Capitolul vi - Certificarea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte - Regulamentul 2031/26-oct-2016 privind măsurile de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 şi (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE şi 2007/33/CE ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 317L

În vigoare
Versiune de la: 5 Ianuarie 2025 până la: 5 Iulie 2026
CAPITOLUL VI:Certificarea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte
Art. 71: Certificatul fitosanitar pentru introducerea pe teritoriul Uniunii
(1)Un certificat fitosanitar pentru introducerea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte pe teritoriul Uniunii este un document eliberat de o ţară terţă care îndeplineşte condiţiile de la articolul 76, are conţinutul prevăzut în partea A din anexa V, sau, dacă este cazul, în partea B din anexa V şi certifică faptul că planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)este indemn(ă) de organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune şi de organisme dăunătoare care intră sub incidenţa unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1);
b)respectă dispoziţiile articolului 37 alineatul (1) în ceea ce priveşte prezenţa organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune la plantele destinate plantării;
c)respectă cerinţele menţionate la articolul 41 alineatele (2) şi (3) sau, după caz, la articolul 54 alineatele (2) şi (3);
d)după caz, respectă normele adoptate în conformitate cu dispoziţiile adoptate în temeiul articolului 28 alineatul (1) primul paragraf litera (d), al articolului 28 alineatul (2) şi al articolului 30 alineatul (1).
(2)Certificatul fitosanitar precizează la rubrica "Declaraţie suplimentară" care cerinţă specifică este îndeplinită, ori de câte ori actul de punere în aplicare respectiv, adoptat în temeiul articolului 28 alineatele (1) şi (2), al articolului 30 alineatele (1) şi (3), al articolului 37 alineatul (2), al articolului 41 alineatele (2) şi (3) şi al articolului 54 alineatele (2) şi (3), permite mai multe opţiuni diferite în ceea ce priveşte aceste cerinţe. Specificaţia respectivă include textul integral al cerinţei relevante.
(3)Dacă este cazul, certificatul fitosanitar menţionează că plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză respectă măsurile fitosanitare recunoscute ca echivalente, în conformitate cu articolul 44, cu cerinţele prevăzute în actul de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 41 alineatul (3).
(4)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 105, pentru modificarea părţilor A şi B din anexa V în scopul adaptării la evoluţia standardelor internaţionale relevante.
Art. 72: Plante, produse vegetale şi alte obiecte pentru care sunt necesare certificate fitosanitare
(1)Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia elaborează o listă a plantelor, produselor vegetale şi a altor obiecte şi a respectivelor ţări terţe de origine sau de expediere pentru care este necesar un certificat fitosanitar pentru introducerea pe teritoriul Uniunii.
Lista respectivă include:
a)toate plantele destinate plantării, altele decât seminţele;
b)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte incluse pe lista de la punctul I din partea B din anexa V la Directiva 2000/29/CE;
c)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte pentru care au fost adoptate cerinţe în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) primul paragraf litera (d) şi cu articolul 30 alineatul (1), în ceea ce priveşte introducerea acestora pe teritoriul Uniunii;
d)seminţele sau, după caz, cartofii de sămânţă care figurează în lista din actul de punere în aplicare prevăzut la articolul 37 alineatul (2) din prezentul regulament şi care intră sub incidenţa deciziilor de echivalare adoptate în temeiul Directivelor 66/401/CEE, 66/402/CEE, 98/56/CE, 1999/105/CE, 2002/54/CE, 2002/55/CE, 2002/56/CE şi 2002/57/CE;
e)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte care figurează în lista din actele de punere în aplicare prevăzute la articolul 41 alineatele (2) şi (3); şi
f)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte care intră sub incidenţa articolului 49 alineatul (2) al doilea paragraf literele (a) şi (b).
Literele (a)-(e) de la primul paragraf nu se aplică, iar certificatul fitosanitar nu este necesar în cazul în care actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) primul paragraf litera (d), articolul 30 alineatul (1) sau cu articolul 41 alineatele (2) şi (3) prevede o dovadă a conformităţii sub forma unui marcaj oficial, astfel cum se prevede la articolul 96 alineatul (1), sau a unei alte atestări oficiale, astfel cum se menţionează la articolul 99 alineatul (1).
În lista stabilită prin actul de punere în aplicare menţionat, plantele, produsele vegetale şi alte obiecte sunt, de asemenea, identificate prin codurile NC aferente, atunci când acestea sunt disponibile. Se menţionează, în plus, alte coduri stabilite prin legislaţia Uniunii, atunci când acestea aduc precizări suplimentare cu privire la codul NC aplicabil pentru o plantă specifică, un produs vegetal sau alt obiect specific.
(2)Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia modifică actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1), în oricare dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, inclus în actul respectiv, nu îndeplineşte dispoziţiile de la alineatul (1) primul paragraf litera (c), (d) sau (e);
b)în cazul în care o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, care nu a fost inclus în actul de punere în aplicare respectiv, îndeplineşte dispoziţiile de la alineatul (1) primul paragraf litera (c), (d) sau (e).
(3)În plus faţă de situaţiile menţionate la alineatul (2), Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, să modifice actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1), în conformitate cu principiile prevăzute în secţiunea 2 din anexa II, în cazul în care există riscul ca o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, care nu figurează în actul respectiv, să găzduiască un organism dăunător de carantină pentru Uniune ori un organism dăunător care face obiectul măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 30 alineatul (1), sau în cazul în care, pentru o plantă, produs vegetal sau alt obiect care figurează în actul menţionat riscul respectiv nu mai există.
(4)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (1), (2) şi (3) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(5)Prin derogare de la alineatele (1), (2) şi (3), nu se solicită un certificat fitosanitar pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care intră sub incidenţa articolelor 46, 47 şi 48 şi a articolului 75 alineatul (1).
Art. 73: Alte plante pentru care sunt necesare certificate fitosanitare
Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, necesitatea unui certificat fitosanitar pentru introducerea pe teritoriul Uniunii a altor plante decât cele care figurează pe listă şi sunt menţionate la articolul 72 alineatul (1).
Cu toate acestea, actele de punere în aplicare respective prevăd că nu este necesar un certificat fitosanitar pentru plantele în cazul cărora o evaluare, bazată pe dovezi privind riscurile legate de organisme dăunătoare şi pe experienţa comercială, demonstrează că un astfel de certificat nu este necesar. Evaluarea respectivă ţine seama de criteriile prevăzute în anexa VI. După caz, evaluarea respectivă poate aborda doar plante dintr-o anumită ţară terţă de origine sau de expediere sau un grup de ţări terţe de origine sau de expediere.
În lista stabilită prin actul de punere în aplicare menţionat, plantele sunt, de asemenea, identificate prin codurile NC aferente, atunci când acestea sunt disponibile.
Se menţionează, în plus, alte coduri stabilite prin legislaţia Uniunii, atunci când acestea aduc precizări suplimentare cu privire la codul NC aplicabil pentru o plantă specifică, un produs vegetal sau alt obiect specific.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă sau se modifică în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2). Primul dintre actele de punere în aplicare menţionate se adoptă până la 14 decembrie 2018.
Art. 74: Plantele, produsele vegetale şi alte obiecte pentru care sunt necesare certificate fitosanitare pentru introducerea într-o zonă protejată
(1)Sunt necesare certificate fitosanitare, în plus faţă de cazurile menţionate la articolul 72 alineatele (1), (2) şi (3), pentru introducerea unor plante, produse vegetale şi alte obiecte în anumite zone protejate din anumite ţări terţe de origine sau de expediere.
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia elaborează o listă a acelor plante, produse vegetale şi alte obiecte şi a respectivelor ţări terţe de origine sau de expediere menţionate la primul paragraf.
Lista respectivă include:
a)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte, enumerate în partea B punctul II din anexa V la Directiva 2000/29/CE, în cuprinsul primului dintre actele de punere în aplicare menţionate;
b)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte care figurează în lista din actul de punere în aplicare prevăzut la articolul 54 alineatul (2) sau (3) din prezentul regulament.
În lista stabilită prin actele de punere în aplicare menţionate, plantele, produsele vegetale şi alte obiecte sunt, de asemenea, identificate prin codurile NC aferente, atunci când acestea sunt disponibile. Se menţionează, în plus, alte coduri stabilite prin legislaţia Uniunii, atunci când acestea aduc precizări suplimentare cu privire la codul NC aplicabil pentru o plantă specifică, un produs vegetal sau alt obiect specific.
