Art. 25. - Art. 25: Planuri de urgenţă pentru organismele dăunătoare prioritare - Regulamentul 2031/26-oct-2016 privind măsurile de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 şi (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE şi 2007/33/CE ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 317L

În vigoare
Versiune de la: 5 Ianuarie 2025 până la: 5 Iulie 2026
Art. 25: Planuri de urgenţă pentru organismele dăunătoare prioritare
(1)În cazul confirmării oficiale a prezenţei sau al suspiciunilor privind prezenţa unui organism dăunător, fiecare stat membru elaborează şi actualizează, pentru fiecare organism dăunător prioritar care poate intra şi se poate stabili pe teritoriul său, sau pe o parte din acesta, un plan separat care conţine informaţii privind procesele decizionale, procedurile şi protocoalele care trebuie urmate, resursele minime care trebuie să fie disponibile şi procedurile pentru a pune la dispoziţie resurse suplimentare în cazul în care se confirmă oficial prezenţa organismului dăunător în cauză sau există suspiciuni cu privire la aceasta (denumit în continuare "planul de urgenţă").
În etapa corespunzătoare, statele membre consultă toate părţile relevante în procesul de elaborare şi actualizare planurilor de urgenţă.
Nu este necesară elaborarea unor planuri de urgenţă în cazul organismelor dăunătoare pentru care se concluzionează în mod neechivoc că nu se pot stabili sau răspândi în statul membru în cauză, având în vedere condiţiile ecoclimatice sau absenţa speciilor gazdă.
(2)Fiecare plan de urgenţă include următoarele:
a)rolul şi responsabilităţile care revin organismelor implicate în execuţia planului, în cazul unei prezenţe confirmate sau al unei suspiciuni a prezenţei organismului dăunător prioritar în cauză, precum şi ierarhia şi procedurile pentru coordonarea acţiunilor întreprinse de către autorităţile competente, de către alte autorităţi publice, astfel cum se menţionează la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625, de către organismele delegate sau de către persoanele fizice implicate, astfel cum se menţionează la articolul 28 alineatul (1) din respectivul regulament, de către laboratoarele şi operatorii profesionişti, inclusiv coordonarea cu statele membre vecine şi ţările terţe vecine, dacă este cazul;

b)accesul autorităţilor competente la spaţiile operatorilor profesionişti, ale altor operatori relevanţi şi ale persoanelor fizice;
c)accesul autorităţilor competente dacă este necesar, la laboratoarele, echipamentele, personalul, expertiza externă şi resursele necesare în vederea eradicării rapide şi eficiente sau, unde este cazul, în vederea izolării organismului dăunător prioritar în cauză;
d)măsurile care trebuie luate cu privire la informarea Comisiei, a celorlalte state membre, a operatorilor profesionişti în cauză şi a publicului, în ceea ce priveşte prezenţa organismului dăunător prioritar în cauză şi măsurile luate împotriva acestuia, în cazul în care se confirmă oficial prezenţa organismului dăunător prioritar în cauză sau există suspiciuni cu privire la aceasta;
e)modalităţile de înregistrare care atestă prezenţa organismului dăunător prioritar în cauză;
f)evaluările disponibile, astfel cum sunt prevăzute la articolul 6 alineatul (2), precum şi orice evaluare de către statul membru în ceea ce priveşte riscul prezentat de organismul dăunător prioritar în cauză pentru teritoriul său;
g)măsurile de gestionare a riscurilor care urmează să fie luate cu privire la organismul dăunător prioritar în cauză, în conformitate cu anexa II secţiunea 1, şi procedurile care trebuie urmate;
h)principiile pentru delimitarea geografică a zonelor demarcate;
i)protocoalele care descriu metodele de examinare vizuală, eşantionare şi testare în laborator; şi
j)principiile privind formarea personalului autorităţilor competente şi, dacă este cazul, al organismelor, autorităţilor publice, al laboratoarelor, al operatorilor profesionişti, precum şi formarea altor persoane menţionate la litera (a).
Dacă este cazul, elementele menţionate la primul paragraf literele (d)-(j) se prezintă sub forma unor manuale de utilizare.
(3)Planurile de urgenţă pot fi combinate pentru mai multe organisme dăunătoare prioritare cu biologie similară şi de specii gazdă similare. În aceste cazuri, planul de urgenţă conţine o parte generală, comună pentru toate organismele dăunătoare prioritare vizate de acesta, şi părţi specifice pentru fiecare organism dăunător prioritar în cauză. În mod similar, statele membre pot coopera pentru a-şi sincroniza planurile de urgenţă pentru anumite specii, dacă este cazul pentru speciile de organisme dăunătoare prioritare care au biologie similară şi specii gazdă superpozabile sau învecinate.

(4)În termen de patru ani de la data stabilirii listei organismelor dăunătoare prioritare, statele membre elaborează un plan de urgenţă pentru organismele dăunătoare prioritare incluse în lista respectivă.
În termen de un an de la data includerii oricărui organism dăunător suplimentar în cauză pe lista organismelor dăunătoare prioritare, statele membre elaborează un plan de urgenţă pentru organismul dăunător prioritar respectiv.
Statele membre îşi reexaminează periodic şi, dacă este cazul, îşi actualizează planurile de urgenţă.
(5)Statele membre comunică planurile de urgenţă, la cerere, Comisiei şi celorlalte state membre şi informează toţi operatorii profesionişti relevanţi prin publicarea pe internet.