinţe suplimentare pentru controale oficiale şi alte acţiuni oficiale în anumite domenii
Art. 16: Cerinţe suplimentare
(1)În domeniile reglementate de normele prevăzute la prezenta secţiune, normele respective se aplică în plus faţă de celelalte norme prevăzute în prezentul regulament.
(2)La adoptarea actelor delegate şi a actelor de punere în aplicare prevăzute în prezenta secţiune, Comisia ţine seama de:
a)experienţa acumulată de către autorităţile competente şi operatorii din sectorul alimentar şi al furajelor în ceea ce priveşte aplicarea procedurilor menţionate la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) şi la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului (2);
(1)Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (JO L 139, 30.4.2004, p. 1).
(2)Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerinţelor privind igiena furajelor (JO L 35, 8.2.2005, p. 1).
b)evoluţiile ştiinţifice şi tehnologice;
c)aşteptările consumatorilor cu privire la compoziţia alimentelor şi modificările modelelor de consum alimentar;
d)riscuri la adresa sănătăţii umane, animale şi a plantelor asociate cu animale şi bunuri; şi
e)informaţii privind posibile cazuri de încălcare intenţionată prin intermediul unor practici frauduloase sau înşelătoare.
(3)La adoptarea actelor delegate şi a actelor de punere în aplicare prevăzute în prezenta secţiune şi în măsura în care aceasta nu împiedică îndeplinirea obiectivelor urmărite prin normele menţionate la articolul 1 alineatul (2), Comisia ţine cont şi de următoarele elemente:
a)necesitatea de a se facilita aplicarea actelor delegate şi a actelor de punere în aplicare, ţinând cont de natura şi de dimensiunea întreprinderilor mici;
b)necesitatea de a se oferi posibilitatea utilizării în continuare a metodelor tradiţionale în orice stadiu al producţiei, al prelucrării sau al distribuţiei alimentelor şi în producţia de alimente tradiţionale; şi
c)necesităţile operatorilor situaţi în regiuni supuse unor constrângeri geografice specifice.
Art. 17: Definiţii specifice
În sensul articolului 18:
(a)"sub responsabilitatea medicului veterinar oficial" înseamnă că medicul veterinar oficial atribuie efectuarea unei acţiuni personalului auxiliar oficial;
(b)"sub supravegherea medicului veterinar oficial" înseamnă că o acţiune se execută de către personalul auxiliar oficial sub responsabilitatea medicului veterinar oficial şi medicul veterinar oficial este prezent la faţa locului în perioada necesară executării respectivei acţiuni;
(c)"inspecţie ante-mortem" înseamnă verificarea, înaintea activităţilor de sacrificare, a cerinţelor de sănătate umană şi a animalelor şi de bunăstare a animalelor, inclusiv, după caz, examinarea clinică a fiecărui animal şi verificarea informaţiei privind lanţul alimentar menţionată în secţiunea III din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(d)"inspecţie post-mortem" înseamnă verificarea în abator sau în unitatea de prelucrare a vânatului a conformităţii cu cerinţele aplicabile:
(i)carcaselor, astfel cum sunt definite la punctul 1.9 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, şi organelor, astfel cum sunt definite la punctul 1.11 din respectiva anexă, cu scopul de a decide dacă carnea este adecvată pentru consumul uman;
(ii)înlăturării în condiţii de siguranţă a materialului cu risc determinat; şi
(iii)sănătăţii şi bunăstării animalelor.
Art. 18: Norme specifice privind controalele oficiale şi pentru acţiunile întreprinse de către autorităţile competente în legătură cu producţia de produse de origine animală destinate consumului uman
(1)Controalele oficiale efectuate pentru a verifica conformitatea cu normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament referitoare la produsele de origine animală destinate consumului uman cuprind verificarea conformităţii cu cerinţele prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 852/2004, (CE) nr. 853/2004, (CE) nr. 1069/2009 şi (CE) nr. 1099/2009, după caz.
(2)Controalele oficiale menţionate la alineatul (1) efectuate în legătură cu producţia de carne includ:
a)inspecţia ante-mortem efectuată în abator de către un medic veterinar oficial care poate să fie asistat, în ceea ce priveşte preselecţia animalelor, de personal auxiliar oficial format în acest scop;
b)prin derogare de la litera (a), în ceea ce priveşte păsările de curte şi lagomorfele, inspecţia ante-mortem efectuată de un medic veterinar oficial, sub supravegherea medicului veterinar oficial sau, atunci când se oferă la faţa locului suficiente garanţii, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial;
c)inspecţia post-mortem efectuată de un medic veterinar oficial, sub supravegherea medicului veterinar oficial sau, atunci când se oferă la faţa locului suficiente garanţii, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial;
d)celelalte controale oficiale efectuate în abatoare, uzine de tranşare şi unităţi de prelucrare a vânatului de către un medic veterinar oficial, sub supravegherea medicului veterinar oficial sau, atunci când se oferă la faţa locului suficiente garanţii, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial, în vederea verificării conformităţii cu cerinţele aplicabile privind:
(i)igiena producţiei de carne;
(ii)prezenţa reziduurilor de medicamente veterinare şi a contaminanţilor în produsele de origine animală destinate consumului uman;
(iii)auditarea bunelor practici de igienă şi a procedurilor care au la bază principiile HACCP;
(iv)testele de laborator pentru detectarea prezenţei agenţilor zoonotici şi a bolilor animalelor şi pentru verificarea conformităţii cu criteriile microbiologice definite la articolul 2 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei (1);
(1)Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare (JO L 338, 22.12.2005, p. 1).
(v)manipularea şi eliminarea subproduselor de origine animală şi a materialului cu risc specificat;
(vi)sănătatea şi bunăstarea animalelor.
(3)Pe baza unei analize a riscurilor, autoritatea competentă poate permite personalului abatorului să asiste la îndeplinirea atribuţiilor aferente controalelor oficiale menţionate la alineatul (2) în unităţile de sacrificare a păsărilor de curte sau a lagomorfelor sau, în unităţile care sacrifică animale din alte specii, să îndeplinească atribuţii specifice de eşantionare şi testare privitoare la astfel de controale, cu condiţia ca personalul:
a)să acţioneze independent de personalul productiv al abatorului;
b)să fi fost format în mod adecvat pentru îndeplinirea acestor atribuţii; şi
c)să îndeplinească aceste atribuţii în prezenţa şi urmând instrucţiunile medicului veterinar oficial sau ale personalului auxiliar oficial.
(4)În cazul în care controalele oficiale menţionate la alineatul (2) literele (a) şi (c) nu au identificat niciun neajuns care ar face carnea inadecvată consumului uman, se aplică marca de sănătate ungulatelor domestice, mamiferelor din vânatul de crescătorie, cu excepţia lagomorfelor, şi vânatului sălbatic mare, de către medicul veterinar oficial, sub supravegherea medicului veterinar oficial, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial sau de către personalul abatorului, în condiţiile prezentate la alineatul (3).
(5)Medicul veterinar oficial rămâne răspunzător de deciziile adoptate în urma controalelor oficiale prevăzute la alineatele (2) şi (4), chiar dacă atribuie efectuarea unei acţiuni personalului auxiliar oficial.
(6)În sensul controalelor oficiale menţionate la alineatul (1) efectuate în legătură cu moluştele bivalve vii, echinodermele vii, tunicatele vii şi gasteropodele marine vii, autorităţile competente clasifică zonele de producţie şi de reimersie.
(7)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru a completa prezentul regulament în ceea ce priveşte normele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale menţionate la alineatele (2)-(6) din prezentul articol privind:
a)criterii şi condiţii pentru determinarea situaţiei în care, prin derogare de la alineatul (2) litera (a), inspecţia ante-mortem în anumite abatoare se poate efectua sub supravegherea sau sub responsabilitatea unui medic veterinar oficial, cu condiţia ca derogările să nu afecteze îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament;
b)criterii şi condiţii pentru determinarea situaţiei în care, în ceea ce priveşte păsările de curte şi lagomorfele, există garanţii suficiente pentru efectuarea controalelor oficiale sub responsabilitatea unui medic veterinar oficial în ceea ce priveşte inspecţiile ante-mortem menţionate la alineatul (2) litera (b);
c)criterii şi condiţii pentru determinarea situaţiei în care, prin derogare de la alineatul (2) litera (a), inspecţia ante-mortem se poate efectua în afara abatorului, în cazul sacrificării de urgenţă;
d)criterii şi condiţii pentru determinarea situaţiei în care, prin derogare de la alineatul (2) literele (a) şi (b), inspecţia ante-mortem se poate efectua în exploataţia de provenienţă;
e)criterii şi condiţii pentru determinarea situaţiei în care există garanţii suficiente pentru efectuarea controalelor oficiale sub responsabilitatea unui medic veterinar oficial în ceea ce priveşte inspecţia post-mortem şi activităţile de audit menţionate la alineatul (2) literele (c) şi (d);
f)criterii şi condiţii pentru determinarea situaţiei în care, prin derogare de la alineatul (2) litera (c), în cazul sacrificării de urgenţă, inspecţia post-mortem se efectuează de către medicul veterinar oficial;
g)criterii şi condiţii pentru determinarea situaţiei în care, prin derogare de la alineatul (6), nu se clasifică zonele de producţie şi de reimersie în legătură cu:
(i)pectinidele (Pectinidae); şi
(ii)dacă nu se hrănesc prin filtrare: echinodermele şi gasteropodele marine;
h)derogări specifice în legătură cu Rangifer tarandus tarandus, Lagopus lagopus şi Lagopus mutus, pentru a permite continuarea obiceiurilor şi practicilor locale şi tradiţionale de lungă durată, cu condiţia ca aceste derogări să nu compromită realizarea obiectivelor stabilite de prezentul regulament;
i)criterii şi condiţii pentru determinarea situaţiei în care, prin derogare de la alineatul (2) litera (d), controalele oficiale în uzinele de tranşare pot fi efectuate de personal desemnat în acest scop de autorităţile competente şi format în mod adecvat;
j)cerinţe minime specifice pentru personalul autorităţilor competente şi pentru medicul veterinar oficial şi personalul auxiliar oficial în scopul asigurării unei îndepliniri adecvate a atribuţiilor lor prevăzute la prezentul articol, inclusiv cerinţe minime specifice de formare;
k)cerinţe minime adecvate de formare pentru personalul abatorului care asistă la îndeplinirea atribuţiilor aferente controalelor oficiale şi altor activităţi oficiale în conformitate cu alineatul (3).
(8)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabileşte norme privind modalităţi practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale menţionate la prezentul articol în ceea ce priveşte:
a)cerinţele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale şi frecvenţa minimă uniformă a respectivelor controale oficiale, având în vedere pericolele şi riscurile specifice existente în legătură cu fiecare produs de origine animală şi cu diferitele procedee la care este supus acesta, atunci când este necesar un nivel minim de controale oficiale pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor uniforme recunoscute pe care pot să le prezinte produsele de origine animală;
b)condiţiile de clasificare şi monitorizare a zonelor de producţie şi de reimersie clasificate pentru moluştele bivalve vii, echinodermele vii, tunicatele vii şi gasteropodele marine vii;
c)situaţiile în care autorităţile competente trebuie să adopte în legătură cu anumite cazuri de neconformitate una sau mai multe dintre măsurile menţionate la articolul 137 alineatul (2) şi la articolul 138 alineatul (2);
d)modalităţile practice de inspecţie ante-mortem şi post-mortem menţionate la alineatul (2) literele (a), (b) şi (c), inclusiv cerinţele uniforme necesare pentru a se asigura îndeplinirea garanţiilor suficiente atunci când controalele oficiale se efectuează sub responsabilitatea medicului veterinar oficial;
e)cerinţele tehnice ale mărcii de sănătate şi modalităţile practice de aplicare a acesteia;
f)cerinţe specifice pentru efectuarea controalelor oficiale şi frecvenţa minimă uniformă a acestor controale oficiale asupra laptelui crud, a produselor lactate şi a produselor pescăreşti, atunci când este necesar un nivel minim de controale oficiale pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor uniforme recunoscute pe care acestea le pot prezenta.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
(9)Atunci când se conformează cu obiectivele prezentului regulament şi, în special, în ceea ce priveşte cerinţele de siguranţă alimentară, statele membre pot adopta măsuri naţionale de punere în aplicare a unor proiecte-pilot limitate ca durată şi extindere, pentru a evalua modalităţi practice alternative pentru efectuarea controalelor oficiale asupra producţiei de carne. Aceste măsuri naţionale se notifică în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 5 şi 6 din Directiva (UE) 2015/1535. Rezultatele evaluării efectuate prin intermediul proiectelor-pilot se comunică, de îndată ce sunt disponibile, Comisiei.
(10)În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuţii oficiale de control menţionate la prezentul articol uneia sau mai multor persoane fizice.
Art. 19: Norme specifice privind controalele oficiale şi pentru acţiunile întreprinse de către autorităţile competente în legătură cu reziduurile de substanţe relevante din alimente şi furaje
(1)În orice stadiu de producţie, prelucrare şi distribuţie se efectuează controale oficiale în vederea verificării respectării normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) literele (a) şi (c), care includ controale oficiale în ceea ce priveşte substanţele relevante, inclusiv substanţe utilizate în materialele destinate să vină în contact cu alimentele, contaminanţi şi substanţe neautorizate, interzise şi nedorite, a căror utilizare sau prezenţă pe culturi sau animale sau la producerea sau prelucrarea alimentelor sau furajelor poate avea ca rezultat apariţia de reziduuri ale acestor substanţe în alimente sau furaje.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144 în vederea completării prezentului regulament prin stabilirea de norme privind efectuarea controalelor oficiale menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, precum şi privind acţiunile care trebuie întreprinse de către autorităţile competente în urma acestor controale oficiale. Aceste acte delegate instituie norme privind:
a)cerinţele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale, inclusiv, după caz, gama de eşantioane şi stadiul de producţie, prelucrare şi distribuţie în care se prelevează eşantioanele în conformitate cu metodele care trebuie utilizate pentru eşantionare şi pentru analizele de laborator, stabilite în conformitate cu articolul 34 alineatul (6) literele (a) şi (b), având în vedere pericolele şi riscurile specifice asociate substanţelor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol;
b)situaţiile în care autorităţile competente trebuie să adopte într-un caz de neconformitate sau de suspiciune de neconformitate una sau mai multe dintre măsurile menţionate la articolul 137 alineatul (2) şi la articolul 138 alineatul (2);
c)situaţiile în care autorităţile competente urmează să adopte, într-un caz de neconformitate sau de suspiciune de neconformitate a animalelor şi bunurilor din ţări terţe, una sau mai multe dintre măsurile menţionate la articolele 6572.
(3)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalităţi practice uniforme de efectuare a controalelor oficiale menţionate la alineatul (1) şi a acţiunilor pe care trebuie să le întreprindă autorităţile competente în urma acestor controale oficiale în ceea ce priveşte:
a)frecvenţa minimă uniformă a acestor controale oficiale, având în vedere pericolele şi riscurile asociate substanţelor menţionate la alineatul (1);
b)modalităţile specifice suplimentare şi conţinutul specific suplimentar celor prevăzute la articolul 110 privind întocmirea părţilor relevante ale planului de control naţional multianual (MANCP) menţionat la articolul 109 alineatul (1);
c)modalităţi practice specifice pentru activarea mecanismului de asistenţă administrativă prevăzut la articolele 102-108.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
(4)În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuţii oficiale de control menţionate la prezentul articol uneia sau mai multor persoane fizice.
Art. 20: Norme specifice privind controalele oficiale şi pentru acţiunile întreprinse de către autorităţile competente în legătură cu animalele, produsele de origine animală, materialele germinative, subprodusele de origine animală şi produsele derivate
(1)Controalele oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) literele (a), (c), (d) şi (e) includ controalele oficiale care urmează să fie efectuate în orice etapă de producţie, prelucrare şi distribuţie, asupra animalelor, produselor de origine animală, materialelor germinative, subproduselor de origine animală şi produselor derivate.
(2)Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144 în vederea completării prezentului regulament prin instituirea unor norme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra animalelor, produselor de origine animală, materialelor germinative, subproduselor de origine animală şi produselor derivate în vederea verificării respectării normelor Uniunii menţionate la articolul 1 alineatul (2) literele (d) şi (e) şi pentru acţiunile întreprinse de către autorităţile competente ca urmare a controalelor oficiale. Aceste acte delegate instituie norme privind:
a)cerinţe specifice pentru efectuarea controalelor oficiale asupra animalelor, a produselor de origine animală şi a materialelor germinative pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor recunoscute la adresa sănătăţii umane şi animale prin intermediul controalelor oficiale efectuate în vederea verificării conformităţii cu măsurile de prevenire şi control al bolilor stabilite în conformitate cu normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (d);
b)cerinţe specifice pentru efectuarea controalelor oficiale asupra subproduselor de origine animală şi a produselor derivate pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor specifice la adresa sănătăţii umane şi animale prin intermediul controalelor oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (e);
c)situaţiile în care autorităţile competente trebuie să adopte într-un caz de neconformitate sau de suspiciune de neconformitate una sau mai multe dintre măsurile menţionate la articolul 137 alineatul (2) şi la articolul 138 alineatul (2).
