Secţiunea 2 - Organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune - Regulamentul 2031/26-oct-2016 privind măsurile de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 şi (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE şi 2007/33/CE ale Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 317L
În vigoare Versiune de la: 5 Ianuarie 2025 până la: 5 Iulie 2026
SECŢIUNEA 2:Organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune
Art. 4: Definiţia organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune
Un organism de carantină reprezintă un "organism dăunător de carantină pentru Uniune" dacă teritoriul determinat menţionat în partea introductivă a articolului 3 este teritoriul Uniunii şi dacă apare pe lista menţionată la articolul 5 alineatul (2).
Art. 5: Interzicerea introducerii, circulaţiei, deţinerii, multiplicării sau eliberării organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune
(1)Un organism dăunător de carantină pentru Uniune nu poate fi introdus, nu poate circula, nu poate fi deţinut, multiplicat sau eliberat pe teritoriul Uniunii.
(2)Comisia întocmeşte, prin intermediul unui act de punere în aplicare, o listă de organisme dăunătoare care îndeplinesc condiţiile menţionate la articolul 3 în ceea ce priveşte teritoriul Uniunii ("lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune").
Lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune cuprinde organismele dăunătoare enumerate în partea A din anexa I la Directiva 2000/29/CE şi în partea A secţiunea I din anexa II la directiva menţionată.
Organismele dăunătoare care sunt indigene sau sunt stabilite în oricare parte din teritoriul Uniunii, fie în mod natural, fie datorită introducerii lor din afara teritoriului Uniunii, sunt marcate în lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune ca organisme dăunătoare despre care se ştie că sunt prezente pe teritoriul Uniunii.
Organismele dăunătoare care nu sunt indigene sau stabilite în nicio parte din teritoriul Uniunii sunt marcate în lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune ca organisme dăunătoare despre care nu se ştie că sunt prezente pe teritoriul Uniunii.
(3)Dacă rezultatele unei evaluări demonstrează că un organism dăunător care nu figurează în lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 3, în ceea ce priveşte teritoriul Uniunii, sau că un organism dăunător care figurează în lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune nu mai îndeplineşte una sau mai multe dintre condiţiile respective, Comisia modifică, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (2) din prezentul articol în sensul adăugării pe listă a organismului dăunător în cauză sau al eliminării acestuia de pe lista respectivă.
Comisia pune evaluările respective la dispoziţia statelor membre.
Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, înlocui actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (2) din prezentul articol în scopul consolidării modificărilor.
(4)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (2) şi (3) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 6: Organisme dăunătoare prioritare
(1)Organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune reprezintă "organisme dăunătoare prioritare" dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)îndeplinesc, în ceea ce priveşte teritoriul Uniunii, una sau mai multe dintre condiţiile prevăzute la secţiunea 1 punctul 2 din anexa I;
b)au cel mai grav impact economic, de mediu sau social potenţial pentru teritoriul Uniunii, astfel cum se prevede în secţiunea 2 din anexa I;
c)figurează în lista prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 105 pentru completarea prezentului regulament prin elaborarea unei liste a organismelor dăunătoare prioritare (denumită în continuare: "lista organismelor dăunătoare prioritare").
Dacă rezultatele unei evaluări arată că un organism dăunător de carantină pentru Uniune îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, sau că un organism dăunător nu mai îndeplineşte una sau mai multe dintre aceste condiţii, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 105 pentru modificarea listei menţionate la primul paragraf prin adăugarea sau eliminarea organismului dăunător în cauză din lista respectivă.
Comisia trebuie să pună evaluările respective la dispoziţia statelor membre fără întârziere.
În cazul unui risc grav legat de organisme dăunătoare, atunci când motive imperioase de urgenţă o impun, procedura prevăzută la articolul 106 se aplică actelor delegate adoptate în conformitate cu prezentul articol.
Art. 7: Modificarea secţiunii 1 din anexa I
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru modificarea secţiunii 1 din anexa I în scopul de a o adapta la evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice şi a standardelor internaţionale relevante.
Art. 8: Organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune utilizate în scopuri de testare oficială, ştiinţifice sau educaţionale, pentru teste, selecţii de soiuri sau reproducere
(1)Prin derogare de la articolul 5 alineatul (1), statele membre pot, la cerere, să autorizeze temporar introducerea, circulaţia, deţinerea şi multiplicarea pe teritoriul lor a organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune şi a organismelor dăunătoare care intră sub incidenţa măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) în scopuri de testare oficială, ştiinţifice sau educaţionale, pentru teste, selecţii de soiuri sau reproducere.
Se acordă o autorizaţie pentru activitatea în cauză numai dacă sunt impuse restricţii adecvate prin care să se asigure că introducerea, circulaţia, deţinerea, multiplicarea şi utilizarea organismului dăunător în cauză nu duc la instalarea sau răspândirea acestuia pe teritoriul Uniunii, luând în considerare identitatea, biologia şi mijloacele de răspândire ale organismului dăunător, activitatea avută în vedere, interacţiunea cu mediul şi alţi factori relevanţi cu privire la riscul prezentat de respectivul dăunător.
(2)O autorizaţie acordată în conformitate cu alineatul (1) include cumulativ următoarele condiţii:
a)organismul dăunător trebuie păstrat în spaţiul şi în condiţiile:
(i)pe care autorităţile competente le-au considerat adecvate; şi
(ii)menţionate în autorizaţie;
b)activitatea care implică organismul dăunător trebuie să se desfăşoare într-o staţie de carantină sau într-o instalaţie de izolare desemnată de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 60 şi menţionată în autorizaţie;
c)activitatea care implică organismul dăunător trebuie efectuată de personalul:
(i)a cărui competenţă tehnică şi ştiinţifică este considerată adecvată de autoritatea competentă; şi
(ii)care este menţionat în autorizaţie;
d)organismul dăunător este însoţit de autorizaţie când este introdus, deplasat, deţinut sau multiplicat pe teritoriul Uniunii.
(3)Autorizaţiile acordate în conformitate cu alineatul (1) sunt limitate în cea ce priveşte cantitatea organismelor dăunătoare care pot fi introduse, pot circula, pot fi deţinute, multiplicate sau utilizate şi durata corespunzătoare activităţii în cauză. Autorizaţiile nu pot depăşi capacitatea staţiei de carantină sau a instalaţiei de izolare desemnate.
Autorizaţiile includ restricţiile necesare pentru eliminarea adecvată a riscului de stabilire şi răspândire a respectivelor organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune sau organisme dăunătoare care intră sub incidenţa unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1).