Un certificat fitosanitar nu este necesar pentru plantele, produsele vegetale şi alte obiecte incluse pe listă în cazul în care un act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) sau (3) prevede o dovadă a conformităţii sub forma unui marcaj oficial, astfel cum se prevede la articolul 96 alineatul (1), sau a unei alte atestări oficiale, astfel cum se menţionează la articolul 99 alineatul (1).
(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia modifică actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1), în următoarele cazuri:
a)în cazul în care o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, inclus în actul respectiv, nu îndeplineşte dispoziţiile de la alineatul (1) al treilea paragraf litera (b);
b)în cazul în care o plantă, un produs vegetal sau alt obiect care nu figurează în actul respectiv îndeplineşte cerinţele de la alineatul (1) al treilea paragraf litera (b).
(3)În plus faţă de cazurile menţionate la alineatul (2), Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, să modifice actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1), în conformitate cu principiile prevăzute în secţiunea 2 din anexa II, în cazul în care există riscul ca o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, care nu figurează în actul menţionat, să găzduiască dăunătorul de carantină pentru zone protejate respectiv, sau în cazul în care, pentru o plantă, produs vegetal sau alt obiect care figurează în actul menţionat riscul respectiv nu mai există.
(4)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (1), (2) şi (3) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(5)Prin derogare de la alineatele (1), (2) şi (3), nu se solicită un certificat fitosanitar pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care intră sub incidenţa articolelor 56, 57, şi 58 şi a articolului 75 alineatul (1).
Art. 75: Excepţii pentru bagajele călătorilor
(1)Cantităţi mici de anumite plante, altele decât plantele destinate plantării, şi de produse vegetale şi alte obiecte provenind dintr-o ţară terţă pot fi exceptate de la cerinţa privind certificatul fitosanitar prevăzută la articolul 72 alineatul (1), la articolul 73 alineatul (1) şi la articolul 74 alineatul (1), dacă acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)sunt introduse pe teritoriul Uniunii în cadrul bagajelor personale ale călătorilor;
b)nu sunt folosite în scopuri comerciale sau profesionale;
c)care figurează în lista din actul de punere în aplicare prevăzut la alineatul (2) din prezentul articol.
(2)Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o listă cu plantele, produsele vegetale şi alte obiecte menţionate la alineatul (1), precum şi cu ţările terţe vizate, şi stabileşte cantitatea maximă, după caz, a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte care urmează să facă obiectul exceptării de la alineatul respectiv şi, după caz, una sau mai multe dintre măsurile de gestionare a riscurilor prevăzute în secţiunea 1 din anexa II.
Această listă, stabilirea cantităţii maxime în cauză şi, după caz, măsurile de gestionare a riscurilor se decid în funcţie de riscul legat de organismele dăunătoare prezentat de cantităţi mici din aceste plante, produse vegetale şi alte obiecte, în conformitate cu criteriile stabilite în secţiunea 2 din anexa II.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 76: Condiţii care trebuie îndeplinite de un certificat fitosanitar
(1)Fără a aduce atingere obligaţiilor în temeiul Convenţiei internaţionale pentru protecţia plantelor (CIPP) şi ţinând seama de standardele internaţionale relevante, autoritatea competentă acceptă un certificat fitosanitar care însoţeşte plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care urmează a fi introduse dintr-o ţară terţă numai dacă conţinutul respectivului certificat este conform cu partea A din anexa V. În cazul în care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte urmează a fi introduse dintr-o ţară terţă din care nu sunt originare, autoritatea competentă acceptă numai un certificat fitosanitar care este conform fie cu partea A, fie cu partea B din anexa V.
Autoritatea competentă nu acceptă certificatul fitosanitar dacă nu este prezentă declaraţia suplimentară prevăzută la articolul 71 alineatul (2), după caz, sau dacă aceasta nu este corectă, şi în cazul în care extrasul menţionat la articolul 71 alineatul (3), după caz, nu este prezent.
Autoritatea competentă nu acceptă un certificat fitosanitar de reexport dacă respectivul certificat fitosanitar nu este însoţit de certificatul fitosanitar de reexport original sau de o copie certificată a certificatului fitosanitar de reexport original.
(2)Autoritatea competentă acceptă numai certificate fitosanitare care îndeplinesc următoarele cerinţe:
a)sunt eliberate în cel puţin una dintre limbile oficiale ale Uniunii;
b)se adresează organizaţiei naţionale pentru protecţia plantelor dintr-un stat membru; şi
c)au fost eliberate cu nu mai mult de 14 zile înainte de data la care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte acoperite de acestea au părăsit ţara terţă în care au fost eliberate certificatele.
(3)În cazul unei ţări terţe care este parte contractantă la CIPP, autoritatea competentă nu acceptă decât certificatele fitosanitare eliberate de organizaţia naţională oficială pentru protecţia plantelor din respectiva ţară terţă sau, sub răspunderea acesteia, de către un funcţionar public care este calificat din punct de vedere tehnic şi autorizat în mod adecvat de respectiva organizaţie naţională oficială pentru protecţia plantelor.
(4)În cazul unei ţări terţe care nu este parte contractantă la CIPP, autoritatea competentă acceptă numai certificatele fitosanitare eliberate de autorităţile care sunt competente în conformitate cu normele naţionale ale ţării terţe respective şi notificate Comisiei. Comisia informează statele membre şi operatorii, prin intermediul sistemului electronic de notificare menţionat la articolul 103, în conformitate cu articolul 132 litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/625, cu privire la notificările primite.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 105, pentru a completa prezentul regulament în ceea ce priveşte condiţiile de acceptare menţionate la primul paragraf din prezentul alineat, pentru a asigura fiabilitatea certificatelor respective.

(5)Certificatele fitosanitare electronice sunt acceptate doar dacă sunt furnizate prin sau în cadrul unui schimb electronic cu sistemul computerizat integrat menţionat la articolul 131 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625.

Art. 77: Anularea unui certificat fitosanitar
(1)În cazul în care un certificat fitosanitar a fost eliberat în conformitate cu articolul 71 alineatele (1), (2) şi (3) şi autoritatea competentă în cauză concluzionează că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 76, aceasta anulează certificatul fitosanitar şi se asigură că acesta nu mai însoţeşte respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte vizate. În acest caz, în ceea ce priveşte plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză, autoritatea competentă ia una din măsurile prevăzute la articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/625.
După anulare, pe faţa certificatului în cauză se aplică, într-o poziţie vizibilă, o ştampilă triunghiulară de culoare roşie, cu marcajul "certificat anulat", de către autoritatea competentă respectivă, împreună cu denumirea sa şi data anulării. Menţiunea se scrie cu litere mari, în cel puţin una dintre limbile oficiale ale Uniunii.
(2)Prin sistemul electronic de notificare menţionat la articolul 103, statele membre informează Comisia şi alte state membre în cazul în care un certificat fitosanitar a fost anulat în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.
Ţara terţă care a eliberat certificatul fitosanitar este, de asemenea, informată de statul membru în cauză.
(3)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili aspecte tehnice privind anularea certificatelor fitosanitare electronice, astfel cum se menţionează la articolul 76 alineatul (5). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 78: Paşapoartele fitosanitare
Un paşaport fitosanitar este o etichetă oficială pentru circulaţia plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte pe teritoriul Uniunii şi, după caz, înspre zonele protejate şi în interiorul acestora, care atestă conformitatea cu toate cerinţele prevăzute la articolul 8 5 şi, pentru circulaţia înspre zonele protejate şi în interiorul acestora, cu cerinţele prevăzute la articolul 86, şi are conţinutul şi formatul prevăzute la articolul 83.
Art. 79: Plante, produse vegetale şi alte obiecte pentru care este necesar un paşaport fitosanitar pentru circulaţia pe teritoriul Uniunii
(1)Pentru circulaţia anumitor plante, produse vegetale şi alte obiecte pe teritoriul Uniunii sunt necesare paşapoarte fitosanitare. Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o listă a acelor plante, produse vegetale şi alte obiecte pentru circulaţia cărora pe teritoriul Uniunii este necesar un paşaport fitosanitar.
