Titlul iv - APLICAREA DISPOZIŢIILOR SPECIALE ALE REGULAMENTULUI PRIVIND DIFERITELE CATEGORII DE PRESTAŢII - Regulamentul 574/21-mar-1972 de stabilire a modalităţilor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de asigurare socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi independente şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0

În vigoare

Versiune de la: 18 August 2010

TITLUL IV:APLICAREA DISPOZIŢIILOR SPECIALE ALE REGULAMENTULUI PRIVIND DIFERITELE CATEGORII DE PRESTAŢII

CAPITOLUL 1:REGULI GENERALE PRIVIND TOTALIZAREA PERIOADELOR

(1)În cazurile menţionate la articolul 18 alineatul (1), 38, 45 alineatele (1)-(3), 64, 67 alineatele (1) şi (2) din regulament, totalizarea perioadelor se efectuează în conformitate cu următoarele reguli:

a)La perioadele de asigurare sau de rezidenţă realizate conform legislaţiei unui stat membru se adaugă perioadele de asigurare sau rezidenţă realizate conform legislaţiei oricărui alt stat membru, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a se suplimenta perioadele de asigurare sau rezidenţă realizate conform legislaţiei primului stat membru în vederea dobândirii, păstrării sau recâştigării dreptului la prestaţii, cu condiţia ca aceste perioade de asigurare sau rezidenţă să nu se suprapună. Dacă prestaţiile pentru invaliditate, limită de vârstă sau deces (pensii) urmează să fie acordate de către instituţiile a două sau mai multe state membre, în conformitate cu dispoziţiile articolului 46 alineatul (2) din regulament, fiecare dintre instituţiile în cauză efectuează o totalizare separată, luând în considerare totalul perioadelor de asigurare sau rezidenţă realizate de lucrătorul salariat sau de lucrătorul care desfăşoară o activitate independentă conform legislaţiilor tuturor statelor membre care i s-au aplicat, fără să aducă atingere, dacă este cazul, dispoziţiilor articolului 45 alineatele (2) şi (3) şi articolului 47 alineatul (1) litera (a) din regulament. Cu toate acestea, în cazurile prevăzute la articolele 14c litera (b) sau 14f din regulament, instituţiile mai sus menţionate ţin, de asemenea, cont, pentru acordarea prestaţiilor, de perioadele de asigurare sau de reşedinţă încheiate în cadrul unui regim de asigurare obligatorie în temeiul legislaţiei statelor membre în cauză, care se suprapun.

d)Orice perioadă asimilată în temeiul legislaţiilor a două sau mai multe state membre se ia în considerare numai de către instituţia statului membru a cărui legislaţie i se aplică obligatoriu asiguratului înainte de perioada menţionată anterior; în cazul în care asiguratul nu a fost supus obligatoriu legislaţiei unui stat membru înainte de perioada menţionată anterior, aceasta se ia în considerare de către instituţia statului membru a cărui legislaţie i se aplică obligatoriu asiguratului pentru prima dată după perioada menţionată anterior.

f)În cazul în care, conform legislaţiei unui stat membru, anumite perioade de asigurare sau de rezidenţă sunt luate în considerare numai dacă au fost realizate într-un anumit termen, instituţia care aplică această legislaţie:

(3)Dacă perioadele de asigurare realizate conform legislaţiei unui stat membru sunt exprimate în unităţi diferite de cele utilizate de legislaţia altui stat membru, conversia necesară în scopul totalizării se efectuează în conformitate cu următoarele reguli:

a)Dacă persoana în cauză este un lucrător salariat supus regimului săptămânii de şase zile sau dacă este un lucrător care desfăşoară o activitate independentă:

b)Dacă persoana în cauză este un lucrător salariat supus regimului săptămânii de cinci zile:

c)Dacă persoana respectivă este un lucrător salariat supus regimului săptămânii de şapte zile:

CAPITOLUL 2:BOALĂ ŞI MATERNITATE

Art. 16: Atestarea perioadelor de asigurare

Art. 17: (14) Prestaţii în natură în cazul rezidenţei într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)Pentru a beneficia de prestaţii în natură în temeiul articolului 19 din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfăşoară o activitate independentă trebuie să se înregistreze pe sine şi pe membrii săi de familie la instituţia de la locul său de reşedinţă, prin prezentarea unui atestat care certifică că lucrătorul respectiv şi membrii săi de familie au dreptul la prestaţiile în natură menţionate anterior. Acest atestat se eliberează de instituţia competentă, dacă este necesar având în vedere informaţiile furnizate de angajator. Dacă lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfăşoară o activitate independentă sau membrii de familie nu prezintă atestatul menţionat anterior, instituţia de la locul de reşedinţă se adresează instituţiei competente pentru a-l obţine.

(8)Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfăşoară o activitate independentă sau membrii de familie trebuie să informeze instituţia de la locul de reşedinţă cu privire la orice schimbare a situaţiei lor care poate să modifice dreptul acestora la prestaţii în natură, în special cu privire la orice încetare sau schimbare a activităţii salariate sau a activităţii independente a persoanei în cauză sau orice transfer al reşedinţei sau al locului de şedere al lucrătorului salariat sau al lucrătorului care desfăşoară o activitate independentă sau al unui membru de familie. Instituţia competentă informează, de asemenea, instituţia de la locul de reşedinţă în cazul în care încetează asigurarea sau dreptul la prestaţii în natură al lucrătorului salariat sau al lucrătorului care desfăşoară o activitate independentă. Instituţia de la locul de reşedinţă poate, în orice moment, să solicite instituţiei competente să-i furnizeze orice informaţii privind asigurarea sau dreptul la prestaţii în natură al lucrătorului salariat sau al lucrătorului care desfăşoară o activitate independentă.

Art. 18: Prestaţiile în numerar în cazul rezidenţei într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)Pentru a beneficia de prestaţii în numerar, în temeiul articolului 19 alineatul (1) litera (b) din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfăşoară o activitate independentă trebuie să se adreseze instituţiei de la locul de reşedinţă, în termen de trei zile de la debutul incapacităţii de muncă, prin prezentarea unui certificat de încetare a activităţii sau, dacă legislaţia aplicată de instituţia competentă sau instituţia de la locul de reşedinţă prevede acest lucru, un certificat de incapacitate de muncă eliberat de medicul curant al persoanei în cauză.

(2)Dacă medicii curanţi din ţara de reşedinţă nu eliberează certificate de incapacitate de muncă, persoana respectivă se adresează direct instituţiei de la locul de reşedinţă în termenul stabilit de legislaţia pe care aceasta o aplică.

(3)În cazurile în care nu se aplică alineatul (2), instituţia de la locul de reşedinţă procedează, imediat ce este posibil şi în orice caz, în termen de trei zile de la data la care persoana în cauză i s-a adresat, la controlul medical al persoanei respective ca şi când aceasta ar fi asigurată la instituţia în cauză. Raportul medicului examinator indică, în special, durata probabilă a incapacităţii de muncă şi se transmite instituţiei competente de către instituţia de la locul de reşedinţă, în termen de trei zile de la data examinării.

(4)Instituţia de la locul de reşedinţă efectuează ulterior, dacă este necesar, orice control administrativ sau medical al persoanei în cauză, ca şi când aceasta ar fi asigurată la instituţia respectivă. Imediat ce aceasta constată că persoana este aptă pentru reluarea activităţii, informează persoana în cauză, precum şi instituţia competentă despre acest lucru, specificând data la care incapacitatea de muncă încetează. Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (6), notificarea persoanei în cauză este considerată ca o decizie luată în numele instituţiei competente.

(8)Instituţia competentă plăteşte prestaţiile în numerar printr-o modalitate adecvată, în special prin mandat poştal internaţional, şi informează despre aceasta instituţia de la locul de reşedinţă şi persoana în cauză. Dacă prestaţiile în numerar sunt plătite de instituţia de la locul de reşedinţă în numele instituţiei competente, aceasta din urmă informează persoana în cauză cu privire la drepturile sale şi indică instituţiei de la locul de reşedinţă suma prestaţiilor în numerar, datele la care trebuie efectuată plata şi perioada maximă în care acestea trebuie acordate, în conformitate cu legislaţia statului competent.

Art. 19: Dispoziţii speciale privind lucrătorii frontalieri şi membrii de familie ai acestora

În cazul lucrătorilor frontalieri sau al membrilor de familie ai acestora, medicamentele, bandajele, ochelarii şi dispozitivele mici pot fi eliberate, iar analizele şi examenele de laborator pot fi efectuate numai pe teritoriul statului membru în care sunt prescrise, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului membru respectiv, cu excepţia cazului în care legislaţia aplicată de instituţia competentă sau un acord încheiat între statele membre respective sau autorităţile competente ale acelor state membre este mai favorabil.

