Capitolul 4 - ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE - Regulamentul 574/21-mar-1972 de stabilire a modalităţilor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de asigurare socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi independente şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0

În vigoare
Versiune de la: 18 August 2010
CAPITOLUL 4:ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE
Aplicarea articolelor 52 şi 53 din regulament
Art. 60: Prestaţii în natură în cazul rezidenţei într-un stat membru, altul decât statul competent
(1)Pentru a beneficia de prestaţii în natură în temeiul articolului 52 litera (a) din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfăşoară o activitate independentă prezintă instituţiei de la locul de reşedinţă un atestat care să certifice că are dreptul la aceste prestaţii în natură. Acest atestat se eliberează de instituţia competentă, pe baza, atunci când este cazul, informaţiilor furnizate de angajator. De asemenea, dacă legislaţia statului competent prevede acest lucru, lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfăşoară o activitate independentă trebuie să prezinte instituţiei de la locul de reşedinţă o recipisă de primire din partea instituţiei competente privind notificarea unui accident de muncă sau a unei boli profesionale. Dacă persoana în cauză nu prezintă aceste documente, instituţia de la locul de reşedinţă se adresează direct instituţiei competente pentru a le obţine şi, până la primirea acestora, acordă persoanei prestaţiile în natură conform asigurării de boală, cu condiţia ca persoana să îndeplinească condiţiile impuse pentru a avea dreptul la prestaţiile respective.
(2)Atestatul rămâne valabil atât timp cât instituţia de la locul de reşedinţă nu primeşte o notificare cu privire la anularea acestuia. Cu toate acestea, în cazul în care atestatul a fost eliberat de o instituţie franceză, acesta este valabil numai timp de un an de la data eliberării şi trebuie să fie reînnoit anual.
(3)Dacă persoana în cauză este lucrător sezonier, atestatul prevăzut la alineatul (1) este valabil pe toată durata preconizată a activităţii sezoniere, cu excepţia cazului în care, între timp, instituţia competentă nu notifică instituţia de la locul de reşedinţă cu privire la anularea acestuia.
(4)Atunci când solicită prestaţii în natură, persoana în cauză prezintă documentele justificative în vederea acordării prestaţiilor în natură conform legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu are reşedinţa.
(5)[textul din Art. 60, alin. (5) din titlul IV, capitolul 4 a fost abrogat la 18-aug-2010 de Art. 2, punctul 1. din Regulamentul 629/05-apr-2006]
(6)
[textul din Art. 60, alin. (6) din titlul IV, capitolul 4 a fost abrogat la 18-aug-2010 de Art. 2, punctul 1. din Regulamentul 629/05-apr-2006]
(7)Persoana în cauză trebuie să informeze instituţia de la locul de reşedinţă cu privire la orice schimbare intervenită în situaţia sa, care poate modifica dreptul său la prestaţii în natură, în special cu privire la orice încetare sau modificare a activităţii salariate sau independente sau orice transfer de reşedinţă sau şedere. De asemenea, dacă persoana în cauză nu mai este asigurată sau nu mai are dreptul la prestaţii în natură, instituţia competentă informează instituţia de la locul de reşedinţă cu privire la aceasta. Instituţia de la locul de reşedinţă poate, în orice moment, să solicite instituţiei competente să-i furnizeze orice informaţii cu privire la asigurarea persoanei în cauză sau la dreptul acesteia la prestaţii în natură.
(8)În cazul lucrătorilor frontalieri, medicamentele, bandajele, ochelarii şi aparatele mici pot fi eliberate, iar analizele şi testele de laborator pot fi efectuate numai pe teritoriul statului membru în care au fost prescrise în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului membru respectiv.
(9)Două sau mai multe state membre sau autorităţile competente ale acestor state membre pot conveni, după primirea avizului Comisiei administrative, asupra altor modalităţi de aplicare.
Art. 61: Prestaţii în numerar, altele decât indemnizaţiile, în cazul rezidenţei într-un stat membru, altul decât statul competent
(1)Pentru a beneficia de prestaţii în numerar, altele decât indemnizaţiile, în temeiul articolului 52 litera (b) din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfăşoară o activitate independentă trebuie să se adreseze instituţiei de la locul de reşedinţă, în termen de trei zile de la debutul incapacităţii de muncă, prin prezentarea unui certificat de încetare a activităţii sau, dacă legislaţia aplicată de instituţia competentă sau de instituţia de la locul de reşedinţă prevede acest lucru, un certificat de incapacitate de muncă eliberat de medicul curant al persoanei în cauză.
