Regulamentul 2031/26-oct-2016 privind măsurile de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 şi (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE şi 2007/33/CE ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 317L

În vigoare
Versiune de la: 5 Ianuarie 2025 până la: 5 Iulie 2026
Regulamentul 2031/26-oct-2016 privind măsurile de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 şi (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE şi 2007/33/CE ale Consiliului
Dată act: 26-oct-2016
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 170, 5.6.2014, p. 104.
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
(2)Poziţia Parlamentului European din 15 aprilie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi poziţia în primă lectură a Consiliului din 18 iulie 2016 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Poziţia Parlamentului European din 26 octombrie 2016 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).
întrucât:
(1)Directiva 2000/29/CE a Consiliului (3) stabileşte un regim fitosanitar.
(3)Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecţie împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale şi împotriva răspândirii lor în Comunitate (JO L 169, 10.7.2000, p. 1).
(2)La 21 noiembrie 2008, Consiliul a invitat Comisia să efectueze o evaluare a respectivului regim fitosanitar.
(3)Având în vedere rezultatele evaluării respective şi experienţa dobândită în urma aplicării Directivei 2000/29/CE, directiva respectivă ar trebui să fie înlocuită. Pentru a asigura aplicarea în mod uniform a noilor norme, actul care înlocuieşte directiva respectivă ar trebui să ia forma unui regulament.
(4)Sănătatea plantelor este foarte importantă pentru producţia vegetală, păduri, zonele naturale şi plantate, ecosistemele naturale, serviciile ecosistemice şi biodiversitatea din Uniune. Sănătatea plantelor este ameninţată de specii dăunătoare plantelor şi produselor vegetale al căror risc de introducere pe teritoriul Uniunii a crescut ca urmare a globalizării comerţului şi a schimbărilor climatice. Pentru a combate ameninţarea respectivă, este necesar să se adopte măsuri privind determinarea riscurilor fitosanitare prezentate de către acele organisme dăunătoare şi reducerea acestor riscuri la un nivel acceptabil.
(5)Necesitatea unor astfel de măsuri a fost recunoscută de mult timp. Aceste măsuri au făcut obiectul unor acorduri internaţionale şi convenţii internaţionale, inclusiv Convenţia internaţională pentru protecţia plantelor (CIPP) din 6 decembrie 1951 încheiată în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) şi noul său text revizuit aprobat de Conferinţa FAO din noiembrie 1997 cu ocazia celei de a 29-a sesiuni. Uniunea şi toate statele sale membre sunt părţi contractante la CIPP.
(6)S-a constatat că, pentru determinarea domeniului de aplicare al prezentului regulament, este importantă luarea în considerare a factorilor biogeografici pentru a evita introducerea şi răspândirea pe teritoriul Uniunii Europene a organismelor dăunătoare care nu sunt prezente pe teritoriul respectiv. În consecinţă, Ceuta, Melilla şi, cu excepţia Madeirei şi a Azorelor, regiunile ultraperiferice din statele membre menţionate la articolul 355 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare teritorială al prezentului regulament. Trimiterile la ţări terţe ar trebui să fie interpretate ca trimiteri şi la teritoriile excluse menţionate.
(7)Directiva 2000/29/CE stabileşte norme privind controalele oficiale care trebuie efectuate de către autorităţile competente în ceea ce priveşte măsurile de protecţie împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale şi împotriva răspândirii lor în Comunitate. Directiva menţionată prevede ca statele membre să aplice măsuri de control adecvate şi eficace. Respectivele măsuri de control oficiale, adecvate şi eficace ar trebui să fie menţinute şi în viitor. Ca parte a pachetului intitulat "O reglementare mai inteligentă pentru o hrană mai sigură", prezentul regulament ar trebui să prevadă doar o serie limitată de dispoziţii referitoare la controalele oficiale, întrucât normele respective ar trebui să fie prevăzute în cadrul legislaţiei orizontale cu privire la controalele oficiale.
(8)Este necesară stabilirea unor criterii pentru identificarea organismelor dăunătoare pentru care este necesar să se adopte măsuri pentru a preveni introducerea şi răspândirea pe întregul teritoriu al Uniunii. Astfel de organisme dăunătoare sunt denumite "organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune". Ar trebui, de asemenea, să fie prevăzute criterii pentru identificarea organismelor dăunătoare pentru care este necesar să se adopte măsuri de control într-una sau mai multe părţi ale acestui teritoriu. Astfel de organisme dăunătoare sunt denumite "organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate". Atunci când respectivele organisme dăunătoare sunt plante, punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să se concentreze în special asupra plantelor care sunt parazite pentru alte plante, atunci când sunt deosebit de dăunătoare pentru sănătatea plantelor.
(9)Pentru a permite eforturilor de control al organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune să se concentreze asupra organismelor de carantină care pot avea cel mai grav impact economic, de mediu sau social pentru teritoriul Uniunii, ar trebui stabilită o listă restrânsă a acestor organisme dăunătoare (denumite în continuare "organisme dăunătoare prioritare").
(10)Pentru a garanta acţiuni eficiente şi rapide în cazul constatării prezenţei unui organism dăunător de carantină pentru Uniune sau al suspiciunilor privind prezenţa acestuia, obligaţiile de notificare ar trebui să se aplice statelor membre, operatorilor profesionişti, precum şi publicului.
(11)În cazul în care aceste obligaţii de notificare implică faptul că datele cu caracter personal ale persoanelor fizice sau juridice ar trebui să fie comunicate autorităţilor competente, aceasta ar putea constitui o limitare a articolului 8 (protecţia datelor cu caracter personal) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "carta"). Totuşi, o astfel de limitare este necesară şi proporţională pentru atingerea obiectivului de interes general al prezentului regulament.
(12)Un operator profesionist sau altă persoană care are suspiciuni cu privire la prezenţa sau ia cunoştinţă de prezenţa unui organism dăunător de carantină pentru Uniune la o plantă, produs vegetal sau alt obiect care este sau a fost sub controlul său ar trebui să aibă obligaţia de a notifica autorităţii competente respectivul motiv de suspiciune sau de conştientizare, de a lua toate măsurile corespunzătoare în ceea ce priveşte eliminarea organismelor dăunătoare şi retragerea sau rechemarea plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte în cauză şi de a informa autoritatea competentă, alte persoane din lanţul comercial şi publicul.
(13)Statele membre ar trebui să ia toate măsurile fitosanitare necesare pentru eradicarea organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune, atunci când constată prezenţa acestora pe teritoriile lor. Este oportun să se prevadă măsuri care pot fi luate de statele membre în acest caz. Ar trebui să se stabilească, de asemenea, principiile pe care trebuie să le respecte statele membre atunci când decid ce măsuri ar trebui să adopte. Măsurile respective ar trebui să includă stabilirea de zone demarcate, care cuprind o zonă contaminată şi o zonă tampon şi, după caz, stabilirea măsurilor care ar trebui luate de un operator profesionist sau de o altă persoană pentru a elimina organismul dăunător de carantină sau pentru a preveni răspândirea respectivului dăunător.
(14)În anumite cazuri, statele membre ar trebui să impună măsuri de eradicare a organismelor dăunătoare de carantină la plante aflate pe spaţii private, deoarece eradicarea organismelor dăunătoare nu poate avea succes decât dacă toate sursele de infestare sunt eliminate. În acest scop, autorităţile competente ale statelor membre ar trebui să aibă în mod legal acces la spaţiile respective. Aceasta ar putea constitui o limitare a articolului 7 (respectarea vieţii private şi de familie) şi a articolului 17 (dreptul la proprietate) din cartă. Această limitare ar trebui să fie necesară şi proporţională pentru atingerea obiectivului de interes general prezentului regulament.
(15)Prevenirea şi depistarea precoce a prezenţei organismelor dăunătoare este extrem de importantă pentru a le eradica rapid şi eficient. Prin urmare, statele membre ar trebui să efectueze anchete de depistare a prezenţei organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune în zonele în care prezenţa acestor organisme nu era cunoscută până în prezent. Având în vedere numărul de organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune şi timpul şi resursele necesare pentru a efectua aceste anchete, statele membre ar trebui să instituie programe multianuale de anchetă.
(16)Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri în cazul în care există suspiciuni sau se confirmă prezenţa unor organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune specifice, privind în special eradicarea şi izolarea acestora, şi instituirea de zone demarcate, anchete, planuri de urgenţă, exerciţii de simulare şi planuri de acţiune.
(17)În cazul în care un organism dăunător de carantină pentru Uniune s-a instalat într-o zonă demarcată şi nu poate fi eradicat, Comisia ar trebui să adopte măsuri la nivelul Uniunii în ceea ce priveşte izolarea organismului dăunător în zona respectivă.
(18)Pentru a asigura o intervenţie rapidă şi eficace împotriva organismelor dăunătoare care nu sunt organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune dar despre care statele membre consideră că ar putea îndeplini condiţiile pentru a fi incluse în lista cu organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune, ar trebui să se prevadă măsuri care să fie adoptate de către statele membre, în cazul în care acestea află de prezenţa unui astfel de organism dăunător. Dispoziţii similare ar trebui să fie stabilite în ceea ce priveşte Comisia.
(19)În anumite condiţii, statelor membre ar trebui să li se permită să adopte măsuri mai stricte decât cele impuse de legislaţia Uniunii.
(20)Ar trebui să se aplice dispoziţii speciale organismelor dăunătoare prioritare în ceea ce priveşte, în special, informarea publicului, anchetele, planurile de urgenţă, exerciţiile de simulare, planurile de acţiune pentru eradicare şi cofinanţarea măsurilor de către Uniune.
(21)Organismele de carantină care sunt prezente pe teritoriul Uniunii, dar sunt absente din anumite părţi ale acestui teritoriu desemnate ca "zone protejate", şi a căror prezenţă ar avea un impact economic, social sau de mediu inacceptabil numai pentru acele zone protejate, ar trebui să fie identificate şi enumerate în mod specific ca "organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate". Ar trebui interzisă introducerea, circulaţia şi eliberarea organismelor dăunătoare de carantină pentru zone protejate în interiorul respectivei zone protejate.
(22)Ar trebui stabilite norme privind recunoaşterea, modificarea sau revocarea recunoaşterii zonelor protejate, obligaţiile de anchetă pentru zonele protejate, măsurile care trebuie luate dacă organismele dăunătoare de carantină pentru zone protejate sunt depistate în respectivele zone protejate, precum şi stabilirea unor zone protejate temporar. Ar trebui să se aplice norme stricte pentru modificarea suprafeţei şi pentru revocarea recunoaşterii zonelor protejate, în cazul în care se constată prezenţa unor organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate în interiorul unei zone protejate.
(23)Un organism dăunător, care nu este organism dăunător de carantină pentru Uniune, ar trebui să fie denumit "organism dăunător reglementat care nu este de carantină pentru Uniune" dacă este în principal transmis prin anumite plante destinate plantării, dacă prezenţa sa pe aceste plante destinate plantării are un impact economic inacceptabil în ceea ce priveşte utilizarea prevăzută a plantelor respective şi dacă este enumerat ca organism dăunător reglementat care nu este de carantină pentru Uniune. Pentru a limita prezenţa acestor organisme dăunătoare, ar trebui interzisă introducerea sau circulaţia pe teritoriul Uniunii a respectivelor plante destinate plantării, în cazul în care aceste organisme dăunătoare sunt prezente cu o incidenţă care depăşeşte un anumit prag.
(24)Anumite plante, produse vegetale şi alte obiecte prezintă un risc inacceptabil din cauza probabilităţii lor de a găzdui un organism dăunător de carantină pentru Uniune. Pentru unele dintre acestea, sunt disponibile măsuri acceptabile de reducere a riscurilor, însă nu pentru toate. În funcţie de disponibilitatea măsurilor acceptabile de reducere a riscurilor, introducerea sau circulaţia acestora pe teritoriul Uniunii ar trebui să fie interzise sau să facă obiectul unor cerinţe speciale. Aceste plante, produse vegetale şi alte obiecte ar trebui trecute pe o listă.
(25)În plus faţă de măsurile luate în vederea gestionării riscului inacceptabil al plantelor, al produselor vegetale şi al altor obiecte, prezentul regulament ar trebui să prevadă măsuri preventive şi bazate pe riscuri pentru a proteja teritoriul Uniunii împotriva organismelor dăunătoare pe care le-ar putea introduce o plantă, un produs vegetal sau alt obiect originar dintr-o ţară terţă, pe baza unei evaluări preliminare a respectivului risc ridicat. Această evaluare preliminară ar trebui să ia în considerare criteriile specifice, după caz, pentru planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză. În acest sens, ar trebui să se ţină seama de avizele ştiinţifice sau studiile CIPP, ale Organizaţiei Europene şi Mediteraneene pentru Protecţia Plantelor (OEPP), ale Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) sau ale autorităţilor din statele membre. Pe baza evaluării preliminare, ar trebui să fie întocmită o listă a acestor plante, produse vegetale sau alte obiecte cu risc ridicat şi ar trebui să fie interzisă introducerea acestora pe teritoriul Uniunii, în aşteptarea unei evaluări a riscului realizată în conformitate cu standardele CIPP. Aceste plante, produse vegetale şi alte obiecte nu ar trebui să includă cele a căror introducere pe teritoriul Uniunii este interzisă sau face obiectul cerinţelor speciale şi a celor echivalente, pe baza unei analize a riscurilor legate de organismele dăunătoare, sau care intră sub incidenţa interdicţiilor temporare prevăzute de prezentul regulament.
(26)Ar trebui să fie prevăzute derogări de la interdicţiile sau cerinţele speciale în ceea ce priveşte introducerea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte pe teritoriul Uniunii. Comisia ar trebui să fie împuternicită să recunoască anumite măsuri din ţări terţe ca fiind echivalente cu cerinţele pentru circulaţia pe teritoriul Uniunii a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte în cauză.
(27)Aceste interdicţii sau cerinţe ar trebui să nu se aplice nici în cazul unor cantităţi reduse de anumite plante, produse vegetale şi alte obiecte, altele decât plantele destinate plantării, în scopuri necomerciale şi scopuri neprofesionale şi nici, în anumite cazuri, la introducerea şi circulaţia în zonele de frontieră a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte.
(28)Este adecvat să se prevadă derogări de la interzicerea introducerii şi a circulaţiei pe teritoriul Uniunii a organismelor dăunătoare, a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte cărora li se aplică aceste interdicţii şi care sunt prevăzute pentru anumite scopuri, cum ar fi scopurile de testare oficială, ştiinţifice sau educaţionale, pentru teste, selecţia de soiuri sau reproducere. Ar trebui stabilite măsuri de salvgardare adecvate, iar persoanele vizate ar trebui să fie informate.
(29)Plantele care circulă înspre Uniune dinspre ţări terţe şi care circulă prin intermediul serviciilor poştale sunt, în numeroase cazuri, neconforme cu cerinţele fitosanitare ale Uniunii. În vederea sensibilizării, ar trebui să se stabilească norme specifice cu privire la informaţiile care trebuie puse la dispoziţia călătorilor şi a clienţilor serviciilor poştale.
(30)Sub rezerva unor condiţii speciale, pentru plante, produse vegetale şi alte obiecte aflate în tranzit fitosanitar, ar trebui să se prevadă o derogare de la normele Uniunii privind introducerea şi circulaţia pe teritoriul Uniunii.
(31)Comerţul internaţional cu plante, produse vegetale şi alte obiecte, referitor la care există experienţă fitosanitară limitată, poate implica în mod potenţial riscuri inacceptabile de stabilire a unor organisme dăunătoare de carantină, care nu sunt încă enumerate ca organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune şi pentru care nu au fost adoptate măsuri în conformitate cu prezentul regulament. Pentru a asigura o intervenţie rapidă şi eficace împotriva acelor riscuri nou identificate sau suspectate ca fiind legate de organisme dăunătoare, asociate plantelor, produselor vegetale şi altor obiecte cărora nu li se aplică cerinţe sau interdicţii permanente, dar cărora pot să li se aplice astfel de măsuri permanente, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta măsuri temporare în conformitate cu principiul precauţiei şi de a identifica acele plante, produse vegetale şi alte obiecte ţinând cont de elemente obiective şi încetăţenite.
(32)Este necesar să se stabilească interdicţii şi cerinţe speciale, similare celor prevăzute pentru teritoriul Uniunii, în ceea ce priveşte introducerea şi circulaţia în zonele protejate a plantelor, produselor vegetale şi a altor obiecte care ar constitui un risc de un nivel inacceptabil cauzat de probabilitatea lor de a găzdui respectivele organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate.
(33)Ar trebui să fie adoptate cerinţe generale cu privire la vehicule, utilaje şi materialul de ambalaj pentru plante, produse vegetale şi alte obiecte pentru a se asigura că acestea nu conţin organisme dăunătoare de carantină.
(34)Statele membre ar trebui să desemneze instalaţii de izolare şi staţii de carantină. Ar trebui stabilite cerinţe referitoare la desemnarea, autorizarea, funcţionarea şi supravegherea acestor instalaţii de izolare şi staţii de carantină, precum şi la eliberarea de plante, produse vegetale sau alte obiecte din acele instalaţii sau staţii. În cazul în care aceste cerinţe includ păstrarea unor liste cu personalul şi vizitatorii care intră în instalaţii şi staţii, aceasta ar putea constitui o limitare a articolului 8 (protecţia datelor cu caracter personal) din cartă. Totuşi, această limitare este necesară şi proporţională pentru atingerea obiectivului de interes general al prezentului regulament.
(35)Comisia ar trebui să păstreze o listă actualizată, accesibilă publicului, a tuturor notificărilor primite, cu organismele dăunătoare emergente în ţările terţe, care ar putea prezenta un risc pentru sănătatea plantelor pe teritoriul Uniunii.
(36)Pentru a asigura punerea în aplicare eficace a prezentului regulament, anumiţi operatori profesionişti cărora le revin obligaţii în temeiul prezentului regulament ar trebui înregistraţi în registre stabilite de statele membre. Ar trebui să fie stabilite cerinţe pentru înregistrare, precum şi scutiri de respectivele cerinţe.
(37)Pentru a facilita identificarea sursei unei infestări cu un organism dăunător de carantină, este necesar să se solicite operatorilor profesionişti să ţină evidenţe în ceea ce priveşte plantele, produsele vegetale şi alte obiecte care le sunt furnizate de operatori profesionişti şi pe care le furnizează altor operatori profesionişti. Având în vedere perioadele de latenţă ale unor organisme dăunătoare de carantină şi timpul necesar pentru depistarea sursei de contaminare, înregistrările ar trebui să fie păstrate timp de cel puţin trei ani.
(38)Operatorii profesionişti ar trebui, de asemenea, să dispună de sisteme şi proceduri care să le permită identificarea circulaţiei plantelor, produselor vegetale şi altor obiecte în şi între spaţiile lor.
(39)Ar trebui solicitat un certificat fitosanitar în cazul introducerii din ţări terţe pe teritoriul Uniunii, şi în zone protejate, a anumitor plante, produse vegetale şi a altor obiecte. Aceste plante, produse vegetale şi alte obiecte ar trebui incluse într-o listă, din motive de transparenţă.
(40)Ar trebui să fie solicitate, de asemenea, certificate fitosanitare pentru introducerea altor plante din ţări terţe pe teritoriul Uniunii. Acest lucru este important pentru a asigura un nivel adecvat de siguranţă fitosanitară, precum şi o imagine de ansamblu reală a importului acestor plante în Uniune şi a riscurilor aferente. Cu toate acestea, respectivele plante nu ar trebui să facă obiectul dispoziţiilor privind controalele oficiale la punctele de control la frontieră prevăzute de legislaţia relevantă a Uniunii.
(41)Aceste certificate fitosanitare ar trebui să fie conforme cu cerinţele CIPP şi ar trebui să ateste conformitatea cu cerinţele şi măsurile stabilite în temeiul prezentului regulament. Pentru a asigura credibilitatea certificatelor fitosanitare, este necesar să se stabilească norme privind condiţiile de valabilitate şi de anulare a acestora.
(42)Circulaţia anumitor plante, produse vegetale şi a altor obiecte pe teritoriul Uniunii, precum şi cea înspre şi în interiorul zonelor protejate ar trebui să fie permisă numai în cazul în care acestea sunt însoţite de un paşaport fitosanitar care atestă conformitatea cu cerinţele şi măsurile stabilite în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament. Aceste plante, produse vegetale şi alte obiecte ar trebui incluse într-o listă, din motive de transparenţă.
(43)Paşapoartele fitosanitare nu ar trebui să fie necesare pentru plante, produse vegetale şi alte obiecte furnizate direct utilizatorilor finali, inclusiv grădinarilor amatori. Cu toate acestea, ar trebui stabilite anumite excepţii.
(44)Pentru a asigura credibilitatea paşapoartelor fitosanitare, este necesar să se stabilească norme privind conţinutul şi forma acestora.
(45)Paşapoartele fitosanitare ar trebui, în general, să fie emise de către operatorii profesionişti autorizaţi. Ar trebui să există posibilitatea ca autorităţile competente să poată decide să elibereze paşapoarte fitosanitare.
(46)Ar trebui stabilite norme privind emiterea paşapoartelor fitosanitare, examinările necesare pentru emitere, aplicarea paşapoartelor fitosanitare autorizarea şi supravegherea operatorilor profesionişti care eliberează paşapoarte fitosanitare, obligaţiile operatorilor autorizaţi şi retragerea autorizaţiei respective.
(47)Pentru a reduce sarcina operatorilor autorizaţi, examinările pentru emiterea paşapoartelor fitosanitare ar trebui combinate, după caz, cu examinările necesare în conformitate cu Directivele 66/401/CEE (1), 66/402/CEE (2), 68/193/CEE (3), 2002/54/CE (4), 2002/55/CE (5), 2002/56/CE (6), 2002/57/CE (7), 2008/72/CE (8) şi 2008/90/CE (9) ale Consiliului.
(1)Directiva 66/401/CEE a Consiliului din 14 iunie 1966 privind comercializarea seminţelor de plante furajere (JO 125, 11.7.1966, p. 2298/66).
(2)Directiva 66/402/CEE a Consiliului din 14 iunie 1966 privind comercializarea seminţelor de cereale (JO 125, 11.7.1966, p. 2309/66).
(3)Directiva 68/193/CEE a Consiliului din 9 aprilie 1968 privind comercializarea materialului pentru înmulţirea vegetativă a viţei de vie (JO L 93, 17.4.1968, p. 15).
(4)Directiva 2002/54/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea seminţelor de sfeclă (JO L 193, 20.7.2002, p. 12).
(5)Directiva 2002/55/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea seminţelor de legume (JO L 193, 20.7.2002, p. 33).
(6)Directiva 2002/56/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea cartofilor de sămânţă (JO L 193, 20.7.2002, p. 60).
(7)Directiva 2002/57/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea seminţelor de plante oleaginoase şi pentru fibre (JO L 193, 20.7.2002, p. 74).
(8)Directiva 2008/72/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind comercializarea materialului de înmulţire şi plantare legumicol, altul decât seminţele (JO L 205, 1.8.2008, p. 28).
(9)Directiva 2008/90/CE a Consiliului din 29 septembrie 2008 privind comercializarea materialului de înmulţire şi plantare fructifer destinat producţiei de fructe (JO L 267, 8.10.2008, p. 8).
(48)Operatorii autorizaţi ar trebui să posede cunoştinţele necesare referitoare la organismele dăunătoare.
(49)Anumiţi operatori autorizaţi ar putea dori să stabilească un plan de gestionare a riscurilor legate de organismele dăunătoare care asigură şi demonstrează că au un nivel ridicat de competenţă şi că prezintă un grad ridicat de conştientizare cu privire la riscurile legate de organismele dăunătoare pe care le prezintă etapele critice ale activităţii lor profesionale, ceea ce ar putea justifica aplicarea unor modalităţi speciale de control de către autorităţile competente. Ar trebui să se stabilească norme ale Uniunii privind conţinutul acestor planuri.
(50)Este necesar să se prevadă înlocuirea paşapoartelor fitosanitare şi a certificatelor fitosanitare.
(51)În cazurile de neconformitate cu normele Uniunii, paşapoartele fitosanitare ar trebui să fie eliminate, invalidate şi, din motive de trasabilitate, păstrate.
(52)Standardul internaţional pentru măsurile fitosanitare nr. 15 privind Reglementarea materialelor de ambalaj din lemn în comerţul internaţional (ISPM 15) prevede marcarea materialelor de ambalaj din lemn cu un anumit marcaj, aplicat de operatori profesionişti autorizaţi şi supravegheaţi în mod corespunzător. Prezentul regulament ar trebui să stabilească cerinţe privind tratamentul, marcarea şi repararea materialelor de ambalaj din lemn în conformitate cu standardul respectiv. De asemenea, prezentul regulament ar trebui să stabilească norme privind autorizarea şi supravegherea operatorilor profesionişti de pe teritoriul Uniunii care aplică acest marcaj.
(53)Dacă acest lucru este impus de o ţară terţă, respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte ar trebui să circule de pe teritoriul Uniunii în respectiva ţară terţă însoţite de un certificat fitosanitar de export sau reexport. În ceea ce priveşte dispoziţiile relevante ale CIPP, certificatele respective ar trebui să fie întocmite de către autorităţile competente, respectând conţinutul modelelor de certificate de export şi reexport prevăzute de CIPP. Ar trebui oferită protecţie ţărilor terţe împotriva organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune din cauza naturii lor dăunătoare cunoscute, cu excepţia cazului în care un organism dăunător de carantină pentru Uniune este oficial cunoscut ca fiind prezent în ţara terţă în cauză şi nu face obiectul niciunui control oficial, sau în cazul în care se poate presupune în mod rezonabil că acest organism de carantină pentru Uniune nu îndeplineşte criteriile pentru a fi considerat organism dăunător de carantină pentru ţara terţă în cauză.
(54)Dacă o plantă, produs vegetal sau alt obiect circulă prin mai multe state membre înainte de a fi exportat către o ţară terţă, este important ca statul membru în care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte au fost produse sau prelucrate să facă schimb de informaţii cu statul membru care eliberează certificatul fitosanitar de export. Respectivul schimb de informaţii este important pentru a permite atestarea de conformitate cu cerinţele ţării terţe. Prin urmare, ar trebui elaborat un certificat de preexport armonizat pentru a se asigura că schimbul de informaţii are loc în mod uniform.
(55)Comisia ar trebui să stabilească un sistem electronic pentru notificările necesare în conformitate cu prezentul regulament.
(56)Pentru a lua în considerare cel mai grav impact din punct de vedere economic, social sau de mediu pentru teritoriul Uniunii al anumitor organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte stabilirea listei organismelor dăunătoare prioritare.
(57)Pentru a se asigura că excepţiile privind organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune şi privind plantele, produsele vegetale şi alte obiecte din ţări sau teritorii terţe a căror introducere pe teritoriul Uniunii este interzisă, utilizate în scopuri de testare oficială, ştiinţifică sau educaţională, pentru teste, selecţia de soiuri sau reproducere sunt puse în aplicare într-o manieră care nu prezintă niciun risc legat de organismele dăunătoare pentru teritoriul Uniunii sau pentru părţi ale acestuia, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte normele privind schimbul de informaţii între statele membre şi Comisie cu privire la introducerea, circulaţia, deţinerea, multiplicarea şi utilizarea pe teritoriul Uniunii a organismelor dăunătoare şi a plantelor, a produselor vegetale şi altor obiecte în cauză, la procedura şi condiţiile de acordare a autorizării corespunzătoare şi la monitorizarea conformităţii, precum şi la măsurile care trebuie luate în caz de nerespectare.
(58)Pentru a se asigura aplicarea corectă a derogărilor de la obligaţia de a efectua anchete anuale ale zonelor demarcate, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei privind specificarea în mod detaliat a organismelor dăunătoare menţionate de respectivele derogări şi condiţiile de aplicare a acestor derogări.
(59)Pentru a garanta că sunt stabilite zone protejate şi că acestea funcţionează în mod fiabil, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte normele detaliate referitoare la anchetele care trebuie efectuate în scopul recunoaşterii zonelor protejate şi în vederea pregătirii şi a conţinutului anchetelor cu privire la organismele dăunătoare de carantină pentru zone protejate.
(60)Pentru a garanta aplicarea proporţională şi limitată a derogărilor privind circulaţia plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte în sau în interiorul zonelor de frontieră, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte normele privind lăţimea maximă a zonelor de frontieră ale ţărilor terţe şi a zonelor de frontieră ale statelor membre, distanţa maximă de deplasare a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte în cauză în zonele de frontieră ale ţării terţe şi în zonele de frontieră ale statelor membre şi procedurile privind autorizarea introducerii şi deplasării în interiorul zonelor de frontieră ale statului membru a plantelor, produselor vegetale şi a altor obiecte.
(61)Pentru a se asigura că înregistrarea operatorilor profesionişti este proporţională cu obiectivul de control al riscurilor legate de organismele dăunătoare, ar trebui delegată Comisiei competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce priveşte normele care definesc categoriile suplimentare de operatori profesionişti care sunt scutiţi de obligaţia de înscriere, cerinţele speciale pentru înregistrarea anumitor categorii de operatori profesionişti şi cantităţile maxime pentru cantităţile mici pe care operatorii profesionişti le pot furniza utilizatorilor finali pentru a fi scutiţi de obligaţia de înscriere.
(62)Pentru a asigura credibilitatea certificatelor fitosanitare din ţările terţe care nu sunt părţi contractante la CIPP, ar trebui delegată Comisiei competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce priveşte normele de completare a condiţiilor de acceptare a certificatelor fitosanitare din ţările terţe respective.
(63)În vederea reducerii la minimum a riscurilor legate de organisme dăunătoare ale plantelor, ale produselor vegetale sau ale altor obiecte care circulă pe teritoriul Uniunii, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte normele care definesc cazurile în care, pentru anumite plante, produse vegetale sau alte obiecte, excepţia de la cerinţa de eliberare a paşapoartelor fitosanitare se aplică numai pentru cantităţi mici.
(64)Pentru a asigura fiabilitatea examinărilor plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte efectuate în vederea emiterii paşapoartelor fitosanitare, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte normele referitoare la examinarea vizuală, prelevarea de probe şi testarea şi frecvenţa şi calendarul examinărilor.
(65)Pentru a spori credibilitatea paşaportului fitosanitar, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte normele care stabilesc criteriile care trebuie îndeplinite de către operatorii profesionişti pentru ca aceştia să fie autorizaţi să emită paşapoarte fitosanitare şi proceduri pentru asigurarea respectării criteriilor respective.
(66)Pentru a asigura marcarea corectă a materialelor de ambalaj din lemn şi pentru a ţine seama de evoluţia standardelor internaţionale şi în special a ISPM 15, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce priveşte modificarea şi completarea cerinţelor referitoare la materialele de ambalaj din lemn, inclusiv introducerea acestora pe teritoriul Uniunii, şi menţionarea cerinţelor de autorizare a operatorilor înregistraţi de a aplica marcajul pentru materiale de ambalaj din lemn pe teritoriul Uniunii.
(67)Pentru a lua în considerare evoluţia standardelor internaţionale, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte normele privind atestările pentru plantele, produsele vegetale şi alte obiecte, altele decât materialele de ambalaj din lemn, care ar necesita aplicarea unei atestări specifice de conformitate cu normele din prezentul regulament.
(68)Pentru a garanta utilitatea şi fiabilitatea atestărilor oficiale, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte normele care definesc conţinutul atestărilor oficiale, autorizarea şi supravegherea operatorilor profesionişti care eliberează aceste atestări, precum şi elementele certificatului de export, reexport şi preexport.
(69)Pentru a ţine seama de evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice şi a standardelor internaţionale, în special a standardelor CIPP şi OEPP, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte normele de modificare a anexelor la prezentul regulament.
(70)Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi şi ca aceste consultări să aibă loc în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (1). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar aceşti experţi au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei care se ocupă de pregătirea actelor delegate.
(1)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(71)Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare în vederea întocmirii unei liste a organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune; stabilirea formatului rapoartelor privind anchetele, precum şi instrucţiuni privind modalitatea de completare a formatului respectiv; stabilirea formatului programelor multianuale de anchetă şi a modalităţilor practice aferente; stabilirea de măsuri împotriva anumitor organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune; şi adoptarea de măsuri pentru o perioadă limitată în ceea ce priveşte riscurile pe care le prezintă organismele dăunătoare care nu sunt enumerate ca organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune.
(72)Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare în vederea întocmirii unei liste a zonelor protejate şi a respectivelor organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate, precum şi în vederea modificării suprafeţei sau revocării recunoaşterii zonelor protejate.
(73)Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare în vederea includerii pe listă a organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt în carantină pentru Uniune şi a plantelor respective destinate plantării; şi stabilirii de măsuri pentru a preveni prezenţa organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt în carantină pentru Uniune pe plantele respective destinate plantării.
(74)Pentru a asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare în ceea ce priveşte: includerea pe listă a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte a căror introducere pe teritoriul Uniunii este interzisă şi a ţărilor terţe vizate; includerea pe listă a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte cărora li se aplică cerinţe speciale şi a respectivelor cerinţe speciale privind introducerea şi circulaţia lor pe teritoriul Uniunii; includerea provizorie pe listă a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte cu risc ridicat a căror introducere pe teritoriul Uniunii trebuie interzisă şi a ţărilor terţe vizate; procedura de evaluare a riscurilor în legătură cu această includere; stabilirea pentru ţări terţe a unor cerinţe echivalente cu cerinţele referitoare la circulaţia pe teritoriul Uniunii a plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte; stabilirea modalităţilor de prezentare şi utilizare a afişelor şi a broşurilor privind introducerea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte pe teritoriul Uniunii; stabilirea condiţiilor sau a măsurilor specifice privind introducerea anumitor plante, produse vegetale sau alte obiecte în zonele de frontieră ale statelor membre; adoptarea de măsuri temporare privind plantele, produsele vegetale şi alte obiecte care sunt susceptibile să prezinte riscuri nou identificate legate de organisme dăunătoare sau alte riscuri fitosanitare suspectate; adoptarea deciziilor privind măsurile temporare luate de statele membre cu privire la un pericol iminent; includerea pe listă a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte a căror introducere în anumite zone protejate este interzisă; includerea pe listă a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte cărora li se aplică cerinţe speciale şi a respectivelor cerinţe speciale cu privire la introducerea şi deplasarea acestora în interiorul anumitor zone protejate; şi stabilirea unor norme referitoare la cerinţele privind staţiile de carantină şi instalaţiile de izolare, precum şi eliberarea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte din respectivele staţii şi instalaţii.
(75)Pentru a asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare în ceea ce priveşte stabilirea unor perioade minime mai scurte sau mai lungi de păstrare de către operatorii profesionişti a evidenţelor privind trasabilitatea şi cerinţele privind accesibilitatea respectivelor evidenţe.
(76)Pentru a asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare în ceea ce priveşte: includerea pe listă a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte, precum şi a respectivelor ţări terţe de origine sau de expediere, pentru care este necesar un certificat fitosanitar în vederea introducerii acestora pe teritoriul Uniunii; includerea pe listă a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte, precum şi a respectivelor ţări terţe de origine sau de expediere, pentru care este necesar un certificat fitosanitar în vederea introducerii acestora în anumite zone protejate din respectivele ţări terţe; includerea pe listă a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte, precum şi a ţărilor terţe în cauză şi a cantităţii maxime care face obiectul exceptării de la cerinţa privind un certificat fitosanitar atunci când sunt introduse pe teritoriul Uniunii; şi stabilirea aspectelor tehnice privind invalidarea certificatelor fitosanitare electronice.
(77)Pentru a asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare în ceea ce priveşte includerea pe listă a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte pentru care este necesar un paşaport fitosanitar pentru circulaţia acestora pe teritoriul Uniunii; includerea pe listă a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte pentru care este necesar un paşaport fitosanitar pentru introducerea şi circulaţia acestora în anumite zone protejate; şi menţionarea organismelor dăunătoare, a plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte din zone protejate pentru care este necesar un paşaport fitosanitar pentru zone protejate în cazul furnizării directe către un utilizator final.
(78)Pentru a asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare în ceea ce priveşte stabilirea specificaţiilor privind formatul paşaportului fitosanitar; identificarea tipurilor şi a speciilor de plante destinate plantării pentru care ar trebui să nu se aplice derogări de la obligaţia de indicare a codului de trasabilitate în formatul paşaportului fitosanitar; şi stabilirea aspectelor tehnice pentru eliberarea paşapoartelor fitosanitare electronice.
(79)Pentru a asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare în ceea ce priveşte stabilirea unor aspecte specifice privind materialele, tratamentul şi marcarea privind repararea materialelor de ambalaj din lemn; stabilirea specificaţiilor privind formatul atestărilor altele decât marcajul pentru materialele de ambalaj din lemn; stabilirea procedurilor pentru eliberarea certificatului de preexport; şi stabilirea normelor specifice privind transmiterea de notificări.
(80)Competenţele de executare conferite Comisiei ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(81)Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare aplicabile imediat în cazul în care, în situaţii justificate în mod corespunzător referitoare la măsuri care trebuie adoptate împotriva anumitor organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune sau unor organisme dăunătoare care nu sunt enumerate ca organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune, la interzicerea introducerii anumitor plante, produse vegetale sau alte obiecte pe teritoriul Uniunii sau într-o zonă protejată sau la condiţionarea acestei introduceri de cerinţe specifice şi la măsuri temporare referitoare la plante, produse vegetale sau alte obiecte susceptibile să prezinte riscuri nou identificate legate de organisme dăunătoare sau alte riscuri fitosanitare suspectate, atunci când motive imperioase de urgenţă o impun.
(82)Directivele 74/647/CEE (2) şi 2006/91/CE (3) ale Consiliului stabilesc măsuri privind combaterea tortricidelor la frunzele garoafelor de grădină şi a păduchelui verde de San Jose. Ulterior intrării în vigoare a directivelor respective, organismele dăunătoare în cauză s-au răspândit pe întregul teritoriu al Uniunii, ceea ce înseamnă că nu mai pot fi izolate. Prin urmare, respectivele directive ar trebui abrogate.
(2)Directiva 74/647/CEE a Consiliului din 9 decembrie 1974 privind combaterea tortricidelor la frunzele garoafelor de grădină (JO L 352, 28.12.1974, p. 41).
(3)Directiva 2006/91/CE a Consiliului din 7 noiembrie 2006 privind combaterea păduchelui verde de San Jose (JO L 312, 11.11.2006, p. 42).
(83)Directivele 69/464/CEE (4), 93/85/CEE (5), 98/57/CE (6) şi 2007/33/CE (7) ale Consiliului ar trebui abrogate, deoarece ar trebui adoptate noi măsuri privind organismele dăunătoare în cauză, în conformitate cu prezentul regulament. Având în vedere timpul şi resursele necesare adoptării acestor noi măsuri, directivele respective ar trebui abrogate cu începere de la 1 ianuarie 2022.
(4)Directiva 69/464/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1969 privind combaterea râiei negre a cartofului (JO L 323, 24.12.1969, p. 1).
(5)Directiva 93/85/CEE a Consiliului din 4 octombrie 1993 privind combaterea vestejirii bacteriene a cartofului (JO L 259, 18.10.1993, p. 1).
(6)Directiva 98/57/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind controlul Ralstonia solanacearum (Smith) Yabuuchi et al. (JO L 235, 21.8.1998, p. 1).
(7)Directiva 2007/33/CE a Consiliului din 11 iunie 2007 privind combaterea nematozilor cu chisturi ai cartofului şi de abrogare a Directivei 69/465/CEE (JO L 156, 16.6.2007, p. 12).
(84)Regulamentul (UE) nr. 652/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (8) prevede că subvenţiile pentru măsurile împotriva organismelor dăunătoare trebuie să vizeze anumite organisme dăunătoare enumerate în anexele la Directiva 2000/29/CE şi anumite organisme dăunătoare care nu sunt enumerate în anexele respective, însă fac temporar obiectul unor măsuri ale Uniunii adoptate în acest scop. În plus faţă de dispoziţiile respectivului regulament, prezentul regulament stabileşte categoria organismelor dăunătoare prioritare şi este esenţial ca anumite măsuri luate de statele membre în ceea ce priveşte, în special, organismele dăunătoare prioritare să poată fi eligibile pentru granturi din partea Uniunii, inclusiv compensaţiile plătite operatorilor profesionişti pentru valoarea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte, care sunt supuse distrugerii în conformitate cu măsurile de eradicare prevăzute în prezentul regulament. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 652/2014 ar trebui modificat.
(8)Regulamentul (UE) nr. 652/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 mai 2014 de stabilire a unor dispoziţii pentru gestionarea cheltuielilor privind lanţul alimentar, sănătatea şi bunăstarea animalelor, precum şi sănătatea plantelor şi materialul de reproducere a plantelor, de modificare a Directivelor 98/56/CE, 2000/29/CE şi 2008/90/CE ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 178/2002, (CE) nr. 882/2004 şi (CE) nr. 396/2005 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivei 2009/128/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Deciziilor 66/399/CEE, 76/894/CEE şi 2009/470/CE ale Consiliului (JO L 189, 27.6.2014, p. 1).
(85)Ar trebui, de asemenea să fie aduse modificări de ordin tehnic Regulamentelor (UE) nr. 228/2013 (1) şi (UE) nr. 1143/2014 (2) ale Parlamentului European şi ale Consiliului.
(1)Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 247/2006 al Consiliului (JO L 78, 20.3.2013, p. 23).
(2)Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind prevenirea şi gestionarea introducerii şi răspândirii speciilor alogene invazive (JO L 317, 4.11.2014, p. 35).
(86)Deoarece obiectivul prezentului regulament, şi anume garantarea unei abordări armonizate în ceea ce priveşte măsurile de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre ci, având în vedere efectul său, complexitatea, precum şi caracterul transfrontalier şi caracterul internaţional, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii enunţat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menţionat.
(87)Pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri), prezentul regulament nu creează o sarcină administrativă disproporţionată şi nu are niciun impact economic asupra acestora. În temeiul prezentului regulament, pe baza consultărilor cu părţile interesate, situaţia specială a IMM-urilor a fost luată în considerare atunci când a fost posibil. Nu a fost luată în considerare o posibilă derogare universală pentru microîntreprinderi, care constituie majoritatea societăţilor, având în vedere obiectivul de politică publică de protejare a sănătăţii plantelor.
(88)Prezentul regulament respectă CIPP, acordul privind aplicarea măsurilor sanitare şi fitosanitare şi orientările stabilite în cadrul acestora.
(89)În conformitate cu principiul reglementării inteligente, punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie corelată cu cea a Regulamentului (UE) nr. 1143/2014 cu scopul de a asigura aplicarea deplină şi integrală a legislaţiei Uniunii privind sănătatea plantelor.
(90)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi se conformează principiilor recunoscute, în special, de cartă şi, în special, respectarea vieţii private şi de familie, dreptul la proprietate, protecţia datelor cu caracter personal, libertatea de a desfăşura activităţi economice şi libertatea artei şi ştiinţei. Prezentul regulament ar trebui aplicat de către statele membre cu respectarea acestor drepturi şi principii,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare
(1)Prezentul regulament stabileşte norme pentru determinarea riscurilor fitosanitare prezentate de orice specie, suşă sau biotip de agenţi patogeni, animale sau plante parazite dăunătoare plantelor sau produselor vegetale (denumite în continuare "organisme dăunătoare") şi măsuri pentru a reduce aceste riscuri la un nivel acceptabil.
(2)Atunci când există dovezi că plantele neparazite, altele decât cele care intră sub incidenţa articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1143/2014, prezintă riscuri fitosanitare care au un impact grav economic, social şi asupra mediului pentru teritoriul Uniunii, respectivele plante neparazite pot fi considerate drept organisme dăunătoare în sensul prezentului regulament.
(3)În sensul prezentului regulament, trimiterile la ţări terţe se interpretează ca trimiteri la ţările terţe, la Ceuta, Melilla şi la teritoriile care sunt menţionate la articolul 355 alineatul (1) din TFUE, cu excepţia Madeirei şi a Azorelor.
În sensul prezentului regulament, trimiterile la teritoriul Uniunii se interpretează ca trimiteri la teritoriul Uniunii, fără a include Ceuta, Melilla şi teritoriile care sunt menţionate la articolul 355 alineatul (1) din TFUE, cu excepţia Madeirei şi a Azorelor.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
1."plante" înseamnă plante vii şi următoarele părţi vii ale plantelor:
a)seminţele din punct de vedere botanic, altele decât cele care nu sunt destinate plantării;
b)fructele, din punct de vedere botanic;
c)legumele;
d)tuberculii, cormii, bulbii, rizomii, rădăcinile, portaltoaiele, stolonii;
e)lăstarii, tulpinile, stolonii aerieni;
f)florile tăiate;
g)ramurile cu sau fără frunze;
h)copacii tăiaţi care îşi păstrează foliajul;
i)frunzele, foliajul;
j)culturile de ţesuturi de plante, inclusiv culturile celulare, germoplasma, meristemele, clonele himerice, materialul micropropagat;
k)polenul viu şi sporii;
l)mugurii, butaşii, ramurile cu grefe, grefonii, altoii;
2."produse vegetale" înseamnă produse neprelucrate de origine vegetală, precum şi produse prelucrate care, dată fiind natura lor sau a prelucrării la care au fost supuse, pot prezenta riscul răspândirii unor organisme dăunătoare de carantină.
Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolelor 28, 30 şi 41, lemnul este considerat un "produs vegetal" numai dacă îndeplineşte unul sau mai multe dintre următoarele criterii:
a)îşi păstrează total sau parţial suprafaţa rotundă naturală, cu sau fără scoarţă;
b)nu şi-a păstrat suprafaţa rotundă naturală din cauza tăierii cu ferăstrăul, a tăierii sau a scindării;
c)este sub formă de aşchii, particule, rumeguş, deşeuri de lemn, talaş sau resturi şi nu a fost supus prelucrării care implică utilizarea cleiului, a căldurii sau a presiunii sau a unei combinaţii din acestea pentru a produce peletă, brichete, placaj sau plăci aglomerate;
d)este utilizat, sau este destinat a fi utilizat ca material de ambalaj, indiferent dacă este sau nu efectiv utilizat pentru transportul de mărfuri;
3."plantare" înseamnă orice operaţie de plasare a plantelor într-un mediu de creştere sau prin altoire sau operaţiuni similare, pentru a asigura creşterea, reproducerea sau propagarea ulterioară a acestora;
4."plante destinate plantării" înseamnă plante care sunt destinate pentru a fi plantate, replantate sau pentru a rămâne plantate;
5."alt obiect" înseamnă orice material sau obiect, altul decât plantele sau produsele vegetale, susceptibil de a purta sau de a răspândi organisme dăunătoare, inclusiv pământ sau un mediu de cultură;
6.«autoritate competentă» înseamnă o autoritate competentă, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European şi al Consiliului (*);
(*)Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale şi alte activităţi oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislaţiei privind alimentele şi furajele, a normelor privind sănătatea şi bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor şi produsele de protecţie a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 şi (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 şi (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului şi a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE şi 2008/120/CE ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 şi (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE şi 97/78/CE ale Consiliului şi a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).

