Directiva 944/05-iun-2019 privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică şi de modificare a Directivei 2012/27/UE

Acte UE

Jurnalul Oficial 158L

În vigoare

Versiune de la: 17 Noiembrie 2025

Dată act: 5-iun-2019

Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene

(2)Piaţa internă de energie electrică, care a fost implementată treptat în întreaga Uniune începând cu 1999, are drept obiectiv ca, prin organizarea unor pieţe competitive de energie electrică la nivel transfrontalier, să ofere tuturor clienţilor finali din Uniune, indiferent dacă sunt persoane fizice sau juridice, posibilităţi reale de alegere, precum şi noi oportunităţi de afaceri, preţuri competitive, semnale eficiente în materie de investiţii, îmbunătăţirea calităţii serviciilor, precum şi să contribuie la siguranţa alimentării cu energie electrică şi la dezvoltarea durabilă.

(3)Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵) şi Directiva 2009/72/CE au adus contribuţii semnificative la crearea pieţei interne de energie electrică. Cu toate acestea, sistemul energetic al Uniunii trece printr-o profundă transformare. Obiectivul comun de decarbonizare a sistemului energetic creează noi oportunităţi şi provocări pentru participanţii la piaţă. În acelaşi timp, progresele tehnologice permit noi forme de participare a consumatorilor şi de cooperare transfrontalieră. Este necesară adaptarea normelor pieţei din Uniune la o nouă realitate a pieţei.

(5)Comunicarea Comisiei din 15 iulie 2015 intitulată "Noi avantaje pentru consumatorii de energie" a prezentat viziunea Comisiei asupra unei pieţe cu amănuntul care deserveşte mai bine consumatorii de energie, inclusiv prin crearea unei legături mai strânse între pieţele angro şi cu amănuntul. Cu ajutorul noilor tehnologii, societăţile de servicii energetice noi şi inovatoare ar trebui să le permită tuturor consumatorilor să participe pe deplin la tranziţia energetică, să îşi gestioneze consumul de energie în mod eficient astfel încât să economisească bani şi să contribuie la reducerea totală a consumului de energie.

(6)Comunicarea Comisiei din 15 iulie 2015 intitulată "Lansarea procesului de consultare publică privind o nouă organizare a pieţei energiei" a subliniat că trecerea de la producerea de energie electrică în instalaţii mari de producere centralizată la producerea descentralizată a energiei electrice din surse regenerabile şi la pieţe decarbonizate necesită adaptarea normelor actuale de comercializare a energiei electrice şi schimbarea rolurilor existente pe piaţă. Comunicarea a subliniat necesitatea de a organiza pieţele de energie electrică într-un mod mai flexibil şi de a integra pe deplin toţi actorii de pe piaţă, inclusiv producătorii de energie din surse regenerabile, noii furnizori de servicii energetice, stocarea energiei şi cererea flexibilă. La fel de important este ca Uniunea să investească urgent în interconectarea la nivelul Uniunii pentru transferul de energie prin sisteme de înaltă tensiune de transport al energiei electrice.

(8)Pe lângă obiectivul de a răspunde noilor provocări, prezenta directivă urmăreşte să abordeze obstacolele care continuă să stea în calea finalizării pieţei interne de energie electrică. Un cadru de reglementare mai precis trebuie să contribuie la depăşirea problemelor actuale ale pieţelor naţionale fragmentate care sunt adeseori cauzate de un număr mare de intervenţii la nivel de reglementare. Astfel de intervenţii au condus la obstacole în calea furnizării de energie electrică în condiţii de egalitate, precum şi la costuri mai ridicate în comparaţie cu soluţiile bazate pe cooperarea transfrontalieră şi principiile bazate pe piaţă.

(10)Consumatorii joacă un rol esenţial în obţinerea flexibilităţii necesare pentru a adapta sistemul electroenergetic la producerea variabilă şi distribuită de energie electrică din surse regenerabile. Progresul tehnologic înregistrat în ceea ce priveşte gestionarea reţelelor şi producerea de energie electrică din surse regenerabile a deblocat multe oportunităţi pentru consumatori. Existenţa unei concurenţe sănătoase pe pieţele cu amănuntul este esenţială pentru a asigura introducerea, în funcţie de cerinţele pieţei, a unor servicii noi inovatoare care să răspundă nevoilor şi abilităţilor în continuă schimbare ale consumatorilor, sporind totodată flexibilitatea sistemului. Cu toate acestea, lipsa transmiterii către consumatori, în timp real sau în timp aproape real, a informaţiilor legate de consumul lor energetic i-a împiedicat pe aceştia să fie participanţi activi la piaţa energiei şi la tranziţia energetică. Prin abilitarea consumatorilor şi prin faptul de a le oferi instrumentele necesare pentru a-şi spori participarea pe piaţa de energie, inclusiv sub noi forme, se urmăreşte ca piaţa internă de energie electrică să aducă beneficii cetăţenilor din Uniune şi ca obiectivele Uniunii în materie de energie din surse regenerabile să fie atinse.

(12)Promovarea concurenţei loiale şi a accesului facil pentru diferiţi furnizori are o importanţă crucială pentru statele membre cu scopul de a permite consumatorilor să profite pe deplin de oportunităţile unei pieţe interne liberalizate în sectorul energiei electrice. Cu toate acestea, disfuncţionalităţi ale pieţei pot persista în sistemele periferice mici de energie electrică şi în sistemele care nu sunt conectate cu alte state membre, în cadrul cărora preţurile energiei electrice nu oferă semnalul potrivit pentru a stimula investiţiile şi, prin urmare, se impun soluţii specifice în vederea asigurării unui nivel adecvat de siguranţă a alimentării cu energie electrică.

(14)Statele membre ar trebui să se asigure că nu există obstacole nejustificate în cadrul pieţei interne de energie electrică în ceea ce priveşte intrarea pe piaţă, funcţionarea pieţei şi ieşirea de pe piaţă. În acelaşi timp, ar trebui să se clarifice că această obligaţie nu aduce atingere competenţelor pe care statele membre le păstrează în legătură cu ţările terţe. Această clarificare nu ar trebui interpretată ca permiţând unui stat membru să exercite competenţa exclusivă a Uniunii. De asemenea, ar trebui clarificat faptul că participanţii la piaţă din ţări terţe care îşi desfăşoară activitatea în cadrul pieţei interne trebuie să respecte legislaţia Uniunii şi dreptul intern, la fel ca toţi ceilalţi participanţi la piaţă.

(15)Normele pieţei permit intrarea şi ieşirea producătorilor şi furnizorilor pe baza evaluării proprii a viabilităţii economice şi financiare a operaţiunilor lor. Acest principiu nu este incompatibil cu posibilitatea ca statele membre să impună întreprinderilor din sectorul energiei electrice obligaţii de serviciu public de interes economic general, în conformitate cu tratatele, în special cu articolul 106 din TFUE şi cu prezenta directivă şi cu Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁶).

(16)În concluziile sale, Consiliul European din 23-24 octombrie 2014 a afirmat necesitatea luării de către Comisie, cu sprijinul statelor membre, a unor măsuri urgente pentru a asigura îndeplinirea unui obiectiv de minim 10 % din interconexiunile de energie electrică existente, în regim de urgenţă şi cel târziu până în 2020, cel puţin pentru statele membre care nu au atins încă un nivel minim de integrare pe piaţa internă a energiei, şi anume statele baltice, Portugalia şi Spania, şi pentru statele membre care reprezintă principalul lor punct de acces pe piaţa internă a energiei. Consiliul European a afirmat şi necesitatea raportării periodice Consiliului European de către Comisie, urmărindu-se atingerea unui obiectiv de 15 % până în 2030.

(17)O interconectare fizică suficientă cu ţările învecinate este importantă pentru a permite statelor membre şi ţărilor învecinate să beneficieze de efectele pozitive ale pieţei interne, astfel cum se subliniază în Comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2017 intitulată "Consolidarea reţelelor energetice ale Europei" şi astfel cum se reflectă în planurile naţionale integrate privind energia şi clima în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁷).

(⁷)Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanţa uniunii energetice şi a acţiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 şi (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE şi 2013/30/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE şi (UE) 2015/652 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).

(18)Pieţele de energie electrică diferă de alte pieţe, cum ar fi cele ale gazelor naturale, de exemplu prin faptul că presupun comercializarea unui produs care în prezent nu poate fi stocat cu uşurinţă şi care este produs utilizând o mare varietate de instalaţii de producere, inclusiv prin producere distribuită. Acest lucru se reflectă în abordări diferite în ceea ce priveşte tratamentul în materie de reglementare al capacităţilor de interconexiune din sectorul energiei electrice şi al gazelor. Integrarea pieţelor de energie electrică necesită un nivel ridicat de cooperare între operatorii de sisteme, participanţii la piaţă şi autorităţile de reglementare, în special în cazul în care energia electrică este tranzacţionată prin cuplarea pieţelor.

(22)Statele membre ar trebui să îşi păstreze o putere discreţionară amplă de a impune obligaţii de serviciu public întreprinderilor din domeniul energiei electrice atunci când urmăresc obiective de interes economic general. Statele membre ar trebui să asigure clienţilor casnici şi, atunci când statele membre consideră că este necesar, întreprinderilor mici, dreptul de a se alimenta cu energie electrică de o calitate bine definită, la preţuri clar comparabile, transparente şi competitive. Cu toate acestea, obligaţiile de serviciu public sub forma unei reglementări a preţurilor pentru furnizarea energiei electrice constituie o măsură care denaturează în mod fundamental concurenţa şi care conduce adeseori la acumularea de deficite tarifare, la limitarea posibilităţilor de alegere ale consumatorului, la stimulente mai ineficiente pentru economisirea de energie şi pentru investiţii în eficienţa energetică, la scăderea calităţii serviciilor, la o implicare şi o satisfacţie reduse ale consumatorilor şi la restrângerea concurenţei, precum şi la prezenţa unui număr mai mic de produse şi servicii inovatoare pe piaţă. În consecinţă, statele membre ar trebui să utilizeze alte instrumente de politică, mai ales măsuri de politică socială bine direcţionate, pentru a garanta că cetăţenii lor îşi permit să se alimenteze cu energie electrică. Intervenţiile publice în stabilirea preţurilor pentru furnizarea energiei electrice ar trebui să se realizeze numai ca obligaţii de serviciu public şi sub rezerva unor condiţii specifice prevăzute în prezenta directivă. Liberalizarea totală a unei pieţe funcţionale de energie electrică cu amănuntul ar stimula concurenţa la nivelul preţurilor, şi nu numai, între furnizorii existenţi şi ar oferi stimulente pentru cei nou-intraţi pe piaţă, sporind astfel opţiunile consumatorilor şi satisfacţia acestora.

(23)Obligaţiile de serviciu public sub forma reglementării preţurilor de furnizare a energiei electrice ar trebui să fie utilizate fără a aduce atingere principiului pieţelor deschise, în circumstanţe şi cu beneficiari clar definiţi, şi ar trebui să aibă o durată limitată. Astfel de circumstanţe ar putea surveni, de exemplu, în cazul în care alimentarea este strict limitată, ducând la preţuri ale energiei electrice semnificativ mai mari decât în mod normal, sau în cazul unor disfuncţionalităţi ale pieţei în care intervenţiile autorităţilor de reglementare şi ale autorităţilor din domeniul concurenţei s-au dovedit a fi ineficace. Acest lucru ar afecta în mod disproporţionat gospodăriile şi, în special, clienţii vulnerabili care, comparativ cu consumatorii cu venituri ridicate, utilizează în mod obişnuit o cotă mai mare din venitul lor disponibil pentru facturile la energie. Pentru a atenua efectele de denaturare pe care obligaţiile de serviciu public le au la stabilirea preţurilor de furnizare a energiei electrice, statele membre care aplică astfel de intervenţii ar trebui să implementeze măsuri suplimentare, inclusiv măsuri de prevenire a denaturărilor în stabilirea preţurilor de pe piaţa angro. Statele membre ar trebui să se asigure că toţi beneficiarii preţurilor reglementate sunt în măsură să beneficieze pe deplin, atunci când doresc acest lucru, de ofertele de pe piaţa competitivă. În acest scop, beneficiarii respectivi trebuie să fie echipaţi cu sisteme de contorizare inteligentă şi să aibă acces la contracte de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice. În plus, aceştia ar trebui să fie informaţi în mod direct şi cu regularitate cu privire la ofertele şi la economiile disponibile pe piaţa competitivă, în special cu privire la contractele de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice, şi ar trebui să beneficieze de asistenţă pentru a răspunde ofertelor bazate pe piaţă şi a beneficia de pe urma acestora.

(25)Intervenţiile publice în reglementarea preţurilor de furnizare a energiei electrice nu ar trebui să conducă la subvenţionarea încrucişată directă între diferitele categorii de clienţi. În conformitate cu acest principiu, sistemele de preţuri nu trebuie să facă în mod explicit anumite categorii de clienţi să suporte costul intervenţiilor asupra preţurilor care afectează alte categorii de clienţi. De exemplu, un sistem de preţuri care presupune suportarea costului de furnizori sau de alţi operatori în mod nediscriminatoriu nu ar trebui considerate subvenţionare încrucişată directă.

(26)Pentru a menţine serviciile publice la un standard ridicat în cadrul Uniunii, este necesar ca toate măsurile luate de statele membre în vederea realizării obiectivelor prezentei directive să fie notificate periodic Comisiei. Comisia ar trebui să publice periodic un raport de analiză a măsurilor luate la nivel naţional pentru atingerea obiectivelor de serviciu public şi pentru compararea eficacităţii acestora, pentru a formula recomandări privind măsurile care trebuie luate la nivel naţional în vederea asigurării unor standarde ridicate ale serviciului public.

(31)Consumatorilor ar trebui să li se pună la dispoziţie, într-un limbaj simplu şi lipsit de ambiguităţi, informaţii referitoare la drepturile lor în raport cu sectorul energiei. Comisia a stabilit, după consultarea părţilor interesate, inclusiv a statelor membre, a autorităţilor de reglementare, a organizaţiilor de consumatori şi a întreprinderilor din domeniul energiei electrice, o listă de control a consumatorului de energie care oferă consumatorilor informaţii practice referitoare la drepturile lor. Această listă de control ar trebui să fie ţinută la zi, pusă la dispoziţia tuturor consumatorilor şi făcută publică.

(33)Încă se percep clienţilor mai mici, în mod direct sau indirect, o multitudine de comisioane pentru schimbarea furnizorului. Aceste comisioane fac mai dificilă identificarea celui mai bun produs sau serviciu şi reduc avantajul financiar imediat al schimbării furnizorului. Deşi eliminarea acestor comisioane ar putea limita opţiunile consumatorilor prin excluderea produselor care se bazează pe recompensarea fidelităţii consumatorilor, limitarea utilizării lor ar trebui să îmbunătăţească bunăstarea consumatorilor, implicarea lor şi concurenţa pe piaţă.

(34)Este probabil ca perioadele mai scurte pentru schimbarea furnizorului să încurajeze consumatorii să caute contracte mai bune de energie electrică şi să schimbe furnizorul. Introducerea sporită a tehnologiei informaţiilor va însemna că, până în anul 2026, procesul tehnic de schimbare a furnizorului, constând în înregistrarea unui nou furnizor în cadrul unui punct de contorizare la operatorul de pe piaţă, ar trebui în mod obişnuit să poată fi finalizat în decurs de 24 de ore în orice zi lucrătoare. Făcând abstracţie de alte etape din procesul de schimbare a furnizorului care trebuie finalizate înainte de iniţierea procesului tehnic, asigurarea, până la data menţionată, a unui proces tehnic de schimbare a furnizorului care să poată avea loc în termen de 24 de ore ar reduce la minimum perioadele necesare pentru o astfel de schimbare, contribuind la sporirea implicării consumatorilor şi a concurenţei pe piaţa cu amănuntul. În orice caz, durata totală a procesului de schimbare a furnizorului nu ar trebui să depăşească trei săptămâni de la data cererii clientului.

(35)Instrumentele independente de comparare, inclusiv site-urile internet, oferă clienţilor mai mici un mijloc eficient de a evalua avantajele diverselor oferte de energie electrică disponibile pe piaţă. Astfel de instrumente duc la costuri de căutare a informaţiilor mai mici, întrucât clienţii nu mai trebuie să strângă informaţii de la fiecare furnizor şi prestator de servicii în parte. Astfel de instrumente pot asigura echilibrul corect între necesitatea ca informaţiile să fie clare şi concise şi necesitatea ca acestea să fie complete şi cuprinzătoare. Aceste instrumente ar trebui să urmărească includerea unei game cât mai largi de oferte disponibile şi acoperirea cât mai completă a pieţei pentru a oferi clientului o imagine reprezentativă. Este esenţial să se asigure clienţilor mai mici accesul la cel puţin un instrument de comparare şi ca informaţiile prezentate de astfel de instrumente să fie demne de încredere, imparţiale şi transparente. În acest scop, statele membre ar putea să prevadă ca acest lucru să se realizeze prin intermediul unui instrument de comparare gestionat de o autoritate naţională sau de o societate privată.