(2)Dacă medicul curant din ţara de reşedinţă nu eliberează certificate de incapacitate de muncă, persoana în cauză se adresează direct instituţiei de la locul de reşedinţă în termenul prevăzut de legislaţia pe care aceasta o aplică.
Instituţia procedează imediat la constatarea, din punct de vedere medical, a incapacităţii de muncă şi întocmirea certificatului prevăzut la alineatul (1). Acest certificat menţionează durata probabilă a incapacităţii şi este înaintat imediat instituţiei competente.
(3)În cazul în care alineatul (2) nu se aplică, instituţia de la locul de reşedinţă procedează, de îndată ce este posibil şi în orice caz în termen de trei zile de la data când persoana în cauză i s-a adresat, la controlul medical al persoanei în cauză ca şi când aceasta ar fi asigurată la instituţia respectivă. Raportul medicului examinator indică, în special, durata probabilă a incapacităţii de muncă şi este înaintat instituţiei competente de la locul de reşedinţă în termen de trei zile de la data controlului.
(4)Instituţia de la locul de reşedinţă procedează ulterior la toate controalele administrative şi medicale necesare ale persoanei în cauză ca şi când aceasta ar fi asigurată la instituţia respectivă. Imediat ce constată că persoana este aptă să reia activitatea, notifică această situaţie persoanei în cauză şi instituţiei competente, menţionând data la care a încetat incapacitatea de muncă. Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la alineatul (6), notificarea persoanei în cauză este considerată ca o decizie luată în numele instituţiei competente.
(5)În toate cazurile, instituţia competentă îşi rezervă dreptul de a proceda la examinarea persoanei în cauză de către un medic la alegerea sa.
(6)Dacă instituţia competentă decide să refuze acordarea prestaţiilor în numerar deoarece persoana în cauză nu a îndeplinit formalităţile prevăzute de legislaţia ţării de reşedinţă sau dacă constată că persoana respectivă este aptă să reînceapă activitatea, notifică decizia sa persoanei în cauză şi simultan trimite o copie a deciziei instituţiei de la locul de reşedinţă.
(7)Când persoana în cauză reîncepe activitatea, aceasta informează, în consecinţă, instituţia competentă dacă este astfel prevăzut de legislaţia aplicată de instituţia respectivă.
(8)Instituţia competentă plăteşte prestaţiile în numerar prin mijloacele adecvate, în special prin mandat poştal internaţional, şi informează instituţia de la locul de reşedinţă şi persoana în cauză cu privire la aceasta. Dacă prestaţiile în numerar sunt plătite de instituţia de la locul de reşedinţă, în numele instituţiei competente, aceasta din urmă informează persoana în cauză despre drepturile sale şi indică instituţiei de la locul de reşedinţă cuantumul prestaţiilor în numerar, datele plăţilor şi perioada maximă în care trebuie acordate, în conformitate cu legislaţia statului competent.
(9)Două sau mai multe state membre sau autorităţile competente ale acestor state membre pot conveni, după primirea avizului Comisiei administrative, asupra altor dispoziţii de aplicare.
Aplicarea articolului 55 din regulament
Art. 62: Prestaţii în natură în cazul şederii într-un stat membru, altul decât statul competent
(1)Pentru a beneficia de prestaţii în natură, în temeiul articolului 55 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulament, lucrătorul salariat sau cel care desfăşoară o activitate independentă prezintă prestatorului de îngrijiri un document eliberat de instituţia competentă care îi certifică dreptul la prestaţii în natură. Acest document se întocmeşte în conformitate cu articolul 2. În cazul în care persoana interesată nu este în măsură să prezinte documentul menţionat anterior, aceasta se adresează instituţiei locului de reşedinţă care solicită instituţiei competente un atestat care să certifice faptul că persoana interesată are dreptul la prestaţii în natură.
Documentul eliberat de instituţia competentă, care certifică dreptul la prestaţii în temeiul articolului 55 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulament, are, în ceea ce-l priveşte pe prestatorul de îngrijiri, în fiecare caz individual dat, acelaşi efect ca un document naţional care atestă drepturile persoanelor asigurate la instituţia locului de reşedinţă.
