Art. 65. - Art. 65: Declaraţii, anchete şi schimb de informaţii între instituţii cu privire la un accident de muncă sau o boală profesională survenite într-un stat membru, altul decât statul competent - Regulamentul 574/21-mar-1972 de stabilire a modalităţilor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de asigurare socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi independente şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0

În vigoare
Versiune de la: 18 August 2010
Art. 65: Declaraţii, anchete şi schimb de informaţii între instituţii cu privire la un accident de muncă sau o boală profesională survenite într-un stat membru, altul decât statul competent
(1)În cazul în care un accident de muncă survine sau o boală profesională este diagnosticată pentru prima dată pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, trebuie făcută o declaraţie cu privire la accidentul de muncă sau boala profesională, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului competent, fără a aduce atingere oricăror dispoziţii legale aflate în vigoare pe teritoriul statului membru în care a survenit accidentul de muncă sau în care a fost diagnosticată pentru prima dată boala profesională, care în acest caz rămân aplicabile. Declaraţia este trimisă instituţiei competente, iar o copie este trimisă instituţiei de la locul de reşedinţă sau instituţiei de la locul de şedere.
(2)Instituţia din statul membru în care a survenit accidentul de muncă sau în care a fost diagnosticată pentru prima dată boala profesională comunică instituţiei competente, în dublu exemplar, certificatele medicale întocmite pe acel teritoriu şi, la cererea instituţiei din urmă, orice informaţii relevante.
(3)Dacă, în cazul unui accident de traseu survenit în timpul unei călătorii pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, există motive pentru efectuarea unei anchete pe teritoriul primului stat membru, un anchetator poate fi desemnat în acest scop de către instituţia competentă, care informează autorităţile statului membru respectiv cu privire la aceasta. Autorităţile respective acordă asistenţă anchetatorului în cauză, în special prin desemnarea unei persoane care să-l asiste în consultarea proceselor-verbale şi a oricăror alte documente privind accidentul.
(4)La sfârşitul tratamentului, instituţiei competente îi este transmis un raport detaliat, însoţit de certificatele medicale privind consecinţele permanente ale accidentului sau bolii şi, în special, starea actuală a persoanei în cauză, precum şi recuperarea după traumatismele respective sau stabilizarea acestora. Onorariile aferente sunt plătite de instituţia de la locul de reşedinţă sau de instituţia de la locul de şedere, după caz, conform tarifului aplicat de instituţie, dar pe cheltuiala instituţiei competente.
(5)Instituţia competentă notifică, la cerere, instituţiei de la locul de reşedinţă sau instituţiei de la locul de şedere, după caz, decizia cu privire la data vindecării după traumatisme sau a stabilizării acestora şi, dacă este cazul, decizia cu privire la acordarea unei indemnizaţii.