(37)Toţi consumatorii ar trebui să poată beneficia de participarea directă la piaţă, în speţă adaptându-şi consumul în funcţie de semnalele pieţei, şi să beneficieze în schimb de preţuri mai scăzute la energie electrică sau de alte stimulente financiare. Există şanse mari ca avantajele obţinute prin această participare activă să sporească pe termen lung, atunci când consumatorii altfel pasivi vor conştientiza mai bine ce posibilităţi ar avea în calitate de clienţi activi şi când informaţiile privind posibilităţile de participare activă devin mai uşor accesibile şi mai bine cunoscute. Consumatorii ar trebui să poată participa la toate formele de consum dispecerizabil. Ca atare, consumatorii ar trebui să poată beneficia pe deplin de introducerea sistemelor de contorizare inteligentă şi, în cazul în care o astfel de introducere a fost evaluată negativ, ar trebui să poată opta pentru sisteme de contorizare inteligentă şi de contracte de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice. Astfel consumatorii ar putea să îşi adapteze consumul în funcţie de semnalele de preţ în timp real care reflectă valoarea şi costul energiei electrice sau ale transportului în diferite perioade, iar statele membre ar trebui să se asigure că expunerea consumatorilor la riscul asociat preţurilor angro rămâne la un nivel rezonabil. Consumatorii ar trebui să fie informaţi cu privire la beneficiile şi la riscurile potenţiale privind preţurile ale contractelor de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice. Statele membre ar trebui să se asigure deopotrivă că acei consumatori care nu doresc să participe în mod activ la piaţă nu sunt sancţionaţi. În schimb, aceştia ar trebui să le fie facilitată, în modul cel mai potrivit pentru condiţiile de pe piaţa internă, abilitatea de a lua decizii având cunoştinţă de opţiunile pe care le au la dispoziţie.

(39)Toate grupurile de clienţi (industriali, comerciali şi casnici) ar trebui să aibă acces la pieţele de energie electrică pentru a-şi valorifica flexibilitatea şi pentru a-şi comercializa energia electrică autoprodusă. Clienţilor ar trebui să li se permită să fructifice în întregime avantajele oferite de agregarea producerii şi a furnizării de energie electrică la nivelul regiunilor mai mari şi să beneficieze de concurenţa transfrontalieră. Participanţii la piaţă implicaţi în agregare ar putea juca un rol important în calitate de intermediari între diversele grupuri de clienţi şi piaţă. În ceea ce priveşte agregarea independentă, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a alege modelul de implementare adecvat şi abordarea corespunzătoare în materie de guvernanţă, respectând totodată principiile generale prevăzute în prezenta directivă. Un astfel de model sau o astfel de abordare ar putea include alegerea unor principii bazate pe piaţă sau a unor principii de reglementare care oferă soluţii pentru respectarea prezentei directive, precum modelele în cadrul cărora dezechilibrele sunt decontate sau se introduc corecţii ale perimetrului. Modelul ales ar trebui să conţină norme echitabile şi transparente pentru a le permite agregatorilor independenţi să îşi îndeplinească rolul de intermediari şi să garanteze că clientul final beneficiază în mod adecvat de activităţile acestora. Produsele ar trebui definite pe toate pieţele de energie electrică, inclusiv pe pieţele serviciilor de sistem şi pe pieţele de capacităţi, astfel încât să se încurajeze participarea consumului dispecerizabil.

(40)Comunicarea Comisiei din 20 iulie 2016 intitulată "Strategia europeană pentru mobilitatea cu emisii scăzute" accentuează necesitatea decarbonizării sectorului transporturilor şi a reducerii emisiilor sale mai ales în zonele urbane şi subliniază contribuţia importantă pe care o poate avea electromobilitatea la realizarea acestor obiective. În plus, introducerea pe scară largă a electromobilităţii constituie un element important al tranziţiei energetice. Aşadar, normele pieţei stabilite în prezenta directivă ar trebui să contribuie la crearea unor condiţii favorabile tuturor tipurilor de vehicule electrice. În mod concret, ele ar trebui să garanteze dezvoltarea efectivă a unei reţele de puncte de reîncărcare, private şi cu acces public, pentru vehicule electrice şi să asigure integrarea eficientă a încărcării vehiculelor în procesul de exploatare a sistemului.

(42)Consumatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a consuma, de a stoca şi de a vinde energie electrică autoprodusă pe piaţă şi de a participa la toate pieţele de energie electrică oferind flexibilitate sistemului, de exemplu, prin stocarea energiei, cum ar fi în cazul vehiculelor electrice, prin consumul dispecerizabil sau prin scheme de eficienţă energetică. Noutăţile tehnologice vor facilita aceste activităţi în viitor. Cu toate acestea, există obstacole juridice şi comerciale, inclusiv, de exemplu, taxe disproporţionate pe electricitatea consumată intern, obligaţii de a introduce în reţea energia electrică autoprodusă, şi sarcini administrative, cum ar fi cerinţa impusă consumatorilor care autoproduc energie electrică pe care o vând către reţea de a îndeplini cerinţele pentru furnizori etc. Ar trebui eliminate astfel de obstacole care împiedică consumatorii să autoproducă energie electrică şi să consume, să stocheze sau să vândă pe piaţă energia electrică autoprodusă, însă ar trebui să se asigure, totodată, că aceşti consumatori contribuie în mod adecvat la costurile sistemului. Statele membre ar trebui să poată să prevadă în dreptul lor intern dispoziţii diferite de reglementare a impozitelor şi a taxelor pentru clienţii activi la nivel individual şi pentru cei care acţionează în comun, precum şi pentru clienţii casnici şi alţi clienţi finali.

(43)Tehnologiile producerii distribuite de energie şi abilitarea consumatorilor au făcut ca energia comunitară să devină o modalitate eficientă şi rentabilă de a răspunde nevoilor şi aşteptărilor cetăţenilor în ceea ce priveşte sursele de energie, serviciile şi participarea la nivel local. Energia comunitară oferă o opţiune incluzivă ca toţi consumatorii să aibă un interes direct în a produce, a consuma sau a partaja energie. Iniţiativele în domeniul energiei comunitare se axează în primul rând pe furnizarea unei energii accesibile de un anumit tip, precum energia din surse regenerabile, membrilor sau acţionarilor lor, şi nu pe profit, cum ar face o întreprindere tradiţională din domeniul energiei. Prin dialogul direct cu consumatorii, iniţiativele în domeniul energiei comunitare îşi demonstrează potenţialul de a înlesni adoptarea noilor tehnologii şi modele de consum, inclusiv a reţelelor de distribuţie inteligente şi a consumului dispecerizabil, într-un mod integrat. Totodată, energia comunitară poate face să progreseze eficienţa energetică la nivelul gospodăriilor şi poate contribui la combaterea sărăciei energetice prin reducerea consumului şi scăderea tarifelor de furnizare a energiei electrice. Energia comunitară permite, de asemenea, participarea la pieţele de energie electrică a anumitor grupuri de clienţi casnici care altfel nu ar fi putut participa. Acolo unde au fost gestionate cu succes, iniţiativele de acest tip au adus comunităţii beneficii economice, sociale şi de mediu care depăşesc simplele beneficii rezultate din furnizarea de servicii energetice. Prezenta directivă urmăreşte recunoaşterea anumitor categorii de iniţiative cetăţeneşti în materie de energie la nivelul Uniunii drept "comunităţi de energie ale cetăţenilor" pentru a le oferi acestora un cadru favorabil, un tratament corect, condiţii de concurenţă echitabile şi un catalog bine definit de drepturi şi obligaţii. Clienţilor casnici ar trebui să li se permită să participe voluntar la iniţiativele în domeniul energiei comunitare, precum şi să renunţe la participare fără să îşi piardă accesul la reţeaua exploatată de iniţiativa respectivă sau drepturile de consumatori. Accesul la o reţea a unei comunităţi de energie a cetăţenilor ar trebui acordat în condiţii echitabile, care să reflecte costurile.

(44)Posibilitatea de a fi membru al unei comunităţi de energie a cetăţenilor ar trebui să fie deschisă tuturor categoriilor de entităţi. Cu toate acestea, competenţele decizionale din cadrul unei comunităţi de energie a cetăţenilor ar trebui să fie limitate la membrii sau acţionarii care nu sunt implicaţi într-o activitate comercială pe scară largă şi pentru care sectorul energetic nu constituie un domeniu principal de activitate economică. Comunităţile de energie ale cetăţenilor sunt considerate o categorie de cooperare a cetăţenilor sau a actorilor locali care ar trebui să facă obiectul recunoaşterii şi protecţiei în temeiul dreptului Uniunii. Dispoziţiile referitoare la comunităţile de energie ale cetăţenilor nu exclud existenţa altor iniţiative cetăţeneşti, cum ar fi cele care decurg din acordurile de drept privat. Prin urmare, ar trebui ca statele membre să poată prevedea orice formă de entitate pentru comunităţile de energie ale cetăţenilor, de exemplu asociaţie, cooperativă, parteneriat, organizaţie non-profit sau întreprinderi mici şi mijlocii, cu condiţia ca entitatea respectivă să poată să exercite drepturi şi să se supună unor obligaţii în nume propriu.

(46)Comunităţile de energie ale cetăţenilor constituie un nou tip de entitate din cauza structurii componenţei, a cerinţelor în materie de guvernanţă şi a scopului acestora. Comunităţilor de energie ale cetăţenilor ar trebui să li se permită să îşi desfăşoare activitatea pe piaţă în condiţii de concurenţă echitabile, fără denaturarea concurenţei, şi ar trebui să le revină aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi celorlalte întreprinderi din domeniul energiei electrice, în mod nediscriminatoriu şi proporţional. Drepturile şi obligaţiile ar trebui să se aplice în conformitate cu rolurile pe care şi le asumă, cum ar fi rolurile de clienţi finali, producători, furnizori sau operatori de distribuţie. Comunităţile de energie ale cetăţenilor nu ar trebui să se confrunte cu restricţii în materie de reglementare dacă aplică tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor existente sau viitoare pentru a partaja energie electrică din active de producere în cadrul comunităţii de energie a cetăţenilor, între membrii sau acţionarii acesteia, pe baza principiilor pieţei, de exemplu compensând componenta energetică a membrilor sau acţionarilor care utilizează producţia disponibilă în cadrul comunităţii, chiar şi prin intermediul reţelei publice, cu condiţia ca ambele puncte de contorizare să aparţină comunităţii. Partajarea energiei electrice le permite membrilor sau acţionarilor să fie alimentaţi cu energie electrică de la centralele de producere din cadrul comunităţii, fără a fi în proximitatea fizică directă a instalaţiei de producere sau în spatele unui singur punct de contorizare. În cazul în care energia electrică este partajată, partajarea nu ar trebui să influenţeze perceperea tarifelor de reţea, a altor tipuri de tarife şi a taxelor legate de fluxurile de energie electrică. Partajarea ar trebui să fie facilitată în conformitate cu obligaţiile şi cu intervalele corecte pentru echilibrare, contorizare şi decontare. Dispoziţiile prezentei directive referitoare la comunităţile de energie ale cetăţenilor nu aduc atingere competenţei statelor membre de a elabora şi a-şi pune în aplicare politicile pentru sectorul energetic legate de tarifele de reţea şi de alte tarife sau să elaboreze şi să implementeze sisteme de finanţare a politicii energetice şi partajarea costurilor, cu condiţia ca politicile respective să fie nediscriminatorii şi legale.

(47)Prezenta directivă le conferă statele membre posibilitatea de a permite comunităţilor de energie ale cetăţenilor să devină un operator de distribuţie fie în temeiul regimului general, fie în calitate de aşa-numit "operator de distribuţie închis". Odată ce unei comunităţi de energie a cetăţenilor i se acordă statutul de operator de distribuţie, aceasta ar trebui să se supună aceloraşi obligaţii ca operatorii de distribuţie şi ar trebui să i se aplice acelaşi tratament egal ca acestora. Dispoziţiile prezentei directive referitoare la comunităţile de energie ale cetăţenilor clarifică doar aspectele legate de exploatarea sistemului de distribuţie care ar putea fi relevante pentru comunităţile de energie ale cetăţenilor, în timp ce alte aspecte privind exploatarea sistemului de distribuţie se aplică în conformitate cu dispoziţiile privind operatorii de distribuţie.

(48)Facturile de energie sunt mijloace importante de informare a clienţilor finali. Pe lângă datele referitoare la consum şi costuri, ele pot cuprinde şi alte informaţii care îi ajută pe consumatori să îşi compare avantajele contractului actual cu alte oferte. Cu toate acestea, disensiunile legate de facturi sunt o cauză obişnuită a plângerilor consumatorilor, un factor care contribuie la înregistrarea constantă a unor niveluri scăzute ale satisfacţiei consumatorilor şi ale implicării în sectorul energiei electrice. Prin urmare, este necesar ca facturile să devină mai clare şi mai uşor de înţeles şi să se asigure că facturile şi informaţiile de facturare afişează în mod vizibil un număr limitat de elemente care prezintă informaţii importante necesare pentru a permite consumatorilor să îşi regleze consumul de energie, să compare ofertele şi să îşi schimbe furnizorii. Alte elemente de informare ar trebui să fie puse la dispoziţia clienţilor finali în facturile lor ori împreună cu acestea sau să fie semnalate în cadrul acestora. Astfel de elemente ar trebui să fie afişate în factură sau într-un document separat anexat acesteia, sau factura ar trebui să conţină o trimitere la locul în care clientul final poate găsi cu uşurinţă informaţiile relevante pe un site, prin intermediul unei aplicaţii sau prin alte mijloace.

(49)Furnizarea periodică de informaţii de facturare exacte, bazate pe consumul real de energie electrică, facilitată de contorizarea inteligentă, este importantă pentru a ajuta clienţii să îşi controleze consumul de energie electrică şi costurile aferente. Cu toate acestea, clienţii, în special clienţii casnici, ar trebui să aibă acces la modalităţi flexibile de efectuare a plăţilor pentru facturile lor. De exemplu, clienţilor li s-ar putea furniza informaţii de facturare frecvente, aceştia plătind însă doar trimestrial, sau ar putea exista produse care presupun plata aceleiaşi sume de către client în fiecare lună, independent de consumul real.

(52)Implicarea consumatorilor necesită stimulente şi tehnologii adecvate, precum sistemele de contorizare inteligentă. Sistemele de contorizare inteligentă abilitează consumatorii, deoarece le permit acestora să primească informaţii precise în timp aproape real cu privire la consumul sau producţia lor şi să îşi gestioneze consumul mai bine, să participe şi să obţină beneficii de pe urma programelor şi a altor servicii legate de consumul dispecerizabil, precum şi să îşi reducă facturile la energie electrică. Sistemele de contorizare inteligentă le permite, de asemenea, operatorilor de distribuţie să aibă o vizibilitate mai bună asupra reţelelor lor şi, în consecinţă, să îşi reducă costurile de funcţionare şi de întreţinere şi să transfere aceste economii consumatorilor, prin aplicarea unor tarife mai mici de distribuţie.

(53)Atunci când se decide la nivel naţional asupra introducerii sistemelor de contorizare inteligentă, ar trebui să fie posibil ca această decizie să se bazeze pe o evaluare economică. Această evaluare economică ar trebui să ţină seama de beneficiile pe termen lung ale introducerii sistemelor de contorizare inteligentă pentru consumatori şi întregul lanţ valoric, precum gestionarea mai bună a reţelei, planificarea mai exactă şi identificarea pierderilor din reţea. În cazul în care evaluarea demonstrează că introducerea unor astfel de sisteme de măsurare este rentabilă doar în cazul consumatorilor cu un anumit consum de energie electrică, statele membre ar trebui să poată lua acest lucru în considerare atunci când introduc sisteme de contorizare inteligentă. Cu toate acestea, astfel de evaluări ar trebui să fie revizuite periodic, ca răspuns la schimbările semnificative ale ipotezelor subiacente, şi cel puţin din patru în patru ani, având în vedere ritmul rapid al evoluţiilor tehnologice.

(54)Statele membre care nu introduc în mod sistematic sisteme de contorizare inteligentă ar trebui să le ofere consumatorilor posibilitatea de a beneficia de instalarea unui contor inteligent, la cerere şi în condiţii echitabile şi rezonabile, şi ar trebui să le ofere toate informaţiile relevante. În cazul în care nu dispun de contoare inteligente, consumatorii ar trebui să aibă dreptul de a avea contoare care îndeplinesc cerinţele minime necesare pentru a le oferi informaţiile de facturare prevăzute în prezenta directivă.