(4)Autoritatea competentă monitorizează respectarea condiţiilor menţionate la alineatul (2) şi limitarea şi restricţiile menţionate la alineatul (3) şi ia măsurile necesare în caz de nerespectare a acestora. Dacă este cazul, aceste măsuri presupun revocarea autorizaţiei menţionate la alineatul (1).
(5)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru completarea prezentului regulament pentru stabilirea unor norme detaliate privind:
a)schimbul de informaţii între statele membre şi Comisie referitoare la introducerea, circulaţia, deţinerea, multiplicarea şi utilizarea pe teritoriul Uniunii a organismului dăunător în cauză;
b)procedura şi condiţiile pentru acordarea autorizaţiei menţionate la alineatul (1); şi
c)monitorizarea conformităţii şi măsurile de luat în caz de nerespectare, astfel cum se prevede la alineatul (4).
Art. 9: Notificarea unui pericol iminent
(1)Dacă un stat membru are dovezi că există un pericol iminent de intrare a unui organism dăunător de carantină pentru Uniune pe teritoriul Uniunii sau o parte a acestuia unde organismul dăunător nu este încă prezent, statul membru notifică imediat şi în scris Comisiei şi celorlalte state membre aceste dovezi.
(2)Alineatul (1) se aplică de asemenea unui organism dăunător care nu este inclus pe lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune atunci când:
a)organismul dăunător face obiectul măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 30 alineatul (1); sau
b)statul membru consideră că organismul dăunător poate îndeplini condiţiile pentru a fi inclus pe lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune.
(3)Operatorii profesionişti notifică imediat autorităţilor competente orice dovezi pe care le au cu privire la un pericol iminent, astfel cum se menţionează la alineatul (1) privind organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune sau organismele dăunătoare menţionate la alineatul (2).
Art. 10: Confirmarea oficială de către autorităţile competente a prezenţei unui organism dăunător de carantină pentru Uniune
Dacă o autoritate competentă are suspiciuni sau a primit dovezi cu privire la prezenţa unui organism dăunător de carantină pentru Uniune sau a unui organism dăunător care face obiectul măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 30 alineatul (1), într-o parte din teritoriul statului membru respectiv unde prezenţa organismului dăunător respectiv nu a fost cunoscută până atunci, sau într-un transport de plante, produse vegetale sau alte obiecte introduse, destinate să fie introduse sau deplasate în interiorul teritoriului Uniunii, autoritatea competentă ia imediat măsurile necesare pentru a confirma pe baza unui diagnostic al unui laborator oficial («confirmarea oficială»), astfel cum se menţionează la articolul 37 din Regulamentul (UE) 2017/625, dacă organismul dăunător este sau nu prezent.
În aşteptarea confirmării oficiale a prezenţei respectivului organism dăunător, statele membre în cauză iau, dacă este cazul, măsuri fitosanitare pentru a elimina riscul de răspândire a acestui organism dăunător.
Suspiciunile sau dovezile menţionate la primul paragraf din prezentul articol se pot baza pe informaţiile primite în conformitate cu articolele 14 şi 15 sau pe orice altă sursă.
Art. 11: Notificarea Comisiei şi a celorlalte state membre cu privire la organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune de către statele membre
Un stat membru informează Comisia şi celelalte state membre în cazul în care autoritatea sa competentă confirmă oricare dintre următoarele situaţii:
a)prezenţa pe teritoriul său a unui organism dăunător de carantină pentru Uniune, care nu a fost cunoscută până atunci în respectivul stat membru;
b)prezenţa unui organism dăunător de carantină pentru Uniune într-o parte a teritoriului său în care acesta nu s-a aflat înainte;
c)prezenţa pe teritoriul său a unui organism dăunător de carantină pentru Uniune într-un transport de plante, produse vegetale sau alte obiecte introduse, destinate să fie introduse sau să circule pe teritoriul Uniunii.
Notificările prevăzute la primul paragraf se transmit de către autoritatea unică a statului membru în cauză, astfel cum se menţionează la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625, prin intermediul sistemului electronic de notificare menţionat la articolul 103.
Art. 12: Informaţii privind organismele dăunătoare de carantină pentru UE furnizate operatorilor profesionişti de către autorităţile competente
(1)Atunci când se confirmă oficial una dintre situaţiile menţionate la articolul 11, autoritatea competentă se asigură că operatorii profesionişti ale căror plante, produse vegetale sau alte obiecte pot fi afectate sunt informaţi imediat cu privire la prezenţa organismului dăunător de carantină pentru Uniune.
(2)Comisia instituie şi actualizează o listă a tuturor notificărilor primite accesibilă publicului cu organismele dăunătoare emergente în ţările terţe, care ar putea prezenta un risc pentru sănătatea plantelor pe teritoriul Uniunii.
Această listă poate fi inclusă în sistemul electronic menţionat la articolul 103.
Art. 13: Informaţii privind organismele dăunătoare prioritare furnizate publicului de către autorităţile competente
Atunci când se confirmă oficial una dintre situaţiile menţionate la articolul 11 primul paragraf literele (a) şi (b) în ceea ce priveşte un organism dăunător prioritar, autoritatea competentă informează publicul larg cu privire la măsurile pe care le-a luat sau intenţionează să le ia şi cu privire la orice măsuri care trebuie luate de categoriile relevante de operatori profesionişti sau alte persoane.
Art. 14: Măsuri care trebuie luate imediat de operatorii profesionişti
(1)Atunci când un operator profesionist are suspiciuni sau ia cunoştinţă de prezenţa unui organism dăunător de carantină pentru Uniune sau a unui organism dăunător care face obiectul măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 30 alineatul (1), pe plante, produse vegetale sau alte obiecte care sunt sub responsabilitatea sa, acesta informează imediat autoritatea competentă cu privire la respectivul motiv de suspiciune sau de conştientizare, astfel încât autoritatea competentă să poată lua măsuri în conformitate cu articolul 10. După caz, operatorul profesionist ia, de asemenea, imediat măsuri de precauţie pentru a preveni stabilirea şi răspândirea organismului dăunător în cauză.
(2)Autoritatea competentă poate decide că notificarea menţionată la alineatul (1) nu este necesară în cazul în care se ştie despre un anumit organism dăunător că este prezent într-o anumită zonă. În acest caz, autoritatea competentă informează operatorii profesionişti în cauză cu privire la respectiva decizie.