Lista respectivă include:
a)toate plantele destinate plantării, altele decât seminţele;
b)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte, enumerate în partea A punctul I din anexa V la Directiva 2000/29/CE, în măsura în care nu sunt incluse la litera (a) de la prezentul paragraf, în cuprinsul primului dintre actele de punere în aplicare menţionate;
c)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte pentru care au fost adoptate cerinţe în conformitate cu articolul 28 alineatul (1), (2) sau (3) sau cu articolul 30 alineatul (1), (3) sau (4) privind circulaţia acestora pe teritoriul Uniunii;
d)seminţele care figurează în lista din actul de punere în aplicare prevăzut la articolul 37 alineatul (2); şi
e)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte care figurează în lista din actele de punere în aplicare prevăzute la articolul 41 alineatele (2) şi (3) în ceea ce priveşte circulaţia lor pe teritoriul Uniunii, cu excepţia plantelor destinate plantării, a produselor vegetale şi a altor obiecte care necesită o altă etichetă specifică sau un alt tip de atestare în temeiul articolului respectiv.
(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia modifică actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1), în următoarele cazuri:
a)în cazul în care o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, care nu a fost inclus pe listă în actul de punere în aplicare respectiv, îndeplineşte condiţiile de la alineatul (1) al doilea paragraf litera (c), (d) sau (e);
b)în cazul în care o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, care figurează pe listă din actul respectiv, nu îndeplineşte condiţiile de la alineatul (1) al doilea paragraf litera (c), (d) sau (e);
(3)În plus faţă de situaţiile menţionate la alineatul (2), Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, să modifice actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1), în conformitate cu principiile prevăzute în secţiunea 2 din anexa II, în cazul în care există riscul ca o plantă, un produs vegetal sau alt obiect care nu este inclus în respectivul act să găzduiască un organism dăunător de carantină pentru Uniune sau în cazul în care, pentru o plantă, un produs vegetal sau alt obiect inclus în actul menţionat, riscul respectiv nu mai există.
(4)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (1), (2) şi (3) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(5)Prin derogare de la alineatele (1), (2) şi (3), nu este necesar un paşaport fitosanitar pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care intră sub incidenţa articolelor 46, 47, 48 şi 75.
(6)Până cel târziu la 14 decembrie 2021, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind experienţa dobândită ca urmare a extinderii sistemului paşaportului fitosanitar la circulaţia în ansamblu a plantelor destinate plantării pe teritoriul Uniunii, împreună cu o analiză clară a costurilor şi a beneficiilor pentru operatori, însoţită, dacă este cazul, de o propunere legislativă.
Art. 80: Plantele, produsele vegetale şi alte obiecte pentru care este necesar un paşaport fitosanitar pentru introducerea şi circulaţia în zonele protejate
(1)Paşapoartele fitosanitare sunt necesare pentru anumite plante, produse vegetale şi alte obiecte care sunt introduse sau care circulă în interiorul anumitor zone protejate.
Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o listă a acelor plante, produse vegetale şi alte obiecte pentru care este necesar un paşaport fitosanitar pentru introducerea şi deplasarea acestora în interiorul anumitor zone protejate.
Lista respectivă include:
a)plantele, produsele vegetale şi alte obiecte, enumerate în partea A punctul II din anexa V la Directiva 2000/29/CE, în cuprinsul primului dintre actele de punere în aplicare menţionate;
b)alte plante, produse vegetale şi alte obiecte care figurează în lista din actele de punere în aplicare prevăzute la articolul 54 alineatul (3) din prezentul regulament.
(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate modifica actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1), în următoarele cazuri:
a)în cazul în care o plantă, un produs vegetal sau alt obiect care nu este inclus(ă) pe listă în respectivul act îndeplineşte condiţiile de la alineatul (1) al treilea paragraf litera (b); sau
b)în cazul în care o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect inclus în actul respectiv nu îndeplineşte dispoziţiile de la alineatul (1) al treilea paragraf litera (b).
(3)În plus faţă de cazurile menţionate la alineatul (2), Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, să modifice actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1), în conformitate cu principiile prevăzute în secţiunea 2 din anexa II, în cazul în care există riscul ca o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, care nu este inclus (ă) pe listă în actul menţionat, să găzduiască respectivul organism dăunător de carantină pentru zone protejate, sau în cazul în care, pentru o plantă, un produs vegetal sau alt obiect care este inclus(ă) pe listă în actul menţionat riscul respectiv nu mai există.
(4)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (1), (2) şi (3) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(5)Prin derogare de la alineatele (1), (2) şi (3), nu este necesar un paşaport fitosanitar pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care intră sub incidenţa articolelor 56, 57 şi 58.
Art. 81: Excepţie în ceea ce priveşte furnizarea directă către utilizatorii finali
(1)Nu este necesar un paşaport fitosanitar pentru circulaţia plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte furnizate direct către un utilizator final, inclusiv grădinarilor amatori.
Prezenta excepţie nu se aplică:
a)utilizatorilor finali care primesc respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte prin vânzări prin contracte la distanţă; sau
b)utilizatorilor finali ai plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte pentru care este necesar un paşaport fitosanitar pentru zone protejate în temeiul articolului 80.
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili ca cerinţele de la paragraful al doilea litera (b) să se aplice numai anumitor organisme dăunătoare relevante pentru zona protejată, sau numai anumitor plante, produse vegetale sau altor obiecte. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(2)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru completarea prezentului regulament prin care să prevadă cazurile în care, pentru anumite plante, produse vegetale sau alte obiecte, excepţia de la alineatul (1) din prezentul articol se aplică exclusiv cantităţilor mici. Actele delegate respective definesc cantităţile pe perioade de timp, în funcţie de planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză şi de respectivele riscuri legate de organismele dăunătoare.
(3)Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cazurile în care alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol nu se aplică anumitor plante, produse vegetale sau alte obiecte distribuite prin vânzări prin contracte la distanţă. Respectivele acte de punere în aplicare pot preciza anumite condiţii pentru aplicarea acestora. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).

Art. 82: Excepţii pentru circulaţia în spaţiile unui operator înregistrat şi între acestea
Nu este necesar un paşaport fitosanitar pentru circulaţia plantelor, ale produselor vegetale şi ale altor obiecte în spaţiile aceluiaşi operator înregistrat, aflate în imediată apropiere una faţă de cealaltă, şi între acestea.
Statele membre pot defini în mod mai detaliat imediata apropiere pe teritoriile lor respective şi pot preciza dacă trebuie eliberate anumite documente pentru deplasările menţionate în locul paşaportului fitosanitar.
În cazul în care deplasările menţionate au loc în interiorul a două sau mai multe state membre, pentru acordarea excepţiei de la cerinţa privind un paşaport fitosanitar este necesară aprobarea autorităţilor competente ale statelor membre în cauză.
Art. 83: Conţinutul şi formatul paşaportului fitosanitar
(1)Paşaportul fitosanitar se prezintă sub forma unei etichete distincte, aplicată pe orice suport adecvat pentru tipărirea elementelor menţionate la alineatul (2), cu condiţia ca paşaportul fitosanitar să se poată distinge în mod clar de orice alte informaţii sau etichete care se mai pot afla pe suportul respectiv.
Paşaportul fitosanitar este uşor de observat şi lizibil clar, iar informaţia înscrisă pe acesta este durabilă şi nu poate fi modificată.
(2)Paşaportul fitosanitar pentru circulaţia pe teritoriul Uniunii conţine elementele prevăzute în partea A din anexa VII.
Prin derogare de la anexa VII partea A punctul 1 litera (e), codul de trasabilitate nu este necesar în cazurile în care plantele destinate plantării îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)sunt pregătite astfel încât sunt gata de vânzare către utilizatorii finali fără nicio altă pregătire suplimentară şi nu există riscuri în ceea ce priveşte răspândirea organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune sau a organismelor dăunătoare care intră sub incidenţa unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1);
b)nu aparţin tipurilor sau speciilor care figurează în lista din actul de punere în aplicare prevăzut la alineatul (3) din prezentul articol.
(3)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia identifică tipurile şi speciile de plante destinate plantării pentru care derogarea menţionată la alineatul (2) nu se aplică. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
(4)Paşaportul fitosanitar pentru introducerea şi circulaţia în interiorul unei zone protejate conţine elementele prevăzute în partea B din anexa VII.
(5)În cazul plantelor destinate plantării produse sau puse la dispoziţie pe piaţă, sub formă de materiale de prebază, de bază ori certificate sau seminţe de prebază, de bază ori certificate sau material săditor pentru cartofi de prebază, de bază ori certificat, astfel cum se menţionează în Directivele 66/401/CEE, 66/402/CEE, 68/193/CEE, 2002/54/CE, 2002/55/CE, 2002/56/CE, 2002/57/CE şi 2008/90/CE, paşaportul fitosanitar este inclus în mod distinct în eticheta oficială elaborată în conformitate cu dispoziţiile directivelor menţionate.
