Art. 32. - Art. 32: Recunoaşterea zonelor protejate - Regulamentul 2031/26-oct-2016 privind măsurile de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 şi (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE şi 2007/33/CE ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 317L

În vigoare
Versiune de la: 5 Ianuarie 2025 până la: 5 Iulie 2026
Art. 32: Recunoaşterea zonelor protejate
(1)Dacă un organism de carantină este prezent pe teritoriul Uniunii, dar nu şi pe teritoriul, parţial sau integral, al unui stat membru şi nu este un organism de carantină pentru Uniune, Comisia poate, la cererea statului membru respectiv în temeiul alineatului (4), să recunoască teritoriul, integral sau parţial, al statului membru respectiv ca zonă protejată în conformitate cu alineatul (3) în ceea ce priveşte respectivul organism de carantină ("dăunător de carantină pentru zone protejate").
(2)Un dăunător de carantină pentru zone protejate nu poate fi introdus, nu poate circula şi nu poate fi deţinut, multiplicat sau eliberat în respectiva zonă protejată.
- Articolul 8 se aplică mutatis mutandis introducerii de organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate în cadrul zonelor protejate şi circulaţiei, deţinerii şi multiplicării de astfel de organisme în interiorul acestor zone.
(3)Comisia stabileşte, prin intermediul unui act de punere în aplicare, o listă a zonelor protejate şi a respectivelor organisme de carantină pentru zone protejate. Lista menţionată cuprinde zonele protejate recunoscute în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (h) primul paragraf din Directiva 2000/29/CE, respectivele organisme dăunătoare, enumerate în partea B din anexa I şi partea B din anexa II la Directiva 2000/29/CE, precum şi codurile atribuite în mod specific respectivelor organisme dăunătoare.
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare care modifică actul de punere în aplicare menţionat la primul paragraf, Comisia poate recunoaşte zone protejate suplimentare, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, înlocui actul de punere în aplicare menţionat la primul paragraf din prezentul alineat în scopul consolidării modificărilor.
Actele de punere în aplicare menţionate la prezentul alineat se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(4)Împreună cu cererea menţionată la alineatul (1), statul membru în cauză prezintă:
a)o descriere a limitelor zonei protejate preconizate, inclusiv hărţi;
b)rezultatele anchetelor care arată că, într-o perioadă de cel puţin trei ani care precede cererea, organismul dăunător de carantină în cauză nu a fost prezent pe teritoriul respectiv; şi
c)dovezi care arată că respectivul organism dăunător de carantină îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 3 în ceea ce priveşte zona protejată preconizată.
(5)Anchetele menţionate la alineatul (4) litera (b) se efectuează la momentul oportun şi au intensitatea corespunzătoare în ceea ce priveşte posibilitatea de a detecta prezenţa organismului dăunător de carantină în cauză. Acestea se bazează pe principii tehnice şi ştiinţifice solide şi ţin seama de standardele internaţionale relevante.
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru completarea prezentului regulament, pentru stabilirea unor norme detaliate în cazul anchetelor respective. Actele respective se adoptă în conformitate cu evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice şi a standardelor internaţionale aplicabile.
(6)Comisia poate recunoaşte zone protejate temporar. În acest scop, condiţiile stabilite la alineatele (1) şi (4) şi la alineatul (5) primul paragraf se aplică mutatis mutandis. Prin derogare de la cerinţa menţionată la alineatul (4) litera (b), se efectuează o anchetă pe o durată de cel puţin un an anterior cererii.
Recunoaşterea unei zone protejate temporar nu durează mai mult de trei ani de la data recunoaşterii şi expiră în mod automat după trei ani.
(7)Statele membre informează Comisia şi celelalte state membre şi, prin publicare pe pagina oficială de internet a autorităţii competente, informează operatorii profesionişti cu privire la limitele zonelor protejate de pe teritoriul lor, inclusiv hărţi ale acestora.