(3)Atunci când un operator profesionist primeşte o confirmare oficială în ceea ce priveşte prezenţa unui organism dăunător de carantină pentru Uniune în plante, produse vegetale sau alte obiecte care sunt sub controlul său, acesta se consultă cu autoritatea competentă cu privire la măsurile care trebuie luate şi aplică, după caz, măsurile menţionate la alineatele (4)-(7).
(4)Operatorul profesionist ia imediat măsurile necesare pentru a preveni răspândirea organismului dăunător în cauză. În cazul în care autoritatea competentă a oferit instrucţiuni privind măsurile respective, operatorul profesionist acţionează în conformitate cu aceste instrucţiuni.
(5)Atunci când autoritatea competentă solicită aceasta, operatorul profesionist ia măsurile necesare pentru a elimina organismul dăunător din plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză şi de pe spaţiul său, din terenurile, solul, apa sau alte elemente infestate care se află sub controlul său.
(6)Cu excepţia cazului în care autoritatea competentă solicită altceva, operatorul profesionist retrage imediat de pe piaţă plantele, produsele vegetale şi alte obiecte care sunt sub controlul său şi în care ar putea fi prezent organismul dăunător.
Atunci când plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză au ieşit de sub controlul operatorului profesionist, în absenţa altor instrucţiuni din partea autorităţii competente, de îndată, operatorul profesionist;
a)informează persoanele din lanţul comercial cărora le-au fost livrate aceste plante, produse vegetale şi alte obiecte, cu privire la prezenţa organismului dăunător;
b)oferă persoanelor respective orientări cu privire la măsurile necesare care trebuie luate în timpul transferului respectivelor plante, produse vegetale şi alte obiecte, pentru a reduce riscul de răspândire sau evadare a organismelor dăunătoare în cauză; şi
c)recheamă respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte.
(7)În cazul în care se aplică alineatul (1), (3), (4), (5) sau (6) din prezentul articol, operatorul profesionist furnizează, la cerere, autorităţii competente, toate informaţiile care sunt relevante pentru public. Fără a aduce atingere, articolului 13, dacă trebuie luate măsuri cu privire la plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în care poate fi prezent respectivul organism dăunător, autoritatea informează publicul cât mai curând posibil despre aceasta.
Art. 15: Măsuri care trebuie luate de alte persoane decât operatorii profesionişti
(1)În cazul în care orice persoană, alta decât un operator profesionist, constată prezenţa unui organism dăunător de carantină pentru Uniune sau are motive să suspecteze o asemenea prezenţă, persoana în cauză informează imediat autoritatea competentă cu privire la acest lucru. În cazul în care notificarea respectivă nu este efectuată în scris, autoritatea competentă o înregistrează în mod oficial. În cazul în care autoritatea competentă solicită acest lucru, persoana respectivă prezintă respectivei autorităţi informaţiile aflate în posesia acesteia, privind prezenţa în cauză.
(2)Autoritatea competentă poate decide că notificarea menţionată la alineatul (1) nu este necesară în cazul în care se ştie despre un anumit organism dăunător că este prezent într-o anumită zonă.
(3)Persoana care a efectuat notificarea menţionată la alineatul (1) consultă autoritatea competentă cu privire la măsurile care trebuie luate şi ia măsurile necesare, în conformitate cu instrucţiunile autorităţii competente, pentru a preveni răspândirea organismului dăunător şi pentru a elimina respectivul organism dăunător din plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză şi din spaţiul său, după caz.
Art. 16: Derogări de la obligaţiile de notificare
Obligaţiile de notificare menţionate la articolele 14 şi 15 nu se aplică atunci când:
a)se constată prezenţa unui organism dăunător de carantină pentru Uniune în zona infestată dintr-o zonă demarcată stabilită pentru izolarea respectivului organism dăunător, astfel cum se menţionează la articolul 18 alineatul (2);
b)un organism dăunător de carantină pentru Uniune este prezent în zona infestată dintr-o zonă demarcată şi care face obiectul unor măsuri de eradicare care necesită opt ani sau mai mult, în timpul primilor opt ani respectivi.
Art. 17: Eradicarea organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune
(1)Atunci când se confirmă oficial una dintre situaţiile menţionate la articolul 11 primul paragraf literele (a) şi (b), autoritatea competentă ia imediat toate măsurile fitosanitare necesare pentru a eradica organismul dăunător de carantină pentru Uniune din zona în cauză. Aceste măsuri sunt luate în conformitate cu dispoziţiile anexei II.
Obligaţia respectivă de a eradica nu se aplică în cazul în care un act de punere în aplicare referitor la respectivul organism dăunător, adoptat în temeiul articolul 28 alineatul (2), prevede altceva.
(2)Autoritatea competentă investighează fără întârziere sursa prezenţei organismului dăunător de carantină pentru Uniune în cauză, în special în cazul în care respectiva prezenţă ar putea fi legată de circulaţia plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte, şi posibilitatea ca organismul dăunător în cauză să se fi extins la alte plante, produse vegetale sau alte obiecte în urma respectivei circulaţii.
(3)În cazul în care măsurile menţionate la alineatul (1) se referă la introducerea sau circulaţia pe teritoriul Uniunii a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte, statul membru în cauză notifică de îndată aceste măsuri Comisiei şi celorlalte state membre.
(4)Măsurile menţionate la alineatul (1) şi investigaţiile menţionate la alineatul (2) se aplică indiferent dacă respectivul organism dăunător este prezent în spaţii publice sau private.
Art. 18: Stabilirea unor zone demarcate
(1)Atunci când se confirmă oficial una dintre situaţiile menţionate la articolul 11 primul paragraf literele (a) şi (b), autoritatea competentă stabileşte imediat una sau mai multe zone în care se iau măsurile de eradicare menţionate la articolul 17 alineatul (1) ("zonă demarcată").
Zona demarcată cuprinde o zonă infestată şi o zonă tampon.
(2)Zona infestată conţine, după caz:
a)toate plantele cunoscute ca fiind infestate de organismul dăunător în cauză;
b)toate plantele care prezintă semne sau simptome care indică o posibilă infestare cu respectivul organism dăunător;
c)toate celelalte plante susceptibile de a fi fost sau de a fi contaminate sau infestate de respectivul organism dăunător, inclusiv plantele susceptibile de a fi infestate din cauză că prezintă o susceptibilitate la acel organism dăunător şi se găsesc în imediata apropiere a plantelor infestate, sau din cauză că au o sursă comună de producţie cu plantele infestate, dacă aceasta este cunoscută, sau din cauză că provin din plante infestate;
d)terenul, solul, cursurile de apă sau alte elemente infestate sau susceptibile de a fi infestate de organismul dăunător în cauză.