În cazul în care se aplică prezentul alineat, paşaportul fitosanitar pentru circulaţia pe teritoriul Uniunii conţine elementele prevăzute în partea C din anexa VII la prezentul regulament.
În cazul în care se aplică prezentul alineat, paşaportul fitosanitar pentru introducerea şi circulaţia în interiorul unei zone protejate conţine elementele prevăzute în partea D din anexa VII la prezentul regulament.
(6)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 105, pentru modificarea părţilor A, B, C şi D din anexa VII, pentru a adapta elementele respective, atunci când este cazul, la evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice.
(7)Până la 14 decembrie 2017, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificaţiile legate de paşaportul fitosanitar pentru circulaţia pe teritoriul Uniunii şi paşaportul fitosanitar pentru introducerea şi circulaţia în interiorul unei zone protejate, în ceea ce priveşte paşapoartele fitosanitare menţionate la alineatul (2) primul şi al doilea paragraf şi la alineatul (5) al doilea şi al treilea paragraf. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
În cazul în care natura anumitor plante, produse vegetale sau altor obiecte impune acest lucru, se pot stabili anumite specificaţii legate de dimensiuni pentru paşapoartele fitosanitare pentru respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte.
(8)Un paşaport fitosanitar poate fi eliberat, de asemenea, în format electronic (denumit în continuare "paşaport fitosanitar electronic"), cu condiţia ca acesta să conţină toate elementele menţionate la alineatul (2) şi ca aspectele tehnice să fi fost stabilite prin actele de punere în aplicare menţionate la al doilea paragraf de la prezentul alineat.
Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili aspectele tehnice pentru eliberarea paşapoartelor fitosanitare electronice, pentru a asigura conformitatea acestora cu dispoziţiile prezentului articol şi modalităţi adecvate, credibile şi eficace pentru eliberarea respectivelor paşapoarte fitosanitare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 84: Eliberarea paşapoartelor fitosanitare de către operatorii profesionişti autorizaţi şi autorităţile competente
(1)Paşapoartele fitosanitare se eliberează de către operatorii autorizaţi, sub supravegherea autorităţilor competente.
Operatorii autorizaţi eliberează paşapoarte fitosanitare numai pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte pentru care sunt responsabili.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), autorităţile competente pot, de asemenea, elibera paşapoarte fitosanitare.
(3)Operatorii autorizaţi eliberează paşapoarte fitosanitare doar în spaţiile, depozitele colective şi centrele de distribuţie aflate sub responsabilitatea lor şi declarate de aceştia în conformitate cu articolul 66 alineatul (2) litera (d) sau, în cazul în care se aplică articolul 94 alineatul (1), într-un alt amplasament, dacă acest lucru este autorizat de autoritatea competentă.
Art. 85: Cerinţe de fond pentru paşaportul fitosanitar pentru circulaţia pe teritoriul Uniunii
Un paşaport fitosanitar se eliberează pentru circulaţia pe teritoriul Uniunii pentru o plantă, un produs vegetal sau alt obiect care îndeplineşte următoarele cerinţe:
a)este indemn(ă) de organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune sau de organisme dăunătoare care intră sub incidenţa unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1);
b)respectă dispoziţiile articolului 37 alineatul (1) în ceea ce priveşte prezenţa organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune la plantele destinate plantării şi dispoziţiile articolului 37 alineatul (4) referitoare la măsurile care trebuie luate;
c)respectă cerinţele referitoare la circulaţia pe teritoriul Uniunii, astfel cum se menţionează la articolul 41 alineatele (2) şi (3);
d)după caz, respectă normele adoptate în conformitate cu măsurile relevante adoptate în temeiul articolului 17 alineatul (3), al articolului 28 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(d), al articolului 28 alineatul (2) şi al articolului 30 alineatele (1) şi (3); şi
e)după caz, respectă măsurile adoptate de autorităţile competente pentru eradicarea organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune în temeiul articolului 17 alineatul (1) sau a organismelor dăunătoare cărora li se aplică măsuri adoptate în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) şi pentru eradicarea organismelor dăunătoare care se califică provizoriu drept organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune în conformitate cu articolul 29 alineatul (1).
Art. 86: Cerinţe de fond pentru paşaportul fitosanitar pentru circulaţia înspre zonele protejate şi în interiorul acestora
(1)Un paşaport fitosanitar se eliberează pentru introducerea şi circulaţia în interiorul unei zone protejate, a unei plante, a unui produs vegetal şi a altui obiect care îndeplineşte toate cerinţele prevăzute la articolul 85 şi, în plus, următoarele cerinţe:
a)este indemn(ă) de respectivele organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate; şi
b)respectă cerinţele menţionate la articolul 54 alineatele (2) şi (3).
(2)În cazul în care se aplică articolul 33 alineatul (2), paşaportul fitosanitar menţionat la alineatul (1) din prezentul articol nu se eliberează pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte originare din zona demarcată vizată care pot găzdui respectivul organism dăunător pentru zone protejate.
Art. 87: Examinări necesare pentru paşapoartele fitosanitare
(1)Un paşaport fitosanitar poate fi eliberat numai pentru plantele, produsele vegetale şi alte obiecte pentru care o examinare minuţioasă efectuată în conformitate cu alineatele (2), (3) şi (4) a arătat că acestea îndeplinesc cerinţele articolului 85 şi, după caz, ale articolului 86.
Plantele, produsele vegetale şi alte obiecte pot fi examinate în mod individual sau pe eşantioane reprezentative. Examinarea acoperă, de asemenea, materialul de ambalare a plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte în cauză.
(2)Examinarea se efectuează de către operatorul autorizat. Cu toate acestea, în următoarele cazuri, examinarea se efectuează de către autoritatea competentă:
a)în cazul în care în ceea ce priveşte inspecţiile, eşantionarea şi testarea se aplică alineatul (3) primul paragraf litera (c) din prezentul articol;
b)în cazul în care se aplică articolul 84 alineatul (2); sau
c)în cazul în care se efectuează o examinare în imediata apropiere, astfel cum se menţionează la alineatul (3) primul paragraf litera (b) din prezentul articol, iar operatorul autorizat nu are acces în respectiva zonă din imediata apropiere.
(3)Examinarea îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)se efectuează la momente corespunzătoare, şi luând în considerare riscurile implicate;
b)se efectuează în spaţiile menţionate la articolul 66 alineatul (2) litera (d). În cazurile în care actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 28 alineatul (1), al articolului 30 alineatul (1), al articolului 37 alineatul (4), al articolului 41 alineatul (2) sau al articolului 54 alineatul (2) impun acest lucru, se efectuează, de asemenea, o examinare în imediata apropiere a locului de producţie a plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte vizate;
c)se efectuează cel puţin prin examinare vizuală şi în mod suplimentar prin:
(i)inspecţii şi acţiuni de eşantionare şi testare realizate de autoritatea competentă, în cazul în care există suspiciuni privind prezenţa unui organism dăunător de carantină pentru Uniune sau a unor organisme dăunătoare cărora li se aplică măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1), sau în cazul în care există suspiciuni cu privire la prezenţa unui organism dăunător de carantină pentru zone protejate în zona protejată respectivă; sau
(ii)acţiuni de eşantionare şi testare în cazul în care există suspiciuni privind prezenţa unui organism dăunător reglementat care nu este de carantină pentru Uniune, peste pragurile respective;
d)rezultatele sale se înregistrează şi se păstrează pentru o perioadă de cel puţin trei ani.
Examinarea respectivă se efectuează fără a aduce atingere eventualelor cerinţe de examinare specifice sau măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 28 alineatul (1), (2) sau (3), articolul 30 alineatul (1), (3) sau (4), articolul 37 alineatul (4), articolul 41 alineatul (2) sau (3) sau cu articolul 54 alineatul (2) sau (3). În cazul în care respectivele cerinţe de examinare sau măsuri impun ca examinarea să fie efectuată de autoritatea competentă, examinarea respectivă nu se efectuează de către operatorul autorizat menţionat la alineatul (2) din prezentul articol.