(3)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalităţi practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale menţionate la alineatul (1) în ceea ce priveşte:
a)frecvenţa minimă uniformă a acestor controale oficiale asupra animalelor, a produselor de origine animală şi a materialelor germinative în cazul în care este necesar un nivel minim de controale oficiale pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor uniforme recunoscute la adresa sănătăţii umane şi animale prin intermediul controalelor oficiale efectuate în vederea verificării conformităţii cu măsurile de prevenire şi control al bolilor stabilite în conformitate cu normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (d); şi
b)frecvenţa minimă uniformă a acestor controale oficiale asupra subproduselor de origine animală şi a produselor derivate, în cazul în care este necesar un nivel minim de controale oficiale pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor specifice la adresa sănătăţii umane şi animale prin intermediul controalelor oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (e).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
(4)În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuţii oficiale de control menţionate la prezentul articol uneia sau mai multor persoane fizice.
Art. 21: Norme specifice privind controalele oficiale şi acţiunile care trebuie întreprinse de către autorităţile competente în legătură cu cerinţele în materie de bunăstare a animalelor
(1)Controalele oficiale în vederea verificării respectării normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (f) se realizează în toate stadiile relevante ale producţiei, prelucrării şi distribuţiei de-a lungul lanţului agroalimentar.
(2)Controalele oficiale în vederea verificării respectării normelor de stabilire a cerinţelor în materie de bunăstare a animalelor în cazul transportului acestora, în special a conformităţii cu Regulamentul (CE) nr. 1/2005, includ:
a)în cazul călătoriilor de lungă durată între statele membre şi între acestea şi ţări terţe, controale oficiale efectuate înainte de încărcare pentru a verifica dacă animalele sunt apte de a călători;
b)în cazul călătoriilor de lungă durată între statele membre şi între acestea şi ţări terţe, ale ecvideelor domestice, altele decât ecvideele înregistrate, şi ale animalelor domestice din speciile de bovine, ovine, caprine şi porcine şi înainte de respectivele călătorii:
(i)controale oficiale privind jurnalele de călătorie pentru a verifica dacă acestea sunt realiste şi conforme cu Regulamentul (CE) nr. 1/2005; şi
(ii)controale oficiale cu scopul de a verifica dacă transportatorul indicat în jurnalul de călătorie deţine o autorizaţie de transport valabilă, un certificat de autorizare pentru mijloacele de transport pentru călătorii de lungă durată şi certificate de competenţă pentru şoferi şi însoţitori;
c)la posturile de control la frontieră prevăzute la articolul 59 alineatul (1) şi la punctele de ieşire:
(i)controale oficiale asupra capacităţii animalelor de a fi transportate şi asupra mijloacelor de transport cu scopul de a verifica respectarea capitolului II din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1/2005 şi, după caz, a capitolului VI din respectiva anexă;
(ii)controale oficiale cu scopul de a verifica dacă transportatorii respectă acordurile internaţionale aplicabile şi dacă deţin autorizaţii valabile de transportator şi certificate de competenţă pentru şoferi şi însoţitori; şi
(iii)controale oficiale cu scopul de a verifica dacă ecvideele domestice şi animalele domestice din speciile bovine, ovine, caprine şi porcine au fost sau urmează să fie transportate în călătorii de lungă durată.
(3)În cursul controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale, autorităţile competente iau măsurile necesare pentru a preveni sau pentru a reduce la minimum orice întârziere între încărcarea animalelor şi plecarea acestora sau în timpul transportului.
Autorităţile competente nu reţin animale în timpul transportului decât dacă este strict necesar pentru bunăstarea animalelor sau din raţiuni de sănătate umană. În cazul în care trebuie să se reţină animale în timpul transportului pentru mai mult de două ore, autorităţile competente se asigură că se iau măsurile corespunzătoare pentru îngrijirea acestora şi, dacă este necesar, pentru hrănirea, adăparea, descărcarea şi adăpostirea acestora.
(4)În cazul în care, în urma controalelor oficiale menţionate la alineatul (2) litera (b), se constată o neconformitate care nu este corectată de către organizator înainte de călătoria de lungă durată prin modificarea corespunzătoare a condiţiilor de transport, autorităţile competente interzic călătoria de lungă durată.
(5)În cazul în care, în urma controalelor oficiale menţionate la alineatul (2) litera (c), constată că animalele nu sunt apte să încheie călătoria, autorităţile competente ordonă ca animalele să fie descărcate, adăpate, hrănite şi odihnite până când sunt apte să îşi continue călătoria.
(6)O notificare a nerespectării normelor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol în sensul articolelor 105 şi 106 se adresează:
a)statelor membre care au acordat transportatorului autorizaţia;
b)statului membru care a acordat certificatul de aprobare a mijlocului de transport, în cazul în care se identifică o neconformitate cu oricare dintre aceste norme aplicabilă mijloacelor de transport;
c)statului membru care a eliberat certificatul de competenţă al şoferului, în cazul în care se identifică o neconformitate cu oricare dintre aceste norme aplicabilă şoferilor.
(7)În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuţii oficiale de control menţionate la prezentul articol uneia sau mai multor persoane fizice.
(8)Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144, în vederea completării prezentului regulament prin instituirea unor norme de efectuare a controalelor oficiale în vederea verificării respectării normelor Uniunii menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (f). Aceste acte delegate ţin seama de riscul pentru bunăstarea animalelor legat de activităţile agricole şi de transportul, sacrificarea şi uciderea animalelor şi stabilesc norme privind:
a)cerinţele specifice pentru efectuarea acestor controale oficiale pentru a răspunde riscului asociat diferitor specii de animale şi mijloace de transport, precum şi pentru a preveni practicile neconforme şi pentru a limita suferinţa animalelor;
b)situaţiile în care autorităţile competente trebuie să adopte în anumite cazuri de neconformitate una sau mai multe dintre măsurile menţionate la articolul 137 alineatul (2) şi la articolul 138 alineatul (2);
c)verificarea respectării cerinţelor de bunăstare a animalelor la posturile de control la frontieră şi la punctele de ieşire, precum şi a cerinţelor minime aplicabile la respectivele puncte de ieşire;
d)criterii şi condiţii specifice pentru activarea mecanismelor de asistenţă administrativă prevăzute la articolele 102-108;
e)cazurile şi condiţiile în care controalele oficiale efectuate în vederea verificării respectării cerinţelor în materie de bunăstare a animalelor pot include utilizarea unor indicatori specifici de bunăstare a animalelor, bazaţi pe criterii de performanţă măsurabile, precum şi concepţia unor astfel de indicatori pe bază de dovezi ştiinţifice şi tehnice.
(9)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabileşte norme privind modalităţi practice uniforme privind controalele oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor Uniunii menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (f) care stabilesc cerinţele privind bunăstarea animalelor şi privind acţiunile întreprinse de autorităţile competente în urma acestor controale oficiale în ceea ce priveşte:
a)frecvenţa minimă uniformă a acestor controale oficiale, în cazul în care este necesar un nivel minim de control oficial pentru a răspunde riscului asociat diferitor specii de animale şi mijloace de transport, precum şi pentru a preveni practicile neconforme şi pentru a limita suferinţa animalelor; şi
b)modalităţile practice de păstrare a rapoartelor scrise ale controalelor oficiale efectuate, precum şi perioada lor de păstrare.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
Art. 22: Norme specifice privind controalele oficiale şi pentru acţiunile întreprinse de către autorităţile competente în legătură cu sănătatea plantelor
(1)Controalele oficiale în vederea verificării respectării normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) includ controalele oficiale cu privire la organisme dăunătoare, plante, produse vegetale şi alte obiecte, precum şi la operatorii profesionişti şi la alte persoane cărora li se aplică normele respective.
(2)Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, în vederea completării prezentului regulament prin instituirea de norme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte în vederea verificării respectării normelor Uniunii menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) aplicabile respectivelor bunuri şi pentru acţiunile întreprinse de către autorităţile competente ca urmare a efectuării respectivelor controale oficiale. Aceste acte delegate instituie norme privind:
a)cerinţe specifice pentru efectuarea acestor controale oficiale privind introducerea şi circulaţia în Uniune a anumitor plante, produse vegetale şi a altor obiecte vizate prin normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (g), pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor recunoscute pentru sănătatea plantelor, legate de anumite plante, produse vegetale şi alte obiecte cu o anumită origine sau provenienţă; şi
b)situaţiile în care autorităţile competente trebuie să adopte în anumite cazuri de neconformitate una sau mai multe dintre măsurile menţionate la articolul 137 alineatul (2) şi la articolul 138 alineatul (2).
(3)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabileşte norme privind modalităţi practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte în vederea verificării respectării normelor Uniunii menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) aplicabile respectivelor bunuri şi pentru acţiunile întreprinse de către autorităţile competente ca urmare a unor astfel de controale oficiale privind:
a)frecvenţa minimă uniformă a acestor controale oficiale, în cazul în care este necesar un nivel minim de control oficial pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor uniforme recunoscute pentru sănătatea plantelor legate de anumite plante, produse vegetale şi alte obiecte cu o anumită origine sau provenienţă;
b)frecvenţa uniformă a controalelor oficiale efectuate de către autorităţile competente cu privire la operatorii autorizaţi să emită paşapoarte fitosanitare în conformitate cu articolul 84 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031, care să verifice dacă aceşti operatori au pus sau nu în aplicare un plan de gestionare a riscului fitosanitar menţionat la articolul 91 din respectivul regulament pentru plante, produse vegetale şi alte obiecte pe care le produc;
c)frecvenţa uniformă a controalelor oficiale efectuate de autorităţile competente asupra operatorilor autorizaţi să aplice marca menţionată la articolul 96 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031 sau să elibereze atestatul oficial menţionat la articolul 99 alineatul (2) litera (a) din regulamentul respectiv.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
(4)În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuţii oficiale de control menţionate la prezentul articol uneia sau mai multor persoane fizice.
Art. 23: Norme specifice privind controalele oficiale şi pentru acţiunile întreprinse de către autorităţile competente în legătură cu OMG în sensul producţiei de alimente şi furaje şi cu alimentele şi furajele modificate genetic
(1)Controalele oficiale pentru verificarea respectării normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) includ controalele oficiale în legătură cu OMG în scopul producţiei de alimente şi furaje şi cu alimentele şi furajele modificate genetic, efectuate în toate stadiile relevante ale producţiei, prelucrării şi distribuţiei de-a lungul lanţului agroalimentar.
(2)Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144 în vederea completării prezentului regulament prin stabilirea normelor pentru efectuarea controalelor oficiale menţionate la alineatul (1) din prezentul articol şi pentru acţiunile care urmează să fie întreprinse de către autorităţile competente ca urmare a unor astfel de controale oficiale. Aceste acte delegate ţin seama de necesitatea asigurării unui nivel minim de controale oficiale, în vederea prevenirii practicilor care încalcă normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (b), şi stabilesc:
a)cerinţe specifice pentru efectuarea controalelor oficiale pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor uniforme recunoscute privind:
(i)prezenţa în lanţul agroalimentar a unor OMG pentru producţia de alimente şi furaje şi a alimentelor şi furajelor modificate genetic care nu au fost autorizate în conformitate cu Directiva 2001/18/CE sau cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;
(ii)cultivarea unor OMG pentru producţia de alimente şi furaje şi aplicarea corectă a planului de monitorizare menţionat la articolul 13 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2001/18/CE şi la articolul 5 alineatul (5) litera (b) şi articolul 17 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;
b)situaţiile în care autorităţile competente trebuie să adopte în anumite cazuri de neconformitate una sau mai multe dintre măsurile menţionate la articolul 137 alineatul (2) şi la articolul 138 alineatul (2).
(3)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalităţi practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale menţionate la alineatul (1), ţinând seama de necesitatea asigurării unui nivel minim de controale oficiale în vederea prevenirii practicilor care încalcă acele norme privind frecvenţele uniforme minime ale acestor controale oficiale, în cazul în care este necesar un nivel minim de control oficial pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor uniforme recunoscute privind:
a)prezenţa în lanţul agroalimentar a unor OMG pentru producţia de alimente şi furaje şi a alimentelor şi furajelor modificate genetic care nu au fost autorizate în conformitate cu Directiva 2001/18/CE sau cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;
b)cultivarea unor OMG pentru producţia de alimente şi furaje şi aplicarea corectă a planului de monitorizare menţionat la articolul 13 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2001/18/CE şi la articolul 5 alineatul (5) litera (b) şi articolul 17 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
(4)În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuţii oficiale de control menţionate la prezentul articol uneia sau mai multor persoane fizice.
Art. 24: Norme specifice privind controalele oficiale şi pentru acţiunile întreprinse de către autorităţile competente în legătură cu produsele de protecţie a plantelor
(1)Controalele oficiale pentru verificarea respectării normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (h) din prezentul regulament includ controalele oficiale privind substanţele active şi agenţii fitoprotectori, agenţii sinergici, coformulanţii şi adjuvanţii, astfel cum sunt menţionate la articolul 2 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.
(2)În scopul stabilirii frecvenţei controalelor oficiale pe bază de risc menţionate la alineatul (1), autorităţile competente ţin cont şi de următoarele:
a)rezultatele activităţilor de monitorizare relevante, inclusiv cele privind reziduurile de pesticide, efectuate în sensul articolului 32 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 396/2005 şi al articolului 8 din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1);
(1)Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
b)informaţiile privind produsele neautorizate de protecţie a plantelor, inclusiv comerţul ilegal cu produse de protecţie a plantelor şi rezultatele controalelor relevante efectuate de autorităţi menţionate la articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 649/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (1); şi
(1)Regulamentul (UE) nr. 649/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind exportul şi importul de produse chimice care prezintă risc (JO L 201, 27.7.2012, p. 60).
c)informaţii privind intoxicaţiile legate de produse de protecţie a plantelor, inclusiv informaţiile disponibile în conformitate cu articolul 56 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, şi informaţiile referitoare la situaţiile de urgenţă privind sănătatea puse la dispoziţie de centrele menţionate la articolul 45 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (2).
(2)Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a Directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).
(3)Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144, în vederea completării prezentului regulament prin instituirea de norme de efectuare a controalelor oficiale menţionate la alineatul (1) din prezentul articol. Aceste acte delegate instituie norme privind:
a)cerinţele specifice pentru efectuarea acestor controale oficiale pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor uniforme recunoscute pe care le-ar putea prezenta produsele de protecţie a plantelor, privind fabricarea, introducerea pe piaţă, intrarea în Uniune, etichetarea, ambalarea, transportul, depozitarea şi utilizarea produselor de protecţie a plantelor, cu scopul de a asigura utilizarea sigură şi sustenabilă a acestora şi de a combate comerţul ilegal cu acestea; şi
b)situaţiile în care autorităţile competente trebuie să adopte în anumite cazuri de neconformitate una sau mai multe dintre măsurile menţionate la articolul 137 alineatul (2) şi la articolul 138 alineatul (2).
(4)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme detaliate privind modalităţi practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra produselor menţionate la alineatul (1) în ceea ce priveşte:
a)frecvenţa minimă uniformă a acestor controale oficiale, în cazul în care este necesar un nivel minim de control oficial pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor uniforme recunoscute pe care le-ar putea prezenta produsele de protecţie a plantelor, privind fabricarea, introducerea pe piaţă, intrarea în Uniune, etichetarea, ambalarea, transportul, depozitarea şi utilizarea produselor de protecţie a plantelor, cu scopul de a asigura utilizarea sigură şi sustenabilă a acestora şi de a combate comerţul ilegal cu acestea;
b)colectarea de informaţii, monitorizarea şi raportarea cu privire la suspiciunile de otrăvire cauzată de produsele de protecţie a plantelor;
c)colectarea de informaţii, monitorizarea şi raportarea cu privire la produsele neautorizate de protecţie a plantelor, inclusiv comerţul ilegal cu produse de protecţie a plantelor.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
(5)În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuţii oficiale de control menţionate la prezentul articol uneia sau mai multor persoane fizice.
Art. 25: Norme specifice privind controalele oficiale şi alte activităţi oficiale pentru producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalităţi practice uniforme pentru efectuarea de controale oficiale pentru verificarea respectării normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (i), privind:
(a)cerinţe specifice şi conţinut suplimentar faţă de cele prevăzute la articolul 110 pentru pregătirea părţilor relevante ale MANCP prevăzut la articolul 109 alineatul (1) şi conţinut specific suplimentar al raportului prevăzut la articolul 113;
(b)responsabilităţi şi sarcini specifice pentru centrele de referinţă ale Uniunii Europene, în plus faţă de cele prevăzute la articolul 98;
(c)modalităţi practice de activare a mecanismelor de asistenţă administrativă prevăzute la articolele 102-108, inclusiv schimbul de informaţii între autorităţi competente şi organisme delegate referitoare la cazuri de neconformitate sau probabilitatea unor cazuri de neconformitate;
(d)metode care trebuie utilizate pentru prelevarea de eşantioane şi efectuarea analizelor şi testelor de laborator, cu excepţia oricăror norme care presupun stabilirea unor praguri.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
Art. 26: Norme specifice privind controalele oficiale şi alte activităţi oficiale întreprinse de către autorităţile competente în legătură cu denumirile de origine protejată, indicaţiile geografice protejate şi specialităţile tradiţionale garantate
(1)Prin derogare de la articolul 31 alineatul (3), în legătură cu normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (j), în cazul în care au delegat decizii privind autorizarea utilizării denumirii înregistrate a unui produs, autorităţile competente pot delega, de asemenea, aplicarea următoarelor măsuri:
a)de impunere a unor controale oficiale sistematice sau intensificate asupra anumitor activităţi ale operatorului;
b)de impunere a unei frecvenţe sporite a controalelor efectuate de operator;
c)de impunere a modificării etichetei pentru a se conforma cu specificaţiile produsului şi cu normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (j).