(3)Zona tampon este adiacentă zonei infestate şi o înconjoară.
Suprafaţa acesteia este adecvată, având în vedere riscul de răspândire a organismului dăunător în cauză în afara zonei infestate pe cale naturală sau în urma activităţilor umane desfăşurate în zona infestată şi în împrejurimile sale, şi se decide în conformitate cu principiile stabilite în secţiunea 2 din anexa II.
Cu toate acestea, dacă barierele naturale sau artificiale elimină sau reduc până la un nivel acceptabil riscul de răspândire a organismelor dăunătoare în afara zonei infestate, nu este necesar să se stabilească o zonă tampon.
(4)Prin derogare de la alineatul (1), dacă la prima examinare autoritatea competentă consideră, având în vedere natura organismului dăunător, a plantei, produsului vegetal sau altui obiect în cauză, şi locul unde a fost depistat, că organismul dăunător în cauză poate fi eliminat imediat, aceasta poate decide să nu stabilească o zonă demarcată.
În acest caz, autoritatea competentă efectuează o anchetă pentru a stabili dacă au fost infestate şi alte plante sau produse vegetale. Pe baza acestei anchete, autoritatea competentă stabileşte dacă este necesar să se stabilească o zonă demarcată.
(5)În cazul în care, în conformitate cu alineatele (2) şi (3), o zonă demarcată trebuie să se extindă pe teritoriul unui alt stat membru, statul membru în care a fost depistat organismul dăunător în cauză contactează imediat statul membru în al cărui teritoriu trebuie extinsă zona demarcată pentru a permite acestuia să ia toate măsurile adecvate, astfel cum se menţionează la alineatele (1)-(4).
(6)Statele membre notifică Comisiei şi celorlalte state membre zonele demarcate imediat după stabilirea lor, împreună cu organismele dăunătoare vizate şi cu măsurile în cauză adoptate. Notificările respective se efectuează prin intermediul sistemului electronic de notificare menţionat la articolul 103.
Prezentul alineat se aplică fără a aduce atingere niciunei obligaţii de notificare a zonelor demarcate stabilite prin actele de punere în aplicare menţionate la articolul 104.
Art. 19: Anchete şi modificări ale zonelor demarcate şi ridicarea restricţiilor
(1)Autorităţile competente efectuează cel puţin anual, atunci când este necesar, o anchetă a fiecărei zone demarcate, în ceea ce priveşte evoluţia prezenţei organismului dăunător în cauză.
Aceste anchete se efectuează în conformitate cu articolul 22 alineatul (2).
(2)În cazul în care o autoritate competentă constată, fie în urma unei anchete menţionate la alineatul (1), fie în alt mod, prezenţa organismului dăunător în cauză în zona tampon, statul membru în cauză notifică imediat Comisia şi celelalte state membre cu privire la acest lucru.
(3)Autorităţile competente modifică limitele zonelor infestate, ale zonelor tampon şi ale zonelor demarcate, după caz, ţinând seama de rezultatele anchetelor menţionate la alineatul (1).
(4)Autorităţile competente pot elimina o zonă demarcată şi ridica măsurile de eradicare în cauză, atunci când a fost verificat statutul de zonă indemnă de organisme dăunătoare pentru zona respectivă. Situaţia respectivă se regăseşte atunci când sunt îndeplinite următoarele două condiţii:
a)ancheta menţionată la alineatul (1) confirmă că zona este considerată indemnă de organismul dăunător în cauză; şi
b)nu s-a constat prezenţa organismului dăunător în zona demarcată în cauză pe o perioadă suficient de lungă.
(5)Atunci când hotărăşte cu privire la modificările menţionate la alineatul (3) sau la eliminarea zonei demarcate menţionate la alineatul (4), autoritatea competentă în cauză ţine seama cel puţin de următorii factori:
a)biologia dăunătorului şi vectorul în cauză;
b)prezenţa plantelor gazdă;
c)condiţiile ecoclimatice; şi
d)de probabilitatea ca măsurile de eradicare să fi avut succes.
(6)Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1) din prezentul articol, nu este necesară efectuarea anchetelor anuale în zona infestată din zonele demarcate stabilite pentru:
a)organismele dăunătoare care intră sub incidenţa unor măsuri de eradicare care necesită opt ani sau mai mult;
b)organismele dăunătoare care intră sub incidenţa măsurilor de izolare menţionate la articolul 28 alineatul (2).
(7)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru completarea prezentului regulament, prin care se precizează organismele dăunătoare menţionate la alineatul (6) litera (a) din prezentul articol şi la articolul 16 litera (b), precum şi condiţiile de aplicare a acestor derogări.
(8)Constatarea prezenţei organismului dăunător în cauză în zona tampon menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol şi eliminarea zonelor demarcate menţionate la alineatul (4) de la prezentul articol se notifică prin intermediul sistemului electronic de notificare menţionat la articolul 103.
Art. 19a: Echipa de urgenţe fitosanitare a Uniunii
(1)Se înfiinţează o echipă de urgenţe fitosanitare a Uniunii (denumită în continuare «echipa»), formată din experţi, cu scopul de a oferi statelor membre, la cererea acestora, asistenţă de urgenţă cu privire la măsurile care trebuie să fie luate în temeiul articolelor 10-19, 27 şi 28 privind noile focare de organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune şi de organisme dăunătoare care fac obiectul măsurilor adoptate în temeiul articolului 30. În cazuri justificate, echipa poate, de asemenea, să ofere asistenţă de urgenţă ţărilor terţe care se învecinează cu teritoriul Uniunii sau care prezintă un risc fitosanitar iminent pentru teritoriul respectiv, la cererea unuia sau mai multor state membre şi a ţării terţe în cauză, în ceea ce priveşte focarele de pe teritoriul lor de organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune şi de organisme dăunătoare care fac obiectul măsurilor adoptate în temeiul articolului 30.
Pentru fiecare caz de asistenţă, Comisia numeşte anumiţi membri ai echipei, pe baza expertizei acestora şi în consultare cu statul membru sau ţara terţă în cauză.