7."lot" înseamnă un ansamblu de unităţi din aceeaşi marfă, identificabil datorită omogenităţii compoziţiei, originii sale şi altor elemente relevante, care face parte dintr-un transport;
8."unitate de comerţ" înseamnă cea mai mică unitate comercială sau altă unitate utilizabilă, aplicabilă stadiului de comercializare în cauză, care poate constitui o parte a unui lot sau un lot integral;
9."operator profesionist" înseamnă orice persoană, de drept public sau de drept privat, implicată profesional şi având răspundere juridică pentru una sau mai multe dintre activităţile următoare privind plantele, produsele vegetale şi alte obiecte:
a)plantare;
b)reproducere;
c)producţie, inclusiv creştere, înmulţire şi menţinere;
d)introducerea şi circulaţia pe teritoriul Uniunii şi în afara acestuia;
e)punerea pe piaţă;
f)depozitarea, colectarea, distribuţia şi prelucrarea;
10."operator înregistrat" înseamnă un operator profesionist înregistrat în conformitate cu articolul 65;
11."operator autorizat" înseamnă un operator înregistrat autorizat de autoritatea competentă să emită paşapoarte fitosanitare în conformitate cu articolul 89, să aplice un marcaj în conformitate cu articolul 98 sau să elibereze atestări în conformitate cu articolul 99;
12."utilizator final" înseamnă orice persoană, acţionând în scopuri care se află în afara activităţii sale comerciale sau profesionale, care dobândeşte plante sau produse vegetale pentru uz personal;
13."test" înseamnă o examinare oficială, alta decât cea vizuală, pentru a determina dacă sunt prezente organisme dăunătoare sau pentru a le identifica;
14."tratare" înseamnă o procedură, oficială sau neoficială, de ucidere, inactivare sau îndepărtare a organismelor dăunătoare, sau de sterilizare a acestora sau de devitalizare a plantelor sau a produselor vegetale;
15."incidenţă" înseamnă proporţia sau numărul de unităţi în care un organism dăunător este prezent într-un eşantion, transport, teren sau într-o altă populaţie definită;
16."stabilire" înseamnă perpetuarea, într-un viitor previzibil, a unui organism dăunător într-o zonă în urma introducerii acestuia;
17."eradicare" înseamnă aplicarea unor măsuri fitosanitare pentru eliminarea unui organism dăunător dintr-o zonă;
18."izolare" înseamnă aplicarea unor măsuri fitosanitare în zona infestată şi în jurul acesteia pentru a preveni răspândirea unui organism dăunător;
19."staţie de carantină" înseamnă orice staţie oficială în care organismele dăunătoare, plantele, produsele vegetale sau alte obiecte sunt ţinute în carantină;
20."instalaţie de izolare" înseamnă orice instalaţie, alta decât staţiile de carantină, în care organismele dăunătoare, plantele, produsele vegetale sau alte obiecte sunt ţinute în condiţii de izolare;
21."cod de trasabilitate" înseamnă un cod numeric, alfanumeric sau format din litere care identifică un transport, un lot sau o unitate de comerţ, utilizat în scopuri de trasabilitate, inclusiv codurile care se referă la un lot, o serie, data de producţie sau documentele operatorului profesionist;
22."măsură fitosanitară" înseamnă orice măsură oficială având scopul de a preveni introducerea sau răspândirea organismelor dăunătoare de carantină sau de a limita impactul economic al organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină.
Art. 3: Definiţia organismelor dăunătoare de carantină
Un organism dăunător reprezintă un "organism dăunător de carantină" cu referire la un teritoriu determinat dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)identitatea sa este stabilită, în sensul secţiunii 1 punctul 1 din anexa I;
b)nu este prezent pe teritoriu, în sensul secţiunii 1 punctul 2 litera (a) din anexa I, sau, dacă este prezent, răspândirea sa nu este foarte largă pe teritoriul respectiv, în sensul secţiunii 1 punctul 2 literele (b) şi (c) din anexa I;
c)poate intra, se poate stabili şi se poate răspândi pe teritoriul respectiv, sau, dacă este prezent pe teritoriu, dar nu larg răspândit, poate intra, se poate stabili şi se poate răspândi în acele părţi ale teritoriului respectiv în care este absent, în sensul secţiunii 1 punctul 3 din anexa I;
d)introducerea, stabilirea şi răspândirea sa ar avea, în sensul secţiunii 1 punctul 4 din anexa I, un impact economic, de mediu sau social inacceptabil asupra teritoriului respectiv sau, dacă este prezent, dar nu larg răspândit, asupra acelor părţi din teritoriul respectiv în care este absent; şi
e)sunt disponibile măsuri fezabile şi eficiente pentru a împiedica intrarea sau stabilirea, ori răspândirea respectivului organism dăunător pe teritoriul respectiv, precum şi pentru atenuarea riscurilor şi a impactului aferent.
Art. 4: Definiţia organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune
Un organism de carantină reprezintă un "organism dăunător de carantină pentru Uniune" dacă teritoriul determinat menţionat în partea introductivă a articolului 3 este teritoriul Uniunii şi dacă apare pe lista menţionată la articolul 5 alineatul (2).
Art. 5: Interzicerea introducerii, circulaţiei, deţinerii, multiplicării sau eliberării organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune
(1)Un organism dăunător de carantină pentru Uniune nu poate fi introdus, nu poate circula, nu poate fi deţinut, multiplicat sau eliberat pe teritoriul Uniunii.
(2)Comisia întocmeşte, prin intermediul unui act de punere în aplicare, o listă de organisme dăunătoare care îndeplinesc condiţiile menţionate la articolul 3 în ceea ce priveşte teritoriul Uniunii ("lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune").
Lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune cuprinde organismele dăunătoare enumerate în partea A din anexa I la Directiva 2000/29/CE şi în partea A secţiunea I din anexa II la directiva menţionată.
Organismele dăunătoare care sunt indigene sau sunt stabilite în oricare parte din teritoriul Uniunii, fie în mod natural, fie datorită introducerii lor din afara teritoriului Uniunii, sunt marcate în lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune ca organisme dăunătoare despre care se ştie că sunt prezente pe teritoriul Uniunii.
Organismele dăunătoare care nu sunt indigene sau stabilite în nicio parte din teritoriul Uniunii sunt marcate în lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune ca organisme dăunătoare despre care nu se ştie că sunt prezente pe teritoriul Uniunii.
(3)Dacă rezultatele unei evaluări demonstrează că un organism dăunător care nu figurează în lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 3, în ceea ce priveşte teritoriul Uniunii, sau că un organism dăunător care figurează în lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune nu mai îndeplineşte una sau mai multe dintre condiţiile respective, Comisia modifică, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (2) din prezentul articol în sensul adăugării pe listă a organismului dăunător în cauză sau al eliminării acestuia de pe lista respectivă.
Comisia pune evaluările respective la dispoziţia statelor membre.
Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, înlocui actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (2) din prezentul articol în scopul consolidării modificărilor.
(4)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (2) şi (3) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 6: Organisme dăunătoare prioritare
(1)Organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune reprezintă "organisme dăunătoare prioritare" dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)îndeplinesc, în ceea ce priveşte teritoriul Uniunii, una sau mai multe dintre condiţiile prevăzute la secţiunea 1 punctul 2 din anexa I;
b)au cel mai grav impact economic, de mediu sau social potenţial pentru teritoriul Uniunii, astfel cum se prevede în secţiunea 2 din anexa I;
c)figurează în lista prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 105 pentru completarea prezentului regulament prin elaborarea unei liste a organismelor dăunătoare prioritare (denumită în continuare: "lista organismelor dăunătoare prioritare").
Dacă rezultatele unei evaluări arată că un organism dăunător de carantină pentru Uniune îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, sau că un organism dăunător nu mai îndeplineşte una sau mai multe dintre aceste condiţii, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 105 pentru modificarea listei menţionate la primul paragraf prin adăugarea sau eliminarea organismului dăunător în cauză din lista respectivă.
Comisia trebuie să pună evaluările respective la dispoziţia statelor membre fără întârziere.
În cazul unui risc grav legat de organisme dăunătoare, atunci când motive imperioase de urgenţă o impun, procedura prevăzută la articolul 106 se aplică actelor delegate adoptate în conformitate cu prezentul articol.
Art. 7: Modificarea secţiunii 1 din anexa I
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru modificarea secţiunii 1 din anexa I în scopul de a o adapta la evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice şi a standardelor internaţionale relevante.
Art. 8: Organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune utilizate în scopuri de testare oficială, ştiinţifice sau educaţionale, pentru teste, selecţii de soiuri sau reproducere
(1)Prin derogare de la articolul 5 alineatul (1), statele membre pot, la cerere, să autorizeze temporar introducerea, circulaţia, deţinerea şi multiplicarea pe teritoriul lor a organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune şi a organismelor dăunătoare care intră sub incidenţa măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) în scopuri de testare oficială, ştiinţifice sau educaţionale, pentru teste, selecţii de soiuri sau reproducere.
Se acordă o autorizaţie pentru activitatea în cauză numai dacă sunt impuse restricţii adecvate prin care să se asigure că introducerea, circulaţia, deţinerea, multiplicarea şi utilizarea organismului dăunător în cauză nu duc la instalarea sau răspândirea acestuia pe teritoriul Uniunii, luând în considerare identitatea, biologia şi mijloacele de răspândire ale organismului dăunător, activitatea avută în vedere, interacţiunea cu mediul şi alţi factori relevanţi cu privire la riscul prezentat de respectivul dăunător.
(2)O autorizaţie acordată în conformitate cu alineatul (1) include cumulativ următoarele condiţii:
a)organismul dăunător trebuie păstrat în spaţiul şi în condiţiile:
(i)pe care autorităţile competente le-au considerat adecvate; şi
(ii)menţionate în autorizaţie;
b)activitatea care implică organismul dăunător trebuie să se desfăşoare într-o staţie de carantină sau într-o instalaţie de izolare desemnată de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 60 şi menţionată în autorizaţie;
c)activitatea care implică organismul dăunător trebuie efectuată de personalul:
(i)a cărui competenţă tehnică şi ştiinţifică este considerată adecvată de autoritatea competentă; şi
(ii)care este menţionat în autorizaţie;
d)organismul dăunător este însoţit de autorizaţie când este introdus, deplasat, deţinut sau multiplicat pe teritoriul Uniunii.
(3)Autorizaţiile acordate în conformitate cu alineatul (1) sunt limitate în cea ce priveşte cantitatea organismelor dăunătoare care pot fi introduse, pot circula, pot fi deţinute, multiplicate sau utilizate şi durata corespunzătoare activităţii în cauză. Autorizaţiile nu pot depăşi capacitatea staţiei de carantină sau a instalaţiei de izolare desemnate.
Autorizaţiile includ restricţiile necesare pentru eliminarea adecvată a riscului de stabilire şi răspândire a respectivelor organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune sau organisme dăunătoare care intră sub incidenţa unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1).
(4)Autoritatea competentă monitorizează respectarea condiţiilor menţionate la alineatul (2) şi limitarea şi restricţiile menţionate la alineatul (3) şi ia măsurile necesare în caz de nerespectare a acestora. Dacă este cazul, aceste măsuri presupun revocarea autorizaţiei menţionate la alineatul (1).
(5)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru completarea prezentului regulament pentru stabilirea unor norme detaliate privind:
a)schimbul de informaţii între statele membre şi Comisie referitoare la introducerea, circulaţia, deţinerea, multiplicarea şi utilizarea pe teritoriul Uniunii a organismului dăunător în cauză;
b)procedura şi condiţiile pentru acordarea autorizaţiei menţionate la alineatul (1); şi
c)monitorizarea conformităţii şi măsurile de luat în caz de nerespectare, astfel cum se prevede la alineatul (4).
Art. 9: Notificarea unui pericol iminent
(1)Dacă un stat membru are dovezi că există un pericol iminent de intrare a unui organism dăunător de carantină pentru Uniune pe teritoriul Uniunii sau o parte a acestuia unde organismul dăunător nu este încă prezent, statul membru notifică imediat şi în scris Comisiei şi celorlalte state membre aceste dovezi.
(2)Alineatul (1) se aplică de asemenea unui organism dăunător care nu este inclus pe lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune atunci când:
a)organismul dăunător face obiectul măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 30 alineatul (1); sau
b)statul membru consideră că organismul dăunător poate îndeplini condiţiile pentru a fi inclus pe lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune.
(3)Operatorii profesionişti notifică imediat autorităţilor competente orice dovezi pe care le au cu privire la un pericol iminent, astfel cum se menţionează la alineatul (1) privind organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune sau organismele dăunătoare menţionate la alineatul (2).
Art. 10: Confirmarea oficială de către autorităţile competente a prezenţei unui organism dăunător de carantină pentru Uniune
Dacă o autoritate competentă are suspiciuni sau a primit dovezi cu privire la prezenţa unui organism dăunător de carantină pentru Uniune sau a unui organism dăunător care face obiectul măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 30 alineatul (1), într-o parte din teritoriul statului membru respectiv unde prezenţa organismului dăunător respectiv nu a fost cunoscută până atunci, sau într-un transport de plante, produse vegetale sau alte obiecte introduse, destinate să fie introduse sau deplasate în interiorul teritoriului Uniunii, autoritatea competentă ia imediat măsurile necesare pentru a confirma pe baza unui diagnostic al unui laborator oficial («confirmarea oficială»), astfel cum se menţionează la articolul 37 din Regulamentul (UE) 2017/625, dacă organismul dăunător este sau nu prezent.
În aşteptarea confirmării oficiale a prezenţei respectivului organism dăunător, statele membre în cauză iau, dacă este cazul, măsuri fitosanitare pentru a elimina riscul de răspândire a acestui organism dăunător.
Suspiciunile sau dovezile menţionate la primul paragraf din prezentul articol se pot baza pe informaţiile primite în conformitate cu articolele 14 şi 15 sau pe orice altă sursă.

Art. 11: Notificarea Comisiei şi a celorlalte state membre cu privire la organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune de către statele membre
Un stat membru informează Comisia şi celelalte state membre în cazul în care autoritatea sa competentă confirmă oricare dintre următoarele situaţii:
a)prezenţa pe teritoriul său a unui organism dăunător de carantină pentru Uniune, care nu a fost cunoscută până atunci în respectivul stat membru;
b)prezenţa unui organism dăunător de carantină pentru Uniune într-o parte a teritoriului său în care acesta nu s-a aflat înainte;
c)prezenţa pe teritoriul său a unui organism dăunător de carantină pentru Uniune într-un transport de plante, produse vegetale sau alte obiecte introduse, destinate să fie introduse sau să circule pe teritoriul Uniunii.
Notificările prevăzute la primul paragraf se transmit de către autoritatea unică a statului membru în cauză, astfel cum se menţionează la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625, prin intermediul sistemului electronic de notificare menţionat la articolul 103.

Art. 12: Informaţii privind organismele dăunătoare de carantină pentru UE furnizate operatorilor profesionişti de către autorităţile competente
(1)Atunci când se confirmă oficial una dintre situaţiile menţionate la articolul 11, autoritatea competentă se asigură că operatorii profesionişti ale căror plante, produse vegetale sau alte obiecte pot fi afectate sunt informaţi imediat cu privire la prezenţa organismului dăunător de carantină pentru Uniune.
(2)Comisia instituie şi actualizează o listă a tuturor notificărilor primite accesibilă publicului cu organismele dăunătoare emergente în ţările terţe, care ar putea prezenta un risc pentru sănătatea plantelor pe teritoriul Uniunii.
Această listă poate fi inclusă în sistemul electronic menţionat la articolul 103.
Art. 13: Informaţii privind organismele dăunătoare prioritare furnizate publicului de către autorităţile competente
Atunci când se confirmă oficial una dintre situaţiile menţionate la articolul 11 primul paragraf literele (a) şi (b) în ceea ce priveşte un organism dăunător prioritar, autoritatea competentă informează publicul larg cu privire la măsurile pe care le-a luat sau intenţionează să le ia şi cu privire la orice măsuri care trebuie luate de categoriile relevante de operatori profesionişti sau alte persoane.
Art. 14: Măsuri care trebuie luate imediat de operatorii profesionişti
(1)Atunci când un operator profesionist are suspiciuni sau ia cunoştinţă de prezenţa unui organism dăunător de carantină pentru Uniune sau a unui organism dăunător care face obiectul măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 30 alineatul (1), pe plante, produse vegetale sau alte obiecte care sunt sub responsabilitatea sa, acesta informează imediat autoritatea competentă cu privire la respectivul motiv de suspiciune sau de conştientizare, astfel încât autoritatea competentă să poată lua măsuri în conformitate cu articolul 10. După caz, operatorul profesionist ia, de asemenea, imediat măsuri de precauţie pentru a preveni stabilirea şi răspândirea organismului dăunător în cauză.
(2)Autoritatea competentă poate decide că notificarea menţionată la alineatul (1) nu este necesară în cazul în care se ştie despre un anumit organism dăunător că este prezent într-o anumită zonă. În acest caz, autoritatea competentă informează operatorii profesionişti în cauză cu privire la respectiva decizie.
(3)Atunci când un operator profesionist primeşte o confirmare oficială în ceea ce priveşte prezenţa unui organism dăunător de carantină pentru Uniune în plante, produse vegetale sau alte obiecte care sunt sub controlul său, acesta se consultă cu autoritatea competentă cu privire la măsurile care trebuie luate şi aplică, după caz, măsurile menţionate la alineatele (4)-(7).
(4)Operatorul profesionist ia imediat măsurile necesare pentru a preveni răspândirea organismului dăunător în cauză. În cazul în care autoritatea competentă a oferit instrucţiuni privind măsurile respective, operatorul profesionist acţionează în conformitate cu aceste instrucţiuni.
(5)Atunci când autoritatea competentă solicită aceasta, operatorul profesionist ia măsurile necesare pentru a elimina organismul dăunător din plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză şi de pe spaţiul său, din terenurile, solul, apa sau alte elemente infestate care se află sub controlul său.
(6)Cu excepţia cazului în care autoritatea competentă solicită altceva, operatorul profesionist retrage imediat de pe piaţă plantele, produsele vegetale şi alte obiecte care sunt sub controlul său şi în care ar putea fi prezent organismul dăunător.
Atunci când plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză au ieşit de sub controlul operatorului profesionist, în absenţa altor instrucţiuni din partea autorităţii competente, de îndată, operatorul profesionist;
a)informează persoanele din lanţul comercial cărora le-au fost livrate aceste plante, produse vegetale şi alte obiecte, cu privire la prezenţa organismului dăunător;
b)oferă persoanelor respective orientări cu privire la măsurile necesare care trebuie luate în timpul transferului respectivelor plante, produse vegetale şi alte obiecte, pentru a reduce riscul de răspândire sau evadare a organismelor dăunătoare în cauză; şi
c)recheamă respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte.
(7)În cazul în care se aplică alineatul (1), (3), (4), (5) sau (6) din prezentul articol, operatorul profesionist furnizează, la cerere, autorităţii competente, toate informaţiile care sunt relevante pentru public. Fără a aduce atingere, articolului 13, dacă trebuie luate măsuri cu privire la plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în care poate fi prezent respectivul organism dăunător, autoritatea informează publicul cât mai curând posibil despre aceasta.
Art. 15: Măsuri care trebuie luate de alte persoane decât operatorii profesionişti
(1)În cazul în care orice persoană, alta decât un operator profesionist, constată prezenţa unui organism dăunător de carantină pentru Uniune sau are motive să suspecteze o asemenea prezenţă, persoana în cauză informează imediat autoritatea competentă cu privire la acest lucru. În cazul în care notificarea respectivă nu este efectuată în scris, autoritatea competentă o înregistrează în mod oficial. În cazul în care autoritatea competentă solicită acest lucru, persoana respectivă prezintă respectivei autorităţi informaţiile aflate în posesia acesteia, privind prezenţa în cauză.
(2)Autoritatea competentă poate decide că notificarea menţionată la alineatul (1) nu este necesară în cazul în care se ştie despre un anumit organism dăunător că este prezent într-o anumită zonă.
(3)Persoana care a efectuat notificarea menţionată la alineatul (1) consultă autoritatea competentă cu privire la măsurile care trebuie luate şi ia măsurile necesare, în conformitate cu instrucţiunile autorităţii competente, pentru a preveni răspândirea organismului dăunător şi pentru a elimina respectivul organism dăunător din plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză şi din spaţiul său, după caz.
Art. 16: Derogări de la obligaţiile de notificare
Obligaţiile de notificare menţionate la articolele 14 şi 15 nu se aplică atunci când:
a)se constată prezenţa unui organism dăunător de carantină pentru Uniune în zona infestată dintr-o zonă demarcată stabilită pentru izolarea respectivului organism dăunător, astfel cum se menţionează la articolul 18 alineatul (2);
b)un organism dăunător de carantină pentru Uniune este prezent în zona infestată dintr-o zonă demarcată şi care face obiectul unor măsuri de eradicare care necesită opt ani sau mai mult, în timpul primilor opt ani respectivi.
Art. 17: Eradicarea organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune
(1)Atunci când se confirmă oficial una dintre situaţiile menţionate la articolul 11 primul paragraf literele (a) şi (b), autoritatea competentă ia imediat toate măsurile fitosanitare necesare pentru a eradica organismul dăunător de carantină pentru Uniune din zona în cauză. Aceste măsuri sunt luate în conformitate cu dispoziţiile anexei II.
Obligaţia respectivă de a eradica nu se aplică în cazul în care un act de punere în aplicare referitor la respectivul organism dăunător, adoptat în temeiul articolul 28 alineatul (2), prevede altceva.
(2)Autoritatea competentă investighează fără întârziere sursa prezenţei organismului dăunător de carantină pentru Uniune în cauză, în special în cazul în care respectiva prezenţă ar putea fi legată de circulaţia plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte, şi posibilitatea ca organismul dăunător în cauză să se fi extins la alte plante, produse vegetale sau alte obiecte în urma respectivei circulaţii.
(3)În cazul în care măsurile menţionate la alineatul (1) se referă la introducerea sau circulaţia pe teritoriul Uniunii a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte, statul membru în cauză notifică de îndată aceste măsuri Comisiei şi celorlalte state membre.
(4)Măsurile menţionate la alineatul (1) şi investigaţiile menţionate la alineatul (2) se aplică indiferent dacă respectivul organism dăunător este prezent în spaţii publice sau private.
Art. 18: Stabilirea unor zone demarcate
(1)Atunci când se confirmă oficial una dintre situaţiile menţionate la articolul 11 primul paragraf literele (a) şi (b), autoritatea competentă stabileşte imediat una sau mai multe zone în care se iau măsurile de eradicare menţionate la articolul 17 alineatul (1) ("zonă demarcată").
Zona demarcată cuprinde o zonă infestată şi o zonă tampon.
(2)Zona infestată conţine, după caz:
a)toate plantele cunoscute ca fiind infestate de organismul dăunător în cauză;
b)toate plantele care prezintă semne sau simptome care indică o posibilă infestare cu respectivul organism dăunător;
c)toate celelalte plante susceptibile de a fi fost sau de a fi contaminate sau infestate de respectivul organism dăunător, inclusiv plantele susceptibile de a fi infestate din cauză că prezintă o susceptibilitate la acel organism dăunător şi se găsesc în imediata apropiere a plantelor infestate, sau din cauză că au o sursă comună de producţie cu plantele infestate, dacă aceasta este cunoscută, sau din cauză că provin din plante infestate;
d)terenul, solul, cursurile de apă sau alte elemente infestate sau susceptibile de a fi infestate de organismul dăunător în cauză.
(3)Zona tampon este adiacentă zonei infestate şi o înconjoară.
Suprafaţa acesteia este adecvată, având în vedere riscul de răspândire a organismului dăunător în cauză în afara zonei infestate pe cale naturală sau în urma activităţilor umane desfăşurate în zona infestată şi în împrejurimile sale, şi se decide în conformitate cu principiile stabilite în secţiunea 2 din anexa II.
Cu toate acestea, dacă barierele naturale sau artificiale elimină sau reduc până la un nivel acceptabil riscul de răspândire a organismelor dăunătoare în afara zonei infestate, nu este necesar să se stabilească o zonă tampon.
(4)Prin derogare de la alineatul (1), dacă la prima examinare autoritatea competentă consideră, având în vedere natura organismului dăunător, a plantei, produsului vegetal sau altui obiect în cauză, şi locul unde a fost depistat, că organismul dăunător în cauză poate fi eliminat imediat, aceasta poate decide să nu stabilească o zonă demarcată.
În acest caz, autoritatea competentă efectuează o anchetă pentru a stabili dacă au fost infestate şi alte plante sau produse vegetale. Pe baza acestei anchete, autoritatea competentă stabileşte dacă este necesar să se stabilească o zonă demarcată.
(5)În cazul în care, în conformitate cu alineatele (2) şi (3), o zonă demarcată trebuie să se extindă pe teritoriul unui alt stat membru, statul membru în care a fost depistat organismul dăunător în cauză contactează imediat statul membru în al cărui teritoriu trebuie extinsă zona demarcată pentru a permite acestuia să ia toate măsurile adecvate, astfel cum se menţionează la alineatele (1)-(4).
(6)Statele membre notifică Comisiei şi celorlalte state membre zonele demarcate imediat după stabilirea lor, împreună cu organismele dăunătoare vizate şi cu măsurile în cauză adoptate. Notificările respective se efectuează prin intermediul sistemului electronic de notificare menţionat la articolul 103.
Prezentul alineat se aplică fără a aduce atingere niciunei obligaţii de notificare a zonelor demarcate stabilite prin actele de punere în aplicare menţionate la articolul 104.
Art. 19: Anchete şi modificări ale zonelor demarcate şi ridicarea restricţiilor
(1)Autorităţile competente efectuează cel puţin anual, atunci când este necesar, o anchetă a fiecărei zone demarcate, în ceea ce priveşte evoluţia prezenţei organismului dăunător în cauză.
Aceste anchete se efectuează în conformitate cu articolul 22 alineatul (2).
(2)În cazul în care o autoritate competentă constată, fie în urma unei anchete menţionate la alineatul (1), fie în alt mod, prezenţa organismului dăunător în cauză în zona tampon, statul membru în cauză notifică imediat Comisia şi celelalte state membre cu privire la acest lucru.
(3)Autorităţile competente modifică limitele zonelor infestate, ale zonelor tampon şi ale zonelor demarcate, după caz, ţinând seama de rezultatele anchetelor menţionate la alineatul (1).
(4)Autorităţile competente pot elimina o zonă demarcată şi ridica măsurile de eradicare în cauză, atunci când a fost verificat statutul de zonă indemnă de organisme dăunătoare pentru zona respectivă. Situaţia respectivă se regăseşte atunci când sunt îndeplinite următoarele două condiţii:
a)ancheta menţionată la alineatul (1) confirmă că zona este considerată indemnă de organismul dăunător în cauză; şi
b)nu s-a constat prezenţa organismului dăunător în zona demarcată în cauză pe o perioadă suficient de lungă.
(5)Atunci când hotărăşte cu privire la modificările menţionate la alineatul (3) sau la eliminarea zonei demarcate menţionate la alineatul (4), autoritatea competentă în cauză ţine seama cel puţin de următorii factori:
a)biologia dăunătorului şi vectorul în cauză;
b)prezenţa plantelor gazdă;
c)condiţiile ecoclimatice; şi
d)de probabilitatea ca măsurile de eradicare să fi avut succes.
(6)Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1) din prezentul articol, nu este necesară efectuarea anchetelor anuale în zona infestată din zonele demarcate stabilite pentru:
a)organismele dăunătoare care intră sub incidenţa unor măsuri de eradicare care necesită opt ani sau mai mult;
b)organismele dăunătoare care intră sub incidenţa măsurilor de izolare menţionate la articolul 28 alineatul (2).
(7)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru completarea prezentului regulament, prin care se precizează organismele dăunătoare menţionate la alineatul (6) litera (a) din prezentul articol şi la articolul 16 litera (b), precum şi condiţiile de aplicare a acestor derogări.
(8)Constatarea prezenţei organismului dăunător în cauză în zona tampon menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol şi eliminarea zonelor demarcate menţionate la alineatul (4) de la prezentul articol se notifică prin intermediul sistemului electronic de notificare menţionat la articolul 103.

Art. 19a: Echipa de urgenţe fitosanitare a Uniunii
(1)Se înfiinţează o echipă de urgenţe fitosanitare a Uniunii (denumită în continuare «echipa»), formată din experţi, cu scopul de a oferi statelor membre, la cererea acestora, asistenţă de urgenţă cu privire la măsurile care trebuie să fie luate în temeiul articolelor 10-19, 27 şi 28 privind noile focare de organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune şi de organisme dăunătoare care fac obiectul măsurilor adoptate în temeiul articolului 30. În cazuri justificate, echipa poate, de asemenea, să ofere asistenţă de urgenţă ţărilor terţe care se învecinează cu teritoriul Uniunii sau care prezintă un risc fitosanitar iminent pentru teritoriul respectiv, la cererea unuia sau mai multor state membre şi a ţării terţe în cauză, în ceea ce priveşte focarele de pe teritoriul lor de organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune şi de organisme dăunătoare care fac obiectul măsurilor adoptate în temeiul articolului 30.
Pentru fiecare caz de asistenţă, Comisia numeşte anumiţi membri ai echipei, pe baza expertizei acestora şi în consultare cu statul membru sau ţara terţă în cauză.
Asistenţa poate cuprinde, în special:
a)asistenţă ştiinţifică, tehnică şi managerială la faţa locului sau la distanţă în ceea ce priveşte eradicarea organismelor dăunătoare în cauză, prevenirea răspândirii lor şi alte măsuri, în strânsă colaborare cu autorităţile competente ale statului membru sau ale ţării terţe vizate de focarele de organisme dăunătoare sau de suspiciunea de apariţie a acestora;
b)consiliere ştiinţifică specifică privind metodele de diagnosticare adecvate, după caz, în coordonare cu laboratorul de referinţă relevant al Uniunii Europene menţionat la articolul 94 din Regulamentul (UE) 2017/625 şi alte laboratoare de referinţă;
c)asistenţă specifică, după caz, pentru a sprijini coordonarea între autorităţile competente ale statelor membre sau ale ţărilor terţe şi cu laboratoarele respective.
Conţinutul, condiţiile şi calendarul asistenţei respective sunt stabilite de Comisie în acord cu statul membru sau ţara terţă în cauză şi cu statele membre care trimit experţii.
(2)Statele membre pot prezenta Comisiei lista experţilor pe care îi propun pentru a fi desemnaţi ca membri ai echipei şi pot actualiza lista respectivă. Cu această ocazie, statele membre furnizează toate informaţiile relevante despre profilul profesional şi domeniul de expertiză ale fiecărui expert propus.
(3)Membrii echipei au dreptul la o indemnizaţie pentru participarea lor la activităţile echipei la faţa locului şi, după caz, pentru îndeplinirea funcţiei de şef de echipă sau de raportor într-o misiune de asistenţă specifică.
Comisia plăteşte indemnizaţia respectivă şi rambursează cheltuielile de deplasare şi de şedere în conformitate cu normele de rambursare a cheltuielilor de deplasare şi de şedere şi a altor cheltuieli ale experţilor.

Art. 20: Rapoarte privind măsurile luate în conformitate cu articolele 17, 18 şi 19
(1)În cazul în care măsurile sunt luate de un stat membru într-o zonă adiacentă frontierei cu un alt stat membru, un raport privind măsurile luate în conformitate cu articolele 17, 18 şi 19 este transmis acelui stat membru.
(2)În cazul în care acest lucru este solicitat de către Comisie sau de către orice alt stat membru, un stat membru prezintă un raport privind măsurile specifice luate în conformitate cu articolele 17, 18 şi 19.
Art. 21: Modificarea anexei II
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 105 pentru modificarea anexei II în vederea adaptării acesteia la evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice sau a standardelor internaţionale relevante.
Art. 22: Anchete privind organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune şi organismele dăunătoare care se califică provizoriu drept organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune
(1)Statele membre efectuează anchete bazate pe riscuri, în anumite perioade, în vederea detectării cel puţin a:
a)prezenţei organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune; şi
b)unor semne sau simptome ale organismelor dăunătoare care intră sub incidenţa măsurilor menţionate la articolul 29 sau ale măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 30 alineatul (1).
Aceste anchete au loc în toate zonele în care prezenţa respectivului organism dăunător nu a fost cunoscută.
Nu este nevoie ca aceste anchete să fie efectuate pentru a identifica prezenţa organismelor dăunătoare pentru care se concluzionează în mod neechivoc că acestea nu se pot stabili sau răspândi în statul membru în cauză, având în vedere condiţiile ecoclimatice sau de absenţa speciilor gazdă.
(2)Concepţia anchetelor menţionate la alineatul (1) se bazează pe riscul apariţiei organismului dăunător în zona vizată de fiecare anchetă. Aceste anchete constau cel puţin în examinări vizuale efectuate de către autoritatea competentă şi, dacă este cazul, în eşantionare şi efectuarea de teste. Aceste anchete se efectuează în toate amplasamentele adecvate şi includ, în mod adecvat, spaţii, vehicule, utilaje şi ambalaj utilizate de operatorii profesionişti şi de alte persoane. Anchetele se bazează pe principii tehnice şi ştiinţifice solide, şi sunt efectuate la momentul potrivit în ceea ce priveşte posibilitatea de a depista prezenţa organismului dăunător în cauză.
Aceste anchete ţin seama de dovezile ştiinţifice şi tehnice şi de orice alte informaţii utile privind prezenţa dăunătorilor în cauză.
(3)Statele membre raportează Comisiei şi celorlalte state membre, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, rezultatele anchetelor menţionate la alineatul (1) care au fost efectuate în anul calendaristic anterior. Rapoartele respective cuprind informaţii cu privire la locul în care au fost efectuate anchetele, calendarul anchetelor, organismele dăunătoare şi plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză, numărul de inspecţii şi de eşantioane prelevate şi constatarea prezenţei în ce priveşte fiecare dăunător în cauză. Rapoartele respective se transmit prin intermediul sistemului electronic de notificare menţionat la articolul 103.
Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, să stabilească formatul acestor rapoarte, precum şi instrucţiunile privind modul de completare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 23: Programele multianuale de anchetă şi colectarea informaţiilor
(1)Statele membre instituie programe multianuale de anchetă care să indice conţinutul anchetelor care trebuie efectuate în conformitate cu articolul 22. Aceste programe prevăd colectarea şi înregistrarea de dovezi ştiinţifice şi tehnice şi alte informaţii, astfel cum este prevăzut la articolul 22 alineatul (2) al doilea paragraf.
Programele multianuale de anchetă includ următoarele elemente, în conformitate cu articolul 22 alineatul (2):
a)obiectivul specific al fiecărei anchete;
b)domeniul de aplicare al fiecărei anchete în ceea ce priveşte zona în cauză şi perioada acoperită, precum şi organismele dăunătoare, plantele şi mărfurile vizat;
c)metodologia de anchetă şi managementul calităţii, inclusiv o descriere a procedurilor de examinare vizuală, de eşantionare şi de testare şi o justificare tehnică a acestora;
d)calendarul, frecvenţa şi numărul de examinări vizuale, probe şi teste planificate; şi
e)metodele de înregistrare şi de raportare a informaţiilor colectate.
Programele multianuale de anchetă se stabilesc pentru o perioadă de cinci până la zece ani. Programele respective sunt revizuite şi actualizate pe baza normelor aplicabile şi a situaţiei fitosanitare a teritoriului în cauză.

(2)La cererea Comisiei, statele membre notifică programele multianuale de anchetă pe care le-au elaborat Comisiei şi celorlalte state membre. Notificările respective se transmit prin intermediul sistemului electronic de notificare menţionat la articolul 103.

