Art. 15. - Art. 15: (A) (5) (11) - Regulamentul 574/21-mar-1972 de stabilire a modalităţilor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de asigurare socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi independente şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0

În vigoare
Versiune de la: 18 August 2010
Art. 15: (A) (5) (11)
(1)În cazurile menţionate la articolul 18 alineatul (1), 38, 45 alineatele (1)-(3), 64, 67 alineatele (1) şi (2) din regulament, totalizarea perioadelor se efectuează în conformitate cu următoarele reguli:
a)La perioadele de asigurare sau de rezidenţă realizate conform legislaţiei unui stat membru se adaugă perioadele de asigurare sau rezidenţă realizate conform legislaţiei oricărui alt stat membru, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a se suplimenta perioadele de asigurare sau rezidenţă realizate conform legislaţiei primului stat membru în vederea dobândirii, păstrării sau recâştigării dreptului la prestaţii, cu condiţia ca aceste perioade de asigurare sau rezidenţă să nu se suprapună. Dacă prestaţiile pentru invaliditate, limită de vârstă sau deces (pensii) urmează să fie acordate de către instituţiile a două sau mai multe state membre, în conformitate cu dispoziţiile articolului 46 alineatul (2) din regulament, fiecare dintre instituţiile în cauză efectuează o totalizare separată, luând în considerare totalul perioadelor de asigurare sau rezidenţă realizate de lucrătorul salariat sau de lucrătorul care desfăşoară o activitate independentă conform legislaţiilor tuturor statelor membre care i s-au aplicat, fără să aducă atingere, dacă este cazul, dispoziţiilor articolului 45 alineatele (2) şi (3) şi articolului 47 alineatul (1) litera (a) din regulament. Cu toate acestea, în cazurile prevăzute la articolele 14c litera (b) sau 14f din regulament, instituţiile mai sus menţionate ţin, de asemenea, cont, pentru acordarea prestaţiilor, de perioadele de asigurare sau de reşedinţă încheiate în cadrul unui regim de asigurare obligatorie în temeiul legislaţiei statelor membre în cauză, care se suprapun.

b)Atunci când o perioadă de asigurare sau rezidenţă realizată în temeiul unei asigurări obligatorii, conform legislaţiei unui stat membru, coincide cu o perioadă de asigurare realizată în temeiul unei asigurări continue voluntare sau facultative, conform legislaţiei altui stat membru, se ia în considerare numai perioada realizată în temeiul asigurării obligatorii.
c)Atunci când o perioadă de asigurare sau rezidenţă, alta decât o perioadă asimilată acesteia, realizată conform legislaţiei unui stat membru, coincide cu o perioadă asimilată în temeiul legislaţiei altui stat membru, se ia în considerare numai perioada neasimilată.
d)Orice perioadă asimilată în temeiul legislaţiilor a două sau mai multe state membre se ia în considerare numai de către instituţia statului membru a cărui legislaţie i se aplică obligatoriu asiguratului înainte de perioada menţionată anterior; în cazul în care asiguratul nu a fost supus obligatoriu legislaţiei unui stat membru înainte de perioada menţionată anterior, aceasta se ia în considerare de către instituţia statului membru a cărui legislaţie i se aplică obligatoriu asiguratului pentru prima dată după perioada menţionată anterior.
e)Atunci când nu este posibilă stabilirea cu exactitate a perioadei în care au fost realizate anumite perioade de asigurare sau de rezidenţă conform legislaţiei unui stat membru, se prezumă că aceste perioade de asigurare nu se suprapun cu perioadele de asigurare sau de rezidenţă realizate conform legislaţiei altui stat membru şi, dacă este util, se iau în considerare.
f)În cazul în care, conform legislaţiei unui stat membru, anumite perioade de asigurare sau de rezidenţă sunt luate în considerare numai dacă au fost realizate într-un anumit termen, instituţia care aplică această legislaţie:
(i)ia în considerare perioadele de asigurare sau de rezidenţă realizate conform legislaţiei altui stat membru numai dacă au fost realizate în termenul menţionat anterior sau
(ii)prorogă acest termen cu durata perioadelor de asigurare sau de rezidenţă realizate în întregime sau parţial, în termenul menţionat anterior, conform legislaţiei altui stat membru, atunci când perioadele de asigurare sau de rezidenţă respective, conform legislaţiei celui de-al doilea stat membru, determină numai suspendarea termenului în care trebuie realizate perioadele de asigurare sau de rezidenţă.