(2)- Art. 60 alineatul (9) din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

Art. 63: Prestaţii în natură pentru lucrătorii salariaţi sau pentru lucrătorii care desfăşoară activităţi independente în cazul transferului de reşedinţă sau întoarcerii în ţara de reşedinţă, precum şi pentru lucrătorii salariaţi sau pentru lucrătorii care desfăşoară activităţi independente autorizaţi să se deplaseze în alt stat membru pentru tratament medical
(1)Pentru a beneficia de prestaţii în natură în temeiul articolului 55 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfăşoară o activitate independentă trebuie să prezinte instituţiei de la locul de reşedinţă un atestat care să certifice că are dreptul să primească în continuare prestaţiile menţionate anterior. Acest atestat, care se eliberează de instituţia competentă, indică, în special, dacă este necesar, perioada maximă în care aceste prestaţii pot fi acordate în continuare, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului competent. La cererea persoanei în cauză, atestatul poate fi eliberat după plecarea acesteia dacă, din motive de forţă majoră, nu a putut fi întocmită anterior plecării.
(2)Articolul 60 alineatul (9) din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

(3)Alineatele (1) şi (2) se aplică prin analogie în ceea ce priveşte acordarea prestaţiilor în natură menţionate la articolul 55 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din regulament.
Art. 64: Prestaţii în numerar, altele decât indemnizaţiile, în cazul şederii într-un stat membru, altul decât statul competent
Pentru a beneficia de prestaţiile în numerar, altele decât indemnizaţiile, în temeiul articolului 55 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulament, se aplică prin analogie dispoziţiile articolului 61 din regulamentul de aplicare. Cu toate acestea, fără a aduce atingere obligaţiei de a prezenta un certificat de incapacitate de muncă, un lucrător salariat sau un lucrător care desfăşoară o activitate independentă care locuieşte pe teritoriul unui stat membru fără a desfăşura acolo o activitate profesională sau comercială nu trebuie să prezinte certificatul de încetare a lucrului prevăzut la articolul 61 alineatul (1) din regulamentul de aplicare.
Aplicarea articolelor 52-56 din regulament
Art. 65: Declaraţii, anchete şi schimb de informaţii între instituţii cu privire la un accident de muncă sau o boală profesională survenite într-un stat membru, altul decât statul competent
(1)În cazul în care un accident de muncă survine sau o boală profesională este diagnosticată pentru prima dată pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, trebuie făcută o declaraţie cu privire la accidentul de muncă sau boala profesională, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului competent, fără a aduce atingere oricăror dispoziţii legale aflate în vigoare pe teritoriul statului membru în care a survenit accidentul de muncă sau în care a fost diagnosticată pentru prima dată boala profesională, care în acest caz rămân aplicabile. Declaraţia este trimisă instituţiei competente, iar o copie este trimisă instituţiei de la locul de reşedinţă sau instituţiei de la locul de şedere.
(2)Instituţia din statul membru în care a survenit accidentul de muncă sau în care a fost diagnosticată pentru prima dată boala profesională comunică instituţiei competente, în dublu exemplar, certificatele medicale întocmite pe acel teritoriu şi, la cererea instituţiei din urmă, orice informaţii relevante.
(3)Dacă, în cazul unui accident de traseu survenit în timpul unei călătorii pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, există motive pentru efectuarea unei anchete pe teritoriul primului stat membru, un anchetator poate fi desemnat în acest scop de către instituţia competentă, care informează autorităţile statului membru respectiv cu privire la aceasta. Autorităţile respective acordă asistenţă anchetatorului în cauză, în special prin desemnarea unei persoane care să-l asiste în consultarea proceselor-verbale şi a oricăror alte documente privind accidentul.
(4)La sfârşitul tratamentului, instituţiei competente îi este transmis un raport detaliat, însoţit de certificatele medicale privind consecinţele permanente ale accidentului sau bolii şi, în special, starea actuală a persoanei în cauză, precum şi recuperarea după traumatismele respective sau stabilizarea acestora. Onorariile aferente sunt plătite de instituţia de la locul de reşedinţă sau de instituţia de la locul de şedere, după caz, conform tarifului aplicat de instituţie, dar pe cheltuiala instituţiei competente.
(5)Instituţia competentă notifică, la cerere, instituţiei de la locul de reşedinţă sau instituţiei de la locul de şedere, după caz, decizia cu privire la data vindecării după traumatisme sau a stabilizării acestora şi, dacă este cazul, decizia cu privire la acordarea unei indemnizaţii.