(3)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a formatului programelor multianuale de anchetă şi a aspectelor practice privind aplicarea elementelor prevăzute la alineatul (1) pentru riscurile specifice legate de organisme dăunătoare.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 24: Anchetele privind organismele dăunătoare prioritare
(1)Pentru fiecare organism dăunător prioritar, statele membre efectuează anual o anchetă, astfel cum este prevăzut la articolul 22 alineatele (1) şi (2). Aceste anchete includ un număr suficient de mare de examinări vizuale, de eşantionări şi de testări pentru fiecare organism dăunător prioritar, pentru a asigura, cu un nivel ridicat de încredere şi, în măsura în care este posibil în funcţie de biologia dăunătorului în cauză sau de condiţiile ecoclimatice, detectarea la timp a respectivelor organisme dăunătoare.
Nu este nevoie să fie efectuate anchete pentru organismele dăunătoare pentru care se concluzionează în mod neechivoc că nu se pot stabili sau răspândi în statul membru în cauză, având în vedere condiţiile ecoclimatice sau de absenţa speciilor gazdă.
(2)Statele membre raportează Comisiei şi celorlalte state membre, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, rezultatele anchetelor menţionate la alineatul (1) care au fost efectuate în anul calendaristic anterior. Rapoartele respective se transmit prin intermediul sistemului electronic de notificare la articolul 103.

Art. 25: Planuri de urgenţă pentru organismele dăunătoare prioritare
(1)În cazul confirmării oficiale a prezenţei sau al suspiciunilor privind prezenţa unui organism dăunător, fiecare stat membru elaborează şi actualizează, pentru fiecare organism dăunător prioritar care poate intra şi se poate stabili pe teritoriul său, sau pe o parte din acesta, un plan separat care conţine informaţii privind procesele decizionale, procedurile şi protocoalele care trebuie urmate, resursele minime care trebuie să fie disponibile şi procedurile pentru a pune la dispoziţie resurse suplimentare în cazul în care se confirmă oficial prezenţa organismului dăunător în cauză sau există suspiciuni cu privire la aceasta (denumit în continuare "planul de urgenţă").
În etapa corespunzătoare, statele membre consultă toate părţile relevante în procesul de elaborare şi actualizare planurilor de urgenţă.
Nu este necesară elaborarea unor planuri de urgenţă în cazul organismelor dăunătoare pentru care se concluzionează în mod neechivoc că nu se pot stabili sau răspândi în statul membru în cauză, având în vedere condiţiile ecoclimatice sau absenţa speciilor gazdă.
(2)Fiecare plan de urgenţă include următoarele:
a)rolul şi responsabilităţile care revin organismelor implicate în execuţia planului, în cazul unei prezenţe confirmate sau al unei suspiciuni a prezenţei organismului dăunător prioritar în cauză, precum şi ierarhia şi procedurile pentru coordonarea acţiunilor întreprinse de către autorităţile competente, de către alte autorităţi publice, astfel cum se menţionează la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625, de către organismele delegate sau de către persoanele fizice implicate, astfel cum se menţionează la articolul 28 alineatul (1) din respectivul regulament, de către laboratoarele şi operatorii profesionişti, inclusiv coordonarea cu statele membre vecine şi ţările terţe vecine, dacă este cazul;

b)accesul autorităţilor competente la spaţiile operatorilor profesionişti, ale altor operatori relevanţi şi ale persoanelor fizice;
c)accesul autorităţilor competente dacă este necesar, la laboratoarele, echipamentele, personalul, expertiza externă şi resursele necesare în vederea eradicării rapide şi eficiente sau, unde este cazul, în vederea izolării organismului dăunător prioritar în cauză;
d)măsurile care trebuie luate cu privire la informarea Comisiei, a celorlalte state membre, a operatorilor profesionişti în cauză şi a publicului, în ceea ce priveşte prezenţa organismului dăunător prioritar în cauză şi măsurile luate împotriva acestuia, în cazul în care se confirmă oficial prezenţa organismului dăunător prioritar în cauză sau există suspiciuni cu privire la aceasta;
e)modalităţile de înregistrare care atestă prezenţa organismului dăunător prioritar în cauză;
f)evaluările disponibile, astfel cum sunt prevăzute la articolul 6 alineatul (2), precum şi orice evaluare de către statul membru în ceea ce priveşte riscul prezentat de organismul dăunător prioritar în cauză pentru teritoriul său;
g)măsurile de gestionare a riscurilor care urmează să fie luate cu privire la organismul dăunător prioritar în cauză, în conformitate cu anexa II secţiunea 1, şi procedurile care trebuie urmate;
h)principiile pentru delimitarea geografică a zonelor demarcate;
i)protocoalele care descriu metodele de examinare vizuală, eşantionare şi testare în laborator; şi
j)principiile privind formarea personalului autorităţilor competente şi, dacă este cazul, al organismelor, autorităţilor publice, al laboratoarelor, al operatorilor profesionişti, precum şi formarea altor persoane menţionate la litera (a).
Dacă este cazul, elementele menţionate la primul paragraf literele (d)-(j) se prezintă sub forma unor manuale de utilizare.
(3)Planurile de urgenţă pot fi combinate pentru mai multe organisme dăunătoare prioritare cu biologie similară şi de specii gazdă similare. În aceste cazuri, planul de urgenţă conţine o parte generală, comună pentru toate organismele dăunătoare prioritare vizate de acesta, şi părţi specifice pentru fiecare organism dăunător prioritar în cauză. În mod similar, statele membre pot coopera pentru a-şi sincroniza planurile de urgenţă pentru anumite specii, dacă este cazul pentru speciile de organisme dăunătoare prioritare care au biologie similară şi specii gazdă superpozabile sau învecinate.

(4)În termen de patru ani de la data stabilirii listei organismelor dăunătoare prioritare, statele membre elaborează un plan de urgenţă pentru organismele dăunătoare prioritare incluse în lista respectivă.
În termen de un an de la data includerii oricărui organism dăunător suplimentar în cauză pe lista organismelor dăunătoare prioritare, statele membre elaborează un plan de urgenţă pentru organismul dăunător prioritar respectiv.
Statele membre îşi reexaminează periodic şi, dacă este cazul, îşi actualizează planurile de urgenţă.
(5)Statele membre comunică planurile de urgenţă, la cerere, Comisiei şi celorlalte state membre şi informează toţi operatorii profesionişti relevanţi prin publicarea pe internet.
Art. 26: Exerciţii de simulare pentru organismele dăunătoare prioritare
(1)Statele membre efectuează exerciţii de simulare în ceea ce priveşte punerea în aplicare a planurilor de urgenţă la intervale stabilite în funcţie de biologia organismului dăunător prioritar sau a organismelor dăunătoare prioritare în cauză şi de riscul prezentat de respectivul dăunător sau de respectivii dăunători.
Exerciţiile respective au loc cu privire la toate organismele dăunătoare prioritare în cauză într-o perioadă de timp rezonabilă şi cu implicarea părţilor interesate relevante.
Exerciţiile respective nu sunt necesare în cazul în care statul membru respectiv a luat recent măsuri pentru eradicarea organismului sau organismelor dăunătoare în cauză.
(2)Exerciţiile de simulare referitoare la organismele dăunătoare prioritare a căror prezenţă într-un stat membru ar putea avea un impact asupra statelor membre învecinate pot fi efectuate în comun de statele membre respective, pe baza planurilor lor de urgenţă.
După caz, statele membre pot efectua aceste exerciţii de simulare cu ţările terţe învecinate.
(3)Statele membre pun la dispoziţia Comisiei şi a celorlalte state membre, la cerere, un raport cu rezultatele fiecărui exerciţiu de simulare.
Art. 27: Planuri de acţiune pentru organismele dăunătoare prioritare
(1)În cazul în care prezenţa unui organism dăunător prioritar este confirmată în mod oficial pe teritoriul unui stat membru în conformitate cu articolul 10, autoritatea competentă adoptă imediat un plan care stabileşte măsurile de eradicare a organismului dăunător respectiv ("plan de acţiune"), astfel cum se prevede la articolele 17, 18 şi 19 sau izolarea organismului dăunător în cauză, astfel cum se prevede la articolul 28 alineatul (2), precum şi un calendar pentru punerea în aplicare a acestor măsuri.
Planul de acţiune include o descriere a elaborării şi organizării anchetelor care trebuie efectuate şi stabileşte numărul de examinări vizuale, eşantioanele care trebuie prelevate şi testele de laborator care trebuie efectuate, precum şi metodologia care trebuie aplicată pentru examinare, eşantionare şi testare.
Planul de acţiune se bazează pe planul de urgenţă relevant şi este comunicat imediat de autoritatea competentă operatorilor profesionişti în cauză.
(2)Fiecare stat membru transmite, la cerere, Comisiei şi celorlalte state membre planurile de acţiune pe care le-a adoptat.
Art. 28: Măsuri ale Uniunii împotriva anumitor organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune
(1)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili măsuri specifice împotriva anumitor organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune. Măsurile respective pun în aplicare, în mod specific pentru fiecare dăunător (dăunători) în cauză, una sau mai multe din următoarele dispoziţii:
a)articolul 10 privind măsurile care urmează a fi luate în cazul în care există suspiciuni şi se confirmă oficial de către autorităţile competente prezenţa respectivului organism dăunător de carantină pentru Uniune;
b)articolul 14 privind măsurile care trebuie luate imediat de operatorii profesionişti;
c)articolul 15 privind măsuri care trebuie luate de alte persoane decât operatorii profesionişti;
d)articolul 17 privind eradicarea dăunătorilor de carantină pentru Uniune;
e)articolul 18 privind stabilirea de zone demarcate;
f)articolul 19 privind anchetele, modificări ale zonelor demarcate şi ridicarea restricţiilor;
g)articolul 22 privind anchetele legate de organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune şi dăunătorii care se califică provizoriu drept dăunători de carantină pentru Uniune;
h)articolul 24 privind anchetele legate de organismele dăunătoare prioritare, în ceea ce priveşte numărul de examinări vizuale, probe şi teste pentru anumite organisme dăunătoare prioritare;
i)articolul 25 privind planurile de urgenţă pentru organismele dăunătoare prioritare; (j) articolul 26 privind exerciţii de simulare pentru organismele dăunătoare prioritare; (k) articolul 27 privind planurile de acţiune ale organismelor prioritare dăunătoare.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(2)Prin derogare de la articolul 17, în cazul în care se concluzionează, pe baza anchetelor menţionate la articolul 19 sau a altor dovezi, că eradicarea organismului dăunător de carantină pentru Uniune în cauză într-o zonă demarcată nu este posibilă, Comisia adoptă acte de punere în aplicare, astfel cum se menţionează la alineatul (1) din prezentul articol, care stabilesc măsuri cu scopul de izolare.
Pentru a ajunge la concluzia menţionată, Comisia ia, fără întârziere, măsurile necesare după prezentarea dovezilor relevante de către statul membru în cauză sau orice altă sursă.
(3)În cazul în care Comisia concluzionează că sunt necesare măsuri de prevenire în zonele situate în afara zonelor demarcate în vederea protejării acelei părţi din teritoriul Uniunii unde organismul dăunător de carantină pentru Uniune în cauză nu este prezent, Comisia poate adopta, prin actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (1), astfel de măsuri.
(4)Măsurile menţionate la alineatele (1), (2) şi (3) se iau în conformitate cu dispoziţiile anexei II, ţinând seama de riscurile specifice ale organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune în cauză, condiţiile şi riscurile ecoclimatice specifice în ceea ce priveşte statele membre în cauză şi de necesitatea de a pune în aplicare măsurile necesare de atenuare a riscurilor în mod armonizat la nivelul Uniunii.
(5)Până la adoptarea de către Comisie a unei măsuri, statul membru poate să menţină oricare dintre măsurile pe care le-a pus în aplicare.
(6)Din motive imperioase de urgenţă justificate în mod corespunzător, pentru a aborda un risc grav legat de organismele dăunătoare, Comisia adoptă acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 107 alineatul (3). Actele respective se adoptă în conformitate cu dispoziţiile anexei II, ţinând seama de riscurile specifice ale organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune în cauză, condiţiile şi riscurile ecoclimatice specifice în ceea ce priveşte statele membre în cauză şi de necesitatea de a pune în aplicare măsurile necesare de atenuare a riscurilor în mod armonizat la nivelul Uniunii.
(7)Statele membre informează Comisia şi alte state membre, prin sistemul electronic de notificare menţionat la articolul 103, cu privire la orice caz de nerespectare a măsurilor adoptate în conformitate cu prezentul articol care creează un risc de răspândire a organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune.
Art. 29: Măsuri ale statelor membre împotriva organismelor dăunătoare care nu sunt enumerate ca organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune
(1)Dacă prezenţa unui organism dăunător care nu este inclus pe lista dăunătorilor de carantină pentru Uniune este confirmată oficial pe teritoriul unui stat membru, iar statul membru consideră că respectivul dăunător ar putea îndeplini condiţiile pentru a fi inclus pe lista dăunătorilor de carantină pentru Uniune, aceasta evaluează imediat dacă respectivul dăunător îndeplineşte criteriile stabilite în anexa I secţiunea 3 partea 1. Dacă ajunge la concluzia că acele criterii sunt îndeplinite, autoritatea competentă ia imediat măsuri de eradicare în conformitate cu anexa II. Se aplică articolele 17-20.
În cazul în care se concluzionează, pe baza anchetelor menţionate la articolul 19 sau a altor dovezi, că eradicarea unui organism dăunător într-o zonă demarcată nu este posibilă, se aplică mutatis mutandis articolul 28 alineatul (2).
În cazul în care prezenţa unui organism dăunător care îndeplineşte criteriile menţionate la primul paragraf este confirmată oficial într-un transport de plante, produse vegetale sau alte obiecte introduse sau care circulă pe teritoriul unui stat membru, statul membru respectiv ia măsurile necesare pentru a împiedica intrarea organismului dăunător respectiv şi stabilirea şi răspândirea acestuia pe teritoriul Uniunii.
În cazul în care un stat membru are suspiciuni cu privire la prezenţa pe teritoriul său a unui organism dăunător care îndeplineşte criteriile menţionate la primul paragraf, articolul 10 se aplică mutatis mutandis.
În aşteptarea confirmării oficiale a prezenţei respectivului organism dăunător, statul membru ia, după caz, măsuri fitosanitare pentru a atenua riscul răspândirii acestuia.
(2)După luarea măsurilor menţionate la alineatul (1), statul membru analizează dacă respectivul dăunător îndeplineşte criteriile pentru dăunătorii de carantină stabilite în anexa I secţiunea 1.
(3)Statul membru în cauză informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la prezenţa organismului dăunător menţionat la alineatul (1). De asemenea, statul membru în cauză informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la evaluarea menţionată la respectivul alineat, la măsurile luate şi la dovezile care justifică aceste măsuri.
Acesta notifică Comisiei rezultatele evaluării menţionate la alineatul (2) în termen de doi ani de la data confirmării oficiale a prezenţei respectivului dăunător.
Notificările prezenţei respectivului dăunător sunt transmise prin intermediul sistemului electronic de notificare menţionat la articolul 103.
Art. 30: Măsuri ale Uniunii împotriva organismelor dăunătoare care nu sunt enumerate ca organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune
(1)În cazul în care Comisia primeşte o notificare astfel cum se menţionează la articolul 29 alineatul (3) primul paragraf, sau dispune de alte dovezi privind prezenţa sau pericolul iminent de intrare sau răspândire pe teritoriul Uniunii a unui organism dăunător care nu este inclus pe lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune şi consideră că respectivul dăunător poate îndeplini condiţiile pentru a fi inclus în lista respectivă, aceasta evaluează de îndată dacă, în ceea ce priveşte teritoriul Uniunii, respectivul dăunător îndeplineşte criteriile stabilite în anexa I secţiunea 3 partea 2.
Dacă ajunge la concluzia că aceste criterii sunt îndeplinite, Comisia adoptă de îndată, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri pentru o perioadă limitată cu privire la riscurile prezentate de respectivul dăunător. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Măsurile respective, dacă este cazul, pun în aplicare, în mod specific pentru fiecare organism dăunător în cauză, una sau mai multe dintre dispoziţiile menţionate la articolul 28 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(g). Acestea pot include interzicerea introducerii, circulaţiei sau deţinerii, multiplicării sau eliberării organismului dăunător pe teritoriul Uniunii şi cerinţe privind introducerea şi circulaţia pe teritoriul Uniunii a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte.

(2)După adoptarea măsurilor menţionate la alineatul (1), Comisia analizează dacă respectivul dăunător îndeplineşte, în ceea ce priveşte teritoriul Uniunii, criteriile pentru dăunătorii de carantină stabilite în anexa I secţiunea 1.
(3)În cazul în care se concluzionează, pe baza anchetelor menţionate la articolele 19 şi 22, sau pe baza altor dovezi, că eradicarea organismului dăunător în cauză într-o zonă demarcată nu este posibilă, actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul articol pot să prevadă măsuri cu scopul de a izola respectivul dăunător.
(4)În cazul în care se concluzionează că sunt necesare măsuri de prevenire în zone din afara zonelor demarcate în vederea protejării acelei părţi din teritoriul Uniunii în care dăunătorul în cauză nu este prezent, actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (1) pot include astfel de măsuri.
(5)Măsurile menţionate la alineatele (1), (3) şi (4) se adoptă în conformitate cu anexa II, ţinând seama de riscurile specifice ale dăunătorilor vizaţi şi de necesitatea de a pune în aplicare măsurile necesare de atenuare a riscurilor în mod armonizat la nivelul Uniunii.
(6)Până la adoptarea de către Comisie a unor măsuri, statul membru în cauză poate să menţină măsurile pe care le-a luat în conformitate cu articolul 29.
(7)Din motive imperioase de urgenţă justificate în mod corespunzător, pentru a aborda un risc grav legat de organismele dăunătoare, Comisia adoptă acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 107 alineatul (3). Respectivele acte se adoptă în conformitate cu anexa II, ţinând seama de riscurile specifice ale dăunătorilor vizaţi şi de necesitatea de a pune în aplicare măsurile necesare de atenuare a riscurilor în mod armonizat la nivelul Uniunii.
(8)Statele membre informează Comisia şi alte state membre, prin sistemul electronic de notificare menţionat la articolul 103, cu privire la orice caz de nerespectare a măsurilor adoptate în conformitate cu prezentul articol, care creează un risc de răspândire a organismelor dăunătoare menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 31: Cerinţe mai stricte adoptate de statele membre
(1)Statele membre pot să aplice pe teritoriul lor măsuri mai stricte decât cele adoptate în temeiul articolului 28 alineatele (1), (2) şi (3) şi al articolului 30 alineatele (1), (3) şi (4), dacă acest lucru este justificat de obiectivul de protecţie fitosanitară şi dacă este în conformitate cu principiile stabilite în secţiunea 2 din anexa II.
Măsurile mai stricte menţionate nu impun sau nu pot avea drept rezultat interdicţii sau restricţii privind introducerea sau circulaţia pe teritoriul Uniunii a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte, altele decât cele impuse de articolele 40-58 şi de articolele 71-102.
(2)Statele membre informează de îndată Comisia şi celelalte state membre cu privire la măsurile adoptate în conformitate cu alineatul (1).
Statele membre transmit, la cerere, Comisiei şi celorlalte state membre un raport anual cu privire la măsurile luate în conformitate cu alineatul (1).
Art. 32: Recunoaşterea zonelor protejate
(1)Dacă un organism de carantină este prezent pe teritoriul Uniunii, dar nu şi pe teritoriul, parţial sau integral, al unui stat membru şi nu este un organism de carantină pentru Uniune, Comisia poate, la cererea statului membru respectiv în temeiul alineatului (4), să recunoască teritoriul, integral sau parţial, al statului membru respectiv ca zonă protejată în conformitate cu alineatul (3) în ceea ce priveşte respectivul organism de carantină ("dăunător de carantină pentru zone protejate").
(2)Un dăunător de carantină pentru zone protejate nu poate fi introdus, nu poate circula şi nu poate fi deţinut, multiplicat sau eliberat în respectiva zonă protejată.
- Articolul 8 se aplică mutatis mutandis introducerii de organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate în cadrul zonelor protejate şi circulaţiei, deţinerii şi multiplicării de astfel de organisme în interiorul acestor zone.
(3)Comisia stabileşte, prin intermediul unui act de punere în aplicare, o listă a zonelor protejate şi a respectivelor organisme de carantină pentru zone protejate. Lista menţionată cuprinde zonele protejate recunoscute în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (h) primul paragraf din Directiva 2000/29/CE, respectivele organisme dăunătoare, enumerate în partea B din anexa I şi partea B din anexa II la Directiva 2000/29/CE, precum şi codurile atribuite în mod specific respectivelor organisme dăunătoare.
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare care modifică actul de punere în aplicare menţionat la primul paragraf, Comisia poate recunoaşte zone protejate suplimentare, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, înlocui actul de punere în aplicare menţionat la primul paragraf din prezentul alineat în scopul consolidării modificărilor.
Actele de punere în aplicare menţionate la prezentul alineat se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(4)Împreună cu cererea menţionată la alineatul (1), statul membru în cauză prezintă:
a)o descriere a limitelor zonei protejate preconizate, inclusiv hărţi;
b)rezultatele anchetelor care arată că, într-o perioadă de cel puţin trei ani care precede cererea, organismul dăunător de carantină în cauză nu a fost prezent pe teritoriul respectiv; şi
c)dovezi care arată că respectivul organism dăunător de carantină îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 3 în ceea ce priveşte zona protejată preconizată.
(5)Anchetele menţionate la alineatul (4) litera (b) se efectuează la momentul oportun şi au intensitatea corespunzătoare în ceea ce priveşte posibilitatea de a detecta prezenţa organismului dăunător de carantină în cauză. Acestea se bazează pe principii tehnice şi ştiinţifice solide şi ţin seama de standardele internaţionale relevante.
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru completarea prezentului regulament, pentru stabilirea unor norme detaliate în cazul anchetelor respective. Actele respective se adoptă în conformitate cu evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice şi a standardelor internaţionale aplicabile.
(6)Comisia poate recunoaşte zone protejate temporar. În acest scop, condiţiile stabilite la alineatele (1) şi (4) şi la alineatul (5) primul paragraf se aplică mutatis mutandis. Prin derogare de la cerinţa menţionată la alineatul (4) litera (b), se efectuează o anchetă pe o durată de cel puţin un an anterior cererii.
Recunoaşterea unei zone protejate temporar nu durează mai mult de trei ani de la data recunoaşterii şi expiră în mod automat după trei ani.
(7)Statele membre informează Comisia şi celelalte state membre şi, prin publicare pe pagina oficială de internet a autorităţii competente, informează operatorii profesionişti cu privire la limitele zonelor protejate de pe teritoriul lor, inclusiv hărţi ale acestora.
Art. 33: Obligaţii generale cu privire la zonele protejate
(1)Cu privire la o zonă protejată, se aplică mutatis mutandis obligaţiile stabilite în articolele 9-19 pentru respectivele organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate.
(2)O plantă, un produs vegetal sau un alt obiect originar dintr-o zonă demarcată determinată într-o zonă protejată pentru dăunătorul de carantină pentru zone protejate în cauză, nu poate circula din zona demarcată respectivă către partea rămasă a zonei protejate şi în nicio altă zonă protejată determinată pentru respectivul dăunător de carantină pentru zone protejate.
Prin derogare de la primul paragraf, respectiva plantă, respectivul produs vegetal sau alt obiect poate circula în afara zonei demarcate respective, prin zona protejată în cauză şi în afara acestei, numai dacă este ambalat şi circulă astfel încât să nu existe niciun risc de răspândire a respectivului organism dăunător de carantină pentru zone protejate în interiorul acelei zone.
(3)Zonele demarcate stabilite în interiorul unei zone protejate şi măsurile de eradicare aplicate în zonele respective în temeiul articolelor 17, 18 şi 19 se notifică imediat Comisiei şi celorlalte state membre.
Art. 34: Anchete privind organismele dăunătoare de carantină pentru zone protejate
(1)Autoritatea competentă efectuează o anchetă anuală pentru fiecare zonă protejată pentru a depista prezenţa dăunătorului de carantină pentru zone protejate în cauză. Articolul 22 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis anchetelor respective.
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru completarea prezentului regulament pentru stabilirea unor norme detaliate pentru pregătirea şi conţinutul anchetelor respective.
(2)Statele membre transmit Comisiei şi celorlalte state membre, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, rezultatele anchetelor menţionate la alineatul (1) care au fost efectuate în anul calendaristic anterior. Notificările respective se transmit prin intermediul sistemului electronic de notificare menţionat la articolul 103.

Art. 35: Modificarea suprafeţei şi revocarea recunoaşterii zonelor protejate
(1)Comisia poate modifica suprafaţa unei zone protejate la cererea statului membru al cărui teritoriu este vizat.
În cazul în care modificarea respectivă se referă la extinderea unei zone protejate, se aplică mutatis mutandis articolul 32.
(2)La cererea unui stat membru menţionată la alineatul (1), Comisia revocă recunoaşterea unei zone protejate sau îi reduce suprafaţa.
(3)Comisia revocă recunoaşterea unei zone protejate dacă anchetele menţionate la articolul 34 nu au fost efectuate în conformitate cu articolul respectiv.
(4)Comisia revocă recunoaşterea unei zone protejate dacă dăunătorul de carantină pentru zone protejate respectiv a fost depistat în zona respectivă şi dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
a)nu a fost stabilită nicio zonă demarcată, în conformitate cu articolul 33 alineatul (1), în termen de trei luni de la data la care a fost confirmată oficial prezenţa respectivului dăunător;
b)măsurile de eradicare luate într-o zonă demarcată în temeiul articolului 33 alineatul (1) nu au avut succes în termen de 24 de luni de la data la care a fost confirmată oficial prezenţa respectivului dăunător sau într-o perioadă mai mare de 24 de luni atunci când biologia organismului dăunător justifică acest lucru şi perioada respectivă este prevăzută în actul de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 32 alineatul (3);
c)informaţiile aflate la dispoziţia Comisiei indică, în ceea ce priveşte aplicarea, în temeiul articolului 33 alineatul (1), a măsurilor prevăzute la articolele 17, 18 şi 19, o neglijenţă gravă în reacţia faţă de prezenţa respectivului dăunător în zona protejată în cauză.
(5)Comisia revocă recunoaşterea sau reduce suprafaţa unei zone protejate, în temeiul alineatului (2), (3) sau (4) de la prezentul articol, prin intermediul unui act de punere în aplicare de modificare a actului de punere în aplicare menţionat la articolul 32 alineatul (3). Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 36: Definiţia organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune
Un organism dăunător reprezintă un "organism dăunător reglementat care nu este de carantină pentru Uniune" dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii şi dacă este inclus în lista menţionată la articolul 37:
a)identitatea sa este stabilită în conformitate cu anexa I secţiunea 4 punctul 1;
b)este prezent pe teritoriul Uniunii;
c)nu este un organism dăunător de carantină pentru Uniune sau un organism dăunător care face obiectul unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1);
d)se transmite în principal prin anumite plante destinate plantării, în conformitate cu anexa I secţiunea 4 punctul 2;
e)prezenţa sa pe aceste plante destinate plantării are un impact economic inacceptabil, în ceea ce priveşte utilizarea prevăzută a acestor plante destinate plantării, în conformitate cu anexa I secţiunea 4 punctul 3;
f)sunt disponibile măsuri fezabile şi eficace pentru a preveni prezenţa sa pe plantele destinate plantării în cauză.
Art. 37: Interzicerea introducerii şi circulaţiei organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune pe plante destinate plantării
(1)Operatorii profesionişti nu introduc şi nu fac să circule pe teritoriul Uniunii un organism dăunător reglementat care nu este de carantină pentru Uniune pe plantele destinate plantării prin care este transmis, astfel cum se prevede în lista menţionată la alineatul (2).
Interdicţia prevăzută la primul paragraf nu se aplică în următoarele cazuri:
a)circulaţia plantelor destinate plantării în interiorul spaţiilor operatorilor profesionişti în cauză sau între acestea;
b)circulaţia plantelor destinate plantării necesară în vederea dezinfectării acestora.
(2)Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia întocmeşte o listă de stabilire a organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune şi a plantelor specifice destinate plantării, în conformitate cu articolul 36 litera (d), precizând, după caz, categoriile menţionate la alineatul (7) din prezentul articol şi pragurile menţionate la alineatul (8) din prezentul articol.
(3)Lista menţionată la alineatul (2) include dăunătorii şi respectivele plante destinate plantării, prevăzute în următoarele dispoziţii:
a)partea A secţiunea II din anexa II la Directiva 2000/29/CE;
b)punctele 3 şi 6 din anexa I şi punctul 3 din anexa II la Directiva 66/402/CEE;
c)anexa I la Directiva 68/193/CEE;
d)actele adoptate în temeiul articolului 5 alineatul (5) din Directiva 98/56/CE (1) a Consiliului;
(1)Directiva 98/56/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind comercializarea materialelor de înmulţire pentru plantele ornamentale (JO L 226, 13.8.1998, p. 16).
e)anexa II la Directiva 2002/55/CE;
f)anexa I şi punctul B din anexa II la Directiva 2002/56/CE, precum şi actele adoptate în temeiul articolului 18 litera (c) din directiva menţionată;
g)punctul 4 din anexa I şi punctul 5 din anexa II la Directiva 2002/57/CE;
h)actele adoptate în temeiul articolului 4 din Directiva 2008/72/CE; şi
i)actele adoptate în temeiul articolului 4 din Directiva 2008/90/CE.
Organismele dăunătoare incluse în lista din anexa I şi din partea A secţiunea I şi partea B din anexa II la Directiva 2000/29/CE şi enumerate ca organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune în temeiul articolului 5 alineatul (2) din prezentul regulament, precum şi organismele dăunătoare care intră sub incidenţa unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1) din prezentul regulament nu sunt incluse în lista respectivă.
(4)Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia stabileşte, după caz, măsuri menite să prevină prezenţa organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune pe plantele destinate plantării în cauză, astfel cum se menţionează la articolul 36 litera (f) din prezentul regulament. Măsurile respective se referă, după caz, la introducerea şi circulaţia pe Uniunii a plantelor în cauză. Măsurile se adoptă în conformitate cu principiile prevăzute în secţiunea 2 din anexa II la prezentul regulament. Măsurile respective se aplică fără a aduce atingere măsurilor adoptate în conformitate cu Directivele 66/401/CEE, 66/402/CEE, 68/193/CEE şi 98/56/CE, cu Directiva 1999/105/CE a Consiliului (1) şi cu Directivele 2002/54/CE, 2002/55/CE, 2002/56/CE, 2002/57/CE, 2008/72/CE şi 2008/90/CE.
(1)Directiva 1999/105/CE a Consiliului din 22 decembrie 1999 privind comercializarea materialului forestier de reproducere (JO L 11, 15.1.2000, p. 17).
(5)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia modifică actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (2) şi (4) din prezentul articol, atunci când rezultatele unei evaluări demonstrează că:
a)un organism dăunător care nu figurează în actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (2) din prezentul articol îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 36;
b)un organism dăunător care figurează în actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (2) din prezentul articol nu mai îndeplineşte una sau mai multe dintre condiţiile prevăzute la articolul 36;
c)sunt necesare modificări ale listei, în ceea ce priveşte categoriile menţionate la alineatul (7) din prezentul articol sau pragurile menţionate la alineatul (8) din prezentul articol; sau
d)este necesară modificarea măsurilor adoptate în temeiul alineatului (4) din prezentul articol. Comisia pune evaluările respective la dispoziţia statelor membre fără întârziere.
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate înlocui actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (2) şi (4) din prezentul articol în scopul consolidării modificărilor.
(6)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (2), (4) şi (5) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(7)În cazul în care condiţiile de la articolul 36 litera (e) sunt îndeplinite numai pentru una/unul sau mai multe dintre materialele, seminţele sau materialul săditor pentru cartofi de prebază, de bază sau certificate, materialul ori seminţele standard sau materialul ori seminţele CAC, astfel cum sunt menţionate în Directivele 66/401/CEE, 66/402/CEE, 68/193/CEE, 2002/54/CE, 2002/55/CE, 2002/56/CE, 2002/57/CE, 2008/72/CE şi 2008/90/CE, lista menţionată la alineatul (2) din prezentul articol prevede categoriile respective menţionând că interzicerea introducerii şi a circulaţiei prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol se aplică numai acelor categorii.
(8)În cazul în care condiţiile de la articolul 36 litera (e) sunt îndeplinite numai dacă organismul dăunător în cauză este prezent cu o incidenţă care depăşeşte un anumit prag peste nivelul zero, lista menţionată la alineatul (2) din prezentul articol prevede pragul respectiv menţionând că interzicerea introducerii şi a circulaţiei prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol se aplică numai peste acest prag.
Un astfel de prag se stabileşte doar dacă se respectă cumulativ următoarele condiţii:
a)operatorii profesionişti au posibilitatea de a garanta că incidenţa respectivului organism dăunător reglementat care nu este de carantină pentru Uniune pe astfel de plante destinate plantării nu depăşeşte pragul în cauză;
b)este posibil să se verifice dacă respectivul prag nu este depăşit în loturi de astfel de plante destinate plantării. Se aplică principiile pentru gestionarea riscului dăunătorilor prevăzute în secţiunea 2 din anexa II.
(9)Articolul 31 se aplică mutatis mutandis măsurilor care trebuie luate de statele membre cu privire la organismele dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină şi respectivele plante destinate plantării.
(10)În cazul în care plantele destinate plantării au fost introduse sau au circulat pe teritoriul Uniunii cu nerespectarea alineatului (1) de la prezentul articol, statele membre adoptă măsurile necesare şi notifică nerespectarea şi măsurile respective Comisiei şi celorlalte state membre prin intermediul sistemului electronic de notificare menţionat la articolul 103.
Statele membre notifică, de asemenea, măsurile respective ţării terţe din care au fost introduse pe teritoriul Uniunii plantele destinate plantării.

Art. 38: Modificarea secţiunii 4 din anexa I
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru modificarea secţiunii 4 din anexa I în scopul de a o adapta la evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice şi a standardelor internaţionale relevante.
Art. 39: Organisme dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune utilizate în scopuri ştiinţifice sau educaţionale, pentru teste, pentru selecţia de soiuri de plante, reproducere sau expoziţii
Interdicţia prevăzută la articolul 37 nu se aplică în cazul organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune prezente pe plantele destinate plantării utilizate în scopuri ştiinţifice sau educaţionale, pentru teste, pentru selecţia de soiuri de plante, reproducere sau expoziţii.
Art. 40: Interzicerea introducerii de plante, produse vegetale şi alte obiecte pe teritoriul Uniunii
(1)Nu se introduc pe teritoriul Uniunii anumite plante, produse vegetale sau alte obiecte dacă sunt originare din orice sau din anumite ţări ori teritorii terţe.
(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia adoptă o listă a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte menţionate la alineatul (1), a căror introducere pe teritoriul Uniunii este interzisă, precum şi ţările terţe, grupurile de ţări terţe sau zonele specifice ale unor ţări terţe cărora li se aplică interdicţia.
Primul dintre respectivele acte de punere în aplicare include plantele, produsele vegetale şi alte obiecte, precum şi ţările acestora de origine, astfel cum sunt enumerate în partea A din anexa III la Directiva 2000/29/CE.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2) din prezentul regulament.
În lista stabilită prin actele de punere în aplicare respective, plantele, produsele vegetale şi alte obiecte sunt identificate şi prin codurile lor respective în conformitate cu clasificarea din Nomenclatorul combinat, astfel cum se prevede în Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (1) ("codul NC"), în cazul în care codul respectiv este disponibil. Se menţionează, în plus, alte coduri stabilite prin legislaţia Uniunii, atunci când acestea aduc precizări suplimentare cu privire la codul NC aplicabil pentru o plantă specifică, un produs vegetal sau alt obiect specific.
(1)Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful vamal comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1).
(3)Atunci când o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, originar sau expediat dintr-o ţară terţă, prezintă un nivel inacceptabil de risc de organisme dăunătoare datorită probabilităţii de a găzdui un dăunător de carantină pentru Uniune şi dacă riscul de organisme dăunătoare nu poate fi redus la un nivel acceptabil prin aplicarea uneia sau a mai multora dintre măsurile prevăzute în anexa II secţiunea 1 punctele 2 şi 3, Comisia modifică actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (2) în sensul de a include în actul respectiv planta, produsul vegetal sau obiectul, precum şi ţările terţe, grupuri de ţări terţe sau zone specifice ale ţărilor terţe în cauză.
Atunci când o plantă, un produs vegetal sau un obiect inclus în actul de punere în aplicare respectiv nu prezintă un nivel inacceptabil de risc de organisme dăunătoare sau dacă prezintă un astfel de risc, dar acest risc poate fi redus la un nivel acceptabil prin aplicarea uneia sau a mai multora dintre măsurile prevăzute în anexa II secţiunea 1 punctele 2 şi 3, Comisia modifică respectivul act de punere în aplicare în mod corespunzător.
Acceptabilitatea nivelului acestui risc legat de organismele dăunătoare este evaluată în conformitate cu principiile prevăzute în secţiunea 2 din anexa II, dacă este cazul, cu privire la una sau mai multe ţări terţe specifice.
Modificările respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Din motive imperioase de urgenţă justificate corespunzător, pentru a aborda un risc grav legat de organismele dăunătoare, Comisia adoptă respectivele modificări prin acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 107 alineatul (3).
(4)Statele membre notifică Comisiei şi celorlalte state membre, prin sistemul electronic de notificare menţionat la articolul 103, cazurile în care au fost introduse pe teritoriul Uniunii plante, produse vegetale sau alte obiecte, încălcând dispoziţiile de la alineatul (1).
Notificarea respectivă indică, se transmite de asemenea ţării terţe din care au fost introduse plantele, produsele vegetale sau alte obiecte pe teritoriul Uniunii.
Art. 41: Plante, produse vegetale şi alte obiecte cărora li se aplică cerinţe speciale şi cerinţe echivalente
(1)Anumite plante, produse vegetale sau alte obiecte pot fi introduse sau pot circula pe teritoriul Uniunii, numai dacă sunt îndeplinite cerinţele speciale sau cerinţele echivalente. Plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză pot proveni din ţări terţe sau de pe teritoriul Uniunii.
(2)Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, o listă a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte şi cerinţele speciale aferente, astfel cum se menţionează la alineatul (1). Lista respectivă include, după caz, ţările terţe, grupurile de ţări terţe sau zonele specifice ale ţărilor terţe vizate.
Primul dintre respectivele acte de punere în aplicare include plantele, produsele vegetale şi alte obiecte, cerinţele speciale şi, după caz, ţara terţă de origine a acestora, astfel cum sunt enumerate în partea A din anexa IV la Directiva 2000/29/CE.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2) din prezentul regulament.
În lista stabilită prin actele de punere în aplicare menţionate, respectivele plante, produse vegetale şi alte obiecte sunt, de asemenea, identificate prin codurile NC aferente, atunci când acestea sunt disponibile. Se menţionează, în plus, alte coduri stabilite prin legislaţia Uniunii, atunci când acestea aduc precizări suplimentare cu privire la codul NC aplicabil pentru o plantă specifică, un produs vegetal sau alt obiect specific.
(3)Dacă o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect prezintă un risc legat de organismele dăunătoare de un nivel inacceptabil datorită probabilităţii de a găzdui un dăunător de carantină pentru Uniune şi dacă riscul poate fi redus la un nivel acceptabil prin aplicarea uneia sau a mai multor măsuri din cele prevăzute în anexa II secţiunea 1 punctele 2 şi 3, Comisia modifică actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (2), pentru a include planta, produsul vegetal sau obiectul respectiv şi măsurile care li se aplică. Aceste măsuri, precum şi cerinţele menţionate la alineatul (2), constituie "cerinţe speciale".
Măsurile menţionate la primul paragraf se pot prezenta sub forma unor cerinţe specifice, adoptate în conformitate cu articolul 44 alineatul (1), pentru introducerea pe teritoriul Uniunii a anumitor plante, produse vegetale sau a altor obiecte, care sunt echivalente cu cerinţele speciale pentru introducerea şi circulaţia acestor plante, produse vegetale sau a altor obiecte pe teritoriul Uniunii ("cerinţe echivalente").
Dacă o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect inclus în respectivul act de punere în aplicare nu prezintă un risc legat de organismele dăunătoare de un nivel inacceptabil sau dacă prezintă un astfel de risc însă riscul nu poate fi redus la un nivel acceptabil cu ajutorul cerinţelor speciale, Comisia modifică actul de punere în aplicare respectiv în sensul eliminării de pe listă a plantei, a produsului vegetal sau a obiectului în cauză sau al includerii pe lista menţionată la articolul 40 alineatul (2).
Acceptabilitatea nivelului riscului respectiv legat de organismele dăunătoare este evaluată şi se adoptă măsurile pentru a reduce riscul la un nivel acceptabil, în conformitate cu principiile prevăzute în secţiunea 2 din anexa II, dacă este cazul, cu privire la una sau mai multe ţări terţe specifice sau părţi ale acestora.
Modificările respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Din motive imperioase de urgenţă justificate în mod corespunzător, pentru a aborda un risc grav legat de organismele dăunătoare, Comisia adoptă acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 107 alineatul (3).
(4)În cazul în care o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect a fost introdus sau deplasat pe teritoriul Uniunii, cu încălcarea alineatului (1) din prezentul articol, statele membre adoptă măsurile necesare, astfel cum se menţionează la articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/625, şi notifică acest lucru Comisiei şi celorlalte state membre, prin intermediul sistemului electronic de notificare menţionat la articolul 103.
După caz, notificarea respectivă se transmite, de asemenea, ţării terţe din care au fost introduse plantele, produsele vegetale sau alte obiecte pe teritoriul Uniunii.