Art. 19^a: (15) Prestaţii în natură în cazul şederii într-un stat competent. Membrii de familie care îşi au reşedinţa într-un stat membru, altul decât cel în care îşi are reşedinţa lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfăşoară o activitate independentă

(1)Pentru a beneficia de prestaţii în natură în temeiul articolului 21 din regulament, membrii de familie trebuie să prezinte instituţiei de la locul de şedere un atestat care să certifice că au dreptul la prestaţiile respective. Acest atestat, care este eliberat de instituţia de la locul de reşedinţă al membrilor de familie, dacă este posibil înainte ca aceştia să părăsească teritoriul statului membru în care au reşedinţa, indică în special, dacă este cazul, perioada maximă de acordare a prestaţiilor în natură, aşa cum prevede legislaţia statului membru respectiv. Dacă membrii de familie nu prezintă atestatul respectiv, instituţia de la locul de şedere se adresează instituţiei de la locul de reşedinţă pentru a-l obţine.

Art. 21: Prestaţii în natură în cazul şederii într-un alt stat membru decât statul competent

(1)Pentru a beneficia de prestaţii în natură în temeiul articolului 22 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulament, salariatul sau persoana care desfăşoară activităţi independente prezintă furnizorului de servicii medicale un document eliberat de instituţia competentă, care să certifice că acesta are dreptul la prestaţii în natură. Acest document este întocmit în conformitate cu articolul 2. Dacă persoana interesată nu poate prezenta acest document, ea se adresează instituţiei de la locul de şedere care solicită instituţiei competente un atestat care să certifice că persoana interesată are dreptul la prestaţii în natură.

Art. 22: Prestaţii în natură pentru lucrători salariaţi sau lucrători care desfăşoară activităţi independente care îşi transferă reşedinţa sau se întorc în ţara de reşedinţă, precum şi pentru lucrători salariaţi sau lucrători care desfăşoară activităţi independente autorizaţi să se deplaseze în alt stat membru pentru tratament medical

(1)Pentru a beneficia de prestaţii în natură conform articolului 22 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfăşoară o activitate independentă trebuie să prezinte instituţiei de la locul de reşedinţă un atestat care să certifice că are dreptul să primească în continuare prestaţiile menţionate. Acest atestat care se eliberează de instituţia competentă indică în special, dacă este cazul, perioada maximă în care aceste prestaţii pot fi acordate în continuare, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului competent. La cererea persoanei în cauză, atestatul poate fi eliberat după plecarea sa dacă, din motive de forţă majoră, nu poate fi întocmit înainte.

Art. 23: Prestaţii în natură pentru membrii de familie

Art. 24: Prestaţii în numerar pentru lucrători salariaţi şi lucrători care desfăşoară activităţi independente în cazul şederii într-un stat membru, altul decât statul competent

Pentru a beneficia de prestaţii în numerar în temeiul articolului 22 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulament, dispoziţiile articolului 18 din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie. Cu toate acestea, fără a aduce atingere obligaţiei de a prezenta un certificat de incapacitate de muncă, lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfăşoară o activitate independentă care locuieşte pe teritoriul unui stat membru, fără a desfăşura acolo o activitate profesională, nu trebuie să prezinte certificatul de încetare a activităţii menţionat la articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de aplicare.

Art. 25: Atestatul privind membrii de familie care trebuie luaţi în considerare la calcularea prestaţiilor în numerar

(2)Acest atestat se eliberează de instituţia de la locul de reşedinţă al membrilor de familie.

Art. 26: Prestaţii pentru şomerii care se deplasează într-un stat membru, altul decât statul competent, în căutarea unui loc de muncă

(1)Pentru a beneficia de prestaţii în natură în temeiul articolului 25 alineatul (1) litera (a) şi a articolului 25 alineatul (1a) din regulament, şomerul sau membrul de familie care îl însoţeşte prezintă furnizorului de servicii medicale un document eliberat de instituţia competentă, care certifică faptul că acesta are dreptul la prestaţii în natură. Acest document este întocmit în conformitate cu articolul 2. Dacă persoana interesată nu poate prezenta acest document, ea se adresează instituţiei de la locul de şedere care solicită instituţiei competente un atestat care să certifice că persoana interesată are dreptul la prestaţii în natură.

(1¹)(1^a) Pentru a putea beneficia de prestaţii în numerar, pentru sine şi pentru membrii de familie ai acestuia, în temeiul articolului 25 alineatul (1) litera (b) din regulament, şomerul prezintă instituţiei de asigurare de la locul în care s-a deplasat un atestat pe care trebuie să-l solicite, înainte de plecarea sa, instituţiei de asigurare competente. Dacă şomerul nu prezintă acest atestat, instituţia de la locul în care s-a deplasat se adresează instituţiei competente în scopul de a-l obţine. Acest atestat trebuie să certifice existenţa dreptului la prestaţiile menţionate anterior, în condiţiile enunţate în articolul 69 alineatul (1) litera (a) din regulament, să indice durata acestui drept, luând în considerare dispoziţiile articolului 69 alineatul (1) litera (c) din regulament, şi să precizeze valoarea prestaţiilor în numerar ce urmează a fi acordate, dacă este cazul, pentru asigurarea de sănătate, în perioada menţionată anterior, în cazul incapacităţii de muncă sau spitalizării.

(2)Instituţia de asigurare pentru şomaj de la locul unde s-a deplasat persoana certifică, pe o copie a atestatului menţionat la articolul 83 din regulamentul de aplicare, care este trimisă instituţiei de asigurări de boală din acelaşi loc, îndeplinirea condiţiilor prevăzute la articolul 69 alineatul (1) litera (b) din regulament şi precizează data de la care au fost îndeplinite, precum şi data începând cu care şomerul beneficiază de prestaţii de asigurare de şomaj pe cheltuiala instituţiei competente.

(6)În cazurile definite la articolul 25 alineatul (4) din regulament, instituţia de asigurări de boală de la locul unde s-a deplasat şomerul informează instituţia de asigurări de boală competentă şi instituţia de asigurare pentru şomaj competentă despre faptul că ea consideră că sunt îndeplinite condiţiile care justifică prelungirea perioadei în care sunt acordate prestaţii în numerar şi în natură, precizând motivele pe care se bazează opinia sa, şi ataşează informării pe care o trimite instituţiei de asigurări de boală competente un raport detaliat al medicului examinator cu privire la starea pacientului, indicând perioada probabilă în care vor fi îndeplinite condiţiile pentru aplicarea articolului 25 alineatul (4) din regulament. Instituţia de asigurări de boală competentă ia apoi o hotărâre cu privire la prelungirea perioadei în care se pot acorda prestaţii şomerului bolnav.

Art. 27: Prestaţii în natură pentru membrii de familie ai şomerilor în cazul în care au reşedinţa într-un stat membru, altul decât statul competent

Dispoziţiile articolului 17 din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie în ceea ce priveşte acordarea prestaţiilor în natură membrilor de familie ai şomerilor, atunci când membrii de familie au reşedinţa pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent. În momentul înregistrării membrilor de familie ai şomerilor care beneficiază de prestaţii în temeiul dispoziţiilor articolului 69 alineatul (1) din regulament, trebuie prezentat atestatul menţionat la articolul 26 alineatul (1) din regulamentul de aplicare. Acest atestat este valabil pe perioada în care pot fi acordate prestaţiile prevăzute la articolul 69 alineatul (1) din regulament.

Art. 28: Prestaţii în natură pentru solicitanţii de pensii sau indemnizaţii şi pentru membrii de familie ai acestora

(1)Pentru a beneficia de prestaţii în natură pe teritoriul statului membru în care are reşedinţa, în temeiul articolului 26 alineatul (1) din regulament, solicitantul şi membrii de familie ai acestuia trebuie să se înregistreze la instituţia de la locul de reşedinţă, prin prezentarea unui atestat care să certifice că au dreptul, în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, să beneficieze de prestaţiile menţionate anterior, pentru sine şi pentru membrii de familie ai acestuia. Acest atestat este eliberat de instituţia celuilalt stat membru, în a cărei competenţă intră prestaţiile în natură.