(55)Pentru a sprijini participarea activă a consumatorilor pe pieţele de energie electrică, sistemele de contorizare inteligentă care urmează să fie introduse de statele membre pe teritoriile lor ar trebui să fie interoperabile şi să poată furniza datele necesare pentru sistemele consumatorilor de gestionare a energiei. În acest sens, statele membre ar trebui să acorde atenţia cuvenită utilizării standardelor relevante disponibile, inclusiv a celor care permit interoperabilitatea la nivelul modelului de date şi al aplicaţiei, a celor mai bune practici, precum şi a importanţei dezvoltării schimbului de date, a serviciilor de energie viitoare şi inovatoare, a introducerii reţelelor inteligente şi a pieţei interne de energie electrică. În plus, sistemele de contorizare inteligentă introduse nu ar trebui să reprezinte un obstacol pentru schimbarea furnizorului şi ar trebui să fie dotate cu funcţionalităţi adecvate care să ofere consumatorilor acces în timp aproape real la datele referitoare la consumul propriu, să le permită să îşi adapteze consumul de energie electrică şi, în măsura în care infrastructura de sprijin o permite, să îşi pună flexibilitatea la dispoziţia reţelei şi a întreprinderilor din domeniul energiei electrice, să fie recompensaţi pentru aceasta şi să realizeze economii la facturile de energie electrică.

(56)Un aspect esenţial în ceea ce priveşte alimentarea clienţilor îl reprezintă accesul la date obiective şi transparente privind consumul. În consecinţă, consumatorii ar trebui să aibă acces la datele proprii privind consumul şi la preţurile asociate şi la costurile serviciilor asociate consumului lor, astfel încât să poată invita concurenţii să le prezinte o ofertă pe baza acestor informaţii. Consumatorii ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a fi informaţi în mod corespunzător cu privire la consumul lor de energie electrică. Plăţile anticipate ar trebui să nu îi dezavantajeze în mod disproporţionat pe cei care le utilizează, iar diferitele sisteme de plată ar trebui să fie nediscriminatorii. Informaţiile privind costurile energiei, furnizate consumatorilor la intervale de timp suficient de frecvente, ar stimula economisirea de energie, deoarece ar oferi clienţilor date care reflectă direct efectele investiţiilor în eficienţa energetică şi ale schimbărilor comportamentului de consum. În acest sens, aplicarea deplină a Directivei 2012/27/UE va contribui la reducerea costurilor cu energia ale consumatorilor.

(57)În prezent, în statele membre s-au elaborat sau sunt în curs de elaborare diferite modele de gestionare a datelor ca urmare a introducerii sistemelor de contorizare inteligentă. Indiferent de modelul de gestionare a datelor, este important ca statele membre să stabilească norme transparente în temeiul cărora datele să poată fi accesate în condiţii nediscriminatorii, dar şi să asigure cel mai înalt nivel de securitate cibernetică şi de protecţie a datelor şi imparţialitatea entităţilor care prelucrează aceste date.

(58)Statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru protejarea clienţilor vulnerabili şi afectaţi de sărăcie energetică în contextul pieţei interne de energie electrică. Aceste măsuri pot fi diferite în funcţie de situaţia specifică din statele membre în cauză şi pot cuprinde măsuri în domeniul politicii sociale sau energetice legate de plata facturilor de energie electrică, de investiţii în eficienţa energetică a clădirilor rezidenţiale sau de protecţia consumatorilor, precum măsurile de protecţie în caz de deconectare. Atunci când se furnizează un serviciu universal şi micilor întreprinderi, măsurile pentru asigurarea furnizării acestui serviciu universal pot fi diferite în funcţie de faptul dacă măsurile respective se concentrează pe clienţii casnici sau pe întreprinderile mici.

(59)Serviciile energetice sunt indispensabile pentru a asigura bunăstarea cetăţenilor Uniunii. Serviciile de încălzire, răcire şi iluminare, precum şi energia necesară pentru funcţionarea aparatelor electrice sunt esenţiale pentru a garanta un standard de viaţă decent şi sănătatea cetăţenilor. În plus, accesul la aceste servicii energetice le oferă cetăţenilor Uniunii şansa de a-şi valorifica potenţialul şi sporeşte incluziunea socială. Gospodăriile afectate de sărăcie energetică nu îşi permit aceste servicii energetice din cauza unei combinaţii de factori: venituri mici, cheltuieli mari cu energia şi eficienţă energetică scăzută a locuinţelor pe care le ocupă. Statele membre ar trebui să strângă informaţiile corecte pentru a monitoriza numărul de gospodării afectate de sărăcie energetică. Efectuarea unor măsurători precise ar trebui să le permită statelor membre să identifice gospodăriile afectate de sărăcie energetică pentru a le oferi sprijin specific. Comisia ar trebui să sprijine în mod activ punerea în aplicare a dispoziţiilor din prezenta directivă referitoare la sărăcia energetică prin înlesnirea schimbului de bune practici între statele membre.

(60)Statele membre care sunt afectate de sărăcie energetică şi nu au elaborat planuri naţionale de acţiune sau alte cadre adecvate pentru a aborda sărăcia energetică ar trebui să elaboreze astfel de planuri naţionale de acţiune sau alte cadre adecvate pentru a aborda sărăcia energetică, în vederea reducerii numărului clienţilor afectaţi de sărăcia energetică. Veniturile mici, cheltuielile mari cu energia şi eficienţa energetică scăzută a locuinţelor sunt factori care trebuie avuţi în vedere la stabilirea criteriilor de măsurare a sărăciei energetice. În orice caz, statele membre ar trebui să garanteze clienţilor vulnerabili şi celor afectaţi de sărăcia energetică alimentarea cu energia necesară. În acest sens, ar putea fi utilizată o abordare integrată, de exemplu, în cadrul politicii energetice şi sociale, iar măsurile ar putea include politici sociale sau îmbunătăţiri ale performanţei energetice a locuinţelor. Prezenta directivă ar trebui să consolideze politicile naţionale în favoarea clienţilor vulnerabili şi a celor afectaţi de sărăcia energetică.

(61)Operatorii de distribuţie trebuie să integreze într-un mod rentabil noile instalaţii de producere a energiei electrice, în special instalaţiile de producere a energiei electrice din surse regenerabile şi noile sarcini, precum sarcinile generate de pompele de căldură şi vehiculele electrice. În acest scop, operatorilor de distribuţie ar trebui să li se ofere posibilitatea şi stimulentele necesare pentru a utiliza servicii care folosesc resurse de energie descentralizate, precum consumul dispecerizabil şi stocarea energiei, pe baza procedurilor pieţei, pentru a-şi exploata eficient reţelele şi pentru a evita extinderile costisitoare ale reţelei. Statele membre ar trebui să instituie măsuri adecvate, de exemplu coduri de reţea şi norme ale pieţei la nivel naţional, şi să stimuleze operatorii de distribuţie prin tarife de reţea care nu creează obstacole în calea flexibilităţii sau a îmbunătăţirii eficienţei energetice în reţea. Statele membre ar trebui, de asemenea, să introducă planuri de dezvoltare a reţelei în cazul sistemelor de distribuţie, pentru a sprijini integrarea instalaţiilor de producere a energiei electrice din surse regenerabile, pentru a facilita apariţia instalaţiilor de stocare şi electrificarea sectorului transporturilor şi pentru a furniza utilizatorilor sistemului informaţiile adecvate în ceea ce priveşte extinderile sau modernizările prevăzute ale reţelei, deoarece, în prezent, în majoritatea statelor membre nu există o astfel de procedură.

(62)Operatorii de sistem nu ar trebui să deţină, să dezvolte, să administreze sau să exploateze instalaţii de stocare a energiei. În noua organizare a pieţei energiei electrice, serviciile de stocare a energiei ar trebui să fie competitive şi bazate pe piaţă. În consecinţă, ar trebui evitată subvenţionarea încrucişată între stocarea de energie şi funcţiile reglementate de distribuţie sau de transport. O astfel de restricţie privind dreptul de proprietate asupra instalaţiilor de stocare a energiei are rolul de a preveni denaturarea concurenţei, de a elimina riscul de discriminare, de a garanta accesul echitabil la serviciile de stocare a energiei pentru toţi participanţii la piaţă şi de a promova utilizarea eficace şi eficientă a instalaţiilor de stocare a energiei, dincolo de exploatarea sistemului de distribuţie sau de transport. Această cerinţă ar trebui să fie interpretată şi aplicată în conformitate cu drepturile şi principiile stabilite în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene («carta»), în special cu libertatea de a desfăşura o activitate comercială şi cu dreptul de proprietate, garantate în temeiul articolelor 16 şi 17 din cartă.

(63)Atunci când instalaţiile de stocare a energiei sunt componente de reţea complet integrate care nu sunt utilizate pentru echilibrare sau pentru gestionarea congestiilor, sub rezerva aprobării de către autoritatea de reglementare în acest sens, acestea nu ar trebui să fie supuse aceloraşi limitări stricte impuse operatorilor de sistem de a deţine, de a dezvolta, de a administra sau de a exploata aceste instalaţii. Astfel de componentele de reţea complet integrate pot să includă instalaţii de stocare a energiei precum condensatori sau volanţi care furnizează servicii importante pentru securitatea şi fiabilitatea reţelei şi contribuie la sincronizarea între diferitele părţi ale sistemului.

(64)Pentru a face progrese către un sector al energiei electrice complet decarbonizat fără emisii, este necesar să se facă progrese în ceea ce priveşte stocarea sezonieră a energiei. O astfel de stocare sezonieră a energiei este un element care ar servi drept instrument pentru exploatarea sistemului electroenergetic, pentru a permite ajustarea atât pe termen scurt, cât şi sezonieră, pentru a face faţă variabilităţii producerii energiei electrice din surse regenerabile şi contingenţelor asociate acestor orizonturi.

(65)Accesul nediscriminatoriu la reţelele de distribuţie determină accesul la clienţi la nivelul pieţei cu amănuntul. Pentru asigurarea unor condiţii de concurenţă echitabile la nivelul pieţei cu amănuntul, activităţile operatorilor de distribuţie ar trebui, prin urmare, monitorizate, în scopul de a împiedica operatorii de distribuţie să profite de integrarea lor verticală în ceea ce priveşte poziţia lor concurenţială pe piaţă, în special în raport cu clienţii casnici şi cu clienţii mici necasnici.

(66)În cazul în care se utilizează un sistem de distribuţie închis pentru a asigura eficienţa optimă a furnizării integrate care necesită standarde specifice de exploatare sau în cazul în care un sistem de distribuţie închis este menţinut în principal pentru a fi utilizat de către proprietarul sistemului, ar trebui să fie posibil ca operatorul de distribuţie să fie scutit de obligaţiile care ar reprezenta o sarcină administrativă inutilă din cauza naturii speciale a relaţiei dintre operatorul de distribuţie şi utilizatorii sistemului. Platformele industriale, comerciale sau de servicii comune, precum clădirile aparţinând gărilor, aeroporturile, spitalele, campingurile mari cu facilităţi integrate sau platformele industriale chimice pot să includă sisteme de distribuţie închise datorită caracterului specializat al operaţiunilor acestora.

(68)Separarea efectivă poate fi asigurată doar prin eliminarea stimulării întreprinderilor integrate pe verticală de a exercita o discriminare asupra concurenţilor în ceea ce priveşte accesul la reţea şi investiţiile. Separarea proprietăţii, care implică desemnarea proprietarului reţelei ca operator de sistem şi independenţa sa faţă de orice interes legat de furnizare şi producere, reprezintă cu certitudine o modalitate eficace şi sigură de soluţionare a conflictului de interese inerent şi de a garanta siguranţa alimentării cu energie electrică. Din acest motiv, în rezoluţia sa din 10 iulie 2007 referitoare la perspectivele privind pieţele interne ale gazelor naturale şi de energie electrică, Parlamentul European a considerat separarea proprietăţii la nivelul transportului ca fiind instrumentul cel mai eficient de promovare a investiţiilor în infrastructură, într-un mod nediscriminatoriu, precum şi a unui acces echitabil la reţea pentru noii intraţi pe piaţă şi a transparenţei pieţei. În cadrul separării proprietăţii, statelor membre ar trebui să li se solicite să se asigure că aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane nu au dreptul de a exercita controlul asupra unui producător sau asupra unui furnizor şi de a exercita, în acelaşi timp, controlul sau vreun drept asupra unui operator de transport şi de sistem sau asupra vreunui sistem de transport. În mod reciproc, controlul asupra unui operator de transport şi de sistem sau asupra unui sistem de transport ar trebui să excludă posibilitatea exercitării controlului sau a unui drept asupra unui producător sau asupra unui furnizor. Respectând aceste limite, un producător sau un furnizor ar trebui să poată avea un pachet minoritar de acţiuni în cadrul unui operator de transport şi de sistem sau al unui sistem de transport.

(71)În cadrul separării proprietăţii, în vederea garantării independenţei depline a activităţilor de exploatare a reţelelor de interesele legate de producere şi de furnizare şi în scopul împiedicării schimburilor de informaţii confidenţiale, aceeaşi persoană nu ar trebui să fie simultan membru în consiliul de administraţie al unui operator de transport şi de sistem sau al unui sistem de transport şi în cel al unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare. Din acelaşi motiv, aceeaşi persoană nu ar trebui să fie abilitată să numească membri în consiliile de administraţie ale unui operator de transport şi de sistem sau ale unui sistem de transport şi să exercite controlul sau orice drept asupra unui producător sau asupra unui furnizor.

(72)Înfiinţarea unui operator de sistem sau a unui operator de transport independent faţă de orice interes legat de furnizare şi producere ar trebui să permită întreprinderilor integrate pe verticală să îşi menţină dreptul de proprietate asupra activelor reţelei, asigurând, în acelaşi timp, o separare efectivă a intereselor, cu condiţia ca respectivul operator de sistem independent sau respectivul operator de transport independent să desfăşoare toate activităţile specifice unui operator de sistem şi cu condiţia existenţei unor reglementări detaliate şi a unor mecanisme ample de supraveghere exercitată de autorităţile de reglementare.

(74)În vederea protejării pe deplin a intereselor acţionarilor întreprinderilor integrate pe verticală, statele membre ar trebui să poată opta pentru punerea în aplicare a separării proprietăţii fie prin cesiune directă, fie prin divizarea acţiunilor întreprinderii integrate în acţiuni ale întreprinderii care este proprietară a reţelei şi acţiuni ale întreprinderii de furnizare şi de producere, cu condiţia respectării obligaţiilor care rezultă în urma separării proprietăţii.

(75)Eficacitatea deplină a soluţiilor privind înfiinţarea unui operator de sistem independent sau a unui operator de transport independent ar trebui să fie asigurată prin intermediul unor norme suplimentare specifice. Normele privind operatorii de transport independenţi propun un cadru de reglementare adecvat pentru a garanta concurenţa loială, investiţii suficiente, accesul pentru noii operatori pe piaţă şi integrarea pieţelor energiei electrice. Separarea efectivă prin intermediul unor dispoziţii privind operatorii de transport independenţi ar trebui să se bazeze pe un pilon de măsuri organizaţionale şi măsuri referitoare la guvernanţa operatorilor de transport şi de sistem şi pe un pilon de măsuri legate de investiţii, de conectarea la reţea a noilor capacităţi de producere şi de integrarea pieţei prin cooperare regională. Independenţa operatorilor de transport ar trebui de asemenea asigurată, inter alia, prin anumite perioade de "răcire" în care să nu se exercite nicio activitate de conducere sau altă activitate relevantă prin care se acordă acces la aceleaşi informaţii care ar fi putut fi obţinute dintr-o poziţie de conducere în întreprinderea integrată pe verticală.

(76)Statele membre au dreptul să opteze pentru separarea deplină a proprietăţii pe teritoriu. În cazul în care statul membru şi-a exercitat un astfel de drept, o întreprindere nu are dreptul să înfiinţeze un operator de sistem independent sau un operator de transport independent. În plus, întreprinderile care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare nu pot, direct sau indirect, să exercite controlul sau vreun drept asupra unui operator de transport şi de sistem dintr-un stat membru care a optat pentru separarea juridică deplină a proprietăţii.

(77)Punerea în aplicare a separării efective ar trebui să respecte principiul nediscriminării dintre sectorul public şi cel privat. În acest scop, aceeaşi persoană nu ar trebui să aibă posibilitatea de a exercita controlul sau orice drept, încălcând normele de separare a proprietăţii sau opţiunea operatorului de sistem independent, în mod exclusiv sau în comun, asupra alcătuirii, votului sau deciziei atât ale organelor operatorilor de transport şi de sistem sau ale sistemelor de transport, cât şi ale organelor producătorului sau furnizorului. În ceea ce priveşte separarea proprietăţii şi opţiunea operatorului de sistem independent, cu condiţia ca statul membru în cauză să poată demonstra respectarea cerinţelor relevante, ar putea exista două organisme publice de control separate care să poată controla activităţile de producere şi de furnizare, pe de o parte, şi activităţile legate de transport, pe de altă parte.