Art. 42: Restricţii pe baza unei evaluări preliminare pentru introducerea pe teritoriul Uniunii a unor plante, produse vegetale şi alte obiecte cu risc ridicat
(1)O plantă, un produs vegetal sau un alt obiect originar dintr-o ţară terţă care nu este inclus pe listă în conformitate cu articolul 40 sau care nu este acoperit suficient de cerinţele menţionate la articolul 41 sau care nu face obiectul măsurilor temporare menţionate la articolul 49 şi care, pe baza unei evaluări preliminare, prezintă un nivel inacceptabil de risc de organisme dăunătoare pentru teritoriul Uniunii, respectiva plantă ori respectivul produs vegetal sau obiect sunt considerate "plantă cu risc ridicat", "produs vegetal cu risc ridicat" sau "alt obiect cu risc ridicat" ("plante, produse vegetale sau alte obiecte cu risc ridicat").
Evaluarea preliminară respectivă ţine seama, după caz, pentru planta, produsul vegetal sau obiectul în cauză, de criteriile prevăzute în anexa III.
(11)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, un act delegat pentru completarea prezentului regulament prin stabilirea procedurii de includere pe listă a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte cu risc ridicat.
Respectivul act delegat prevede toate elementele următoare:
a)pregătirea dovezilor pentru evaluarea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte cu risc ridicat;
b)acţiunile care urmează să fie întreprinse după primirea dovezilor respective;
c)procedurile pentru evaluarea respectivă;
d)gestionarea dosarelor privind confidenţialitatea şi protecţia datelor.

(2)Plantele, produsele vegetale sau alte obiecte cu risc ridicat incluse pe lista din actul de punere în aplicare prevăzut la alineatul (3) din ţări terţe, grupuri de ţări terţe sau zone specifice ale ţărilor terţe de origine vizate de lista respectivă, nu se introduc pe teritoriul Uniunii.
(3)Comisia adoptă acte de punere în aplicare, incluzând provizoriu pe listă, la nivelul taxonomic adecvat, în aşteptarea evaluării riscului menţionată la alineatul (4), plantele, produsele vegetale sau alte obiecte cu risc ridicat menţionate la alineatul (1) şi, după caz, ţările terţe, grupul de ţări terţe sau zonele specifice ale ţării terţe vizate.
Primul dintre actele de punere în aplicare respective se adoptă până la 14 decembrie 2018.
În lista stabilită prin actele de punere în aplicare menţionate, respectivele plante, produse vegetale şi alte obiecte, după caz, sunt de asemenea identificate prin codurile NC aferente, atunci când acestea sunt disponibile. Se menţionează, în plus, alte coduri stabilite prin legislaţia Uniunii, atunci când acestea aduc precizări suplimentare cu privire la codul NC aplicabil pentru o plantă specifică, un produs vegetal sau alt obiect specific.
(4)Dacă se concluzionează, pe baza unei evaluări a riscurilor, că planta, produsul vegetal sau un alt obiect originar din ţara terţă, grupul de ţări terţe sau zona specifică a ţării terţe vizate menţionate la alineatul (2) la nivelul taxonomic care figurează în actul de punere în aplicare prevăzut la alineatul (3) sau sub nivelul respectiv nu prezintă un nivel inacceptabil de risc datorită probabilităţii de a găzdui un dăunător de carantină pentru Uniune, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care elimină planta, produsul vegetal sau obiectul în cauză de pe lista menţionată la alineatul respectiv în ceea ce priveşte ţările terţe vizate.
Dacă se concluzionează, pe baza unei evaluări a riscurilor, că planta, produsul vegetal sau un alt obiect originar din ţara terţă, grupul de ţări terţe sau zona specifică a ţării terţe vizate menţionate la alineatul (2) prezintă un nivel inacceptabil de risc datorită probabilităţii de a găzdui un dăunător de carantină pentru Uniune şi că riscul respectiv nu poate fi redus la un nivel acceptabil prin aplicarea uneia sau a mai multor măsuri din cele prevăzute anexa II secţiunea 1 punctele 2 şi 3, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care elimină planta, produsul vegetal sau obiectul în cauză şi ţările terţe vizate de pe lista menţionată la alineatul (2) şi le adaugă pe lista menţionată la articolul 40.
Dacă se concluzionează, pe baza unei evaluări a riscurilor, că planta, produsul vegetal sau un alt obiect originar din ţara terţă, grupul de ţări terţe sau zona specifică a ţării terţe vizate menţionate la alineatul (2) prezintă un nivel inacceptabil de risc, dar că riscul respectiv poate fi redus la un nivel acceptabil prin aplicarea uneia sau mai multor măsuri din cele prevăzute în anexa II secţiunea 1 punctele 2şi 3, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care elimină planta, produsul vegetal sau obiectul în cauză şi ţara terţă, grupul de ţări terţe sau zona specifică a ţării terţe vizate de pe lisa menţionată la alineatul (2) şi le adaugă pe lista menţionată la articolul 41.
(5)Atunci când există o cerere pentru importul de plante, produse vegetale sau alte obiecte care figurează în actul de punere în aplicare prevăzut la alineatul (3), evaluarea riscurilor menţionată la alineatul (4) se efectuează într-un interval de timp adecvat şi rezonabil.
După caz, evaluarea respectivă se poate restrânge numai la plante, produse vegetale sau alte obiecte dintr-o anumită ţară terţă de origine sau de expediere sau un grup de ţări terţe de origine sau de expediere.
(6)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme specifice privind procedura care trebuie urmată pentru efectuarea evaluării riscurilor menţionată la alineatul (4).
(7)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (3), (4) şi (6) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 42a: Derogări temporare de la interdicţiile prevăzute la articolele 40 şi 42 şi de la cerinţele menţionate la articolul 41
(1)Prin derogare de la articolul 40 alineatul (1) şi de la articolul 41 alineatul (1), Comisia poate adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, derogări temporare de la interdicţia prevăzută la articolul 40 alineatul (1) şi de la cerinţele speciale şi echivalente menţionate la articolul 41 alineatul (2), în ceea ce priveşte introducerea pe teritoriul Uniunii a anumitor plante, produse vegetale şi alte obiecte originare din una sau mai multe ţări terţe care prezintă un risc fitosanitar care nu este încă evaluat pe deplin.
Respectivele acte de punere în aplicare:
a)prevăd măsuri temporare privind introducerea respectivelor plante, produse vegetale şi alte obiecte pe teritoriul Uniunii, în conformitate cu principiile prevăzute în secţiunea 2 din anexa II; şi
b)modifică părţile relevante din actele de punere în aplicare menţionate la articolul 40 alineatul (2) şi la articolul 41 alineatul (2) prin introducerea unei trimiteri la derogarea privind planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză.
(2)Derogările temporare menţionate la alineatul (1) pot fi adoptate numai dacă au fost îndeplinite următoarele condiţii:
a)_
(i)Comisia a primit dovezi care justifică adoptarea unor derogări temporare cu cerinţe echivalente sau mai stricte decât cele menţionate la articolul 41; sau
(ii)ţara terţă în cauză a transmis Comisiei o cerere care conţine garanţii oficiale scrise pentru aplicarea pe teritoriul său, înainte şi în momentul depunerii cererii, a măsurilor care sunt necesare pentru abordarea riscului fitosanitar în cauză; şi
b)o evaluare a arătat că respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte prezintă un risc care poate fi redus la un nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor necesare pentru abordarea riscului fitosanitar în cauză.
(3)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, un act delegat pentru completarea prezentului regulament în ceea ce priveşte procedura care trebuie să fie urmată pentru acordarea derogărilor temporare menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol. Respectivul act delegat prevede următoarele elemente ale procedurii:
a)pregătirea, conţinutul şi prezentarea cererilor şi a dosarelor de către ţările terţe în cauză;
b)acţiunile care trebuie să fie întreprinse după primirea cererilor şi dosarelor respective, inclusiv, după caz, consultarea organismelor ştiinţifice sau luarea în considerare a avizelor sau studiilor ştiinţifice;
c)gestionarea cererilor şi a dosarelor privind confidenţialitatea şi protecţia datelor.
(4)Prin derogare de la articolul 42 alineatul (2), Comisia poate adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, derogări temporare de la actele menţionate la articolul 42 alineatul (3), dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)riscul fitosanitar al plantelor, al produselor vegetale sau al altor obiecte cu risc ridicat în cauză nu este încă evaluat pe deplin;
b)o evaluare provizorie a arătat că respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte prezintă un risc care poate fi redus la un nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor necesare pentru abordarea riscului fitosanitar în cauză;
c)nu a fost încă adoptat niciun act de punere în aplicare în temeiul articolului 42 alineatul (4) în ceea ce priveşte plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză.
Respectivele acte de punere în aplicare stabilesc măsuri temporare care privesc introducerea respectivelor plante, produse vegetale şi alte obiecte în Uniune şi care sunt necesare pentru a reduce riscul fitosanitar la un nivel acceptabil.
(5)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (1) şi (4) prevăd raportarea anuală din partea ţării terţe în cauză cu privire la aplicarea măsurilor temporare respective. În cazul în care un raport conduce la concluzia că riscul în cauză nu este abordat în mod corespunzător prin măsurile raportate, actul care prevede măsurile respective se abrogă sau se modifică imediat, după caz.
(6)Perioada de aplicare a actelor de punere în aplicare menţionate la alineatul (1) nu depăşeşte cinci ani. Cu toate acestea, perioada respectivă poate fi reînnoită, iar derogarea în cauză poate face obiectul unor cerinţe modificate, dacă acest lucru este justificat pe baza unei evaluări actualizate.
(7)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (1) şi (4) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).

Art. 43: Condiţii specifice de import pentru introducerea pe teritoriul Uniunii a materialelor de ambalaj din lemn
(1)Materialele de ambalaj din lemn, fie că sunt sau nu utilizate efectiv în transportul materialelor de toate tipurile, se introduc pe teritoriul Uniunii numai dacă îndeplinesc cumulativ următoarele cerinţe:
a)au făcut obiectul unuia sau mai multor tratamente aprobate şi respectă cerinţele aplicabile, prevăzute în anexa 1 la Standardul internaţional pentru măsuri fitosanitare nr. 15 Reglementarea materialelor de ambalaj din lemn în comerţul internaţional (ISPM 15);
b)sunt marcate cu marcajul menţionat în anexa 2 la ISPM 15, care certifică faptul că au făcut obiectul tratamentelor menţionate la litera (a).
Prezentul alineat nu se aplică materialelor de ambalaj din lemn cărora li se aplică excepţiile prevăzute în ISPM 15.
(2)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru modificarea cerinţelor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol pentru a ţine seama de evoluţia standardelor internaţionale, în special a ISPM 15.
Respectivele acte delegate pot stabili, de asemenea, că materialele de ambalaj din lemn cărora nu li se aplică excepţiile prevăzute în ISPM 15, sunt scutite de cerinţele de la alineatul (1) din prezentul articol sau li se aplică cerinţe mai puţin stricte.
Art. 44: Stabilirea cerinţelor echivalente
(1)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabileşte, la cererea unei anumite ţări terţe, cerinţe echivalente, dacă sunt îndeplinite următoarele două condiţii:
a)ţara terţă în cauză asigură, prin aplicarea, sub controlul său oficial, a uneia sau a mai multor măsuri specifice, un nivel de protecţie fitosanitară care este echivalent cu cerinţele speciale cu privire la introducerea sau circulaţia pe teritoriul Uniunii a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte vizate din alte ţări terţe;".

b)ţara terţă în cauză demonstrează Comisiei că măsurile specificate menţionate la litera (a) ating nivelul de protecţie fitosanitară menţionat la litera respectivă.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(2)Dacă este cazul, Comisia desfăşoară investigaţii în ţara terţă în cauză, în conformitate cu articolul 120 din Regulamentul (UE) 2017/625, pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate la alineatul (1) primul paragraf literele (a) şi (b) din prezentul articol.

Art. 45: Informaţii care trebuie puse la dispoziţia călătorilor şi a clienţilor serviciilor poştale
(1)Statele membre, porturile maritime, aeroporturile şi operatorii de transporturi internaţionale pun la dispoziţia pasagerilor informaţii privind interdicţiile menţionate la articolul 40 alineatul (2), cerinţele menţionate la articolul 41 alineatul (2) şi la articolul 42 alineatul (3), precum şi privind excepţiile menţionate la articolul 75 alineatul (2), în ceea ce priveşte introducerea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte pe teritoriul Uniunii.
Aceştia furnizează informaţiile respective sub formă de afişe sau broşuri, şi, după caz, pe site-urile lor internet.
Serviciile poştale şi operatorii profesionişti implicaţi în vânzarea prin contracte la distanţă pun la dispoziţia clienţilor lor informaţiile respective cu privire la plantele, produsele vegetale şi alte obiecte menţionate la primul paragraf cel puţin prin intermediul internetului.
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili modalităţi de prezentare şi utilizare a respectivelor afişe şi broşuri. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(2)Statele membre transmit, la cerere, Comisiei un raport care sintetizează informaţiile furnizate în conformitate cu prezentul articol.
Art. 46: Excepţii de la interdicţii şi cerinţe pentru zonele de frontieră
(1)Prin derogare de la articolul 40 alineatul (1), articolul (41) alineatul (1) şi articolul 42 alineatul (2), statele membre pot autoriza introducerea pe teritoriul Uniunii a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)sunt cultivate sau produse în zone din ţările terţe care se află în apropierea frontierei lor terestre cu statele membre ("zone de frontieră ale ţării terţe");
b)sunt introduse în zone din state membre direct pe la respectiva frontieră ("zone de frontieră ale statului membru");
c)urmează să facă obiectul prelucrării în respectivele zone de frontieră ale statului membru în aşa fel încât orice risc legat de organisme dăunătoare este eliminat;
d)nu prezintă niciun risc de răspândire a dăunătorilor de carantină pentru Uniune sau a organismelor dăunătoare care intră sub incidenţa unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1) în urma circulaţiei în interiorul zonei de frontieră.
Respectivele plante, produse vegetale şi alte obiecte pot circula doar înspre şi în interiorul zonelor de frontieră ale statului membru şi doar sub controlul oficial al autorităţii competente.
(2)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru completarea prezentului regulament care să precizeze:
a)lăţimea maximă a zonelor de frontieră ale ţării terţe şi a zonelor de frontieră ale statului membru, în funcţie de anumite plante, produse vegetale şi alte obiecte în mod individual;
b)distanţa maximă pe care circulă plantele, produsele vegetale şi alte obiecte vizate în interiorul zonelor de frontieră ale ţării terţe şi al zonelor de frontieră ale statului membru; şi
c)procedurile pentru autorizarea introducerii şi a circulaţiei - în zonele de frontieră ale statului membru - ale plantelor, produselor vegetale şi altor obiecte menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.
Lăţimea acestor zone asigură faptul că introducerea şi circulaţia plantelor, a produselor vegetale şi obiectelor respective pe teritoriul Uniunii nu prezintă niciun risc legat de organismele dăunătoare pentru teritoriul Uniunii sau pentru părţi ale acestuia.
(3)Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, condiţii sau măsuri specifice privind introducerea în zonele de frontieră ale statelor membre a anumitor plante, produse vegetale şi alte obiecte, precum şi ţările terţe vizate, care intră sub incidenţa prezentului articol.
Respectivele acte se adoptă în conformitate cu anexa II şi, după caz, luând în considerare evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice şi a standardelor internaţionale.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(4)Statele membre informează Comisia şi celelalte state membre, prin sistemul electronic de notificare menţionat la articolul 103, atunci când plante, produse vegetale sau alte obiecte au fost introduse sau circulă în interiorul zonelor de frontieră ale statului membru sau al zonelor de frontieră ale ţării terţe încălcând astfel alineatele (1), (2) şi (3) din prezentul articol.
Notificarea respectivă se transmite, de asemenea, ţării terţe din care au fost introduse plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în zona de frontieră în cauză.
Art. 47: Cerinţe privind tranzitul fitosanitar
(1)Prin derogare de la articolul 40 alineatul (1), articolul (41) alineatul (1), articolul 42 alineatul (2), articolul 72 alineatul (1) şi articolul 73, plantele, produsele vegetale şi alte obiecte pot fi introduse şi pot tranzita pe teritoriul Uniunii înspre o ţară terţă, fie sub formă de tranzit, fie sub formă de transbordare ("tranzit fitosanitar"), dacă acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)sunt însoţite de o declaraţie semnată de operatorul profesionist care este responsabil de aceste plante, produse vegetale şi alte obiecte care să menţioneze că aceste plante, produse vegetale sau alte obiecte se află în tranzit fitosanitar;
b)sunt ambalate şi transportate în aşa fel încât nu există riscul răspândirii organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune în momentul introducerii şi tranzitului lor pe teritoriul Uniunii.
(2)Autorităţile competente interzic tranzitul fitosanitar dacă plantele, produsele vegetale sau alte obiecte vizate nu se conformează alineatului (1) sau dacă există dovezi rezonabile conform cărora nu se vor conforma alineatului (1).
Art. 48: Plante, produse vegetale şi alte obiecte utilizate în scopuri de testare oficială, ştiinţifice sau educaţionale, pentru teste, selecţia de soiuri sau reproducere
(1)Prin derogare de la articolul 40 alineatul (1), articolul 41 alineatul (1) şi articolul 42 alineatul (2), statele membre pot, la cerere, să autorizeze temporar introducerea şi circulaţia pe teritoriul lor a plantelor, produselor vegetale şi a altor obiecte utilizate în scopuri de testare oficială, ştiinţifice sau educaţionale, pentru teste, selecţia de soiuri sau reproducere.
Autorizaţia respectivă se acordă pentru activitatea vizată numai dacă sunt impuse restricţii adecvate pentru a garanta că prezenţa plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte vizate nu cauzează un risc inacceptabil de răspândire a unui dăunător de carantină pentru Uniune sau a unui organism dăunător care face obiectul măsurilor adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1), ţinând seama de identitatea, biologia şi mijloacele de dispersie a organismelor dăunătoare în cauză, de activitatea preconizată, de interacţiunea cu mediul şi de alţi factori relevanţi referitori la riscul legat de organismele dăunătoare prezentat de respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte.
(2)Dacă se acordă o autorizaţie în conformitate cu alineatul (1), aceasta include cumulativ următoarele condiţii:
a)plantele, produsele vegetale sau alte obiecte vizate urmează să fie păstrate într-un amplasament şi în condiţii dovedite a fi adecvate de către autorităţile competente şi menţionate în autorizaţie;
b)activitatea care implică aceste plante, produse vegetale sau alte obiecte trebuie să se desfăşoare într-o staţie de carantină, sau într-o instalaţie de izolare, desemnată în conformitate cu articolul 60 de autoritatea competentă şi menţionată în autorizaţie;
c)activitatea care implică aceste plante, produse vegetale sau alte obiecte se efectuează de către personal a cărui competenţă tehnică şi ştiinţifică este dovedită a fi adecvată de autoritatea competentă şi este menţionată în autorizaţie;
d)respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte trebuie să fie însoţite de autorizaţie atunci când sunt introduse sau circulă pe teritoriul Uniunii.
(3)Autorizaţia menţionată la alineatul (1) se limitează la cantitatea şi durata care este adecvată pentru activitatea în cauză şi nu depăşeşte capacitatea staţiei de carantină sau a instalaţiei de izolare desemnate.
Aceasta include restricţiile necesare pentru eliminarea adecvată a riscului de răspândire a organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune relevante sau organisme dăunătoare care intră sub incidenţa unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1).
(4)Autoritatea competentă monitorizează respectarea condiţiilor menţionate la alineatul (2) şi limitarea şi restricţiile menţionate la alineatul (3) şi ia măsurile necesare în cazul în care condiţiile, limitarea sau restricţiile respective nu sunt respectate.
Dacă este cazul, aceste măsuri presupun revocarea autorizaţiei menţionate la alineatul (1).
(5)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru completarea prezentului regulament pentru stabilirea unor norme detaliate privind:
a)schimbul de informaţii între statele membre şi Comisie referitoare la introducerea şi circulaţia pe teritoriul Uniunii a plantelor, produselor vegetale şi a altor obiecte vizate;
b)procedurile şi condiţiile pentru acordarea autorizaţiei menţionate la alineatul (1) din prezentul articol; şi
c)cerinţele privind monitorizarea conformităţii şi măsurile de luat în caz de nerespectare, astfel cum se prevede la alineatul (4) din prezentul articol.
Art. 49: Măsuri temporare privind plantele, produsele vegetale şi alte obiecte care sunt susceptibile să prezinte riscuri nou identificate legate de organisme dăunătoare sau alte riscuri fitosanitare suspectate
(1)Comisia poate adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri temporare în ce priveşte introducerea şi circulaţia pe teritoriul Uniunii a plantelor, produselor vegetale şi a altor obiecte din ţări terţe, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)plantele, produsele vegetale sau alte obiecte sunt susceptibile să prezinte riscuri nou identificate legate de organisme dăunătoare care nu sunt acoperite suficient de măsuri ale Uniunii şi nu sunt legate sau nu pot fi încă legate de organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune sau de organismele dăunătoare care intră sub incidenţa unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1);
b)experienţa fitosanitară este insuficientă, de exemplu în legătură cu noile specii de plante sau căi de introducere, în ceea ce priveşte comerţul cu plantele, produsele vegetale sau alte obiecte vizate originare sau expediate din ţările terţe în cauză;
c)nu a fost efectuată nicio evaluare în ceea ce priveşte riscuri nou identificate legate de organisme dăunătoare pentru teritoriul Uniunii în legătură cu respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte din ţara terţă în cauză.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(2)Măsurile temporare menţionate la alineatul (1) se adoptă ţinând seama de secţiunea 2 din anexa II şi de anexa IV.
Măsurile respective prevăd una sau mai multe dintre următoarele dispoziţii, după cum este necesar în cazul respectiv:
a)inspecţii şi eşantionare sistematice şi intensive, la punctul de introducere, pentru fiecare lot de plante, produse vegetale sau alte obiecte introduse pe teritoriul Uniunii şi testarea eşantioanelor;
b)o perioadă de carantină, în cadrul unei staţii de carantină sau al unei instalaţii de izolare, astfel cum se menţionează la articolul 60, pentru a verifica absenţa riscului nou identificat în cauză legat de organisme dăunătoare la respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte;
c)interzicerea introducerii respectivelor plante, produse vegetale sau alte obiecte pe teritoriul Uniunii.
În cazurile menţionate la al doilea paragraf literele (a) şi (b), actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1) poate prevedea, de asemenea, măsuri specifice care trebuie luate înainte de introducerea pe teritoriul Uniunii a respectivelor plante, produse vegetale sau alte obiecte.
(3)Măsurile temporare menţionate la alineatul (1) se aplică pentru o perioadă adecvată şi rezonabilă, până la caracterizarea organismelor dăunătoare care sunt susceptibile să fie asociate cu respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte din ţările terţe în cauză şi până la evaluarea completă a riscurilor prezentate de respectivele organisme dăunătoare în conformitate cu secţiunea 1 din anexa I.
(4)Din motive imperioase de urgenţă justificate în mod corespunzător, pentru a aborda un risc grav nou identificat legat de organismele dăunătoare, Comisia adoptă acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 107 alineatul (3). Actele respective se adoptă în conformitate cu principiile stabilite în secţiunea 2 din anexa II.
(5)Prin derogare de la măsurile adoptate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, articolul 48 se aplică la introducerea şi circulaţia pe teritoriul Uniunii a plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte utilizate în scopuri de testare oficială, ştiinţifice sau educaţionale, pentru teste, selecţia de soiuri sau reproducere.
(6)Statele membre prezintă Comisiei şi celorlalte state membre, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, un raport privind aplicarea măsurilor menţionate la alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) sau (b) în cursul anului calendaristic precedent.
Statele membre informează Comisia şi celelalte state membre atunci când, în urma aplicării măsurilor prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) sau (b), a fost depistată prezenţa unui organism dăunător care este susceptibil să prezinte noi riscuri legate de organismele dăunătoare.
Statele membre informează Comisia şi celelalte state membre, prin sistemul electronic de notificare menţionat la articolul 103 din prezentul regulament, atunci când introducerea unei plante, a unui produs vegetal sau a unui alt obiect pe teritoriul Uniunii a fost refuzată, sau deplasarea sa în interiorul teritoriului Uniunii a fost interzisă, deoarece statul membru în cauză a considerat că nu a fost nerespectată interdicţia menţionată la alineatul (2) al doilea paragraf litera (c) din prezentul articol. După caz, notificarea respectivă include măsurile luate de respectivul stat membru cu privire la plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză, în conformitate cu articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/625.
După caz, ţara terţă din care au fost expediate plantele, produsele vegetale sau alte obiecte pentru a fi introduse pe teritoriul Uniunii este de asemenea notificată.
Art. 50: Raport din partea Comisiei cu privire la punerea în aplicare şi eficacitatea măsurilor asociate importurilor pe teritoriul Uniunii
Până la 14 decembrie 2021, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului, cu privire la punerea în aplicare şi eficacitatea măsurilor asociate importurilor pe teritoriul Uniunii, inclusiv o analiză cost-beneficiu şi, dacă este cazul, prezintă o propunere legislativă.
Art. 51: Modificarea anexelor III şi IV
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru modificarea anexelor III şi IV, în scopul de a le adapta la evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice şi a standardelor internaţionale relevante.
Art. 52: Măsuri temporare adoptate de statele membre cu privire la un pericol iminent
(1)Atunci când un stat membru consideră că introducerea sau circulaţia pe teritoriul său a unor plante, produse vegetale sau alte obiecte din anumite ţări terţe sau din anumite alte state membre prezintă un nivel inacceptabil de risc de organisme dăunătoare în ceea ce priveşte intrarea, stabilirea şi răspândirea pe teritoriul său a unui organism dăunător de carantină pentru Uniune sau a unui organism dăunător evaluat ca îndeplinind condiţiile pentru includerea pe lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune şi că riscul respectiv nu este atenuat în mod adecvat prin măsurile menţionate la articolul 17 alineatele (1) şi (2), articolul 18 alineatul (1), articolul 19 alineatul (1), articolul 28 alineatele (1) şi (2), articolul 29 alineatul (1), articolul 30 alineatele (1) şi (3), articolul 40 alineatele (2) şi (3), articolul 41 alineatele (2) şi (3), articolul 42 alineatul (3), articolul 49 alineatul (1) şi articolul 53, statul membru notifică în scris Comisiei şi celorlalte state membre măsurile care ar dori să fie adoptate la nivelul Uniunii, împreună cu justificarea tehnică sau ştiinţifică a măsurilor respective.
(2)În cazul în care un stat membru consideră că măsurile de la nivelul Uniunii menţionate la alineatul (1) nu sunt, sau nu pot fi, luate într-un interval de timp suficient pentru a permite atenuarea riscului menţionat la respectivul alineat, statul membru poate lua măsuri temporare pentru a îşi proteja teritoriul de pericolul iminent. Respectivele măsuri temporare, precum şi justificarea lor tehnică, sunt notificate imediat Comisiei şi celorlalte state membre.
(3)Atunci când Comisia primeşte notificarea menţionată la alineatul (1), ea evaluează imediat dacă riscul menţionat la alineatul (1) este atenuat în mod adecvat prin măsurile prevăzute la articolul 17 alineatele (1) şi (2), articolul 18 alineatul (1), articolul 19 alineatul (1), articolul 28 alineatele (1) şi (2), articolul 9 alineatul (1), articolul 30 alineatele (1) şi (3), articolul 40 alineatele (2) şi (3), articolul 41 alineatele (2) şi (3), articolul 42 alineatul (3), articolul 49 alineatul (1) şi articolul 53, sau dacă ar trebui adoptate eventuale noi măsuri în temeiul articolelor menţionate.
(4)Atunci când, pe baza evaluării menţionate la alineatul (3), Comisia concluzionează că riscul menţionat la alineatul (1) nu este atenuat în mod adecvat prin măsurile temporare adoptate de statul membru în temeiul alineatului (2), sau dacă măsurile respective sunt disproporţionate sau nu sunt justificate în mod adecvat, poate decide, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, că măsurile respective trebuie abrogate sau modificate. Până la adoptarea unui astfel de act de punere în aplicare de către Comisie, statul membru poate menţine măsurile pe care le-a luat.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 53: Interzicerea introducerii plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte în zone protejate
(1)Anumite plante, produse vegetale sau alte obiecte originare din ţări terţe sau de pe teritoriul Uniunii nu pot fi introduse în anumite zone protejate.
(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia adoptă o listă a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte menţionate la alineatul (1), a căror introducere în anumite zone protejate este interzisă. Primul dintre respectivele acte de punere în aplicare include plantele, produsele vegetale şi alte obiecte, precum şi zonele protejate respective ale acestora şi, după caz, ţara de origine a acestora, astfel cum sunt enumerate în partea B din anexa III la Directiva 2000/29/CE.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2) din prezentul regulament.
În lista stabilită prin actele de punere în aplicare respective, plantele, produsele vegetale şi alte obiecte sunt, de asemenea, identificate prin codurile NC aferente, atunci când acestea sunt disponibile. Se menţionează, în plus, alte coduri stabilite prin legislaţia Uniunii, atunci când acestea aduc precizări suplimentare cu privire la codul NC aplicabil pentru o plantă specifică, un produs vegetal sau alt obiect specific.
(3)Dacă o plantă, un produs vegetal sau alt obiect, care provine din afara unei zone protejate, prezintă un nivel inacceptabil de risc de organisme dăunătoare din cauza probabilităţii de a găzdui respectivul dăunător de carantină pentru zone protejate şi dacă riscul respectiv nu poate fi redus la un nivel acceptabil prin aplicarea uneia sau a mai multora dintre măsurile prevăzute în anexa II secţiunea 1 punctele 2 şi 3, Comisia modifică actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (2) în sensul de a include în acest raport plantele, produsele vegetale sau obiectele şi zona sau zonele protejate în cauză.
Dacă o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect inclus în actul de punere în aplicare respectiv nu prezintă un nivel inacceptabil de risc de organisme dăunătoare, sau dacă prezintă un astfel de risc, dar acest risc poate fi redus la un nivel acceptabil prin aplicarea uneia sau a mai multora dintre măsurile prevăzute în anexa II secţiunea 1 punctele 2 şi 3, Comisia modifică respectivul act de punere în aplicare în mod corespunzător.
Modificările respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Acceptabilitatea nivelului respectivului risc legat de organismele dăunătoare este evaluată în conformitate cu principiile prevăzute în secţiunea 2 din anexa II.
Din motive imperioase de urgenţă justificate în mod corespunzător, pentru a aborda un risc grav legat de organismele dăunătoare, Comisia adoptă acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 107 alineatul (3).
(4)Statele membre informează Comisia şi celelalte state membre, prin sistemul electronic de notificare menţionat la articolul 103, cu privire la cazurile în care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte au fost introduse sau circulă în interiorul zonei protejate în cauză, încălcând astfel interdicţiile adoptate în conformitate cu prezentul articol.
După caz, statele membre sau Comisia notifică ţara terţă din care au fost introduse plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în zona protejată în cauză.
Art. 54: Plante, produse vegetale şi alte obiecte cărora li se aplică cerinţele speciale privind zonele protejate
(1)Unele plante, produse vegetale sau alte obiecte pot fi introduse sau pot circula în anumite zone protejate, numai dacă sunt îndeplinite cerinţe speciale privind zonele protejate respective.
(2)Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o listă a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte, zonele protejate şi cerinţele speciale privind zonele protejate. Primul dintre respectivele acte de punere în aplicare include plantele, produsele vegetale şi alte obiecte, zonele protejate respective şi cerinţele speciale privind zonele protejate, astfel cum sunt enumerate în partea B din anexa IV la Directiva 2000/29/CE.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2) din prezentul regulament.
În lista stabilită prin actele de punere în aplicare menţionate, respectivele plante, produse vegetale şi alte obiecte sunt, de asemenea, identificate prin codurile NC aferente, atunci când acestea sunt disponibile. Se menţionează, în plus, alte coduri stabilite prin legislaţia Uniunii, atunci când acestea aduc precizări suplimentare cu privire la codul NC aplicabil pentru o plantă specifică, un produs vegetal sau alt obiect specific.
(3)Atunci când o plantă, un produs vegetal sau alt obiect care provine din afara zonei protejate în cauză prezintă un nivel inacceptabil de risc de organisme dăunătoare pentru respectiva zonă protejată din cauza probabilităţii de a găzdui un dăunător de carantină pentru zone protejate şi dacă riscul respectiv poate fi redus la un nivel acceptabil prin aplicarea uneia sau a mai multora dintre măsurile prevăzute în anexa II secţiunea 1 punctele 2 şi 3, Comisia modifică actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (2), pentru a include plantele, produsele vegetale sau obiectele şi măsurile care trebuie aplicate în aceste cazuri. Respectivele măsuri, precum şi cerinţele menţionate la alineatul (2), constituie "cerinţe speciale pentru zonele protejate".
Atunci când o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect inclus în respectivul act de punere în aplicare nu prezintă un nivel inacceptabil de risc de organisme dăunătoare pentru zona protejată respectivă sau dacă prezintă un astfel de risc, însă riscul nu poate fi redus la un nivel acceptabil cu ajutorul cerinţelor speciale pentru zonele protejate, Comisia modifică actul de punere în aplicare respectiv în consecinţă.
Modificările respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Acceptabilitatea nivelului riscului respectiv legat de organismele dăunătoare este evaluată şi se adoptă măsurile pentru a reduce riscul la un nivel acceptabil, în conformitate cu principiile prevăzute în secţiunea 2 din anexa II.
Din motive imperioase de urgenţă justificate în mod corespunzător, pentru a aborda un risc grav legat de organismele dăunătoare, Comisia adoptă acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 107 alineatul (3).
(4)Statele membre informează Comisia şi celelalte state membre, prin sistemul electronic de notificare menţionat la articolul 103, cu privire la cazurile în care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte au fost introduse sau circulă în interiorul zonei protejate în cauză, încălcând astfel măsurile adoptate în conformitate cu prezentul articol.
După caz, statele membre sau Comisia notifică ţara terţă din care au fost introduse plantele, produsele vegetale sau alte obiecte pe teritoriul Uniunii.
Art. 55: Informaţii cu privire la zonele protejate care trebuie puse la dispoziţia călătorilor şi a clienţilor serviciilor poştale
- Articolul 45 se aplică mutatis mutandis introducerii sau circulaţiei în interiorul zonelor protejate a plantelor, produselor vegetale şi altor obiecte.
Art. 56: Excepţie de la interdicţiile şi cerinţele legate de zonele de frontieră în ceea ce priveşte zonele protejate
- Articolul 46 se aplică mutatis mutandis plantelor, produselor vegetale şi altor obiecte care figurează în actele de punere în aplicare prevăzute la articolul 53 alineatele (2) şi (3) şi la articolul 54 alineatele (2) şi (3) care sunt introduse din zona de frontieră a unei ţări terţe în respectivele zone protejate limitrofe zonei de frontieră în cauză.
Art. 57: Cerinţe legate de tranzitul fitosanitar în ceea ce priveşte zonele protejate
- Articolul 47 privind cerinţele legate de tranzitul fitosanitar se aplică mutatis mutandis tranzitului fitosanitar al plantelor, produselor vegetale şi al altor obiecte care figurează în actele de punere în aplicare prevăzute la articolul 53 alineatele (2) şi (3) şi la articolul 54 alineatele (2) şi (3) prin zonele protejate.
Art. 58: Plante, produse vegetale şi alte obiecte utilizate în scopuri de testare oficială, ştiinţifice sau educaţionale, pentru teste, selecţia de soiuri şi reproducere în ceea ce priveşte zonele protejate
Prin derogare de la interdicţiile şi cerinţele prevăzute la articolul 53 alineatul (1) şi la articolul 54 alineatul (1), articolul 48 se aplică mutatis mutandis introducerii şi circulaţiei în zonele protejate a plantelor, produselor vegetale şi altor obiecte care figurează în actele de punere în aplicare prevăzute la articolul 53 alineatele (2) şi (3) şi la articolul 54 alineatele (2) şi (3) şi utilizate în scopuri de testare oficială, ştiinţifice sau educaţionale, pentru teste, selecţia de soiuri sau reproducere.
Art. 59: Cerinţe generale privind vehiculele, utilajele şi materialul de ambalaj
(1)Vehiculele, utilajele şi materialul de ambalaj utilizate pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care sunt menţionate în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 28 alineatele (1) şi (2), al articolului 30 alineatele (1) şi (3), al articolului 40 alineatul (2), al articolului 41 alineatele (2) şi (3), al articolului 42 alineatul (3) şi al articolului 49 alineatul (1) şi care circulă înspre teritoriul Uniunii sau în interiorul acestuia, sau prin teritoriul Uniunii în temeiul articolului 47, sunt indemne de organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune şi de organismele dăunătoare care intră sub incidenţa unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1).
(2)Alineatul (1) se aplică zonelor protejate şi în ceea ce priveşte respectivele organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate.
Art. 60: Desemnarea staţiilor de carantină şi a instalaţiilor de izolare
(1)În scopurile menţionate la articolele 8, 48, 49 şi 58, statele membre iau una sau mai multe din măsurile următoare, ţinând seama de riscul legat de organisme dăunătoare relevante:
a)desemnează pe teritoriul lor staţii de carantină sau instalaţii de izolare;
b)autorizează utilizarea unor staţii de carantină sau a unor instalaţii de izolare desemnate într-un alt stat membru, cu condiţia ca, după caz, respectivul stat membru să fi fost de acord cu o astfel de autorizare;
c)desemnează temporar spaţiile operatorilor profesionişti sau ale altor persoane drept instalaţii de izolare pentru organismele dăunătoare, plantele, produsele vegetale sau alte obiecte şi utilizările lor respective, astfel cum se prevede în articolele 8, 48 şi 49.
(2)Statele membre transmit, la cerere, Comisiei şi celorlalte state membre o listă a staţiilor de carantină şi a instalaţiilor de izolare desemnate pe teritoriul lor.
Art. 61: Cerinţe privind staţiile de carantină şi instalaţiile de izolare
(1)Staţiile de carantină şi instalaţiile de izolare menţionate la articolul 60 respectă următoarele cerinţe menite să prevină răspândirea organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune:
a)oferă izolarea fizică a organismelor dăunătoare, plantelor, produselor vegetale şi a altor obiecte care trebuie ţinute în carantină sau în izolare şi se asigură că acestea nu pot fi accesate sau îndepărtate din respectivele staţii sau instalaţii fără consimţământul autorităţii competente;
b)dispun de sisteme, sau au acces la sisteme pentru sterilizarea, decontaminarea sau distrugerea plantelor, produselor vegetale şi a altor obiecte infestate şi a deşeurilor şi a echipamentelor înainte de îndepărtarea din staţii sau instalaţii;
c)dispun de identificarea şi descrierea sarcinilor respectivelor staţii şi instalaţii, a persoanelor responsabile de efectuarea sarcinilor şi a condiţiilor în care acestea îndeplinesc respectivele sarcini;
d)dispun de suficient personal calificat şi pregătit în mod adecvat şi cu o experienţă corespunzătoare; şi
e)dispun de un plan de urgenţă pentru eliminarea eficace a oricărei prezenţe neintenţionate a unor organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune şi a unor organisme dăunătoare care intră sub incidenţa unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1) şi pentru prevenirea răspândirii lor.
(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme specifice pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a cerinţelor stabilite la alineatul (1) în legătură cu tipul de plante, produse vegetale şi alte obiecte şi cu riscul real şi potenţial, inclusiv cerinţe specifice în scopuri de testare oficială, ştiinţifice sau educaţionale, pentru teste, selecţia de soiuri sau reproducere.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 62: Funcţionarea staţiilor de carantină şi a instalaţiilor de izolare
(1)Persoana responsabilă de staţia de carantină sau de instalaţia de izolare monitorizează staţia sau instalaţia respectivă şi zonele din vecinătatea imediată a acesteia în vederea depistării prezenţei neintenţionate a dăunătorilor de carantină pentru Uniune şi a dăunătorilor care intră sub incidenţa unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1).
(2)Dacă se constată sau există suspiciuni cu privire la prezenţa neintenţionată a unui organism dăunător menţionat la alineatul (1), persoana responsabilă de staţia de carantină sau de instalaţia de izolare respectivă ia măsurile corespunzătoare, pe baza planului de urgenţă menţionat la articolul 61 alineatul (1) litera (e). Obligaţiile prevăzute pentru operatorii profesionişti la articolul 14 se aplică mutatis mutandis persoanei responsabile de staţia de carantină sau de instalaţia de izolare.
(3)Persoana responsabilă de staţia de carantină sau de instalaţia de izolare ţine evidenţe privind următoarele:
a)personalul angajat;
b)vizitatorii care pătrund în staţie sau în instalaţie;
c)organismele dăunătoare, plantele, produsele vegetale şi alte obiecte care intră şi ies din staţie sau din instalaţie;
d)locul de origine a acestor plante, produse vegetale şi alte obiecte; şi
e)observaţii privind prezenţa unor dăunători pe aceste plante, produse vegetale şi alte obiecte în interiorul staţiei de carantină sau al instalaţiei de izolare şi în vecinătatea imediată a acestora.
Aceste evidenţe se păstrează pentru o perioadă de trei ani.
Art. 63: Supravegherea staţiilor de carantină şi a instalaţiilor de izolare şi revocarea desemnării
(1)Autoritatea competentă inspectează în mod periodic staţiile de carantină şi instalaţiile de izolare pentru a verifica dacă acestea respectă cerinţele prevăzute la articolul 61 şi condiţiile de funcţionare prevăzute la articolul 62.
Frecvenţa inspecţiilor respective este stabilită de autoritatea competentă în funcţie de riscurile de dăunători asociate funcţionării staţiilor de carantină sau instalaţiilor de izolare.
(2)Pe baza inspecţiei menţionate la alineatul (1), autoritatea competentă poate solicita persoanei responsabile de staţia de carantină sau de instalaţia de izolare să pună în aplicare măsuri corectoare pentru a asigura conformitatea cu articolele 61 şi 62, fie imediat, fie într-un anumit termen.
Atunci când autoritatea competentă concluzionează că staţia de carantină sau instalaţia de izolare ori persoana responsabilă în cauză nu respectă articolele 61 şi 62, autoritatea respectivă ia de îndată măsurile necesare pentru a se asigura că neconformitatea cu dispoziţiile menţionate nu persistă. Măsurile respective pot include revocarea sau suspendarea desemnării menţionate la articolul 60 alineatul (1).
(3)Atunci când autoritatea competentă a luat măsuri în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, altele decât revocarea desemnării menţionate la articolul 60 alineatul (1), şi dacă neconformitatea cu articolele 61 şi 62 persistă, autoritatea respectivă revocă fără întârziere desemnarea.
Art. 64: Eliberarea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte din staţiile de carantină şi instalaţiile de izolare
(1)Plantele, produsele vegetale şi alte obiecte pot să părăsească staţiile de carantină sau instalaţiile de izolare numai după obţinerea autorizaţiei din partea autorităţilor competente, dacă se confirmă că sunt indemne de organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune şi de organisme dăunătoare care intră sub incidenţa unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1) sau, după caz, de dăunători de carantină pentru zone protejate.
(2)Autoritatea competentă poate autoriza circulaţia plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte infestate cu un dăunător de carantină pentru Uniune sau cu un dăunător pentru care se aplică măsurile adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1), dintr-o staţie de carantină sau o instalaţie de izolare către o altă staţie de carantină sau instalaţie de izolare, dacă circulaţia respectivă este justificată de motive de testare oficială sau ştiinţifice şi se desfăşoară în condiţiile stabilite de autoritatea competentă.
(3)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme specifice cu privire la eliberarea de plante, produse vegetale şi alte obiecte din staţiile de carantină şi instalaţiile de izolare şi, după caz, cerinţe privind etichetarea referitoare la eliberarea acestora sau la circulaţia lor menţionată la alineatul (2).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 65: Registrul oficial al operatorilor profesionişti
(1)Autoritatea competentă întocmeşte şi menţine la zi un registru care conţine următorii operatori profesionişti, care operează pe teritoriul statului membru în cauză:
a)operatorii profesionişti care introduc sau fac să circule în Uniune plante, produse vegetale şi alte obiecte pentru care este necesar un certificat fitosanitar sau, după caz, un paşaport fitosanitar în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 72 alineatul (1), articolului 73, articolului 74 alineatul (1), articolului 79 alineatul (1) şi articolului 80 alineatul (1);
b)operatorii profesionişti autorizaţi să elibereze paşapoarte fitosanitare în conformitate cu articolul 89;
c)operatorii profesionişti care solicită autorităţii competente să elibereze certificatele menţionate la articolele 100, 101 şi 102;
d)operatorii profesionişti autorizaţi să aplice marcajele menţionate la articolul 98, operatorii profesionişti autorizaţi să elibereze atestări în conformitate cu articolul 99, operatorii profesionişti care furnizează informaţii în conformitate cu articolul 45 sau 55, operatorii profesionişti care introduc în zonele de frontieră plante, produse vegetale sau alte obiecte în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) sau cu articolul 56 sau care desfăşoară activităţi privind plantele relevante din zonele demarcate, cu excepţia cazului în care respectivii operatori sunt înscrişi într-un alt registru oficial care este accesibil autorităţilor competente; şi
e)operatorii profesionişti, alţii decât cei menţionaţi la literele (a)-(d) de la prezentul paragraf, dacă un act de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 28 alineatul (1), al articolului 30 alineatul (1), al articolului 41 alineatul (2), al articolului 49 alineatul (1), al articolului 53 alineatul (2) sau al articolului 54 alineatul (2) impune acest lucru.
Statele membre pot decide că şi alte categorii de cultivatori sau alţi operatori profesionişti să fie înregistraţi, dacă acest lucru este justificat de riscul legat de organisme dăunătoare prezentat de plantele pe care le cultivă sau de orice altă activitate a acestora.
(2)Un operator profesionist poate fi înregistrat o singură dată în registrul unei autorităţi competente. După caz, înregistrarea poate fi efectuată cu trimiteri explicite la fiecare dintre diferitele spaţii, după cum se menţionează la articolul 66 alineatul (2) litera (d).
(3)Alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică unui operator profesionist care îndeplineşte unul sau mai multe dintre următoarele criterii:
a)aprovizionează utilizatorii finali în mod exclusiv şi direct cu cantităţi mici de plante, produse vegetale şi alte obiecte, prin alte mijloace decât vânzările prin contracte la distanţă;
b)aprovizionează utilizatorii finali în mod exclusiv şi direct cu cantităţi mici de seminţe, altele decât seminţele care intră sub incidenţa articolului 72;
c)activitatea sa profesională în ceea ce priveşte plantele, produsele vegetale şi alte obiecte se limitează la transportul acestora pentru un alt operator profesionist;
d)activitatea sa profesională se referă exclusiv la transportul materialelor de orice tip care utilizează materiale de ambalaj din lemn.
Statele membre pot decide să nu aplice excepţia menţionată la primul paragraf litera (a) tuturor sau anumitor cultivatori sau altor operatori profesionişti, dacă acest lucru este justificat de riscul legat de organisme dăunătoare prezentat de plantele pe care le cultivă sau care sunt vizate de orice altă activitate a acestora.
(4)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 105, privind unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:
a)modificarea prezentului regulament pentru adăugarea altor categorii de operatori profesionişti care să fie exceptate de la aplicarea alineatului (1) de la prezentul articol, dacă o înregistrare ar constitui o sarcină administrativă disproporţionată pentru aceştia comparativ cu riscul redus legat de organisme dăunătoare asociat activităţilor lor profesionale;
b)completarea prezentului regulament pentru stabilirea cerinţelor speciale pentru înregistrarea anumitor categorii de operatori profesionişti, ţinând seama de natura activităţii sau a plantei, a produsului vegetal sau a altui obiect vizat;
c)completarea prezentului regulament pentru stabilirea valorilor maxime pentru cantităţile mici de anumite plante, produse vegetale sau alte obiecte, astfel cum se prevede la alineatul (3) primul paragraf litera (a). Valorile respective se stabilesc în funcţie de plantele, produsele vegetale şi alte obiecte şi de respectivele riscuri legate de organismele dăunătoare.
Art. 66: Procedura de înregistrare
(1)Operatorii profesionişti care intră sub incidenţa articolului 65 alineatul (1) depun la autorităţile competente o cerere de înregistrare.
(2)Respectiva cerere de înregistrare cuprinde următoarele elemente:
a)numele, adresa din statul membru de înregistrare şi datele de contact ale operatorului profesionist;
b)o declaraţie privind intenţia operatorului profesionist de a exercita una sau mai multe dintre activităţile menţionate la articolul 65 alineatul (1), în ceea ce priveşte plantele, produsele vegetale şi alte obiecte;
c)o declaraţie privind intenţia operatorului profesionist de a desfăşura, după caz, una sau mai multe dintre următoarele activităţi:
(i)eliberarea de paşapoarte fitosanitare pentru plante, produse vegetale şi alte obiecte, în conformitate cu articolul 84 alineatul (1);
(ii)aplicarea marcajului pe materialele de ambalaj din lemn, astfel cum se menţionează la articolul 96 alineatul (1);
(iii)eliberarea oricărei alte atestări, menţionată la articolul 99 alineatul (1);
d)adresa spaţiilor şi, după caz, amplasarea parcelelor de teren utilizate de operatorul profesionist în statul membru în cauză pentru desfăşurarea activităţilor menţionate la articolul 65 alineatul (1), în scopul înregistrării;
e)tipurile de marfă, familiile, genurile sau speciile de plante şi de produse vegetale, şi, după caz, natura altor obiecte vizate de activităţile operatorului profesionist, astfel cum se menţionează la articolul 65 alineatul (1).
(3)Autorităţile competente înregistrează un operator profesionist fără întârziere atunci când cererea de înregistrare conţine elementele prevăzute la alineatul (2).
(4)Prin derogare de la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, o autoritate competentă înregistrează un operator profesionist fără ca acesta să depună o cerere de înregistrare dacă operatorul respectiv este înregistrat în conformitate cu articolul 6 alineatul (5) paragraful al treilea, cu articolul 6 alineatul (6) sau cu articolul 13c alineatul (1) litera (b) din Directiva 2000/29/CE privind normele fitosanitare naţionale şi dacă toate elementele prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol se află la dispoziţia respectivei autorităţi competente. Dacă este cazul caz, operatorul profesionist în cauză prezintă o versiune actualizată a elementelor respective în termen de 14 martie 2020.
(5)Operatorii înregistraţi prezintă anual, dacă este cazul, informaţii actualizate privind eventualele modificări ale datelor menţionate la alineatul (2) literele (d) şi (e) şi declaraţiile menţionate la alineatul (2) literele (b) şi (c). Prezentarea informaţiilor respective se realizează până la data de 30 aprilie a fiecărui an în ceea ce priveşte actualizarea datelor din anul precedent.
Cererea de actualizare a datelor menţionate la alineatul (2) litera (a) se depune în termen de cel mult 30 de zile de la modificarea datelor respective.
(6)Dacă autoritatea competentă ia cunoştinţă de faptul că operatorul înregistrat nu mai desfăşoară activităţile menţionate la articolul 65 alineatul (1), sau că elementele din cererea prezentată de către operatorul înregistrat în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol nu mai sunt corecte, aceasta solicită respectivului operator să rectifice, fie imediat, fie într-un interval de timp determinat, elementele în cauză.
Dacă operatorul înregistrat nu rectifică respectivele elemente în termenul stabilit de autoritatea competentă, aceasta modifică sau revocă, după caz, înregistrarea operatorului în cauză.
Art. 67: Conţinutul registrului
Registrul conţine elementele prevăzute la articolul 66 alineatul (2) literele (a), (b), (d) şi (e) precum şi următoarele elemente:
a)numărul de înregistrare oficial, care include codul format din două litere menţionat în norma ISO 3166-1-alpha-2 (1) pentru statul membru în care este înregistrat operatorul profesionist;
(1)ISO 3166-1:2006, Coduri pentru reprezentarea numelor ţărilor şi a subdiviziunilor acestora - Partea 1: Codurile ţărilor. Organizaţia Internaţională de Standardizare, Geneva.
b)după caz, specificarea activităţilor menţionate la articolul 66 alineatul (2) litera (c) pentru care operatorul profesionist este autorizat şi, după caz, plantele, produsele vegetale sau alte obiecte specifice vizate.
Art. 68: Disponibilitatea informaţiilor din registrele oficiale
(1)Pe baza unei cereri motivate, statul membru care ţine registrul respectiv pune informaţiile pe care le conţine acesta la dispoziţia celorlalte state membre sau a Comisiei, pentru uz propriu.
(2)Pe baza unei cereri justificate, statul membru care ţine registrul respectiv pune informaţiile menţionate la articolul 66 alineatul (2) literele (a) şi (b) şi la articolul 67 litera (b), privind un anumit operator înregistrat, la dispoziţia oricărui operator profesionist care este stabilit în Uniune, pentru uz propriu.
(3)Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere normelor naţionale şi ale Uniunii privind confidenţialitatea, accesul la informaţii şi protecţia datelor cu caracter personal.
Art. 69: Trasabilitatea
(1)Un operator profesionist căruia i se furnizează plante, produse vegetale sau alte obiecte cărora li se aplică cerinţe sau condiţii în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(d), articolul 28 alineatele (2) şi (3), articolul 30 alineatele (1), (3) şi (4), articolul 37 alineatul (2), articolul 41 alineatele (2) şi (3), articolul 46 alineatele (1) şi (3), articolul 48 alineatele (1) şi (2), articolul 49 alineatul (1), articolul 54 alineatele (2) şi (3), articolele 56, 57 şi 58 şi cu articolul 79 alineatul (1) ţine evidenţe care să permită operatorului respectiv să identifice, pentru fiecare unitate de comerţ de plante, produse vegetale sau alte obiecte furnizate, operatorii profesionişti care le-au furnizat.
(2)Un operator profesionist care furnizează plante, produse vegetale sau alte obiecte cărora li se aplică cerinţe sau condiţii în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(d), articolul 28 alineatele (2) şi (3), articolul 30 alineatele (1), (3) şi (4), articolul 37 alineatul (2), articolul 41 alineatele (2) şi (3), articolul 46 alineatele (1) şi (3), articolul 47 alineatul (1), articolul 48 alineatele (1) şi (2), articolul 49 alineatul (1), articolul 54 alineatele (2) şi (3), articolele 56, 57 şi 58 şi cu articolul 79 alineatul (1) ţine evidenţe care să îi permită operatorului respectiv să identifice, pentru fiecare unitate de comerţ de plante, produse vegetale sau alte obiecte pe care le-a furnizat, operatorii profesionişti cărora le-au fost furnizate.
(3)În cazul în care un operator autorizat eliberează un paşaport fitosanitar în temeiul articolului 84 alineatul (1) şi în cazul în care autoritatea competentă eliberează un paşaport fitosanitar în temeiul articolului 84 alineatul (2) pentru un operator înregistrat, operatorul respectiv se asigură, în scopul asigurării trasabilităţii în conformitate cu alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, că înregistrează următoarele informaţii în ceea ce priveşte paşaportul fitosanitar respectiv:
a)după caz, operatorul profesionist care a furnizat unitatea de comerţ în cauză;
b)operatorul profesionist căruia i-a fost furnizată unitatea de comerţ în cauză; şi
c)informaţii relevante privind paşaportul fitosanitar.
(4)Operatorii profesionişti păstrează evidenţele menţionate la alineatele (1), (2) şi (3) timp de cel puţin trei ani de la data la care planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză a fost furnizat către sau de către aceştia.
(5)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme specifice privind următoarele elemente:
a)o perioadă minimă mai lungă sau mai scurtă decât cea menţionată la alineatul (4) cu privire la anumite plante, atunci când acest lucru este justificat de durata perioadei de cultivare a plantelor respective; şi
b)cerinţe referitoare la accesibilitatea evidenţelor care trebuie ţinute de operatorii profesionişti, menţionate la alineatele (1) şi (2).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(6)Operatorii profesionişti menţionaţi la alineatul (4) transmit autorităţii competente, la cerere, informaţiile din evidenţele menţionate la alineatele (1), (2) şi (3).
(7)Prezentul articol nu se aplică operatorilor profesionişti menţionaţi la articolul 65 alineatul (3) primul paragraf literele (c) şi (d).
Art. 70: Circulaţia plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte în interiorul spaţiilor operatorilor profesionişti şi între acestea
(1)Operatorii profesionişti cărora li se furnizează sau care furnizează plante, produse vegetale sau alte obiecte menţionate la articolul 69 alineatele (1) şi (2) instituie sisteme sau proceduri de trasabilitate care să permită identificarea deplasărilor respectivelor plante, produse vegetale şi alte obiecte în interiorul propriilor spaţii şi între acestea.
Primul paragraf nu se aplică operatorilor profesionişti menţionaţi la articolul 65 alineatul (3) primul paragraf literele (c) şi (d).
(2)Informaţiile identificate de sistemele sau procedurile menţionate la alineatul (1) cu privire la circulaţia plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte în interiorul spaţiilor operatorilor profesionişti menţionaţi la respectivul alineat şi, respectiv, între acestea sunt puse la dispoziţia autorităţii competente, la cererea acesteia.
Art. 71: Certificatul fitosanitar pentru introducerea pe teritoriul Uniunii
(1)Un certificat fitosanitar pentru introducerea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte pe teritoriul Uniunii este un document eliberat de o ţară terţă care îndeplineşte condiţiile de la articolul 76, are conţinutul prevăzut în partea A din anexa V, sau, dacă este cazul, în partea B din anexa V şi certifică faptul că planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)este indemn(ă) de organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune şi de organisme dăunătoare care intră sub incidenţa unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1);
b)respectă dispoziţiile articolului 37 alineatul (1) în ceea ce priveşte prezenţa organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune la plantele destinate plantării;
c)respectă cerinţele menţionate la articolul 41 alineatele (2) şi (3) sau, după caz, la articolul 54 alineatele (2) şi (3);
d)după caz, respectă normele adoptate în conformitate cu dispoziţiile adoptate în temeiul articolului 28 alineatul (1) primul paragraf litera (d), al articolului 28 alineatul (2) şi al articolului 30 alineatul (1).
(2)Certificatul fitosanitar precizează la rubrica "Declaraţie suplimentară" care cerinţă specifică este îndeplinită, ori de câte ori actul de punere în aplicare respectiv, adoptat în temeiul articolului 28 alineatele (1) şi (2), al articolului 30 alineatele (1) şi (3), al articolului 37 alineatul (2), al articolului 41 alineatele (2) şi (3) şi al articolului 54 alineatele (2) şi (3), permite mai multe opţiuni diferite în ceea ce priveşte aceste cerinţe. Specificaţia respectivă include textul integral al cerinţei relevante.
(3)Dacă este cazul, certificatul fitosanitar menţionează că plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză respectă măsurile fitosanitare recunoscute ca echivalente, în conformitate cu articolul 44, cu cerinţele prevăzute în actul de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 41 alineatul (3).
(4)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 105, pentru modificarea părţilor A şi B din anexa V în scopul adaptării la evoluţia standardelor internaţionale relevante.
Art. 72: Plante, produse vegetale şi alte obiecte pentru care sunt necesare certificate fitosanitare
(1)Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia elaborează o listă a plantelor, produselor vegetale şi a altor obiecte şi a respectivelor ţări terţe de origine sau de expediere pentru care este necesar un certificat fitosanitar pentru introducerea pe teritoriul Uniunii.
Lista respectivă include:
a)toate plantele destinate plantării, altele decât seminţele;
b)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte incluse pe lista de la punctul I din partea B din anexa V la Directiva 2000/29/CE;
c)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte pentru care au fost adoptate cerinţe în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) primul paragraf litera (d) şi cu articolul 30 alineatul (1), în ceea ce priveşte introducerea acestora pe teritoriul Uniunii;
d)seminţele sau, după caz, cartofii de sămânţă care figurează în lista din actul de punere în aplicare prevăzut la articolul 37 alineatul (2) din prezentul regulament şi care intră sub incidenţa deciziilor de echivalare adoptate în temeiul Directivelor 66/401/CEE, 66/402/CEE, 98/56/CE, 1999/105/CE, 2002/54/CE, 2002/55/CE, 2002/56/CE şi 2002/57/CE;
e)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte care figurează în lista din actele de punere în aplicare prevăzute la articolul 41 alineatele (2) şi (3); şi
f)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte care intră sub incidenţa articolului 49 alineatul (2) al doilea paragraf literele (a) şi (b).
Literele (a)-(e) de la primul paragraf nu se aplică, iar certificatul fitosanitar nu este necesar în cazul în care actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) primul paragraf litera (d), articolul 30 alineatul (1) sau cu articolul 41 alineatele (2) şi (3) prevede o dovadă a conformităţii sub forma unui marcaj oficial, astfel cum se prevede la articolul 96 alineatul (1), sau a unei alte atestări oficiale, astfel cum se menţionează la articolul 99 alineatul (1).
În lista stabilită prin actul de punere în aplicare menţionat, plantele, produsele vegetale şi alte obiecte sunt, de asemenea, identificate prin codurile NC aferente, atunci când acestea sunt disponibile. Se menţionează, în plus, alte coduri stabilite prin legislaţia Uniunii, atunci când acestea aduc precizări suplimentare cu privire la codul NC aplicabil pentru o plantă specifică, un produs vegetal sau alt obiect specific.
(2)Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia modifică actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1), în oricare dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, inclus în actul respectiv, nu îndeplineşte dispoziţiile de la alineatul (1) primul paragraf litera (c), (d) sau (e);
b)în cazul în care o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, care nu a fost inclus în actul de punere în aplicare respectiv, îndeplineşte dispoziţiile de la alineatul (1) primul paragraf litera (c), (d) sau (e).
(3)În plus faţă de situaţiile menţionate la alineatul (2), Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, să modifice actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1), în conformitate cu principiile prevăzute în secţiunea 2 din anexa II, în cazul în care există riscul ca o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, care nu figurează în actul respectiv, să găzduiască un organism dăunător de carantină pentru Uniune ori un organism dăunător care face obiectul măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 30 alineatul (1), sau în cazul în care, pentru o plantă, produs vegetal sau alt obiect care figurează în actul menţionat riscul respectiv nu mai există.
(4)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (1), (2) şi (3) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(5)Prin derogare de la alineatele (1), (2) şi (3), nu se solicită un certificat fitosanitar pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care intră sub incidenţa articolelor 46, 47 şi 48 şi a articolului 75 alineatul (1).
Art. 73: Alte plante pentru care sunt necesare certificate fitosanitare
Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, necesitatea unui certificat fitosanitar pentru introducerea pe teritoriul Uniunii a altor plante decât cele care figurează pe listă şi sunt menţionate la articolul 72 alineatul (1).
Cu toate acestea, actele de punere în aplicare respective prevăd că nu este necesar un certificat fitosanitar pentru plantele în cazul cărora o evaluare, bazată pe dovezi privind riscurile legate de organisme dăunătoare şi pe experienţa comercială, demonstrează că un astfel de certificat nu este necesar. Evaluarea respectivă ţine seama de criteriile prevăzute în anexa VI. După caz, evaluarea respectivă poate aborda doar plante dintr-o anumită ţară terţă de origine sau de expediere sau un grup de ţări terţe de origine sau de expediere.
În lista stabilită prin actul de punere în aplicare menţionat, plantele sunt, de asemenea, identificate prin codurile NC aferente, atunci când acestea sunt disponibile.
Se menţionează, în plus, alte coduri stabilite prin legislaţia Uniunii, atunci când acestea aduc precizări suplimentare cu privire la codul NC aplicabil pentru o plantă specifică, un produs vegetal sau alt obiect specific.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă sau se modifică în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2). Primul dintre actele de punere în aplicare menţionate se adoptă până la 14 decembrie 2018.
Art. 74: Plantele, produsele vegetale şi alte obiecte pentru care sunt necesare certificate fitosanitare pentru introducerea într-o zonă protejată
(1)Sunt necesare certificate fitosanitare, în plus faţă de cazurile menţionate la articolul 72 alineatele (1), (2) şi (3), pentru introducerea unor plante, produse vegetale şi alte obiecte în anumite zone protejate din anumite ţări terţe de origine sau de expediere.
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia elaborează o listă a acelor plante, produse vegetale şi alte obiecte şi a respectivelor ţări terţe de origine sau de expediere menţionate la primul paragraf.
Lista respectivă include:
a)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte, enumerate în partea B punctul II din anexa V la Directiva 2000/29/CE, în cuprinsul primului dintre actele de punere în aplicare menţionate;
b)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte care figurează în lista din actul de punere în aplicare prevăzut la articolul 54 alineatul (2) sau (3) din prezentul regulament.
În lista stabilită prin actele de punere în aplicare menţionate, plantele, produsele vegetale şi alte obiecte sunt, de asemenea, identificate prin codurile NC aferente, atunci când acestea sunt disponibile. Se menţionează, în plus, alte coduri stabilite prin legislaţia Uniunii, atunci când acestea aduc precizări suplimentare cu privire la codul NC aplicabil pentru o plantă specifică, un produs vegetal sau alt obiect specific.
Un certificat fitosanitar nu este necesar pentru plantele, produsele vegetale şi alte obiecte incluse pe listă în cazul în care un act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) sau (3) prevede o dovadă a conformităţii sub forma unui marcaj oficial, astfel cum se prevede la articolul 96 alineatul (1), sau a unei alte atestări oficiale, astfel cum se menţionează la articolul 99 alineatul (1).
(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia modifică actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1), în următoarele cazuri:
a)în cazul în care o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, inclus în actul respectiv, nu îndeplineşte dispoziţiile de la alineatul (1) al treilea paragraf litera (b);
b)în cazul în care o plantă, un produs vegetal sau alt obiect care nu figurează în actul respectiv îndeplineşte cerinţele de la alineatul (1) al treilea paragraf litera (b).
(3)În plus faţă de cazurile menţionate la alineatul (2), Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, să modifice actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1), în conformitate cu principiile prevăzute în secţiunea 2 din anexa II, în cazul în care există riscul ca o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, care nu figurează în actul menţionat, să găzduiască dăunătorul de carantină pentru zone protejate respectiv, sau în cazul în care, pentru o plantă, produs vegetal sau alt obiect care figurează în actul menţionat riscul respectiv nu mai există.
(4)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (1), (2) şi (3) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(5)Prin derogare de la alineatele (1), (2) şi (3), nu se solicită un certificat fitosanitar pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care intră sub incidenţa articolelor 56, 57, şi 58 şi a articolului 75 alineatul (1).
Art. 75: Excepţii pentru bagajele călătorilor
(1)Cantităţi mici de anumite plante, altele decât plantele destinate plantării, şi de produse vegetale şi alte obiecte provenind dintr-o ţară terţă pot fi exceptate de la cerinţa privind certificatul fitosanitar prevăzută la articolul 72 alineatul (1), la articolul 73 alineatul (1) şi la articolul 74 alineatul (1), dacă acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)sunt introduse pe teritoriul Uniunii în cadrul bagajelor personale ale călătorilor;
b)nu sunt folosite în scopuri comerciale sau profesionale;
c)care figurează în lista din actul de punere în aplicare prevăzut la alineatul (2) din prezentul articol.
(2)Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o listă cu plantele, produsele vegetale şi alte obiecte menţionate la alineatul (1), precum şi cu ţările terţe vizate, şi stabileşte cantitatea maximă, după caz, a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte care urmează să facă obiectul exceptării de la alineatul respectiv şi, după caz, una sau mai multe dintre măsurile de gestionare a riscurilor prevăzute în secţiunea 1 din anexa II.
Această listă, stabilirea cantităţii maxime în cauză şi, după caz, măsurile de gestionare a riscurilor se decid în funcţie de riscul legat de organismele dăunătoare prezentat de cantităţi mici din aceste plante, produse vegetale şi alte obiecte, în conformitate cu criteriile stabilite în secţiunea 2 din anexa II.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 76: Condiţii care trebuie îndeplinite de un certificat fitosanitar
(1)Fără a aduce atingere obligaţiilor în temeiul Convenţiei internaţionale pentru protecţia plantelor (CIPP) şi ţinând seama de standardele internaţionale relevante, autoritatea competentă acceptă un certificat fitosanitar care însoţeşte plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care urmează a fi introduse dintr-o ţară terţă numai dacă conţinutul respectivului certificat este conform cu partea A din anexa V. În cazul în care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte urmează a fi introduse dintr-o ţară terţă din care nu sunt originare, autoritatea competentă acceptă numai un certificat fitosanitar care este conform fie cu partea A, fie cu partea B din anexa V.
Autoritatea competentă nu acceptă certificatul fitosanitar dacă nu este prezentă declaraţia suplimentară prevăzută la articolul 71 alineatul (2), după caz, sau dacă aceasta nu este corectă, şi în cazul în care extrasul menţionat la articolul 71 alineatul (3), după caz, nu este prezent.
Autoritatea competentă nu acceptă un certificat fitosanitar de reexport dacă respectivul certificat fitosanitar nu este însoţit de certificatul fitosanitar de reexport original sau de o copie certificată a certificatului fitosanitar de reexport original.
(2)Autoritatea competentă acceptă numai certificate fitosanitare care îndeplinesc următoarele cerinţe:
a)sunt eliberate în cel puţin una dintre limbile oficiale ale Uniunii;
b)se adresează organizaţiei naţionale pentru protecţia plantelor dintr-un stat membru; şi
c)au fost eliberate cu nu mai mult de 14 zile înainte de data la care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte acoperite de acestea au părăsit ţara terţă în care au fost eliberate certificatele.
(3)În cazul unei ţări terţe care este parte contractantă la CIPP, autoritatea competentă nu acceptă decât certificatele fitosanitare eliberate de organizaţia naţională oficială pentru protecţia plantelor din respectiva ţară terţă sau, sub răspunderea acesteia, de către un funcţionar public care este calificat din punct de vedere tehnic şi autorizat în mod adecvat de respectiva organizaţie naţională oficială pentru protecţia plantelor.
(4)În cazul unei ţări terţe care nu este parte contractantă la CIPP, autoritatea competentă acceptă numai certificatele fitosanitare eliberate de autorităţile care sunt competente în conformitate cu normele naţionale ale ţării terţe respective şi notificate Comisiei. Comisia informează statele membre şi operatorii, prin intermediul sistemului electronic de notificare menţionat la articolul 103, în conformitate cu articolul 132 litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/625, cu privire la notificările primite.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 105, pentru a completa prezentul regulament în ceea ce priveşte condiţiile de acceptare menţionate la primul paragraf din prezentul alineat, pentru a asigura fiabilitatea certificatelor respective.