(2)Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144, în vederea completării prezentului regulament prin instituirea unor norme de efectuare a controalelor oficiale în vederea verificării respectării normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (j). Aceste acte delegate instituie norme privind:
a)cerinţe, metode şi tehnici menţionate la articolele 12 şi 14 pentru controalele oficiale efectuate în vederea verificării conformităţii cu specificaţiile produsului şi cu cerinţele de etichetare;
b)metode şi tehnici specifice menţionate la articolul 14 pentru efectuarea controalelor oficiale menite să asigure trasabilitatea bunurilor şi a animalelor care intră sub incidenţa normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (j) în toate etapele de producţie, pregătire şi distribuţie, precum şi să furnizeze asigurări cu privire la respectarea acestor norme;
c)situaţiile în care autorităţile competente trebuie să adopte în anumite cazuri de neconformitate una sau mai multe dintre acţiunile şi măsurile menţionate la articolul 138 alineatele (1) şi (2).
(3)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalităţi practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale pentru verificarea respectării normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (j) privind:
a)modalităţi practice specifice de activare a mecanismelor de asistenţă administrativă prevăzute la articolele 102-108, inclusiv schimbul de informaţii între autorităţi competente şi organisme delegate referitoare la cazurile de neconformitate sau probabilitatea unor cazuri de neconformitate; şi
b)obligaţii specifice de raportare care revin organismelor delegate.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
(4)În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuţii oficiale de control menţionate la prezentul articol uneia sau mai multor persoane fizice.
Art. 27: Norme specifice privind controalele oficiale şi pentru acţiunile întreprinse de către autorităţile competente în cazuri de riscuri nou identificate în ceea ce priveşte alimentele şi furajele
(1)Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144 în vederea completării prezentului regulament prin instituirea de norme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra anumitor categorii de alimente sau furaje în vederea verificării respectării normelor prevăzute la articolul 1 alineatul (2) literele (a)-(e) şi pentru acţiunile care trebuie întreprinse de către autorităţile competente ca urmare a unor astfel de controale oficiale. Aceste acte delegate abordează riscurile nou identificate pe care le pot prezenta alimentele sau furajele asupra sănătăţii umane sau animale, iar în ceea ce priveşte OMG şi produsele de protecţie a plantelor, asupra mediului, sau orice astfel de riscuri care apar din noile modele de producţie sau de consum de alimente sau furaje şi care nu pot fi abordate în mod eficient în lipsa unor astfel de norme comune. Respectivele acte delegate stabilesc norme privind:
a)cerinţele specifice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor specifice care există în legătură cu fiecare categorie de alimente şi furaje şi cu diferitele procedee la care este supusă; şi
b)situaţiile în care autorităţile competente trebuie să adopte în anumite cazuri de neconformitate una sau mai multe dintre măsurile menţionate la articolul 137 alineatul (2) şi la articolul 138 alineatul (2).
(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalităţi practice uniforme privind controalele oficiale efectuate asupra anumitor categorii de alimente sau furaje pentru verificarea respectării normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) literele (a)-(e), pentru a aborda riscurile nou identificate pe care le pot prezenta alimentele sau furajele asupra sănătăţii umane sau animale, iar în ceea ce priveşte OMG şi produsele de protecţie a plantelor, asupra mediului, sau orice astfel de riscuri care apar din noile modele de producţie sau consum de alimente sau furaje şi care nu pot fi abordate cu eficacitate în lipsa unor astfel de norme comune privind frecvenţa minimă uniformă a acestor controale oficiale, în cazul în care este necesar un nivel minim de controale oficiale pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor specifice care există în legătură cu fiecare categorie de alimente şi furaje şi cu diferitele procedee la care este supusă. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
(3)Din motive imperioase de urgenţă temeinic justificate legate de cazuri de riscuri grave pentru sănătatea umană sau a animalelor sau pentru mediu, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura menţionată la articolul 145 alineatul (3).
Art. 28: Delegarea de către autorităţile competente a anumitor atribuţii de control oficial
(1)Autorităţile competente pot delega anumite atribuţii de control oficial unuia sau mai multor organisme delegate sau persoane fizice, în condiţiile prevăzute la articolul 29 şi, respectiv, la articolul 30. Autoritatea competentă se asigură că organismul delegat sau persoana fizică căreia i s-au delegat aceste atribuţii deţine competenţele necesare pentru îndeplinirea efectivă a acestor atribuţii.
(2)În cazul în care deleagă anumite sarcini de control oficial în vederea verificării respectării normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (i) către unul sau mai multe organisme delegate, autoritatea competentă sau statul membru, dacă ia această decizie, atribuie un număr de cod fiecărui organism delegat şi desemnează autorităţile relevante care răspund pentru autorizarea şi supravegherea lor.
Art. 29: Condiţii de delegare a anumitor atribuţii de control oficial către organisme delegate
Delegarea anumitor atribuţii de control oficial către organisme delegate, menţionată la articolul 28 alineatul (1), se face în scris şi în condiţiile următoare:
(a)delegarea conţine o descriere exactă a respectivelor atribuţii de control oficial pe care organismul delegat le poate îndeplini şi a condiţiilor în care acesta poate îndeplini respectivele atribuţii;
(b)organismul delegat:
(i)deţine expertiza, echipamentele şi infrastructura necesare pentru a îndeplini respectivele atribuţii de control oficial care i s-au delegat;
(ii)are un număr suficient de angajaţi cu calificări şi experienţă corespunzătoare;
(iii)este imparţial şi nu este afectat de niciun conflict de interese şi, în special, nu este într-o situaţie care poate, în mod direct sau indirect, să afecteze imparţialitatea conduitei sale profesionale în ceea ce priveşte exercitarea respectivelor atribuţii de control oficial care i s-au delegat;
(iv)activează şi este acreditat în conformitate cu standarde relevante atribuţiilor delegate în cauză, inclusiv cu standardul EN ISO/IEC 17020 "Cerinţe pentru funcţionarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecţii";
(v)dispune de suficiente prerogative pentru a exercita atribuţiile de control oficial care i-au fost delegate; şi
(c)există în vigoare sisteme care asigură o coordonare eficientă şi eficace între autorităţile competente de delegare şi organismul delegat.
Art. 30: Condiţii de delegare a anumitor atribuţii de control oficial către persoane fizice
Autorităţile competente pot delega anumite atribuţii de control oficial uneia sau mai multor persoane fizice, dacă dispoziţiile articolelor 18-27 permit aceasta. Delegarea se realizează în scris şi respectă următoarelor condiţii:
(a)delegarea conţine o descriere exactă a respectivelor atribuţii de control oficial pe care persoanele fizice le pot îndeplini şi a condiţiilor în care persoanele fizice pot îndeplini respectivele atribuţii;
(b)persoanele fizice:
(i)deţin expertiza, echipamentele şi infrastructura necesare pentru a îndeplini respectivele atribuţii de control oficial care li s-au delegat;
(ii)deţin calificarea şi experienţa corespunzătoare;
(iii)acţionează imparţial şi nu sunt afectate de niciun conflict de interese în privinţa exercitării respectivelor atribuţii de control oficial care li s-au delegat; şi
(c)există în vigoare sisteme care asigură o coordonare eficientă şi eficace între autorităţile competente de delegare şi persoanele fizice.
Art. 31: Condiţii de delegare a anumitor atribuţii privind alte activităţi oficiale
(1)Autorităţile competente pot delega anumite atribuţii privind alte activităţi oficiale unuia sau mai multor organisme delegate, sub rezerva respectării următoarelor condiţii:
a)normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) nu interzic o asemenea delegare; şi
b)condiţiile menţionate la articolul 29 sunt îndeplinite, cu excepţia celor stabilite la litera (b) punctul (iv).
(2)Autorităţile competente pot delega anumite atribuţii privind alte activităţi oficiale uneia sau mai multor persoane fizice, sub rezerva respectării următoarelor condiţii:
a)normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) permit o astfel de delegare; şi
b)sunt îndeplinite condiţiile stabilite la articolul 30, aplicate mutatis mutandis.
(3)Autorităţile competente nu pot delega organismelor delegate sau persoanelor fizice competenţa de a lua decizii cu privire la atribuţiile prevăzute la alineatul (1) litera (b) şi la alineatele (2) şi (3) de la articolul 138.
Art. 32: Obligaţiile organismelor delegate şi ale persoanelor fizice
Organismele delegate sau persoanele fizice cărora li s-au delegat anumite atribuţii de control oficial în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) sau anumite atribuţii în legătură cu alte activităţi oficiale în conformitate cu articolul 31:
(a)comunică autorităţilor competente de delegare regulat şi oricând solicită acestea rezultatele controalelor oficiale şi ale altor activităţi oficiale pe care le efectuează;
(b)informează imediat autorităţile competente de delegare de fiecare dată când rezultatele controalelor oficiale indică un caz de neconformitate sau probabilitatea unui caz de neconformitate, cu excepţia unor prevederi contrare în acordurile specifice instituite între autoritatea competentă şi organismul delegat sau persoana fizică în cauză; şi
(c)acordă autorităţilor competente acces la sediile şi la unităţile lor şi cooperează şi acordă asistenţă.
Art. 33: Obligaţiile autorităţilor competente de delegare
Autorităţile competente care au delegat anumite atribuţii de control oficial unor organisme delegate sau unor persoane fizice în conformitate cu articolul 28 alineatul (1), sau anumite atribuţii în legătură cu alte activităţi oficiale unor organisme delegate sau unor persoane fizice în conformitate cu articolul 31:
(a)organizează audituri sau inspecţii la aceste organisme sau persoane, după necesităţi şi evitând duplicarea, ţinând cont de orice acreditare menţionată la articolul 29 alineatul (1) litera (b) punctul (iv);
(b)retrag integral sau parţial delegarea, fără întârziere, în cazul în care:
(i)există dovezi că aceste organisme delegate sau persoane fizice nu reuşesc să îşi îndeplinească în mod corespunzător atribuţiile care le-au fost delegate;
(ii)organismul delegat sau persoana fizică nu reuşeşte să ia măsuri corespunzătoare şi în timp util în vederea remedierii deficienţelor identificate; sau
(iii)s-a demonstrat că a fost compromisă independenţa sau imparţialitatea organismului delegat sau a persoanei fizice.
Prezenta dispoziţie nu aduce atingere competenţei autorităţilor competente de a retrage delegarea pentru alte motive decât cele menţionate în prezentul regulament.
Art. 34: Metodele utilizate pentru eşantionare, analize, teste şi diagnosticări
(1)Metodele utilizate pentru eşantionare şi efectuarea analizelor, testelor şi diagnosticărilor de laborator în cursul controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale respectă normele Uniunii de stabilire a acestor metode sau criteriile de performanţă pentru aceste metode.
(2)În absenţa unor norme ale Uniunii dintre cele menţionate la alineatul (1) şi în contextul controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale, laboratoarele oficiale folosesc una dintre următoarele metode, în funcţie de adecvarea la necesităţile lor specifice de analizare, testare şi diagnosticare:
a)metode disponibile care respectă norme sau protocoale relevante, recunoscute pe plan internaţional, inclusiv cele acceptate de Comitetul European pentru Standardizare (CEN); sau metode relevante elaborate sau recomandate de către laboratoarele de referinţă ale Uniunii Europene şi validate în conformitate cu protocoalele ştiinţifice acceptate pe plan internaţional;
b)în absenţa unor norme sau protocoale adecvate dintre cele menţionate la litera (a), metode care respectă normele relevante instituite la nivel naţional sau, dacă nu există astfel de norme, metodele relevante elaborate sau recomandate de către laboratoarele naţionale de referinţă şi validate în conformitate cu protocoalele ştiinţifice acceptate pe plan internaţional; sau metode relevante elaborate şi validate prin studii inter-sau intralaboratoare de validare a metodelor, în conformitate cu protocoalele ştiinţifice acceptate pe plan internaţional.
(3)În cazul în care este nevoie urgent de analize, teste sau diagnosticări de laborator şi nu există niciuna dintre metodele prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, laboratorul naţional de referinţă sau, în cazul în care nu există niciun laborator naţional de referinţă, orice alt laborator desemnat în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) poate utiliza alte metode decât cele menţionate la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol până la validarea unei metode adecvate în conformitate cu protocoalele ştiinţifice acceptate pe plan internaţional.
(4)Ori de câte ori este posibil, metodele utilizate pentru efectuarea analizelor de laborator sunt caracterizate de criteriile relevante stabilite în anexa III.
(5)Eşantioanele se prelevează, se manipulează şi se etichetează în aşa fel încât să fie asigurată validitatea lor juridică, ştiinţifică şi tehnică.
(6)Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme referitoare la:
a)metodele care trebuie utilizate pentru prelevarea de eşantioane şi pentru efectuarea analizelor, testelor şi a diagnosticărilor de laborator;
b)criteriile de performanţă, parametrii de analizare, testare sau diagnosticare, incertitudinea măsurării şi procedurile pentru validarea acestor metode;
c)interpretarea rezultatelor analizelor, ale testelor şi ale diagnosticărilor.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
Art. 35: A doua expertiză
(1)Autorităţile competente se asigură că operatorii ale căror animale sau bunuri fac obiectul prelevării de eşantioane, analizării, testării sau diagnosticării în contextul controalelor oficiale au dreptul la o a doua expertiză pe cheltuiala proprie a operatorului.
Dreptul la o a doua expertiză permite operatorului să solicite o examinare de către un alt expert recunoscut şi calificat corespunzător a documentelor privind prelevarea de eşantioane, analizarea, testarea sau diagnosticarea.
(2)În cazul în care este relevant şi posibil din punct de vedere tehnic, având în vedere, în special, prevalenţa şi distribuţia pericolului la animale sau bunuri, perisabilitatea eşantioanelor sau a bunurilor şi cantitatea substratului disponibil, autorităţile competente:
a)la prelevarea eşantionului şi la cererea operatorului se asigură că se prelevează o cantitate suficientă pentru a permite o a doua expertiză şi pentru revizuirea menţionată la alineatul (3), dacă se dovedeşte necesară; sau
b)în cazul în care prelevarea unei cantităţi suficiente astfel cum se menţionează la litera (a) nu este posibilă, informează operatorul cu privire la aceasta.
Prezentul alineat nu se aplică la evaluarea prezenţei organismelor dăunătoare de carantină la plante, produse vegetale sau alte obiecte cu scopul verificării respectării normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (g).
(3)Statele membre pot decide că, în cazul în care există un litigiu între autorităţile competente şi operatori, pe baza celei de a doua expertize menţionate la alineatul (1), operatorii pot solicita, pe cheltuiala proprie, examinarea documentelor analizei, testării sau diagnosticării iniţiale şi, după caz, efectuarea unei alte analize, testări sau diagnosticări de către un alt laborator oficial.
(4)Solicitarea de către operator a unei a doua expertize în temeiul alineatului (1) din prezentul articol nu aduce atingere obligaţiei autorităţilor competente de a lua măsuri prompte în vederea eliminării sau limitării riscurilor pentru sănătatea umană, a animalelor şi a plantelor sau pentru bunăstarea animalelor sau, în ceea ce priveşte OMG şi al produselor de protecţie a plantelor, şi pentru mediu, în conformitate cu prezentul regulament şi cu normele menţionate la articolul 1 alineatul (2).
Art. 36: Prelevarea de eşantioane de la animale şi bunuri oferite spre vânzare prin mijloace de comunicare la distanţă
(1)În cazul animalelor şi al bunurilor oferite spre vânzare prin mijloace de comunicare la distanţă, eşantioanele comandate de la operatori de către autorităţile competente fără a se identifica pot fi utilizate în scopul unui control oficial.
(2)După ce intră în posesia eşantioanelor, autorităţile competente iau toate măsurile pentru a se asigura că operatorii de la care s-au comandat aceste eşantioane în conformitate cu alineatul (1):
a)sunt informaţi cu privire la faptul că aceste eşantioane au fost prelevate în contextul unui control oficial şi, după caz, sunt analizate sau testate în scopul acestui control oficial; şi
b)în cazul în care eşantioanele menţionate la alineatul respectiv sunt analizate sau testate, sunt informaţi cu privire la faptul că sunt îndreptăţiţi la o a doua expertiză, în conformitate cu articolul 35 alineatul (1).
(3)Alineatele (1) şi (2) se aplică organismelor delegate şi persoanelor fizice cărora li s-au delegat anumite atribuţii de control oficial.
Art. 37: Desemnarea laboratoarelor oficiale
(1)Autorităţile competente desemnează laboratoare oficiale în vederea efectuării de analize, teste şi diagnosticări de laborator pe eşantioane prelevate în cursul controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale, în statul membru pe teritoriul căruia funcţionează aceste autorităţi competente sau într-un alt stat membru sau o ţară terţă care este parte contractantă la Acordul privind Spaţiul Economic European.