Asistenţa poate cuprinde, în special:
a)asistenţă ştiinţifică, tehnică şi managerială la faţa locului sau la distanţă în ceea ce priveşte eradicarea organismelor dăunătoare în cauză, prevenirea răspândirii lor şi alte măsuri, în strânsă colaborare cu autorităţile competente ale statului membru sau ale ţării terţe vizate de focarele de organisme dăunătoare sau de suspiciunea de apariţie a acestora;
b)consiliere ştiinţifică specifică privind metodele de diagnosticare adecvate, după caz, în coordonare cu laboratorul de referinţă relevant al Uniunii Europene menţionat la articolul 94 din Regulamentul (UE) 2017/625 şi alte laboratoare de referinţă;
c)asistenţă specifică, după caz, pentru a sprijini coordonarea între autorităţile competente ale statelor membre sau ale ţărilor terţe şi cu laboratoarele respective.
Conţinutul, condiţiile şi calendarul asistenţei respective sunt stabilite de Comisie în acord cu statul membru sau ţara terţă în cauză şi cu statele membre care trimit experţii.
(2)Statele membre pot prezenta Comisiei lista experţilor pe care îi propun pentru a fi desemnaţi ca membri ai echipei şi pot actualiza lista respectivă. Cu această ocazie, statele membre furnizează toate informaţiile relevante despre profilul profesional şi domeniul de expertiză ale fiecărui expert propus.
(3)Membrii echipei au dreptul la o indemnizaţie pentru participarea lor la activităţile echipei la faţa locului şi, după caz, pentru îndeplinirea funcţiei de şef de echipă sau de raportor într-o misiune de asistenţă specifică.
Comisia plăteşte indemnizaţia respectivă şi rambursează cheltuielile de deplasare şi de şedere în conformitate cu normele de rambursare a cheltuielilor de deplasare şi de şedere şi a altor cheltuieli ale experţilor.
Art. 20: Rapoarte privind măsurile luate în conformitate cu articolele 17, 18 şi 19
(1)În cazul în care măsurile sunt luate de un stat membru într-o zonă adiacentă frontierei cu un alt stat membru, un raport privind măsurile luate în conformitate cu articolele 17, 18 şi 19 este transmis acelui stat membru.
(2)În cazul în care acest lucru este solicitat de către Comisie sau de către orice alt stat membru, un stat membru prezintă un raport privind măsurile specifice luate în conformitate cu articolele 17, 18 şi 19.
Art. 21: Modificarea anexei II
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 105 pentru modificarea anexei II în vederea adaptării acesteia la evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice sau a standardelor internaţionale relevante.
Art. 22: Anchete privind organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune şi organismele dăunătoare care se califică provizoriu drept organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune
(1)Statele membre efectuează anchete bazate pe riscuri, în anumite perioade, în vederea detectării cel puţin a:
a)prezenţei organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune; şi
b)unor semne sau simptome ale organismelor dăunătoare care intră sub incidenţa măsurilor menţionate la articolul 29 sau ale măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 30 alineatul (1).
Aceste anchete au loc în toate zonele în care prezenţa respectivului organism dăunător nu a fost cunoscută.
Nu este nevoie ca aceste anchete să fie efectuate pentru a identifica prezenţa organismelor dăunătoare pentru care se concluzionează în mod neechivoc că acestea nu se pot stabili sau răspândi în statul membru în cauză, având în vedere condiţiile ecoclimatice sau de absenţa speciilor gazdă.
(2)Concepţia anchetelor menţionate la alineatul (1) se bazează pe riscul apariţiei organismului dăunător în zona vizată de fiecare anchetă. Aceste anchete constau cel puţin în examinări vizuale efectuate de către autoritatea competentă şi, dacă este cazul, în eşantionare şi efectuarea de teste. Aceste anchete se efectuează în toate amplasamentele adecvate şi includ, în mod adecvat, spaţii, vehicule, utilaje şi ambalaj utilizate de operatorii profesionişti şi de alte persoane. Anchetele se bazează pe principii tehnice şi ştiinţifice solide, şi sunt efectuate la momentul potrivit în ceea ce priveşte posibilitatea de a depista prezenţa organismului dăunător în cauză.
Aceste anchete ţin seama de dovezile ştiinţifice şi tehnice şi de orice alte informaţii utile privind prezenţa dăunătorilor în cauză.
(3)Statele membre raportează Comisiei şi celorlalte state membre, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, rezultatele anchetelor menţionate la alineatul (1) care au fost efectuate în anul calendaristic anterior. Rapoartele respective cuprind informaţii cu privire la locul în care au fost efectuate anchetele, calendarul anchetelor, organismele dăunătoare şi plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză, numărul de inspecţii şi de eşantioane prelevate şi constatarea prezenţei în ce priveşte fiecare dăunător în cauză. Rapoartele respective se transmit prin intermediul sistemului electronic de notificare menţionat la articolul 103.
Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, să stabilească formatul acestor rapoarte, precum şi instrucţiunile privind modul de completare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 23: Programele multianuale de anchetă şi colectarea informaţiilor
(1)Statele membre instituie programe multianuale de anchetă care să indice conţinutul anchetelor care trebuie efectuate în conformitate cu articolul 22. Aceste programe prevăd colectarea şi înregistrarea de dovezi ştiinţifice şi tehnice şi alte informaţii, astfel cum este prevăzut la articolul 22 alineatul (2) al doilea paragraf.
Programele multianuale de anchetă includ următoarele elemente, în conformitate cu articolul 22 alineatul (2):
a)obiectivul specific al fiecărei anchete;
b)domeniul de aplicare al fiecărei anchete în ceea ce priveşte zona în cauză şi perioada acoperită, precum şi organismele dăunătoare, plantele şi mărfurile vizat;
c)metodologia de anchetă şi managementul calităţii, inclusiv o descriere a procedurilor de examinare vizuală, de eşantionare şi de testare şi o justificare tehnică a acestora;
d)calendarul, frecvenţa şi numărul de examinări vizuale, probe şi teste planificate; şi
e)metodele de înregistrare şi de raportare a informaţiilor colectate.
Programele multianuale de anchetă se stabilesc pentru o perioadă de cinci până la zece ani. Programele respective sunt revizuite şi actualizate pe baza normelor aplicabile şi a situaţiei fitosanitare a teritoriului în cauză.
(2)La cererea Comisiei, statele membre notifică programele multianuale de anchetă pe care le-au elaborat Comisiei şi celorlalte state membre. Notificările respective se transmit prin intermediul sistemului electronic de notificare menţionat la articolul 103.