(5)Certificatele fitosanitare electronice sunt acceptate doar dacă sunt furnizate prin sau în cadrul unui schimb electronic cu sistemul computerizat integrat menţionat la articolul 131 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625.

Art. 77: Anularea unui certificat fitosanitar
(1)În cazul în care un certificat fitosanitar a fost eliberat în conformitate cu articolul 71 alineatele (1), (2) şi (3) şi autoritatea competentă în cauză concluzionează că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 76, aceasta anulează certificatul fitosanitar şi se asigură că acesta nu mai însoţeşte respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte vizate. În acest caz, în ceea ce priveşte plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză, autoritatea competentă ia una din măsurile prevăzute la articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/625.
După anulare, pe faţa certificatului în cauză se aplică, într-o poziţie vizibilă, o ştampilă triunghiulară de culoare roşie, cu marcajul "certificat anulat", de către autoritatea competentă respectivă, împreună cu denumirea sa şi data anulării. Menţiunea se scrie cu litere mari, în cel puţin una dintre limbile oficiale ale Uniunii.
(2)Prin sistemul electronic de notificare menţionat la articolul 103, statele membre informează Comisia şi alte state membre în cazul în care un certificat fitosanitar a fost anulat în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.
Ţara terţă care a eliberat certificatul fitosanitar este, de asemenea, informată de statul membru în cauză.
(3)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili aspecte tehnice privind anularea certificatelor fitosanitare electronice, astfel cum se menţionează la articolul 76 alineatul (5). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 78: Paşapoartele fitosanitare
Un paşaport fitosanitar este o etichetă oficială pentru circulaţia plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte pe teritoriul Uniunii şi, după caz, înspre zonele protejate şi în interiorul acestora, care atestă conformitatea cu toate cerinţele prevăzute la articolul 8 5 şi, pentru circulaţia înspre zonele protejate şi în interiorul acestora, cu cerinţele prevăzute la articolul 86, şi are conţinutul şi formatul prevăzute la articolul 83.
Art. 79: Plante, produse vegetale şi alte obiecte pentru care este necesar un paşaport fitosanitar pentru circulaţia pe teritoriul Uniunii
(1)Pentru circulaţia anumitor plante, produse vegetale şi alte obiecte pe teritoriul Uniunii sunt necesare paşapoarte fitosanitare. Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o listă a acelor plante, produse vegetale şi alte obiecte pentru circulaţia cărora pe teritoriul Uniunii este necesar un paşaport fitosanitar.
Lista respectivă include:
a)toate plantele destinate plantării, altele decât seminţele;
b)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte, enumerate în partea A punctul I din anexa V la Directiva 2000/29/CE, în măsura în care nu sunt incluse la litera (a) de la prezentul paragraf, în cuprinsul primului dintre actele de punere în aplicare menţionate;
c)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte pentru care au fost adoptate cerinţe în conformitate cu articolul 28 alineatul (1), (2) sau (3) sau cu articolul 30 alineatul (1), (3) sau (4) privind circulaţia acestora pe teritoriul Uniunii;
d)seminţele care figurează în lista din actul de punere în aplicare prevăzut la articolul 37 alineatul (2); şi
e)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte care figurează în lista din actele de punere în aplicare prevăzute la articolul 41 alineatele (2) şi (3) în ceea ce priveşte circulaţia lor pe teritoriul Uniunii, cu excepţia plantelor destinate plantării, a produselor vegetale şi a altor obiecte care necesită o altă etichetă specifică sau un alt tip de atestare în temeiul articolului respectiv.
(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia modifică actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1), în următoarele cazuri:
a)în cazul în care o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, care nu a fost inclus pe listă în actul de punere în aplicare respectiv, îndeplineşte condiţiile de la alineatul (1) al doilea paragraf litera (c), (d) sau (e);
b)în cazul în care o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, care figurează pe listă din actul respectiv, nu îndeplineşte condiţiile de la alineatul (1) al doilea paragraf litera (c), (d) sau (e);
(3)În plus faţă de situaţiile menţionate la alineatul (2), Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, să modifice actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1), în conformitate cu principiile prevăzute în secţiunea 2 din anexa II, în cazul în care există riscul ca o plantă, un produs vegetal sau alt obiect care nu este inclus în respectivul act să găzduiască un organism dăunător de carantină pentru Uniune sau în cazul în care, pentru o plantă, un produs vegetal sau alt obiect inclus în actul menţionat, riscul respectiv nu mai există.
(4)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (1), (2) şi (3) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(5)Prin derogare de la alineatele (1), (2) şi (3), nu este necesar un paşaport fitosanitar pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care intră sub incidenţa articolelor 46, 47, 48 şi 75.
(6)Până cel târziu la 14 decembrie 2021, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind experienţa dobândită ca urmare a extinderii sistemului paşaportului fitosanitar la circulaţia în ansamblu a plantelor destinate plantării pe teritoriul Uniunii, împreună cu o analiză clară a costurilor şi a beneficiilor pentru operatori, însoţită, dacă este cazul, de o propunere legislativă.
Art. 80: Plantele, produsele vegetale şi alte obiecte pentru care este necesar un paşaport fitosanitar pentru introducerea şi circulaţia în zonele protejate
(1)Paşapoartele fitosanitare sunt necesare pentru anumite plante, produse vegetale şi alte obiecte care sunt introduse sau care circulă în interiorul anumitor zone protejate.
Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o listă a acelor plante, produse vegetale şi alte obiecte pentru care este necesar un paşaport fitosanitar pentru introducerea şi deplasarea acestora în interiorul anumitor zone protejate.
Lista respectivă include:
a)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte, enumerate în partea A punctul II din anexa V la Directiva 2000/29/CE, în cuprinsul primului dintre actele de punere în aplicare menţionate;
b)alte plante, produse vegetale şi alte obiecte care figurează în lista din actele de punere în aplicare prevăzute la articolul 54 alineatul (3) din prezentul regulament.
(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate modifica actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1), în următoarele cazuri:
a)în cazul în care o plantă, un produs vegetal sau alt obiect care nu este inclus(ă) pe listă în respectivul act îndeplineşte condiţiile de la alineatul (1) al treilea paragraf litera (b); sau
b)în cazul în care o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect inclus în actul respectiv nu îndeplineşte dispoziţiile de la alineatul (1) al treilea paragraf litera (b).
(3)În plus faţă de cazurile menţionate la alineatul (2), Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, să modifice actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1), în conformitate cu principiile prevăzute în secţiunea 2 din anexa II, în cazul în care există riscul ca o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, care nu este inclus (ă) pe listă în actul menţionat, să găzduiască respectivul organism dăunător de carantină pentru zone protejate, sau în cazul în care, pentru o plantă, un produs vegetal sau alt obiect care este inclus(ă) pe listă în actul menţionat riscul respectiv nu mai există.
(4)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (1), (2) şi (3) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(5)Prin derogare de la alineatele (1), (2) şi (3), nu este necesar un paşaport fitosanitar pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care intră sub incidenţa articolelor 56, 57 şi 58.
Art. 81: Excepţie în ceea ce priveşte furnizarea directă către utilizatorii finali
(1)Nu este necesar un paşaport fitosanitar pentru circulaţia plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte furnizate direct către un utilizator final, inclusiv grădinarilor amatori.
Prezenta excepţie nu se aplică:
a)utilizatorilor finali care primesc respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte prin vânzări prin contracte la distanţă; sau
b)utilizatorilor finali ai plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte pentru care este necesar un paşaport fitosanitar pentru zone protejate în temeiul articolului 80.
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili ca cerinţele de la paragraful al doilea litera (b) să se aplice numai anumitor organisme dăunătoare relevante pentru zona protejată, sau numai anumitor plante, produse vegetale sau altor obiecte. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(2)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru completarea prezentului regulament prin care să prevadă cazurile în care, pentru anumite plante, produse vegetale sau alte obiecte, excepţia de la alineatul (1) din prezentul articol se aplică exclusiv cantităţilor mici. Actele delegate respective definesc cantităţile pe perioade de timp, în funcţie de planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză şi de respectivele riscuri legate de organismele dăunătoare.
(3)Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cazurile în care alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol nu se aplică anumitor plante, produse vegetale sau alte obiecte distribuite prin vânzări prin contracte la distanţă. Respectivele acte de punere în aplicare pot preciza anumite condiţii pentru aplicarea acestora. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).

