Art. 18. - Art. 18: Prestaţiile în numerar în cazul rezidenţei într-un stat membru, altul decât statul competent - Regulamentul 574/21-mar-1972 de stabilire a modalităţilor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de asigurare socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi independente şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0
În vigoare Versiune de la: 18 August 2010
Art. 18: Prestaţiile în numerar în cazul rezidenţei într-un stat membru, altul decât statul competent
(1)Pentru a beneficia de prestaţii în numerar, în temeiul articolului 19 alineatul (1) litera (b) din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfăşoară o activitate independentă trebuie să se adreseze instituţiei de la locul de reşedinţă, în termen de trei zile de la debutul incapacităţii de muncă, prin prezentarea unui certificat de încetare a activităţii sau, dacă legislaţia aplicată de instituţia competentă sau instituţia de la locul de reşedinţă prevede acest lucru, un certificat de incapacitate de muncă eliberat de medicul curant al persoanei în cauză.
(2)Dacă medicii curanţi din ţara de reşedinţă nu eliberează certificate de incapacitate de muncă, persoana respectivă se adresează direct instituţiei de la locul de reşedinţă în termenul stabilit de legislaţia pe care aceasta o aplică.
Această instituţie procedează imediat la constatarea, din punct de vedere medical, a incapacităţii de muncă şi întocmeşte certificatul menţionat la alineatul (1). Acest certificat trebuie să precizeze durata probabilă a incapacităţii de muncă şi se transmite imediat instituţiei competente.
(3)În cazurile în care nu se aplică alineatul (2), instituţia de la locul de reşedinţă procedează, imediat ce este posibil şi în orice caz, în termen de trei zile de la data la care persoana în cauză i s-a adresat, la controlul medical al persoanei respective ca şi când aceasta ar fi asigurată la instituţia în cauză. Raportul medicului examinator indică, în special, durata probabilă a incapacităţii de muncă şi se transmite instituţiei competente de către instituţia de la locul de reşedinţă, în termen de trei zile de la data examinării.
(4)Instituţia de la locul de reşedinţă efectuează ulterior, dacă este necesar, orice control administrativ sau medical al persoanei în cauză, ca şi când aceasta ar fi asigurată la instituţia respectivă. Imediat ce aceasta constată că persoana este aptă pentru reluarea activităţii, informează persoana în cauză, precum şi instituţia competentă despre acest lucru, specificând data la care incapacitatea de muncă încetează. Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (6), notificarea persoanei în cauză este considerată ca o decizie luată în numele instituţiei competente.
(5)În toate cazurile instituţia competentă îşi rezervă dreptul de a proceda la examinarea persoanei în cauză de către un medic la alegerea sa.
(6)Dacă instituţia competentă decide să refuze acordarea prestaţiilor în numerar deoarece persoana în cauză nu a îndeplinit formalităţile prevăzute de legislaţia ţării de reşedinţă sau dacă aceasta constată că persoana în cauză este aptă pentru reluarea activităţii, notifică persoana în cauză cu privire la decizia sa şi, simultan, trimite o copie a acestei decizii instituţiei de la locul de reşedinţă.
(7)Când persoana în cauză reia activitatea, aceasta notifică instituţia competentă despre acest fapt, dacă este astfel prevăzut de legislaţia aplicată de instituţia respectivă.
(8)Instituţia competentă plăteşte prestaţiile în numerar printr-o modalitate adecvată, în special prin mandat poştal internaţional, şi informează despre aceasta instituţia de la locul de reşedinţă şi persoana în cauză. Dacă prestaţiile în numerar sunt plătite de instituţia de la locul de reşedinţă în numele instituţiei competente, aceasta din urmă informează persoana în cauză cu privire la drepturile sale şi indică instituţiei de la locul de reşedinţă suma prestaţiilor în numerar, datele la care trebuie efectuată plata şi perioada maximă în care acestea trebuie acordate, în conformitate cu legislaţia statului competent.
(9)Două sau mai multe state membre sau autorităţile competente ale statelor membre respective pot conveni, după primirea avizului Comisiei administrative, asupra altor modalităţi de punere în aplicare.
Aplicarea articolului 20 din regulament