(3)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a formatului programelor multianuale de anchetă şi a aspectelor practice privind aplicarea elementelor prevăzute la alineatul (1) pentru riscurile specifice legate de organisme dăunătoare.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 24: Anchetele privind organismele dăunătoare prioritare
(1)Pentru fiecare organism dăunător prioritar, statele membre efectuează anual o anchetă, astfel cum este prevăzut la articolul 22 alineatele (1) şi (2). Aceste anchete includ un număr suficient de mare de examinări vizuale, de eşantionări şi de testări pentru fiecare organism dăunător prioritar, pentru a asigura, cu un nivel ridicat de încredere şi, în măsura în care este posibil în funcţie de biologia dăunătorului în cauză sau de condiţiile ecoclimatice, detectarea la timp a respectivelor organisme dăunătoare.
Nu este nevoie să fie efectuate anchete pentru organismele dăunătoare pentru care se concluzionează în mod neechivoc că nu se pot stabili sau răspândi în statul membru în cauză, având în vedere condiţiile ecoclimatice sau de absenţa speciilor gazdă.
(2)Statele membre raportează Comisiei şi celorlalte state membre, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, rezultatele anchetelor menţionate la alineatul (1) care au fost efectuate în anul calendaristic anterior. Rapoartele respective se transmit prin intermediul sistemului electronic de notificare la articolul 103.
Art. 25: Planuri de urgenţă pentru organismele dăunătoare prioritare
(1)În cazul confirmării oficiale a prezenţei sau al suspiciunilor privind prezenţa unui organism dăunător, fiecare stat membru elaborează şi actualizează, pentru fiecare organism dăunător prioritar care poate intra şi se poate stabili pe teritoriul său, sau pe o parte din acesta, un plan separat care conţine informaţii privind procesele decizionale, procedurile şi protocoalele care trebuie urmate, resursele minime care trebuie să fie disponibile şi procedurile pentru a pune la dispoziţie resurse suplimentare în cazul în care se confirmă oficial prezenţa organismului dăunător în cauză sau există suspiciuni cu privire la aceasta (denumit în continuare "planul de urgenţă").
În etapa corespunzătoare, statele membre consultă toate părţile relevante în procesul de elaborare şi actualizare planurilor de urgenţă.
Nu este necesară elaborarea unor planuri de urgenţă în cazul organismelor dăunătoare pentru care se concluzionează în mod neechivoc că nu se pot stabili sau răspândi în statul membru în cauză, având în vedere condiţiile ecoclimatice sau absenţa speciilor gazdă.
(2)Fiecare plan de urgenţă include următoarele:
a)rolul şi responsabilităţile care revin organismelor implicate în execuţia planului, în cazul unei prezenţe confirmate sau al unei suspiciuni a prezenţei organismului dăunător prioritar în cauză, precum şi ierarhia şi procedurile pentru coordonarea acţiunilor întreprinse de către autorităţile competente, de către alte autorităţi publice, astfel cum se menţionează la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625, de către organismele delegate sau de către persoanele fizice implicate, astfel cum se menţionează la articolul 28 alineatul (1) din respectivul regulament, de către laboratoarele şi operatorii profesionişti, inclusiv coordonarea cu statele membre vecine şi ţările terţe vecine, dacă este cazul;
b)accesul autorităţilor competente la spaţiile operatorilor profesionişti, ale altor operatori relevanţi şi ale persoanelor fizice;
c)accesul autorităţilor competente dacă este necesar, la laboratoarele, echipamentele, personalul, expertiza externă şi resursele necesare în vederea eradicării rapide şi eficiente sau, unde este cazul, în vederea izolării organismului dăunător prioritar în cauză;
d)măsurile care trebuie luate cu privire la informarea Comisiei, a celorlalte state membre, a operatorilor profesionişti în cauză şi a publicului, în ceea ce priveşte prezenţa organismului dăunător prioritar în cauză şi măsurile luate împotriva acestuia, în cazul în care se confirmă oficial prezenţa organismului dăunător prioritar în cauză sau există suspiciuni cu privire la aceasta;
e)modalităţile de înregistrare care atestă prezenţa organismului dăunător prioritar în cauză;
f)evaluările disponibile, astfel cum sunt prevăzute la articolul 6 alineatul (2), precum şi orice evaluare de către statul membru în ceea ce priveşte riscul prezentat de organismul dăunător prioritar în cauză pentru teritoriul său;
g)măsurile de gestionare a riscurilor care urmează să fie luate cu privire la organismul dăunător prioritar în cauză, în conformitate cu anexa II secţiunea 1, şi procedurile care trebuie urmate;
h)principiile pentru delimitarea geografică a zonelor demarcate;
i)protocoalele care descriu metodele de examinare vizuală, eşantionare şi testare în laborator; şi
j)principiile privind formarea personalului autorităţilor competente şi, dacă este cazul, al organismelor, autorităţilor publice, al laboratoarelor, al operatorilor profesionişti, precum şi formarea altor persoane menţionate la litera (a).
Dacă este cazul, elementele menţionate la primul paragraf literele (d)-(j) se prezintă sub forma unor manuale de utilizare.
(3)Planurile de urgenţă pot fi combinate pentru mai multe organisme dăunătoare prioritare cu biologie similară şi de specii gazdă similare. În aceste cazuri, planul de urgenţă conţine o parte generală, comună pentru toate organismele dăunătoare prioritare vizate de acesta, şi părţi specifice pentru fiecare organism dăunător prioritar în cauză. În mod similar, statele membre pot coopera pentru a-şi sincroniza planurile de urgenţă pentru anumite specii, dacă este cazul pentru speciile de organisme dăunătoare prioritare care au biologie similară şi specii gazdă superpozabile sau învecinate.
(4)În termen de patru ani de la data stabilirii listei organismelor dăunătoare prioritare, statele membre elaborează un plan de urgenţă pentru organismele dăunătoare prioritare incluse în lista respectivă.
În termen de un an de la data includerii oricărui organism dăunător suplimentar în cauză pe lista organismelor dăunătoare prioritare, statele membre elaborează un plan de urgenţă pentru organismul dăunător prioritar respectiv.
Statele membre îşi reexaminează periodic şi, dacă este cazul, îşi actualizează planurile de urgenţă.
(5)Statele membre comunică planurile de urgenţă, la cerere, Comisiei şi celorlalte state membre şi informează toţi operatorii profesionişti relevanţi prin publicarea pe internet.
Art. 26: Exerciţii de simulare pentru organismele dăunătoare prioritare
(1)Statele membre efectuează exerciţii de simulare în ceea ce priveşte punerea în aplicare a planurilor de urgenţă la intervale stabilite în funcţie de biologia organismului dăunător prioritar sau a organismelor dăunătoare prioritare în cauză şi de riscul prezentat de respectivul dăunător sau de respectivii dăunători.