Art. 29: Prestaţii în natură pentru titularii pensiilor sau indemnizaţiilor şi membrii de familie ai acestora care nu au reşedinţa într-un stat membru în temeiul legislaţiei conform căreia aceştia beneficiază de o pensie sau indemnizaţie şi au dreptul la prestaţii

(1)Pentru a beneficia de prestaţii în natură pe teritoriul statului membru în care are reşedinţa, în temeiul articolelor 28 alineatul (1) şi 28a din regulament, titularul unei pensii sau indemnizaţii şi membrii de familie ai acestuia se înregistrează la instituţia de la locul de reşedinţă, prin prezentarea unui atestat care să certifice că acesta are dreptul la prestaţiile menţionate anterior, pentru sine şi pentru membrii de familie ai acestuia rezidenţi în acelaşi stat membru, în temeiul legislaţiei sau uneia dintre legislaţiile conform căreia se datorează o pensie sau o indemnizaţie.

(2)Acest atestat se eliberează, la cererea titularului, de către instituţia sau una dintre instituţiile răspunzătoare pentru plata pensiei sau indemnizaţiei sau, după caz, de către instituţia împuternicită să stabilească dreptul la prestaţii în natură, imediat ce titularul îndeplineşte condiţiile pentru dobândirea dreptului la prestaţiile respective. Dacă titularul nu prezintă atestatul, instituţia de la locul de reşedinţă se adresează instituţiei sau instituţiilor răspunzătoare pentru plata pensiei sau indemnizaţiei pentru a-l obţine sau, după caz, instituţiei împuternicite să elibereze acest atestat. Până la primirea acestui atestat, instituţia de la locul de reşedinţă îi poate înregistra provizoriu pe titular şi pe membrii de familie ai acestuia, rezidenţi în acelaşi stat membru, pe baza documentelor justificative pe care le-a acceptat. Această înregistrare nu este opozabilă instituţiei răspunzătoare de plata prestaţiilor în natură până când respectiva instituţie nu eliberează atestatul prevăzut la alineatul (1).

(5)Titularul sau membrii de familie ai acestuia rezidenţi în acelaşi stat membru trebuie să informeze instituţia de la locul de reşedinţă cu privire la orice schimbare a situaţiei lor care ar putea să modifice dreptul la prestaţii în natură, în special orice suspendare sau retragere a pensiei sau indemnizaţiei şi orice transfer al reşedinţei. Instituţiile răspunzătoare pentru plata pensiei sau indemnizaţiei informează instituţia de la locul de reşedinţă al titularului despre orice astfel de schimbare.

Art. 30: (14) Prestaţii în natură pentru membrii de familie care au reşedinţa într-un stat membru, în afara statului membru competent, altul decât statul în care are reşedinţa titularul pensiei sau indemnizaţiei

(1)Pentru a beneficia de prestaţii în natură, pe teritoriul statului membru în care au reşedinţa, în temeiul articolului 29 alineatul (1) din regulament, membrii de familie trebuie să se înregistreze la instituţia de la locul lor de reşedinţă, prin prezentarea documentelor justificative, în temeiul legislaţiei pe care o aplică instituţia respectivă, pentru acordarea acestor prestaţii membrilor de familie ai unui titular al pensiei sau indemnizaţiei, împreună cu atestatul care să certifice că titularul are dreptul la prestaţii în natură pentru sine şi pentru membrii de familie ai acestuia. Această declaraţie certificată, care se eliberează de instituţia sau de una dintre instituţiile responsabile pentru plata pensiei sau a rentei sau, dacă este cazul, instituţia împuternicită să decidă asupra dreptului la prestaţii în natură, rămâne validă atât timp cât instituţia de la locul de reşedinţă al membrilor familiei nu a fost notificată cu privire la anularea ei. Dacă membrii familiei nu prezintă o declaraţie certificată, instituţia de la locul de reşedinţă contactează, pentru a o obţine, instituţia sau instituţiile responsabile pentru plata pensiei sau a rentei, sau, unde este cazul, instituţia împuternicită să facă acest lucru. Cu toate acestea, când atestatul prevăzut mai sus se eliberează de către o instituţie germană, franceză, italiană sau portugheză, acesta este valabilă numai pentru o perioadă de un an de la data eliberării sale şi trebuie reînnoit anual.

Art. 31: Prestaţii în natură pentru titularii pensiilor sau indemnizaţiilor şi membrii de familie ai acestora care locuiesc într-un stat membru, altul decât cel în care au reşedinţa

(1)Pentru a beneficia de prestaţii în natură în temeiul articolului 31 din regulament, titularul pensiei sau indemnizaţiei prezintă furnizorului de servicii medicale un document eliberat de instituţia de la locul de reşedinţă, care certifică faptul că acesta are dreptul la prestaţii în natură. Acest document este întocmit în conformitate cu articolul 2. Dacă persoana interesată nu poate prezenta acest document, ea se adresează instituţiei de la locul de şedere care solicită instituţiei de la locul de reşedinţă un atestat care să certifice că persoana interesată are dreptul la prestaţii în natură.

Art. 32: Instituţiile cărora li se pot adresa lucrătorii din întreprinderi miniere şi întreprinderi asimilate şi membrii de familie ai acestora când locuiesc sau au reşedinţa într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)În cazurile menţionate la articolul 35 alineatul (1) din regulament şi dacă, în ţara de şedere sau de reşedinţă, prestaţiile prevăzute în cadrul regimului de asigurări de boală şi maternitate pentru lucrătorii manuali din industria siderurgică sunt echivalente cu cele prevăzute în cadrul regimului special pentru lucrătorii din întreprinderi miniere şi întreprinderi asimilate, lucrătorii din ultima categorie şi membrii de familie ai acestora se pot adresa celei mai apropiate instituţii de pe teritoriul statului membru în care locuiesc sau au reşedinţa, specificată în anexa 3 la regulamentul de aplicare, chiar dacă aceasta este o instituţie care aparţine regimului aplicabil lucrătorilor manuali din industria siderurgică, aşadar obligată să acorde prestaţiile respective.

(2)Dacă prestaţiile prevăzute în cadrul regimului special pentru lucrători din întreprinderi miniere şi întreprinderi asimilate sunt mai avantajoase, aceşti lucrători sau membrii de familie ai acestora pot alege să se adreseze fie instituţiei răspunzătoare pentru aplicarea regimului respectiv, fie celei mai apropiate instituţii de pe teritoriul statului membru unde locuiesc sau au reşedinţa, care aplică regimul pentru lucrătorii manuali din industria siderurgică. În al doilea caz, instituţia respectivă este obligată să atragă atenţia persoanei în cauză asupra faptului că, adresându-se instituţiei răspunzătoare de aplicarea regimului special menţionat anterior, va obţine prestaţii mai avantajoase; de asemenea, trebuie să-i aducă la cunoştinţă denumirea şi adresa acestei instituţii.

Art. 33: Luarea în considerare a perioadei în care prestaţiile au fost deja acordate de către instituţia unui alt stat membru

Art. 34: (12)

(1)Dacă, în cursul şederii unui lucrător salariat sau a unui lucrător care desfăşoară o activitate independentă într-un stat membru, altul decât statul competent, nu este posibil să se îndeplinească formalităţile prevăzute la articolul 20 alineatele (1) şi (4) şi la articolele 21, 23 şi 31 din regulamentul de aplicare, cheltuielile sale sunt rambursate, la solicitarea sa, de către instituţia competentă, în conformitate cu ratele de rambursare aplicate de instituţia de la locul de şedere.

(2)La solicitarea instituţiei competente, instituţia de la locul de şedere îi furnizează acesteia informaţiile necesare privind ratele respective.

Dacă instituţia de la locul de şedere şi instituţia competentă au încheiat un acord conform căruia nu se efectuează nici o rambursare sau se face o rambursare, printr-o plată forfetară, a prestaţiilor acordate, în temeiul articolului 22 alineatul (1) litera (a) punctul (i) şi articolului 31 din regulament, instituţiei de la locul de şedere i se solicită, de asemenea, să transfere instituţiei competente suma care urmează să fie rambursată persoanei în cauză în conformitate cu dispoziţiile de la alineatul (1).

(4)Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) şi (3), instituţia competentă poate efectua rambursarea cheltuielilor suportate în conformitate cu ratele pe care le aplică, dacă este posibil să se efectueze o rambursare în conformitate cu aceste rate, dacă sumele ce urmează să fie rambursate nu depăşesc un nivel stabilit de Comisia administrativă şi dacă lucrătorul salariatul sau lucrătorul care desfăşoară o activitate independentă ori titularul pensiei sau indemnizaţiei este de acord cu aplicarea acestei dispoziţii. În orice caz, suma rambursată nu depăşeşte suma cheltuielilor efectiv suportate.