(78)Separarea efectivă deplină a activităţilor legate de reţea de cele de furnizare şi de producere ar trebui să se aplice pe întregul teritoriu al Uniunii, atât întreprinderilor din Uniune, cât şi celor din afara ei. Pentru a asigura faptul că activităţile legate de reţea şi cele de furnizare şi de producere, pe întregul teritoriu al Uniunii, rămân independente unele faţă de celelalte, autorităţile de reglementare ar trebui împuternicite să poată refuza certificarea operatorilor de transport şi de sistem care nu respectă normele privind separarea. În vederea asigurării unei aplicări coerente a normelor privind separarea pe întregul teritoriu al Uniunii, autorităţile de reglementare ar trebui să ia în considerare avizele Comisiei în cea mai mare măsură posibilă atunci când iau decizii privind certificarea. De asemenea, în vederea asigurării respectării obligaţiilor internaţionale ale Uniunii, precum şi a solidarităţii şi securităţii energetice în cadrul Uniunii, Comisia ar trebui să aibă dreptul să emită un aviz privind certificarea în ceea ce priveşte un proprietar al unui sistem de transport sau un operator de transport şi de sistem care este controlat de o persoană sau de persoane dintr-una sau mai multe ţări terţe.

(80)Autorităţile de reglementare trebuie să poată să ia decizii cu privire la toate aspectele relevante de reglementare, pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne de energie electrică şi trebuie să fie pe deplin independente faţă de orice alt interes public sau privat. Aceasta nu exclude controlul judiciar şi exercitarea controlului parlamentar în conformitate cu dreptul constituţional al statelor membre. De asemenea, aprobarea bugetului autorităţilor de reglementare de către legiuitorul naţional nu constituie un obstacol în calea autonomiei bugetare. Dispoziţiile referitoare la autonomia execuţiei bugetului alocat autorităţii de reglementare ar trebui să fie puse în aplicare în cadrul definit de legislaţia şi de normele bugetare naţionale. Contribuind la independenţa autorităţilor de reglementare faţă de orice interes politic sau economic printr-un sistem de rotaţie corespunzător, statele membre ar trebui să poată lua în considerare în mod corespunzător disponibilitatea resurselor umane sau mărimea consiliului.

(81)Autorităţile de reglementare ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili sau de a aproba tarifele sau metodele de calcul al tarifelor, pe baza propunerii operatorului de transport şi de sistem sau a operatorului (operatorilor) de distribuţie sau pe baza unei propuneri convenite de acest (aceşti) operator(i) şi de utilizatorii reţelei. În îndeplinirea acestor atribuţii, autorităţile de reglementare ar trebui să se asigure de faptul că tarifele de transport şi de distribuţie sunt nediscriminatorii şi reflectă costurile şi ar trebui să ţină cont de costurile de reţea marginale evitate pe termen lung, ca urmare a producerii distribuite şi a măsurilor de gestionare a cererii.

(83)Autorităţile de reglementare ar trebui să se asigure că operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie iau măsurile adecvate pentru ca reţeaua lor să fie mai rezilientă şi mai flexibilă. În acest scop, ar trebui să monitorizeze performanţa operatorilor respectivi pe baza unor indicatori precum capacitatea operatorilor de transport şi de sistem şi a operatorilor de distribuţie de a exploata linii prin tehnica "dynamic line rating" (determinarea în tip real a puterii maxime care poate circula pe o linie pentru a nu depăşi limita termică), dezvoltarea monitorizării la distanţă şi a controlului în timp real al staţiilor electrice, reducerea pierderilor în reţea şi frecvenţa şi durata întreruperilor curentului electric.

(84)Autorităţile de reglementare ar trebui să poată emite decizii obligatorii în ceea ce priveşte întreprinderile din domeniul energiei electrice, precum şi să impună sancţiuni efective, proporţionale şi cu efect de descurajare împotriva întreprinderilor din domeniul energiei electrice care nu îşi respectă obligaţiile sau să propună unei instanţe competente să impună astfel de sancţiuni întreprinderilor respective. În acest scop, autorităţile de reglementare ar trebui să poată solicita informaţii relevante din partea întreprinderilor din domeniul energiei electrice, să poată întreprinde investigaţii adecvate şi suficiente şi să poată soluţiona litigii. Autorităţilor de reglementare ar trebui să li se confere, de asemenea, competenţa de a decide, independent de aplicarea normelor în materie de concurenţă, cu privire la măsurile corespunzătoare care să garanteze beneficii clienţilor prin intermediul promovării unei concurenţe efective, necesare unei funcţionări corespunzătoare a pieţei interne de energie electrică.

(85)Autorităţile de reglementare ar trebui să se coordoneze reciproc în îndeplinirea sarcinilor lor, pentru a se asigura că Reţeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (denumită în continuare "ENTSO pentru energie electrică"), Entitatea europeană a operatorilor de distribuţie (denumită în continuare "entitatea OSD UE") şi centrele de coordonare regionale respectă obligaţiile care le revin în temeiul cadrului de reglementare al pieţei interne de energie electrică, precum şi deciziile Agenţiei pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) instituită prin Regulamentul (UE) 2019/942 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁹). Având în vedere extinderea responsabilităţilor operaţionale ale ENTSO pentru energie electrică, ale entităţii OSD UE şi ale centrelor de coordonare regionale, este necesar să se consolideze supravegherea entităţilor care operează la nivelul Uniunii sau la nivel regional. Autorităţile de reglementare ar trebui să se consulte reciproc şi să îşi coordoneze activitatea de supraveghere pentru a identifica în comun cazurile de nerespectare de către ENTSO pentru energie electrică, entitatea OSD UE şi centrele de coordonare regionale a obligaţiilor care le revin.

(86)Autorităţile de reglementare ar trebui, de asemenea, să aibă competenţa să contribuie la asigurarea unor standarde ridicate ale obligaţiilor de serviciu universal şi public, în conformitate cu principiile legate de deschiderea pieţei, la asigurarea protecţiei clienţilor vulnerabili şi la asigurarea unei eficienţe depline a măsurilor de protecţie a consumatorilor. Dispoziţiile respective nu ar trebui să aducă atingere competenţelor Comisiei cu privire la aplicarea normelor în materie de concurenţă, inclusiv cu privire la examinarea fuziunilor de dimensiune europeană, şi nici normelor cu privire la piaţa internă, cum ar fi normele referitoare la libera circulaţie a capitalurilor. Organismul independent la care o parte afectată de o decizie a autorităţii de reglementare are dreptul să introducă o cale de atac ar putea fi o instanţă competentă să efectueze un control judiciar.

(87)Prezenta directivă şi Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁰) nu privează statele membre de posibilitatea de a-şi elabora şi publica propriile politici energetice la nivel naţional. Reiese astfel că, în funcţie de mecanismele constituţionale naţionale, ar putea fi de competenţa statelor membre să stabilească cadrul de politică în care autorităţile de reglementare trebuie să funcţioneze, de exemplu în ceea ce priveşte siguranţa alimentării. Cu toate acestea, orientările privind politica energetică generală prezentate de statele membre nu trebuie să afecteze independenţa şi autonomia autorităţilor de reglementare.

(89)Statele membre şi părţile contractante la Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei (¹¹) ar trebui să coopereze strâns cu privire la toate aspectele care privesc dezvoltarea unei regiuni integrate de comercializare a energiei electrice şi nu ar trebui să ia nicio măsură care pune în pericol integrarea în continuare a pieţelor energiei electrice sau siguranţa alimentării cu energie electrică a statelor membre şi a părţilor contractante.

(90)Prezenta directivă ar trebui citită împreună cu Regulamentul (UE) 2019/943, care stabileşte principiile esenţiale ale noii organizări a pieţei energiei electrice, care va permite recompensarea mai bună a flexibilităţii, va oferi semnale de preţ adecvate şi va asigura dezvoltarea unor pieţe pe termen scurt integrate şi funcţionale. Regulamentul (UE) 2019/943 stabileşte, de asemenea, noi norme în diverse domenii, inclusiv în ceea ce priveşte mecanismele de asigurare a capacităţii şi cooperarea dintre operatorii de transport şi de sistem.

(91)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi este în conformitate cu principiile recunoscute în cartă. În mod corespunzător, prezenta directivă ar trebui să fie interpretată şi aplicată în conformitate cu respectivele drepturi şi principii, în special cu dreptul la protecţia datelor cu caracter personal garantat de articolul 8 din cartă. Este esenţial ca orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentei directive să respecte Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹²).

(92)În vederea asigurării gradului minim de armonizare necesar în vederea atingerii obiectivului prezentei directive, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru a stabili norme în ceea ce priveşte limitele atribuţiilor autorităţilor de reglementare de a coopera între ele şi cu ACER şi care să stabilească detaliile procedurii de respectare a codurilor de reţea şi a orientărilor. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (¹³). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(93)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, Comisiei ar trebui să i se confere competenţe de executare pentru a stabili cerinţele de interoperabilitate a serviciilor energetice şi proceduri nediscriminatorii şi transparente de accesare a datelor înregistrate de contoare, a datelor privind consumul, precum şi a datelor necesare pentru schimbarea furnizorului de către client, pentru consumul dispecerizabil şi pentru alte servicii. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁴).

(96)Întrucât obiectivul prezentei directive, şi anume crearea unei pieţe interne a energiei electrice pe deplin operaţionale, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre, dar, având în vedere amploarea şi efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(97)În conformitate cu Declaraţia politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre şi a Comisiei privind documentele explicative (¹⁵), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, să transmită împreună cu notificarea măsurilor lor de transpunere unul sau mai multe documente care să explice relaţia dintre componentele unei directive şi părţile corespunzătoare din instrumentele naţionale de transpunere. În ceea ce priveşte prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

CAPITOLUL I:OBIECT ŞI DEFINIŢII

Art. 1: Obiectul

Prin valorificarea avantajelor unei pieţe integrate, prezenta directivă urmăreşte să asigure preţuri şi costuri ale energiei accesibile şi transparente pentru consumatori, un grad înalt de siguranţă a alimentării cu energie electrică şi o tranziţie lină către un sistem energetic sustenabil cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Prezenta directivă stabileşte norme esenţiale referitoare la organizarea şi funcţionarea sectorului energiei electrice al Uniunii, în special norme privind abilitarea şi protecţia consumatorilor, privind accesul deschis la piaţa integrată, privind accesul terţilor la infrastructura de transport şi de distribuţie, cerinţele în materie de separare şi norme privind independenţa autorităţilor de reglementare ale statelor membre.

Art. 2: Definiţii

8.«client activ» înseamnă un client final sau un grup de clienţi finali, care acţionează împreună, care consumă sau stochează energie electrică produsă în spaţiile pe care le deţine situate în zone limitate sau care consumă sau stochează energie electrică autoprodusă sau partajată în alte zone, sau care vinde energie electrică autoprodusă sau participă la programe de flexibilitate sau de eficienţă energetică, cu condiţia ca activităţile respective să nu constituie principala lor activitate comercială sau profesională;

11."comunitate de energie a cetăţenilor" înseamnă o entitate juridică care:

14."instrument derivat din domeniul energiei electrice" înseamnă un instrument financiar menţionat la punctul 5, 6 sau 7 din secţiunea C a anexei I la Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁶), care are legătură cu domeniul energiei electrice;

15¹.15^a. «contract de furnizare a energiei electrice pe durată determinată şi cu preţuri fixe» înseamnă un contract de furnizare a energiei electrice încheiat între un furnizor şi un client final prin care se garantează că clauzele şi condiţiile contractuale, inclusiv preţul, rămân neschimbate pe durata contractului, dar care, pentru un preţ fix poate include un element flexibil, de exemplu variaţii de preţ în perioadele de vârf şi în afara perioadelor de vârf, şi atunci când singurele modificări din factura finală pot să rezulte numai din elemente care nu sunt determinate de furnizori, cum ar fi impozitele şi taxele;

20."consum dispecerizabil" înseamnă modificarea sarcinii electrice de către clienţii finali faţă de modelele lor normale sau curente de consum ca reacţie la semnalele pieţei, inclusiv ca reacţie la preţurile energiei electrice care variază în funcţie de oră sau la stimulentele financiare, sau ca reacţie la acceptarea ofertei clientului final de a vinde reducerea sau creşterea cererii la un anumit preţ pe o piaţă organizată definită la articolul 2 punctul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1348/2014 al Comisiei (¹⁷), în mod individual sau prin agregare;

55."întreprindere conexă" înseamnă o întreprindere afiliată, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 12 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁸), precum şi întreprinderile care aparţin aceloraşi acţionari;

56."control" înseamnă orice drepturi, contracte sau orice alte mijloace care conferă, separat sau în combinaţie, ţinând cont de circumstanţele de drept sau de fapt implicate, posibilitatea exercitării unei influenţe decisive asupra unei întreprinderi, în special prin:

CAPITOLUL II:NORME GENERALE DE ORGANIZARE A SECTORULUI ENERGIEI ELECTRICE

Art. 3: O piaţă de energie electrică competitivă, axată pe consumator, flexibilă şi nediscriminatorie

(1)Statele membre se asigură că dreptul lor intern nu împiedică în mod nejustificat schimburile comerciale transfrontaliere de energie electrică, participarea consumatorilor, inclusiv prin consumul dispecerizabil, investiţiile în producerea, în special variabilă şi flexibilă, a energiei electrice, stocarea energiei sau implementarea electromobilităţii ori dezvoltarea de capacităţi de interconexiune noi între statele membre, precum şi că preţurile la energia electrică reflectă cererea şi oferta reale.

Art. 4: Libertatea de a alege furnizorul

Statele membre se asigură că toţi clienţii sunt liberi să îşi aleagă furnizorii de la care achiziţionează energie electrică. Statele membre se asigură că toţi clienţii au libertatea de a avea simultan mai multe contracte de furnizare a energiei electrice sau acorduri de partajare a energiei şi că, în acest scop, clienţii au dreptul de a avea mai mult de un punct de contorizare şi de facturare acoperit de punctul unic de racordare pentru spaţiul lor. În cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic, sisteme de contorizare inteligentă implementate în conformitate cu articolul 19 pot fi utilizate pentru a permite clienţilor să aibă simultan mai mult de un contract de furnizare de energie electrică sau mai multe acorduri de partajare a energiei.

Art. 5: Preţuri de furnizare bazate pe piaţă

(4)Intervenţiile publice în stabilirea preţurilor de furnizare a energiei electrice:

(6)În scopul unei perioade de tranziţie în care să se instaureze o concurenţă efectivă între furnizori în ceea ce priveşte contractele de furnizare a energiei electrice şi să se ajungă la o stabilire a preţurilor cu amănuntul pe deplin eficace, bazată pe piaţă, pentru energia electrică, în conformitate cu alineatul (1), statele membre pot utiliza intervenţiile publice în stabilirea preţurilor de furnizare a energiei electrice către clienţii casnici şi către microîntreprinderile care nu beneficiază de intervenţii publice în temeiul alineatului (3).

(7)Intervenţiile publice utilizate în temeiul alineatului (6) respectă criteriile stabilite la alineatul (4) şi:

(8)Statele membre notifică Comisiei măsurile luate în conformitate cu alineatele (3) şi (6), în termen de o lună de la adoptarea acestora şi le pot aplica imediat. Notificarea este însoţită de o explicaţie a motivelor pentru care obiectivul urmărit nu putea fi atins într-o măsură satisfăcătoare cu ajutorul altor instrumente, a modului în care sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la alineatele (4) şi (7) şi a efectelor măsurilor notificate asupra concurenţei. Notificarea descrie categoriile de beneficiari, durata măsurilor şi numărul clienţilor casnici afectaţi de măsuri şi explică modul în care au fost stabilite preţurile reglementate.

(9)Până la 1 ianuarie 2022 şi 1 ianuarie 2025, statele membre prezintă Comisiei rapoarte privind punerea în aplicare a prezentului articol, necesitatea şi proporţionalitatea intervenţiilor publice în temeiul prezentului articol, precum şi o evaluare a progreselor înregistrate în direcţia asigurării unei concurenţe efective între furnizori şi a tranziţiei către preţuri bazate pe piaţă. Statele membre care aplică preţuri reglementate în conformitate cu alineatul (6) raportează cu privire la respectarea condiţiilor prevăzute la alineatul (7), inclusiv cu privire la respectarea lor de către furnizorii care au obligaţia de a aplica astfel de intervenţii, precum şi cu privire la impactul preţurilor reglementate asupra finanţelor furnizorilor respectivi.

Art. 6: Accesul terţilor

(1)Statele membre asigură punerea în aplicare, pentru toţi clienţii, a unui sistem de acces al părţilor terţe la sistemele de transport şi de distribuţie. Acest sistem de acces, bazat pe tarife publicate, este pus în aplicare în mod obiectiv şi fără discriminare între utilizatorii sistemului. Statele membre asigură faptul că aceste tarife sau metodologiile care stau la baza calculării lor sunt aprobate, în conformitate cu articolul 59, înainte de intrarea lor în vigoare şi că aceste tarife şi metodologiile, în cazul în care sunt aprobate doar metodologiile, sunt publicate înainte de intrarea lor în vigoare.