Art. 66: Contestarea caracterului profesional al accidentului sau bolii
(1)Dacă, în cazurile prevăzute la articolele 52 sau 55 alineatul (1) din regulament, instituţia competentă contestă aplicarea legislaţiei cu privire la accidente de muncă sau boli profesionale, aceasta informează imediat instituţia de la locul de reşedinţă sau instituţia de la locul de şedere care a acordat prestaţiile în natură; prestaţii considerate apoi ca fiind acordate în temeiul asigurării de boală şi continuând să fie acordate astfel în temeiul certificatelor sau atestatelor prevăzute la articolul 21 din regulamentul de aplicare.

(2)În cazul în care a fost luată o decizie definitivă cu privire la acest subiect, instituţia competentă informează imediat instituţia de la locul de reşedinţă sau instituţia de la locul de şedere care a acordat prestaţiile în natură. Această instituţie continuă să acorde prestaţiile în natură menţionate anterior în temeiul asigurării de sănătate, dacă lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfăşoară o activitate independentă are dreptul la acestea, în cazul în care nu este vorba despre un accident de muncă sau o boală profesională. În alte cazuri, prestaţiile în natură de care a beneficiat persoana în cauză în temeiul asigurării de boală se consideră prestaţii pentru accident de muncă sau boală profesională.
Aplicarea articolului 57 din regulament
Art. 67: (7) Procedura în caz de expunere la riscul unei boli profesionale în mai multe state membre
(1)În cazul prevăzut la articolul 57 alineatul (1) din regulament, declaraţia cu privire la boala profesională se transmite fie instituţiei competente în materie de boli profesionale a statului membru a cărui legislaţie i s-a aplicat persoanei care suferă de boala respectivă ultima dată când a desfăşurat o activitate care poate cauza boala respectivă, fie instituţiei de la locul de reşedinţă, care transmite declaraţia instituţiei competente menţionate anterior.
(2)Dacă instituţia competentă prevăzută la alineatul (1) constată că o activitate care poate cauza boala respectivă a fost desfăşurată ultima dată conform legislaţiei unui alt stat membru, aceasta transmite declaraţia şi documentele conexe instituţiei corespunzătoare din acel stat membru.
(3)Dacă instituţia din statul membru a cărui legislaţie i s-a aplicat persoanei care suferă de boala respectivă atunci când a desfăşurat ultima dată o activitate care poate cauza boala profesională în cauză constată că această persoană sau urmaşii săi nu îndeplinesc condiţiile legislaţiei respective, ţinând seama de dispoziţiile articolului 57 alineatele (2), (3) şi (4) din regulament, instituţia respectivă:
a)transmite, fără întârziere, instituţiei din statul membru sub a cărui legislaţie persoana care suferă de boala respectivă a desfăşurat anterior o activitate care poate cauza boala respectivă declaraţia şi toate documentele care o însoţesc, inclusiv constatările şi rapoartele expertizelor medicale efectuate de prima instituţie, precum şi o copie a deciziei prevăzute la litera (b);
b)notifică simultan persoanei interesate decizia sa, indicând, în special, motivele pentru care sunt refuzate prestaţiile, căile şi termenele de atac, precum şi data la care dosarul a fost transmis instituţiei prevăzute la litera (a).
(4)Dacă este necesar, cazul trebuie transmis înapoi, în conformitate cu aceeaşi procedură, instituţiei corespunzătoare a statului membru conform cu a cărui legislaţie persoana care suferă de boala respectivă a desfăşurat prima dată o activitate care poate cauza boala profesională respectivă.
Art. 68: (7) Schimbul de informaţii între instituţii în cazul unei căi de atac împotriva unei decizii de respingere a unei cereri. Plata avansurilor în cazul unei căi de atac
(1)În cazul introducerii unei căi de atac împotriva unei decizii de respingere a unei cereri, luată de instituţia unuia dintre statele membre conform cu a cărui legislaţie persoana care suferă de boala în cauză a desfăşurat o activitate care poate cauza boala profesională respectivă, acea instituţie trebuie să informeze corespunzător instituţia căreia i-a fost transmisă declaraţia, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 67 alineatul (3) din regulamentul de aplicare, şi o informează ulterior cu privire la decizia luată.