CAPITOLUL 3:INVALIDITATE, LIMITĂ DE VÂRSTĂ ŞI DECES (PENSII)

Art. 35: (11) Cereri pentru prestaţii de invaliditate în cazul în care lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfăşoară o activitate independentă s-a aflat exclusiv sub incidenţa legislaţiilor menţionate în partea A a anexei IV la regulament, precum şi în cazul prevăzut la articolul 40 alineatul (2) din regulament

(1)Pentru a beneficia de prestaţii în temeiul articolelor 37, 38 şi 39 din regulament, inclusiv în cazurile prevăzute la articolul 40 alineatul (2), 41 alineatul (1) şi 42 alineatul (2) din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfăşoară o activitate independentă trebuie să prezinte o cerere fie instituţiei din statul membru a cărui legislaţie i se aplica la data când a survenit incapacitatea de muncă urmată de invaliditate sau agravarea invalidităţii respective, fie instituţiei de la locul de reşedinţă, care apoi înaintează cererea primei instituţii, indicând data când a fost introdusă cererea; această dată este considerată data introducerii cererii la prima instituţie. Cu toate acestea, dacă au fost acordate prestaţii în numerar în temeiul asigurării de boală, data la care acordarea acestor prestaţii în numerar a încetat trebuie considerată, dacă este cazul, ca data la care a fost introdusă cererea pentru pensie.

(2)În cazul prevăzut la articolul 41 alineatul (1) litera (b) din regulament, instituţia la care lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfăşoară o activitate independentă a fost asigurat ultima dată aduce la cunoştinţa instituţiei răspunzătoare iniţial de plata prestaţiilor suma şi data acordării prestaţiilor datorate conform legislaţiei pe care o aplică. Cu începere de la acea dată, prestaţiile datorate înainte de agravarea invalidităţii sunt anulate sau reduse la o sumă care nu depăşeşte suplimentul prevăzut la articolul 41 alineatul (1) din regulament.

Art. 36: Cereri de prestaţii de limită de vârstă şi de urmaş (cu excepţia prestaţiilor pentru orfani) şi prestaţii de invaliditate, în cazuri care nu sunt prevăzute la articolul 35 din regulamentul de aplicare

(1)Pentru a beneficia de prestaţii în temeiul articolelor 40-51 din regulament, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 35 din regulamentul de aplicare, solicitantul trebuie să adreseze o cerere instituţiei de la locul de reşedinţă, în conformitate cu modalităţile prevăzute de legislaţia aplicată de această instituţie. Dacă lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfăşoară o activitate independentă nu s-a aflat sub incidenţa legislaţiei respective, instituţia de la locul de reşedinţă transmite cererea instituţiei din statul membru a cărui legislaţie i s-a aplicat ultima dată, indicând data la care a fost introdusă cererea. Această dată este considerată data de introducere a cererii la cea de-a doua instituţie menţionată.

(4)O cerere pentru prestaţii adresată instituţiei unui stat membru implică automat acordarea concomitentă a prestaţiilor, în temeiul legislaţiei tuturor statelor membre în cauză, ale căror condiţii sunt îndeplinite de solicitant, cu excepţia cazului în care, conform articolului 44 alineatul (2) din regulament, solicitantul cere amânarea acordării prestaţiilor pentru limită de vârstă la care ar avea dreptul în temeiul legislaţiei unui stat membru sau mai multor state membre.

Art. 37: Documente şi informaţii conexe cererilor pentru prestaţii prevăzute la articolul 36 din regulamentul de aplicare

(c)solicitantul trebuie să indice, în măsura în care acest lucru este posibil, fie instituţia sau instituţiile de asigurare pentru invaliditate, limită de vârstă sau deces (pensii) din oricare stat membru, la care lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfăşoară o activitate independentă a fost asigurat, sau în cazul unui lucrător salariat, angajatorul sau angajatorii pentru care a lucrat pe teritoriul oricărui stat membru, prezentând în acest scop orice certificate de muncă care se pot afla în posesia sa;

Art. 38: Atestatele privind membrii de familie care trebuie luaţi în considerare pentru stabilirea cuantumului prestaţiei

(1)Pentru a beneficia de dispoziţiile articolului 39 alineatul (4) sau articolului 47 alineatul (3) din regulament, solicitantul trebuie să prezinte un atestat privind membrii de familie ai acestuia, cu excepţia copiilor săi, care au reşedinţa pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care se află instituţia responsabilă de acordarea prestaţiilor.

Art. 39: (11) Instrumentarea cererilor pentru prestaţii de invaliditate, în cazul în care un lucrător salariat sau un lucrător care desfăşoară o activitate independentă s-a aflat numai sub incidenţa legislaţiilor prevăzute în partea A din anexa IV la regulament

(1)Dacă un lucrător salariat sau un lucrător care desfăşoară o activitate independentă a introdus o cerere pentru prestaţii de invaliditate şi dacă instituţia constată că se aplică dispoziţiile articolului 37 alineatul (1) din regulament, instituţia obţine, dacă este cazul, de la instituţia la care persoana în cauză a fost asigurată ultima dată atestatul privind perioadele de asigurare realizate de persoana respectivă conform legislaţiei aplicate de cea de-a doua instituţie.

Art. 40: Stabilirea gradului de invaliditate

Art. 41: Stabilirea instituţiilor de instrumentare

Art. 42: Formularele utilizate pentru instrumentarea cererilor pentru prestaţii

Art. 43: Procedura ce trebuie urmată de către instituţiile interesate în instrumentarea unei cereri

(1)Instituţia de instrumentare înscrie în formularul prevăzut la articolul 42 alineatul (1) din regulamentul de aplicare perioadele de asigurare sau rezidenţă realizate conform legislaţiei pe care o aplică şi transmite un exemplar al acestui formular instituţiei de asigurări de invaliditate, limită de vârstă şi deces (pensii) din oricare stat membru la care lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfăşoară o activitate independentă a fost asigurat, anexând, dacă este cazul, orice certificate de angajare prezentate de solicitant.

(2)Dacă este implicată o singură instituţie, aceasta completează formularul menţionat, indicând:

c)cuantumul teoretic şi cuantumul efectiv al prestaţiilor calculate în conformitate cu dispoziţiile articolului 46 alineatul (2) din regulament.

Dacă un drept la prestaţii este dobândit ţinându-se seama numai de perioadele de asigurare sau rezidenţă realizate în temeiul legislaţiei aplicate de instituţia celui de-al doilea stat membru şi dacă cuantumul prestaţiei care corespunde acestor perioade poate fi determinat fără întârziere, în timp ce pentru procedura de calcul prevăzută la litera (c) este necesară o perioadă considerabil mai lungă, formularul este returnat instituţiei de instrumentare împreună cu informaţiile prevăzute la literele (a) şi (b); informaţiile prevăzute la litera (c) sunt înaintate instituţiei de instrumentare cât de curând este posibil.

(3)Dacă sunt implicate două sau mai multe alte instituţii, fiecare dintre acestea completează formularul menţionat, indicând perioadele de asigurare sau rezidenţă realizate conform legislaţiei pe care o aplică şi îl returnează instituţiei de instrumentare.

Dacă un drept la prestaţii este dobândit ţinându-se seama numai de perioadele de asigurare sau rezidenţă realizate conform legislaţiei aplicate de către una sau mai multe dintre instituţiile respective şi dacă cuantumul prestaţiilor corespunzătoare acestor perioade poate fi stabilit fără întârziere, acesta se notifică instituţiei de instrumentare în acelaşi timp cu perioadele de asigurare sau rezidenţă; dacă stabilirea cuantumului în cauză implică o oarecare întârziere, acesta îi este notificat instituţiei de instrumentare, imediat ce este stabilit.

La primirea tuturor formularelor cu informaţii privind perioadele de asigurare sau rezidenţă şi, dacă este cazul, cuantumul sau cuantumurile datorate conform legislaţiei unuia sau mai multor state membre implicate, instituţia de instrumentare înaintează un exemplar al formularelor astfel completate fiecăreia dintre instituţiile implicate, în care precizează cuantumul teoretic şi cuantumul efectiv al prestaţiilor, calculate în conformitate cu dispoziţiile articolului 46 alineatul (2) din regulament, şi îl returnează instituţiei de instrumentare.

Art. 44: Instituţia abilitată să ia o decizie cu privire la starea de invaliditate

(1)Instituţia de instrumentare este singura abilitată să ia decizia privind starea de invaliditate a solicitantului, prevăzută la articolul 40 alineatul (4) din regulament, sub rezerva dispoziţiilor de la alineatele (2) şi (3). Aceasta ia decizia respectivă imediat ce poate stabili dacă, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 45 din regulament, sunt îndeplinite condiţiile privind dobândirea dreptului, stabilite de legislaţia pe care o aplică. Instituţia de instrumentare notifică decizia respectivă imediat celorlalte instituţii interesate.