(2)Operatorul de transport şi de sistem sau operatorul de distribuţie poate refuza accesul în cazul în care nu dispune de capacităţile necesare. Refuzul se justifică în mod corespunzător, în special având în vedere articolul 9, şi se întemeiază pe criterii obiective, justificate din punct de vedere tehnic şi economic. Statele membre sau, în cazul în care statele membre au decis astfel, autorităţile de reglementare ale statelor membre respective se asigură că aceste criterii sunt aplicate în mod consecvent şi că utilizatorul sistemului căruia i-a fost refuzat accesul poate utiliza o procedură de soluţionare alternativă a litigiilor. Autorităţile de reglementare se asigură, de asemenea, dacă este cazul şi dacă accesul este refuzat, că operatorul de transport şi de sistem sau operatorul de distribuţie oferă informaţii relevante privind măsurile care ar fi necesare pentru consolidarea reţelei. Informaţiile respective se furnizează în toate cazurile în care s-a refuzat accesul la punctele de reîncărcare. Părţii care solicită aceste informaţii i se poate impune plata unei taxe rezonabile, care să reflecte costul furnizării informaţiilor respective.

Art. 6^a: Acorduri flexibile de racordare

(1)Autoritatea de reglementare sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, o altă autoritate competentă elaborează un cadru pentru operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie pentru a oferi posibilitatea de a încheia acorduri flexibile de racordare în zonele în care capacitatea de reţea pentru noi racordări este limitată sau inexistentă, care se publică în conformitate cu articolul 31 alineatul (3) din prezenta directivă şi cu articolul 50 alineatul (4a) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2019/943. Cadrul respectiv garantează că:".

(2)Cadrul menţionat la alineatul (1) poate garanta că acordurile flexibile de racordare specifică cel puţin următoarele:

Art. 7: Linii directe

(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a permite:

Art. 8: Procedura de autorizare pentru noi capacităţi

(2)Statele membre stabilesc criteriile de acordare a autorizaţiilor pentru construirea de capacităţi de producere pe teritoriul lor. Pentru stabilirea unor criterii adecvate, statele membre iau în considerare:

j)contribuţia capacităţilor de producere la realizarea obiectivului global al Uniunii ca energia din surse regenerabile să reprezinte cel puţin 32 % din consumul final brut de energie al Uniunii în 2030, obiectiv menţionat la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁹);

(3)Statele membre se asigură că există proceduri de autorizare specifice, simplificate şi fluidizate pentru producerea mică şi descentralizată şi/sau producerea distribuită, care iau în considerare dimensiunea lor limitată şi impactul lor potenţial.

Art. 9: Obligaţiile de serviciu public

(1)Fără a aduce atingere alineatului (2), pe baza organizării lor instituţionale şi cu respectarea principiului subsidiarităţii, statele membre se asigură că întreprinderile din domeniul energiei electrice funcţionează în conformitate cu principiile prezentei directive, în vederea realizării unei pieţe de energie electrică concurenţiale, sigure şi durabile din punctul de vedere al protecţiei mediului, şi se abţin de la orice discriminare în ceea ce priveşte drepturile sau obligaţiile acestor întreprinderi.

(2)Ţinând seama pe deplin de dispoziţiile relevante din TFUE, în special de articolul 106, statele membre pot impune întreprinderilor din sectorul energiei electrice, în interesul economic general, obligaţii de serviciu public referitoare la siguranţă, inclusiv siguranţa alimentării cu energie electrică, regularitatea, calitatea şi preţul furnizărilor, precum şi protecţia mediului, inclusiv eficienţa energetică, energia din surse regenerabile şi protecţia climei. Aceste obligaţii sunt clar definite, transparente, nediscriminatorii şi uşor de verificat şi garantează întreprinderilor din domeniul energiei electrice din Uniune accesul egal la consumatorii naţionali. Obligaţiile de serviciu public care vizează stabilirea preţurilor de furnizare a energiei electrice respectă cerinţele prevăzute la articolul 5 din prezenta directivă.

(4)La transpunerea prezentei directive, statele membre informează Comisia cu privire la toate măsurile adoptate pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu universal şi de serviciu public, inclusiv protecţia consumatorului şi protecţia mediului, precum şi cu privire la posibilul lor efect asupra concurenţei pe plan naţional şi internaţional, indiferent dacă aceste măsuri necesită sau nu o derogare de la prezenta directivă. Ulterior, statele membre notifică Comisiei, din doi în doi ani, orice modificare adusă măsurilor respective, indiferent dacă respectivele modificări necesită sau nu o derogare de la prezenta directivă.

(5)Statele membre pot decide să nu aplice articolele 6, 7 şi 8 din prezenta directivă, în măsura în care aplicarea acestora ar obstrucţiona, de drept sau de fapt, îndeplinirea obligaţiilor impuse întreprinderilor din domeniul energiei electrice în interesul economic general şi dezvoltarea comerţului nu ar fi afectată atât de mult încât să contravină intereselor Uniunii. Interesele Uniunii cuprind, între altele, concurenţa referitoare la clienţi, în conformitate cu articolul 106 din TFUE şi cu prezenta directivă.

CAPITOLUL III:ABILITAREA ŞI PROTECŢIA CONSUMATORILOR

Art. 10: Drepturi contractuale de bază

(1)Statele membre asigură faptul că toţi clienţii finali au dreptul de a-şi procura energie electrică de la un furnizor, indiferent de statul membru în care este înregistrat furnizorul, cu condiţia ca acesta din urmă să fie de acord şi să respecte normele aplicabile de comercializare şi de echilibrare. În acest sens, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că procedurile administrative nu sunt discriminatorii faţă de furnizorii înregistraţi deja în alt stat membru.

(2)Fără a aduce atingere normelor Uniunii privind protecţia consumatorilor, în special Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁰) şi Directivei 93/13/CEE a Consiliului (²¹), statele membre garantează clienţilor finali drepturile prevăzute la alineatele (3)-(12) din prezentul articol.

(3)Clienţii finali au dreptul de a încheia cu furnizorul lor un contract care să specifice:

h)informaţii privind drepturile consumatorilor, inclusiv informaţii privind gestionarea plângerilor şi toate informaţiile menţionate la prezentul alineat, comunicate în mod clar în facturi sau pe pagina de internet a întreprinderii din domeniul energiei electrice.

(4)Clienţilor finali li se notifică în mod corespunzător orice intenţie de modificare a condiţiilor contractuale şi aceştia sunt informaţi, în momentul notificării, cu privire la dreptul de a rezilia contractul. Furnizorii notifică clienţilor lor, într-un mod transparent şi uşor de înţeles, orice ajustare a preţului de furnizare, precum şi motivele şi condiţiile prealabile ale ajustării şi sfera de aplicare a acesteia, în mod direct şi în timp util, cu cel puţin două săptămâni şi, în ceea ce îi priveşte pe clienţii casnici, cu cel puţin o lună înainte de intrarea în vigoare a ajustării. Statele membre garantează clienţilor finali dreptul de a rezilia contractele în cazul în care nu acceptă noile condiţii contractuale sau ajustări ale preţului de furnizare notificate de către furnizor.

(6)Furnizorii pun la dispoziţia clienţilor finali o gamă largă de modalităţi de plată. Aceste modalităţi de plată nu fac deosebire în mod nejustificat între clienţi. Orice diferenţă în ceea ce priveşte comisioanele aferente metodelor de plată sau sistemelor de plată anticipată trebuie să fie obiectivă, nediscriminatorie şi proporţională şi nu depăşeşte costurile directe suportate de beneficiarul plăţii pentru utilizarea unei anumite metode de plată sau a unui sistem de plată anticipată, în conformitate cu articolul 62 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European şi a Consiliului (²²).

(11)Furnizorii comunică clienţilor casnici informaţii adecvate cu privire la alternativele la debranşare cu suficient timp înainte de data prevăzută a debranşării. Aceste măsuri alternative pot să privească surse de sprijin pentru evitarea debranşării, sisteme de plată anticipată, audituri energetice, servicii de consultanţă în domeniul energiei, planuri alternative de plată, consiliere pentru gestionarea datoriilor sau moratorii privind debranşarea şi nu constituie un cost suplimentar pentru clienţii care se confruntă cu riscul debranşării.

Art. 11: Dreptul la un contract de furnizare a energiei electrice pe durată determinată şi cu preţuri fixe şi la un contract de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice

(1)Statele membre se asigură că cadrul naţional de reglementare le permite furnizorilor să ofere contracte de furnizare a energiei electrice pe durată determinată şi cu preţuri fixe şi contracte de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice. Statele membre se asigură că clienţii finali care dispun de un contor inteligent pot solicita încheierea unui contract de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice şi că toţi clienţii finali pot solicita încheierea unui contract de furnizare a energiei electrice pe durată determinată şi cu preţuri fixe, cu o durată de cel puţin un an, cu cel puţin un furnizor şi cu fiecare furnizor care are peste 200 000 de clienţi finali.

(1¹)(1^a) Înainte de încheierea sau prelungirea oricărui contract menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol, clienţii finali primesc un rezumat al principalelor clauze şi condiţii contractuale, într-un mod vizibil şi într-un limbaj clar şi concis. Rezumatul prezintă drepturile menţionate la articolul 10 alineatele (3) şi (4) şi include cel puţin următoarele informaţii:

(2)Statele membre garantează clienţilor finali primirea din partea furnizorilor a tuturor informaţiilor referitoare la avantajele, costurile şi riscurile pe care le prezintă respectivele tipuri de contracte de furnizare a energiei electrice şi că furnizorii sunt obligaţi să furnizeze clienţilor finali informaţii în consecinţă, inclusiv cu privire la necesitatea de a avea instalat un contor de energie electrică adecvat. Autorităţile de reglementare:

Art. 12: Dreptul de a schimba furnizorul şi norme referitoare la comisioanele pentru schimbare

(1)Schimbarea furnizorului sau a participantului la piaţă implicat în agregare se realizează în cel mai scurt timp posibil. Statele membre se asigură că un client care doreşte să schimbe furnizorii sau participanţii la piaţă implicaţi în agregare, cu respectarea condiţiilor contractuale, are dreptul la o astfel de schimbare în termen de cel mult trei săptămâni de la data solicitării. Nu mai târziu de 2026, procesul tehnic de schimbare a furnizorului nu trebuie să dureze mai mult de 24 ore şi trebuie să fie posibil în orice zi lucrătoare.

(3)Prin derogare de la alineatul (2), statele membre pot permite furnizorilor sau participanţilor la piaţă implicaţi în agregare să perceapă comisioane de încetare a contractului clienţilor care reziliază de bună voie contractele de furnizare a energiei electrice pe durată determinată cu preţuri fixe înainte de ajungerea la termen a acestora, cu condiţia ca aceste comisioane să facă parte dintr-un contract pe care clientul l-a încheiat de bună voie şi să fie comunicate clar clientului înainte încheierea contractului. Astfel de comisioane trebuie să fie proporţionale şi nu depăşesc pierderile economice directe cauzate de client furnizorului sau participantului la piaţă implicat în agregare prin încetarea contractului, inclusiv costurile oricăror pachete de investiţii sau de servicii deja furnizate clientului în cadrul respectivului contract. Sarcina probei cu privire la pierderile economice directe aparţine furnizorului sau participantului la piaţă implicat în agregare, iar admisibilitatea comisioanelor de încetare a contractului este monitorizată de autoritatea de reglementare sau de o altă autoritate naţională competentă.

Art. 13: Contractul de agregare

Art. 14: Instrumente de comparare

(1)Statele membre se asigură că cel puţin clienţii casnici şi microîntreprinderile cu un consum anual preconizat mai mic de 100 000 kWh au acces gratuit la cel puţin un instrument de comparare a ofertelor furnizorilor, inclusiv a ofertelor de contracte de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice. Clienţii sunt informaţi cu privire la existenţa unor astfel de instrumente în facturile lor sau în documente alăturate acestora sau prin alte mijloace. Astfel de instrumentele îndeplinesc cel puţin următoarele cerinţe:

h)realizează comparaţii, limitând datele personale solicitate la datele strict necesare pentru comparaţie.

(3)Statele membre desemnează o autoritate competentă care să fie responsabilă cu lansarea unor mărci de încredere pentru instrumente de comparare care să îndeplinească cerinţele stabilite la alineatul (1), precum şi cu asigurarea îndeplinirii în continuare, de către instrumentele de comparare cu o marcă de încredere, a cerinţelor stabilite la alineatul (1). Autoritatea respectivă este independentă de toţi participanţii la piaţă şi de toţi operatorii instrumentelor de comparare.

Art. 15: Clienţi activi

(2)Statele membre garantează clienţilor activi:

(4)Statele membre care au sisteme existente care nu fac un calcul separat pentru energia electrică introdusă în reţea şi pentru energia electrică consumată din reţea nu acordă drepturi noi în cadrul acestor sisteme după 31 decembrie 2023. În orice caz, clienţii care fac obiectul sistemelor existente au posibilitatea de a opta în orice moment pentru un nou sistem care face un calcul separat pentru energia electrică introdusă în reţea şi pentru energia electrică consumată din reţea ca bază de calcul al tarifelor de reţea.

(5)Statele membre garantează clienţilor activi care deţin o instalaţie de stocare a energiei:

Art. 15^a: Dreptul la partajarea energiei

(3)Clienţii activi pot desemna o parte terţă drept organizator al partajării energiei pentru:

d)instalarea şi exploatarea, inclusiv contorizarea şi întreţinerea instalaţiei de producere a energiei din surse regenerabile sau a instalaţiei de stocare.

Organizatorul partajării energiei sau o altă parte terţă poate deţine sau gestiona o instalaţie de stocare sau de producere a energiei din surse regenerabile de până la 6 MW, fără a fi considerată un client activ, cu excepţia cazului în care unul dintre clienţii activi participă la proiectul de partajare a energiei. Organizatorul partajării energiei furnizează servicii nediscriminatorii şi preţuri, tarife şi condiţii de servicii transparente. În ceea ce priveşte primul paragraf litera (c) din prezentul alineat, se aplică articolele 10, 12 şi 18. Statele membre stabilesc cadrul de reglementare pentru aplicarea prezentului alineat.

(4)_

4.1.Statele membre se asigură că clienţii activi care participă la partajarea energiei:

(6)Statele membre se asigură că operatorii de transport şi de sistem sau operatorii de distribuţie relevanţi sau alte organisme desemnate:

Art. 16: Comunităţi de energie ale cetăţenilor

(1)Statele membre stabilesc un cadru de reglementare favorabil pentru comunităţile de energie ale cetăţenilor, prin care se asigură că:

(3)Statele membre se asigură în ceea ce priveşte comunităţile de energie ale cetăţenilor că acestea:

e)au dreptul să organizeze în cadrul comunităţii de energie a cetăţenilor partajarea de energie electrică produsă de unităţi de producere deţinute de comunitate, sub rezerva altor cerinţe prevăzute în prezentul articol şi cu condiţia ca membrii comunităţii să îşi menţină drepturile şi obligaţiile în calitate de clienţi finali.

(4)Statele membre pot decide să acorde comunităţilor de energie ale cetăţenilor dreptul de a gestiona reţele de distribuţie în zona lor de exploatare şi să definească procedurile relevante, fără a aduce atingere capitolului IV sau altor norme şi reglementări care se aplică operatorilor de distribuţie. În cazul în care se acordă un astfel de drept, statele membre se asigură în ceea ce priveşte comunităţile de energie ale cetăţenilor că acestea:

Art. 17: Consumul dispecerizabil prin agregare

(3)Statele membre garantează că în cadrul de reglementare relevant sunt incluse cel puţin următoarele elemente:

(4)Statele membre pot solicita întreprinderilor din domeniul energiei electrice sau clienţilor finali participanţi să plătească compensaţii financiare altor participanţi la piaţă sau părţii lor responsabile cu echilibrarea, dacă respectivii participanţi la piaţă sau respectivele părţi responsabile cu echilibrarea sunt afectate în mod direct de activarea consumului dispecerizabil. Astfel de compensaţii financiare nu creează obstacole în calea intrării pe piaţă a participanţilor la piaţă implicaţi în agregare sau obstacole în calea flexibilităţii. În astfel de cazuri, compensaţia financiară se limitează strict la acoperirea costurilor rezultate suportate de furnizorii clienţilor participanţi sau de părţile responsabile cu echilibrarea ale furnizorului în cursul activării consumului dispecerizabil. Metoda de calcul a compensaţiei poate ţine seama de beneficiile generate de agregatorii independenţi pentru alţi participanţi de pe piaţă şi, într-un astfel de caz, agregatorilor sau clienţilor participanţi li se poate solicita să contribuie la o astfel de compensaţie, dar numai dacă şi în măsura în care beneficiile pentru toţi furnizorii, clienţii şi părţile lor responsabile cu echilibrarea nu depăşesc costurile directe suportate. Metoda de calcul face obiectul aprobării de către autoritatea de reglementare sau de către o altă autoritate naţională competentă.

(5)Statele membre se asigură că autorităţile de reglementare sau, în cazul în care sistemul juridic naţional impune acest lucru, operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie, acţionând în strânsă cooperare cu participanţii la piaţă şi cu clienţii finali, stabilesc cerinţele tehnice de participare a consumului dispecerizabil la toate pieţele de energie electrică pe baza cerinţelor tehnice ale pieţelor respective şi a capacităţilor consumului dispecerizabil. Astfel de cerinţe reglementează participarea care implică sarcini agregate.