(2)Autorităţile competente pot desemna ca laborator oficial un laborator situat într-un alt stat membru sau ţară terţă care este parte contractantă la Acordul privind Spaţiul Economic European, sub rezerva respectării următoarelor condiţii:
a)există la faţa locului sisteme corespunzătoare care permit autorităţilor competente să efectueze auditurile şi inspecţiile menţionate la articolul 39 alineatul (1) sau să delege efectuarea acestor audituri şi inspecţii către autorităţile competente din statul membru sau din ţara terţă care este parte contractantă la Acordul privind Spaţiul Economic European în care se situează laboratorul; şi
b)laboratorul este deja desemnat ca laborator oficial de către autorităţile competente din statul membru pe al cărui teritoriu se află.
(3)Desemnarea unui laborator oficial se face în scris şi include o descriere detaliată: (a) a sarcinilor pe care laboratorul le îndeplineşte în calitate de laborator oficial;
b)a condiţiilor în care laboratorul desfăşoară activităţile menţionate la litera (a); şi
c)a sistemelor necesare în vederea asigurării unei coordonări şi colaborări eficiente şi eficace între laborator şi autorităţile competente.
(4)Autorităţile competente pot desemna ca laborator oficial numai un laborator care:
a)are expertiza, echipamentele şi infrastructura necesare pentru a efectua analize, teste sau diagnosticări pe eşantioane;
b)are un număr suficient de angajaţi calificaţi şi cu experienţă în domeniu;
c)garantează că atribuţiile care i s-au conferit astfel cum se prevede la alineatul (1) se îndeplinesc imparţial şi care este liber de orice conflict de interese în privinţa îndeplinirii atribuţiilor sale de laborator oficial;
d)poate livra în timp util rezultatele analizelor, testelor sau diagnosticărilor efectuate pe eşantioanele prelevate în cursul controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale; şi
e)funcţionează în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 şi este acreditat în conformitate cu standardul respectiv de către un organism naţional de acreditare care funcţionează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008.
(5)Obiectul acreditării unui laborator oficial, astfel cum este menţionat la alineatul (4) litera (e):
a)include metodele de analizare, testare sau diagnosticare de laborator care trebuie să fie utilizate de către laborator pentru analize, teste sau diagnosticări atunci când funcţionează în calitate de laborator oficial;
b)poate cuprinde una sau mai multe metode de analizare, testare sau diagnosticare de laborator sau grupuri de metode;
c)poate fi definit într-un mod flexibil, care să permită includerea în obiectul acreditării a unor versiuni modificate ale metodelor utilizate de către laboratorul oficial în cazul în care acreditarea a fost acordată sau metode noi, în plus faţă de metodele respective, pe baza validării proprii a laboratorului fără o evaluare specifică efectuată de către organismul naţional de acreditare înainte de utilizarea respectivelor metode modificate sau noi.
(6)În cazul în care niciun laborator oficial desemnat în Uniune sau într-o ţară terţă care este parte contractantă la Acordul privind Spaţiul Economic European în conformitate cu alineatul (1) nu deţine expertiza, echipamentele, infrastructura şi personalul necesare în vederea efectuării de analize, teste sau diagnosticări de laborator noi sau neobişnuite, autorităţile competente pot solicita unui laborator sau unui centru de diagnosticare care nu îndeplineşte una sau mai multe dintre cerinţele prevăzute la alineatele (3) şi (4) să efectueze aceste analize, teste şi diagnosticări.
Art. 38: Obligaţiile laboratoarelor oficiale
(1)În cazul în care rezultatele unei analize, testări sau diagnosticări efectuate pe eşantioane prelevate în cursul controalelor oficiale sau al altor activităţi oficiale indică un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, iar în ceea ce priveşte OMG şi produsele de protecţie a plantelor, şi pentru mediu, sau indică probabilitatea unui caz de neconformitate, laboratoarele oficiale informează imediat autorităţile competente care le-au desemnat pentru analiza, testarea sau diagnosticarea respectivă şi, după caz, organismele delegate sau persoanele fizice cărora li s-au delegat atribuţii. Cu toate acestea, în acordurile specifice dintre autorităţile competente, organismele delegate sau persoanele fizice cărora li sau delegat atribuţii şi laboratoarele oficiale se poate specifica faptul că această informaţie nu trebuie furnizată imediat.
(2)La cererea laboratorului de referinţă al Uniunii Europene sau a laboratorului naţional de referinţă, laboratoarele oficiale iau parte la efectuarea de teste comparative între laboratoare sau la teste de competenţă care sunt organizate pentru analizele, testele sau diagnosticările pe care le efectuează în calitate de laboratoare oficiale.
(3)La cererea autorităţilor competente, laboratoarele oficiale pun la dispoziţia publicului denumirile metodelor utilizate pentru analizele, testele sau diagnosticările efectuate în contextul controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale.
(4)Laboratoarele oficiale indică, la cererea autorităţilor competente, împreună cu rezultatele, metodele utilizate pentru fiecare analiză, test sau diagnosticare efectuată în contextul controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale.
Art. 39: Auditarea laboratoarelor oficiale
(1)Autorităţile competente organizează auditarea laboratoarelor oficiale pe care le-au desemnat în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) periodic şi ori de câte ori consideră că este necesar un audit, cu excepţia cazului în care consideră că această auditare este redundantă dacă se ia în considerare evaluarea acreditării menţionată la articolul 37 alineatul (4) litera (e).
(2)Autorităţile competente retrag imediat desemnarea unui laborator oficial, fie integral, fie doar pentru anumite sarcini, în cazul în care acesta nu reuşeşte să ia măsuri de remediere adecvate şi în timp util, ca urmare a rezultatelor unui audit prevăzut la alineatul (1) care relevă una dintre următoarele situaţii:
a)nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 37 alineatele (4) şi (5);
b)nu îndeplineşte obligaţiile prevăzute la articolul 38;
c)este neperformant în cadrul testelor comparative între laboratoare prevăzute la articolul 38 alineatul (2).
Art. 40: Derogări de la condiţia de acreditare obligatorie pentru anumite laboratoare oficiale
(1)Prin derogare de la articolul 37 alineatul (4) litera (e), autorităţile competente pot desemna următoarele ca laboratoare oficiale, indiferent dacă îndeplinesc sau nu condiţia prevăzută la dispoziţia menţionată:
a)laboratoare:
(i)a căror unică activitate constă în depistarea prezenţei Trichinella în carne;
(ii)care utilizează exclusiv metodele pentru depistarea prezenţei Trichinella menţionate la articolul 6 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1375 al Comisiei (1);
(1)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1375 al Comisiei din 10 august 2015 de stabilire a normelor specifice aplicabile controalelor oficiale privind prezenţa de Trichinella în carne (JO L 212, 11.8.2015, p. 7).
(iii)care efectuează testele pentru depistarea prezenţei Trichinella sub supravegherea autorităţilor competente sau a unui laborator oficial desemnat în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) şi care este acreditat în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 pentru utilizarea metodelor menţionate la punctul (ii) de la prezenta literă; şi
(iv)care participă cu regularitate şi au rezultate satisfăcătoare la testele comparative între laboratoare sau la testele de competenţă organizate de laboratoarele naţionale de referinţă pentru metodele pe care le utilizează pentru depistarea Trichinella;
b)laboratoarele care efectuează analize, teste şi diagnosticări exclusiv în contextul altor activităţilor oficiale, cu condiţia:
(i utilizării exclusive a metodele de analizare, testare şi diagnosticare de laborator menţionate la articolul 34 alineatul (1) şi la articolul 34 alineatul (2) litera (a) sau (b);
(ii)efectuării de analize, teste şi diagnosticări sub supravegherea autorităţilor competente sau a laboratoarelor naţionale de referinţă pentru metodele pe care le utilizează;
(iii)participării cu regularitate şi cu rezultate satisfăcătoare la testele comparative între laboratoare sau la testele de competenţă organizate de laboratoarele naţionale de referinţă pentru metodele pe care le utilizează; şi
(iv)deţinerii unui sistem de asigurare a calităţii în vederea asigurării unor rezultate solide şi fiabile prin metodele de analizare, testare şi diagnosticare de laborator utilizate.
(2)În cazul în care metodele utilizate de către laboratoarele menţionate la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol necesită confirmarea rezultatului analizării, testării sau diagnosticării de laborator, analizarea, testarea sau diagnosticarea de laborator de confirmare este efectuată de către un laborator oficial care îndeplineşte cerinţele menţionate la articolul 37 alineatul (4) litera (e).
(3)Laboratoarele oficiale desemnate în conformitate cu alineatul (1) se află în statele membre pe al căror teritoriu se află autorităţile competente care le-au desemnat.
Art. 41: Competenţele de a adopta derogări de la condiţia de acreditare obligatorie a tuturor metodelor de analizare, testare şi diagnosticare de laborator utilizate de laboratoarele oficiale
Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce priveşte cazurile şi condiţiile în care autorităţile competente pot desemna drept laboratoare oficiale, în conformitate cu articolul 37 alineatul (1), laboratoarele care nu îndeplinesc condiţiile menţionate la articolul 37 alineatul (4) litera (e) privind toate metodele pe care acestea le utilizează pentru controale oficiale sau alte activităţi oficiale, cu condiţia ca aceste laboratoare să respecte următoarele condiţii:
(a)să funcţioneze şi să fie acreditate în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 pentru utilizarea uneia sau mai multor metode care sunt similare şi reprezentative pentru celelalte metode pe care le utilizează; şi
(b)să folosească în mod regulat şi semnificativ metode pentru care au obţinut acreditarea menţionată la litera (a) din prezentul articol exceptând, în ceea ce priveşte domeniul reglementat de normele menţionate de articolul 1 alineatul (2) litera (g), cazul în care nu există o metodă validată, dintre cele menţionate la articolul 34 alineatele (1) şi (2), pentru detectarea organismelor specifice dăunătoare plantelor.
Art. 42: Derogări temporare de la condiţia de acreditare obligatorie a laboratoarelor oficiale
(1)Prin derogare de la articolul 37 alineatul (5) litera (a), autorităţile competente pot desemna temporar ca laborator oficial un laborator oficial existent în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) pentru utilizarea unei metode de analizare, testare sau diagnosticare de laborator pentru care acesta nu a obţinut acreditarea menţionată la articolul 37 alineatul (4) litera (e):
a)atunci când utilizarea respectivei metode este nou impusă de normele Uniunii;
b)atunci când modificările aduse unei metode utilizate necesită o nouă acreditare sau extinderea obiectului acreditării obţinute de către laboratorul oficial; sau
c)în situaţiile în care nevoia de utilizare a metodei apare dintr-o situaţie de urgenţă sau dintr-un risc emergent pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG şi produsele de protecţie a plantelor, şi pentru mediu.
(2)Desemnarea temporară menţionată la alineatul (1) este condiţionată de îndeplinirea următoarelor condiţii:
a)laboratorul oficial este deja acreditat în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 pentru utilizarea unei metode similare celei care nu este inclusă în obiectul acreditării sale;
b)în cadrul laboratorului oficial există un sistem de asigurare a calităţii în vederea asigurării unor rezultate solide şi fiabile prin utilizarea metodei care nu este inclusă în obiectul acreditării existente;
c)analizele, testele şi diagnosticările sunt efectuate sub supravegherea autorităţilor competente sau a laboratoarelor naţionale de referinţă pentru acea metodă.
(3)Desemnarea temporară prevăzută la alineatul (1) nu depăşeşte o perioadă de un an. Aceasta poate fi reînnoită o singură dată pentru o perioadă suplimentară de un an.
(4)Laboratoarele oficiale desemnate în conformitate cu alineatul (1) se află în statele membre pe al căror teritoriu se află autorităţile competente care le-au desemnat.
Art. 43: Controalele oficiale asupra animalelor şi bunurilor care intră în Uniune
Controalele oficiale asupra animalelor şi bunurilor care intră în Uniune sunt organizate în funcţie de riscuri. În ceea ce priveşte animalele şi bunurile menţionate la articolele 47 şi 48, controalele oficiale se efectuează în conformitate cu articolele 47-64.
Secţiunea I:Secţiunea I: Animale şi bunuri care nu sunt supuse controalelor oficiale la posturile de control la frontieră în temeiul secţiunii II
Art. 44: Controale oficiale asupra animalelor şi bunurilor care nu sunt supuse controalelor oficiale la posturile de control la frontieră în temeiul secţiunii II
(1)Pentru a asigura respectarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2), autorităţile competente efectuează controale oficiale în mod periodic, în funcţie de riscuri şi cu o frecvenţă adecvată, asupra animalelor şi bunurilor care intră în Uniune şi cărora nu li se aplică articolele 47 şi 48.
(2)În privinţa animalelor şi bunurilor menţionate la alineatul (1), frecvenţa adecvată a controalelor oficiale se determină ţinând cont de:
a)riscurile pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG şi produsele de protecţie a plantelor, şi pentru mediu, asociate cu diferite tipuri de animale şi bunuri;
b)orice informaţie care indică probabilitatea că consumatorii ar putea fi induşi în eroare, în special în ceea ce priveşte natura, identitatea, proprietăţile, compoziţia, cantitatea, durabilitatea, ţara de origine sau locul de provenienţă, metoda de fabricaţie sau producţie a bunurilor;
c)antecedentele în ceea ce priveşte conformitatea cu cerinţele stabilite în normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) aplicabile animalelor sau bunurilor în cauză:
(i)ale ţării terţe şi ale unităţii de origine sau ale locului de producţie, după caz;
(ii)ale exportatorului;
(iii)ale operatorului responsabil de transport;
d)controalele care au fost deja efectuate asupra animalelor şi a bunurilor în cauză; şi
e)garanţiile pe care autorităţile competente din ţara terţă de origine le-au oferit cu privire la conformitatea animalelor şi a bunurilor cu cerinţele stabilite în normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) sau cu cerinţe recunoscute a fi cel puţin echivalente cu acestea.
(3)Controalele oficiale prevăzute la alineatul (1) se efectuează într-un loc adecvat, pe teritoriul vamal al Uniunii, care poate fi:
a)punctul de intrare în Uniune;
b)un post de control la frontieră;
c)punctul de punere în liberă circulaţie în Uniune;
d)depozitele şi sediile operatorului responsabil de transport;
e)locul de destinaţie.
(4)Fără a se aduce atingere alineatelor (1) şi (3), autorităţile competente de la posturile de control la frontieră şi din alte puncte de intrare în Uniune efectuează controale oficiale cu privire la următoarele elemente ori de câte ori au motive să creadă că intrarea acestora în Uniune poate prezenta un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG şi produsele de protecţie a plantelor, şi pentru mediu:
a)mijloacele de transport, inclusiv atunci când sunt goale; şi
b)ambalajele, inclusiv paleţii.
(5)De asemenea, autorităţile competente pot efectua controale oficiale asupra bunurilor care fac obiectul unuia dintre regimurile vamale definit la articolul 5 punctul 16 literele (a), (b) şi (c) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 şi unei depozitări temporare definită la articolul 5 punctul 17 din respectivul regulament.
Art. 45: Tipuri de controale oficiale asupra animalelor şi bunurilor care nu sunt supuse controalelor oficiale la posturile de control la frontieră în temeiul secţiunii II
(1)În cazul în care se efectuează în conformitate cu articolul 44 alineatul (1), controalele oficiale:
a)includ întotdeauna un control documentar; şi
b)includ controale de identitate şi fizice, în funcţie de riscul pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG şi produsele de protecţie a plantelor, şi pentru mediu.
(2)Autorităţile competente efectuează controalele fizice menţionate la alineatul (1) litera (b) în condiţii adecvate, care permit o desfăşurare corespunzătoare a investigaţiilor.
(3)În cazul în care controalele documentare, de identitate sau fizice menţionate la alineatul (1) din prezentul articol indică faptul că animalele şi bunurile nu respectă normele menţionate la articolul 1 alineatul (2), se aplică articolul 66 alineatele (1), (3) şi (5), articolele 67, 68 şi 69, articolul 71 alineatele (1) şi (2), articolul 72 alineatele (1) şi (2) şi articolele 137 şi 138.
(4)Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce priveşte cazurile şi condiţiile în care autorităţile competente pot solicita operatorilor să notifice sosirea anumitor bunuri care intră în Uniune.
Art. 46: Eşantioane prelevate de la animalele şi bunurile care nu sunt supuse controalelor oficiale la posturile de control la frontieră în temeiul secţiunii II
(1)În cazul prelevării de eşantioane de la animale şi bunuri, autorităţile competente, fără a aduce atingere articolelor 3442:
a)informează operatorii în cauză şi, după caz, autorităţile vamale; şi
b)decid dacă animalele sau bunurile trebuie să fie reţinute în aşteptarea rezultatelor analizelor, testelor sau diagnosticărilor efectuate sau dacă acestea pot fi eliberate cu condiţia asigurării trasabilităţii animalelor sau a bunurilor.