Art. 82: Excepţii pentru circulaţia în spaţiile unui operator înregistrat şi între acestea
Nu este necesar un paşaport fitosanitar pentru circulaţia plantelor, ale produselor vegetale şi ale altor obiecte în spaţiile aceluiaşi operator înregistrat, aflate în imediată apropiere una faţă de cealaltă, şi între acestea.
Statele membre pot defini în mod mai detaliat imediata apropiere pe teritoriile lor respective şi pot preciza dacă trebuie eliberate anumite documente pentru deplasările menţionate în locul paşaportului fitosanitar.
În cazul în care deplasările menţionate au loc în interiorul a două sau mai multe state membre, pentru acordarea excepţiei de la cerinţa privind un paşaport fitosanitar este necesară aprobarea autorităţilor competente ale statelor membre în cauză.
Art. 83: Conţinutul şi formatul paşaportului fitosanitar
(1)Paşaportul fitosanitar se prezintă sub forma unei etichete distincte, aplicată pe orice suport adecvat pentru tipărirea elementelor menţionate la alineatul (2), cu condiţia ca paşaportul fitosanitar să se poată distinge în mod clar de orice alte informaţii sau etichete care se mai pot afla pe suportul respectiv.
Paşaportul fitosanitar este uşor de observat şi lizibil clar, iar informaţia înscrisă pe acesta este durabilă şi nu poate fi modificată.
(2)Paşaportul fitosanitar pentru circulaţia pe teritoriul Uniunii conţine elementele prevăzute în partea A din anexa VII.
Prin derogare de la anexa VII partea A punctul 1 litera (e), codul de trasabilitate nu este necesar în cazurile în care plantele destinate plantării îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)sunt pregătite astfel încât sunt gata de vânzare către utilizatorii finali fără nicio altă pregătire suplimentară şi nu există riscuri în ceea ce priveşte răspândirea organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune sau a organismelor dăunătoare care intră sub incidenţa unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1);
b)nu aparţin tipurilor sau speciilor care figurează în lista din actul de punere în aplicare prevăzut la alineatul (3) din prezentul articol.
(3)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia identifică tipurile şi speciile de plante destinate plantării pentru care derogarea menţionată la alineatul (2) nu se aplică. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(4)Paşaportul fitosanitar pentru introducerea şi circulaţia în interiorul unei zone protejate conţine elementele prevăzute în partea B din anexa VII.
(5)În cazul plantelor destinate plantării produse sau puse la dispoziţie pe piaţă, sub formă de materiale de prebază, de bază ori certificate sau seminţe de prebază, de bază ori certificate sau material săditor pentru cartofi de prebază, de bază ori certificat, astfel cum se menţionează în Directivele 66/401/CEE, 66/402/CEE, 68/193/CEE, 2002/54/CE, 2002/55/CE, 2002/56/CE, 2002/57/CE şi 2008/90/CE, paşaportul fitosanitar este inclus în mod distinct în eticheta oficială elaborată în conformitate cu dispoziţiile directivelor menţionate.
În cazul în care se aplică prezentul alineat, paşaportul fitosanitar pentru circulaţia pe teritoriul Uniunii conţine elementele prevăzute în partea C din anexa VII la prezentul regulament.
În cazul în care se aplică prezentul alineat, paşaportul fitosanitar pentru introducerea şi circulaţia în interiorul unei zone protejate conţine elementele prevăzute în partea D din anexa VII la prezentul regulament.
(6)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 105, pentru modificarea părţilor A, B, C şi D din anexa VII, pentru a adapta elementele respective, atunci când este cazul, la evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice.
(7)Până la 14 decembrie 2017, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificaţiile legate de paşaportul fitosanitar pentru circulaţia pe teritoriul Uniunii şi paşaportul fitosanitar pentru introducerea şi circulaţia în interiorul unei zone protejate, în ceea ce priveşte paşapoartele fitosanitare menţionate la alineatul (2) primul şi al doilea paragraf şi la alineatul (5) al doilea şi al treilea paragraf. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
În cazul în care natura anumitor plante, produse vegetale sau altor obiecte impune acest lucru, se pot stabili anumite specificaţii legate de dimensiuni pentru paşapoartele fitosanitare pentru respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte.
(8)Un paşaport fitosanitar poate fi eliberat, de asemenea, în format electronic (denumit în continuare "paşaport fitosanitar electronic"), cu condiţia ca acesta să conţină toate elementele menţionate la alineatul (2) şi ca aspectele tehnice să fi fost stabilite prin actele de punere în aplicare menţionate la al doilea paragraf de la prezentul alineat.
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili aspectele tehnice pentru eliberarea paşapoartelor fitosanitare electronice, pentru a asigura conformitatea acestora cu dispoziţiile prezentului articol şi modalităţi adecvate, credibile şi eficace pentru eliberarea respectivelor paşapoarte fitosanitare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 84: Eliberarea paşapoartelor fitosanitare de către operatorii profesionişti autorizaţi şi autorităţile competente
(1)Paşapoartele fitosanitare se eliberează de către operatorii autorizaţi, sub supravegherea autorităţilor competente.
Operatorii autorizaţi eliberează paşapoarte fitosanitare numai pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte pentru care sunt responsabili.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), autorităţile competente pot, de asemenea, elibera paşapoarte fitosanitare.
(3)Operatorii autorizaţi eliberează paşapoarte fitosanitare doar în spaţiile, depozitele colective şi centrele de distribuţie aflate sub responsabilitatea lor şi declarate de aceştia în conformitate cu articolul 66 alineatul (2) litera (d) sau, în cazul în care se aplică articolul 94 alineatul (1), într-un alt amplasament, dacă acest lucru este autorizat de autoritatea competentă.
Art. 85: Cerinţe de fond pentru paşaportul fitosanitar pentru circulaţia pe teritoriul Uniunii
Un paşaport fitosanitar se eliberează pentru circulaţia pe teritoriul Uniunii pentru o plantă, un produs vegetal sau alt obiect care îndeplineşte următoarele cerinţe:
a)este indemn(ă) de organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune sau de organisme dăunătoare care intră sub incidenţa unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1);
b)respectă dispoziţiile articolului 37 alineatul (1) în ceea ce priveşte prezenţa organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune la plantele destinate plantării şi dispoziţiile articolului 37 alineatul (4) referitoare la măsurile care trebuie luate;
c)respectă cerinţele referitoare la circulaţia pe teritoriul Uniunii, astfel cum se menţionează la articolul 41 alineatele (2) şi (3);
d)după caz, respectă normele adoptate în conformitate cu măsurile relevante adoptate în temeiul articolului 17 alineatul (3), al articolului 28 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(d), al articolului 28 alineatul (2) şi al articolului 30 alineatele (1) şi (3); şi
e)după caz, respectă măsurile adoptate de autorităţile competente pentru eradicarea organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune în temeiul articolului 17 alineatul (1) sau a organismelor dăunătoare cărora li se aplică măsuri adoptate în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) şi pentru eradicarea organismelor dăunătoare care se califică provizoriu drept organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune în conformitate cu articolul 29 alineatul (1).
Art. 86: Cerinţe de fond pentru paşaportul fitosanitar pentru circulaţia înspre zonele protejate şi în interiorul acestora
(1)Un paşaport fitosanitar se eliberează pentru introducerea şi circulaţia în interiorul unei zone protejate, a unei plante, a unui produs vegetal şi a altui obiect care îndeplineşte toate cerinţele prevăzute la articolul 85 şi, în plus, următoarele cerinţe:
a)este indemn(ă) de respectivele organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate; şi
b)respectă cerinţele menţionate la articolul 54 alineatele (2) şi (3).
(2)În cazul în care se aplică articolul 33 alineatul (2), paşaportul fitosanitar menţionat la alineatul (1) din prezentul articol nu se eliberează pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte originare din zona demarcată vizată care pot găzdui respectivul organism dăunător pentru zone protejate.
Art. 87: Examinări necesare pentru paşapoartele fitosanitare
(1)Un paşaport fitosanitar poate fi eliberat numai pentru plantele, produsele vegetale şi alte obiecte pentru care o examinare minuţioasă efectuată în conformitate cu alineatele (2), (3) şi (4) a arătat că acestea îndeplinesc cerinţele articolului 85 şi, după caz, ale articolului 86.
Plantele, produsele vegetale şi alte obiecte pot fi examinate în mod individual sau pe eşantioane reprezentative. Examinarea acoperă, de asemenea, materialul de ambalare a plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte în cauză.
(2)Examinarea se efectuează de către operatorul autorizat. Cu toate acestea, în următoarele cazuri, examinarea se efectuează de către autoritatea competentă:
a)în cazul în care în ceea ce priveşte inspecţiile, eşantionarea şi testarea se aplică alineatul (3) primul paragraf litera (c) din prezentul articol;
b)în cazul în care se aplică articolul 84 alineatul (2); sau
c)în cazul în care se efectuează o examinare în imediata apropiere, astfel cum se menţionează la alineatul (3) primul paragraf litera (b) din prezentul articol, iar operatorul autorizat nu are acces în respectiva zonă din imediata apropiere.
(3)Examinarea îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)se efectuează la momente corespunzătoare, şi luând în considerare riscurile implicate;
b)se efectuează în spaţiile menţionate la articolul 66 alineatul (2) litera (d). În cazurile în care actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 28 alineatul (1), al articolului 30 alineatul (1), al articolului 37 alineatul (4), al articolului 41 alineatul (2) sau al articolului 54 alineatul (2) impun acest lucru, se efectuează, de asemenea, o examinare în imediata apropiere a locului de producţie a plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte vizate;
c)se efectuează cel puţin prin examinare vizuală şi în mod suplimentar prin:
(i)inspecţii şi acţiuni de eşantionare şi testare realizate de autoritatea competentă, în cazul în care există suspiciuni privind prezenţa unui organism dăunător de carantină pentru Uniune sau a unor organisme dăunătoare cărora li se aplică măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1), sau în cazul în care există suspiciuni cu privire la prezenţa unui organism dăunător de carantină pentru zone protejate în zona protejată respectivă; sau
(ii)acţiuni de eşantionare şi testare în cazul în care există suspiciuni privind prezenţa unui organism dăunător reglementat care nu este de carantină pentru Uniune, peste pragurile respective;
d)rezultatele sale se înregistrează şi se păstrează pentru o perioadă de cel puţin trei ani.
Examinarea respectivă se efectuează fără a aduce atingere eventualelor cerinţe de examinare specifice sau măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 28 alineatul (1), (2) sau (3), articolul 30 alineatul (1), (3) sau (4), articolul 37 alineatul (4), articolul 41 alineatul (2) sau (3) sau cu articolul 54 alineatul (2) sau (3). În cazul în care respectivele cerinţe de examinare sau măsuri impun ca examinarea să fie efectuată de autoritatea competentă, examinarea respectivă nu se efectuează de către operatorul autorizat menţionat la alineatul (2) din prezentul articol.
(4)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru completarea prezentului regulament prin care să stabilească măsuri detaliate referitoare la examinarea vizuală, la prelevarea de probe şi la testare, precum şi la frecvenţa şi calendarul examinărilor, menţionate la alineatele (1), (2) şi (3) din prezentul articol, cu privire la anumite plante, produse vegetale şi alte obiecte, pe baza riscurilor specifice legate de organisme dăunătoare pe care le-ar putea prezenta. Examinările respective vizează, după caz, anumite plante destinate plantării care aparţin materialelor, seminţelor sau materialului săditor pentru cartofi de prebază, de bază sau certificate, materialului ori seminţelor standard sau materialului ori seminţelor CAC, astfel cum sunt menţionate respectiv în Directivele 66/401/CEE, 66/402/CEE, 68/193/CEE, 2002/54/CE, 2002/55/CE, 2002/56/CE, 2002/57/Ce, 2008/72/CE şi 2008/90/CE.
În cazul în care Comisia adoptă un astfel de acte delegate referitoare la anumite plante destinate plantării, iar respectivele plante destinate plantării intră sub incidenţa unor sisteme de certificare în conformitate cu Directivele 66/401/CEE, 66/402/CEE, 68/193/CEE, 2002/54/CE, 2002/55/CE, 2002/56/CE, 2002/57/CE şi 2008/90/CE, Comisia stabileşte cerinţele cu privire la examinările privind prezenţa organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune sau a organismelor dăunătoare cărora li se aplică măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1) din prezentul regulament şi a organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune şi examinările privind alte caracteristici ale plantelor destinate plantării în temeiul directivelor menţionate anterior în cadrul unui sistem de certificare unic.
Atunci când adoptă respectivele acte delegate, Comisia ţine seama de evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice şi a standardelor internaţionale.
Art. 88: Aplicarea paşapoartelor fitosanitare
Paşapoartele fitosanitare se aplică de către operatorii profesionişti în cauză pe unitatea de comerţ de plante, produse vegetale şi alte obiecte vizate înainte ca acestea să circule pe teritoriul Uniunii în temeiul articolului 79 sau către o zonă protejată ori în interiorul acesteia în conformitate cu articolul 80. În cazul în care respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte circulă într-un pachet, o legătură sau un container, paşaportul fitosanitar se aplică pe pachetul, legătura sau containerul respectiv.
Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dispoziţii referitoare la:
(a)stabilirea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte care, prin derogare de la primul paragraf, pot circula pe teritoriul Uniunii cu un paşaport fitosanitar asociat cu acestea într-un alt mod decât prin aplicare fizică, din cauza dimensiunii, a formei sau a modului de ambalare, care fac această aplicare imposibilă sau foarte dificilă; şi
(b)prevederea unor norme care să garanteze că paşaportul fitosanitar în cauză, deşi nu este aplicat, se referă în continuare la plantele, produsele vegetale şi alte obiecte în cauză.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).

Art. 89: Autorizarea operatorilor profesionişti în vederea eliberării de paşapoarte fitosanitare
(1)Autoritatea competentă acordă unui operator profesionist o autorizaţie pentru eliberarea paşapoartelor fitosanitare ("autorizaţie pentru eliberarea paşapoartelor fitosanitare") pentru anumite familii, genuri sau specii şi tipuri de marfă de plante, produse vegetale şi alte obiecte, dacă respectivul operator profesionist respectă cumulativ următoarele condiţii:
a)posedă cunoştinţele necesare pentru a efectua examinările menţionate la articolul 87 privind organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune sau organismele dăunătoare cărora li se aplică măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1), organismele dăunătoare de carantină pentru zone protejate şi organismele dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune care ar putea afecta plantele, produsele vegetale şi alte obiecte în cauză, precum şi privind semnele care indică prezenţa acestor dăunători, simptomele provocate de aceştia şi mijloacele de prevenire a prezenţei şi răspândirii lor;
b)dispune de sisteme şi proceduri care îi permit să îşi îndeplinească obligaţiile privind trasabilitatea în conformitate cu articolele 69 şi 70.
(2)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru completarea prezentului regulament pentru stabilirea criteriilor care trebuie îndeplinite de operatorii profesionişti pentru ca aceştia să fie în conformitate cu condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol, precum şi a procedurilor pentru asigurarea respectării criteriilor respective.
Art. 90: Obligaţiile operatorilor autorizaţi
(1)În cazul în care un operator autorizat intenţionează să elibereze un paşaport fitosanitar, acesta identifică şi să monitorizează punctele proceselor sale de producţie şi de circulaţie a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte care sunt esenţiale în ceea ce priveşte respectarea articolului 37 alineatul (1), a articolului 41 alineatul (1), a articolelor 85 şi 87 şi, după caz, a articolului 33 alineatul (2), a articolului 54 alineatul (1) şi a articolului 86, precum şi a normelor adoptate în temeiul articolului 28 alineatele (1), (2) şi (3), al articolului 30 alineatele (1), (3) şi (4) şi, după caz, al articolului 37 alineatul (4).
Acesta ţine evidenţe privind identificarea şi monitorizarea acestor puncte timp de cel puţin trei ani.
(2)Operatorul autorizat menţionat la alineatul (1) se asigură că, atunci când este necesar, se furnizează o formare profesională adecvată personalului său implicat în examinările menţionate la articolul 87, pentru a se asigura că personalul respectiv deţine cunoştinţele necesare pentru a efectua examinările menţionate anterior.
Art. 91: Planuri de gestionare a riscurilor legate de organismele dăunătoare
(1)Operatorii autorizaţi pot stabili planuri de gestionare a riscurilor legate de organismele dăunătoare. Autoritatea competentă aprobă planurile respective, dacă acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)stabilesc măsurile adecvate care să le permită operatorilor respectivi să îşi îndeplinească obligaţiile prevăzute la articolul 90 alineatul (1);
b)îndeplinesc cerinţele prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.
Operatorii autorizaţi care pun în aplicare un plan aprobat de gestionare a riscurilor legate de organismele dăunătoare pot face obiectul unor inspecţii cu frecvenţă redusă, astfel cum se menţionează la articolul 22 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/625.

(2)Planurile de gestionare a riscurilor legate de organismele dăunătoare acoperă, dacă este cazul sub forma unor manuale privind procedura standard de funcţionare, cel puţin următoarele aspecte:
a)informaţiile necesare în conformitate cu articolul 66 alineatul (2) privind înregistrarea operatorului autorizat;
b)informaţiile necesare în conformitate cu articolul 69 alineatul (4) şi articolul 70 alineatul (1) privind trasabilitatea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte;
c)o descriere a proceselor de producţie ale operatorului autorizat şi a activităţilor sale în ceea ce priveşte circulaţia şi vânzările de plante, produse vegetale şi alte obiecte;
d)o analiză a punctelor esenţiale menţionate la articolul 90 alineatul (1) şi măsurile luate de operatorul autorizat pentru atenuarea riscurilor legate de organismele dăunătoare asociate acestor puncte critice;
e)procedurile existente şi acţiunile prevăzute în cazul existenţei unor suspiciuni sau al constatării prezenţei organismelor dăunătoare de carantină, înregistrarea acestor suspiciuni sau constatări şi înregistrarea măsurilor luate în acest sens;
f)rolurile şi responsabilităţile personalului implicat în notificările menţionate la articolul 14, în examinările menţionate la articolul 87 alineatul (1), în eliberarea paşapoartelor fitosanitare în conformitate cu articolul 84 alineatul (1), articolul 93 alineatele (1) şi (2) şi articolul 94 şi în aplicarea paşapoartelor fitosanitare în conformitate cu articolul 88; şi
g)pregătirea furnizată personalului menţionat la litera (f) din prezentul alineat.
(3)În cazul în care autoritatea competentă ia cunoştinţă de faptul că operatorul profesionist în cauză nu aplică măsurile menţionate la alineatul (1) primul paragraf litera (a) sau că un plan de gestionare a riscurilor legate de organismele dăunătoare nu mai corespunde niciuneia dintre cerinţele prevăzute la alineatul (1) primul paragraf litera (b), autoritatea respectivă ia, fără întârziere, măsurile necesare pentru a garanta că neconformitatea cu respectivele condiţii nu persistă. Măsurile respective pot include retragerea aprobării planului menţionat.
În cazul în care autoritatea competentă a luat măsuri în conformitate cu primul paragraf, altele decât retragerea aprobării planului, şi dacă neconformitatea persistă, autoritatea respectivă retrage fără întârziere aprobarea.
Art. 92: Inspecţiile şi retragerea autorizaţiei
(1)Autoritatea competentă efectuează inspecţii cel puţin o dată pe an şi, dacă este cazul, desfăşoară acţiuni de eşantionare şi testare, pentru a verifica dacă operatorii autorizaţi respectă articolul 83 alineatul (1), (2), (4) sau (5), articolul 87, articolul 88, articolul 89 alineatul (1), articolul 90 sau articolul 93 alineatul (1), (2), (3) sau (5).
(2)În cazul în care autoritatea competentă ia cunoştinţă de faptul că un operator autorizat nu respectă dispoziţiile menţionate la alineatul (1), sau că o plantă, un produs vegetal sau alt obiect pentru care operatorul profesionist respectiv a eliberat un paşaport fitosanitar nu este conform cu articolul 85 sau, după caz, cu articolul 86, autoritatea respectivă ia fără întârziere măsurile necesare pentru a se asigura că neconformitatea cu dispoziţiile respective nu persistă.
Măsurile respective pot include retragerea autorizaţiei pentru eliberarea paşapoartelor fitosanitare pentru plantele, produsele vegetale şi alte obiecte în cauză.
(3)În cazul în care autoritatea competentă a luat măsuri în conformitate cu alineatul (2), altele decât retragerea autorizaţiei pentru eliberarea paşapoartelor fitosanitare pentru plantele, produsele vegetale şi alte obiecte în cauză, şi dacă neconformitatea cu articolul 85 sau, după caz, cu articolul 86 persistă, autoritatea respectivă retrage fără întârziere autorizaţia menţionată.
Art. 93: Înlocuirea paşaportului fitosanitar
(1)Un operator autorizat care a primit o unitate de comerţ de plante, de produse vegetale sau alte obiecte pentru care a fost eliberat un paşaport fitosanitar, sau autoritatea competentă care acţionează la cererea unui operator profesionist, poate elibera un nou paşaport fitosanitar pentru unitatea de comerţ respectivă, care înlocuieşte paşaportul fitosanitar eliberat iniţial pentru acea unitate de comerţ, dacă sunt îndeplinite condiţiile de la alineatul (3).
(2)În cazul în care o unitate de comerţ de plante, de produse vegetale sau alte obiecte pentru care a fost eliberat un paşaport fitosanitar este împărţită în două sau mai multe unităţi noi de comerţ, operatorul autorizat responsabil de aceste noi unităţi de comerţ sau autoritatea competentă care acţionează la cererea unui operator profesionist eliberează un paşaport fitosanitar pentru fiecare unitate de comerţ nouă rezultată din diviziune, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (3). Respectivele paşapoarte fitosanitare înlocuiesc paşaportul fitosanitar eliberat pentru unitatea de comerţ iniţială.
(3)Un paşaport fitosanitar, astfel cum se prevede la alineatele (1) şi (2), poate fi eliberat numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)cerinţele de trasabilitate menţionate la articolul 69 alineatul (3) cu privire la plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză sunt îndeplinite;
b)după caz, plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză continuă să respecte cerinţele menţionate la articolele 85 şi 86; şi
c)caracteristicile plantelor, ale produselor vegetale sau ale altor obiecte în cauză nu s-au modificat.
(4)În cazul în care un paşaport fitosanitar este eliberat în conformitate cu alineatul (1) sau (2), examinarea menţionată la articolul 87 alineatul (1) nu este necesară.
(5)Ca urmare a înlocuirii unui paşaport fitosanitar, astfel cum se menţionează la alineatul (1) sau (2), operatorul autorizat în cauză păstrează paşaportul fitosanitar înlocuit sau conţinutul acestuia pentru o perioadă de cel puţin trei ani.
În cazul în care autoritatea competentă înlocuieşte un paşaport fitosanitar în conformitate cu alineatul (1) sau (2), operatorul profesionist, la cererea căruia este eliberat, păstrează paşaportul fitosanitar înlocuit sau conţinutul acestuia pentru o perioadă de cel puţin trei ani.
Păstrarea paşaportului se poate realiza prin păstrarea informaţiilor conţinute de paşaportul fitosanitar într-o bază de date electronică, cu condiţia ca aceasta să cuprindă informaţiile conţinute în orice cod de bare de trasabilitate, hologramă, cip sau alt suport de date pentru trasabilitate, care pot suplimenta codul de trasabilitate, astfel cum se menţionează în anexa VII.
Art. 94: Paşapoartele fitosanitare care înlocuiesc certificatele fitosanitare
(1)Prin derogare de la articolul 87 din prezentul regulament, dacă o plantă, un produs vegetal sau alt obiect, introdus în teritoriul Uniunii dintr-o ţară terţă, necesită un paşaport fitosanitar pentru circulaţia în interiorul teritoriului Uniunii în temeiul articolului 79 alineatul (1) şi al articolului 80 alineatul (1) din prezentul regulament, un astfel de paşaport se emite în cazul în care controalele în temeiul articolului 49 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625 privind introducerea acestora au fost finalizate în mod satisfăcător şi au condus la concluzia că planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză îndeplineşte cerinţele de fond pentru eliberarea unui paşaport fitosanitar în conformitate cu articolul 85 din prezentul regulament şi, dacă este cazul, cu articolul 86 din prezentul regulament.
Înlocuirea unui certificat fitosanitar cu un paşaport fitosanitar poate fi efectuată la locul de destinaţie a plantei, a produsului vegetal sau a altui obiect în cauză, în loc de punctul de intrare, în cazul în care controlul la locul de destinaţie este permis, astfel cum se menţionează în legislaţia Uniunii privind controalele oficiale.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) primul paragraf, statele membre pot decide să înlocuiască un certificat fitosanitar la punctul de intrare a unei plante, a unui produs vegetal sau a altui obiect în cauză pe teritoriul Uniunii cu:
a)o copie certificată a certificatului fitosanitar original; copia respectivă se eliberează de autoritatea competentă şi însoţeşte circulaţia plantei, a produsului vegetal sau a altui obiect în cauză numai până în momentul în care se eliberează paşaportul fitosanitar; sau
b)informaţiile conţinute în sistemul electronic de notificare menţionat la articolul 103, cu condiţia ca certificatul fitosanitar electronic sau o copie digitală a certificatului fitosanitar să fie accesibilă în sistemul respectiv şi să fie prezentată, la cererea autorităţilor competente, în timpul circulaţiei plantei, a produsului vegetal sau a altui obiect în cauză până în momentul în care se eliberează paşaportul fitosanitar.

(3)Autoritatea competentă păstrează certificatul fitosanitar pentru o perioadă de cel puţin trei ani. Păstrarea se poate realiza prin păstrarea informaţiilor conţinute de certificatul fitosanitar într-o bază de date electronică.
În cazul în care se aplică articolul 101 alineatul (2) litera (a), certificatul fitosanitar respectiv se înlocuieşte cu o copie certificată a acestuia.
Art. 95: Anularea şi eliminarea paşaportului fitosanitar
(1)Operatorul profesionist care are sub controlul său o unitate de comerţ de plante, de produse vegetale sau alte obiecte, anulează paşaportul fitosanitar şi, dacă este posibil, îl elimină din unitatea de comerţ respectivă, atunci când ia cunoştinţă de faptul că oricare dintre cerinţele de la articolele 83-87, 89, 90, 93 sau 94 nu sunt îndeplinite.
Fără a aduce atingere obligaţiei de notificare menţionate la articolul 14, operatorul profesionist respectiv informează autoritatea competentă în sfera de competenţă a căreia se încadrează funcţionarea sa.
(2)În cazul în care operatorul profesionist nu respectă alineatul (1), autoritatea competentă anulează paşaportul fitosanitar şi, dacă este posibil, îl elimină din unitatea de comerţ respectivă.
(3)În cazul în care se aplică dispoziţiile alineatelor (1) şi (2), operatorul profesionist în cauză păstrează paşaportul fitosanitar anulat sau conţinutul acestuia pentru o perioadă de cel puţin trei ani.
Păstrarea se poate realiza prin păstrarea informaţiilor conţinute de paşaportul fitosanitar anulat într-o bază de date electronică, cu condiţia ca aceasta să cuprindă informaţiile conţinute în orice cod de bare de trasabilitate, hologramă, cip sau alt suport de date, care poate suplimenta codul de bare de trasabilitate, astfel cum se menţionează în anexa VII, precum şi o declaraţie privind anularea.
(4)În cazul în care se aplică dispoziţiile alineatelor (1) şi (2), operatorul profesionist în cauză informează în consecinţă operatorul autorizat sau autoritatea competentă care a emis paşaportul fitosanitar anulat.
(5)Statele membre informează, prin sistemul electronic de notificare menţionat la articolul 103, Comisia şi alte state membre în cazul în care un paşaport fitosanitar a fost eliminat şi anulat în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
Art. 96: Marcarea materialelor de ambalaj din lemn, a lemnului sau a altor materiale
(1)Marcajul aplicat pe materialele de ambalaj din lemn, pe lemn sau pe alte materiale pentru a atesta faptul că a fost aplicat un tratament în conformitate cu anexa 1 la ISPM 15 este conform cu cerinţele prevăzute în anexa 2 la ISPM 15, în toate cazurile prezentate în continuare:
a)materialele de ambalaj din lemn introduse pe teritoriul Uniunii dintr-o ţară terţă, astfel cum se menţionează la articolul 43;
b)materialele de ambalaj din lemn marcate pe teritoriul Uniunii, care circulă în afara teritoriului Uniunii;
c)materialele de ambalaj din lemn, lemnul sau alte materiale care circulă pe teritoriul Uniunii, dacă acest lucru este necesar în temeiul unui act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 28, 30, 41 sau 54;
d)orice alte materiale de ambalaj din lemn, lemn sau alte materiale marcate pe teritoriul Uniunii.
Marcajul se aplică numai în cazul în care materialele de ambalaj din lemn, lemnul sau alte materiale au fost supuse unuia sau mai multora dintre tratamentele aprobate menţionate în anexa 1 la ISPM 15, fără a aduce atingere Regulamentelor (CE) nr. 1005/2009 (1), (CE) nr. 1107/2009 (2) şi (UE) nr. 528/2012 (3) ale Parlamentului European şi ale Consiliului.
(1)Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind substanţele care diminuează stratul de ozon (JO L 286, 31.10.2009, p. 1).
(2)Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor 79/117/CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).
(3)Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor biocide (JO L 167, 27.6.2012, p. 1).
Pentru materialele de ambalaj din lemn, lemnul sau alte materiale marcate pe teritoriul Uniunii, marcajul se aplică numai de către un operator înregistrat autorizat în conformitate cu articolul 98.
Literele (a) şi (b) de la primul paragraf nu se aplică materialelor de ambalaj din lemn care intră sub incidenţa excepţiilor prevăzute în ISPM 15.
(2)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru modificarea cerinţelor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol în vederea adaptării acestora la evoluţia standardelor internaţionale, în special la ISPM 15.
Art. 97: Repararea materialelor de ambalaj din lemn pe teritoriul Uniunii
(1)Materialele de ambalaj din lemn care poartă marcajul menţionat la articolul 96 se repară numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)persoana care efectuează reparaţia este un operator înregistrat autorizat în conformitate cu articolul 98;
b)materialul şi tratamentul utilizate sunt eligibile pentru reparaţie;
c)marcajul se aplică din nou, în mod adecvat.
(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili aspecte specifice privind materialul, tratamentul şi marcajul menţionate la alineatul (1). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2). Actele de punere în aplicare menţionate ţin seama de standardele internaţionale relevante, în special ISPM 15.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu se aplică în cazul în care un operator profesionist elimină permanent, prin orice mijloace, toate marcajele aplicate anterior de pe materialele de ambalaj din lemn.
Art. 98: Autorizarea şi supravegherea operatorilor înregistraţi care aplică marcajul materialelor de ambalaj din lemn pe teritoriul Uniunii
(1)Autorizarea de a aplica marcajul menţionat la articolul 96 şi de a repara materialele de ambalaj din lemn în conformitate cu articolul 97 se acordă de către autoritatea competentă, la cerere, dacă operatorul înregistrat îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)posedă cunoştinţele necesare pentru a efectua tratarea materialelor de ambalaj din lemn, a lemnului şi a altor materiale necesară în temeiul actelor menţionate la articolele 96 şi 97;
b)deţine instalaţii şi echipamente adecvate pentru realizarea acestui tratament ("instalaţii de tratare").
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru completarea prezentului regulament prin care se precizează cerinţele pentru acordarea autorizaţiei, după caz, având în vedere evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice şi a standardelor internaţionale.
(2)Autorizarea de a aplica marcajul menţionat la articolul 96 şi de a repara materialele de ambalaj din lemn în conformitate cu articolul 97 se acordă de către autoritatea competentă la solicitarea unui operator înregistrat, care utilizează lemn tratat în instalaţia altui operator, dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii referitoare la materialele de ambalaj din lemn care poartă marcajul respectiv:
a)utilizează exclusiv lemn:
(i)care a fost supus unuia sau mai multora dintre tratamentele aprobate menţionate în anexa 1 la ISPM 15 şi a fost tratat în instalaţiile administrate de un operator înregistrat autorizat în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol; sau
(ii)care a fost supus unuia sau mai multora dintre tratamentele aprobate menţionate în anexa 1 la ISPM 15 într-o instalaţie de tratare dintr-o ţară terţă care a fost aprobată de organizaţia naţională pentru protecţia plantelor din respectiva ţară terţă;
b)garantează trasabilitatea lemnului utilizat în acest scop până la respectivele instalaţii de tratare de pe teritoriul Uniunii sau până la instalaţiile de tratare din ţara terţă în cauză;
c)dacă este cazul, în conformitate cu articolul 28 alineatele (1) şi (2), articolul 30 alineatele (1) şi (3), articolul 41 alineatele (2) şi (3) şi articolul 54 alineatele (2) şi (3), utilizează exclusiv lemnul menţionat la litera (a) din prezentul paragraf, însoţit de un paşaport fitosanitar sau orice alt document care oferă garanţii conform cărora cerinţele privind tratarea prevăzute în anexa 1 la ISPM 15 sunt îndeplinite.
(3)Autoritatea competentă supraveghează cel puţin o dată pe an operatorii înregistraţi autorizaţi în conformitate cu alineatele (1) şi (2), pentru a verifica şi a se asigura că aceştia tratează şi marchează în mod corespunzător materialele de ambalaj din lemn, lemnul şi alte materiale, în conformitate cu articolul 96 alineatul (1) şi cu articolul 97 şi că îndeplinesc condiţiile prevăzute respectiv la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.
(4)În cazul în care autoritatea competentă ia cunoştinţă de faptul că un operator profesionist nu respectă cerinţele menţionate la alineatul (1) sau (2), autoritatea respectivă ia fără întârziere măsurile necesare pentru a se asigura că nerespectarea respectivelor dispoziţii încetează.
În cazul în care autoritatea competentă a luat aceste măsuri, altele decât retragerea autorizaţiei menţionată la alineatul (1) sau (2), iar neconformitatea persistă, autoritatea respectivă retrage fără întârziere autorizaţia menţionată la alineatul (1) sau (2).
Art. 99: Alte atestări decât marcajul aplicat materialelor de ambalaj din lemn
(1)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru completarea prezentului regulament prin stabilirea elementelor pe care trebuie să le conţină atestările oficiale specifice pentru plante, produse vegetale sau alte obiecte, altele decât materialele de ambalaj din lemn, ca dovadă a punerii în aplicare a măsurilor adoptate în temeiul articolului 28 alineatul (1) sau (2), al articolului 30 alineatul (1) sau (3), al articolului 41 alineatul (2) sau (3), al articolului 44 sau al articolului 54 alineatul (2) sau (3).

(2)Actele delegate menţionate la alineatul (1) pot, de asemenea, să stabilească cerinţe privind unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:
a)autorizarea operatorilor profesionişti în ceea ce priveşte emiterea atestărilor oficiale menţionate la alineatul (1);
b)supravegherea de către autoritatea competentă a operatorilor profesionişti autorizaţi în conformitate cu litera (a) din prezentul paragraf;
c)retragerea autorizaţiei menţionată la litera (a) din prezentul paragraf.
(3)Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificaţiile privind formatul atestărilor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 100: Certificatul fitosanitar pentru exportul din Uniune
(1)În cazul în care pentru exportul unei plante, al unui produs vegetal sau al unui alt obiect de pe teritoriul Uniunii către o ţară terţă este necesar un certificat fitosanitar impus de cerinţele fitosanitare pentru import ale respectivei ţări terţe (denumit în continuare: "certificat fitosanitar de export"), certificatul respectiv se eliberează de către autoritatea competentă la solicitarea operatorului profesionist, dacă sunt îndeplinite t cumulativ următoarele condiţii:
a)operatorul profesionist este înregistrat de autoritatea competentă respectivă în conformitate cu articolul 65;
b)operatorul profesionist are sub controlul său planta, produsul vegetal sau alt obiect care urmează a fi exportat;
c)se garantează că planta, produsul vegetal sau alt obiect respectă cerinţele fitosanitare pentru import ale ţării terţe în cauză.
Autoritatea competentă eliberează, de asemenea, un certificat fitosanitar de export la solicitarea altor persoane decât operatorii profesionişti, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la primul paragraf literele (b) şi (c).
În sensul prezentului alineat, autoritatea competentă nu deleagă eliberarea certificatului fitosanitar de export niciunei alte persoane.
(2)Fără a aduce atingere obligaţiilor în temeiul CIPP şi ţinând seama de standardele internaţionale relevante, certificatul fitosanitar de export se eliberează cu condiţia ca informaţiile disponibile să permită autorităţii competente să certifice conformitatea plantei, a produsului vegetal sau a altui obiect vizat cu cerinţele fitosanitare pentru import ale ţării terţe în cauză. Informaţiile respective pot proveni din unul sau mai multe dintre următoarele elemente, după caz:
a)inspecţii, eşantionare şi testare a plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte în cauză sau a locului de producţie şi a vecinătăţii acestora;
b)informaţii oficiale privind statutul în ceea ce priveşte organismele dăunătoare în unitatea de producţie, la locul de producţie, în zona sau ţara de origine a plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte în cauză;
c)un paşaport fitosanitar, menţionat la articolul 78, care însoţeşte plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză, în cazul în care paşaportul fitosanitar atestă rezultatele inspecţiilor efectuate de autoritatea competentă;
d)marcajul materialelor de ambalaj din lemn, astfel cum se menţionează la articolul 96 alineatul (1), sau atestaţiile menţionate la articolul 99 alineatul (1);
e)informaţiile incluse în certificatul de preexport menţionat la articolul 102;
f)informaţiile oficiale incluse în certificatul fitosanitar menţionat la articolul 71, în cazul în care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză au fost introduse pe teritoriul Uniunii dintr-o ţară terţă.
(3)Certificatul fitosanitar de export respectă descrierea şi formatul modelului prevăzut în partea A din anexa VIII.
(4)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 105, pentru modificarea elementelor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol şi a părţii A din anexa VIII în scopul adaptării acestora la evoluţia standardelor internaţionale relevante.
(5)Certificatele fitosanitare electronice pentru export sunt furnizate prin sau în cadrul unui schimb electronic cu IMSOC.

Art. 101: Certificatul fitosanitar de reexport din Uniune
(1)Pentru reexportul unei plante, al unui produs vegetal sau al unui alt obiect care este originar dintr-o ţară terţă şi a fost introdus pe teritoriul Uniunii din ţara terţă respectivă sau din altă ţară terţă, se eliberează, dacă este posibil, un certificat fitosanitar de reexport din Uniune ("certificat fitosanitar de reexport") în locul certificatului fitosanitar de export.
Certificatul fitosanitar de reexport se eliberează de către autoritatea competentă la solicitarea operatorului profesionist dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)operatorul profesionist este înregistrat de autoritatea competentă respectivă în conformitate cu articolul 65;
b)operatorul profesionist are sub controlul său planta, produsul vegetal sau alt obiect care urmează a fi exportat;
c)se garantează că planta, produsul vegetal sau alt obiect respectă cerinţele fitosanitare pentru import ale ţării terţe în cauză.
Autoritatea competentă eliberează, de asemenea, un certificat fitosanitar de reexport la solicitarea altor persoane decât operatorii profesionişti, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la al doilea paragraf literele (b) şi (c).
În sensul prezentului alineat, autoritatea competentă nu deleagă eliberarea certificatului fitosanitar de reexport niciunei alte persoane.
(2)Fără a aduce atingere obligaţiilor în temeiul CIPP şi ţinând seama de standardele internaţionale relevante, certificatul fitosanitar de reexport se eliberează atunci când informaţiile disponibile permit certificarea conformităţii cu cerinţele fitosanitare pentru import ale ţării terţe în cauză şi să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)certificatul fitosanitar original care însoţeşte planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză din ţara terţă de origine, sau o copie certificată a acestuia, este anexată la certificatul fitosanitar de reexport;
b)planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză nu a fost cultivat, produs sau prelucrat în scopul modificării naturii sale de la momentul introducerii sale pe teritoriul Uniunii;
c)planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză nu a fost expus la riscul de a fi infestat sau contaminat cu organisme dăunătoare de carantină sau cu organisme dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină, enumerate ca atare de ţara terţă de destinaţie, în timpul depozitării în statul membru din care urmează să fie exportat către ţara terţă respectivă;
d)identitatea plantei, a produsului vegetal sau a altui obiect în cauză a fost menţinută.
(3)Articolul 100 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis.
(4)Certificatul fitosanitar de reexport respectă descrierea şi formatul modelului prevăzut în partea B din anexa VIII.
(5)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 105, pentru modificarea părţii B din anexa VIII în scopul adaptării acesteia la evoluţia standardelor internaţionale relevante.
(6)Certificatele fitosanitare electronice pentru reexport sunt furnizate prin sau în cadrul unui schimb electronic cu IMSOC.

Art. 102: Certificatele de preexport
(1)Autorităţile competente ale statului membru din care sunt exportate plantele, produsele vegetale sau alte obiecte menţionate la articolul 100 alineatul (1) şi autorităţile competente ale statului membru în care au fost cultivate, produse, depozitate sau prelucrate plantele, produsele vegetale sau alte obiecte fac schimb de informaţii fitosanitare necesare ca bază pentru eliberarea certificatului fitosanitar de export.
(2)Schimbul de informaţii menţionat la alineatul (1) are loc sub forma unui document armonizat ("certificat de preexport") prin care autorităţile competente ale statului membru în care au fost cultivate, produse, depozitate sau prelucrate plantele, produsele vegetale şi alte obiecte certifică conformitatea acestor plante, produse vegetale sau alte obiecte cu cerinţele fitosanitare specifice privind unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:
a)absenţa sau prezenţa sub un anumit prag a anumitor dăunători la plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză;
b)originea plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte în cauză pe un anumit teren, într-o anumită unitate de producţie, loc de producţie sau zonă;
c)statutul în ceea ce priveşte organismele dăunătoare pe terenul, în unitatea de producţie, la locul de producţie, în zona sau ţara de origine a plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte în cauză;
d)rezultatele inspecţiilor, ale eşantionării şi testării plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte în cauză;
e)procedurile fitosanitare aplicate pentru producerea sau prelucrarea plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte în cauză.
(3)Certificatul de preexport se eliberează, la solicitarea operatorului profesionist, de către autorităţile competente ale statului membru în care au fost cultivate, produse, depozitate sau prelucrate plantele, produsele vegetale sau alte obiecte, în timp ce respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte se află în spaţiile operatorului profesionist în cauză.
(4)Certificatul de preexport însoţeşte plantele, produsele vegetale şi alte obiecte în cauză în timpul circulaţiei pe teritoriul Uniunii, cu excepţia cazului în care informaţiile conţinute în acesta sunt schimbate între statele membre în cauză prin sau în cadrul unui schimb electronic cu IMSOC.

(5)Fără a aduce atingere cerinţelor prevăzute la alineatul (3), certificatul de preexport poate fi eliberat atunci când plantele, produsele vegetale sau alte obiecte au părăsit spaţiile operatorului profesionist în cauză, cu condiţia ca inspecţiile şi, dacă este necesar, eşantionarea, să fi fost efectuate şi să confirme conformitatea respectivelor plante, produse vegetale sau alte obiecte cu una sau mai multe dintre cerinţele fitosanitare specifice prevăzute la alineatul (2).
(6)Certificatul de preexport conţine elementele prevăzute şi respectă formatul prevăzut în anexa VIII partea C.
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru modificarea anexei VIII partea C în scopul adaptării acesteia la evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice şi a standardelor internaţionale relevante.
(7)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili proceduri pentru eliberarea certificatelor de preexport. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 103: Instituirea unui sistem electronic pentru transmiterea de notificări
Comisia instituie un sistem electronic pentru transmiterea de notificări şi rapoarte de către statele membre.

Acest sistem este conectat şi compatibil cu IMSOC.