(4)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru completarea prezentului regulament prin care să stabilească măsuri detaliate referitoare la examinarea vizuală, la prelevarea de probe şi la testare, precum şi la frecvenţa şi calendarul examinărilor, menţionate la alineatele (1), (2) şi (3) din prezentul articol, cu privire la anumite plante, produse vegetale şi alte obiecte, pe baza riscurilor specifice legate de organisme dăunătoare pe care le-ar putea prezenta. Examinările respective vizează, după caz, anumite plante destinate plantării care aparţin materialelor, seminţelor sau materialului săditor pentru cartofi de prebază, de bază sau certificate, materialului ori seminţelor standard sau materialului ori seminţelor CAC, astfel cum sunt menţionate respectiv în Directivele 66/401/CEE, 66/402/CEE, 68/193/CEE, 2002/54/CE, 2002/55/CE, 2002/56/CE, 2002/57/Ce, 2008/72/CE şi 2008/90/CE.
În cazul în care Comisia adoptă un astfel de acte delegate referitoare la anumite plante destinate plantării, iar respectivele plante destinate plantării intră sub incidenţa unor sisteme de certificare în conformitate cu Directivele 66/401/CEE, 66/402/CEE, 68/193/CEE, 2002/54/CE, 2002/55/CE, 2002/56/CE, 2002/57/CE şi 2008/90/CE, Comisia stabileşte cerinţele cu privire la examinările privind prezenţa organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune sau a organismelor dăunătoare cărora li se aplică măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1) din prezentul regulament şi a organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune şi examinările privind alte caracteristici ale plantelor destinate plantării în temeiul directivelor menţionate anterior în cadrul unui sistem de certificare unic.
Atunci când adoptă respectivele acte delegate, Comisia ţine seama de evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice şi a standardelor internaţionale.
Art. 88: Aplicarea paşapoartelor fitosanitare
Paşapoartele fitosanitare se aplică de către operatorii profesionişti în cauză pe unitatea de comerţ de plante, produse vegetale şi alte obiecte vizate înainte ca acestea să circule pe teritoriul Uniunii în temeiul articolului 79 sau către o zonă protejată ori în interiorul acesteia în conformitate cu articolul 80. În cazul în care respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte circulă într-un pachet, o legătură sau un container, paşaportul fitosanitar se aplică pe pachetul, legătura sau containerul respectiv.
Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dispoziţii referitoare la:
(a)stabilirea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte care, prin derogare de la primul paragraf, pot circula pe teritoriul Uniunii cu un paşaport fitosanitar asociat cu acestea într-un alt mod decât prin aplicare fizică, din cauza dimensiunii, a formei sau a modului de ambalare, care fac această aplicare imposibilă sau foarte dificilă; şi
(b)prevederea unor norme care să garanteze că paşaportul fitosanitar în cauză, deşi nu este aplicat, se referă în continuare la plantele, produsele vegetale şi alte obiecte în cauză.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).

Art. 89: Autorizarea operatorilor profesionişti în vederea eliberării de paşapoarte fitosanitare
(1)Autoritatea competentă acordă unui operator profesionist o autorizaţie pentru eliberarea paşapoartelor fitosanitare ("autorizaţie pentru eliberarea paşapoartelor fitosanitare") pentru anumite familii, genuri sau specii şi tipuri de marfă de plante, produse vegetale şi alte obiecte, dacă respectivul operator profesionist respectă cumulativ următoarele condiţii:
a)posedă cunoştinţele necesare pentru a efectua examinările menţionate la articolul 87 privind organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune sau organismele dăunătoare cărora li se aplică măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1), organismele dăunătoare de carantină pentru zone protejate şi organismele dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune care ar putea afecta plantele, produsele vegetale şi alte obiecte în cauză, precum şi privind semnele care indică prezenţa acestor dăunători, simptomele provocate de aceştia şi mijloacele de prevenire a prezenţei şi răspândirii lor;
b)dispune de sisteme şi proceduri care îi permit să îşi îndeplinească obligaţiile privind trasabilitatea în conformitate cu articolele 69 şi 70.
(2)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru completarea prezentului regulament pentru stabilirea criteriilor care trebuie îndeplinite de operatorii profesionişti pentru ca aceştia să fie în conformitate cu condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol, precum şi a procedurilor pentru asigurarea respectării criteriilor respective.
Art. 90: Obligaţiile operatorilor autorizaţi
(1)În cazul în care un operator autorizat intenţionează să elibereze un paşaport fitosanitar, acesta identifică şi să monitorizează punctele proceselor sale de producţie şi de circulaţie a plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte care sunt esenţiale în ceea ce priveşte respectarea articolului 37 alineatul (1), a articolului 41 alineatul (1), a articolelor 85 şi 87 şi, după caz, a articolului 33 alineatul (2), a articolului 54 alineatul (1) şi a articolului 86, precum şi a normelor adoptate în temeiul articolului 28 alineatele (1), (2) şi (3), al articolului 30 alineatele (1), (3) şi (4) şi, după caz, al articolului 37 alineatul (4).
Acesta ţine evidenţe privind identificarea şi monitorizarea acestor puncte timp de cel puţin trei ani.
(2)Operatorul autorizat menţionat la alineatul (1) se asigură că, atunci când este necesar, se furnizează o formare profesională adecvată personalului său implicat în examinările menţionate la articolul 87, pentru a se asigura că personalul respectiv deţine cunoştinţele necesare pentru a efectua examinările menţionate anterior.
Art. 91: Planuri de gestionare a riscurilor legate de organismele dăunătoare
(1)Operatorii autorizaţi pot stabili planuri de gestionare a riscurilor legate de organismele dăunătoare. Autoritatea competentă aprobă planurile respective, dacă acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)stabilesc măsurile adecvate care să le permită operatorilor respectivi să îşi îndeplinească obligaţiile prevăzute la articolul 90 alineatul (1);
b)îndeplinesc cerinţele prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.
Operatorii autorizaţi care pun în aplicare un plan aprobat de gestionare a riscurilor legate de organismele dăunătoare pot face obiectul unor inspecţii cu frecvenţă redusă, astfel cum se menţionează la articolul 22 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/625.

(2)Planurile de gestionare a riscurilor legate de organismele dăunătoare acoperă, dacă este cazul sub forma unor manuale privind procedura standard de funcţionare, cel puţin următoarele aspecte:
a)informaţiile necesare în conformitate cu articolul 66 alineatul (2) privind înregistrarea operatorului autorizat;
b)informaţiile necesare în conformitate cu articolul 69 alineatul (4) şi articolul 70 alineatul (1) privind trasabilitatea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte;
c)o descriere a proceselor de producţie ale operatorului autorizat şi a activităţilor sale în ceea ce priveşte circulaţia şi vânzările de plante, produse vegetale şi alte obiecte;
d)o analiză a punctelor esenţiale menţionate la articolul 90 alineatul (1) şi măsurile luate de operatorul autorizat pentru atenuarea riscurilor legate de organismele dăunătoare asociate acestor puncte critice;
e)procedurile existente şi acţiunile prevăzute în cazul existenţei unor suspiciuni sau al constatării prezenţei organismelor dăunătoare de carantină, înregistrarea acestor suspiciuni sau constatări şi înregistrarea măsurilor luate în acest sens;
f)rolurile şi responsabilităţile personalului implicat în notificările menţionate la articolul 14, în examinările menţionate la articolul 87 alineatul (1), în eliberarea paşapoartelor fitosanitare în conformitate cu articolul 84 alineatul (1), articolul 93 alineatele (1) şi (2) şi articolul 94 şi în aplicarea paşapoartelor fitosanitare în conformitate cu articolul 88; şi
g)pregătirea furnizată personalului menţionat la litera (f) din prezentul alineat.
(3)În cazul în care autoritatea competentă ia cunoştinţă de faptul că operatorul profesionist în cauză nu aplică măsurile menţionate la alineatul (1) primul paragraf litera (a) sau că un plan de gestionare a riscurilor legate de organismele dăunătoare nu mai corespunde niciuneia dintre cerinţele prevăzute la alineatul (1) primul paragraf litera (b), autoritatea respectivă ia, fără întârziere, măsurile necesare pentru a garanta că neconformitatea cu respectivele condiţii nu persistă. Măsurile respective pot include retragerea aprobării planului menţionat.
În cazul în care autoritatea competentă a luat măsuri în conformitate cu primul paragraf, altele decât retragerea aprobării planului, şi dacă neconformitatea persistă, autoritatea respectivă retrage fără întârziere aprobarea.