(2)Dacă, ţinând seama de dispoziţiile articolului 45 din regulament, condiţiile de dobândire a dreptului, cu excepţia celor privind starea de invaliditate, stabilite de legislaţia aplicată de instituţia de instrumentare nu sunt îndeplinite, instituţia respectivă informează imediat instituţia competentă în materie de invaliditate din celălalt stat membru a cărui legislaţie i s-a aplicat lucrătorului salariat sau lucrătorului care desfăşoară o activitate independentă ultima dată. Această instituţie este abilitată, dacă sunt îndeplinite condiţiile de dobândire a dreptului prevăzute de legislaţia pe care o aplică, să ia decizia privind starea de invaliditate a solicitantului; decizia este imediat notificată celorlalte instituţii implicate.

Art. 45: Plata provizorie a prestaţiilor şi plăţile în avans ale prestaţiilor

(2)Dacă solicitantul nu are dreptul la prestaţii în temeiul alineatului (1), dar, din informaţiile furnizate instituţiei de instrumentare conform articolului 43 alineatul (2) sau (3) din regulamentul de aplicare, reiese că un drept la prestaţii a fost dobândit conform legislaţiei altui stat membru ţinându-se seama numai de perioadele de asigurare sau rezidenţă realizate conform legislaţiei respective, instituţia care aplică această legislaţie plăteşte prestaţiile în cauză, cu titlu provizoriu, imediat ce instituţia de instrumentare o informează despre obligaţia care îi incumbă.

(3)Dacă, în cazul prevăzut la alineatul (2), un drept la prestaţii este dobândit conform legislaţiei a mai mult de un stat membru, ţinând seama numai de perioadele de asigurare sau rezidenţă realizate conform fiecăreia dintre legislaţiile respective, plata prestaţiilor cu titlu provizoriu revine instituţiei care a informat prima dată instituţia de instrumentare despre existenţa dreptului respectiv; instituţia de instrumentare are datoria de a informa celelalte instituţii implicate.

Art. 46: (11) Sumele datorate pentru perioade de asigurare continuă voluntară sau facultativă, care nu trebuie să fie luate în considerare în temeiul articolului 15 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de aplicare

Cuantumul efectiv datorat, calculat conform articolului 46 alineatul (2) din regulament, se majorează cu suma care corespunde perioadelor de asigurare voluntară sau facultativă continuă, care nu au fost luate în considerare conform articolului 15 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de aplicare. Această majorare se calculează în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului membru conform căreia au fost realizate perioadele de asigurare voluntară sau facultativă continuă. Comparaţia menţionată la articolul 46 alineatul (3) din regulament trebuie să se facă având în vedere majorarea menţionată anterior.

Art. 48: (11) Comunicarea deciziilor instituţiilor solicitantului

(1)Decizia definitivă luată de fiecare dintre instituţiile implicate este transmisă instituţiei de instrumentare. Fiecare dintre aceste decizii trebuie să specifice căile şi termenele de atac prevăzute de legislaţia respectivă. După ce au fost primite toate aceste decizii, instituţia de instrumentare le notifică solicitantului în limba acestuia prin intermediul unei note recapitulative la care se anexează deciziile menţionate. Termenele prevăzute pentru căile de atac încep să curgă numai de la data primirii de către solicitant a notei recapitulative.

Art. 49: (11) Recalcularea prestaţiilor

(2)În cazul recalculării, retragerii sau suspendării unei prestaţii, instituţia care a luat decizia respectivă notifică imediat persoana în cauză şi fiecare dintre instituţiile în raport cu care persoana interesată are un drept, dacă este necesar prin intermediul instituţiei de instrumentare. Decizia trebuie să precizeze căile şi termenele de atac prevăzute de legislaţia respectivă. Termenele prevăzute pentru căile de atac încep să curgă numai de la data primirii deciziei de către persoana în cauză.

Art. 50: Măsuri menite să accelereze acordarea prestaţiilor

(1)_

a)(i) Dacă un lucrător salariat sau un lucrător care desfăşoară o activitate independentă, resortisant al unui stat membru, se supune legislaţiei altui stat membru, instituţia competentă în materie de pensii a celui de-al doilea stat membru, utilizând toate mijloacele aflate la dispoziţia sa la data înregistrării persoanei în cauză, transmite organismului desemnat de autoritatea competentă a aceluiaşi stat membru toate informaţiile privind identitatea persoanei respective, precum şi denumirea instituţiei competente menţionate şi numărul de asigurare atribuit de aceasta.

Art. 51

(1)Atunci când beneficiarul, în special al:

f)prestaţiilor acordate cu condiţia ca mijloacele materiale ale beneficiarului să nu depăşească o limită stabilită, locuieşte sau are reşedinţa pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul membru în care este situată instituţia care răspunde de plată, controlul administrativ sau medical se efectuează la cererea instituţiei respective, de către instituţia de la locul de şedere sau de reşedinţă al beneficiarului, în conformitate cu procedurile prevăzute de legislaţia aplicată de cea de-a doua instituţie. Instituţia care efectuează plata îşi rezervă cu toate acestea dreptul de a proceda la examinarea medicală a beneficiarului de către un medic la alegerea acesteia.

(2)Dacă se constată că beneficiarul prestaţiilor menţionate la alineatul (1) este lucrător salariat sau lucrător care desfăşoară o activitate independentă sau dispune de mijloace care depăşesc limita stabilită în perioada când primeşte prestaţiile, instituţia de la locul de şedere sau reşedinţă trebuie să trimită un raport instituţiei care răspunde de plată şi care a solicitat efectuarea controlului. Acest raport indică, în special, natura activităţii salariate sau independente desfăşurate de persoana în cauză, cuantumul câştigurilor sau al resurselor de care a dispus în ultimul trimestru, câştigurile obişnuite obţinute în acelaşi domeniu de un lucrător salariat sau de un lucrător care desfăşoară o activitate independentă din aceeaşi categorie profesională cu persoana în cauză, în profesia pe care aceasta a exercitat-o înainte de surveni invaliditatea, în cursul unei perioade de referinţă care urmează să fie stabilită de instituţia care răspunde de plată şi, dacă este cazul, avizul unui expert medical cu privire la starea sănătăţii persoanei în cauză.

Art. 53: Modalitatea de plată a prestaţiilor

(1)Dacă instituţia care răspunde de plată într-un stat membru nu plăteşte direct prestaţiile datorate beneficiarilor care au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru, prestaţiile respective sunt plătite, la cererea instituţiei care răspunde de plată, de către organismul de legătură din al doilea stat membru sau de către instituţia de la locul de reşedinţă al beneficiarilor în cauză, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 54-58 din regulamentul de aplicare; dacă instituţia care răspunde de plată plăteşte direct prestaţiile beneficiarilor, aceasta notifică instituţia de la locul de reşedinţă cu privire la acest fapt. Procedura de plată pe care trebuie s-o urmeze instituţia din statele membre este prevăzută de anexa 6.

Art. 55: Plata sumelor datorate în contul organismului plătitor

(1)Cu zece zile înainte de data scadenţei prestaţiilor, instituţia care răspunde de plată plăteşte, în moneda statului membru pe al cărui teritoriu este situată, suma necesară pentru plăţile specificate în borderoul prevăzut la articolul 54 din regulamentul de aplicare. Plata se efectuează prin banca naţională sau printr-o altă bancă din statul membru pe al cărui teritoriu este situată instituţia care răspunde de plată, într-un cont deschis în numele băncii naţionale sau al altei bănci din statul membru pe al cărui teritoriu este situat organismul plătitor, în favoarea organismului respectiv. Această plată este liberatorie. În acelaşi timp, instituţia care răspunde de plată adresează organismului plătitor un aviz de plată.

Art. 56: Plata sumelor datorate beneficiarului de către organismul plătitor

Art. 57: Regularizarea conturilor de plăţi prevăzute la articolul 56 din regulamentul de aplicare

CAPITOLUL 4:ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE

Art. 60: Prestaţii în natură în cazul rezidenţei într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)Pentru a beneficia de prestaţii în natură în temeiul articolului 52 litera (a) din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfăşoară o activitate independentă prezintă instituţiei de la locul de reşedinţă un atestat care să certifice că are dreptul la aceste prestaţii în natură. Acest atestat se eliberează de instituţia competentă, pe baza, atunci când este cazul, informaţiilor furnizate de angajator. De asemenea, dacă legislaţia statului competent prevede acest lucru, lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfăşoară o activitate independentă trebuie să prezinte instituţiei de la locul de reşedinţă o recipisă de primire din partea instituţiei competente privind notificarea unui accident de muncă sau a unei boli profesionale. Dacă persoana în cauză nu prezintă aceste documente, instituţia de la locul de reşedinţă se adresează direct instituţiei competente pentru a le obţine şi, până la primirea acestora, acordă persoanei prestaţiile în natură conform asigurării de boală, cu condiţia ca persoana să îndeplinească condiţiile impuse pentru a avea dreptul la prestaţiile respective.