Art. 104: Elemente de informaţii, formate şi termene pentru notificări şi notificări în cazul suspiciunilor privind prezenţa organismelor dăunătoare
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme specifice cu privire la efectuarea notificărilor menţionate la articolul 9 alineatele (1) şi (2), articolul 11, articolul 17 alineatul (3), articolul 18 alineatul (6), articolul 19 alineatele (2) şi (8), articolul 28 alineatul (7), articolul 29 alineatul (3) primul paragraf, articolul 30 alineatul (8), articolul 33 alineatul (1), articolul 37 alineatul (10), articolul 40 alineatul (4), articolul 41 alineatul (4), articolul 46 alineatul (4), articolul 49 alineatul (6), articolul 53 alineatul (4), articolul 54 alineatul (4), articolul 60 alineatul (2), articolul 77 alineatul (2) şi articolul 95 alineatul (5). Normele respective pot să se refere la unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

a)elementele de informaţii care trebuie incluse în notificările respective;
b)formatul notificărilor respective şi instrucţiuni privind modalitatea de completare a formatului respectiv;
c)termenele pentru prezentarea anumitor elemente de informaţii, astfel cum se menţionează la litera (a);
d)cazurile în care se notifică suspiciunile privind prezenţa unui organism dăunător datorită necesităţii de a se lua o acţiune rapidă având în vedere biologia sa şi posibilitatea răspândirii rapide şi la scară largă;
e)cazurile de neconformitate care trebuie notificate atunci când neconformitatea respectivă generează un risc de răspândire a unui organism dăunător de carantină pentru Uniune sau a unui organism dăunător care se califică provizoriu drept organism dăunător de carantină pentru Uniune.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 105: Exercitarea delegării
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute în prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate, menţionată la articolul 6 alineatul (2), articolul 7, articolul 8 alineatul (5), articolul 19 alineatul (7), articolul 21, articolul 32 alineatul (5), articolul 34 alineatul (1), articolul 38, articolul 43 alineatul (2), articolul 46 alineatul (2), articolul 48 alineatul (5), articolul 51, articolul 65 alineatul (4), articolul 71 alineatul (4), articolul 76 alineatul (4), articolul 81 alineatul (2), articolul 83 alineatul (6), articolul 87 alineatul (4), articolul 89 alineatul (2), articolul 96 alineatul (2), articolul 98 alineatul (1), articolul 99 alineatul (1), articolul 100 alineatul (4), articolul 101 alineatul (5) şi articolul 102 alineatul (6) este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 13 decembrie 2016. Comisia întocmeşte un raport privind delegarea de competenţe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 42 alineatul (1a) şi la articolul 42a alineatul (3) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 5 ianuarie 2025. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 6 alineatul (2), articolul 7, articolul 8 alineatul (5), articolul 19 alineatul (7), articolul 21, articolul 32 alineatul (5), articolul 34 alineatul (1), articolul 38, articolul 42 alineatul (1a), articolul 42a alineatul (3), articolul 43 alineatul (2), articolul 46 alineatul (2), articolul 48 alineatul (5), articolul 51, articolul 65 alineatul (4), articolul 71 alineatul (4), articolul 76 alineatul (4), articolul 81 alineatul (2), articolul 83 alineatul (6), articolul 87 alineatul (4), articolul 89 alineatul (2), articolul 96 alineatul (2), articolul 98 alineatul (1), articolul 99 alineatul (1), articolul 100 alineatul (4), articolul 101 alineatul (5) şi articolul 102 alineatul (6) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 6 alineatul (2), al articolului 7, al articolului 8 alineatul (5), al articolului 19 alineatul (7), al articolului 21, al articolului 32 alineatul (5), al articolului 34 alineatul (1), al articolului 38, al articolului 42 alineatul (1a), al articolului 42a alineatul (3), al articolului 43 alineatul (2), al articolului 46 alineatul (2), al articolului 48 alineatul (5), al articolului 51, al articolului 65 alineatul (4), al articolului 71 alineatul (4), al articolului 76 alineatul (4), al articolului 81 alineatul (2), al articolului 83 alineatul (6), al articolului 87 alineatul (4), al articolului 89 alineatul (2), al articolului 96 alineatul (2), al articolului 98 alineatul (1), al articolului 99 alineatul (1), al articolului 100 alineatul (4), al articolului 101 alineatul (5) şi al articolului 102 alineatul (6) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 106: Procedura de urgenţă
(1)Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare şi se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecţie în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European şi Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgenţă.
(2)Parlamentul European sau Consiliul poate formula obiecţii la un act delegat în conformitate cu procedura menţionată la articolul 105 alineatul (6). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul imediat în urma notificării deciziei Parlamentului European sau Consiliului de a formula obiecţii.
Art. 107: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare şi hrană pentru animale, instituit prin articolul 58 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului (1). Acesta reprezintă un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(1)Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care avizul comitetului trebuie obţinut prin procedură scrisă, această procedură se încheie fără rezultat dacă, înainte de expirarea termenului de trimitere a avizului, acest lucru este hotărât de preşedintele comitetului sau solicitat de o majoritate simplă a membrilor comitetului.
(3)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din acelaşi regulament.
Art. 108: Sancţiuni
Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament şi iau toate măsurile necesare garantării punerii lor în aplicare. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionale şi disuasive.
Statele membre notifică aceste dispoziţii Comisiei până la 14 decembrie 2019 şi îi comunică, fără întârziere, orice modificare ulterioară care le afectează.
Art. 109: Abrogări
(1)Directiva 2000/29/CE se abrogă, fără a se aduce atingere articolului 165 alineatele (2), (3) şi (4) din Regulamentul (UE) 2017/625.

(2)Se abrogă următoarele directive:
a)Directiva 69/464/CEE;
b)Directiva 74/647/CEE;
c)Directiva 93/85/CEE;
d)Directiva 98/57/CE;
e)Directiva 2006/91/CE;
f)Directiva 2007/33/CE.
(3)Trimiterile la actele abrogate în conformitate cu alineatele (1) şi (2) se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa IX.
Art. 110: Modificarea Regulamentului (UE) nr. 228/2013
La articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 228/2013 se adaugă următorul paragraf:
"Finanţarea din partea Uniunii pentru programele care vizează controlul organismelor dăunătoare în regiunile ultraperiferice ale Uniunii se pune în aplicare în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 652/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (*).
(*)Regulamentul (UE) nr. 652/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 mai 2014 de stabilire a unor dispoziţii pentru gestionarea cheltuielilor privind lanţul alimentar, sănătatea şi bunăstarea animalelor, precum şi sănătatea plantelor şi materialul de reproducere a plantelor, de modificare a Directivelor 98/56/CE, 2000/29/CE şi 2008/90/CE ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 178/2002, (CE) nr. 882/2004 şi (CE) nr. 396/2005 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivei 2009/128/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Deciziilor 66/399/CEE, 76/894/CEE şi 2009/470/CE ale Consiliului (JO L 189, 27.6.2014, p. 1)."
Art. 111: Modificarea Regulamentului (UE) nr. 652/2014
Regulamentul (UE) nr. 652/2014 se modifică după cum urmează:
1.La articolul 1, litera (e) se înlocuieşte cu următorul text:
"(e) privind măsurile de protecţie împotriva organismelor dăunătoare pentru plante;"
2.La articolul 5 alineatul (2) se adaugă următoarea literă:
"(c) programele care vizează controlul organismelor dăunătoare în regiunile ultraperiferice ale Uniunii menţionat la articolul 25;"
3.La articolul 16 alineatul (1), literele (a), (b) şi (c) se înlocuiesc cu următorul text:
"a) măsuri de eradicare a unui organism dăunător dintr-o zonă infestată, luate de către autorităţile competente în conformitate cu articolul 17 alineatul (1), articolul 28 alineatul (1), articolul 29 alineatul (1) sau cu articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European şi al Consiliului (*);
(*)Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 şi (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE şi 2007/33/CE ale Consiliului (JO L 317, 23.11.2016, p. 4).
b) măsuri de limitare a răspândirii unui organism dăunător prioritar, inclus pe listă în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/2031, împotriva căruia au fost adoptate măsuri de limitare a răspândirii la nivelul Uniunii în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din regulamentul respectiv, într-o zonă infestată din care dăunătorul prioritar nu poate fi eradicat, dacă aceste măsuri sunt esenţiale pentru a proteja teritoriul Uniunii împotriva răspândirii în continuare a respectivului organism dăunător prioritar. Aceste măsuri vizează eradicarea organismului dăunător respectiv din zona-tampon din jurul zonei infestate dacă se constată prezenţa sa în zona tampon-respectivă; şi
c) măsuri de prevenire luate împotriva răspândirii unui organism dăunător prioritar, inclus pe listă în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/2031, împotriva căruia au fost adoptate măsuri ale Uniunii în conformitate cu articolul 28 alineatul (3) din regulamentul respectiv, în cazul în care aceste măsuri sunt esenţiale pentru a proteja teritoriul Uniunii împotriva răspândirii în continuare organismului dăunător prioritar respectiv."
4.Articolul 17 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 17: Condiţii
Măsurile menţionate la articolul 16 pot fi eligibile pentru acordarea de granturi cu condiţia ca ele să fie aplicate imediat, dispoziţiile aplicabile prevăzute în dreptul relevant al Uniunii să fie respectate şi să respecte una sau mai multe dintre următoarele condiţii:
a) se referă la organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune incluse pe listă în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/2031 a căror prezenţă nu a fost constatată pe teritoriul Uniunii;
b) se referă la organisme dăunătoare care nu sunt enumerate ca organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune şi care intră sub incidenţa unei măsuri adoptate de autoritatea competentă a unui stat membru în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031;
c) se referă la organisme dăunătoare care nu sunt enumerate ca organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune şi care intră sub incidenţa unei măsuri adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031; sau
d) se referă la organisme dăunătoare prioritare incluse pe listă în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/2031.
Pentru măsurile care îndeplinesc condiţia prevăzută la litera (b) de la primul paragraf, grantul nu acoperă costurile suportate mai mult de doi ani de la intrarea în vigoare a măsurii adoptate de autoritatea competentă a statului membru în cauză în conformitate cu articolul 29 din Regulamentul (UE) 2016/2031, sau costurile suportate după expirarea măsurii respective. Pentru măsurile care îndeplinesc condiţia prevăzută la litera (c) de la primul paragraf, grantul nu acoperă costurile suportate după expirarea măsurii adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031."
5.La articolul 18 alineatul (1), litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:
"(d) costurile de despăgubire a proprietarilor în cauză pentru valoarea plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte distruse cărora li se aplică măsurile menţionate la articolul 16, în limita valorii de piaţă a acestor plante, produse vegetale şi alte obiecte în cazul în care nu ar fi fost afectate de respectivele măsuri; valoarea reziduală, dacă există, se deduce din suma de despăgubire; şi"
6.Articolul 19 se modifică după cum urmează:
a)primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"Pot fi acordate statelor membre granturi pentru programele anuale şi multianuale de supraveghere pe care le aplică în privinţa prezenţei dăunătorilor («programe de supraveghere»), cu condiţia ca respectivele programe să respecte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a) se referă la organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune incluse pe listă în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/2031 şi a căror prezenţă nu a fost constatată pe teritoriul Uniunii;
b) se referă la organisme dăunătoare prioritare incluse pe listă în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/2031; şi
c) se referă la organisme dăunătoare care nu sunt enumerate ca organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune şi care intră sub incidenţa unei măsuri adoptate de Comisie în temeiul articolului 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031."
b)al treilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"Pentru măsurile care îndeplinesc condiţia prevăzută la litera (c) de la primul alineat, grantul nu acoperă costurile suportate după expirarea măsurii adoptate de Comisie în temeiul articolului 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031."
7.La articolul 20 se introduce o nouă literă înainte de litera (a):
"(-a) costurile cu examinările vizuale;"
8.La articolul 47, punctul 2 se înlocuieşte cu următorul text:
"2. Se introduce următorul articol:
«- Art. 15a
Statele membre prevăd ca orice persoană care află despre prezenţa unui dăunător inclus pe lista din anexa I sau II sau a unui dăunător care intră sub incidenţa unei măsuri în temeiul articolului 16 alineatul (2) sau (3) sau are motive să suspecteze o astfel de prezenţă să înştiinţeze imediat autoritatea competentă şi, în cazul în care autoritatea competentă solicită acest lucru, să furnizeze informaţiile de care dispune în legătură cu respectiva prezenţă. În cazul în care notificarea nu este efectuată în scris, autoritatea competentă o înregistrează în mod oficial.»"
Art. 112: Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1143/2014
La articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1143/2014, litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:
"d) organismelor dăunătoare plantelor incluse pe listă în temeiul articolului 5 alineatul (2) sau al articolului 32 alineatul (3) sau care intră sub incidenţa unor măsuri în temeiul articolului 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European şi al Consiliului (*);
(*)Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 şi (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/cE şi 2007/33/CE ale Consiliului (JO L 317, 23.11.2016, p. 4)."
Art. 113: Intrarea în vigoare şi aplicarea
(1)Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 14 decembrie 2019. Cu toate acestea:
a)articolul 111 alineatul (8) se aplică de la 1 ianuarie 2017;
b)articolul 100 alineatul (3) şi articolul 101 alineatul (4) se aplică de la 1 ianuarie 2021.
(2)Actele menţionate la articolul 109 alineatul (2) literele (a), (c), (d) şi (f) se abrogă cu începere de la 1 ianuarie 2022. În caz de conflict între dispoziţiile actelor respective şi dispoziţiile prezentului regulament, dispoziţiile prezentului regulament prevalează.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Strasbourg, 26 octombrie 2016.

Pentru Parlamentul European

Preşedintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Preşedintele

I. LESAY

ANEXA I:CRITERII PENTRU CLASIFICAREA ORGANISMELOR DĂUNĂTOARE ÎN FUNCŢIE DE RISCUL PE CARE ÎL PREZINTĂ PENTRU TERITORIUL UNIUNII
SECŢIUNEA 1:Criterii pentru identificarea organismelor dăunătoare care pot fi considerate organisme dăunătoare de carantină, astfel cum se menţionează la articolul 3, articolul 6 alineatul (1), articolul 7, articolul 29 alineatul (2), articolul 30 alineatul (2) şi articolul 49 alineatul (3)
1.Identitatea organismului dăunător
Identitatea taxonomică a dăunătorului trebuie să fie în mod clar definită sau, în mod alternativ, trebuie să fi fost dovedit că dăunătorul produce simptome coerente şi că este transmisibil.
Identitatea taxonomică a dăunătorului este definită la nivelul speciei sau, alternativ, la un nivel taxonomic mai mare sau mai mic, dacă acest nivel taxonomic este adecvat din punct de vedere ştiinţific în funcţie de virulenţă, gama de gazde sau relaţiile cu vectorii.
2.Prezenţa organismelor dăunătoare în teritoriul în cauză
Una sau mai multe dintre următoarele condiţii se aplică:
a)dăunătorul nu este cunoscut ca fiind prezent în teritoriul în cauză;
b)dăunătorul nu este cunoscut ca fiind prezent în teritoriul în cauză, cu excepţia unei părţi limitate a acestuia;
c)dăunătorul nu este cunoscut ca fiind prezent în teritoriul în cauză, cu excepţia unor prezenţe limitate, neregulate, izolate şi rare în acesta.
Dacă se aplică litera (b) sau (c), dăunătorul este considerat ca neavând o răspândire largă.
3.Capacitatea de intrare, stabilire şi răspândire a organismului dăunător în teritoriul în cauză
a)Capacitatea de intrare
Organismul dăunător este considerat capabil să intre în teritoriul în cauză sau, dacă este prezent dar nu are o răspândire largă, în partea din teritoriu în care este absent (denumită în continuare: "partea relevantă a zonei ameninţate"), fie prin răspândire naturală, fie dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
(i)este asociat, în ceea ce priveşte plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care circulă pe teritoriul în cauză, cu acele plante, produse vegetale şi alte obiecte din teritoriul din care acestea provin sau din care acestea circulă pe teritoriul în cauză;
(ii)supravieţuieşte în timpul transportului sau al depozitării;
(iii)poate fi transferat pe o plantă, produs vegetal sau alt obiect gazdă adecvat din teritoriul în cauză.
b)Capacitatea de stabilire
Organismul dăunător este considerat capabil să se "stabilească" pe teritoriul în cauză, sau, dacă este prezent dar nu are o răspândire largă, pe partea din teritoriu în care este absent, dacă sunt îndeplinite condiţiile următoare:
(i)sunt disponibile gazde ale dăunătorului şi, dacă este relevant, vectori de transmitere a dăunătorului;
(ii)factorii de mediu determinanţi sunt favorabili în ceea ce priveşte organismul dăunător în cauză şi, dacă este cazul, vectorul acestuia, ceea ce îi permite să supravieţuiască unor perioade de stres climatic şi să îşi finalizeze ciclul de viaţă;
(iii)practicile de cultivare şi măsurile de control aplicate în respectivul teritoriu sunt favorabile;
(iv)metodele de supravieţuire, strategia reproductivă, adaptabilitatea genetică a dăunătorului şi mărimea minimă viabilă a populaţiei sale sprijină stabilirea acestuia.
c)Capacitatea de răspândire
Organismul dăunător este considerat capabil să se răspândească teritorial pe teritoriul în cauză sau, dacă este prezent, dar nu are o răspândire largă, în partea din teritoriu în care este absent, dacă sunt îndeplinite una sau mai multe dintre condiţiile următoare:
(i)mediul este adecvat pentru răspândirea naturală a dăunătorului;
(ii)barierele în calea răspândirii naturale a dăunătorului sunt insuficiente;
(iii)mărfurile sau mijloacele de transport permit deplasarea dăunătorului;
(iv)sunt prezente gazde şi, dacă este relevant, vectori ai dăunătorului;
(v)practicile de cultivare şi măsurile de control aplicate în respectivul teritoriu sunt favorabile;
(vi)nu sunt prezenţi inamici naturali şi antagonişti ai dăunătorului sau aceştia nu sunt suficient de capabili pentru a elimina dăunătorul.
4.Impactul economic, social şi de mediu potenţial
Intrarea, stabilirea şi răspândirea organismului dăunător în teritoriul în cauză, sau, în cazul în care este prezent dar nu are o răspândire largă, în partea din teritoriu în care este absent, au un impact economic, social şi/sau de mediu inacceptabil pentru teritoriul respectiv, sau pentru partea din teritoriul respectiv în care acesta nu are o răspândire largă, în ceea ce priveşte unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:
a)pierderea recoltelor din punctul de vedere al randamentului şi al calităţii;
b)costul măsurilor de control;
c)costuri de replantare şi/sau pierderile cauzate de necesitatea de cultivare a plantelor de substituţie;
d)efecte asupra practicilor de producţie existente;
e)efecte asupra arborilor stradali, parcurilor şi zonelor naturale şi plantate;
f)efecte asupra plantelor indigene, asupra biodiversităţii şi serviciilor ecosistemice;
g)efecte asupra stabilirii, răspândirii şi impactului altor dăunători, de exemplu din cauza capacităţii dăunătorului în cauză să acţioneze ca un vector al altor dăunători;
h)modificări ale costurilor de producători sau ale cererilor de intrări, inclusiv costurile de control şi costurile de eradicare şi izolare;
i)efecte asupra profiturilor producătorilor care apar din modificări ale calităţii, ale costurilor de producţie, ale randamentului sau ale nivelurilor preţurilor;
j)modificări ale cererii consumatorilor străini sau interni pentru un produs care rezultă din variaţiile de calitate;
k)efecte asupra pieţelor interne şi de export şi asupra preţurilor plătite, inclusiv efectele asupra accesului pe pieţele de export şi probabilitatea unor restricţii fitosanitare impuse de către partenerii comerciali;
l)resursele necesare pentru cercetări suplimentare şi consiliere;
m)efecte asupra mediului şi alte efecte nedorite ale măsurilor de control;
n)efecte asupra siturilor Natura 2000 sau asupra altor zone protejate;
o)modificări ale proceselor ecologice şi ale structurii, stabilităţii sau ale proceselor unui ecosistem, inclusiv efecte suplimentare asupra speciilor de plante, asupra eroziunii, modificarea nivelului pânzei freatice, a pericolelor de incendii,a circuitului substanţelor nutritive;
p)costuri de restaurare a mediului şi ale măsurilor preventive;
q)efecte asupra securităţii şi siguranţei alimentare;
r)efectele asupra ocupării forţei de muncă;
s)efectele asupra calităţii apei, activităţilor recreative, turismului, patrimoniului natural, păşunatului animalelor, vânătorii, pescuitului.
SECŢIUNEA 2:Criterii pentru identificarea dăunătorilor de carantină pentru Uniune care pot fi consideraţi organisme dăunătoare prioritare, astfel cum se menţionează la articolul 6 alineatele (1) şi (2)
Dăunătorii de carantină pentru Uniune sunt consideraţi ca având un impact economic, social sau de mediu foarte grav pentru teritoriul Uniunii dacă intrarea, stabilirea şi răspândirea lor îndeplineşte unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:
a)Impact economic: dăunătorul are potenţialul de a cauza pierderi considerabile în ceea ce priveşte efectele directe şi indirecte menţionate la punctul 4 din secţiunea 1 pentru plantele cu o valoare economică semnificativă pe teritoriul Uniunii.
Plantele menţionate la primul paragraf pot fi pomi care nu se află în producţie.
b)Impact social: dăunătorul are potenţialul de a cauza unul sau mai multe dintre următoarele efecte:
(i)o scădere semnificativă a locurilor de muncă în sectorul în cauză din agricultură, horticultură sau sectorul forestier sau în industriile legate de aceste sectoare, inclusiv turismul şi activităţile recreative;
(ii)riscuri semnificative pentru securitatea alimentară sau pentru siguranţa alimentară;
(iii)dispariţia, sau distrugerea pe termen lung şi la scară largă, a unor specii importante de arbori care cresc sau sunt cultivate pe teritoriul Uniunii sau a unor specii de arbori de importanţă majoră în ceea ce priveşte peisajul, precum şi patrimoniul cultural şi istoric al Uniunii.
c)Impact de mediu: dăunătorul are potenţialul de a cauza unul sau mai multe dintre următoarele efecte:
(i)efecte semnificative asupra biodiversităţii şi serviciilor ecosistemice, inclusiv efecte asupra speciilor şi habitatelor incluse pe listă în conformitate cu Directiva 92/43/CEE a Consiliului (1) şi din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (2);
(1)Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).
(2)Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7).
(ii)creşteri semnificative şi pe termen lung ale utilizării produselor de protecţie a plantelor pentru plantele în cauză;
(iii)dispariţia sau distrugerea pe termen lung şi la scară largă a unor specii importante de arbori care cresc sau sunt cultivate pe teritoriul Uniunii sau a unor specii de arbori de importanţă majoră în ceea ce priveşte peisajul, precum şi patrimoniul cultural şi istoric al Uniunii.
SECŢIUNEA 3:Criterii pentru o evaluare preliminară în vederea identificării dăunătorilor care se califică provizoriu drept dăunători de carantină pentru Uniune şi care necesită măsuri temporare astfel cum se menţionează la articolul 29 alineatul (1) şi articolul 30 alineatul (1)
SUBSECŢIUNEA 1:Criterii pentru o evaluare preliminară în vederea identificării dăunătorilor care se califică provizoriu drept dăunători de carantină pentru Uniune şi care necesită măsuri temporare astfel cum se menţionează la articolul 29 alineatul (1)
1.Identitatea organismului dăunător
Organismul dăunător îndeplineşte criteriul definit la punctul 1 din secţiunea 1.
2.Prezenţa organismului dăunător pe teritoriul statului membru
Prezenţa organismului dăunător nu a fost cunoscută anterior pe teritoriul unui stat membru. Pe baza informaţiilor aflate la dispoziţia statului membru respectiv, prezenţa dăunătorului nu a fost, de asemenea, cunoscută anterior pe teritoriul Uniunii, sau se consideră că dăunătorul îndeplineşte condiţiile prevăzute în secţiunea 1 punctul 2 litera (b) sau (c) în ceea ce priveşte teritoriul Uniunii.
3.Probabilitatea de stabilire şi răspândire a organismului dăunător în teritoriul Uniunii, sau partea (părţile) specifică (specifice) din teritoriul Uniunii unde acesta nu este prezent
Pe baza informaţiilor aflate la dispoziţia statului membru, dăunătorul îndeplineşte criteriile definite în secţiunea 1 punctul 3 literele (b) şi (c) în ceea ce priveşte teritoriul său şi, în măsura în care este posibil ca statul membru să evalueze acest lucru, teritoriul Uniunii.
4.Impactul economic, social şi de mediu potenţial al dăunătorului
Pe baza informaţiilor aflate la dispoziţia statului membru, dăunătorul ar avea un impact economic, social şi/sau de mediu inacceptabil pentru teritoriul său şi, în măsura în care este posibil ca statul membru să evalueze acest lucru, teritoriul Uniunii, dacă s-ar stabili şi s-ar răspândi pe teritoriul respectiv.
Acest impact cuprinde cel puţin unul sau mai multe dintre efectele directe enumerate în secţiunea 1 punctul 4 literele (a)-(g).
SUBSECŢIUNEA 2:Criterii pentru o evaluare preliminară în vederea identificării dăunătorilor care se califică provizoriu drept dăunători de carantină pentru Uniune şi care necesită măsuri temporare astfel cum se menţionează la articolul 30 alineatul (1)
1.Identitatea organismului dăunător
Organismul dăunător îndeplineşte criteriul definit la punctul 1 din secţiunea 1.
2.Prezenţa organismului dăunător pe teritoriul Uniunii
Prezenţa organismului dăunător nu a fost constatată anterior pe teritoriul Uniunii sau se consideră că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute în secţiunea 1 punctul 2 litera (b) sau (c) în ceea ce priveşte teritoriul Uniunii.
3.Probabilitatea de stabilire şi răspândire a organismului dăunător în teritoriul Uniunii, sau partea (părţile) specifică (specifice) din teritoriul Uniunii unde acesta nu este prezent
Pe baza informaţiilor aflate la dispoziţia Uniunii, dăunătorul îndeplineşte criteriile definite în secţiunea 1 punctul 3 literele (b) şi (c) în ceea ce priveşte teritoriul Uniunii.
4.Impactul economic, social şi de mediu potenţial al dăunătorului
Pe baza informaţiilor aflate la dispoziţia Uniunii, dăunătorul ar avea un impact economic, social şi/sau de mediu inacceptabil pentru teritoriul Uniunii dacă s-ar stabili şi s-ar răspândi pe teritoriul respectiv.
Acest impact cuprinde cel puţin unul sau mai multe dintre efectele directe enumerate în secţiunea 1 punctul 4 literele (a)-(g).
SECŢIUNEA 4:Criterii pentru identificarea dăunătorilor care se califică drept organisme dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune, astfel cum se menţionează la articolele 36 şi 38
1.Identitatea organismului dăunător
Organismul dăunător îndeplineşte criteriul definit la punctul 1 din secţiunea 1.
2.Probabilitatea de răspândire a dăunătorului pe teritoriul Uniunii
În urma unei evaluări rezultă că transmiterea dăunătorului are loc în principal prin anumite plante destinate plantării, mai degrabă decât prin răspândire naturală sau prin intermediul deplasării produselor vegetale sau a altor obiecte.
Respectiva evaluare include, după caz, următoarele aspecte:
a)numărul de cicluri de viaţă ale dăunătorului pe gazda respectivă;
b)biologia, epidemiologia şi supravieţuirea dăunătorului;
c)căi de transmitere naturale, asociate activităţilor umane sau alte căi posibile de transmitere a dăunătorului la planta gazdă în cauză şi eficacitatea acestor căi, inclusiv mecanismele şi rata de dispersie;
d)infestarea ulterioară şi transmiterea dăunătorului de la planta gazdă în cauză la alte plante şi invers;
e)factorii climatici;
f)lucrările de întreţinere a solului înainte şi după recoltare;
g)tipurile de sol;
h)sensibilitatea plantei gazdă în cauză şi etapele relevante ale plantelor gazdă;
i)prezenţa vectorilor pentru respectivul dăunător;
j)prezenţa inamicilor naturali şi a antagoniştilor dăunătorului;
k)prezenţa altor plante gazdă sensibile la dăunătorul respectiv;
l)prevalenţa organismului dăunător pe teritoriul Uniunii;
m)utilizarea preconizată a plantelor.
3.Impactul economic, social şi de mediu potenţial al dăunătorului
Infestarea cu respectivul dăunător a plantelor destinate plantării menţionate la punctul 2 are un impact economic inacceptabil pentru utilizarea preconizată a plantelor respective, în ceea ce priveşte unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:
a)pierderea recoltelor din punctul de vedere al randamentului şi al calităţii;
b)costuri suplimentare pentru măsuri de control;
c)costuri suplimentare de recoltare şi sortare;
d)costuri de replantare;
e)pierderile cauzate de necesitatea de cultivare a unor plante de substituţie;
f)efecte asupra practicilor de producţie existente;
g)efecte asupra altor plante gazdă la locul de producţie;
h)efecte asupra stabilirii, răspândirii şi impactului altor dăunători, din cauza capacităţii dăunătorului în cauză de a acţiona ca un vector pentru respectivii dăunători;
i)efecte asupra costurilor de producători sau ale cererilor de intrări, inclusiv costurile de control şi costurile de eradicare şi izolare;
j)efecte asupra profiturilor producătorilor care apar din modificări ale costurilor de producţie, ale randamentului sau ale nivelurilor preţurilor;
k)modificări ale cererii consumatorilor străini sau interni pentru un produs care rezultă din variaţiile de calitate;
l)efecte asupra pieţelor interne şi de export şi asupra preţurilor plătite;
m)efecte asupra ocupării forţei de muncă.
ANEXA II:MĂSURI ŞI PRINCIPII DE GESTIONARE A RISCURILOR DE DĂUNĂTORI
SECŢIUNEA 1:Măsuri de gestionare a riscurilor de dăunători de carantină astfel cum se menţionează la articolul 17 alineatul (1), articolul 21, articolul 25 alineatul (2), articolul 28 alineatele (4) şi (6), articolul 29 alineatul (1), articolul 30 alineatele (5) şi (7), articolul 40 alineatul (3), articolul 41 alineatul (3), articolul 42 alineatul (4), articolul 46 alineatul (3), articolul 53 alineatul (3), articolul 54 alineatul (3) şi la articolul 75 alineatul (2)
(1)Gestionarea riscurilor de dăunători de carantină constă în una sau mai multe măsuri, după caz:
1.Măsuri care vizează prevenirea şi eliminarea infestării plantelor cultivate şi sălbatice
a)Restricţii cu privire la identitatea, natura, originea, ascendenţa, provenienţa şi antecedentele de producţie ale plantelor cultivate.
b)Restricţii privind cultivarea, recoltarea şi utilizarea plantelor.
c)Restricţii privind utilizarea produselor vegetale, a spaţiilor, terenurilor, apei, solului, mediilor de cultură, instalaţiilor, maşinilor, echipamentelor şi a altor materiale.
d)Supravegherea, examinarea vizuală, eşantionarea şi testarea în laborator a plantelor şi produselor vegetale, a spaţiilor, terenurilor, apei, solului, mediilor de cultură, instalaţiilor, maşinilor, echipamentelor şi altor materiale pentru depistarea prezenţei dăunătorilor de carantină.
e)Supravegherea în vederea depistării diminuării sau modificării eficienţei la o specie sau un soi de plante rezistentă în urma unei modificări a compoziţiei organismului dăunător de carantină sau a biotipului, patotipului, rasei sau grupului de virulenţă al acestuia.
f)Tratarea fizică, chimică şi biologică a plantelor, a produselor vegetale, a spaţiilor, terenurilor, apei, solului, mediilor de cultură, instalaţiilor, maşinilor, echipamentelor şi altor materiale, infestate sau potenţial infestate cu organisme dăunătoare de carantină.
g)Distrugerea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte, infestate sau potenţial infestate cu organisme dăunătoare de carantină sau în scopuri preventive.
h)Obligaţii în materie de informare, înregistrare a datelor, comunicare şi raportare.
i)Înregistrarea operatorilor profesionişti în cauză.
În sensul literei (b), aceste măsuri pot include cerinţe cu privire la testarea unor specii de plante şi soiuri de plante cu privire la rezistenţa la organismul dăunător de carantină în cauză şi includerea pe listă a speciilor de plante şi a soiurilor de plante dovedite a fi rezistente la organismul dăunător de carantină în cauză.
În sensul literei (f), aceste măsuri pot include cerinţe cu privire la:
(i)înregistrarea, autorizarea şi supravegherea oficială a operatorilor profesionişti care aplică tratamentul în cauză;
(ii)eliberarea unui certificat fitosanitar, a unui paşaport fitosanitar, a unei etichete sau alte atestări oficiale pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte tratate şi aplicarea marcajului menţionat la articolul 96 alineatul (1) în urma aplicării tratamentului în cauză.
2.Măsuri care vizează transporturile de plante, de produse vegetale şi alte obiecte
a)Restricţii privind identitatea, natura, originea, provenienţa, ascendenţa, metoda de producţie, antecedentele de producţie şi trasabilitatea plantelor, produselor vegetale şi altor obiecte.
b)Restricţii privind introducerea, circulaţia, utilizarea, manipularea, procesarea, ambalarea, depozitarea, distribuţia şi destinaţia plantelor, produselor vegetale şi altor obiecte.
c)Supravegherea, examinarea vizuală, eşantionarea, testarea în laborator a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte pentru a depista prezenţa organismelor dăunătoare de carantină, inclusiv prin supunere la procedurile de carantină şi controale înainte de export în ţările terţe.
d)Tratarea fizică, chimică şi biologică şi, dacă este necesar, distrugerea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte infestate sau potenţial infestate cu organisme dăunătoare de carantină.
e)Obligaţii în materie de informare, înregistrare a datelor, comunicare şi raportare.
f)Înregistrarea operatorilor profesionişti în cauză.
În sensul literelor (a)-(d), aceste măsuri pot include cerinţe cu privire la:
(i)eliberarea unui certificat fitosanitar, a unui paşaport fitosanitar, a unei etichete sau a unei alte atestări oficiale, inclusiv aplicarea marcajului menţionat la articolul 96 alineatul (1) pentru a atesta conformitatea cu literele (a)-(d);
(ii)înregistrarea, autorizarea şi supravegherea oficială a operatorilor profesionişti care aplică tratamentul menţionat la litera (d).
(3)Măsuri care vizează căi de transmitere ale organismelor dăunătoare de carantină, altele decât transporturile de plante, de produse vegetale sau alte obiecte
a)Restricţii privind introducerea şi circulaţia dăunătorilor de carantină ca marfă.
b)Supravegherea, examinarea vizuală, eşantionarea şi testarea în laborator şi, după caz, distrugerea dăunătorilor de carantină ca marfă.
c)Restricţii privind plantele, produsele vegetale şi alte obiecte transportate de călători.
d)Supravegherea, examinarea vizuală, eşantionarea şi testarea în laborator şi, dacă este cazul, tratamentul sau distrugerea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte transportate de călători.
e)Restricţii privind vehiculele, ambalajele şi alte materiale utilizate în transportul de mărfuri.
f)Supravegherea, examinarea vizuală, eşantionarea şi testarea în laborator şi dacă este cazul, tratamentul sau distrugerea vehiculelor, ambalajelor şi altor materiale utilizate în transportul de mărfuri.
g)Obligaţii în materie de informare, înregistrare a datelor, comunicare şi raportare.
h)Înregistrarea operatorilor profesionişti în cauză.
SECŢIUNEA 2:Principii de gestionare a riscurilor de dăunători, astfel cum se menţionează la articolul 17 alineatul (1), articolul 18 alineatul (3), articolul 21, articolul 28 alineatele (4) şi (6), articolul 29 alineatul (1), articolul 30 alineatele (5) şi (7), articolul 31 alineatul (1), articolul 37 alineatele (4) şi (8), articolul 40 alineatul (3), articolul 41 alineatul (3), articolul 46 alineatul (3), articolul 49 alineatele (2) şi (4), articolul 53 alineatul (3), articolul 54 alineatul (3), articolul 72 alineatul (3), articolul 74 alineatul (3), articolul 75 alineatul (2), articolul 79 alineatul (3) şi la articolul 80 alineatul (3)
(1)Gestionarea riscurilor de dăunători de carantină pentru Uniune, dăunători de carantină pentru zone protejate şi dăunători reglementaţi care nu sunt de carantină pentru Uniune trebuie să respecte următoarele principii:
1.Necesitate
Măsurile pentru a gestiona un risc prezentat de un dăunător se aplică numai în cazul în care astfel de măsuri sunt necesare pentru a preveni intrarea, stabilirea şi răspândirea respectivului organism dăunător.
2.Proporţionalitate
Măsurile luate pentru a gestiona riscul prezentat de un dăunător trebuie să fie proporţionale cu riscul reprezentat de dăunătorul în cauză şi cu nivelul de protecţie cerut.
3.Impact minim
Măsurile luate pentru a gestiona riscul prezentat de un dăunător reprezintă măsurile cele mai puţin restrictive disponibile şi au drept rezultat un impediment minim în calea circulaţiei internaţionale de persoane, mărfuri şi mijloace de transport.
4.Nediscriminare
Măsurile luate pentru a gestiona riscul prezentat de un dăunător nu se aplică într-un mod care să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată sau o restricţie deghizată, în special privind comerţul internaţional. Acestea trebuie să nu fie mai stricte pentru ţările terţe decât măsurile aplicate aceluiaşi dăunător dacă acesta este prezent pe teritoriul Uniunii, dacă ţările terţe pot demonstra că au acelaşi statut fitosanitar şi că aplică măsuri fitosanitare identice sau echivalente.
5.Justificări tehnice
Măsurile luate pentru a gestiona riscul prezentat de un dăunător trebuie să fie justificate din punct de vedere tehnic pe baza concluziilor la care s-a ajuns prin utilizarea unui analize adecvate a riscurilor sau, după caz, prin utilizarea unor alte examinări şi evaluări comparabile ale datelor ştiinţifice disponibile. Aceste măsuri ar trebui să reflecte şi, dacă este cazul, să fie modificate sau eliminate pentru a reflecta analizele de risc noi sau actualizate sau informaţiile ştiinţifice pertinente.
6.Fezabilitate
Măsurile luate pentru a gestiona riscul prezentat de un dăunător ar trebui să permită atingerea cât mai probabilă a obiectivului lor.
ANEXA III:CRITERII PENTRU EVALUAREA PLANTELOR, A PRODUSELOR VEGETALE SAU A ALTOR OBIECTE CU RISC RIDICAT, ASTFEL CUM SE MENŢIONEAZĂ LA ARTICOLUL 42
(1)Criteriile de care trebuie să se ţină seama pentru evaluarea menţionată la articolul 42 sunt următoarele:
1.în ceea ce priveşte plantele destinate plantării, altele decât seminţele:
a)sunt introduse în Uniune în general sub formă de arbuşti sau arbori sau sunt prezente pe teritoriul Uniunii sub această formă sau sunt legate din punct de vedere taxonomic de astfel de plante;
b)sunt recoltate în mediul natural sau cultivate din plante recoltate în mediul natural;
c)sunt cultivate în aer liber sau sunt cultivate din plante crescute în aer liber în ţările terţe, grupul de ţări terţe sau zonele specifice ale ţărilor terţe în cauză;
d)se ştie că găzduiesc dăunători găzduiţi în mod obişnuit şi care sunt cunoscuţi pentru impactul major asupra unor specii de plante care au o importanţă economică, socială sau de mediu majoră pentru teritoriul Uniunii;
e)se ştie că găzduiesc în mod obişnuit dăunători fără a prezenta semnele şi simptomele caracteristice acestor dăunători, sau cu o perioadă de latenţă pentru exprimarea acestor semne sau simptome, ceea ce înseamnă că prezenţa dăunătorilor poate să nu fie depistată în cursul inspecţiilor la introducerea pe teritoriul Uniunii;
f)sunt plante perene comercializate în mod obişnuit ca plante vechi;
2.în ceea ce priveşte alte plante, produse vegetale sau alte obiecte:
a)se ştie că găzduiesc şi oferă căi de transmitere semnificative pentru dăunători găzduiţi în mod obişnuit, cunoscuţi pentru impactul major asupra unor specii de plante care au o importanţă economică, socială sau de mediu majoră pentru teritoriul Uniunii;
b)se ştie că găzduiesc în mod obişnuit şi oferă căi de transmitere semnificative pentru dăunători fără a prezenta semnele şi simptomele caracteristice acestor dăunători, sau cu o perioadă de latenţă pentru exprimarea acestor semne sau simptome, ceea ce înseamnă că prezenţa dăunătorilor poate să nu fie depistată în cursul inspecţiilor la introducerea pe teritoriul Uniunii.
ANEXA IV:ELEMENTE PENTRU IDENTIFICAREA PLANTELOR SAU A PRODUSELOR VEGETALE CARE SUNT SUSCEPTIBILE SĂ PREZINTE RISCURI NOU IDENTIFICATE LEGATE DE ORGANISMELE DĂUNĂTOARE SAU ALTE RISCURI FITOSANITARE SUSPECTATE PENTRU TERITORIUL UNIUNII, ASTFEL CUM SE MENŢIONEAZĂ LA ARTICOLUL 49
(1)Plantele sau produsele vegetale din ţări terţe sunt considerate susceptibile de a prezenta riscuri legate de organismele dăunătoare pentru teritoriul Uniunii, astfel cum se menţionează la articolul 49 alineatul (1), dacă respectivele plante sau produse vegetale îndeplinesc cel puţin trei dintre următoarele condiţii, inclusiv cel puţin una dintre condiţiile prevăzute la punctul 1 literele (a), (b) şi (c):
1.Caracteristicile plantelor sau produselor vegetale:
a)fac parte sau sunt produse din genuri sau familii de plante despre care se ştie că găzduiesc în mod normal dăunători clasificaţi drept dăunători de carantină pe teritoriul Uniunii sau în ţări terţe;
b)fac parte sau sunt produse din genuri sau familii de plante despre care se ştie că găzduiesc dăunători găzduiţi în mod obişnuit cunoscuţi pentru impactul major asupra speciilor de plante cultivate pe teritoriul Uniunii care au o importanţă economică, socială sau de mediu majoră pentru teritoriul Uniunii;
c)fac parte sau sunt produse din genuri sau familii de plante despre care se ştie că găzduiesc în mod obişnuit dăunători fără a prezenta semnele şi simptomele caracteristice acestor dăunători, sau cu o perioadă de latenţă pentru exprimarea acestor semne sau simptome de cel puţin trei luni, ceea ce înseamnă că prezenţa dăunătorilor pe respectivele plante sau produse vegetale poate să nu fie depistată în cursul controalelor oficiale la introducerea pe teritoriul Uniunii dacă nu se recurge la eşantionare şi testare sau la supunerea la procedurile de carantină;
d)sunt cultivate în aer liber sau sunt cultivate din plante crescute în aer liber în ţările terţe de origine;
e)nu sunt transportate în containere sau ambalaje închise, sau atunci când sunt transportate în acest mod, transporturile, datorită dimensiunii lor, nu pot fi deschise în spaţii închise pentru controalele oficiale la introducerea pe teritoriul Uniunii.
2.Originea plantelor sau produselor vegetale:
a)provin sau circulă dintr-o ţară terţă care este sursa unor notificări repetate privind interceptarea de dăunători de carantină care nu sunt incluşi pe listă în conformitate cu articolul 5 alineatul (2);
b)provin sau circulă dintr-o ţară terţă care nu este parte contractantă la CIPP.
ANEXA V:CONŢINUTUL CERTIFICATULUI FITOSANITAR PENTRU INTRODUCEREA PE TERITORIUL UNIUNII
PARTEA A:Certificatele fitosanitare de export menţionate la articolul 76 alineatul (1)
Model de certificat fitosanitar
Nr. ..........
Organizaţia de protecţie a plantelor din .............................
CĂTRE: Organizaţia (organizaţiile) de protecţie a plantelor din .............................
I.Descrierea transportului
Numele şi adresa exportatorului: ...................................
Numele şi adresa declarate ale destinatarului: ...................................
Numărul şi descrierea coletelor: ...................................
Mărci distinctive: ...................................
Locul de origine: ...................................
Mijloace de transport declarate: ...................................
Punctul de intrare declarat: ...................................
Denumirea produsului şi cantitatea declarată: ...................................
Denumirea botanică a plantelor: ...................................
Prin prezentul se certifică faptul că plantele, produsele vegetale sau alte produse reglementate descrise au fost inspectate şi/sau testate conform procedurilor oficiale necesare şi sunt considerate indemne de dăunătorii de carantină specificaţi de partea contractantă importatoare şi în conformitate cu cerinţele fitosanitare actuale ale părţii contractante importatoare, inclusiv cu cele privind organismele dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină.
Acestea sunt considerate a fi practic indemne de alţi dăunători (*).
II.Declaraţie suplimentară
[Introduceţi textul aici]
III.Tratament de dezinfestare şi/sau dezinfecţie
Data ............ Tratamentul .................... Produsul chimic (substanţă activă) ..........................
Durata şi temperatura ...................................
Concentraţie ...................................
Informaţii suplimentare ...................................
Locul eliberării ...................................
(Ştampila organizaţiei) ....................... Numele funcţionarului autorizat ...................................
Data ...................................
(Semnătura)
Prezentul certificat nu implică nicio responsabilitate financiară pentru ..................... (numele organizaţiei de protecţie a plantelor) sau pentru vreunul dintre agenţii sau reprezentanţii acesteia (*).
(*)clauză facultativă
PARTEA B:Certificatele fitosanitare de reexport menţionate la articolul 76 alineatul (1)
Model de certificat fitosanitar de reexport
Nr. ..........
Organizaţia pentru protecţia plantelor din ............................. (parte contractantă la reexport)
CĂTRE: Organizaţia (organizaţiile) pentru protecţia plantelor din ............................. [parte (părţi) contractantă(contractante) la import]
I.Descrierea transportului
Numele şi adresa exportatorului: ...................................
Numele şi adresa declarate ale destinatarului: ...................................
Numărul şi descrierea coletelor: ...................................
Mărci distinctive: ...................................
Locul de origine: ...................................
Mijloace de transport declarate: ...................................
Punctul de intrare declarat: ...................................
Denumirea produsului şi cantitatea declarată: ...................................
Denumirea botanică a plantelor: ...................................
Prin prezentul se certifică faptul că plantele, produsele vegetale sau alte produse reglementate descrise mai sus ........... au fost importate în .......... (partea contractantă la reexport) ............ din ......... (partea contractantă de origine) şi au făcut obiectul certificatului fitosanitar nr. .........
(*)container original |_| (*) copie certificată pentru conformitate |_|
din care se ataşează la prezentul certificat; că acestea sunt
(*)ambalate |_| (*) reambalate |_|
în
(*)container original |_| (*) container nou |_|
care, pe baza
(*)certificatului fitosanitar original |_|
şi
(*)inspecţiei suplimentare |_|
sunt considerate conforme cu cerinţele fitosanitare actuale ale părţii contractante importatoare şi că, în timpul depozitării la ..................... (partea contractantă la reexport), transportul nu a fost supus riscului de infestare sau infectare.
II.Declaraţie suplimentară
[Introduceţi textul aici]
III.Tratament de dezinfestare şi/sau dezinfecţie
Data ............ Tratamentul .................... Produsul chimic (substanţă activă) ..........................
Durata şi temperatura ...................................
Concentraţie ...................................
Informaţii suplimentare ...................................
Locul eliberării ...................................
(ştampila organizaţiei) ....................... Numele funcţionarului autorizat ...................................
Data ...................................
(Semnătura)
Prezentul certificat nu implică nicio responsabilitate financiară pentru ...................... (numele organizaţiei de protecţie a plantelor) sau pentru vreunul dintre agenţii sau reprezentanţii acesteia (**).
(*)A se bifa |_| rubrica corespunzătoare
(**)clauză facultativă
ANEXA VI:CRITERII PENTRU IDENTIFICAREA PLANTELOR MENŢIONATE LA ARTICOLUL 73 CARE NU NECESITĂ UN CERTIFICAT FITOSANITAR
(1)Evaluarea menţionată la articolul 73 ţine seama de următoarele criterii:
1.plantele nu găzduiesc organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune, organisme dăunătoare care intră sub incidenţa unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 sau dăunători găzduiţi în mod obişnuit, care pot avea un impact asupra unor specii de plante cultivate în Uniune;
2.istoricul plantelor arată respectarea cerinţelor referitoare la introducerea plantelor pe teritoriul Uniunii relevante pentru ţara terţă sau pentru ţările de origine;
3.nu există indicii referitoare la focare legate de introducerea plantelor în cauză provenind dintr-una sau mai multe ţări terţe, iar plantele respective nu au făcut obiectul unor interceptări repetate a unor organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune sau a unor organisme dăunătoare care intră sub incidenţa unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 în cursul introducerii pe teritoriul Uniunii.
ANEXA VII:PAŞAPOARTELE FITOSANITARE
PARTEA A:Paşapoartele fitosanitare pentru circulaţia pe teritoriul Uniunii, astfel cum se menţionează la articolul 83 alineatul (2) primul paragraf
1.Paşaportul fitosanitar pentru circulaţia pe teritoriul Uniunii trebuie să conţină următoarele elemente:
a)în partea superioară din dreapta, cuvintele "Paşaport fitosanitar", într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii şi în limba engleză, în cazul în care diferă, separate de o bară oblică;
b)steagul Uniunii în partea superioară din stânga, imprimat color sau alb-negru;
c)litera "A.", urmată de denumirea botanică a speciei de plante sau a taxonului respectiv, în cazul plantelor şi produselor vegetale, sau, după caz, de numele obiectului în cauză şi, în mod opţional, numele soiului;
d)litera "B.", urmată de codul format din două litere, menţionat la articolul 67 litera (a), pentru statul membru în care este înregistrat operatorul profesionist care eliberează paşaportul fitosanitar, o liniuţă şi numărul de înregistrare al operatorului profesionist în cauză care eliberează paşaportul fitosanitar sau pentru care este eliberat paşaportul fitosanitar de către autoritatea competentă;
e)litera "C.", urmată de codul de trasabilitate al plantei, produsului vegetal sau altui obiect în cauză;
f)litera "D.", după caz urmată de:
(i)numele ţării terţe de origine; sau
(ii)codul din două litere, menţionat la articolul 67 litera (a), al statului membru de origine.
2.Codul de trasabilitate menţionat la punctul 1 litera (e) poate fi de asemenea completat cu o trimitere la un cod de bare de trasabilitate unic (cod de bare, hologramă, cip sau alt suport de date) prezent pe unitatea de comerţ.
PARTEA B:Paşapoartele fitosanitare pentru circulaţia înspre zonele protejate şi în interiorul acestora, astfel cum sunt menţionate la articolul 83 alineatul (2) al doilea paragraf
1.Paşaportul fitosanitar pentru circulaţia înspre zonele protejate şi în interiorul acestora trebuie să conţină următoarele elemente:
a)în partea superioară din dreapta, cuvintele "Paşaport fitosanitar - zonă protejată", într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii şi în limba engleză, în cazul în care diferă, separate de o bară oblică;
b)imediat sub aceste cuvinte, denumirea (denumirile) ştiinţifică (ştiinţifice) sau codul (codurile) respectivului (respectivilor) dăunător (dăunători) de carantină pentru zone protejate, astfel cum se menţionează la articolul 32 alineatul (3);
c)steagul Uniunii în partea superioară din stânga, imprimat color sau alb-negru;
d)litera "A", urmată de denumirea botanică a speciei de plante sau a taxonului respectiv, în cazul plantelor şi produselor vegetale, sau, după caz, de numele obiectului în cauză şi, în mod opţional, numele soiului;
e)litera "B", urmată de codul format din două litere, menţionat la articolul 67 litera (a), pentru statul membru în care este înregistrat operatorul profesionist care eliberează paşaportul fitosanitar, o liniuţă şi numărul de înregistrare al operatorului profesionist în cauză care eliberează paşaportul fitosanitar sau pentru care este eliberat paşaportul fitosanitar de către autoritatea competentă;
f)litera "C", urmată de codul de trasabilitate al plantei, produsului vegetal sau altui obiect în cauză;
g)litera "D", după caz urmată de:
(i)numele ţării terţe de origine; sau
(ii)codul format din două litere, menţionat la articolul 67 litera (a), al statului membru de origine şi, în cazul înlocuirii paşaportului fitosanitar, numărul de înregistrare al operatorului profesionist în cauză care a eliberat paşaportul fitosanitar iniţial sau pentru care a fost eliberat paşaportul fitosanitar iniţial de către autoritatea competentă, astfel cum se menţionează la articolul 93 alineatele (1) şi (2).
2.Codul de trasabilitate menţionat la punctul 1 litera (f) poate fi de asemenea completat cu o trimitere la un cod de bare de trasabilitate unic (cod de bare, hologramă, cip sau alt suport de date) prezent pe unitatea de comerţ.
PARTEA C:Paşapoartele fitosanitare pentru circulaţia pe teritoriul Uniunii, combinate cu o etichetă de certificare, astfel cum se menţionează la articolul 83 alineatul (5) al doilea paragraf
1.Paşaportul fitosanitar pentru circulaţia pe teritoriul Uniunii, combinat pe o etichetă comună cu eticheta oficială pentru seminţe sau alt material de reproducere, astfel cum se menţionează respectiv la articolul 10 alineatul (1) din Directiva 66/401/CEE, articolul 10 alineatul (1) din Directiva 66/402/CEE, articolul 10 alineatul (1) din Directiva 68/193/CEE, articolul 12 din Directiva 2002/54/CE, articolul 28 alineatul (1) din Directiva 2002/55/CE, articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2002/56/CE, şi articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2002/57/CE şi eticheta pentru materiale de prebază, de bază ori certificate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2008/90/CE, conţine următoarele elemente:
a)în partea superioară din dreapta a etichetei comune,cuvintele "Paşaport fitosanitar", într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii şi în limba engleză, în cazul în care diferă, separate de o bară oblică;
b)steagul Uniunii în partea superioară din stânga a etichetei comune, imprimat color sau alb-negru.
Paşaportul fitosanitar este poziţionat pe eticheta comună imediat deasupra etichetei oficiale şi are aceeaşi lăţime ca acestea.
2.Punctul 2 din partea A se aplică în mod corespunzător.
PARTEA D:Paşapoartele fitosanitare pentru circulaţia înspre zonele protejate şi în interiorul acestora, combinate cu o etichetă de certificare, astfel cum se menţionează la articolul 83 alineatul (5) al treilea paragraf
1.Paşaportul fitosanitar pentru circulaţia înspre zonele protejate şi în interiorul acestora, combinat pe o etichetă comună cu eticheta oficială pentru seminţe sau alt material de reproducere, astfel cum se menţionează respectiv la articolul 10 alineatul (1) din Directiva 66/401/CEE, articolul 10 alineatul (1) din Directiva 66/402/CEE, articolul 10 alineatul (1) din Directiva 68/193/CEE, articolul 12 din Directiva 2002/54/CE, articolul 28 alineatul (1) din Directiva 2002/55/CE, articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2002/56/CE, şi articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2002/57/CE şi eticheta pentru materiale de prebază, de bază ori certificate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2008/90/CE, conţine următoarele elemente:
a)în partea superioară din dreapta a etichetei comune, cuvintele "Paşaport fitosanitar - zonă protejată", într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii şi în limba engleză, în cazul în care diferă, separate de o bară oblică;
b)imediat sub aceste cuvinte, denumirea (denumirile) ştiinţifică (ştiinţifice) sau codul (codurile) dăunătorului (dăunătorilor) de carantină pentru zone protejate în cauză;
c)steagul Uniunii în partea superioară din stânga a etichetei comune, imprimat color sau alb-negru.
Paşaportul fitosanitar este poziţionat pe eticheta comună imediat deasupra etichetei oficiale sau, după caz, a certificatului principal şi are aceeaşi lăţime ca acestea.
2.Punctul 2 din partea B se aplică în mod corespunzător.
ANEXA VIII:CONŢINUTUL CERTIFICATELOR FITOSANITARE DE EXPORT, REEXPORT ŞI PREEXPORT, MENŢIONATE LA ARTICOLUL 100 ALINEATUL (3), LA ARTICOLUL 101 ALINEATUL (4) ŞI LA ARTICOLUL 102 ALINEATUL (6)
PARTEA A:Certificatele fitosanitare de export menţionate la articolul 100 alineatul (3)
CAPITOLUL 1:
1.Certificatul fitosanitar pentru deplasarea în afara teritoriului Uniunii, în scopul exportului către o ţară terţă, trebuie să conţină următoarele elemente:
a)cuvintele "Certificat fitosanitar", urmate de:
(i)literele "UE";
(ii)codul format din două litere, menţionat la articolul 67 litera (a), pentru statul membru în care este înregistrat operatorul profesionist care solicită eliberarea certificatului fitosanitar de export;
(iii)o bară oblică;
(iv)un cod unic de identificare pentru certificat, care constă din cifre sau o combinaţie de litere şi cifre, unde literele reprezintă, după caz, provincia şi districtul din statul membru în care se eliberează certificatul;
b)cuvintele "Numele şi adresa exportatorului", urmate de numele şi adresa operatorului înregistrat, sau ale persoanei fizice, care solicită eliberarea certificatului fitosanitar de export;
c)cuvintele "Numele şi adresa declarate ale destinatarului", urmate de numele şi adresa declarate ale destinatarului;
d)cuvintele "Organizaţia pentru protecţia plantelor din", urmate de numele statului membru a cărui organizaţie pentru protecţia plantelor eliberează certificatul şi de cuvintele "Către organizaţia (organizaţiile) pentru protecţia plantelor din", urmate de numele ţării sau, după caz, de numele ţărilor de destinaţie;
e)cuvintele "Loc de origine", urmate de locul sau locurile de origine a (ale) plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte incluse în transportul pentru care se eliberează certificatul. În toate cazurile, ar trebui menţionat numele ţării sau al ţărilor de origine;
f)o căsuţă nenumerotată, rezervată pentru simbolul UE. În mod facultativ, pot fi adăugate şi alte simboluri oficiale;
g)cuvintele "Mijloace de transport declarate", urmate de mijloacele de transport declarate ale transportului respectiv;
h)cuvintele "Punctul de intrare declarat", urmate de punctul declarat de intrare în ţara de destinaţie a transportului respectiv;
i)cuvintele "Mărci distinctive; numărul şi descrierea pachetelor; denumirea produsului; denumirea botanică a plantelor"; urmate de o descriere a transportului, inclusiv denumirea botanică a plantelor sau denumirea produsului, mărcile distinctive, precum şi numărul şi tipul pachetelor incluse în transport;
j)cuvintele "Cantitate declarată", urmate de cantitatea de plante, produse vegetale sau alte obiecte incluse în respectivul transport, exprimată în număr sau greutate;
k)cuvintele "Prin prezentul se certifică faptul că plantele, produsele vegetale sau alte produse reglementate descrise anterior au fost inspectate şi/sau testate conform procedurilor oficiale necesare şi sunt considerate indemne de dăunătorii de carantină specificaţi de partea contractantă importatoare şi conforme cu cerinţele fitosanitare actuale ale părţii contractante importatoare, inclusiv cu cele privind organismele dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină". În mod opţional, se poate adăuga următoarea clauză: "Acestea sunt considerate a fi practic indemne de alţi dăunători.";
l)cuvintele "Declaraţie suplimentară", urmate de declaraţia suplimentară prevăzută la articolul 71 alineatul (2) şi de declaraţia menţionată la articolul 71 alineatul (3) şi, în mod opţional, de orice alte informaţii fitosanitare relevante pentru transportul în cauză. Dacă nu există spaţiu suficient pentru întregul conţinut al declaraţiei suplimentare, se poate adăuga o anexă. Informaţiile din anexă ar trebui să cuprindă numai informaţiile necesare pe certificatul fitosanitar. Toate paginile anexei ar trebui să aibă înscris numărul certificatului fitosanitar şi ar trebui să fie datate, semnate şi ştampilate în acelaşi mod care este impus pentru certificatul fitosanitar. Certificatul fitosanitar ar trebui să facă trimitere la eventualele anexe în secţiunea adecvată;
m)cuvintele "Tratament de dezinfestare şi/sau dezinfecţie";
n)cuvântul "Tratament", urmat de tratamentul care a fost aplicat transportului respectiv;
o)cuvintele "Produs chimic (substanţă activă)", urmate de substanţa activă a produsului chimic utilizat pentru tratamentul menţionat la litera (n);
p)cuvintele "Durata şi temperatura", urmate de durata şi, după caz, de temperatura acestui tratament;
q)cuvântul "Concentraţia", urmat de concentraţia produsului chimic respectiv la care s-a ajuns în cursul acestui tratament;
r)cuvântul "Data", urmat de data la care a fost aplicat acest tratament;
s)cuvintele "Informaţii suplimentare", urmate de orice informaţie suplimentară pe care autoritatea competentă doreşte să o includă în certificat;
t)cuvintele "Locul eliberării", urmate de locul eliberării certificatului fitosanitar;
u)cuvântul "Data", urmat de data eliberării certificatului fitosanitar;
v)cuvintele "Numele şi semnătura funcţionarului autorizat", urmate de numele şi semnătura funcţionarului care eliberează şi care semnează certificatul fitosanitar;
w)cuvintele "Ştampila organizaţiei", urmate de ştampila oficială a autorităţii competente care eliberează certificatul fitosanitar; şi
x)în mod opţional, fraza următoare poate fi adăugată pe certificat, sub chenar: "Prezentul certificat nu implică nicio responsabilitate financiară pentru (numele organizaţiei de protecţie a plantelor) sau pentru vreunul dintre agenţii sau reprezentanţii acesteia".
(2)În cazul în care certificatul fitosanitar nu este eliberat în format electronic, suportul de hârtie utilizat conţine un filigran, o ştampilă în relief sau un simbol în relief stabilit de autoritatea competentă care semnează certificatul. Culoarea textului preimprimat este verde, cu excepţia numărului certificatului original, astfel cum se menţionează la punctul 1 litera (a) subpunctul (iv), care poate avea altă culoare.
CAPITOLUL 2:Model de certificat fitosanitar de export