(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia:
a)stabileşte procedurile necesare în vederea asigurării trasabilităţii animalelor sau a bunurilor menţionate la alineatul (1) litera (b); şi
b)identifică documentele care trebuie să însoţească animalele sau bunurile menţionate la alineatul (1) în cazurile în care au fost prelevate eşantioane de către autorităţile competente.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
Secţiunea II:Secţiunea II: Controalele oficiale efectuate la posturile de control la frontieră asupra animalelor şi bunurilor
Art. 47: Animalele şi bunurile supuse controalelor oficiale la posturile de control la frontieră
(1)Pentru a asigura respectarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2), autorităţile competente efectuează controale oficiale, la postul de control la frontieră de primă sosire în Uniune, asupra tuturor transporturilor de următoarele categorii de animale şi bunuri care intră în Uniune:
a)animale;
b)produse de origine animală, produse germinale, subproduse de origine animală, fân şi paie şi produse alimentare care conţin atât produse de origine vegetală, cât şi produse prelucrate de origine animală («produse compuse»);
c)plante, produse vegetale şi alte obiecte, astfel cum sunt menţionate în listele stabilite în temeiul articolului 72 alineatul (1) şi al articolului 74 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031;
d)bunuri din anumite ţări terţe pentru care Comisia a decis, prin actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (2) litera (b) din prezentul articol, că este necesară o măsură care să prevadă obligaţia de intensificare temporară a controalelor oficiale la intrarea lor în Uniune din cauza unui risc cunoscut sau emergent sau deoarece există dovezi că ar putea exista o neconformitate gravă de amploare cu normele menţionate la articolul 1 alineatul (2);
e)animale şi bunuri care fac obiectul unei măsuri de urgenţă prevăzute în actele adoptate în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, cu articolul 261 din Regulamentul (UE) 2016/429 sau cu articolul 28 alineatul (1), articolul 30 alineatul (1), articolul 40 alineatul (3), articolul 41 alineatul (3), articolul 49 alineatul (1), articolul 53 alineatul (3) şi articolul 54 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/2031 care prevăd obligaţia de a supune transporturile de astfel de animale sau bunuri, identificate prin codurile acestora din Nomenclatura combinată, unor controale oficiale la intrarea lor în Uniune;
f)animale şi bunuri ale căror condiţii sau măsuri de intrare în Uniune au fost stabilite prin actele adoptate în conformitate cu articolul 126 sau, respectiv, 128 sau cu normele menţionate la articolul 1 alineatul (2), care prevăd obligaţia de constatare a respectării acestor condiţii sau măsuri la intrarea animalelor sau a bunurilor în Uniune.
(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia:
a)întocmeşte liste care prevăd toate animalele şi bunurile menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (b), indicând codurile acestora din Nomenclatorul combinat; şi
b)întocmeşte lista cu bunurile din categoria menţionată la alineatul (1) litera (d), indicând codurile acestora din Nomenclatorul combinat, şi o actualizează, după caz, cu privire la riscurile menţionate la litera respectivă.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
(3)Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru modificarea prezentului regulament în ceea ce priveşte modificările categoriilor de transporturi menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, în vederea includerii produselor compuse, a fânului şi a paielor şi a altor produse strict limitate la produsele care prezintă un risc nou identificat sau sporit semnificativ pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, iar în ceea ce priveşte OMG şi produsele de protecţie a plantelor, şi pentru mediu.
(4)În absenţa unor prevederi contrare în actele prin care se stabilesc măsurile sau condiţiile menţionate la alineatul (1) literele (d), (e) şi (f), prezentul articol se aplică şi transporturilor de animale şi bunuri din categoriile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) atunci când acestea sunt de natură necomercială.
(5)Operatorii responsabili de transport se asigură că animalele şi bunurile din categoriile menţionate la alineatul (1) sunt prezentate pentru controalele oficiale la postul de control la frontieră menţionat.
Art. 48: Animalele şi bunurile exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de control la frontieră
Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce priveşte normele prin care se stabilesc cazurile şi condiţiile în care următoarele categorii de animale şi bunuri sunt exonerate de la aplicarea articolului 47, şi în cazul în care această exonerare se justifică:
(a)bunurile trimise ca eşantioane comerciale sau ca articole de prezentare pentru expoziţii, care nu sunt destinate introducerii pe piaţă;
(b)animalele şi bunurile destinate scopurilor ştiinţifice;
(c)bunurile aflate la bordul mijloacelor de transport care operează la nivel internaţional, care nu sunt descărcate şi care sunt destinate consumului echipajului şi pasagerilor;
(d)bunurile care fac parte din bagajul personal al călătorilor şi care sunt destinate consumului sau uzului personal;
(e)transporturile mici de bunuri expediate către persoane fizice, care nu sunt destinate introducerii pe piaţă;
(f)animalele de companie, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2016/429;
(g)bunurile care au fost supuse unui tratament specific şi care nu depăşesc cantităţile care urmează să fie stabilite în respectivele acte delegate;
(h)categoriile de animale sau bunuri care prezintă risc scăzut sau nu prezintă un risc specific şi pentru care nu sunt, prin urmare, necesare controale la posturile de control la frontieră.
Art. 49: Controalele oficiale efectuate la posturile de control la frontieră
(1)În scopul verificării conformităţii cu cerinţele aplicabile stabilite în normele menţionate la articolul 1 alineatul (2), autorităţile competente efectuează controale oficiale asupra transporturilor de animale şi bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1) la sosirea transportului la postul de control la frontieră. Aceste controale oficiale includ controale documentare, de identitate şi fizice.
(2)Controalele fizice se efectuează, atunci când respectivele controale privesc:
a)animale, cu excepţia animalelor acvatice, sau carnea şi organele comestibile, de către un medic veterinar oficial, care poate fi asistat de personal format în conformitate cu cerinţele stabilite în temeiul alineatului (5) în chestiuni veterinare şi desemnat de autorităţile competente în acest scop;
b)animalele acvatice, produsele de origine animală cu excepţia celor menţionate la prezentul alineat litera (a), materialele germinative sau subprodusele de origine animală, de către un medic veterinar oficial sau de personal format în conformitate cu cerinţele stabilite în temeiul alineatului (5) şi desemnat de autorităţile competente în acest scop;
c)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte de către un inspector fitosanitar oficial.
(3)Autorităţile competente de la posturile de control la frontieră efectuează controale oficiale în mod sistematic asupra transporturilor de animale transportate şi asupra mijloacelor de transport, în vederea verificării conformităţii cu cerinţele în materie de bunăstare a animalelor stabilite în normele menţionate la articolul 1 alineatul (2). Autorităţile competente pun în aplicare măsuri de acordare a priorităţii controalelor oficiale asupra animalelor transportate şi de reducere a întârzierilor în efectuarea acestor controale.
(4)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalităţile practice de prezentare a transporturilor de animale şi bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1), unităţile de transport sau subentităţile care pot constitui un transport individual şi numărul maxim de astfel de unităţi de transport sau subentităţi în cadrul fiecărui transport, luând în considerare necesitatea de a se asigura rapiditatea şi eficienţa manipulării transporturilor şi a efectuării de către autorităţile competente a controalelor oficiale şi, după caz, standardele internaţionale. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
(5)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce priveşte normele de stabilire a cerinţelor specifice de formare pentru personalul menţionat la alineatul (2) din prezentul articol în vederea efectuării controalelor fizice la posturile de control la frontieră.
Art. 50: Certificatele şi documentele de însoţire a transporturilor şi a transporturilor divizate
(1)Certificatele sau documentele oficiale originale sau documentele electronice echivalente care, în conformitate cu normele menţionate la articolul 1 alineatul (2), trebuie să însoţească transporturile de animale şi bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1) se prezintă autorităţilor competente de la postul de control la frontieră şi sunt păstrate de acestea, cu excepţia cazului în care normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) prevăd altfel.
(2)Autorităţile competente de la postul de control la frontieră eliberează operatorului responsabil de transport un document legalizat sau copia electronică a certificatelor sau a documentelor oficiale menţionate la alineatul (1) sau, în cazul unui transport divizat, documente autentificate individual sau copii electronice ale acestor certificate sau documente.
(3)Transporturile nu vor fi divizate până la efectuarea controalelor oficiale şi finalizarea documentului sanitar comun de intrare (DSCI) menţionat la articolul 56, în conformitate cu articolul 56 alineatul (5) şi cu articolul 57.
(4)Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce priveşte normele de stabilire a cazurilor şi a condiţiilor în care DSCI trebuie să însoţească transporturile de animale şi bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1) până la locul de destinaţie.
Art. 51: Norme specifice privind controalele oficiale efectuate la posturile de control la frontieră
(1)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce priveşte normele de stabilire:
a)a cazurilor şi condiţiilor în care autorităţile competente de la un post de control la frontieră pot autoriza continuarea transporturilor de animale şi bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1) până la locul de destinaţie finală, înainte de aflarea rezultatelor controalelor fizice, în cazul în care aceste controale sunt necesare;
b)a termenelor şi a modalităţilor pentru efectuarea controalelor documentare şi, după necesităţi, a controalelor de identitate şi fizice asupra categoriilor de animale şi bunuri supuse controalelor oficiale prevăzute la articolul 47 alineatul (1) care intră în Uniune pe cale maritimă sau aeriană dintr-o ţară terţă, atunci când respectivele animale şi bunuri sunt preluate de pe o navă sau dintr-un avion şi se transportă sub supraveghere vamală pe o altă navă sau într-un alt avion din acelaşi port sau pe acelaşi aeroport, în pregătirea continuării călătoriei (transporturi "transbordate");
c)a cazurilor şi a condiţiilor în care pot fi efectuate controalele de identitate şi fizice ale transporturilor transbordate şi ale animalelor care sosesc pe calea aeriană sau maritimă şi care rămân la bordul aceloraşi mijloace de transport în vederea continuării călătoriei, la un alt post de control la frontieră decât cel de primă sosire în Uniune;
d)a cazurilor şi a condiţiilor în care se poate autoriza tranzitul transporturilor de animale şi bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1) şi a controalelor oficiale specifice care trebuie să fie efectuate la posturile de control la frontieră asupra acestor transporturi, inclusiv a cazurilor şi condiţiilor de depozitare a bunurilor în depozite vamale special autorizate sau în zone libere;
e)a cazurilor şi a condiţiilor în care se aplică derogări de la normele privind controalele de identitate şi fizice în ceea ce priveşte transporturile transbordate şi tranzitul transporturilor de bunuri menţionate la articolul 47 alineatul (1) litera (c).
(2)Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce priveşte normele de stabilire a cazurilor şi a condiţiilor în care se aplică derogări de la normele privind controalele documentare în ceea ce priveşte transporturile transbordate şi tranzitul transporturilor de bunuri menţionate la articolul 47 alineatul (1) litera (c).
Art. 52: Detalii privind efectuarea controalelor documentare, de identitate şi fizice
Pentru asigurarea aplicării uniforme a articolelor 49, 50 şi 51, Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind operaţiunile care urmează să fie efectuate în timpul şi după efectuarea controalelor documentare, de identitate şi fizice menţionate în aceste articole, pentru a asigura o efectuare eficientă a acestor controale oficiale. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
Art. 53: Controalele oficiale care nu se efectuează la posturile de control la frontieră
(1)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce priveşte normele de stabilire a cazurilor şi a condiţiilor referitoare la:
a)efectuarea controalelor de identitate şi fizice asupra transporturilor de animale şi bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1), astfel încât aceste controale să poată fi efectuate de către autorităţile competente la alte puncte de control decât posturile de control la frontieră, cu condiţia ca respectivele puncte de control să se conformeze cerinţelor prevăzute la articolul 64 alineatul (3) şi în actele de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 64 alineatul (4);
b)efectuarea într-un alt post de control la frontieră dintr-un alt stat membru a controalelor fizice asupra transporturilor care au fost supuse controalelor documentare şi de identitate la postul de control la frontieră de primă sosire în Uniune;
c)efectuarea într-un alt post de control la frontieră dintr-un alt stat membru a controalelor de identitate şi fizice asupra transporturilor care au fost supuse controalelor documentare la postul de control la frontieră de primă sosire în Uniune;
d)în care autorităţile vamale sau alte autorităţi publice pot îndeplini atribuţii specifice de control în următoarele privinţe, în măsura în care atribuţiile respective nu intră deja în responsabilitatea autorităţilor respective:
(i)transporturile menţionate la articolul 65 alineatul (2);
(ii)bagajele personale ale pasagerilor;
(iii)bunurile comandate prin vânzări prin contracte la distanţă, inclusiv prin telefon sau prin internet;
(iv)animalele de companie care îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (1);
(1)Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 iunie 2013 privind circulaţia necomercială a animalelor de companie şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003 (JO L 178, 28.6.2013, p. 1).
e)controalele documentare privind transporturile de plante, produse vegetale şi alte obiecte menţionate la articolul 47 alineatul (1) litera (c) pot fi efectuate la distanţă faţă de un post de control la frontieră.
(2)În cazul punctelor de control menţionate la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol se aplică, de asemenea, articolul 56 alineatul (3) litera (b), articolul 57 alineatul (2) litera (a), articolul 59 alineatul (1), articolul 60 alineatul (1) literele (a) şi (d) şi articolele 62 şi 63.
Art. 54: Frecvenţa controalelor documentare, de identitate şi fizice
(1)Toate transporturile de animale şi bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1) se supun controalelor documentare.
(2)Controalele de identitate şi fizice se efectuează asupra transporturilor de animale şi bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1) cu o frecvenţă care depinde de riscul prezentat de fiecare animal, bun sau categorie de animale sau bunuri pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG şi produsele de protecţie a plantelor, şi pentru mediu.
(3)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabileşte norme pentru aplicarea uniformă a frecvenţei adecvate menţionate la alineatul (2). Respectivele norme garantează frecvenţe care sunt mai mari decât zero şi stabilesc:
a)criteriile şi procedurile de stabilire şi de modificare a frecvenţei efectuării controalelor de identitate şi fizice care trebuie să fie efectuate asupra transporturilor de animale şi bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) şi de adaptare a acestora la nivelul de risc asociat acestor categorii, având în vedere:
(i)informaţiile colectate de către Comisie în conformitate cu articolul 125 alineatul (1);
(ii)rezultatele controalelor efectuate de către experţii Comisiei în conformitate cu articolul 120 alineatul (1);
(iii)antecedentele operatorilor în ceea ce priveşte respectarea normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2);
(iv)datele şi informaţiile colectate prin intermediul sistemului de gestionare a informaţiilor pentru controalele oficiale (IMSOC) menţionat la articolul 131;
(v)evaluările ştiinţifice disponibile; şi
(vi)orice alte informaţii cu privire la riscurile asociate categoriilor de animale şi bunuri;
b)condiţiile în care statele membre pot creşte frecvenţa de efectuare a controalelor de identitate şi fizice stabilită în conformitate cu litera (a), astfel încât să se ţină seama de factorii de risc locali;
c)procedurile pentru asigurarea aplicării uniforme şi în timp util a frecvenţei de efectuare a controalelor de identitate şi fizice stabilită în conformitate cu litera (a).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
(4)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabileşte norme referitoare la:
a)frecvenţa efectuării controalelor de identitate şi fizice pentru categoriile de bunuri menţionate la articolul 47 alineatul (1) litera (d); şi
b)frecvenţa efectuării controalelor de identitate şi fizice pentru categoriile de animale şi bunuri menţionate la articolul 47 alineatul (1) literele (e) şi (f), dacă nu este deja prevăzută în actele menţionate.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
Art. 55: Decizii privind transporturile
(1)Pentru fiecare transport de animale şi bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1), autorităţile competente iau o decizie în urma efectuării controalelor oficiale, inclusiv documentare şi, după necesităţi, controale de identitate şi fizice, indicând dacă transportul respectă sau nu normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) şi, dacă este cazul, regimul vamal aplicabil.
(2)Deciziile privind transporturile sunt luate de către:
a)un medic veterinar oficial, atunci când privesc animalele, produsele de origine animală, materialele germinative sau subprodusele de origine animală; sau
b)un inspector fitosanitar oficial, atunci când privesc plantele, produsele vegetale şi alte obiecte.
(3)Prin derogare de la alineatul 2 litera (a), autorităţile competente pot decide ca decizia cu privire la transporturile de produse pescăreşti, moluşte bivalve vii, echinoderme vii, tunicate vii şi gasteropode marine vii destinate consumului uman se fie luată de către un personal instruit în mod adecvat, care a fost desemnat în mod special de către autorităţile competente în acest scop.
Art. 56: Utilizarea documentului sanitar comun de intrare (DSCI) de către operator şi de către autorităţile competente
(1)Pentru fiecare transport de animale şi bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1), operatorul responsabil de transport completează partea relevantă a DSCI, furnizând informaţiile necesare în vederea identificării imediate şi complete a transportului şi a destinaţiei acestuia.
(2)Trimiterile din prezentul regulament la DSCI includ o trimitere la echivalentul electronic al acestuia.
(3)DSCI se utilizează de către:
a)operatorii responsabili de transporturi de animale şi bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1) în vederea notificării prealabile a autorităţilor competente de la postul de control la frontieră cu privire la sosirea acestor transporturi;
b)autorităţile competente de la postul de control la frontieră, în vederea:
(i)înregistrării rezultatelor controalelor oficiale efectuate şi a oricăror decizii luate pe baza acestora, inclusiv decizia de respingere a unui transport; şi
(ii)comunicării informaţiilor menţionate la punctul (i) prin intermediul IMSOC.