(2)Dacă dreptul la prestaţii a fost dobândit în temeiul legislaţiei aplicate de cea de-a doua instituţie, ţinând seama de dispoziţiile articolului 57 alineatele (2), (3) şi (4) din regulament, instituţia respectivă plăteşte avansuri până la concurenţa unei sume care urmează să fie stabilită, dacă este necesar, după consultarea instituţiei împotriva deciziei căreia s-a introdus calea de atac. Aceasta rambursează suma avansului plătit dacă, în urma căii de atac, este obligată să acorde prestaţiile. Suma respectivă se reţine apoi din suma totală a prestaţiilor datorate persoanei în cauză.
Art. 69: (7) Repartizarea costului prestaţiilor în numerar în cazurile de pneumoconioză sclerogenă
Pentru aplicarea articolului 57 alineatul (5) din regulament se aplică următoarele reguli:
(a)instituţia competentă a statului membru conform cu a cărui legislaţie se acordă prestaţiile în numerar conform articolului 57 alineatul (1) din regulament (numită în continuare “instituţia răspunzătoare de plata prestaţiilor în numerar") foloseşte un formular care conţine în special evidenţa şi sumarul tuturor perioadelor de asigurare (asigurare pentru limită de vârstă) sau a perioadelor de rezidenţă realizate conform legislaţiei fiecăruia dintre statele membre în cauză;
(b)instituţia răspunzătoare de plata prestaţiilor în numerar transmite formularul respectiv tuturor instituţiilor de asigurare pentru limită de vârstă ale statelor membre respective la care persoana care suferă de boală a fost asigurată; fiecare dintre instituţiile menţionate înscrie pe formular perioadele de asigurare (asigurare pentru limită de vârstă) sau perioadele de rezidenţă realizate conform legislaţiei pe care o aplică şi returnează formularul instituţiei răspunzătoare de plata prestaţiilor în numerar;
(c)instituţia răspunzătoare de plata prestaţiilor în numerar repartizează apoi costurile între ea însăşi şi celelalte instituţii competente implicate; aceasta notifică celelalte instituţii competente implicate despre această repartizare, în scopul de a obţine acordul lor, furnizând şi documentele doveditoare corespunzătoare, în special cu privire la cuantumul prestaţiilor în numerar acordate şi calculul procentelor pentru repartizare;
(d)la sfârşitul anului calendaristic, instituţia răspunzătoare de plata prestaţiilor în numerar înaintează fiecăreia dintre instituţiile competente implicate situaţia prestaţiilor în numerar plătite în cursul anului financiar în cauză, indicând cuantumul datorat de fiecare dintre ele în conformitate cu repartizarea prevăzută la litera (c); fiecare dintre aceste instituţii rambursează suma datorată instituţiei răspunzătoare de plata prestaţiilor în numerar cât mai curând posibil şi cel mai târziu în termen de trei luni.
Aplicarea articolului 58 alineatul (3) din regulament
Art. 70: Atestatul privind membrii de familie ce trebuie luaţi în considerare la calcularea prestaţiilor în numerar, inclusiv a indemnizaţiilor
(1)Pentru a beneficia de prestaţii în temeiul dispoziţiilor articolului 58 alineatul (3) din regulament, solicitantul trebuie să prezinte un atestat privind membrii de familie ai acestuia care au reşedinţa pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care este situată instituţia răspunzătoare de acordarea prestaţiilor în numerar.
Acest atestat este eliberat de instituţia de asigurări de boală de la locul de reşedinţă al membrilor de familie sau de către o altă instituţie desemnată de autoritatea competentă a statului membru pe al cărui teritoriu aceştia au reşedinţa. Dispoziţiile articolului 25 alineatul (2) al doilea şi al treilea paragraf din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.
În locul atestatului prevăzut la primul paragraf, instituţia răspunzătoare de acordarea prestaţiilor în numerar poate impune solicitantului să prezinte documente recente de stare civilă cu privire la membrii de familie ai acestuia care au reşedinţa pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care este situată instituţia menţionată.
(2)În cazul prevăzut la alineatul (1), dacă legislaţia aplicată de instituţia în cauză impune ca membrii de familie să locuiască sub acelaşi acoperiş cu solicitantul, faptul că membrii de familie care nu îndeplinesc această condiţie sunt totuşi persoane aflate în principal în întreţinerea solicitantului trebuie să se stabilească pe baza documentelor care dovedesc transmiterea regulată a unei părţi a câştigurilor solicitantului.