Art. 92: Inspecţiile şi retragerea autorizaţiei
(1)Autoritatea competentă efectuează inspecţii cel puţin o dată pe an şi, dacă este cazul, desfăşoară acţiuni de eşantionare şi testare, pentru a verifica dacă operatorii autorizaţi respectă articolul 83 alineatul (1), (2), (4) sau (5), articolul 87, articolul 88, articolul 89 alineatul (1), articolul 90 sau articolul 93 alineatul (1), (2), (3) sau (5).
(2)În cazul în care autoritatea competentă ia cunoştinţă de faptul că un operator autorizat nu respectă dispoziţiile menţionate la alineatul (1), sau că o plantă, un produs vegetal sau alt obiect pentru care operatorul profesionist respectiv a eliberat un paşaport fitosanitar nu este conform cu articolul 85 sau, după caz, cu articolul 86, autoritatea respectivă ia fără întârziere măsurile necesare pentru a se asigura că neconformitatea cu dispoziţiile respective nu persistă.
Măsurile respective pot include retragerea autorizaţiei pentru eliberarea paşapoartelor fitosanitare pentru plantele, produsele vegetale şi alte obiecte în cauză.
(3)În cazul în care autoritatea competentă a luat măsuri în conformitate cu alineatul (2), altele decât retragerea autorizaţiei pentru eliberarea paşapoartelor fitosanitare pentru plantele, produsele vegetale şi alte obiecte în cauză, şi dacă neconformitatea cu articolul 85 sau, după caz, cu articolul 86 persistă, autoritatea respectivă retrage fără întârziere autorizaţia menţionată.
Art. 93: Înlocuirea paşaportului fitosanitar
(1)Un operator autorizat care a primit o unitate de comerţ de plante, de produse vegetale sau alte obiecte pentru care a fost eliberat un paşaport fitosanitar, sau autoritatea competentă care acţionează la cererea unui operator profesionist, poate elibera un nou paşaport fitosanitar pentru unitatea de comerţ respectivă, care înlocuieşte paşaportul fitosanitar eliberat iniţial pentru acea unitate de comerţ, dacă sunt îndeplinite condiţiile de la alineatul (3).
(2)În cazul în care o unitate de comerţ de plante, de produse vegetale sau alte obiecte pentru care a fost eliberat un paşaport fitosanitar este împărţită în două sau mai multe unităţi noi de comerţ, operatorul autorizat responsabil de aceste noi unităţi de comerţ sau autoritatea competentă care acţionează la cererea unui operator profesionist eliberează un paşaport fitosanitar pentru fiecare unitate de comerţ nouă rezultată din diviziune, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (3). Respectivele paşapoarte fitosanitare înlocuiesc paşaportul fitosanitar eliberat pentru unitatea de comerţ iniţială.
(3)Un paşaport fitosanitar, astfel cum se prevede la alineatele (1) şi (2), poate fi eliberat numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)cerinţele de trasabilitate menţionate la articolul 69 alineatul (3) cu privire la plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză sunt îndeplinite;
b)după caz, plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză continuă să respecte cerinţele menţionate la articolele 85 şi 86; şi
c)caracteristicile plantelor, ale produselor vegetale sau ale altor obiecte în cauză nu s-au modificat.
(4)În cazul în care un paşaport fitosanitar este eliberat în conformitate cu alineatul (1) sau (2), examinarea menţionată la articolul 87 alineatul (1) nu este necesară.
(5)Ca urmare a înlocuirii unui paşaport fitosanitar, astfel cum se menţionează la alineatul (1) sau (2), operatorul autorizat în cauză păstrează paşaportul fitosanitar înlocuit sau conţinutul acestuia pentru o perioadă de cel puţin trei ani.
În cazul în care autoritatea competentă înlocuieşte un paşaport fitosanitar în conformitate cu alineatul (1) sau (2), operatorul profesionist, la cererea căruia este eliberat, păstrează paşaportul fitosanitar înlocuit sau conţinutul acestuia pentru o perioadă de cel puţin trei ani.
Păstrarea paşaportului se poate realiza prin păstrarea informaţiilor conţinute de paşaportul fitosanitar într-o bază de date electronică, cu condiţia ca aceasta să cuprindă informaţiile conţinute în orice cod de bare de trasabilitate, hologramă, cip sau alt suport de date pentru trasabilitate, care pot suplimenta codul de trasabilitate, astfel cum se menţionează în anexa VII.
Art. 94: Paşapoartele fitosanitare care înlocuiesc certificatele fitosanitare
(1)Prin derogare de la articolul 87 din prezentul regulament, dacă o plantă, un produs vegetal sau alt obiect, introdus în teritoriul Uniunii dintr-o ţară terţă, necesită un paşaport fitosanitar pentru circulaţia în interiorul teritoriului Uniunii în temeiul articolului 79 alineatul (1) şi al articolului 80 alineatul (1) din prezentul regulament, un astfel de paşaport se emite în cazul în care controalele în temeiul articolului 49 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625 privind introducerea acestora au fost finalizate în mod satisfăcător şi au condus la concluzia că planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză îndeplineşte cerinţele de fond pentru eliberarea unui paşaport fitosanitar în conformitate cu articolul 85 din prezentul regulament şi, dacă este cazul, cu articolul 86 din prezentul regulament.
Înlocuirea unui certificat fitosanitar cu un paşaport fitosanitar poate fi efectuată la locul de destinaţie a plantei, a produsului vegetal sau a altui obiect în cauză, în loc de punctul de intrare, în cazul în care controlul la locul de destinaţie este permis, astfel cum se menţionează în legislaţia Uniunii privind controalele oficiale.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) primul paragraf, statele membre pot decide să înlocuiască un certificat fitosanitar la punctul de intrare a unei plante, a unui produs vegetal sau a altui obiect în cauză pe teritoriul Uniunii cu:
a)o copie certificată a certificatului fitosanitar original; copia respectivă se eliberează de autoritatea competentă şi însoţeşte circulaţia plantei, a produsului vegetal sau a altui obiect în cauză numai până în momentul în care se eliberează paşaportul fitosanitar; sau
b)informaţiile conţinute în sistemul electronic de notificare menţionat la articolul 103, cu condiţia ca certificatul fitosanitar electronic sau o copie digitală a certificatului fitosanitar să fie accesibilă în sistemul respectiv şi să fie prezentată, la cererea autorităţilor competente, în timpul circulaţiei plantei, a produsului vegetal sau a altui obiect în cauză până în momentul în care se eliberează paşaportul fitosanitar.

(3)Autoritatea competentă păstrează certificatul fitosanitar pentru o perioadă de cel puţin trei ani. Păstrarea se poate realiza prin păstrarea informaţiilor conţinute de certificatul fitosanitar într-o bază de date electronică.
În cazul în care se aplică articolul 101 alineatul (2) litera (a), certificatul fitosanitar respectiv se înlocuieşte cu o copie certificată a acestuia.
Art. 95: Anularea şi eliminarea paşaportului fitosanitar
(1)Operatorul profesionist care are sub controlul său o unitate de comerţ de plante, de produse vegetale sau alte obiecte, anulează paşaportul fitosanitar şi, dacă este posibil, îl elimină din unitatea de comerţ respectivă, atunci când ia cunoştinţă de faptul că oricare dintre cerinţele de la articolele 83-87, 89, 90, 93 sau 94 nu sunt îndeplinite.
Fără a aduce atingere obligaţiei de notificare menţionate la articolul 14, operatorul profesionist respectiv informează autoritatea competentă în sfera de competenţă a căreia se încadrează funcţionarea sa.
(2)În cazul în care operatorul profesionist nu respectă alineatul (1), autoritatea competentă anulează paşaportul fitosanitar şi, dacă este posibil, îl elimină din unitatea de comerţ respectivă.
(3)În cazul în care se aplică dispoziţiile alineatelor (1) şi (2), operatorul profesionist în cauză păstrează paşaportul fitosanitar anulat sau conţinutul acestuia pentru o perioadă de cel puţin trei ani.
Păstrarea se poate realiza prin păstrarea informaţiilor conţinute de paşaportul fitosanitar anulat într-o bază de date electronică, cu condiţia ca aceasta să cuprindă informaţiile conţinute în orice cod de bare de trasabilitate, hologramă, cip sau alt suport de date, care poate suplimenta codul de bare de trasabilitate, astfel cum se menţionează în anexa VII, precum şi o declaraţie privind anularea.