(4)Operatorii responsabili de transport realizează notificarea prealabilă în conformitate cu alineatul (3) litera (a) prin completarea şi transmiterea părţii relevante din DSCI în IMSOC în vederea transmiterii către autorităţile competente de la postul de control la frontieră înainte de sosirea fizică a transportului în Uniune.
(5)Autorităţile competente de la postul de control la frontieră finalizează DSCI de îndată ce:
a)s-au efectuat toate controalele oficiale menţionate la articolul 49 alineatul (1);
b)sunt disponibile rezultatele controalelor fizice, în cazul în care aceste controale sunt necesare; şi
c)s-a luat o decizie cu privire la transport în conformitate cu articolul 55 şi aceasta a fost înregistrată în DSCI.
Art. 57: Utilizarea DSCI de către autorităţile vamale
(1)Plasarea şi manipularea transporturilor de animale şi bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1) printr-o procedură vamală, inclusiv intrarea sau manipularea în depozite libere sau vamale sau în zone libere, se fac pe baza prezentării DSCI de către operatorul responsabil de transport către autorităţile vamale, fără a se aduce atingere derogărilor menţionate la articolul 48 şi normelor menţionate la articolele 53 şi 54. În etapa respectivă, autorităţile competente de la postul de control la frontieră trebuie să fi întocmit în mod corespunzător DSCI în IMSOC.
(2)Autorităţile vamale:
a)nu permit plasarea transportului sub un regim vamal diferit de cel indicat de către autorităţile competente de la postul de control la frontieră; şi
b)fără a se aduce atingere derogărilor menţionate la articolul 48 şi normelor menţionate la articolele 53 şi 54, permit punerea în liberă circulaţie a unui transport numai la prezentarea a unui DSCI întocmit în mod corespunzător, care confirmă faptul că transportul respectă normele aplicabile menţionate la articolul 1 alineatul (2).
(3)În cazul în care se întocmeşte o declaraţie vamală pentru un transport de animale sau bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1), iar DSCI nu este prezentat, autorităţile vamale reţin transportul şi informează imediat autorităţile competente de la postul de control la frontieră. Autorităţile competente iau măsurile necesare în conformitate cu articolul 66 alineatul (6).
Art. 58: Formatul, termenele şi normele specifice de utilizare a documentului sanitar comun de intrare
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabileşte norme referitoare la:
(a)formatul DSCI şi instrucţiunile pentru prezentarea şi utilizarea acestuia, ţinând cont de standardele internaţionale relevante; şi
(b)termenul minim de notificare prealabilă a transporturilor de către operatorii responsabili de transport, prevăzut la articolul 56 alineatul (3) litera (a), pentru a permite efectuarea de către autorităţile competente de la postul de control la frontieră a controalelor oficiale în timp util şi în mod eficient.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
Art. 59: Desemnarea posturilor de control la frontieră
(1)Statele membre desemnează posturile de control la frontieră în vederea efectuării de controale oficiale asupra uneia sau mai multora dintre categoriile de animale şi bunuri menţionate la articolul 47 alineatul (1).
(2)Statele membre transmit o notificare Comisiei înainte de desemnarea unui post de control la frontieră. Această notificare include toate informaţiile necesare Comisiei în vederea verificării conformităţii postului de control la frontieră propus cu cerinţele minime prevăzute la articolul 64.
(3)În termen de trei luni de la primirea notificării menţionate la alineatul (2), Comisia informează statul membru:
a)dacă desemnarea postului de control la frontieră propus depinde de rezultatul favorabil al unui control efectuat de către experţii Comisiei în conformitate cu articolul 116 în vederea verificării conformităţii cu cerinţele minime prevăzute la articolul 64; şi
b)cu privire la data acestui control, care nu va fi mai târziu de şase luni de la notificare.
(4)În cazurile în care Comisia a informat un stat membru, în conformitate cu alineatul (3), că un control nu este necesar, statul membru poate trece la desemnare.
(5)Statul membru amână desemnarea postului de control la frontieră până la comunicarea de către Comisie a rezultatului favorabil al controlului. Comisia comunică rezultatele controlului astfel cum este menţionat la alineatul (3) litera (a) în termen de cel mult trei luni de la data controlului.
Art. 60: Lista posturilor de control la frontieră
(1)Fiecare stat membru publică pe internet liste actualizate cu posturile de control la frontieră de pe teritoriul său, furnizând următoarele informaţii pentru fiecare post de control la frontieră:
a)datele de contact ale acestuia;
b)programul de funcţionare al acestuia;
c)locul exact şi dacă acesta este port, aeroport, punct de intrare feroviar sau rutier; şi
d)categoriile de animale şi bunuri menţionate la articolul 47 alineatul (1) pentru care i-a fost acordată desemnarea.
(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabileşte norme privind formatul, categoriile, abrevierile denumirilor şi alte informaţii care urmează să fie utilizate de către statele membre în listele conţinând posturile de control la frontieră. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
Art. 61: Retragerea autorizaţiilor şi redesemnarea entităţilor de control la frontieră existente
(1)Se retrag autorizaţia punctelor de inspecţie la frontieră acordată în conformitate cu articolul 6 din Directiva 97/78/CE şi cu articolul 6 din Directiva 91/496/CEE, desemnarea punctelor de intrare în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 669/2009 şi cu articolul 13c alineatul (4) din Directiva 2000/29/CE, precum şi desemnarea primelor puncte de introducere în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 284/2011 al Comisiei (1).
(1)Regulamentul (UE) nr. 284/2011 al Comisiei din 22 martie 2011 de stabilire a condiţiilor specifice şi a procedurilor detaliate pentru importul de articole de bucătărie din material plastic pe bază de poliamidă şi melamină originare sau expediate din Republica Populară Chineză şi din Regiunea Administrativă Specială Hong Kong a Republicii Populare Chineze (JO L 77, 23.3.2011, p. 25).
(2)Statele membre pot redesemna posturile de inspecţie la frontieră, punctele desemnate de intrare, punctele de intrare şi primele puncte de introducere prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol drept posturi de control la frontieră în conformitate cu articolul 59 alineatul (1), cu condiţia respectării cerinţelor minime prevăzute la articolul 64.
(3)Articolul 59 alineatele (2), (3) şi (5) nu se aplică redesemnării menţionate la alineatul (2) din prezentul articol.
Art. 62: Retragerea desemnării posturilor de control la frontieră
(1)În cazul în care posturile de control la frontieră încetează să mai îndeplinească cerinţele prevăzute la articolul 64, statele membre:
a)retrag desemnarea prevăzută la articolul 59 alineatul (1) pentru toate sau pentru anumite categorii de animale şi bunuri pentru care a fost acordată desemnarea; şi
b)elimină respectivele posturi de control la frontieră de pe listele menţionate la articolul 60 alineatul (1), pentru categoriile de animale şi bunuri pentru care desemnarea este retrasă.
(2)Statele membre informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la retragerea desemnării unui post de control la frontieră, în conformitate cu alineatul (1) şi cu privire la motivele acestei retrageri.
(3)Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce priveşte cazurile în care şi la procedurile prin care posturile de control la frontieră a căror desemnare a fost retrasă doar parţial în conformitate cu alineatul (1) litera (a) din prezentul articol pot fi redesemnate prin derogare de la articolul 59.
(4)Prezentul articol nu aduce atingere competenţei statelor membre de a decide cu privire la retragerea desemnării posturilor de control la frontieră din alte motive decât cele menţionate în prezentul regulament.
Art. 63: Suspendarea desemnării posturilor de control la frontieră
(1)Un stat membru suspendă desemnarea unui post de control la frontieră şi ordonă încetarea activităţilor acestuia, pentru toate sau doar pentru anumite categorii de animale şi bunuri pentru care i-a fost acordată desemnarea, în cazurile în care aceste activităţi pot avea ca rezultat un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG şi produsele de protecţie a plantelor, şi pentru mediu. În cazul unui risc major, suspendarea este imediată.
(2)Statele membre informează imediat Comisia şi celelalte state membre cu privire la suspendarea desemnării unui post de control la frontieră şi cu privire la motivele acestei suspendări.
(3)Statele membre indică suspendarea desemnării unui post de control la frontieră în listele menţionate la articolul 60 alineatul (1).
(4)Statele membre retrag suspendarea prevăzută la alineatul (1) de îndată ce:
a)autorităţile competente consideră că riscul menţionat la alineatul (1) nu mai există; şi
b)au comunicat Comisiei şi celorlalte state membre informaţiile pe baza cărora se retrage suspendarea.
(5)Prezentul articol nu aduce atingere competenţei statelor membre de a decide cu privire la suspendarea desemnării posturilor de control la frontieră din alte motive decât cele menţionate în prezentul regulament.
Art. 64: Cerinţe minime privind posturile de control la frontieră
(1)Posturile de control la frontieră se amplasează în imediata vecinătate a punctului de intrare în Uniune şi într-un loc desemnat de către autorităţile vamale în conformitate cu articolul 135 alineatele (1) şi (2) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 sau într-o zonă liberă.
(2)Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce priveşte cazurile şi condiţiile în care un post de control la frontieră poate fi situat la o altă distanţă de punctul de intrare în Uniune decât în imediata vecinătate, în cazul constrângerilor geografice specifice.
(3)Posturile de control la frontieră deţin:
a)un număr suficient de angajaţi cu calificări corespunzătoare;
b)sedii sau alte facilităţi adecvate pentru natura şi volumul categoriilor de animale şi bunuri manipulate;
c)echipamente şi sedii sau alte facilităţi care permit efectuarea controalelor oficiale pentru fiecare dintre categoriile de animale şi bunuri pentru care le-a fost acordată desemnarea;
d)sisteme care să asigure accesul, dacă este necesar, la orice alt echipament, sediu şi serviciu care este necesar pentru a se aplica măsurile luate în conformitate cu articolele 65, 66 şi 67 în cazul în care există suspiciunea unor neconformităţi, în cazul în care există transporturi neconforme sau în cazul în care transporturile prezintă un risc;
e)proceduri pentru situaţii de urgenţă în vederea asigurării unei bune funcţionări a controalelor oficiale şi a aplicării efective a măsurilor luate în conformitate cu articolele 65, 66 şi 67 în cazul unor condiţii sau evenimente neprevăzute şi neaşteptate;
f)tehnologiile şi echipamentele necesare pentru o funcţionare eficientă a IMSOC şi, după caz, a altor sisteme computerizate de gestionare a informaţiilor necesare în vederea utilizării şi a schimbului de date şi informaţii;
g)acces la serviciile laboratoarelor oficiale capabile să furnizeze rezultate ale analizelor, testelor şi diagnosticărilor în termenele corespunzătoare şi sunt dotate cu instrumentele informatice necesare pentru introducerea în IMSOC a rezultatelor analizelor, testelor sau diagnosticărilor efectuate, după caz;
h)sisteme adecvate de asigurare a unei manipulări corecte a diferitelor categorii de animale şi bunuri şi de prevenire a riscurilor care ar putea rezulta din contaminarea încrucişată; şi
i)sisteme de asigurare a conformităţii cu standardele relevante de biosecuritate în vederea prevenirii răspândirii bolilor în Uniune.
(4)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme detaliate privind cerinţele prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol astfel încât să ţină seama de caracteristicile specifice şi de nevoile logistice cu privire la efectuarea controalelor oficiale şi la aplicarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 66 alineatele (3) şi (6) şi cu articolul 67 în ceea ce priveşte diferitele categorii de animale şi bunuri menţionate la articolul 47 alineatul (1). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
(5)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce priveşte cazurile şi condiţiile în care posturile de control la frontieră cărora li s-a acordat desemnare pentru importul de buşteni neprelucraţi şi de rumeguş şi aşchii de lemn pot fi exceptate de la una sau mai multe dintre obligaţiile menţionate la alineatul (3) din prezentul articol pentru a ţine seama de necesităţile autorităţilor competente responsabile de controalele oficiale care operează în condiţiile unor constrângeri geografice specifice, asigurând, în acelaşi timp, buna desfăşurare a controalelor.
Secţiunea III:Acţiuni în cazul unei suspiciuni de neconformitate şi în caz de neconformitate a animalelor şi bunurilor introduse în Uniune
Art. 65: Suspiciunea de neconformitate şi controalele oficiale intensificate
(1)În cazul în care există suspiciunea că transporturile de animale şi bunuri din categoriile menţionate la articolul 44 alineatul (1) şi la articolul 47 alineatul (1) nu sunt conforme cu normele menţionate la articolul 1 alineatul (2), autorităţile competente efectuează controale oficiale în vederea confirmării sau a eliminării suspiciunii respective.
(2)Transporturile de animale şi bunuri despre care operatorii nu declară că ar conţine animale şi bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1) fac obiectul controalelor oficiale ale autorităţilor competente în cazul în care există motive pentru a bănui prezenţa unor animale sau bunuri din categoriile respective în transport.
(3)Autorităţile competente reţin oficial transporturile menţionate la alineatele (1) şi (2) în aşteptarea rezultatelor controalelor oficiale menţionate la alineatele respective.
Dacă este cazul, transporturile respective sunt izolate sau plasate în carantină, iar animalele primesc adăpost, hrană, apă şi tratament, conform necesităţilor, până la comunicarea rezultatelor controalelor oficiale.
(4)În cazul în care autorităţile competente au motive de a suspecta că un operator responsabil de transport se face vinovat de practici frauduloase sau înşelătoare sau controalele oficiale oferă motive pentru a se crede că s-au încălcat în mod grav sau repetat normele menţionate la articolul 1 alineatul (2), pe lângă aplicarea măsurilor prevăzute la articolul 66 alineatul (3), autorităţile intensifică, după caz, controalele oficiale în cazul transporturilor cu aceeaşi origine sau destinate aceleiaşi utilizări.
(5)Autorităţile competente notifică statelor membre şi Comisiei, prin intermediul IMSOC, decizia lor de a efectua controale oficiale intensificate în temeiul alineatului (4) din prezentul articol, indicând motivele care au stat la baza deciziei.
(6)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabileşte norme privind procedurile prin care autorităţile competente efectuează în mod coordonat controalele oficiale intensificate menţionate la alineatele (4) şi (5) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
Art. 66: Măsuri de luat în cazul transporturilor neconforme care intră în Uniune
(1)Autorităţile competente reţin oficial orice transport de animale sau bunuri care intră pe teritoriul Uniunii şi care nu respectă normele menţionate la articolul 1 alineatul (2), refuzându-i intrarea în Uniune.
Autorităţile competente izolează sau plasează în carantină, după caz, orice astfel de transport, iar animalele din acesta primesc adăpost, îngrijire sau tratament în condiţii corespunzătoare până la comunicarea unei decizii ulterioare. În măsura în care este posibil, autorităţile competente ţin seama, de asemenea, de interesul de a oferi îngrijiri speciale în ceea ce priveşte anumite tipuri de bunuri.
(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabileşte norme privind modalităţile practice de instituire a izolării sau a carantinei menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
(3)În ceea ce priveşte transportul menţionat la alineatul (1), autoritatea competentă ordonă, fără întârziere, ca operatorul responsabil de transport:
a)să distrugă transportul;
b)să reexpedieze transportul în afara Uniunii, în conformitate cu articolul 72 alineatele (1) şi (2); sau
c)să supună transportul unui tratament special în conformitate cu articolul 71 alineatul (1) şi (2) sau oricărei alte măsuri necesare pentru a asigura conformitatea cu normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) şi, dacă este cazul, să schimbe utilizarea transportului astfel încât să fie utilizat în alte scopuri decât cele iniţiale.
Măsurile menţionate la literele (a), (b) şi (c) de la primul paragraf se efectuează în conformitate cu normele menţionate la articolul 1 alineatul (2), inclusiv, în special în ceea ce priveşte transporturile de animale vii, cele menite să scutească animalele de orice durere, angoasă sau suferinţă care poate fi evitată.
În cazul în care transportul este format din plante, produse vegetale sau alte obiecte, literele (a), (b) şi (c) de la primul paragraf se aplică fie transportului, fie loturilor acestuia.
Înainte de a-i ordona operatorului să ia măsuri în conformitate cu literele (a), (b) şi (c) de la primul paragraf, autoritatea competentă îi oferă operatorului în cauză posibilitatea să fie audiat, cu excepţia cazului în care sunt necesare măsuri imediate pentru a răspunde unui risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG şi produsele de protecţie a plantelor, şi pentru mediu.
(4)În cazul în care autoritatea competentă ordonă operatorului să realizeze una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la alineatul (3) primul paragraf litera (a), (b) sau (c), respectiva autoritate competentă poate autoriza, în mod excepţional, măsurile care trebuie luate numai pentru o parte a transportului, cu condiţia ca distrugerea parţială, reexpedierea, tratamentul special sau altă măsură:
a)să fie de natură să garanteze conformitatea;
b)să nu prezinte un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor sau pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG şi produsele de protecţie a plantelor, pentru mediu; şi
c)să nu perturbe operaţiunile din cadrul controalelor oficiale.