Art. 18: Facturi şi informaţii de facturare

Art. 18^a: Gestionarea riscurilor prezentate de furnizori

(1)Autorităţile de reglementare sau, în cazul în care un stat membru a desemnat o autoritate competentă independentă alternativă în acest scop, o astfel de autoritate competentă desemnată, ţinând seama de dimensiunea furnizorului sau de structura pieţei şi inclusiv, dacă este cazul, prin efectuarea de simulări de criză, se asigură că furnizorii:

(2)Strategiile de acoperire a riscului pot include utilizarea contractelor de achiziţie de energie electrică, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 77 din Regulamentul (UE) 2019/943, sau a altor instrumente adecvate, cum ar fi contracte la termen de tip forward. În cazul în care există pieţe suficient de dezvoltate pentru contractele de achiziţie de energie electrică care permit o concurenţă efectivă, statele membre pot solicita ca o parte din expunerea la risc a furnizorilor la modificări ale preţurilor angro ale energiei electrice să fie acoperită utilizând contracte de achiziţie de energie electrică pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie, corespunzătoare duratei expunerii lor la risc în ceea ce îi priveşte pe consumatori, sub rezerva respectării legislaţiei Uniunii în materie de concurenţă.

Art. 19: Sisteme de contorizare inteligentă

(1)În vederea promovării eficienţei energetice şi a abilitării clienţilor finali, statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritatea de reglementare recomandă călduros întreprinderilor din domeniul energiei electrice şi altor participanţi la piaţă să optimizeze utilizarea energiei electrice, printre altele, prin furnizarea de servicii de gestionare a energiei, prin elaborarea de formule inovatoare de stabilire a preţului şi prin introducerea unor sisteme inteligente de contorizare, care sunt interoperabile în special cu sistemele consumatorilor de gestionare a energiei şi cu reţelele inteligente în conformitate, cu normele aplicabile ale Uniunii în materie de protecţie a datelor.

(3)Statele membre care procedează la introducerea sistemelor de contorizare inteligentă adoptă şi publică cerinţele funcţionale şi tehnice minime aplicabile sistemelor care urmează să fie introduse pe teritoriile lor în conformitate cu articolul 20 şi cu anexa II. Statele membre asigură interoperabilitatea acestor sisteme de contorizare inteligentă, precum şi capacitatea acestora de a livra informaţii sistemelor de gestionare a energiei ale consumatorilor. În acest sens, statele membre acordă atenţia cuvenită utilizării standardelor relevante disponibile, inclusiv a celor care permit interoperabilitatea, celor mai bune practici, precum şi importanţei dezvoltării reţelelor inteligente şi dezvoltarea pieţei interne de energie electrică.

(4)Statele membre care procedează la introducerea sistemelor de contorizare inteligentă se asigură că clienţii finali contribuie, în mod transparent şi nediscriminatoriu, la costurile asociate introducerii lor, având totodată în vedere beneficiile pe termen lung pentru întregul lanţ valoric. Statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autorităţile competente desemnate monitorizează cu regularitate această introducere pe teritoriul lor pentru a urmări beneficiile aduse clienţilor.

(5)În cazul în care introducerea sistemelor de contorizare inteligentă este evaluată negativ în urma evaluării cost-beneficiu menţionate la alineatul (2), statele membre se asigură că această evaluare este revizuită cel puţin din patru în patru ani sau mai frecvent pentru a răspunde schimbării semnificative a ipotezelor de bază, evoluţiilor tehnologice şi evoluţiei pieţei. Statele membre notifică Comisiei rezultatul evaluării cost-beneficiu actualizate imediat ce este disponibil.

(6)Dispoziţiile privind sistemele de contorizare inteligentă din prezenta directivă se aplică instalaţiilor viitoare şi instalaţiilor care înlocuiesc contoarele inteligente mai vechi. Sistemele de contorizare inteligentă care au fost deja instalate sau pentru care "demararea lucrărilor" a început înainte de 4 iulie 2019 pot rămâne operaţionale pe întreaga lor durată de viaţă, dar sistemele de contorizare inteligentă care nu îndeplinesc cerinţele de la articolul 20 şi cele din anexa II nu rămân operaţionale după 5 iulie 2031.

În sensul prezentului alineat "demararea lucrărilor" înseamnă fie demararea lucrărilor de construcţii în cadrul investiţiei, fie primul angajament ferm de comandă pentru echipamente sau alt angajament prin care investiţia devine ireversibilă, oricare dintre acestea survine mai întâi. Cumpărarea de terenuri şi lucrările pregătitoare, precum obţinerea permiselor şi realizarea studiilor preliminare de fezabilitate nu sunt considerate drept demarare a lucrărilor. În cazul preluărilor de întreprinderi, "demararea lucrărilor" înseamnă data de achiziţionare a activelor direct legate de unitatea preluată.

Art. 20: Funcţionalităţile sistemelor de contorizare inteligentă

(a)sistemele de contorizare inteligentă măsoară cu acurateţe consumul real de energie electrică şi pot să le ofere clienţilor finali informaţii despre timpul efectiv de utilizare. Datele privind consumul anterior validate sunt uşor şi sigur de accesat şi de vizualizat de către clienţii finali, la cerere şi fără costuri suplimentare. Datele privind consumul în timp aproape real nevalidate sunt, de asemenea, uşor şi sigur de accesat de către clienţii finali, fără costuri suplimentare, prin intermediul unei interfeţe standardizate sau prin acces de la distanţă, pentru a sprijini programele automate de eficienţă energetică, consumul dispecerizabil şi alte servicii;

(e)la cererea clienţilor finali, datele referitoare la energia electrică pe care o introduc în reţea şi consumul lor de energie electrică li se pun la dispoziţie, în conformitate cu actele de punere în aplicare în temeiul articolului 24, prin intermediul unei interfeţe standardizate de comunicare sau prin acces de la distanţă sau se pun la dispoziţia unei părţi terţe care acţionează în numele lor, într-un format uşor de înţeles care le permite să compare diferite oferte în condiţii identice;

(g)sistemele de contorizare inteligentă permit contorizarea şi decontarea clienţilor finali cu aceeaşi rezoluţie de timp ca intervalul de decontare a dezechilibrelor pe piaţa naţională.

Art. 21: Dreptul de a beneficia de un contor inteligent

(1)În cazul în care introducerea sistemelor de contorizare inteligentă a fost evaluată negativ în urma evaluării cost-beneficiu menţionate la articolul 19 alineatul (2) şi în cazul în care sistemele de contorizare inteligentă nu au fost introduse în mod sistematic, statele membre se asigură că fiecare client final are dreptul, la cerere şi dacă suportă costurile aferente, de a beneficia de instalarea sau, după caz, de modernizarea, în condiţii echitabile, rezonabile şi eficiente din punctul de vedere al costurilor, a unui contor inteligent care respectă următoarele cerinţe:

(2)În contextul unei cereri de contor inteligent a unui client în temeiul alineatului (1), statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autorităţile competente desemnate:

Art. 23: Gestionarea datelor

(1)La elaborarea normelor referitoare la gestionarea şi schimbul de date, statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autorităţile competente desemnate precizează normele privind accesul la datele clientului final de către părţile eligibile în conformitate cu prezentul articol şi cu cadrul juridic aplicabil al Uniunii. În sensul prezentei directive, datele includ datele furnizate de contoare şi datele privind consumul, precum şi datele necesare pentru schimbarea furnizorului de către client, consumul dispecerizabil şi alte servicii.

(2)Statele membre organizează gestionarea datelor astfel încât să asigure un acces la date şi un schimb de date care să fie eficiente şi securizate, precum şi protecţia datelor şi securitatea acestora.

(4)Statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autorităţile competente desemnate autorizează şi certifică sau, după caz, supraveghează părţile care răspund de gestionarea datelor, pentru a se asigura că acestea respectă cerinţele prezentei directive.

(5)Clienţilor finali nu li se impun costuri suplimentare pentru accesul la datele proprii sau pentru solicitările de a-şi pune la dispoziţie datele.

Art. 24: Cerinţe de interoperabilitate şi proceduri de accesare a datelor

Art. 26: Dreptul la soluţionarea alternativă a litigiilor

(1)Statele membre garantează clienţilor finali accesul la mecanisme de soluţionare alternativă a litigiilor care sunt simple, echitabile, transparente, independente, eficace şi eficiente, în vederea soluţionării litigiilor privind drepturile şi obligaţiile stabilite prin prezenta directivă, prin intermediul unui mecanism independent, cum ar fi un mediator pentru energie sau un organism pentru consumatori, sau prin intermediul unei autorităţi de reglementare. În cazul în care clientul final este un consumator în sensul Directivei 2013/11/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (²³), astfel de mecanisme de soluţionare alternativă a litigiilor respectă cerinţele de calitate prevăzute în Directiva 2013/11/UE şi prevăd, în cazurile justificate, un sistem de rambursare şi de despăgubire.

Art. 27: Serviciul universal

(1)Statele membre se asigură că toţi clienţii casnici şi, atunci când consideră că este adecvat, micile întreprinderi beneficiază de serviciul universal, şi anume de dreptul de a li se furniza, pe teritoriul lor, energie electrică de o calitate bine definită, la preţuri competitive, uşor comparabile, transparente şi nediscriminatorii. Pentru a asigura furnizarea serviciului universal, statele membre impun operatorilor de distribuţie obligaţia de a efectua racordarea clienţilor la reţeaua lor, pe baza unor clauze, condiţii şi tarife stabilite în conformitate cu procedura stabilită la articolul 59 alineatul (7). Prezenta directivă nu împiedică statele membre să consolideze poziţia pe piaţă a clienţilor casnici şi a clienţilor necasnici mici şi mijlocii, prin promovarea posibilităţilor de regrupare voluntară în vederea reprezentării acestei categorii de clienţi.

Art. 27^a: Furnizorul de ultimă instanţă

Art. 28: Clienţii vulnerabili

(1)Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru protecţia clienţilor, garantând, în special, protecţia adecvată a clienţilor vulnerabili. În acest context, fiecare stat membru defineşte conceptul de clienţi vulnerabili care poate face referire la sărăcia energetică şi, printre altele, la interzicerea debranşării acestor clienţi în situaţii critice. Conceptul de clienţi vulnerabili poate include nivelurile veniturilor, ponderea cheltuielilor cu energia din venitul disponibil, eficienţa energetică a locuinţelor, dependenţa critică de echipamente electrice, din motive de sănătate, vârstă sau alte criterii. Statele membre garantează că se aplică drepturile şi obligaţiile în ceea ce priveşte clienţii vulnerabili. În special, acestea iau măsuri pentru protecţia clienţilor din zonele îndepărtate. Statele membre garantează un nivel înalt de protecţie a consumatorilor, în special în ceea ce priveşte transparenţa condiţiilor contractuale, a informaţiilor generale şi a mecanismelor de soluţionare a litigiilor.

(2)Statele membre iau măsuri corespunzătoare, precum prevederea de beneficii prin sistemele de asigurări sociale pentru a garanta aprovizionarea necesară clienţilor vulnerabili sau pentru a sprijini ameliorarea eficienţei energetice şi pentru a combate sărăcia energetică acolo unde este cazul, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) 2018/1999, inclusiv în contextul mai larg al sărăciei. Astfel de măsuri nu împiedică deschiderea efectivă a pieţei, prevăzută la articolul 4, sau funcţionarea pieţei şi sunt notificate Comisiei, după caz, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4). Aceste notificări pot, de asemenea, să includă măsurile luate în cadrul sistemului general de asigurări sociale.

Art. 28^a: Protecţia împotriva debranşărilor

(1)Prin urmare, statele membre se asigură că clienţii vulnerabili şi clienţii afectaţi de sărăcie energetică sunt pe deplin protejaţi împotriva debranşărilor de la alimentarea cu energie electrică, luând măsurile adecvate, inclusiv interzicerea debranşărilor sau a altor acţiuni echivalente. Statele membre prevăd o astfel de protecţie ca parte a politicii lor faţă de clienţii vulnerabili în temeiul articolului 28 alineatul (1) şi fără a aduce atingere măsurilor prevăzute la articolul 10 alineatul (11).

(2)Statele membre se asigură că furnizorii nu reziliază contractele şi nu debranşează clienţi de la alimentarea cu energie electrică din motivele pentru care clienţii au formulat o plângere în conformitate cu articolul 10 alineatul (9) sau care fac obiectul unui mecanism de soluţionare alternativă a litigiilor în conformitate cu articolul 26. O astfel de plângere sau utilizarea unui astfel de mecanism nu afectează drepturile şi obligaţiile contractuale ale părţilor. Statele membre pot lua măsurile corespunzătoare pentru a evita un abuz de procedură.

(3)Statele membre iau măsurile corespunzătoare menţionate la alineatul (1) pentru a permite clienţilor să evite debranşarea, care pot include:

a)promovarea unor coduri voluntare pentru furnizori şi clienţi cu privire la prevenirea şi gestionarea cazurilor clienţilor cu arierate; prevederile respective pot viza acordarea de sprijin clienţilor în ceea ce priveşte gestionarea consumului de energie şi a costurilor acestora, inclusiv semnalarea unor creşteri neobişnuite de mari ale energiei sau utilizarea în sezoanele de iarnă şi vară, oferind planuri de plată flexibile adecvate, măsuri de consiliere în materie de îndatorare, citiri ale autocontorizării şi o mai bună comunicare cu clienţii şi cu agenţiile de sprijin;

Art. 29: Sărăcia energetică

CAPITOLUL IV:EXPLOATAREA SISTEMELOR DE DISTRIBUŢIE

Art. 31: Atribuţiile operatorilor de distribuţie

(3)Operatorii de distribuţie furnizează informaţiile necesare utilizatorilor sistemului pentru accesul eficient la sistem şi pentru utilizarea acestuia. În special, operatorii de distribuţie publică în mod clar şi transparent informaţii privind capacitatea disponibilă de a efectua noi racordări în zonele lor de operare cu o granularitate spaţială ridicată, respectând siguranţa publică şi confidenţialitatea datelor, inclusiv capacitatea la care se referă cererea de racordare şi posibilitatea unei racordări flexibile în zonele congestionate. Publicarea informaţiilor respective include informaţii referitoare la criteriile pentru calcularea capacităţii disponibile pentru racordările noi. Operatorii de distribuţie actualizează aceste informaţii periodic, cel puţin trimestrial.

(3²)(3^b) Statele membre pot decide să nu aplice dispoziţiile alineatului (3) întreprinderilor integrate din domeniul energiei electrice care deservesc mai puţin de 100 000 de clienţi racordaţi sau care deservesc sisteme izolate mici. Statele membre pot să aplice un prag mai mic decât cel de 100 000 de clienţi racordaţi.

(6)În cazul în care un operator de distribuţie răspunde de achiziţionarea de produse şi servicii necesare în vederea exploatării eficiente, fiabile şi sigure a sistemului de distribuţie, normele adoptate de către operatorul de distribuţie în acest scop sunt obiective, transparente şi nediscriminatorii şi sunt elaborate în coordonare cu operatorii de transport şi de sistem şi cu alţi participanţi la piaţă relevanţi. Clauzele şi condiţiile, inclusiv normele şi tarifele, după caz, aplicabile furnizării de astfel de produse şi prestării de astfel servicii de către operatorii de distribuţie se stabilesc în conformitate cu articolul 59 alineatul (7), în mod nediscriminatoriu şi avându-se în vedere costurile şi se publică.

(7)În îndeplinirea atribuţiilor menţionate la alineatul (6), operatorul de distribuţie achiziţionează serviciile de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenţei şi care sunt necesare pentru sistemul său, conform unor proceduri transparente, nediscriminatorii şi bazate pe piaţă, cu excepţia cazului în care autoritatea de reglementare a determinat că prestarea bazată pe piaţă a serviciilor de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenţei nu este rentabilă şi a acordat o derogare. Obligaţia de a achiziţiona servicii de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenţei nu se aplică componentelor de reţea complet integrate.

(8)Achiziţionarea produselor şi serviciilor menţionate la alineatul (6) asigură participarea efectivă a tuturor participanţilor la piaţă care îndeplinesc cerinţele, inclusiv a participanţilor la piaţă care oferă energie din surse regenerabile, a participanţilor la piaţă care oferă servicii de consum dispecerizabil, a operatorilor de instalaţii de stocare a energiei şi a participanţilor la piaţă implicaţi în agregare, în special impunând autorităţilor de reglementare şi operatorilor de distribuţie să stabilească, în strânsă colaborare cu toţi participanţii la piaţă, inclusiv cu operatorii de transport şi de sistem, cerinţe tehnice pentru participarea la pieţele respective pe baza caracteristicile tehnice ale respectivelor pieţe şi a capacităţilor tuturor participanţilor la piaţă.

(9)Operatorii de distribuţie cooperează cu operatorii de transport şi de sistem pentru participarea efectivă la pieţele cu amănuntul, la pieţele angro şi la pieţele de echilibrare a participanţilor la piaţă conectaţi la reţeaua lor. Prestarea de servicii de echilibrare care rezultă din resurse situate în sistemul de distribuţie este convenită cu operatorul de transport şi de sistem respectiv în conformitate cu articolul 57 din Regulamentul (UE) 2019/943 şi cu articolul 182 din Regulamentul (UE) 2017/1485 al Comisiei (²⁴).