Exerciţiile respective au loc cu privire la toate organismele dăunătoare prioritare în cauză într-o perioadă de timp rezonabilă şi cu implicarea părţilor interesate relevante.
Exerciţiile respective nu sunt necesare în cazul în care statul membru respectiv a luat recent măsuri pentru eradicarea organismului sau organismelor dăunătoare în cauză.
(2)Exerciţiile de simulare referitoare la organismele dăunătoare prioritare a căror prezenţă într-un stat membru ar putea avea un impact asupra statelor membre învecinate pot fi efectuate în comun de statele membre respective, pe baza planurilor lor de urgenţă.
După caz, statele membre pot efectua aceste exerciţii de simulare cu ţările terţe învecinate.
(3)Statele membre pun la dispoziţia Comisiei şi a celorlalte state membre, la cerere, un raport cu rezultatele fiecărui exerciţiu de simulare.
Art. 27: Planuri de acţiune pentru organismele dăunătoare prioritare
(1)În cazul în care prezenţa unui organism dăunător prioritar este confirmată în mod oficial pe teritoriul unui stat membru în conformitate cu articolul 10, autoritatea competentă adoptă imediat un plan care stabileşte măsurile de eradicare a organismului dăunător respectiv ("plan de acţiune"), astfel cum se prevede la articolele 17, 18 şi 19 sau izolarea organismului dăunător în cauză, astfel cum se prevede la articolul 28 alineatul (2), precum şi un calendar pentru punerea în aplicare a acestor măsuri.
Planul de acţiune include o descriere a elaborării şi organizării anchetelor care trebuie efectuate şi stabileşte numărul de examinări vizuale, eşantioanele care trebuie prelevate şi testele de laborator care trebuie efectuate, precum şi metodologia care trebuie aplicată pentru examinare, eşantionare şi testare.
Planul de acţiune se bazează pe planul de urgenţă relevant şi este comunicat imediat de autoritatea competentă operatorilor profesionişti în cauză.
(2)Fiecare stat membru transmite, la cerere, Comisiei şi celorlalte state membre planurile de acţiune pe care le-a adoptat.
Art. 28: Măsuri ale Uniunii împotriva anumitor organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune
(1)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili măsuri specifice împotriva anumitor organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune. Măsurile respective pun în aplicare, în mod specific pentru fiecare dăunător (dăunători) în cauză, una sau mai multe din următoarele dispoziţii:
a)articolul 10 privind măsurile care urmează a fi luate în cazul în care există suspiciuni şi se confirmă oficial de către autorităţile competente prezenţa respectivului organism dăunător de carantină pentru Uniune;
b)articolul 14 privind măsurile care trebuie luate imediat de operatorii profesionişti;
c)articolul 15 privind măsuri care trebuie luate de alte persoane decât operatorii profesionişti;
d)articolul 17 privind eradicarea dăunătorilor de carantină pentru Uniune;
e)articolul 18 privind stabilirea de zone demarcate;
f)articolul 19 privind anchetele, modificări ale zonelor demarcate şi ridicarea restricţiilor;
g)articolul 22 privind anchetele legate de organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune şi dăunătorii care se califică provizoriu drept dăunători de carantină pentru Uniune;
h)articolul 24 privind anchetele legate de organismele dăunătoare prioritare, în ceea ce priveşte numărul de examinări vizuale, probe şi teste pentru anumite organisme dăunătoare prioritare;
i)articolul 25 privind planurile de urgenţă pentru organismele dăunătoare prioritare; (j) articolul 26 privind exerciţii de simulare pentru organismele dăunătoare prioritare; (k) articolul 27 privind planurile de acţiune ale organismelor prioritare dăunătoare.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(2)Prin derogare de la articolul 17, în cazul în care se concluzionează, pe baza anchetelor menţionate la articolul 19 sau a altor dovezi, că eradicarea organismului dăunător de carantină pentru Uniune în cauză într-o zonă demarcată nu este posibilă, Comisia adoptă acte de punere în aplicare, astfel cum se menţionează la alineatul (1) din prezentul articol, care stabilesc măsuri cu scopul de izolare.
Pentru a ajunge la concluzia menţionată, Comisia ia, fără întârziere, măsurile necesare după prezentarea dovezilor relevante de către statul membru în cauză sau orice altă sursă.
(3)În cazul în care Comisia concluzionează că sunt necesare măsuri de prevenire în zonele situate în afara zonelor demarcate în vederea protejării acelei părţi din teritoriul Uniunii unde organismul dăunător de carantină pentru Uniune în cauză nu este prezent, Comisia poate adopta, prin actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (1), astfel de măsuri.
(4)Măsurile menţionate la alineatele (1), (2) şi (3) se iau în conformitate cu dispoziţiile anexei II, ţinând seama de riscurile specifice ale organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune în cauză, condiţiile şi riscurile ecoclimatice specifice în ceea ce priveşte statele membre în cauză şi de necesitatea de a pune în aplicare măsurile necesare de atenuare a riscurilor în mod armonizat la nivelul Uniunii.
(5)Până la adoptarea de către Comisie a unei măsuri, statul membru poate să menţină oricare dintre măsurile pe care le-a pus în aplicare.
(6)Din motive imperioase de urgenţă justificate în mod corespunzător, pentru a aborda un risc grav legat de organismele dăunătoare, Comisia adoptă acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 107 alineatul (3). Actele respective se adoptă în conformitate cu dispoziţiile anexei II, ţinând seama de riscurile specifice ale organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune în cauză, condiţiile şi riscurile ecoclimatice specifice în ceea ce priveşte statele membre în cauză şi de necesitatea de a pune în aplicare măsurile necesare de atenuare a riscurilor în mod armonizat la nivelul Uniunii.
(7)Statele membre informează Comisia şi alte state membre, prin sistemul electronic de notificare menţionat la articolul 103, cu privire la orice caz de nerespectare a măsurilor adoptate în conformitate cu prezentul articol care creează un risc de răspândire a organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune.
Art. 29: Măsuri ale statelor membre împotriva organismelor dăunătoare care nu sunt enumerate ca organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune
(1)Dacă prezenţa unui organism dăunător care nu este inclus pe lista dăunătorilor de carantină pentru Uniune este confirmată oficial pe teritoriul unui stat membru, iar statul membru consideră că respectivul dăunător ar putea îndeplini condiţiile pentru a fi inclus pe lista dăunătorilor de carantină pentru Uniune, aceasta evaluează imediat dacă respectivul dăunător îndeplineşte criteriile stabilite în anexa I secţiunea 3 partea 1. Dacă ajunge la concluzia că acele criterii sunt îndeplinite, autoritatea competentă ia imediat măsuri de eradicare în conformitate cu anexa II. Se aplică articolele 17-20.