(5)Autorităţile competente notifică imediat orice decizie de refuzare a intrării unui transport în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, precum şi orice ordin emis în conformitate cu alineatele (3) şi (6) din prezentul articol şi cu articolul 67:
a)Comisiei;
b)autorităţilor competente ale celorlalte state membre;
c)autorităţilor vamale;
d)autorităţilor competente din ţara terţă de origine; şi
e)operatorului responsabil de transport. Notificarea se realizează prin intermediul IMSOC.
(51)Plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care fac obiectul măsurilor menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) şi care intră în Uniune prin bagajele personale ale pasagerilor sau prin serviciile poştale destinate consumului sau utilizării personale sunt exceptate de la obligaţia de notificare prevăzută la alineatul (5) de la prezentul articol dacă neconformitatea se referă la absenţa certificatului fitosanitar sau a altei atestări oficiale, astfel cum este menţionată la articolul 99 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031.
Autorităţile competente ţin o evidenţă a respectivelor cazuri de neconformitate şi transmit anual Comisiei şi autorităţilor competente ale celorlalte state membre un raport care conţine un rezumat al evidenţelor respective.
Raportul respectiv este transmis prin intermediul IMSOC.
(6)În cazul în care un transport de animale sau bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1) nu este prezentat în vederea efectuării controalelor oficiale menţionate la articolul respectiv sau în cazul în care prezentarea sa nu respectă cerinţele menţionate la articolul 50 alineatele (1) şi (3), articolul 56 alineatele (1), (3) şi (4) sau normele adoptate în temeiul articolului 48, al articolului 49 alineatul (4), al articolului 51, al articolului 53 alineatul (1) şi al articolului 58, autorităţile competente ordonă oprirea sau rechemarea acestuia şi reţinerea sa oficială fără întârziere.
Acestor transporturi li se aplică alineatele (1), (3) şi (5) din prezentul articol.
(7)Măsurile menţionate la prezentul articol se aplică pe cheltuiala operatorului responsabil de transport.
Art. 67: Măsuri de luat în cazul animalelor sau bunurilor care intră în Uniune din ţări terţe şi care prezintă un risc
În cazul în care controalele oficiale indică faptul că un transport de animale sau bunuri prezintă un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG şi produsele de protecţie a plantelor, şi pentru mediu, transportul în cauză este izolat sau plasat în carantină, iar animalele din acesta primesc adăpost, îngrijire sau tratament în condiţii corespunzătoare până la comunicarea unei decizii ulterioare.
Autorităţile competente reţin oficial transportul în cauză şi, fără întârziere, ordonă ca operatorul responsabil de transport:
(a)să distrugă transportul, în conformitate cu normele menţionate la articolul 1 alineatul (2), luând toate măsurile necesare pentru a proteja sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor, bunăstarea animalelor sau mediul şi, în ceea ce priveşte animalele vii, inclusiv, în special, cu normele menite să scutească animalele de orice durere, angoasă sau suferinţă care poate fi evitată; sau
(b)să aplice transportului un tratament special în conformitate cu articolul 71 alineatele (1) şi (2). Măsurile menţionate la prezentul articol se aplică pe cheltuiala operatorului responsabil de transport.
Art. 68: Acţiunile ulterioare deciziilor luate în legătură cu transporturile neconforme care intră în Uniune din ţări terţe
(1)Autorităţile competente:
a)invalidează certificatele oficiale şi, după caz, celelalte documente relevante însoţitoare ale transporturilor care au făcut obiectul măsurilor luate în temeiul articolului 66 alineatele (3) şi (6) şi al articolului 67; şi
b)cooperează în conformitate cu articolele 102-108 în vederea adoptării oricăror măsuri suplimentare necesare pentru a asigura imposibilitatea reintroducerii în Uniune a transporturilor a căror intrare a fost refuzată în temeiul articolului 66 alineatul (1).
(2)Autorităţile competente din statul membru în care s-au efectuat controalele oficiale supraveghează aplicarea măsurilor dispuse în temeiul articolului 66 alineatele (3) şi (6) şi al articolului 67 pentru a se asigura că transportul în cauză nu produce efecte adverse asupra sănătăţii umane, a animalelor sau a plantelor, asupra bunăstării animalelor sau asupra mediului, pe durata sau în aşteptarea aplicării măsurilor respective.
Dacă este cazul, aplicarea măsurilor se realizează sub supravegherea autorităţilor competente ale unui alt stat membru.
Art. 69: Neaplicarea de către operator a măsurilor dispuse de autorităţile competente
(1)Operatorul responsabil de transport pune în aplicare toate măsurile dispuse de autorităţile competente în temeiul articolului 66 alineatele (3) şi (6) şi al articolului 67, fără întârziere şi în termen de maximum 60 de zile de la data la care autorităţile competente au notificat operatorului în cauză decizia luată în conformitate cu articolul 66 alineatul (5). Autorităţile competente pot menţiona o perioadă mai scurtă decât perioada de 60 de zile.
(2)În cazul în care, după expirarea termenului menţionat la alineatul (1), operatorul în cauză nu a întreprins nicio acţiune, autorităţile competente dispun:
a)ca transportul să fie distrus sau să-i fie aplicată orice altă măsură corespunzătoare;
b)în cazurile menţionate la articolul 67, ca transportul să fie distrus în unităţi adecvate, situate cât mai aproape posibil de postul de control la frontieră, luând toate măsurile necesare pentru a proteja sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor, bunăstarea animalelor sau mediul.
(3)Autorităţile competente pot extinde termenul menţionat la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol cu durata necesară obţinerii rezultatelor celei de a doua expertize prevăzute la articolul 35, cu condiţia ca acest lucru să nu producă efecte adverse pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, bunăstarea animalelor sau, în cazul OMG şi al produselor de protecţie a plantelor, şi pentru mediu.
(4)Măsurile menţionate la prezentul articol se aplică pe cheltuiala operatorului responsabil de transport.
Art. 70: Aplicarea coerentă a articolelor 66, 67 şi 68
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabileşte norme care să asigurare coerenţa deciziilor, a măsurilor luate şi a dispoziţiilor emise de către autorităţile competente în conformitate cu articolele 66, 67 şi 68, cu privire la toate posturile de control la frontieră menţionate la articolul 59 alineatul (1) şi la toate punctele de control menţionate la articolul 53 alineatul (1) litera (a), pe care autorităţile competente trebuie să le urmeze atunci când reacţionează la situaţii obişnuite sau recurente de neconformitate sau de risc. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
Art. 71: Tratamentul special aplicat transporturilor
(1)Tratamentul special aplicat transporturilor menţionat la articolul 66 alineatul (3) litera (c) şi la articolul 67 litera (b) poate, dacă este cazul, să includă:
a)tratarea sau prelucrarea, inclusiv prin decontaminare, dacă este cazul, dar nu prin diluare, astfel încât transportul să respecte cerinţele normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) sau cerinţele ţării terţe de reexpediere; sau
b)tratarea în orice alt mod care să îl facă sigur pentru consumul uman sau animal sau pentru alte scopuri decât consumul uman sau animal.
(2)Tratamentul special prevăzut la alineatul (1):
a)se aplică efectiv şi asigură eliminarea oricărui risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG şi produsele de protecţie a plantelor, şi pentru mediu;
b)este documentat şi se aplică sub controlul autorităţilor competente sau, după caz, sub controlul autorităţilor competente ale unui alt stat membru de comun acord; şi
c)respectă cerinţele stabilite în normele menţionate la articolul 1 alineatul (2).
(3)Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce priveşte cerinţele şi condiţiile conform cărora se aplică tratamentul special menţionat la alineatul (1) din prezentul articol.
În absenţa unor norme adoptate prin acte delegate, tratamentul special se aplică în conformitate cu dreptul intern.
Art. 72: Reexpedierea transporturilor
(1)Autorităţile competente permit reexpedierea transporturilor sub rezerva respectării următoarelor condiţii:
a)destinaţia să fi fost agreată cu operatorul responsabil de transport;
b)operatorul responsabil de transport să fi informat în scris autorităţile competente din statele membre că autorităţile competente din ţara terţă de origine sau din ţara terţă de destinaţie, în cazul în care sunt diferite, au fost informate cu privire la motivele şi circumstanţele refuzului intrării în Uniune a transportului de animale sau bunuri în cauză;
c)în cazul în care ţara terţă de destinaţie este diferită de ţara terţă de origine, operatorul să fi obţinut acordul autorităţilor competente din ţara terţă de destinaţie respectivă, iar autorităţile sale competente să fi informat autorităţile competente din statul membru despre faptul că sunt dispuse să accepte transportul; şi
d)în cazul transporturilor de animale, reexpedierea să se efectueze în conformitate cu cerinţele privind bunăstarea animalelor.
(2)Condiţiile prevăzute la alineatul (1) literele (b) şi (c) din prezentul articol nu se aplică transporturilor de bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1) litera (c).
Art. 73: Autorizarea controalelor anterioare exportului efectuate de ţări terţe
(1)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate autoriza, la cerere, efectuarea de către o ţară terţă a unor controale specifice ale transporturilor de animale şi bunuri, anterioare exportării acestora în Uniune, pentru a verifica dacă transporturile exportate îndeplinesc cerinţele normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2). Această autorizare vizează doar transporturile originare din ţara terţă în cauză şi se poate acorda pentru una sau mai multe categorii de animale sau de bunuri. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
(2)Autorizarea menţionată la alineatul (1) precizează:
a)frecvenţa maximă a controalelor oficiale pe care le pot efectua autorităţile competente din statele membre la intrarea transporturilor în Uniune în cazul în care nu există motive de a suspecta că nu s-au respectat normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) sau că există practici înşelătoare sau frauduloase;
b)certificatele oficiale care trebuie să însoţească transporturile introduse în Uniune;
c)un model pentru certificatele menţionate la litera (b);
d)autorităţile competente din ţara terţă sub a cărei responsabilitate trebuie să fie efectuate controalele anterioare exportului; şi
e)dacă este cazul, eventualele organisme delegate cărora autorităţile competente respective le pot delega anumite atribuţii. Se poate autoriza o astfel de delegare numai în cazul în care se respectă criteriile stabilite la articolele 28-33 sau condiţii echivalente.
(3)Autorizarea menţionată la alineatul (1) din prezentul articol se poate acorda unei ţări terţe numai dacă dovezile disponibile şi, dacă este cazul, un control efectuat de către Comisie în conformitate cu articolul 120 demonstrează că sistemul controalelor oficiale din ţara terţă respectivă poate asigura faptul că:
a)transporturile de animale sau bunuri exportate în Uniune îndeplinesc cerinţele normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) sau cerinţe echivalente; şi
b)controalele efectuate în ţara terţă înainte de expedierea în Uniune sunt suficient de eficace încât să substituie sau să reducă frecvenţa controalelor documentare, de identitate şi fizice prevăzute în normele menţionate la articolul 1 alineatul (2).
(4)Autorităţile competente sau un organism delegat specificat în autorizaţie:
a)sunt responsabile de contactele cu Uniunea; şi
b)se asigură că fiecare transport pe care îl controlează este însoţit de certificatele oficiale menţionate la alineatul (2) litera (b).
(5)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabileşte normele şi criteriile detaliate pentru autorizarea controalelor anterioare exportului efectuate de ţările terţe în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol şi pentru controalele oficiale efectuate de autorităţile competente din statele membre privind animalele şi bunurile care fac obiectul aprobării menţionate la alineatul respectiv. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
Art. 74: Nerespectarea şi retragerea autorizaţiei de efectuare a controalelor anterior exportului de către ţări terţe
(1)În cazul în care controalele oficiale efectuate asupra transporturilor de animale şi bunuri din categoriile pentru care sa autorizat efectuarea de controale oficiale specifice anterior exportului în temeiul articolului 73 alineatul (1) relevă cazuri grave şi recurente de nerespectare a normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2), statele membre:
a)le notifică imediat Comisiei, celorlalte state membre şi operatorilor vizaţi, prin intermediul IMSOC, solicitând în acelaşi timp asistenţă administrativă în conformitate cu procedurile stabilite la articolele 102-108; şi
b)sporesc imediat numărul controalelor oficiale efectuate asupra transporturilor provenite din ţara terţă în cauză şi, în cazul în care este necesar pentru a permite o examinare analitică adecvată a situaţiei, păstrează un număr adecvat de eşantioane în condiţii de depozitare corespunzătoare.
(2)Comisia poate retrage, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, autorizaţia menţionată la articolul 73 alineatul (1) în cazul în care, în urma controalelor oficiale menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, există indicii că nu mai sunt respectate cerinţele articolului 73 alineatele (3) şi (4). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
Art. 75: Cooperarea dintre autorităţi în legătură cu transporturile care intră în Uniune din ţări terţe
(1)Autorităţile competente, autorităţile vamale şi celelalte autorităţi din statele membre care se ocupă de animalele şi bunurile care intră în Uniune cooperează îndeaproape pentru a se asigura că controalele oficiale asupra transporturilor de animale şi bunuri care intră în Uniune se efectuează în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament.
În acest scop, autorităţile competente, autorităţile vamale şi celelalte autorităţi:
a)asigură accesul reciproc la informaţiile necesare pentru organizarea şi desfăşurarea activităţilor lor în ceea ce priveşte animalele şi bunurile care intră în Uniune; şi
b)asigură schimbul de astfel de informaţii în timp util, inclusiv prin mijloace electronice.
(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabileşte norme privind acordurile de cooperare uniformă pe care trebuie să le încheie autorităţile competente, autorităţile vamale şi celelalte autorităţi menţionate la alineatul (1) pentru a asigura:
a)accesul autorităţilor competente la informaţiile necesare în vederea identificării imediate şi complete a transporturilor de animale şi bunuri care intră în Uniune şi care fac obiectul controalelor oficiale la un post de control la frontieră în conformitate cu articolul 47 alineatul (1);
b)actualizarea reciprocă, prin schimb de informaţii sau prin sincronizarea seturilor de date relevante, a informaţiilor culese de autorităţile competente, de autorităţile vamale şi de alte autorităţi cu privire la transporturile de animale şi bunuri care intră în Uniune; şi
c)comunicarea rapidă a deciziilor luate de către aceste autorităţi pe baza informaţiilor menţionate la literele (a) şi (b).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
Art. 76: Cooperarea dintre autorităţi în legătură cu transporturile care nu fac obiectul unor controale specifice la frontieră
(1)Alineatele (2), (3) şi (4) din prezentul articol se aplică în cazul altor transporturi de animale şi bunuri decât cele care fac obiectul unor controale la intrarea în Uniune în temeiul articolului 47 alineatul (1) din prezentul regulament şi pentru care s-a emis o declaraţie vamală de punere în liberă circulaţie în conformitate cu articolul 5 punctul 12 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 şi cu articolele 158-202 din regulamentul menţionat.
(2)Autorităţile vamale suspendă punerea în liberă circulaţie în cazul în care au motive să creadă că transportul poate prezenta un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG şi produsele de protecţie a plantelor, şi pentru mediu, şi informează imediat autorităţile competente cu privire la suspendare.
(3)Un transport a cărui punere în liberă circulaţie a fost suspendată în temeiul alineatului (2) este pus în liberă circulaţie dacă, în termen de trei zile de la suspendare, autorităţile competente nu au solicitat autorităţilor vamale să menţină suspendarea sau dacă le-au informat că nu există nici un risc.
(4)În cazul în care autorităţile competente consideră că există un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG şi produsele de protecţie a plantelor, şi pentru mediu:
a)acestea solicită autorităţilor vamale să nu pună transportul în liberă circulaţie şi să includă următoarea declaraţie pe factura comercială care însoţeşte transportul sau pe orice alt document de însoţire relevant sau pe echivalentele electronice relevante:
"Produsul prezintă un risc - nu se autorizează punerea în liberă circulaţie - Regulamentul (UE) 2017/625 "
b)nu se permite aplicarea niciunui alt regim vamal fără consimţământul autorităţilor competente; şi
c)se aplică articolul 66 alineatele (1), (3), (5) şi (6), articolele 67, 68 şi 69, articolul 71 alineatele (1) şi (2) şi articolul 72 alineatele (1) şi (2).
(5)În cazul altor transporturi de animale şi bunuri decât cele care fac obiectul unor controale la intrarea în Uniune în temeiul articolului 47 alineatul (1) şi pentru care nu s-a emis o declaraţie vamală de punere în liberă circulaţie, autorităţile competente transmit autorităţilor vamale din statele membre de destinaţie finală toate informaţiile relevante în cazul în care au motive să creadă că transportul în cauză poate prezenta un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG şi produsele de protecţie a plantelor, şi pentru mediu.