Aplicarea articolului 60 din regulament
Art. 71: Agravarea unei boli profesionale
(1)În cazurile prevăzute la articolul 60 alineatul (1) din regulament, solicitantul trebuie să prezinte instituţiei statului membru căreia îi solicită drepturi la prestaţii toate informaţiile privind prestaţiile acordate anterior pentru boala profesională în cauză. Instituţia respectivă se poate adresa oricărei alte instituţii care a fost competentă anterior pentru a obţine orice informaţii pe care le consideră necesare.
(2)În cazul prevăzut la articolul 60 alineatul (1) din regulament, instituţia competentă care trebuie să plătească prestaţiile în numerar notifică celeilalte instituţii în cauză, în scopul obţinerii acordului său, suma costurilor ce trebuie suportate de cea de-a doua instituţie ca rezultat al agravării bolii, furnizându-i totodată documente doveditoare adecvate. La sfârşitul fiecărui an calendaristic, prima instituţie trimite celei de-a doua instituţii o situaţie a prestaţiilor în numerar plătite în cursul anului financiar respectiv, indicând suma datorată de cea de-a doua instituţie care face rambursarea primei instituţii, cât mai curând posibil şi cel mai târziu în termen de trei luni.
(3)În cazul prevăzut la articolul 60 alineatul (2) litera (b) prima teză din regulament, instituţia răspunzătoare de plata prestaţiilor în numerar notifică instituţiile competente în cauză, în scopul obţinerii acordului lor, cu privire la schimbările aduse repartizării anterioare a costurilor şi le furnizează totodată documentele doveditoare adecvate.
(4)În cazul prevăzut la articolul 60 alineatul (2) litera (b) a doua teză din regulament, dispoziţiile alineatului (2) se aplică prin analogie.
Aplicarea articolului 61 alineatele (5) şi (6) din regulament
Art. 72: Evaluarea gradului de incapacitate în cazul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale survenite anterior sau ulterior
(1)Pentru a evalua gradele de incapacitate, în scopul dobândirii unui drept la orice prestaţii, sau pentru a determina cuantumul unei prestaţii în cazurile prevăzute la articolul 61 alineatele (5) şi (6) din regulament, solicitantul trebuie să furnizeze instituţiei competente a statului membru a cărui legislaţie i se aplica la data când a suferit accidentul de muncă sau când boala profesională a fost diagnosticată prima dată toate informaţiile privind accidentele de muncă suferite anterior sau ulterior sau privind bolile profesionale pe care le-a contractat conform legislaţiei oricărui alt stat membru, indiferent de gradul de incapacitate cauzat de respectivele evenimente anterioare sau ulterioare.
(2)În conformitate cu legislaţia pe care o aplică cu privire la dobândirea dreptului la prestaţii şi la stabilirea cuantumului prestaţiei, instituţia competentă ia în considerare gradul de incapacitate cauzat de respectivele evenimente anterioare sau ulterioare.
(3)Instituţia competentă se poate adresa oricărei alte instituţii care a fost competentă anterior sau ulterior pentru a obţine orice informaţii pe care le consideră necesare.
Dacă incapacitatea de muncă anterioară sau ulterioară a fost cauzată de un accident suferit în timp ce persoanei în cauză i se aplica legislaţia unui stat membru care nu face nici o distincţie cu privire la originea incapacităţii de muncă, instituţia competentă pentru incapacitatea de muncă anterioară sau ulterioară sau organismul desemnat de autoritatea competentă a statului membru respectiv furnizează, la cererea instituţiei competente a altui stat membru, informaţii cu privire la gradul incapacităţii de muncă anterioare sau ulterioare şi, în măsura în care acest lucru este posibil, orice informaţii de natură să stabilească dacă incapacitatea a fost rezultatul unui accident de muncă în sensul legislaţiei aplicate de instituţia celui de-al doilea stat membru. Dacă este cazul, dispoziţiile alineatului (2) se aplică prin analogie.