(2)Perioadele de asigurare sau de rezidenţă realizate conform legislaţiei unui stat membru care nu sunt cuprinse în sfera de aplicare a regulamentului, dar care sunt luate în considerare în temeiul legislaţiei acelui stat membru căruia i se aplică regulamentul, sunt considerate perioade de asigurare sau de rezidenţă ce trebuie luate în considerare în scopul totalizării.
(3)Dacă perioadele de asigurare realizate conform legislaţiei unui stat membru sunt exprimate în unităţi diferite de cele utilizate de legislaţia altui stat membru, conversia necesară în scopul totalizării se efectuează în conformitate cu următoarele reguli:
a)Dacă persoana în cauză este un lucrător salariat supus regimului săptămânii de şase zile sau dacă este un lucrător care desfăşoară o activitate independentă:
(i)o zi este echivalentă cu opt ore şi invers;
(ii)şase zile sunt echivalente cu o săptămână şi invers;
(iii)26 de zile sunt echivalente cu o lună şi invers;
(iv)trei luni sau 13 săptămâni sau 78 de zile sunt echivalente cu un trimestru şi invers;
(v)pentru conversia săptămânilor în luni şi invers, săptămânile şi lunile sunt convertite în zile;
(vi)aplicarea regulilor menţionate nu trebuie să ducă, în ceea ce priveşte suma perioadelor de asigurare realizate într-un an calendaristic, la un total mai mare de 312 zile sau 52 de săptămâni sau 12 luni sau patru trimestre.
b)Dacă persoana în cauză este un lucrător salariat supus regimului săptămânii de cinci zile:
(i)o zi este echivalentă cu nouă ore şi invers;
(ii)cinci zile sunt echivalente cu o săptămână şi invers;
(iii)22 de zile sunt echivalente cu o lună şi invers;
(iv)trei luni sau 13 săptămâni sau 66 de zile sunt echivalente cu un trimestru şi invers;
(v)pentru conversia săptămânilor în luni şi invers, săptămânile şi lunile sunt convertite în zile;
(vi)aplicarea regulilor menţionate nu trebuie să ducă, în ceea ce priveşte suma perioadelor de asigurare realizate într-un an calendaristic, la un total mai mare de 264 de zile sau 52 de săptămâni sau 12 luni sau patru trimestre.
c)Dacă persoana respectivă este un lucrător salariat supus regimului săptămânii de şapte zile:
(i)o zi este echivalentă cu şase ore şi invers;
(ii)şapte zile sunt echivalente cu o săptămână şi invers:
(iii)30 de zile sunt echivalente cu o lună şi invers;
(iv)trei luni sau 13 săptămâni sau 90 de zile sunt echivalente cu un trimestru şi invers;
(v)pentru conversia săptămânilor în luni şi invers, săptămânile şi lunile sunt convertite în zile;
(vi)aplicarea regulilor menţionate nu trebuie să ducă, în ceea ce priveşte suma perioadelor de asigurare realizate într-un an calendaristic, la un total mai mare de 360 de zile sau 52 de săptămâni sau 12 luni sau patru trimestre.
Dacă perioadele de asigurare realizate conform legislaţiei unui stat membru sunt exprimate în luni, zilele care corespund unei fracţiuni dintr-o lună, în conformitate cu regulile privind conversia stabilite în prezentul alineat, sunt considerate ca o lună întreagă.