Art. 18. - Art. 18: Stabilirea unor zone demarcate - Regulamentul 2031/26-oct-2016 privind măsurile de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 şi (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE şi 2007/33/CE ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 317L

În vigoare
Versiune de la: 5 Ianuarie 2025 până la: 5 Iulie 2026
Art. 18: Stabilirea unor zone demarcate
(1)Atunci când se confirmă oficial una dintre situaţiile menţionate la articolul 11 primul paragraf literele (a) şi (b), autoritatea competentă stabileşte imediat una sau mai multe zone în care se iau măsurile de eradicare menţionate la articolul 17 alineatul (1) ("zonă demarcată").
Zona demarcată cuprinde o zonă infestată şi o zonă tampon.
(2)Zona infestată conţine, după caz:
a)toate plantele cunoscute ca fiind infestate de organismul dăunător în cauză;
b)toate plantele care prezintă semne sau simptome care indică o posibilă infestare cu respectivul organism dăunător;
c)toate celelalte plante susceptibile de a fi fost sau de a fi contaminate sau infestate de respectivul organism dăunător, inclusiv plantele susceptibile de a fi infestate din cauză că prezintă o susceptibilitate la acel organism dăunător şi se găsesc în imediata apropiere a plantelor infestate, sau din cauză că au o sursă comună de producţie cu plantele infestate, dacă aceasta este cunoscută, sau din cauză că provin din plante infestate;
d)terenul, solul, cursurile de apă sau alte elemente infestate sau susceptibile de a fi infestate de organismul dăunător în cauză.
(3)Zona tampon este adiacentă zonei infestate şi o înconjoară.
Suprafaţa acesteia este adecvată, având în vedere riscul de răspândire a organismului dăunător în cauză în afara zonei infestate pe cale naturală sau în urma activităţilor umane desfăşurate în zona infestată şi în împrejurimile sale, şi se decide în conformitate cu principiile stabilite în secţiunea 2 din anexa II.
Cu toate acestea, dacă barierele naturale sau artificiale elimină sau reduc până la un nivel acceptabil riscul de răspândire a organismelor dăunătoare în afara zonei infestate, nu este necesar să se stabilească o zonă tampon.
(4)Prin derogare de la alineatul (1), dacă la prima examinare autoritatea competentă consideră, având în vedere natura organismului dăunător, a plantei, produsului vegetal sau altui obiect în cauză, şi locul unde a fost depistat, că organismul dăunător în cauză poate fi eliminat imediat, aceasta poate decide să nu stabilească o zonă demarcată.
În acest caz, autoritatea competentă efectuează o anchetă pentru a stabili dacă au fost infestate şi alte plante sau produse vegetale. Pe baza acestei anchete, autoritatea competentă stabileşte dacă este necesar să se stabilească o zonă demarcată.
(5)În cazul în care, în conformitate cu alineatele (2) şi (3), o zonă demarcată trebuie să se extindă pe teritoriul unui alt stat membru, statul membru în care a fost depistat organismul dăunător în cauză contactează imediat statul membru în al cărui teritoriu trebuie extinsă zona demarcată pentru a permite acestuia să ia toate măsurile adecvate, astfel cum se menţionează la alineatele (1)-(4).
(6)Statele membre notifică Comisiei şi celorlalte state membre zonele demarcate imediat după stabilirea lor, împreună cu organismele dăunătoare vizate şi cu măsurile în cauză adoptate. Notificările respective se efectuează prin intermediul sistemului electronic de notificare menţionat la articolul 103.
Prezentul alineat se aplică fără a aduce atingere niciunei obligaţii de notificare a zonelor demarcate stabilite prin actele de punere în aplicare menţionate la articolul 104.