(4)În cazul în care se aplică dispoziţiile alineatelor (1) şi (2), operatorul profesionist în cauză informează în consecinţă operatorul autorizat sau autoritatea competentă care a emis paşaportul fitosanitar anulat.
(5)Statele membre informează, prin sistemul electronic de notificare menţionat la articolul 103, Comisia şi alte state membre în cazul în care un paşaport fitosanitar a fost eliminat şi anulat în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
Art. 96: Marcarea materialelor de ambalaj din lemn, a lemnului sau a altor materiale
(1)Marcajul aplicat pe materialele de ambalaj din lemn, pe lemn sau pe alte materiale pentru a atesta faptul că a fost aplicat un tratament în conformitate cu anexa 1 la ISPM 15 este conform cu cerinţele prevăzute în anexa 2 la ISPM 15, în toate cazurile prezentate în continuare:
a)materialele de ambalaj din lemn introduse pe teritoriul Uniunii dintr-o ţară terţă, astfel cum se menţionează la articolul 43;
b)materialele de ambalaj din lemn marcate pe teritoriul Uniunii, care circulă în afara teritoriului Uniunii;
c)materialele de ambalaj din lemn, lemnul sau alte materiale care circulă pe teritoriul Uniunii, dacă acest lucru este necesar în temeiul unui act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 28, 30, 41 sau 54;
d)orice alte materiale de ambalaj din lemn, lemn sau alte materiale marcate pe teritoriul Uniunii.
Marcajul se aplică numai în cazul în care materialele de ambalaj din lemn, lemnul sau alte materiale au fost supuse unuia sau mai multora dintre tratamentele aprobate menţionate în anexa 1 la ISPM 15, fără a aduce atingere Regulamentelor (CE) nr. 1005/2009 (1), (CE) nr. 1107/2009 (2) şi (UE) nr. 528/2012 (3) ale Parlamentului European şi ale Consiliului.
(1)Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind substanţele care diminuează stratul de ozon (JO L 286, 31.10.2009, p. 1).
(2)Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor 79/117/CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).
(3)Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor biocide (JO L 167, 27.6.2012, p. 1).
Pentru materialele de ambalaj din lemn, lemnul sau alte materiale marcate pe teritoriul Uniunii, marcajul se aplică numai de către un operator înregistrat autorizat în conformitate cu articolul 98.
Literele (a) şi (b) de la primul paragraf nu se aplică materialelor de ambalaj din lemn care intră sub incidenţa excepţiilor prevăzute în ISPM 15.
(2)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru modificarea cerinţelor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol în vederea adaptării acestora la evoluţia standardelor internaţionale, în special la ISPM 15.
Art. 97: Repararea materialelor de ambalaj din lemn pe teritoriul Uniunii
(1)Materialele de ambalaj din lemn care poartă marcajul menţionat la articolul 96 se repară numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)persoana care efectuează reparaţia este un operator înregistrat autorizat în conformitate cu articolul 98;
b)materialul şi tratamentul utilizate sunt eligibile pentru reparaţie;
c)marcajul se aplică din nou, în mod adecvat.
(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili aspecte specifice privind materialul, tratamentul şi marcajul menţionate la alineatul (1). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2). Actele de punere în aplicare menţionate ţin seama de standardele internaţionale relevante, în special ISPM 15.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu se aplică în cazul în care un operator profesionist elimină permanent, prin orice mijloace, toate marcajele aplicate anterior de pe materialele de ambalaj din lemn.
Art. 98: Autorizarea şi supravegherea operatorilor înregistraţi care aplică marcajul materialelor de ambalaj din lemn pe teritoriul Uniunii
(1)Autorizarea de a aplica marcajul menţionat la articolul 96 şi de a repara materialele de ambalaj din lemn în conformitate cu articolul 97 se acordă de către autoritatea competentă, la cerere, dacă operatorul înregistrat îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)posedă cunoştinţele necesare pentru a efectua tratarea materialelor de ambalaj din lemn, a lemnului şi a altor materiale necesară în temeiul actelor menţionate la articolele 96 şi 97;
b)deţine instalaţii şi echipamente adecvate pentru realizarea acestui tratament ("instalaţii de tratare").
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru completarea prezentului regulament prin care se precizează cerinţele pentru acordarea autorizaţiei, după caz, având în vedere evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice şi a standardelor internaţionale.
(2)Autorizarea de a aplica marcajul menţionat la articolul 96 şi de a repara materialele de ambalaj din lemn în conformitate cu articolul 97 se acordă de către autoritatea competentă la solicitarea unui operator înregistrat, care utilizează lemn tratat în instalaţia altui operator, dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii referitoare la materialele de ambalaj din lemn care poartă marcajul respectiv:
a)utilizează exclusiv lemn:
(i)care a fost supus unuia sau mai multora dintre tratamentele aprobate menţionate în anexa 1 la ISPM 15 şi a fost tratat în instalaţiile administrate de un operator înregistrat autorizat în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol; sau
(ii)care a fost supus unuia sau mai multora dintre tratamentele aprobate menţionate în anexa 1 la ISPM 15 într-o instalaţie de tratare dintr-o ţară terţă care a fost aprobată de organizaţia naţională pentru protecţia plantelor din respectiva ţară terţă;
b)garantează trasabilitatea lemnului utilizat în acest scop până la respectivele instalaţii de tratare de pe teritoriul Uniunii sau până la instalaţiile de tratare din ţara terţă în cauză;
c)dacă este cazul, în conformitate cu articolul 28 alineatele (1) şi (2), articolul 30 alineatele (1) şi (3), articolul 41 alineatele (2) şi (3) şi articolul 54 alineatele (2) şi (3), utilizează exclusiv lemnul menţionat la litera (a) din prezentul paragraf, însoţit de un paşaport fitosanitar sau orice alt document care oferă garanţii conform cărora cerinţele privind tratarea prevăzute în anexa 1 la ISPM 15 sunt îndeplinite.
(3)Autoritatea competentă supraveghează cel puţin o dată pe an operatorii înregistraţi autorizaţi în conformitate cu alineatele (1) şi (2), pentru a verifica şi a se asigura că aceştia tratează şi marchează în mod corespunzător materialele de ambalaj din lemn, lemnul şi alte materiale, în conformitate cu articolul 96 alineatul (1) şi cu articolul 97 şi că îndeplinesc condiţiile prevăzute respectiv la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.
(4)În cazul în care autoritatea competentă ia cunoştinţă de faptul că un operator profesionist nu respectă cerinţele menţionate la alineatul (1) sau (2), autoritatea respectivă ia fără întârziere măsurile necesare pentru a se asigura că nerespectarea respectivelor dispoziţii încetează.
În cazul în care autoritatea competentă a luat aceste măsuri, altele decât retragerea autorizaţiei menţionată la alineatul (1) sau (2), iar neconformitatea persistă, autoritatea respectivă retrage fără întârziere autorizaţia menţionată la alineatul (1) sau (2).
Art. 99: Alte atestări decât marcajul aplicat materialelor de ambalaj din lemn
(1)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru completarea prezentului regulament prin stabilirea elementelor pe care trebuie să le conţină atestările oficiale specifice pentru plante, produse vegetale sau alte obiecte, altele decât materialele de ambalaj din lemn, ca dovadă a punerii în aplicare a măsurilor adoptate în temeiul articolului 28 alineatul (1) sau (2), al articolului 30 alineatul (1) sau (3), al articolului 41 alineatul (2) sau (3), al articolului 44 sau al articolului 54 alineatul (2) sau (3).

(2)Actele delegate menţionate la alineatul (1) pot, de asemenea, să stabilească cerinţe privind unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:
a)autorizarea operatorilor profesionişti în ceea ce priveşte emiterea atestărilor oficiale menţionate la alineatul (1);
b)supravegherea de către autoritatea competentă a operatorilor profesionişti autorizaţi în conformitate cu litera (a) din prezentul paragraf;
c)retragerea autorizaţiei menţionată la litera (a) din prezentul paragraf.
(3)Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificaţiile privind formatul atestărilor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).