Aplicarea articolului 61 alineatul (1) din regulament
Art. 73: Instituţiile cărora li se pot adresa lucrătorii din mine sau întreprinderi asimilate atunci când locuiesc sau au reşedinţa într-un stat membru, altul decât statul competent
(1)În cazurile prevăzute la articolul 62 alineatul (1) din regulament sau dacă, în ţara de şedere sau de reşedinţă, prestaţiile acordate în temeiul regimului de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale pentru lucrătorii manuali din industria siderurgică sunt echivalente cu cele acordate în temeiul regimului special pentru lucrătorii din mine şi întreprinderi asimilate, lucrătorii aparţinând celei de-a doua categorii se pot adresa celei mai apropiate instituţii de pe teritoriul statului membru în care locuiesc sau au reşedinţa, specificate în anexa 3 la regulamentul de aplicare, chiar dacă aceasta este o instituţie cuprinsă în regimul aplicabil lucrătorilor manuali din industria siderurgică, care acordă apoi prestaţiile respective.
(2)Dacă prestaţiile prevăzute în cadrul regimului special pentru lucrătorii din mine şi întreprinderi asimilate sunt mai avantajoase, aceşti lucrători au posibilitatea de a se adresa fie instituţiei responsabile pentru aplicarea regimului respectiv, fie celei mai apropiate instituţii de pe teritoriul statului membru în care locuiesc sau au reşedinţa, care aplică regimul pentru lucrătorii manuali din industria siderurgică. În cel de-al doilea caz, instituţia în cauză atrage atenţia persoanei implicate asupra faptului că, adresându-se instituţiei responsabile pentru aplicarea regimului special menţionat anterior, va obţine prestaţii mai avantajoase; aceasta trebuie, de asemenea, să-i aducă la cunoştinţă denumirea şi adresa instituţiei respective.
Aplicarea articolului 62 alineatul (2) din regulament
Art. 74: Luarea în considerare a perioadelor în care au fost deja acordate prestaţii de către instituţia altui stat membru
În sensul articolului 61 alineatul (2) din regulament, instituţia unui stat membru chemată să acorde prestaţii poate solicita instituţiei altui stat membru să-i furnizeze informaţii cu privire la perioada în care cea de-a doua instituţie menţionată a acordat deja prestaţii în acelaşi caz de accident de muncă sau boală profesională.
Introducerea şi instrumentarea cererilor de indemnizaţii, cu excepţia indemnizaţiilor pentru boli profesionale prevăzute la articolul 57 din regulament
Art. 75
(1)Pentru a beneficia de o indemnizaţie sau de un ajutor suplimentar în temeiul legislaţiei unui stat membru, un lucrător salariat sau un lucrător care desfăşoară o activitate independentă ori urmaşii săi care au reşedinţa pe teritoriul altui stat membru trebuie să adreseze o cerere fie instituţiei competente, fie instituţiei de la locul de reşedinţă, care înaintează cererea instituţiei competente. Introducerea cererii trebuie să respecte următoarele reguli:
a)cererea trebuie să fie însoţită de documentele doveditoare necesare şi să fie întocmită pe formularul prevăzut de legislaţia pe care o aplică instituţia competentă;
b)exactitatea informaţiei furnizate de solicitant trebuie să fie dovedită cu documente oficiale anexate formularului de solicitare sau să fie confirmată de organismele competente ale statului membru pe al cărui teritoriu solicitantul are reşedinţa.
(2)Instituţia competentă notifică decizia sa solicitantului direct sau prin intermediul organismului de legătură al statului competent; instituţia competentă trimite o copie a deciziei respective organismului de legătură al statului membru pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa solicitantul.
Controale administrative şi medicale
Art. 76
(1)Controalele administrative şi medicale, inclusiv examinările medicale prevăzute în cazul revizuirii indemnizaţiilor, sunt efectuate la cererea instituţiei competente de către instituţia statului membru pe al cărui teritoriu se află persoana care are dreptul la prestaţii, în conformitate cu procedurile prevăzute de legislaţia pe care o aplică cea de-a doua instituţie menţionată. Instituţia competentă îşi rezervă cu toate acestea dreptul de a proceda la examinarea beneficiarului de către un medic la alegerea sa.
(2)Orice persoană căreia i se acordă o indemnizaţie, pentru sine sau pentru un orfan, informează instituţia răspunzătoare de plată cu privire la orice schimbare survenită în situaţia sa sau a orfanului, care poate modifica dreptul la pensie.
Plata indemnizaţiilor
Art. 77
Plata indemnizaţiilor datorate de instituţia unui stat membru titularilor care au reşedinţa pe teritoriul altui stat membru se efectuează în conformitate cu dispoziţiile articolelor 53-58 din regulamentul de aplicare.