(7)Persoana în cauză trebuie să informeze instituţia de la locul de reşedinţă cu privire la orice schimbare intervenită în situaţia sa, care poate modifica dreptul său la prestaţii în natură, în special cu privire la orice încetare sau modificare a activităţii salariate sau independente sau orice transfer de reşedinţă sau şedere. De asemenea, dacă persoana în cauză nu mai este asigurată sau nu mai are dreptul la prestaţii în natură, instituţia competentă informează instituţia de la locul de reşedinţă cu privire la aceasta. Instituţia de la locul de reşedinţă poate, în orice moment, să solicite instituţiei competente să-i furnizeze orice informaţii cu privire la asigurarea persoanei în cauză sau la dreptul acesteia la prestaţii în natură.

Art. 61: Prestaţii în numerar, altele decât indemnizaţiile, în cazul rezidenţei într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)Pentru a beneficia de prestaţii în numerar, altele decât indemnizaţiile, în temeiul articolului 52 litera (b) din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfăşoară o activitate independentă trebuie să se adreseze instituţiei de la locul de reşedinţă, în termen de trei zile de la debutul incapacităţii de muncă, prin prezentarea unui certificat de încetare a activităţii sau, dacă legislaţia aplicată de instituţia competentă sau de instituţia de la locul de reşedinţă prevede acest lucru, un certificat de incapacitate de muncă eliberat de medicul curant al persoanei în cauză.

(2)Dacă medicul curant din ţara de reşedinţă nu eliberează certificate de incapacitate de muncă, persoana în cauză se adresează direct instituţiei de la locul de reşedinţă în termenul prevăzut de legislaţia pe care aceasta o aplică.

(3)În cazul în care alineatul (2) nu se aplică, instituţia de la locul de reşedinţă procedează, de îndată ce este posibil şi în orice caz în termen de trei zile de la data când persoana în cauză i s-a adresat, la controlul medical al persoanei în cauză ca şi când aceasta ar fi asigurată la instituţia respectivă. Raportul medicului examinator indică, în special, durata probabilă a incapacităţii de muncă şi este înaintat instituţiei competente de la locul de reşedinţă în termen de trei zile de la data controlului.

(4)Instituţia de la locul de reşedinţă procedează ulterior la toate controalele administrative şi medicale necesare ale persoanei în cauză ca şi când aceasta ar fi asigurată la instituţia respectivă. Imediat ce constată că persoana este aptă să reia activitatea, notifică această situaţie persoanei în cauză şi instituţiei competente, menţionând data la care a încetat incapacitatea de muncă. Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la alineatul (6), notificarea persoanei în cauză este considerată ca o decizie luată în numele instituţiei competente.

(8)Instituţia competentă plăteşte prestaţiile în numerar prin mijloacele adecvate, în special prin mandat poştal internaţional, şi informează instituţia de la locul de reşedinţă şi persoana în cauză cu privire la aceasta. Dacă prestaţiile în numerar sunt plătite de instituţia de la locul de reşedinţă, în numele instituţiei competente, aceasta din urmă informează persoana în cauză despre drepturile sale şi indică instituţiei de la locul de reşedinţă cuantumul prestaţiilor în numerar, datele plăţilor şi perioada maximă în care trebuie acordate, în conformitate cu legislaţia statului competent.

Art. 62: Prestaţii în natură în cazul şederii într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)Pentru a beneficia de prestaţii în natură, în temeiul articolului 55 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulament, lucrătorul salariat sau cel care desfăşoară o activitate independentă prezintă prestatorului de îngrijiri un document eliberat de instituţia competentă care îi certifică dreptul la prestaţii în natură. Acest document se întocmeşte în conformitate cu articolul 2. În cazul în care persoana interesată nu este în măsură să prezinte documentul menţionat anterior, aceasta se adresează instituţiei locului de reşedinţă care solicită instituţiei competente un atestat care să certifice faptul că persoana interesată are dreptul la prestaţii în natură.

Art. 63: Prestaţii în natură pentru lucrătorii salariaţi sau pentru lucrătorii care desfăşoară activităţi independente în cazul transferului de reşedinţă sau întoarcerii în ţara de reşedinţă, precum şi pentru lucrătorii salariaţi sau pentru lucrătorii care desfăşoară activităţi independente autorizaţi să se deplaseze în alt stat membru pentru tratament medical

(1)Pentru a beneficia de prestaţii în natură în temeiul articolului 55 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfăşoară o activitate independentă trebuie să prezinte instituţiei de la locul de reşedinţă un atestat care să certifice că are dreptul să primească în continuare prestaţiile menţionate anterior. Acest atestat, care se eliberează de instituţia competentă, indică, în special, dacă este necesar, perioada maximă în care aceste prestaţii pot fi acordate în continuare, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului competent. La cererea persoanei în cauză, atestatul poate fi eliberat după plecarea acesteia dacă, din motive de forţă majoră, nu a putut fi întocmită anterior plecării.

Art. 64: Prestaţii în numerar, altele decât indemnizaţiile, în cazul şederii într-un stat membru, altul decât statul competent

Pentru a beneficia de prestaţiile în numerar, altele decât indemnizaţiile, în temeiul articolului 55 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulament, se aplică prin analogie dispoziţiile articolului 61 din regulamentul de aplicare. Cu toate acestea, fără a aduce atingere obligaţiei de a prezenta un certificat de incapacitate de muncă, un lucrător salariat sau un lucrător care desfăşoară o activitate independentă care locuieşte pe teritoriul unui stat membru fără a desfăşura acolo o activitate profesională sau comercială nu trebuie să prezinte certificatul de încetare a lucrului prevăzut la articolul 61 alineatul (1) din regulamentul de aplicare.

Art. 65: Declaraţii, anchete şi schimb de informaţii între instituţii cu privire la un accident de muncă sau o boală profesională survenite într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)În cazul în care un accident de muncă survine sau o boală profesională este diagnosticată pentru prima dată pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, trebuie făcută o declaraţie cu privire la accidentul de muncă sau boala profesională, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului competent, fără a aduce atingere oricăror dispoziţii legale aflate în vigoare pe teritoriul statului membru în care a survenit accidentul de muncă sau în care a fost diagnosticată pentru prima dată boala profesională, care în acest caz rămân aplicabile. Declaraţia este trimisă instituţiei competente, iar o copie este trimisă instituţiei de la locul de reşedinţă sau instituţiei de la locul de şedere.

(3)Dacă, în cazul unui accident de traseu survenit în timpul unei călătorii pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, există motive pentru efectuarea unei anchete pe teritoriul primului stat membru, un anchetator poate fi desemnat în acest scop de către instituţia competentă, care informează autorităţile statului membru respectiv cu privire la aceasta. Autorităţile respective acordă asistenţă anchetatorului în cauză, în special prin desemnarea unei persoane care să-l asiste în consultarea proceselor-verbale şi a oricăror alte documente privind accidentul.

(4)La sfârşitul tratamentului, instituţiei competente îi este transmis un raport detaliat, însoţit de certificatele medicale privind consecinţele permanente ale accidentului sau bolii şi, în special, starea actuală a persoanei în cauză, precum şi recuperarea după traumatismele respective sau stabilizarea acestora. Onorariile aferente sunt plătite de instituţia de la locul de reşedinţă sau de instituţia de la locul de şedere, după caz, conform tarifului aplicat de instituţie, dar pe cheltuiala instituţiei competente.

Art. 66: Contestarea caracterului profesional al accidentului sau bolii

(1)Dacă, în cazurile prevăzute la articolele 52 sau 55 alineatul (1) din regulament, instituţia competentă contestă aplicarea legislaţiei cu privire la accidente de muncă sau boli profesionale, aceasta informează imediat instituţia de la locul de reşedinţă sau instituţia de la locul de şedere care a acordat prestaţiile în natură; prestaţii considerate apoi ca fiind acordate în temeiul asigurării de boală şi continuând să fie acordate astfel în temeiul certificatelor sau atestatelor prevăzute la articolul 21 din regulamentul de aplicare.

(2)În cazul în care a fost luată o decizie definitivă cu privire la acest subiect, instituţia competentă informează imediat instituţia de la locul de reşedinţă sau instituţia de la locul de şedere care a acordat prestaţiile în natură. Această instituţie continuă să acorde prestaţiile în natură menţionate anterior în temeiul asigurării de sănătate, dacă lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfăşoară o activitate independentă are dreptul la acestea, în cazul în care nu este vorba despre un accident de muncă sau o boală profesională. În alte cazuri, prestaţiile în natură de care a beneficiat persoana în cauză în temeiul asigurării de boală se consideră prestaţii pentru accident de muncă sau boală profesională.