(10)Statele membre sau autorităţile competente desemnate de acestea pot permite operatorilor de distribuţie să desfăşoare alte activităţi decât cele prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) 2019/943, în cazul în care astfel de activităţi sunt necesare pentru ca operatorii de distribuţie să îşi îndeplinească obligaţiile care le revin în temeiul prezentei directive sau al Regulamentului (UE) 2019/943, cu condiţia ca autoritatea de reglementare să fi stabilit necesitatea unei astfel de derogări. Prezentul alineat nu aduce atingere dreptului operatorilor de distribuţie de a deţine, de a dezvolta, de a administra sau de a exploata alte reţele decât cele electrice, în cazul în care statul membru sau autoritatea competentă desemnată a acordat acest drept.

Art. 32: Stimulente pentru utilizarea flexibilităţii în reţelele de distribuţie

(1)Statele membre furnizează cadrul de reglementare necesar pentru a permite operatorilor de distribuţie şi pentru ai stimula să achiziţioneze servicii de flexibilitate, inclusiv gestionarea congestiilor în regiunile pe care le deservesc, în vederea îmbunătăţirii eficienţei în ceea ce priveşte exploatarea şi dezvoltarea sistemului de distribuţie. În mod concret, cadrul de reglementare asigură faptul că operatorii de distribuţie pot achiziţiona astfel de servicii de la entităţile care oferă servicii de producere distribuită, de consum dispecerizabil sau de stocare a energiei şi promovează luarea unor măsuri de eficienţă energetică, în cazul în care aceste servicii reduc în mod eficient din punctul de vedere al costurilor necesitatea de modernizare sau de înlocuire a capacităţilor de energie electrică, şi susţin funcţionarea eficientă şi sigură a sistemului de distribuţie. Operatorii de distribuţie achiziţionează astfel de servicii conform unor proceduri transparente, nediscriminatorii şi bazate pe piaţă, cu excepţia cazului în care autorităţile de reglementare au determinat că achiziţionarea unor astfel de servicii este ineficientă din punct de vedere economic sau că o astfel de achiziţie ar conduce la denaturări grave ale pieţei sau la congestii mai ridicate.

(2)Operatorii de distribuţie, cu aprobarea autorităţii de reglementare, sau autoritatea de reglementare însăşi stabilesc, într-un proces transparent şi participativ care include toţi utilizatorii de sistem şi operatorii de transport şi de sistem relevanţi, specificaţiile pentru serviciile de flexibilitate achiziţionate şi, după caz, produsele de piaţă standardizate pentru astfel de servicii cel puţin la nivel naţional. Specificaţiile asigură participarea efectivă şi nediscriminatorie a tuturor participanţilor la piaţă, inclusiv a participanţilor la piaţă care oferă energie din surse regenerabile, a participanţilor care oferă servicii de consum dispecerizabil, a operatorilor de instalaţii de stocare a energiei şi a participanţilor la piaţă implicaţi în agregare. Operatorii de distribuţie schimbă între ei toate informaţiile necesare şi se coordonează cu operatorii de transport şi de sistem pentru a asigura o utilizare optimă a resurselor, pentru a asigura funcţionarea eficientă şi sigură a sistemului şi pentru a facilita dezvoltarea pieţei. Operatorii de distribuţie sunt remuneraţi în mod adecvat pentru achiziţionarea unor astfel de servicii pentru a le permite să recupereze cel puţin costurile rezonabile corespunzătoare, inclusiv cheltuielile cu tehnologiile de informare şi comunicare necesare şi costurile cu infrastructura.

(3)Dezvoltarea unui sistem de distribuţie se bazează pe un plan transparent de dezvoltare a reţelei pe care operatorii de distribuţie îl publică cel puţin la fiecare doi ani şi îl prezintă autorităţii de reglementare. Planul de dezvoltare a reţelei oferă transparenţă în privinţa serviciilor de flexibilitate necesare pe termen mediu şi lung şi stabileşte investiţiile planificate pentru următorii cinci-zece ani, punând un accent deosebit pe infrastructura de distribuţie principală necesară pentru a racorda noile capacităţi de producere şi noile sarcini, inclusiv punctele de reîncărcare pentru vehiculele electrice. Planul de dezvoltare a reţelei include, de asemenea, utilizarea consumului dispecerizabil, a eficienţei energetice, a instalaţiilor de stocare a energiei sau a altor resurse pe care trebuie să le utilizeze operatorul de distribuţie ca alternativă la extinderea sistemului.

Art. 33: Integrarea electromobilităţii în reţeaua electrică

(1)Fără a aduce atingere Directivei 2014/94/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*2), statele membre stabilesc cadrul de reglementare necesar pentru a facilita racordarea la reţelele de distribuţie a punctelor de reîncărcare private şi cu acces public care au funcţionalităţi de încărcare inteligentă şi de încărcare bidirecţională, în conformitate cu articolul 20a din Directiva (UE) 2018/2001. Statele membre se asigură că operatorii de distribuţie cooperează în mod nediscriminatoriu cu orice întreprindere care deţine, dezvoltă, exploatează sau administrează puncte de reîncărcare pentru vehiculele electrice, inclusiv în ceea ce priveşte racordarea la reţea.

(3)Prin derogare de la alineatul (2), statele membre pot permite operatorilor de distribuţie să deţină, să dezvolte, să administreze sau să exploateze puncte de reîncărcare pentru vehicule electrice numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(4)În cazul în care statele membre au implementat condiţiile stabilite la alineatul (3), statele membre sau autorităţile lor competente desemnate efectuează, la intervale regulate sau cel puţin la fiecare cinci ani, o consultare publică pentru a reevalua eventualul interes al altor părţi de a deţine, de a dezvolta, de a exploata sau de a administra puncte de reîncărcare pentru vehiculele electrice. În cazul în care consultarea publică arată că există părţi terţe care pot deţine, dezvolta, exploata sau administra astfel de puncte, statele membre asigură încetarea treptată a activităţilor desfăşurate de operatorii de distribuţie în acest domeniu, sub rezerva finalizării cu succes a unei proceduri de licitaţie menţionate la alineatul (3) litera (a). În condiţiile procedurii respective, autorităţile de reglementare pot permite operatorului de distribuţie să recupereze valoarea reziduală a investiţiei în infrastructura de reîncărcare.

Art. 34: Atribuţiile operatorilor de distribuţie în ceea ce priveşte gestionarea datelor

Statele membre se asigură că toate părţile eligibile au acces la date, în condiţii nediscriminatorii, clare şi de egalitate, în conformitate cu normele relevante privind protecţia datelor. În statele membre în care au fost introduse sisteme de contorizare inteligentă în conformitate cu articolul 19, iar operatorii de distribuţie sunt implicaţi în gestionarea datelor, programele de conformitate menţionate la articolul 35 alineatul (2) litera (d) trebuie să cuprindă măsuri specifice pentru a exclude accesul discriminatoriu la date al părţilor eligibile, după cum se prevede la articolul 23. În cazul în care operatorii de distribuţie nu intră sub incidenţa articolului 35 alineatul (1), (2) sau (3), statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că întreprinderile integrate pe verticală nu au un acces privilegiat la date în scopul desfăşurării activităţilor lor de furnizare a energiei electrice.

Art. 35: Separarea operatorilor de distribuţie

(2)Pe lângă cerinţele prevăzute la alineatul (1), în cazul în care operatorul de distribuţie face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, acesta este independent în ceea ce priveşte organizarea şi procesul decizional de celelalte activităţi care nu au legătură cu distribuţia. Pentru a asigura această independenţă, se aplică următoarele criterii minime:

c)operatorul de distribuţie trebuie să aibă competenţe efective de luare a deciziilor, independent de întreprinderea integrată din domeniul energiei electrice, în ceea ce priveşte activele necesare pentru exploatarea, întreţinerea sau dezvoltarea reţelei. Pentru a îndeplini aceste atribuţii, operatorul de distribuţie are la dispoziţie resursele necesare, inclusiv resursele umane, tehnice, fizice şi financiare. Aceasta nu ar trebui să împiedice existenţa unor mecanisme de coordonare adecvate care să se asigure că sunt protejate drepturile societăţii-mamă de supraveghere economică şi cele de supraveghere a gestionării, în ceea ce priveşte rentabilitatea activelor unei filiale, reglementate indirect în conformitate cu articolul 59 alineatul (7). În special, această prevedere permite societăţii-mamă să aprobe planul financiar anual sau orice instrument echivalent al operatorului de distribuţie şi să stabilească limitele generale ale nivelului de îndatorare a filialei sale. În schimb, această prevedere nu permite societăţii-mamă să dea instrucţiuni cu privire la exploatarea zilnică, nici cu privire la deciziile individuale referitoare la construirea sau modernizarea liniilor electrice de distribuţie, care nu depăşesc condiţiile stabilite în planul financiar aprobat sau în oricare alt instrument echivalent; şi

d)operatorul de distribuţie trebuie să stabilească un program de conformitate, care conţine măsurile luate pentru a garanta excluderea practicilor discriminatorii, şi să asigure monitorizarea adecvată a respectării acestui program. Programul de conformitate prevede obligaţiile specifice impuse angajaţilor pentru realizarea acestui obiectiv. Persoana sau organismul care răspunde de monitorizarea programului de conformitate, agentul de conformitate al operatorului de distribuţie, prezintă autorităţii de reglementare menţionate la articolul 57 alineatul (1) un raport anual cu privire la măsurile adoptate şi acest raport se publică. Agentul de conformitate al operatorului de distribuţie este complet independent şi are acces la toate informaţiile operatorului de distribuţie sau ale oricărei întreprinderi afiliate, care sunt necesare în vederea îndeplinirii atribuţiei sale.

(3)În cazul în care operatorul de distribuţie face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, statele membre se asigură că activităţile respectivului operator sunt monitorizate de autorităţile de reglementare sau de alte organe competente, astfel încât acesta să nu poată profita de pe urma integrării sale pe verticală pentru a denatura concurenţa. În special, operatorii de distribuţie integraţi pe verticală nu trebuie, în activităţile lor de comunicare şi de publicitate, să creeze confuzie cu privire la identitatea separată a sucursalei furnizoare din cadrul întreprinderii integrate pe verticală.

Art. 36: Deţinerea de instalaţii de stocare a energiei de către operatorii de distribuţie

(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot permite operatorilor de distribuţie să deţină, să dezvolte, să administreze sau să exploateze instalaţii de stocare a energiei care sunt componente de reţea complet integrate şi au fost aprobate de către autoritatea de reglementare sau dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(3)Autorităţile de reglementare efectuează, la intervale regulate sau cel puţin la fiecare cinci ani, o consultare publică cu privire la instalaţiile existente de stocare a energiei pentru a evalua eventuala disponibilitate şi eventualul interes de a investi în astfel de instalaţii. Atunci când consultarea publică, evaluată de autoritatea de reglementare, arată că există părţi terţe care pot deţine, dezvolta, exploata sau administra astfel de instalaţii în mod eficace din punctul de vedere al costurilor, autoritatea de reglementare asigură încetarea treptată a activităţilor desfăşurate de operatorii de distribuţie în acest domeniu în termen de 18 luni. În condiţiile acestei proceduri, autorităţile de reglementare pot permite operatorilor de distribuţie să primească o compensaţie rezonabilă, în special pentru a recupera valoarea reziduală a investiţiei realizate de aceştia în instalaţiile de stocare a energiei.

(4)Alineatul (3) nu se aplică în cazul componentelor de reţea complet integrate sau pentru perioada de amortizare obişnuită a noilor instalaţii de stocare în baterii pentru care se ia o decizie finală privind investiţia până la 4 iulie 2019, cu condiţia ca astfel de instalaţii de stocare în baterii:

Art. 37: Obligaţia de confidenţialitate a operatorilor de distribuţie

Art. 38: Sisteme de distribuţie închise

(1)Statele membre pot decide ca autorităţile de reglementare sau alte autorităţi competente să clasifice drept sistem de distribuţie închis un sistem care distribuie energie electrică într-o zonă industrială, comercială sau de servicii comune, limitată din punct de vedere geografic şi care, fără a aduce atingere alineatului (4), nu alimentează clienţii casnici, dacă:

(2)În sensul prezentei directive, sistemele de distribuţie închise sunt considerate ca fiind sisteme de distribuţie. Statele membre pot dispune ca autorităţile de reglementare să acorde operatorului unui sistem de distribuţie închis o scutire de la:

CAPITOLUL V:NORME GENERALE APLICABILE OPERATORILOR DE TRANSPORT ŞI DE SISTEM

Art. 40: Atribuţiile operatorilor de transport şi de sistem

(1)Fiecare operator de transport şi de sistem are obligaţia:

d)să gestioneze fluxurile de energie electrică din sistem, ţinând seama de schimburile cu alte sisteme interconectate. În acest scop, operatorul de transport şi de sistem răspunde de asigurarea unui sistem electroenergetic sigur, fiabil şi eficient şi, în acest context, de asigurarea disponibilităţii tuturor serviciilor de sistem necesare, inclusiv acelea oferite de consumul dispecerizabil şi de instalaţiile de stocare a energiei, în măsura în care această disponibilitate nu depinde de alte sisteme de transport cu care este interconectat sistemul său;

h)să colecteze venituri rezultate din gestionarea congestiilor, precum şi plăţi efectuate în temeiul mecanismului de compensare între operatorii de transport şi de sistem în conformitate cu articolul 49 din Regulamentul (UE) 2019/943, acordând şi gestionând accesul terţilor şi oferind explicaţii motivate atunci când refuză un astfel de acces, sub supravegherea autorităţilor de reglementare; atunci când îşi îndeplinesc sarcinile în conformitate cu prezentul articol, operatorii de transport şi de sistem facilitează, cu precădere, integrarea pieţei;

(2)Statele membre pot prevedea atribuirea uneia sau mai multor responsabilităţi dintre cele enumerate la alineatul (1) de la prezentul articol altui operator de transport şi de sistem decât celui care deţine sistemul de transport şi căruia i s-ar aplica în mod normal responsabilităţile în cauză. Operatorul de transport şi de sistem căruia i se dau spre îndeplinire atribuţiile trebuie să fie certificat ca respectând cerinţa separării proprietăţii sau ca operator de sistem independent ori operator de transport şi de sistem independent şi să îndeplinească cerinţele prevăzute la articolul 43, însă nu este necesar să fie proprietarul sistemului de transport pentru care este responsabil.

Operatorul de transport şi de sistem care deţine sistemul de transport trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la capitolul VI şi să fie certificat în conformitate cu articolul 43. Aceasta nu aduce atingere posibilităţii ca operatorii de transport şi de sistem certificaţi ca respectând cerinţa separării proprietăţii sau ca operatori de sistem independenţi ori operatori de transport şi de sistem independenţi să delege din proprie iniţiativă şi sub supraveghere proprie anumite atribuţii altor operatori de transport şi de sistem certificaţi ca respectând modelul de separare efectivă, ca operatori de sistem independenţi ori ca operatori de transport şi de sistem independenţi, în cazul în care respectiva delegare a atribuţiilor nu periclitează drepturile decizionale efective şi independente ale operatorului de transport şi de sistem care deleagă.

(4)La executarea sarcinii menţionate la alineatul (1) litera (i), operatorii de transport şi de sistem achiziţionează servicii de echilibrare cu respectarea următoarelor condiţii:

b)participarea tuturor întreprinderilor din domeniul energiei electrice şi a tuturor participanţilor la piaţă care îndeplinesc condiţiile, inclusiv a participanţilor la piaţă care oferă energie din surse regenerabile, a participanţilor la piaţă care oferă servicii de consum dispecerizabil, a operatorilor de instalaţii de stocare a energiei şi a participanţilor la piaţă implicaţi în agregare.

(5)Alineatul (4) se aplică la furnizarea de către operatorii de transport şi de sistem a serviciilor de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenţei, cu excepţia cazului în care autoritatea de reglementare a determinat că prestarea bazată pe piaţă a serviciilor de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenţei nu este rentabilă şi a acordat o derogare. În special, cadrul de reglementare asigură că operatorii de transport şi de sistem pot achiziţiona astfel de servicii de la entităţile care asigură servicii de consum dispecerizabil sau de stocare a energiei şi promovează utilizarea măsurilor de eficienţă energetică, atunci când aceste servicii reduc în mod eficient din punctul de vedere al costurilor necesitatea de modernizare sau de înlocuire a capacităţilor de energie electrică şi susţin funcţionarea eficientă şi sigură a sistemului de transport.