În cazul în care se concluzionează, pe baza anchetelor menţionate la articolul 19 sau a altor dovezi, că eradicarea unui organism dăunător într-o zonă demarcată nu este posibilă, se aplică mutatis mutandis articolul 28 alineatul (2).
În cazul în care prezenţa unui organism dăunător care îndeplineşte criteriile menţionate la primul paragraf este confirmată oficial într-un transport de plante, produse vegetale sau alte obiecte introduse sau care circulă pe teritoriul unui stat membru, statul membru respectiv ia măsurile necesare pentru a împiedica intrarea organismului dăunător respectiv şi stabilirea şi răspândirea acestuia pe teritoriul Uniunii.
În cazul în care un stat membru are suspiciuni cu privire la prezenţa pe teritoriul său a unui organism dăunător care îndeplineşte criteriile menţionate la primul paragraf, articolul 10 se aplică mutatis mutandis.
În aşteptarea confirmării oficiale a prezenţei respectivului organism dăunător, statul membru ia, după caz, măsuri fitosanitare pentru a atenua riscul răspândirii acestuia.
(2)După luarea măsurilor menţionate la alineatul (1), statul membru analizează dacă respectivul dăunător îndeplineşte criteriile pentru dăunătorii de carantină stabilite în anexa I secţiunea 1.
(3)Statul membru în cauză informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la prezenţa organismului dăunător menţionat la alineatul (1). De asemenea, statul membru în cauză informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la evaluarea menţionată la respectivul alineat, la măsurile luate şi la dovezile care justifică aceste măsuri.
Acesta notifică Comisiei rezultatele evaluării menţionate la alineatul (2) în termen de doi ani de la data confirmării oficiale a prezenţei respectivului dăunător.
Notificările prezenţei respectivului dăunător sunt transmise prin intermediul sistemului electronic de notificare menţionat la articolul 103.
Art. 30: Măsuri ale Uniunii împotriva organismelor dăunătoare care nu sunt enumerate ca organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune
(1)În cazul în care Comisia primeşte o notificare astfel cum se menţionează la articolul 29 alineatul (3) primul paragraf, sau dispune de alte dovezi privind prezenţa sau pericolul iminent de intrare sau răspândire pe teritoriul Uniunii a unui organism dăunător care nu este inclus pe lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune şi consideră că respectivul dăunător poate îndeplini condiţiile pentru a fi inclus în lista respectivă, aceasta evaluează de îndată dacă, în ceea ce priveşte teritoriul Uniunii, respectivul dăunător îndeplineşte criteriile stabilite în anexa I secţiunea 3 partea 2.
Dacă ajunge la concluzia că aceste criterii sunt îndeplinite, Comisia adoptă de îndată, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri pentru o perioadă limitată cu privire la riscurile prezentate de respectivul dăunător. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Măsurile respective, dacă este cazul, pun în aplicare, în mod specific pentru fiecare organism dăunător în cauză, una sau mai multe dintre dispoziţiile menţionate la articolul 28 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(g). Acestea pot include interzicerea introducerii, circulaţiei sau deţinerii, multiplicării sau eliberării organismului dăunător pe teritoriul Uniunii şi cerinţe privind introducerea şi circulaţia pe teritoriul Uniunii a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte.
(2)După adoptarea măsurilor menţionate la alineatul (1), Comisia analizează dacă respectivul dăunător îndeplineşte, în ceea ce priveşte teritoriul Uniunii, criteriile pentru dăunătorii de carantină stabilite în anexa I secţiunea 1.
(3)În cazul în care se concluzionează, pe baza anchetelor menţionate la articolele 19 şi 22, sau pe baza altor dovezi, că eradicarea organismului dăunător în cauză într-o zonă demarcată nu este posibilă, actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul articol pot să prevadă măsuri cu scopul de a izola respectivul dăunător.
(4)În cazul în care se concluzionează că sunt necesare măsuri de prevenire în zone din afara zonelor demarcate în vederea protejării acelei părţi din teritoriul Uniunii în care dăunătorul în cauză nu este prezent, actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (1) pot include astfel de măsuri.
(5)Măsurile menţionate la alineatele (1), (3) şi (4) se adoptă în conformitate cu anexa II, ţinând seama de riscurile specifice ale dăunătorilor vizaţi şi de necesitatea de a pune în aplicare măsurile necesare de atenuare a riscurilor în mod armonizat la nivelul Uniunii.
(6)Până la adoptarea de către Comisie a unor măsuri, statul membru în cauză poate să menţină măsurile pe care le-a luat în conformitate cu articolul 29.
(7)Din motive imperioase de urgenţă justificate în mod corespunzător, pentru a aborda un risc grav legat de organismele dăunătoare, Comisia adoptă acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 107 alineatul (3). Respectivele acte se adoptă în conformitate cu anexa II, ţinând seama de riscurile specifice ale dăunătorilor vizaţi şi de necesitatea de a pune în aplicare măsurile necesare de atenuare a riscurilor în mod armonizat la nivelul Uniunii.
(8)Statele membre informează Comisia şi alte state membre, prin sistemul electronic de notificare menţionat la articolul 103, cu privire la orice caz de nerespectare a măsurilor adoptate în conformitate cu prezentul articol, care creează un risc de răspândire a organismelor dăunătoare menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 31: Cerinţe mai stricte adoptate de statele membre
(1)Statele membre pot să aplice pe teritoriul lor măsuri mai stricte decât cele adoptate în temeiul articolului 28 alineatele (1), (2) şi (3) şi al articolului 30 alineatele (1), (3) şi (4), dacă acest lucru este justificat de obiectivul de protecţie fitosanitară şi dacă este în conformitate cu principiile stabilite în secţiunea 2 din anexa II.
Măsurile mai stricte menţionate nu impun sau nu pot avea drept rezultat interdicţii sau restricţii privind introducerea sau circulaţia pe teritoriul Uniunii a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte, altele decât cele impuse de articolele 40-58 şi de articolele 71-102.
(2)Statele membre informează de îndată Comisia şi celelalte state membre cu privire la măsurile adoptate în conformitate cu alineatul (1).
Statele membre transmit, la cerere, Comisiei şi celorlalte state membre un raport anual cu privire la măsurile luate în conformitate cu alineatul (1).