Art. 100: Certificatul fitosanitar pentru exportul din Uniune
(1)În cazul în care pentru exportul unei plante, al unui produs vegetal sau al unui alt obiect de pe teritoriul Uniunii către o ţară terţă este necesar un certificat fitosanitar impus de cerinţele fitosanitare pentru import ale respectivei ţări terţe (denumit în continuare: "certificat fitosanitar de export"), certificatul respectiv se eliberează de către autoritatea competentă la solicitarea operatorului profesionist, dacă sunt îndeplinite t cumulativ următoarele condiţii:
a)operatorul profesionist este înregistrat de autoritatea competentă respectivă în conformitate cu articolul 65;
b)operatorul profesionist are sub controlul său planta, produsul vegetal sau alt obiect care urmează a fi exportat;
c)se garantează că planta, produsul vegetal sau alt obiect respectă cerinţele fitosanitare pentru import ale ţării terţe în cauză.
Autoritatea competentă eliberează, de asemenea, un certificat fitosanitar de export la solicitarea altor persoane decât operatorii profesionişti, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la primul paragraf literele (b) şi (c).
În sensul prezentului alineat, autoritatea competentă nu deleagă eliberarea certificatului fitosanitar de export niciunei alte persoane.
(2)Fără a aduce atingere obligaţiilor în temeiul CIPP şi ţinând seama de standardele internaţionale relevante, certificatul fitosanitar de export se eliberează cu condiţia ca informaţiile disponibile să permită autorităţii competente să certifice conformitatea plantei, a produsului vegetal sau a altui obiect vizat cu cerinţele fitosanitare pentru import ale ţării terţe în cauză. Informaţiile respective pot proveni din unul sau mai multe dintre următoarele elemente, după caz:
a)inspecţii, eşantionare şi testare a plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte în cauză sau a locului de producţie şi a vecinătăţii acestora;
b)informaţii oficiale privind statutul în ceea ce priveşte organismele dăunătoare în unitatea de producţie, la locul de producţie, în zona sau ţara de origine a plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte în cauză;
c)un paşaport fitosanitar, menţionat la articolul 78, care însoţeşte plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză, în cazul în care paşaportul fitosanitar atestă rezultatele inspecţiilor efectuate de autoritatea competentă;
d)marcajul materialelor de ambalaj din lemn, astfel cum se menţionează la articolul 96 alineatul (1), sau atestaţiile menţionate la articolul 99 alineatul (1);
e)informaţiile incluse în certificatul de preexport menţionat la articolul 102;
f)informaţiile oficiale incluse în certificatul fitosanitar menţionat la articolul 71, în cazul în care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză au fost introduse pe teritoriul Uniunii dintr-o ţară terţă.
(3)Certificatul fitosanitar de export respectă descrierea şi formatul modelului prevăzut în partea A din anexa VIII.
(4)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 105, pentru modificarea elementelor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol şi a părţii A din anexa VIII în scopul adaptării acestora la evoluţia standardelor internaţionale relevante.
(5)Certificatele fitosanitare electronice pentru export sunt furnizate prin sau în cadrul unui schimb electronic cu IMSOC.

Art. 101: Certificatul fitosanitar de reexport din Uniune
(1)Pentru reexportul unei plante, al unui produs vegetal sau al unui alt obiect care este originar dintr-o ţară terţă şi a fost introdus pe teritoriul Uniunii din ţara terţă respectivă sau din altă ţară terţă, se eliberează, dacă este posibil, un certificat fitosanitar de reexport din Uniune ("certificat fitosanitar de reexport") în locul certificatului fitosanitar de export.
Certificatul fitosanitar de reexport se eliberează de către autoritatea competentă la solicitarea operatorului profesionist dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)operatorul profesionist este înregistrat de autoritatea competentă respectivă în conformitate cu articolul 65;
b)operatorul profesionist are sub controlul său planta, produsul vegetal sau alt obiect care urmează a fi exportat;
c)se garantează că planta, produsul vegetal sau alt obiect respectă cerinţele fitosanitare pentru import ale ţării terţe în cauză.
Autoritatea competentă eliberează, de asemenea, un certificat fitosanitar de reexport la solicitarea altor persoane decât operatorii profesionişti, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la al doilea paragraf literele (b) şi (c).
În sensul prezentului alineat, autoritatea competentă nu deleagă eliberarea certificatului fitosanitar de reexport niciunei alte persoane.
(2)Fără a aduce atingere obligaţiilor în temeiul CIPP şi ţinând seama de standardele internaţionale relevante, certificatul fitosanitar de reexport se eliberează atunci când informaţiile disponibile permit certificarea conformităţii cu cerinţele fitosanitare pentru import ale ţării terţe în cauză şi să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)certificatul fitosanitar original care însoţeşte planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză din ţara terţă de origine, sau o copie certificată a acestuia, este anexată la certificatul fitosanitar de reexport;
b)planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză nu a fost cultivat, produs sau prelucrat în scopul modificării naturii sale de la momentul introducerii sale pe teritoriul Uniunii;
c)planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză nu a fost expus la riscul de a fi infestat sau contaminat cu organisme dăunătoare de carantină sau cu organisme dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină, enumerate ca atare de ţara terţă de destinaţie, în timpul depozitării în statul membru din care urmează să fie exportat către ţara terţă respectivă;
d)identitatea plantei, a produsului vegetal sau a altui obiect în cauză a fost menţinută.
(3)Articolul 100 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis.
(4)Certificatul fitosanitar de reexport respectă descrierea şi formatul modelului prevăzut în partea B din anexa VIII.
(5)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 105, pentru modificarea părţii B din anexa VIII în scopul adaptării acesteia la evoluţia standardelor internaţionale relevante.
(6)Certificatele fitosanitare electronice pentru reexport sunt furnizate prin sau în cadrul unui schimb electronic cu IMSOC.

Art. 102: Certificatele de preexport
(1)Autorităţile competente ale statului membru din care sunt exportate plantele, produsele vegetale sau alte obiecte menţionate la articolul 100 alineatul (1) şi autorităţile competente ale statului membru în care au fost cultivate, produse, depozitate sau prelucrate plantele, produsele vegetale sau alte obiecte fac schimb de informaţii fitosanitare necesare ca bază pentru eliberarea certificatului fitosanitar de export.
(2)Schimbul de informaţii menţionat la alineatul (1) are loc sub forma unui document armonizat ("certificat de preexport") prin care autorităţile competente ale statului membru în care au fost cultivate, produse, depozitate sau prelucrate plantele, produsele vegetale şi alte obiecte certifică conformitatea acestor plante, produse vegetale sau alte obiecte cu cerinţele fitosanitare specifice privind unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:
a)absenţa sau prezenţa sub un anumit prag a anumitor dăunători la plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză;
b)originea plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte în cauză pe un anumit teren, într-o anumită unitate de producţie, loc de producţie sau zonă;
c)statutul în ceea ce priveşte organismele dăunătoare pe terenul, în unitatea de producţie, la locul de producţie, în zona sau ţara de origine a plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte în cauză;
d)rezultatele inspecţiilor, ale eşantionării şi testării plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte în cauză;
e)procedurile fitosanitare aplicate pentru producerea sau prelucrarea plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte în cauză.
(3)Certificatul de preexport se eliberează, la solicitarea operatorului profesionist, de către autorităţile competente ale statului membru în care au fost cultivate, produse, depozitate sau prelucrate plantele, produsele vegetale sau alte obiecte, în timp ce respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte se află în spaţiile operatorului profesionist în cauză.
(4)Certificatul de preexport însoţeşte plantele, produsele vegetale şi alte obiecte în cauză în timpul circulaţiei pe teritoriul Uniunii, cu excepţia cazului în care informaţiile conţinute în acesta sunt schimbate între statele membre în cauză prin sau în cadrul unui schimb electronic cu IMSOC.

(5)Fără a aduce atingere cerinţelor prevăzute la alineatul (3), certificatul de preexport poate fi eliberat atunci când plantele, produsele vegetale sau alte obiecte au părăsit spaţiile operatorului profesionist în cauză, cu condiţia ca inspecţiile şi, dacă este necesar, eşantionarea, să fi fost efectuate şi să confirme conformitatea respectivelor plante, produse vegetale sau alte obiecte cu una sau mai multe dintre cerinţele fitosanitare specifice prevăzute la alineatul (2).
(6)Certificatul de preexport conţine elementele prevăzute şi respectă formatul prevăzut în anexa VIII partea C.
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 105, acte delegate pentru modificarea anexei VIII partea C în scopul adaptării acesteia la evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice şi a standardelor internaţionale relevante.
(7)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili proceduri pentru eliberarea certificatelor de preexport. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 107 alineatul (2).