Art. 77: Norme pentru controalele oficiale specifice şi pentru măsurile care trebuie luate în urma efectuării acestor controale
(1)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce priveşte normele de efectuare a controalelor oficiale specifice şi privind măsurile necesare în caz de neconformitate, pentru a lua în considerare particularităţile următoarelor transporturi de animale şi de bunuri sau modalităţile şi mijloacele de transport al acestora:
a)transporturile de produse pescăreşti proaspete, debarcate de navele de pescuit care arborează pavilionul unei ţări terţe direct în porturile desemnate de către statele membre în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului (1);
(1)Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea şi eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1936/2001 şi (CE) nr. 601/2004 şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1093/94 şi (CE) nr. 1447/1999 (JO L 286, 29.10.2008, p. 1).
b)transporturile de vânat sălbatic cu blană, nejupuit;
c)transporturile de bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1) litera (b) care se livrează, cu sau fără depozitare în antrepozite vamale special autorizate sau în zone libere, unor nave care părăsesc Uniunea, fiind destinate aprovizionării navelor sau consumului echipajului şi pasagerilor;
d)materialele de ambalaj din lemn;
e)furajele care însoţesc animalele şi sunt destinate hranei acestora;
f)animalele şi bunurile comandate prin vânzări prin contracte la distanţă şi livrate dintr-o ţară terţă la o adresă din Uniune, precum şi obligaţiile de notificare necesare în vederea efectuării corespunzătoare a controalelor oficiale;
g)produsele vegetale care, având în vedere destinaţia lor ulterioară, pot da naştere riscului de răspândire a unor boli infecţioase sau contagioase la animale;
h)transporturile de animale şi bunuri din categoriile menţionate la articolul 47 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), originare din Uniune şi care se întorc în Uniune după ce li s-a refuzat intrarea într-o ţară terţă;
i)bunurile în vrac care intră în Uniune dintr-o ţară terţă, indiferent dacă toate provin sau nu din ţara terţă respectivă;
j)transporturile de bunuri menţionate la articolul 47 alineatul (1) care provin de pe teritoriul Croaţiei şi tranzitează teritoriul Bosniei şi Herţegovinei pe la Neum ("coridorul Neum") înainte de a reintra pe teritoriul Croaţiei prin punctele de intrare de la Klek sau Zaton Doli;
k)animalele şi bunurile exonerate de la aplicarea articolului 47 în conformitate cu articolul 48.
(2)Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce priveşte condiţiile de monitorizare a transportării şi sosirii transporturilor care conţin anumite animale şi bunuri, de la postul de control de la frontiera de intrare până la unitatea aflată la locul de destinaţie din Uniune, până la postul de control la frontieră de la punctul de destinaţie sau până la postul de control la frontiera de ieşire.
(3)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabileşte norme referitoare la:
a)modelele de certificate oficiale şi normele privind emiterea acestor certificate; şi
b)formatul documentelor care trebuie să însoţească animalele sau bunurile din categoriile menţionate la alineatul (1).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
Art. 78: Norme generale
(1)Statele membre se asigură că sunt disponibile resurse financiare adecvate pentru a asigura personalul şi celelalte resurse necesare pentru ca autorităţile competente să efectueze controale oficiale şi alte activităţi oficiale.
(2)Prezentul capitol se aplică şi în cazul delegării anumitor atribuţii de control oficial şi altor activităţi oficiale în conformitate cu articolele 28 şi 31.
Art. 79: Taxe sau redevenţe obligatorii
(1)Autorităţile competente percep taxe sau redevenţe pentru controalele oficiale efectuate în legătură cu activităţile menţionate în capitolul II din anexa IV şi asupra animalelor şi bunurilor menţionate la articolul 47 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), la posturile de control la frontieră sau la punctele de control menţionate la articolul 53 alineatul (1) litera (a):
a)la nivelul costului calculat în conformitate cu articolul 82 alineatul (1); sau
b)la nivelul cuantumurilor prevăzute în anexa IV.
(2)Autorităţile competente percep taxe sau redevenţe pentru a-şi acoperi costurile ocazionate de:
a)controalele oficiale efectuate asupra animalelor şi bunurilor menţionate la articolul 47 alineatul (1) literele (d), (e) şi (f);
b)controalele oficiale efectuate la cererea operatorului, pentru a obţine aprobarea menţionată la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 183/2005;
c)controalele oficiale care nu au fost planificate iniţial şi care:
(i)au devenit necesare în urma detectării unui caz de neconformitate din partea aceluiaşi operator în cursul unui control oficial efectuat în conformitate cu prezentul regulament; şi
(ii)sunt efectuate pentru a evalua amploarea şi impactul cazului de neconformitate sau pentru a verifica remedierea acesteia.
(3)Fără a se aduce atingere alineatelor (1) şi (2), statele membre pot reduce, pe o bază obiectivă şi nediscriminatorie, cuantumurile taxelor sau redevenţelor în legătură cu activităţile menţionate în capitolul II din anexa IV, luând în considerare:
a)interesele operatorilor cu o capacitate de producţie scăzută;
b)metodele tradiţionale utilizate pentru producţie, prelucrare şi distribuire;
c)nevoile operatorilor situaţi în regiuni supuse unor constrângeri geografice specifice; şi
d)antecedentele operatorilor în ceea ce priveşte respectarea normelor relevante menţionate la articolul 1 alineatul (2), stabilite în urma controalelor oficiale.
(4)Statele membre pot decide ca taxele şi redevenţele calculate în conformitate cu articolul 82 alineatul (1) litera (b) să nu fie percepute dacă perceperea lor ar fi nerentabilă având în vedere valoarea lor redusă comparativ cu costul perceperii şi venitul total preconizat din taxe şi redevenţe.
(5)Prezentul articol nu se aplică controalelor oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor menţionate la articolul 1 alineatul (2) literele (i) şi (j).
Art. 80: Alte taxe sau redevenţe
Statele membre pot percepe alte taxe sau redevenţe pentru a acoperi costurile controalelor oficiale şi ale altor activităţi oficiale decât taxele sau redevenţele menţionate la articolul 79, cu excepţia cazului în care dispoziţiile legislative aplicabile interzic acest lucru în domenii reglementate de normele menţionate la articolul 1 alineatul (2).
Art. 81: Costuri
Taxele sau redevenţele care se percep în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) litera (a) şi cu articolul 79 alineatul (2) se stabilesc pe baza următoarelor costuri, în măsura în care acestea corespund controalelor oficiale în cauză:
(a)salariile personalului implicat în efectuarea controalelor oficiale, inclusiv cele ale personalului auxiliar şi administrativ, costurile cu asigurările sociale, pensiile şi asigurările acestora;
(b)costul facilităţilor şi al echipamentelor, incluzând costurile de întreţinere şi asigurare a acestora şi alte costuri asociate;
(c)costul consumabilelor şi al instrumentelor;
(d)costul perceput autorităţilor competente de către organismele delegate pentru serviciile de control oficial care le-au fost delegate acestor organisme;
(e)costul formării personalului menţionat la litera (a), excluzând formarea aferentă obţinerii calificării necesare pentru angajarea de către autorităţile competente;
(f)costurile de deplasare a personalului menţionat la litera (a) şi costurile de subzistenţă aferente;
(g)costul eşantionării şi al analizării, testării şi diagnosticării de laborator perceput de laboratoarele oficiale pentru atribuţiile respective.
Art. 82: Calcularea taxelor sau redevenţelor
(1)Taxele sau redevenţele percepute în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) litera (a) şi cu articolul 79 alineatul (2) se stabilesc în conformitate cu una dintre următoarele metode de calculare şi prin combinarea acestora:
a)forfetar pe baza costurilor globale suportate de către autorităţile competente pentru controalele oficiale dintr-o perioadă de timp determinată şi se aplică tuturor operatorilor, indiferent dacă în perioada de referinţă s-au efectuat sau nu controale oficiale asupra fiecărui operator taxat; la stabilirea nivelului taxelor care urmează să fie percepute pentru fiecare sector, activitate şi categorie de operatori, autorităţile competente iau în considerare impactul pe care tipul şi dimensiunea activităţii în cauză, precum şi factorii de risc relevanţi, îl au asupra distribuţiei costurilor globale ale controalelor oficiale respective; sau
b)pe baza calculării costurilor efective aferente fiecărui control oficial şi se aplică operatorilor care au fost supuşi controlului respectiv.
(2)Costurile de deplasare menţionate la articolul 81 litera (f) se iau în considerare la calcularea taxelor sau redevenţelor menţionate la articolul 79 alineatul (1) litera (a) şi la articolul 79 alineatul (2) într-un mod care să nu creeze discriminări între operatori din cauza distanţei dintre sediile lor şi sediul autorităţilor competente.
(3)În cazul în care se calculează conform alineatului (1) litera (a), taxele sau redevenţele percepute de către autorităţile competente nu depăşesc costurile globale suportate în legătură cu controalele oficiale efectuate în perioada menţionată la alineatul respectiv.
(4)În cazul în care se calculează conform alineatului (1) litera (b), taxele sau redevenţele nu pot să depăşească costurile efective ale controlului oficial efectuat.
Art. 83: Perceperea şi aplicarea taxelor sau redevenţelor
(1)Operatorului i se percepe o taxă sau o redevenţă pentru un control oficial sau pentru o altă activitate oficială efectuată pe baza unei reclamaţii, numai în cazul în care controlul respectiv confirmă neconformitatea.
(2)Taxele sau redevenţele percepute în conformitate cu articolele 79 şi 80 nu se restituie, direct sau indirect, decât dacă au fost percepute în mod necuvenit.
(3)Statele membre pot decide ca taxele sau redevenţele să fie percepute de alte autorităţi decât autorităţile competente sau de către organismele delegate.
Art. 84: Plata taxelor sau redevenţelor
(1)Autorităţile competente se asigură că operatorii primesc, la cerere, dovada privind plata taxelor sau redevenţelor în cazul în care operatorii nu au acces la o astfel de dovadă.
(2)Taxele sau redevenţele percepute în temeiul articolului 79 alineatul (1) se achită de către operatorul responsabil de transport sau de către reprezentantul acestuia.
Art. 85: Transparenţă
(1)Statele membre asigură un nivel ridicat de transparenţă în ceea ce priveşte:
a)taxele sau redevenţele prevăzute la articolul 79 alineatul (1) litera (a), articolul 79 alineatul (2) şi la articolul 80, şi anume cu privire la:
(i)metoda şi datele utilizate la stabilirea taxelor sau redevenţelor;
(ii)valoarea taxelor sau redevenţelor aplicate fiecărei categorii de operatori şi fiecărei categorii de controale oficiale sau alte activităţi oficiale;
(iii)defalcarea costurilor menţionată la articolul 81;
b)identitatea autorităţilor sau organismelor responsabile de perceperea taxelor sau redevenţelor.
(2)Fiecare autoritate competentă pune la dispoziţia publicului informaţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol pentru fiecare perioadă de referinţă şi costurile autorităţilor competente pentru care se cuvine o taxă sau o redevenţă în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) litera (a), cu articolul 79 alineatul (2) şi cu articolul 80.
(3)Statele membre consultă părţile interesate relevante cu privire la metodele generale utilizate pentru a calcula taxele sau redevenţele prevăzute la articolul 79 alineatul (1) litera (a), la articolul 79 alineatul (2) şi la articolul 80.
Art. 86: Cerinţe generale privind certificarea oficială
(1)Certificarea oficială are ca rezultat eliberarea:
a)certificatelor oficiale; sau
b)atestatelor oficiale în cazurile prevăzute în normele menţionate la articolul 1 alineatul (2).
(2)În cazul în care autorităţile competente deleagă anumite atribuţii în legătură cu eliberarea certificatelor oficiale sau a atestatelor oficiale sau cu supravegherea oficială menţionată la articolul 91 alineatul (1), delegarea se face cu respectarea articolelor 28-33.
Art. 87: Certificatele oficiale
Articolele 88, 89 şi 90 se aplică:
(a)atunci când normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) impun eliberarea unui certificat oficial; şi
(b)în cazul certificatelor oficiale necesare în vederea exportării transporturilor de animale şi bunuri către ţări terţe sau care sunt solicitate autorităţii competente a unui stat membru de expediere de către autoritatea competentă din statul membru de destinaţie cu privire la transporturile de animale şi bunuri care urmează să fie exportate în ţări terţe.
Art. 88: Semnarea şi eliberarea certificatelor oficiale
(1)Certificatele oficiale se eliberează de către autorităţile competente.
(2)Autorităţile competente desemnează inspectorii autorizaţi să semneze certificatele oficiale şi se asigură că inspectorii în cauză:
a)sunt imparţiali, nu sunt afectaţi de niciun conflict de interese şi, în special, nu se găsesc într-o situaţie care poate, în mod direct sau indirect, să afecteze imparţialitatea conduitei lor profesionale faţă de ceea ce se certifică; şi
b)au beneficiat de formare corespunzătoare cu privire la normele a căror respectare este atestată printr-un certificat oficial şi cu privire la evaluarea tehnică a respectării acestor norme, precum şi cu privire la normele relevante stabilite de prezentul regulament.
(3)Certificatele oficiale poartă semnătura inspectorului autorizat şi se eliberează în baza unuia dintre următoarele temeiuri:
a)cunoaşterea directă de către inspectorul autorizat a faptelor şi datelor actualizate şi relevante pentru certificare, obţinute:
(i)în urma unui control oficial; sau
(ii)în urma obţinerii unui alt certificat oficial eliberat de către autorităţile competente;
b)fapte şi date relevante pentru certificare, constatate de către o altă persoană autorizată în acest sens de către autorităţile competente şi care acţionează sub controlul acestora, cu condiţia ca inspectorul autorizat să poată verifica acurateţea faptelor şi a datelor respective;
c)fapte şi date relevante pentru certificare, obţinute prin intermediul sistemelor de control proprii ale operatorilor, suplimentate şi confirmate de rezultatele controalelor oficiale obişnuite, în cazul în care inspectorul autorizat are convingerea că prin aceasta se îndeplinesc condiţiile necesare pentru eliberarea certificatului oficial.
(4)Certificatele oficiale poartă semnătura inspectorului autorizat şi se eliberează exclusiv în temeiul alineatului (3) litera (a) din prezentul articol în cazul în care normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) impun aceasta.
Art. 89: Garanţii privind fiabilitatea certificatelor oficiale
(1)Certificatele oficiale:
a)poartă un cod unic;
b)nu se semnează de către inspectorul autorizat în cazul în care sunt necompletate sau incomplete;
c)se redactează în una sau mai multe dintre limbile oficiale ale instituţiilor Uniunii pe care inspectorul autorizat le înţelege şi, în cazul în care este relevant, într-una din limbile oficiale ale statului membru de destinaţie;
d)sunt autentice şi exacte;
e)permit identificarea semnatarului şi a datei emiterii; şi
f)permit verificarea facilă a legăturii dintre certificat, autoritatea emitentă şi transportul, lotul sau animalul sau bunul individual care face obiectul certificatului.
(2)Autorităţile competente iau toate măsurile adecvate pentru a preveni eliberarea de certificate oficiale false sau înşelătoare sau abuzul de certificate oficiale.
Art. 90: Competenţe de executare privind certificatele oficiale
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme pentru aplicarea uniformă a articolelor 88 şi 89 referitoare la:
(a)modelele de certificate oficiale şi normele privind eliberarea acestor certificate, în cazul în care cerinţele nu sunt prevăzute în normele menţionate la articolul 1 alineatul (2);
(b)mecanismele şi modalităţile tehnice prin care se asigură eliberarea unor certificate oficiale exacte şi fiabile şi se preîntâmpină riscul de fraudă;
(c)procedurile aplicabile în cazul retragerii certificatelor oficiale şi în vederea eliberării unor certificate de înlocuire;
(d)normele pentru întocmirea copiilor certificate ale certificatelor oficiale;
(e)formatul documentelor care trebuie să însoţească animalele şi bunurile după efectuarea controalelor oficiale;
(f)normele pentru eliberarea certificatelor electronice şi utilizarea semnăturilor electronice.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 145 alineatul (2).
Art. 91: Atestatele oficiale
(1)În cazul în care prezentul regulament sau normele menţionate la articolul 1 alineatul (2) impun eliberarea unor atestate oficiale fie de către operatori, sub supravegherea oficială a autorităţilor competente, fie de către înseşi autorităţile competente, se aplică alineatele (2), (3) şi (4) din prezentul articol.
(2)Atestatele oficiale:
a)sunt autentice şi exacte;
b)se redactează în una sau mai multe dintre limbile oficiale ale instituţiilor Uniunii şi, în cazul în care este relevant, întruna din limbile oficiale ale statului membru de destinaţie; şi
c)în cazul în care se referă la un transport sau un lot specific, permit verificarea legăturii dintre atestatul oficial şi transportul sau lotul respectiv.
(3)Autorităţile competente se asigură că membrii personalului care efectuează controale oficiale de supraveghere a eliberării certificatelor oficiale sau, în cazul în care atestatele oficiale se eliberează de către autorităţile competente, membrii personalului care sunt implicaţi în eliberarea atestatelor oficiale respective:
a)sunt imparţiali, nu sunt afectaţi de niciun conflict de interese şi, în special, nu sunt într-o situaţie care poate, în mod direct sau indirect, să afecteze imparţialitatea conduitei lor profesionale faţă de ceea ce se certifică prin atestatele oficiale; şi
b)au beneficiat de formare corespunzătoare cu privire la:
(i)normele a căror respectare se certifică prin atestatele oficiale şi în ceea ce priveşte evaluarea tehnică a respectării acestor norme;
(ii)normele relevante prevăzute în prezentul regulament.
(4)Autorităţile competente efectuează cu regularitate controale oficiale pentru a verifica dacă:
a)operatorii care eliberează atestatele respectă condiţiile prevăzute în normele menţionate la articolul 1 alineatul (2); şi
b)atestatul se eliberează în baza unor fapte şi date relevante, corecte şi verificabile.