Art. 67: (7) Procedura în caz de expunere la riscul unei boli profesionale în mai multe state membre

(3)Dacă instituţia din statul membru a cărui legislaţie i s-a aplicat persoanei care suferă de boala respectivă atunci când a desfăşurat ultima dată o activitate care poate cauza boala profesională în cauză constată că această persoană sau urmaşii săi nu îndeplinesc condiţiile legislaţiei respective, ţinând seama de dispoziţiile articolului 57 alineatele (2), (3) şi (4) din regulament, instituţia respectivă:

Art. 68: (7) Schimbul de informaţii între instituţii în cazul unei căi de atac împotriva unei decizii de respingere a unei cereri. Plata avansurilor în cazul unei căi de atac

(1)În cazul introducerii unei căi de atac împotriva unei decizii de respingere a unei cereri, luată de instituţia unuia dintre statele membre conform cu a cărui legislaţie persoana care suferă de boala în cauză a desfăşurat o activitate care poate cauza boala profesională respectivă, acea instituţie trebuie să informeze corespunzător instituţia căreia i-a fost transmisă declaraţia, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 67 alineatul (3) din regulamentul de aplicare, şi o informează ulterior cu privire la decizia luată.

(2)Dacă dreptul la prestaţii a fost dobândit în temeiul legislaţiei aplicate de cea de-a doua instituţie, ţinând seama de dispoziţiile articolului 57 alineatele (2), (3) şi (4) din regulament, instituţia respectivă plăteşte avansuri până la concurenţa unei sume care urmează să fie stabilită, dacă este necesar, după consultarea instituţiei împotriva deciziei căreia s-a introdus calea de atac. Aceasta rambursează suma avansului plătit dacă, în urma căii de atac, este obligată să acorde prestaţiile. Suma respectivă se reţine apoi din suma totală a prestaţiilor datorate persoanei în cauză.

Art. 69: (7) Repartizarea costului prestaţiilor în numerar în cazurile de pneumoconioză sclerogenă

(a)instituţia competentă a statului membru conform cu a cărui legislaţie se acordă prestaţiile în numerar conform articolului 57 alineatul (1) din regulament (numită în continuare “instituţia răspunzătoare de plata prestaţiilor în numerar") foloseşte un formular care conţine în special evidenţa şi sumarul tuturor perioadelor de asigurare (asigurare pentru limită de vârstă) sau a perioadelor de rezidenţă realizate conform legislaţiei fiecăruia dintre statele membre în cauză;

(b)instituţia răspunzătoare de plata prestaţiilor în numerar transmite formularul respectiv tuturor instituţiilor de asigurare pentru limită de vârstă ale statelor membre respective la care persoana care suferă de boală a fost asigurată; fiecare dintre instituţiile menţionate înscrie pe formular perioadele de asigurare (asigurare pentru limită de vârstă) sau perioadele de rezidenţă realizate conform legislaţiei pe care o aplică şi returnează formularul instituţiei răspunzătoare de plata prestaţiilor în numerar;

(d)la sfârşitul anului calendaristic, instituţia răspunzătoare de plata prestaţiilor în numerar înaintează fiecăreia dintre instituţiile competente implicate situaţia prestaţiilor în numerar plătite în cursul anului financiar în cauză, indicând cuantumul datorat de fiecare dintre ele în conformitate cu repartizarea prevăzută la litera (c); fiecare dintre aceste instituţii rambursează suma datorată instituţiei răspunzătoare de plata prestaţiilor în numerar cât mai curând posibil şi cel mai târziu în termen de trei luni.

Art. 70: Atestatul privind membrii de familie ce trebuie luaţi în considerare la calcularea prestaţiilor în numerar, inclusiv a indemnizaţiilor

(1)Pentru a beneficia de prestaţii în temeiul dispoziţiilor articolului 58 alineatul (3) din regulament, solicitantul trebuie să prezinte un atestat privind membrii de familie ai acestuia care au reşedinţa pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care este situată instituţia răspunzătoare de acordarea prestaţiilor în numerar.

Art. 71: Agravarea unei boli profesionale

(2)În cazul prevăzut la articolul 60 alineatul (1) din regulament, instituţia competentă care trebuie să plătească prestaţiile în numerar notifică celeilalte instituţii în cauză, în scopul obţinerii acordului său, suma costurilor ce trebuie suportate de cea de-a doua instituţie ca rezultat al agravării bolii, furnizându-i totodată documente doveditoare adecvate. La sfârşitul fiecărui an calendaristic, prima instituţie trimite celei de-a doua instituţii o situaţie a prestaţiilor în numerar plătite în cursul anului financiar respectiv, indicând suma datorată de cea de-a doua instituţie care face rambursarea primei instituţii, cât mai curând posibil şi cel mai târziu în termen de trei luni.

Art. 72: Evaluarea gradului de incapacitate în cazul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale survenite anterior sau ulterior

(1)Pentru a evalua gradele de incapacitate, în scopul dobândirii unui drept la orice prestaţii, sau pentru a determina cuantumul unei prestaţii în cazurile prevăzute la articolul 61 alineatele (5) şi (6) din regulament, solicitantul trebuie să furnizeze instituţiei competente a statului membru a cărui legislaţie i se aplica la data când a suferit accidentul de muncă sau când boala profesională a fost diagnosticată prima dată toate informaţiile privind accidentele de muncă suferite anterior sau ulterior sau privind bolile profesionale pe care le-a contractat conform legislaţiei oricărui alt stat membru, indiferent de gradul de incapacitate cauzat de respectivele evenimente anterioare sau ulterioare.

(3)Instituţia competentă se poate adresa oricărei alte instituţii care a fost competentă anterior sau ulterior pentru a obţine orice informaţii pe care le consideră necesare.

Dacă incapacitatea de muncă anterioară sau ulterioară a fost cauzată de un accident suferit în timp ce persoanei în cauză i se aplica legislaţia unui stat membru care nu face nici o distincţie cu privire la originea incapacităţii de muncă, instituţia competentă pentru incapacitatea de muncă anterioară sau ulterioară sau organismul desemnat de autoritatea competentă a statului membru respectiv furnizează, la cererea instituţiei competente a altui stat membru, informaţii cu privire la gradul incapacităţii de muncă anterioare sau ulterioare şi, în măsura în care acest lucru este posibil, orice informaţii de natură să stabilească dacă incapacitatea a fost rezultatul unui accident de muncă în sensul legislaţiei aplicate de instituţia celui de-al doilea stat membru. Dacă este cazul, dispoziţiile alineatului (2) se aplică prin analogie.

Art. 73: Instituţiile cărora li se pot adresa lucrătorii din mine sau întreprinderi asimilate atunci când locuiesc sau au reşedinţa într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)În cazurile prevăzute la articolul 62 alineatul (1) din regulament sau dacă, în ţara de şedere sau de reşedinţă, prestaţiile acordate în temeiul regimului de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale pentru lucrătorii manuali din industria siderurgică sunt echivalente cu cele acordate în temeiul regimului special pentru lucrătorii din mine şi întreprinderi asimilate, lucrătorii aparţinând celei de-a doua categorii se pot adresa celei mai apropiate instituţii de pe teritoriul statului membru în care locuiesc sau au reşedinţa, specificate în anexa 3 la regulamentul de aplicare, chiar dacă aceasta este o instituţie cuprinsă în regimul aplicabil lucrătorilor manuali din industria siderurgică, care acordă apoi prestaţiile respective.

(2)Dacă prestaţiile prevăzute în cadrul regimului special pentru lucrătorii din mine şi întreprinderi asimilate sunt mai avantajoase, aceşti lucrători au posibilitatea de a se adresa fie instituţiei responsabile pentru aplicarea regimului respectiv, fie celei mai apropiate instituţii de pe teritoriul statului membru în care locuiesc sau au reşedinţa, care aplică regimul pentru lucrătorii manuali din industria siderurgică. În cel de-al doilea caz, instituţia în cauză atrage atenţia persoanei implicate asupra faptului că, adresându-se instituţiei responsabile pentru aplicarea regimului special menţionat anterior, va obţine prestaţii mai avantajoase; aceasta trebuie, de asemenea, să-i aducă la cunoştinţă denumirea şi adresa instituţiei respective.