1. Numele şi adresa exportatorului

2.

CERTIFICAT FITOSANITAR

Nr. UE XX/00000000

3. Numele şi adresa declarate ale destinatarului

4. Organizaţia de protecţie a plantelor din

Către Organizaţia (organizaţiile) de protecţie a plantelor din

5. Locul de origine

6. Mijloace de transport declarate

7. Punctul de intrare declarat

8. Mărci distinctive; numărul şi descrierea pachetelor; denumirea produsului; denumirea botanică a plantelor

9. Cantitatea declarată

10. Prin prezentul se certifică faptul că plantele, produsele vegetale sau alte produse reglementate descrise anterior au fost inspectate şi/sau testate conform procedurilor oficiale necesare şi sunt considerate indemne de dăunătorii de carantină specificaţi de partea contractantă importatoare şi conforme cu cerinţele fitosanitare actuale ale părţii contractante importatoare, inclusiv cu cele privind organismele dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină.

Acestea sunt considerate a fi practic indemne de alţi dăunători (*).

11. Declaraţie suplimentară

TRATAMENT DE DEZINFESTARE ŞI/SAU DEZINFECŢIE

18. Locul eliberării

Data

Numele şi semnătura funcţionarului autorizat

Ştampila organizaţiei

12. Tratament

13. Produs chimic (substanţa activă)

14. Durata şi temperatura

15. Concentraţie

16. Data

17. Informaţii suplimentare

(*)clauză facultativă
PARTEA B:Certificatele fitosanitare de reexport menţionate la articolul 101 alineatul (4)
CAPITOLUL 1:
1.Certificatul fitosanitar pentru deplasarea în afara teritoriului Uniunii, în scopul reexportului către o ţară terţă, trebuie să conţină următoarele elemente:
a)cuvintele "Certificat fitosanitar de reexport", urmate de:
(i)literele "UE";
(ii)codul format din două litere, menţionat la articolul 67 litera (a), pentru statul membru în care este înregistrat operatorul profesionist care solicită eliberarea certificatului fitosanitar de reexport;
(iii)o bară oblică; şi
(iv)un cod unic de identificare pentru certificat, care constă din cifre sau o combinaţie de litere şi cifre, unde literele reprezintă, după caz, provincia şi districtul din statul membru în care se eliberează certificatul;
b)cuvintele "Numele şi adresa exportatorului", urmate de numele şi adresa operatorului înregistrat care solicită eliberarea certificatului fitosanitar de reexport;
c)cuvintele "Numele şi adresa declarate ale destinatarului", urmate de numele şi adresa declarate ale destinatarului;
d)cuvintele "Organizaţia pentru protecţia plantelor din", urmată de numele statului membru a cărui organizaţie pentru protecţia plantelor eliberează certificatul şi de cuvintele "Către organizaţia (organizaţiile) pentru protecţia plantelor din", urmate de numele ţării sau, după caz, de numele ţărilor de destinaţie;
e)cuvintele "Loc de origine", urmate de locul sau locurile de origine a(ale) plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte incluse în transportul pentru care se eliberează certificatul. În toate cazurile, ar trebui menţionat numele ţării sau al ţărilor de origine;
f)o căsuţă nenumerotată, rezervată pentru simbolul UE. În mod opţional, pot fi adăugate şi alte simboluri oficiale;
g)cuvintele "Mijloace de transport declarate", urmate de mijloacele de transport declarate ale transportului respectiv;
h)cuvintele "Punctul de intrare declarat", urmate de punctul declarat de intrare în ţara de destinaţie a transportului respectiv;
i)cuvintele "Mărci distinctive; numărul şi descrierea pachetelor; denumirea produsului; denumirea botanică a plantelor"; urmate de o descriere a transportului, inclusiv denumirea botanică a plantelor sau denumirea produsului, mărcile distinctive, precum şi numărul şi tipul pachetelor incluse în transport;
j)cuvintele "Cantitate declarată", urmate de cantitatea de plante, produse vegetale sau alte obiecte incluse în respectivul transport, exprimată în număr sau greutate;
k)următorul text:
"Prin prezentul se certifică:
- faptul că plantele, produsele vegetale sau alte produse reglementate descrise mai sus au fost importate în ............... (ţara/partea contractantă la reexport) din ................... (ţara/partea contractantă de origine) şi au făcut obiectul certificatului fitosanitar nr. ..................
|_| original |_| copia certificată conformă a acestuia este anexată la prezentul certificat,
- faptul că acestea sunt
|_| ambalate |_| reambalate
în
containerele |_| originale |_| noi,
- faptul că pe baza
|_| certificatului fitosanitar original şi
|_| a inspecţiei suplimentare
sunt considerate conforme cu cerinţele fitosanitare actuale ale ţării/părţii contractante importatoare, şi
- faptul că în timpul depozitării în ............... (partea contractantă la reexport), transportul nu a fost supus riscului de infestare sau infectare.",
text care se completează cu informaţiile necesare, iar rubricile corespunzătoare se bifează;
l)cuvintele "Declaraţie suplimentară", urmate de declaraţia suplimentară prevăzută la articolul 71 alineatul (2) şi de declaraţia menţionată la articolul 71 alineatul (3) şi, în mod opţional, de orice alte informaţii fitosanitare relevante pentru transportul în cauză. Dacă nu există spaţiu suficient pentru întregul conţinut al declaraţiei suplimentare, se poate adăuga o anexă. Informaţiile din anexă ar trebui să cuprindă numai informaţiile necesare pe certificatul fitosanitar. Toate paginile anexei ar trebui să aibă înscris numărul certificatului fitosanitar şi ar trebui să fie datate, semnate şi ştampilate în acelaşi mod care este impus pentru certificatul fitosanitar. Certificatul fitosanitar ar trebui să facă trimitere la eventualele anexe în secţiunea adecvată;
m)cuvintele "Tratament de dezinfestare şi/sau dezinfecţie";
n)cuvântul "Tratament", urmat de tratamentul care a fost aplicat transportului respectiv;
o)cuvintele "Produs chimic (substanţă activă)", urmate de substanţa activă a produsului chimic utilizat pentru tratamentul menţionat la litera (n);
p)cuvintele "Durata şi temperatura", urmate de durata şi, după caz, de temperatura acestui tratament;
q)cuvântul "Concentraţia", urmat de concentraţia produsului chimic respectiv la care s-a ajuns în cursul acestui tratament;
r)cuvântul "Data", urmat de data la care a fost aplicat acest tratament;
s)cuvintele "Informaţii suplimentare", urmate de orice informaţie suplimentară pe care autoritatea competentă doreşte să o includă în certificat;
t)cuvintele "Locul eliberării", urmate de locul eliberării certificatului fitosanitar;
u)cuvântul "Data", urmat de data eliberării certificatului fitosanitar;
v)cuvintele "Numele şi semnătura funcţionarului autorizat", urmate de numele şi semnătura funcţionarului care eliberează şi care semnează certificatul fitosanitar;
w)cuvintele "Ştampila organizaţiei", urmate de ştampila oficială a autorităţii competente care eliberează certificatul fitosanitar; şi
x)în mod opţional, fraza următoare poate fi adăugată pe certificat, sub chenar: "Prezentul certificat nu implică nicio responsabilitate financiară pentru (numele organizaţiei de protecţie a plantelor) sau pentru vreunul dintre agenţii sau reprezentanţii acesteia".
2.În cazul în care certificatul fitosanitar nu este eliberat în format electronic, suportul de hârtie utilizat conţine un filigran, o ştampilă în relief sau un simbol în relief stabilit de autoritatea competentă care semnează certificatul. Culoarea textului preimprimat este maro, cu excepţia numărului certificatului original, astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (a) subpunctul (iv), care poate avea altă culoare.
CAPITOLUL 2:Model de certificat fitosanitar de reexport

1. Numele şi adresa exportatorului

2.

CERTIFICAT FITOSANITAR DE REEXPORT

Nr. UE XX/00000000

3. Numele şi adresa declarate ale destinatarului

4. Organizaţia de protecţie a plantelor din

Către Organizaţia (organizaţiile) de protecţie a plantelor din

5. Locul de origine

6. Mijloace de transport declarate

7. Punctul de intrare declarat

8. Mărci distinctive; numărul şi descrierea pachetelor; denumirea produsului; denumirea botanică a plantelor

9. Cantitatea declarată

10. Prin prezentul se certifică:

- faptul că plantele, produsele vegetale sau alte produse reglementate descrise mai sus au fost importate în ................ (ţara/partea contractantă la reexport)

din ......................... (ţara/partea contractantă de origine) şi au făcut obiectul certificatului fitosanitar nr. ...............

(*) |_| containerele originale |_| copia certificată conformă a acestuia este anexată la prezentul certificat;

- faptul că acestea sunt

(*) |_| ambalate |_| reambalate în |_| containerele originale |_| containere noi

- faptul că pe baza

(*) |_| certificatului fitosanitar original |_| şi a inspecţiei suplimentare,

sunt considerate conforme cu cerinţele fitosanitare actuale ale ţării/părţii contractante importatoare, şi

- faptul că în timpul depozitării în .................... (ţara/partea contractantă de reexport), transportul nu a fost supus riscului de infestare sau infectare.

(*) A se bifa rubrica corespunzătoare

11. Declaraţie suplimentară

TRATAMENT DE DEZINFESTARE ŞI/SAU DEZINFECŢIE

18. Locul eliberării

Data

Numele şi semnătura funcţionarului autorizat

Ştampila organizaţiei

12. Tratament

13. Produs chimic (substanţa activă)

14. Durata şi temperatura

15. Concentraţie

16. Data

17. Informaţii suplimentare

PARTEA C:Certificatele fitosanitare de preexport menţionate la articolul 102 alineatul (6)
Model de certificat de preexport

1. CERTIFICATUL DE PREEXPORT

[Nr. UE/Cod stat membru/Număr de referinţă individual intern]

Prezentul document este eliberat de autoritatea competentă a unui stat membru al UE în conformitate cu [Regulamentul privind măsuri de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor] la solicitarea unui operator profesionist, în scopul de a comunica autorităţilor competente ale statelor membre ale UE că au fost aplicate anumite proceduri fitosanitare.

2. Numele statului membru de origine şi numele autorităţii competente declarante [şi, dacă se doreşte, simbolul autorităţii competente de origine]

3. Operatorul profesionist

4. Descrierea transportului

5. Cantitatea declarată

6. Transportul astfel cum se descrie mai sus:

[Rubricile (A-G) cu opţiuni aplicabile de bifat în combinaţie cu informaţiile de la rubrica intitulată "caracteristici ale organismelor dăunătoare"]

|_| Respectă cerinţele specifice ale Regulamentului UE privind măsuri de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor: [De inclus pe listă numărul de publicare al actului de punere în aplicare relevant (pentru transportul în cauză) în conformitate cu articolul 41 şi alternativa aplicabilă a cerinţelor specifice care este garantată ca fiind respectată.]

|_| au făcut obiectul unei inspecţii în conformitate cu o procedură oficială adecvată: [dacă este cazul, a se menţiona procedura], şi au fost considerate indemne de (A)

|_| au făcut obiectul unei testări în conformitate cu o procedură oficială adecvată: [dacă este cazul, a se menţiona procedura], şi au fost considerate indemne de (B)

|_| provin de pe un teren recunoscut oficial ca fiind indemn de (C)

|_| provin dintr-o unitate de producţie recunoscută oficial ca fiind indemnă de (D)

|_| provin dintr-o unitate de producţie recunoscută oficial ca fiind indemnă de (E)

|_| provin dintr-o zonă recunoscută oficial ca fiind indemnă de (F)

|_| provin dintr-o ţară recunoscută oficial ca fiind indemnă de (G)

Caracteristici ale organismelor dăunătoare şi identificarea terenului/unităţii de producţie/zonei [cu referire la (A)-(G) de mai sus, după caz):

7. Alte informaţii oficiale

[de exemplu, referitoare la cerinţele fitosanitare pentru import, tratamentul aplicat transportului etc.]

8. Locul eliberării:

Date de contact (telefon/e-mail/fax):

Data:

9. Numele şi semnătura funcţionarului autorizat

 

 

(Ştampila autorităţii competente)

*)- anexa VIII partea C punctul 6 a şasea căsuţă:
in loc de: "|_| provin dintr-o unitate de producţie recunoscută oficial ca fiind indemnă de (E)",
se citeşte: "|_| provin dintr-un loc de producţie recunoscut oficial ca fiind indemn de (E)".

ANEXA IX:TABEL DE CORESPONDENŢĂ

Directiva 69/464/CEE a Consiliului

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 28 alineatul (1)

Articolul 2

Articolul 28 alineatul (1) litera (e)

Articolele 3, 4 şi 5

Articolul 28 alineatul (1) litera (d)

Articolul 6

Articolul 28 alineatul (1) litera (f)

Articolul 7

-

Articolul 8

Articolul 8

Articolul 9

Articolul 31 alineatul (1)

Articolele 10 şi 11

Articolul 28 alineatul (1) litera (d)

Articolele 12 şi 13

-

Directiva 93/85/CEE a Consiliului

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 28 alineatul (1)

Articolul 2

Articolul 28 alineatul (1) litera (g)

Articolul 3

Articolul 14 alineatul (1) şi articolul (15) alineatul (1)

Articolele 4-8

Articolul 28 alineatul (1) literele (a)-(d)

Articolul 9

-

Articolul 10

Articolul 8

Articolul 11

Articolul 31

Articolul 12

Articolul 28 alineatul (1)

Articolele 13-15

-

Anexele I-V

Articolul 28 alineatul (1)

Directiva 98/57/CE a Consiliului

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 28 alineatul (1)

Articolul 2

Articolul 28 alineatul (1) litera (g)

Articolul 3

Articolul 14 alineatul (1) şi articolul (15) alineatul (1)

Articolele 4-7

Articolul 28 alineatul (1) literele (a)-(c)

Articolul 8

-

Articolul 9

Articolul 8

Articolul 10

Articolul 31

Articolul 11

Articolul 28 alineatul (1)

Articolele 12-14

-

Anexele I-VII

Articolul 28 alineatul (1)

Directiva 2007/33/CE a Consiliului

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 28 alineatul (1)

Articolele 2 şi 3

Articolul 28 alineatele (1) şi (2)

Articolele 4-8

Articolul 28 alineatul (1) litera (g)

Articolele 9-13

Articolul 28 alineatele (1) şi (2)

Articolul 14

Articolul 8

Articolul 15

Articolul 31

Articolul 16

Articolul 28 alineatul (1)

Articolul 17

Articolul 107

Articolele 18-20

-

Anexele I-IV

Articolul 28 alineatul (1)

Directiva 2000/29/CE a Consiliului

Prezentul regulament

Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 1 alineatele (1) şi (2)

Articolul 1 alineatul (2)

-

Articolul 1 alineatul (3)

Articolul 1 alineatul (3)

Articolul 1 alineatul (4)

- (*)

Articolul 1 alineatele (5) şi (6)

-

Articolul 2 alineatul (1) litera (a)

Articolul 2 punctul 1

Articolul 2 alineatul (1) litera (b)

Articolul 2 punctul 2 primul paragraf

Articolul 2 alineatul (1) litera (c)

Articolul 2 punctul 3

Articolul 2 alineatul (1) litera (d)

Articolul 2 punctul 4

Articolul 2 alineatul (1) litera (e)

Articolul 1 alineatele (1) şi (2)

Articolul 2 alineatul (1) litera (f)

Articolul 78

Articolul 2 alineatul (1) litera (g)

- (*)

Articolul 2 alineatul (1) litera (h)

Articolele 32-35

Articolul 2 alineatul (1) litera (i) primul paragraf

Articolul 76 (*)

Articolul 2 alineatul (1) litera (i) al doilea şi al treilea paragraf

- (*)

Articolul 2 alineatul (1) literele (j)-(n)

- (*)

Articolul 2 alineatul (1) litera (o)

Articolul 2 punctul 7

Articolul 2 alineatul (1) literele (p), (q) şi (r)

- (*)

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 2 punctul 2 al doilea paragraf

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 3 alineatele (2) şi (3)

Articolul 5 alineatul (1), articolul 37 alineatul (1) şi articolul 41 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (4)

Articolul 5 alineatul (1) şi articolul 37 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (5)

Articolele 32 alineatul (2) şi articolul 54 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (6)

Articolul 5 alineatul (2) şi articolul 32 alineatul (3)

Articolul 3 alineatul (7)

Articolul 5 alineatele (2) şi (3), articolul 28 alineatul (1) şi articolul 37 alineatul (2)

Articolul 3 alineatele (8) şi (9)

Articolele 8, 39, 48 şi 58

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 40 alineatul (1)

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 53 alineatul (1)

Articolul 4 alineatul (3)

-

Articolul 4 alineatul (4)

-

Articolul 4 alineatul (5)

Articolele 8, 48 şi 58

Articolul 4 alineatul (6)

Articolul 46

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 40 alineatul (1) şi articolul 41 alineatul (1)

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 53 alineatul (1)

Articolul 5 alineatul (3)

Articolul 40 alineatul (3) şi articolul 53 alineatul (3)

Articolul 5 alineatul (4)

Articolul 41 alineatul (1) şi articolul 75

Articolul 5 alineatul (5)

Articolele 8, 48 şi 58

Articolul 5 alineatul (6)

Articolul 46

Articolul 6 alineatele (1)-(4)

Articolul 87 alineatele (1), (2) şi (3)

Articolul 6 alineatul (5) primul şi al doilea paragraf

Articolul 87 alineatele (1), (2) şi (3)

Articolul 6 alineatul (5) al treilea paragraf

Articolele 65 şi 68

Articolul 6 alineatul (5) al patrulea paragraf

Articolul 9 alineatul (3)

Articolul 6 alineatul (5) al cincilea paragraf

Articolul 81

Articolul 6 alineatul (6)

Articolele 65 şi 69

Articolul 6 alineatul (7)

Articolul 81

Articolul 6 punctul 8 prima liniuţă

-

Articolul 6 alineatul (8) a doua liniuţă

Articolul 57

Articolul 6 alineatul (8) a treia liniuţă

Articolul 87 alineatul (4)

Articolul 6 alineatul (8) a patra liniuţă

Articolele 66, 69 şi 90

Articolul 6 alineatul (8) a cincea liniuţă

-

Articolul 6 alineatul (8) a şasea liniuţă

Articolul 81

Articolul 6 alineatul (9)

Articolul 66

Articolul 10 alineatul (1)

Articolul 78, articolul 83 alineatul (5), articolele 85, 86 şi 87

Articolul 10 alineatul (2)

Articolele 79, 80 şi 81

Articolul 10 alineatul (3)

Articolul 93

Articolul 10 alineatul (4) prima liniuţă

Articolul 83 alineatele (7) şi (8)

Articolul 10 alineatul (4), a doua, a treia şi a patra liniuţă

-

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 87 alineatul (1)

Articolul 11 alineatul (2)

-

Articolul 11 alineatul (3)

- (*)

Articolul 11 alineatul (4)

Articolul 92 alineatele (2) şi (3)

Articolul 11 alineatul (5)

Articolul 92 alineatele (2) şi (3)

Articolul 12 alineatul (1)

- (*)

Articolul 12 alineatul (2)

Articolul 69 alineatul (4), articolul 93 alineatul (5) şi articolul 95 alineatul (3) (*)

Articolul 12 alineatul (3)

- (*)

Articolul 12 alineatul (4)

Articolul 41 alineatul (4) şi articolul 95 alineatul (5) (*)

Articolul 13 alineatele (1) şi (2)

Articolul 76 alineatul (5) (*)

Articolul 13 alineatele (3) şi (4)

- (*)

Articolul 13a alineatele (1) şi (2)

- (*)

Articolul 13a alineatul (3)

Articolul 76 (*)

Articolul 13a alineatul (4)

Articolul 76 (*)

Articolul 13a alineatul (5)

- (*)

Articolul 13b

- (*)

Articolul 13c alineatul (1) litera (a)

- (*)

Articolul 13c alineatul (1) litera (b)

Articolul 65 (*)

Articolul 13c alineatul (1) litera (c)

- (*)

Articolul 13c alineatele (2)-(4)

- (*)

Articolul 13c alineatul (6)

Articolul 94 (*)

Articolul 13c alineatul (7)

Articolul 77 (*)

Articolul 13c alineatul (8)

Articolul 40 alineatul (4), articolul 41 alineatul (4), articolul 53 alineatul (4), articolul 54 alineatul (4) şi articolul 103 (*)

Articolul 13d

- (*)

Articolul 13e

Articolele 100 şi 101

Articolul 14

Articolul 5 alineatele (3) şi (4), articolul 32 alineatul (3), articolul 37 alineatele (2) şi (3), articolul 40 alineatul (2), articolul 41 alineatul (2), articolul 53 alineatul (3), articolul 54 alineatul (3), articolul 72 alineatele (2) şi (3), articolul 74 alineatele (2) şi (3), articolul 79 alineatele (2) şi (3) şi articolul 80 alineatele (2) şi (3)

Articolul 15 alineatul (1)

Articolul 41 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 15 alineatul (2)

Articolul 41 alineatul (3) al doilea paragraf

Articolul 15 alineatul (3)

Articolul 71 alineatul (3)

Articolul 15 alineatul (4)

-

Articolul 16 alineatul (1)

Articolul 9 alineatele (1) şi (2) şi articolul 17

Articolul 16 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 29

Articolul 16 alineatul (2) al doilea şi al treilea paragraf

Articolul 13

Articolul 16 alineatul (2) al patrulea paragraf

-

Articolul 16 alineatul (3)

Articolul 30

Articolul 16 alineatul (4)

Articolul 28 alineatul (1), articolul 30 alineatul (1) şi articolul 49 alineatul (1)

Articolul 16 alineatul (5)

Articolul 28 alineatul (6), articolul 30 alineatul (7) şi articolul 49 alineatul (4)

Articolul 18

Articolul 107

Articolul 20

-

Articolul 21 alineatele (1)-(5)

- (*)

Articolul 21 alineatul (6)

Articolul 103

Articolul 21 alineatele (7) şi (8)

-

Articolul 27

-

Articolul 27a

- (*)

Articolele 28 şi 29

-

Anexa I partea A

Articolul 5 alineatul (2)

Anexa I partea B

Articolul 32 alineatul (3)

Anexa II partea A secţiunea I

Articolul 5 alineatul (2)

Anexa II partea A secţiunea II

Articolul 37 alineatul (2)

Anexa II partea B

Articolul 32 alineatul (3)

Anexa III partea A

Articolul 40 alineatul (2)

Anexa III partea B

Articolul 53 alineatul (2)

Anexa IV partea A

Articolul 41 alineatul (2)

Anexa IV partea B

Articolul 54 alineatul (2)

Anexa V partea A punctul I

Articolul 79 alineatul (1)

Anexa V partea A punctul II

Articolul 80 alineatul (1)

Anexa V partea B punctul I

Articolul 72

Anexa V partea B punctul II

Articolul 74

Anexa VI

-

Anexa VII

Anexa VIII

Anexa VIII

-

Anexa VIIIa

- (*)

Anexa IX

-

(*) A se vedea articolul 109 alineatul (1).

Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 317L din data de 23 noiembrie 2016