Art. 74: Luarea în considerare a perioadelor în care au fost deja acordate prestaţii de către instituţia altui stat membru

Art. 75

(1)Pentru a beneficia de o indemnizaţie sau de un ajutor suplimentar în temeiul legislaţiei unui stat membru, un lucrător salariat sau un lucrător care desfăşoară o activitate independentă ori urmaşii săi care au reşedinţa pe teritoriul altui stat membru trebuie să adreseze o cerere fie instituţiei competente, fie instituţiei de la locul de reşedinţă, care înaintează cererea instituţiei competente. Introducerea cererii trebuie să respecte următoarele reguli:

Art. 76

(1)Controalele administrative şi medicale, inclusiv examinările medicale prevăzute în cazul revizuirii indemnizaţiilor, sunt efectuate la cererea instituţiei competente de către instituţia statului membru pe al cărui teritoriu se află persoana care are dreptul la prestaţii, în conformitate cu procedurile prevăzute de legislaţia pe care o aplică cea de-a doua instituţie menţionată. Instituţia competentă îşi rezervă cu toate acestea dreptul de a proceda la examinarea beneficiarului de către un medic la alegerea sa.

CAPITOLUL 5:AJUTOARE DE DECES

Art. 78: Introducerea cererii pentru un ajutor

Art. 79: Atestatul privind perioadele de asigurare

CAPITOLUL 6:AJUTOARE DE ŞOMAJ

Art. 80: Atestatul privind perioadele de asigurare sau activitate salariată

Art. 81: Atestatul privind calcularea prestaţiilor

Dacă obligaţia calculării prestaţiilor incumbă unei instituţii prevăzute la articolul 68 alineatul (1) din regulament şi dacă persoana interesată nu şi-a desfăşurat ultima activitate salariată cel puţin patru săptămâni pe teritoriul statului membru în care este situată instituţia respectivă, persoana în cauză trebuie să prezinte instituţiei respective un atestat care indică natura ultimei activităţi salariate desfăşurate timp de cel puţin patru săptămâni pe teritoriul altui stat membru, precum şi ramura economică în care a fost desfăşurată activitatea respectivă. Dacă persoana în cauză nu prezintă acest atestat, instituţia menţionată se adresează fie instituţiei competente în materie de şomaj din al doilea stat membru, la care persoana a fost asigurată, fie altei instituţii desemnate de autoritatea competentă a acelui stat membru pentru a-l obţine.

Art. 82: Atestatul privind membrii de familie care urmează să fie luaţi în considerare la calcularea prestaţiilor

(2)Acest atestat se eliberează de instituţia desemnată de autoritatea competentă a statului membru pe al cărui teritoriu au reşedinţa respectivii membri de familie. Acesta trebuie să certifice că membrii de familie nu sunt luaţi în considerare pentru calcularea ajutorului de şomaj datorat altei persoane, în temeiul legislaţiei statului membru respectiv.

(3)Dacă instituţia care eliberează atestatul prevăzut la alineatul (1) nu poate certifica faptul că membrii de familie nu sunt luaţi în considerare pentru calcularea prestaţiilor de şomaj datorate altei persoane în temeiul legislaţiei statului membru pe teritoriul căruia au reşedinţa, atunci când prezintă atestatul instituţiei competente, persoana în cauză ataşează şi o declaraţie în acest sens.

Art. 83: Condiţiile şi limitele pentru menţinerea dreptului la prestaţii în cazul în care un şomer se deplasează în alt stat membru

(1)Pentru a-şi păstra dreptul la prestaţii, şomerul menţionat la articolul 69 alineatul (1) din regulament trebuie să prezinte instituţiei de la locul în care acesta s-a deplasat un atestat prin care instituţia competentă certifică faptul că acesta are în continuare dreptul la prestaţii în condiţiile stabilite la alineatul (1) litera (b) din articolul menţionat anterior. Instituţia competentă specifică în acest atestat, în special:

(2)Şomerul care intenţionează să se deplaseze în alt stat membru pentru a căuta un loc de muncă trebuie să solicite, înainte de plecare, atestatul prevăzut la alineatul (1). Dacă şomerul nu prezintă atestatul menţionat anterior, instituţia de la locul în care acesta s-a deplasat se adresează instituţiei competente pentru a-l obţine. Birourile de ocupare a forţei de muncă ale statului competent trebuie să se asigure că şomerul a fost informat cu privire la obligaţiile sale în temeiul articolului 69 din regulament şi prezentului articol.

(3)Instituţia din locul în care s-a deplasat şomerul informează instituţia competentă cu privire la data înregistrării şomerului şi cu privire la data la care a început plata prestaţiilor şi plăteşte prestaţiile statului competent în conformitate cu modalităţile prevăzute de legislaţia statului membru în care şomerul s-a deplasat.

Instituţia din locul în care s-a deplasat şomerul efectuează un control sau ia măsurile necesare pentru a efectua un control, ca şi când ar fi vorba de un şomer care are dreptul la prestaţii conform legislaţiei pe care o aplică instituţia respectivă. Aceasta informează instituţia competentă cu privire la producerea oricărui fapt prevăzut la alineatul (1) litera (e) de mai sus, imediat ce ia cunoştinţă de acesta, şi, în cazurile în care prestaţiile trebuie să fie suspendate sau retrase, întrerupe imediat plata prestaţiilor. Instituţia competentă o informează imediat în ce măsură şi începând de la ce dată faptul respectiv afectează dreptul şomerului la prestaţii. Plata prestaţiilor poate fi reluată, dacă este cazul, numai după primirea acestor informaţii. Dacă prestaţia trebuie să fie redusă, instituţia de la locul în care s-a deplasat şomerul continuă să-i plătească o prestaţie în sumă redusă, care poate fi modificată după primirea răspunsului de la instituţia competentă.

Art. 84: Lucrătorii salariaţi aflaţi în şomaj care, pe durata ultimei activităţi salariate, au avut reşedinţa într-un stat membru, altul decât statul competent

(2)Pentru a beneficia de dispoziţiile articolului 71 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din regulament, lucrătorul salariat aflat în şomaj trebuie să prezinte instituţiei de la locul său de reşedinţă, în plus faţă de atestatul prevăzut la articolul 80 din regulamentul de aplicare, un atestat din partea instituţiei statului membru a cărui legislaţie i s-a aplicat ultima dată, care să specifice că acesta nu are dreptul la prestaţii în temeiul articolului 69 din regulament.

CAPITOLUL 7:(8) PRESTAŢII FAMILIALE

Art. 85: (A) Atestatul privind perioadele de activitate salariată sau independentă

(2)Acest atestat se eliberează, la cererea persoanei interesate, fie de către instituţia competentă în materie de prestaţii familiale a statului membru la care a fost asigurată ultima dată, fie de altă instituţie desemnată de autoritatea competentă a statului membru respectiv. Dacă persoana în cauză nu prezintă atestatul respectiv, instituţia competentă se adresează uneia dintre instituţiile menţionate anterior pentru a-l obţine, cu excepţia cazului în care instituţia de asigurări de boală nu-i poate transmite o copie a atestatului prevăzut la articolul 16 alineatul (1) din regulamentul de aplicare.

Art. 86: (8) (1) Pentru a beneficia de prestaţii familiale conform articolului 73 din regulament, lucrătorul salariat trebuie să adreseze instituţiei competente o cerere, dacă este necesar, prin intermediul angajatorului său.

(2)În sprijinul cererii sale, lucrătorul salariat trebuie să prezinte un certificat cu privire la membrii de familie care au reşedinţa pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care este situată instituţia competentă. Acest certificat este eliberat fie de către autorităţile competente în materie de stare civilă din ţara de reşedinţă a respectivilor membri de familie, fie de către instituţia competentă în materie de asigurări de boală de la locul de reşedinţă al respectivilor membri de familie sau de o altă instituţie desemnată de autoritatea competentă a statului membru pe al cărui teritoriu membrii de familie respectivi au reşedinţa. Acest certificat trebuie să fie reînnoit anual.

(5)Lucrătorul salariat trebuie să informeze instituţia competentă, dacă este cazul prin intermediul angajatorului său, cu privire la:

CAPITOLUL 8:PRESTAŢII PENTRU COPIII AFLAŢI ÎN ÎNTREŢINEREA TITULARILOR PENSIILOR SAU INDEMNIZAŢIILOR ŞI PENTRU ORFANI

Art. 90

(3)Dacă instituţia competentă menţionată la alineatul (2) constată că nu a fost dobândit nici un drept în temeiul dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică, aceasta transmite cererea imediat, împreună cu toate documentele şi informaţiile necesare, instituţiei statului membru sub incidenţa legislaţiei căruia lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfăşoară o activitate independentă s-a aflat cea mai lungă perioadă.

Art. 92