(6)Operatorii de transport şi de sistem, cu aprobarea autorităţii de reglementare, sau însăşi autoritatea de reglementare stabilesc, în cadrul unui proces transparent şi participativ care include toţi utilizatorii de sistem şi operatorii de distribuţie relevanţi, specificaţiile pentru serviciile de sistem achiziţionate care nu au ca scop stabilitatea frecvenţei şi, după caz, produsele de piaţă standardizate pentru astfel de servicii cel puţin la nivel naţional. Specificaţiile asigură participarea efectivă şi nediscriminatorie a tuturor participanţilor la piaţă, inclusiv a participanţilor la piaţă care oferă energie din surse regenerabile, a participanţilor la piaţă care oferă servicii de consum dispecerizabil, a operatorilor de instalaţii de stocare a energiei şi a participanţilor la piaţă implicaţi în agregare. Operatorii de transport şi de sistem schimbă între ei toate informaţiile necesare şi se coordonează cu operatorii de distribuţie pentru a asigura o utilizare optimă a resurselor şi funcţionarea eficientă şi sigură a sistemului şi pentru a facilita dezvoltarea pieţei. Operatorii de transport şi de sistem sunt remuneraţi în mod adecvat pentru achiziţionarea unor astfel de servicii pentru a le permite să recupereze cel puţin costurile rezonabile corespunzătoare, inclusiv cheltuielile cu tehnologiile de informare şi comunicare necesare şi costurile cu infrastructura.

(8)Statele membre sau autorităţile competente desemnate de acestea pot permite operatorilor de transport şi de sistem să desfăşoare alte activităţi decât cele prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) 2019/943, în cazul în care astfel de activităţi sunt necesare pentru ca operatorii de transport şi de sistem să îşi îndeplinească obligaţiile care le revin în temeiul prezentei directive sau al Regulamentului (UE) 2019/943, cu condiţia ca autoritatea de reglementare să fi determinat necesitatea unei astfel de derogări. Prezentul alineat nu aduce atingere dreptului operatorilor de transport şi de sistem de a deţine, de a dezvolta, de a administra sau de a exploata alte reţele decât cele de energie electrică, în cazul în care statul membru sau autoritatea competentă desemnată a acordat acest drept.

Art. 41: Obligaţiile în materie de confidenţialitate şi de transparenţă impuse proprietarilor de sisteme de transport şi operatorilor de transport şi de sistem

(1)Fără a aduce atingere articolului 55 sau oricărei alte obligaţii legale în materie de divulgare a informaţiilor, fiecare operator de transport şi de sistem şi fiecare proprietar de sistem de transport asigură confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial pe care le-au obţinut în cursul desfăşurării activităţilor lor şi împiedică divulgarea discriminatorie de informaţii referitoare la propriile activităţi şi care ar putea induce avantaje economice. În special, nu divulgă nicio informaţie sensibilă din punct de vedere comercial către celelalte părţi ale întreprinderii decât în cazul în care o astfel de divulgare se impune în vederea încheierii unei tranzacţii comerciale. În scopul garantării respectării depline a normelor privind separarea juridică a informaţiilor, statele membre se asigură, de asemenea, că proprietarul sistemului de transport şi partea rămasă din întreprindere nu utilizează servicii comune, de exemplu nu utilizează servicii juridice comune, cu excepţia serviciilor pur administrative sau a celor informatice.

Art. 42: Competenţele decizionale privind conectarea la sistemul de transport a unor noi instalaţii de producere şi a unor noi instalaţii de stocare a energiei

(2)Operatorului de transport şi de sistem nu i se permite să refuze conectarea unei noi instalaţii de producere sau a unei noi instalaţii de stocare a energiei prin invocarea unor viitoare limitări posibile ale capacităţilor de reţea disponibile, de exemplu congestia în părţile îndepărtate ale sistemului de transport. Operatorul de transport şi de sistem furnizează toate informaţiile necesare.

Primul paragraf nu aduce atingere posibilităţii ca operatorii de transport şi de sistem să limiteze capacitatea de conectare garantată sau să ofere conexiuni supuse unor limitări operaţionale pentru a asigura eficienţa economică în ceea ce priveşte noi instalaţii de producere sau noi instalaţii de stocare a energiei, cu condiţia ca aceste limitări să fi fost aprobate de autoritatea de reglementare. Autoritatea de reglementare garantează faptul că toate limitările capacităţii de conectare garantată sau limitările operaţionale se introduc pe baza unor proceduri transparente şi nediscriminatorii şi nu creează obstacole nejustificate la intrarea pe piaţă. Atunci când instalaţia de producere sau instalaţia de stocare a energiei suportă costurile legate de asigurarea conectării nelimitate, nu se aplică nicio limitare.

CAPITOLUL VI:SEPARAREA OPERATORILOR DE TRANSPORT ŞI DE SISTEM

Secţiunea 1:Separarea proprietăţii

Art. 43: Separarea proprietăţii în cazul sistemelor de transport şi al operatorilor de transport şi de sistem

(1)Statele membre se asigură că:

b)aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane nu au dreptul:

c)aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane nu sunt abilitate să numească membri în consiliul de supraveghere, în consiliul de administraţie sau în alte organe care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic în cazul unui operator de transport şi de sistem sau în cazul unui sistem de transport şi, de asemenea, să exercite, direct sau indirect, controlul sau să exercite vreun drept asupra unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare; şi

(4)Obligaţia prevăzută la alineatul (1) litera (a) se consideră îndeplinită în cazul în care două sau mai multe întreprinderi care deţin sisteme de transport au creat o asociaţie în participaţiune care exercită rolul de operator de transport şi de sistem în două sau mai multe state membre pentru sistemele de transport în cauză. Nicio altă întreprindere nu poate lua parte la asociaţia în participaţiune decât dacă a fost aprobată în temeiul articolului 44 ca operator de sistem independent sau ca operator de transport şi de sistem independent în sensul secţiunii 3.

(5)În vederea punerii în aplicare a prezentului articol, în cazul în care persoana menţionată la alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) este statul membru sau un alt organism public, se consideră că două organisme publice diferite care exercită controlul, pe de o parte, asupra unui operator de transport şi de sistem sau asupra unui sistem de transport şi, pe de altă parte, asupra unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare, nu sunt aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane.

(9)Înainte de a fi aprobată şi desemnată în calitate de operator de transport şi de sistem în temeiul alineatului (8) din prezentul articol, o întreprindere este certificată în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 52 alineatele (4), (5) şi (6) din prezenta directivă şi la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2019/943, în temeiul cărora Comisia verifică dacă măsurile în vigoare garantează în mod efectiv o mai mare independenţă operatorului de transport şi de sistem decât dispoziţiile de la secţiunea 3 din prezentul capitol.

Secţiunea 2:Operatorii de sistem independenţi

Art. 44: Operatorii de sistem independenţi

(2)Statul membru poate aproba şi desemna un operator de sistem independent cu respectarea următoarelor condiţii:

(4)Fiecare operator de sistem independent răspunde de acordarea şi gestionarea accesului terţilor, inclusiv de colectarea tarifelor de acces la reţea, a veniturilor rezultate din gestionarea congestiilor şi a plăţilor efectuate în temeiul mecanismului de compensare între operatorii de sisteme de transport şi de sistem în conformitate cu articolul 49 din Regulamentul (UE) 2019/943, precum şi de exploatarea, întreţinerea şi dezvoltarea sistemului de transport şi de garantarea capacităţii pe termen lung a acestuia de a satisface cererile rezonabile prin planificarea investiţiilor. În ceea ce priveşte dezvoltarea sistemului de transport, operatorul de sistem independent este responsabil cu planificarea (inclusiv cu procedura de autorizare), construirea şi darea în exploatare a noii infrastructuri. În acest scop, operatorul de sistem independent acţionează ca un operator de transport şi de sistem în conformitate cu prezenta secţiune. Proprietarii de sisteme de transport nu pot fi responsabili cu acordarea şi gestionarea accesului terţilor şi nici cu planificarea investiţiilor.

(5)În cazul desemnării unui operator de sistem independent, proprietarul sistemului de transport:

b)finanţează investiţiile decise de către operatorul de sistem independent şi aprobate de către autoritatea de reglementare sau îşi dă acordul ca acestea să fie finanţate de către orice parte interesată, inclusiv de către operatorul de sistem independent. Măsurile relevante cu privire la finanţare fac obiectul aprobării de către autoritatea de reglementare. Înainte de a aproba astfel de măsuri, autoritatea de reglementare se consultă atât cu proprietarul sistemului de transport, cât şi cu celelalte părţi interesate;

Art. 45: Separarea proprietarilor de sisteme de transport

(2)Pentru a asigura independenţa proprietarilor de sisteme de transport menţionaţi la alineatul (1), se aplică următoarele criterii minime:

c)proprietarul sistemului de transport stabileşte un program de conformitate, care conţine măsurile luate pentru a garanta excluderea practicilor discriminatorii, şi asigură monitorizarea adecvată a respectării acestui program. Programul de conformitate stabileşte obligaţiile specifice impuse angajaţilor pentru realizarea obiectivelor respective. Persoana sau organul care răspunde de monitorizarea programului de conformitate prezintă autorităţii de reglementare un raport anual cu privire la măsurile luate, iar acest raport se publică.

Secţiunea 3:Operatori de transport independenţi

Art. 46: Active, echipamente, personal şi identitate

(1)Operatorii de transport şi de sistem sunt dotaţi cu toate resursele umane, tehnice, fizice şi financiare necesare îndeplinirii obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive şi desfăşurării activităţii de transport al energiei electrice, în special:

c)este interzisă închirierea de personal şi prestarea de servicii de către şi către o altă parte a întreprinderii integrate pe verticală. Cu toate acestea, un operator de transport şi de sistem poate furniza servicii întreprinderii integrate pe verticală, atât timp cât:

(2)Activitatea de transport al energiei electrice include cel puţin următoarele activităţi, pe lângă cele enumerate la articolul 40:

Art. 47: Independenţa operatorului de transport şi de sistem

(3)Filialele întreprinderii integrate pe verticală care desfăşoară activităţi de producere sau de furnizare nu deţin participaţii directe sau indirecte la operatorul de transport şi de sistem. Operatorul de transport şi de sistem nu deţine nicio participaţie directă sau indirectă la nicio filială a întreprinderii integrate pe verticală care desfăşoară activităţi de producere sau de furnizare şi nici nu primeşte dividende sau alte beneficii financiare de la filiala în cauză.

(4)Structura generală de conducere şi statutul operatorului de transport şi de sistem asigură independenţa efectivă a operatorului de transport şi de sistem, în conformitate cu prezenta secţiune. Întreprinderea integrată pe verticală nu determină, în mod direct sau indirect, comportamentul concurenţial al operatorului de sistem de transport în materie de activităţi curente ale acestuia şi de gestionare a reţelei sau cu privire la activităţile necesare pentru elaborarea planului de dezvoltare a reţelei pe 10 ani, întocmit în temeiul articolului 51.

Art. 48: Independenţa personalului şi a conducerii operatorului de transport şi de sistem

(2)Autorităţii de reglementare i se notifică identitatea şi condiţiile privind termenul, durata şi încetarea mandatului persoanelor desemnate de organismul de supraveghere în vederea numirii sau a prelungirii mandatului, în calitate de persoane cu funcţii executive şi/sau membri ai organelor administrative ale operatorului de transport şi de sistem, precum şi motivele oricărei decizii propuse de încetare a mandatului în cauză. Respectivele condiţii şi decizii menţionate la alineatul (1) dobândesc caracter obligatoriu numai dacă autoritatea de reglementare nu a ridicat obiecţii în termen de trei săptămâni de la notificare.

(3)Nicio poziţie sau responsabilitate profesională, interes sau relaţie de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu întreprinderea integrată pe verticală, cu vreo parte a acesteia sau cu acţionarii care deţin controlul asupra acesteia, cu excepţia operatorului de transport şi de sistem nu trebuie să fie deţinută pe o perioadă de trei ani înainte de numirea persoanelor cu funcţii de conducere şi/sau a membrilor organelor administrative ale operatorului de transport şi de sistem cărora li se aplică prezentul alineat.

(5)Persoanele cu funcţii de conducere şi/sau membrii organelor administrative, precum şi angajaţii operatorului de transport şi de sistem nu deţin niciun interes şi nu primesc niciun beneficiu financiar, de ordin direct sau indirect, de la vreo parte a întreprinderii integrate pe verticală, cu excepţia operatorului de transport şi de sistem. Remuneraţia acestora nu depinde de activităţile sau de rezultatele întreprinderii integrate pe verticală, cu excepţia celor ale operatorului de transport şi de sistem.

(7)După încetarea mandatului deţinut în cadrul operatorului de transport şi de sistem, persoanele cu funcţie de conducere şi/sau membrii organelor administrative ale acestuia nu au dreptul să deţină, timp de cel puţin patru ani, nicio poziţie sau responsabilitate profesională, interes sau relaţie de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu orice parte a întreprinderii integrate pe verticală, cu excepţia operatorului de transport şi de sistem, sau cu acţionarii majoritari ai întreprinderii integrate pe verticală.

(8)Alineatul (3) se aplică majorităţii persoanelor cu funcţii de conducere şi/sau membrilor organelor administrative ale operatorului de transport şi de sistem.

Art. 49: Organismul de supraveghere

(1)Operatorul de transport şi de sistem deţine un organism de supraveghere responsabil cu luarea deciziilor susceptibile de a avea un impact major asupra valorii activelor acţionarilor din cadrul operatorului de transport şi de sistem, în special a deciziilor privind aprobarea planurilor financiare anuale şi pe termen mai lung, a nivelului de îndatorare a operatorului de transport şi de sistem şi a dividendelor distribuite acţionarilor. Deciziile care sunt de competenţa organismului de supraveghere le exclud pe cele care sunt legate de activităţile curente ale operatorului de transport şi de sistem şi de gestionarea reţelei, şi de activităţile necesare pentru elaborarea planului de dezvoltare a reţelei pe 10 ani, întocmit în temeiul articolului 51.

Art. 50: Programul de conformitate şi agentul de conformitate

(1)Statele membre asigură faptul că operatorii de transport şi de sistem stabilesc şi pun în aplicare un program de conformitate care defineşte măsurile adoptate în vederea excluderii posibilităţilor de comportament discriminatoriu şi asigură monitorizarea adecvată a respectării acestui program. Programul de conformitate stabileşte obligaţiile specifice impuse angajaţilor pentru realizarea obiectivelor respective. Programul este supus aprobării autorităţii de reglementare. Fără a aduce atingere competenţelor autorităţii de reglementare, respectarea programului este monitorizată independent de către agentul de conformitate.

(3)Agentul de conformitate are următoarele atribuţii:

(5)În cazul în care întreprinderea integrată pe verticală, în cadrul adunării generale sau prin votul membrilor organismului de supraveghere pe care i-a numit, a împiedicat adoptarea unei decizii în scopul de a împiedica sau a întârzia investiţiile, decizie care, în conformitate cu planul de dezvoltare a reţelei pe 10 ani, trebuia executată în următorii trei ani, agentul de conformitate raportează acest lucru autorităţii de reglementare, care acţionează în conformitate cu articolul 51.

(6)Condiţiile care reglementează mandatul sau condiţiile de muncă ale agentului de conformitate, inclusiv durata mandatului acestuia, sunt supuse aprobării autorităţii de reglementare. Condiţiile respective asigură independenţa agentului de conformitate, inclusiv prin punerea la dispoziţia acestuia a tuturor resurselor necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale. Pe durata mandatului său, agentul de conformitate nu poate deţine o altă funcţie, nu poate avea o altă responsabilitate profesională sau un interes, direct sau indirect, legate de nicio parte a întreprinderii integrate pe verticală sau de acţionarii majoritari ai acesteia.

(8)Agentul de conformitate poate participa la toate reuniunile organelor de conducere sau administrative ale operatorului de transport şi de sistem, şi la cele ale organismului de supraveghere şi la adunarea generală. Agentul de conformitate participă la toate reuniunile care privesc următoarele chestiuni:

Art. 51: Dezvoltarea reţelei şi competenţele de decizie asupra investiţiilor

(1)Cel puţin din doi în doi ani, operatorii de transport şi de sistem prezintă autorităţii de reglementare un plan de dezvoltare a reţelei pe 10 ani bazat pe oferta şi cererea actuală şi pe previziunile de ofertă şi de cerere, după consultarea prealabilă cu toţi factorii interesaţi. Planul respectiv de dezvoltare a reţelei conţine măsuri eficiente pentru a garanta caracterul adecvat al sistemului şi siguranţa alimentării cu energie electrică. Operatorul de transport şi de sistem publică planul de dezvoltare a reţelei pe 10 ani pe site-ul său de internet.

(5)Autoritatea de reglementare evaluează dacă planul de dezvoltare a reţelei pe 10 ani abordează toate necesităţile de investiţii identificate pe parcursul procesului de consultare, şi dacă este conform cu planul neobligatoriu la nivelul Uniunii de dezvoltare a reţelei pe 10 ani (denumit în continuare "planul la nivelul Uniunii de dezvoltare a reţelei"), menţionat la articolul 30 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2019/943. În cazul în care există îndoieli cu privire la conformitatea cu planul la nivelul Uniunii de dezvoltare a reţelei, autoritatea de reglementare consultă ACER. Autoritatea de reglementare poate solicita operatorului de transport şi de sistem să îşi modifice planul de dezvoltare a reţelei pe 10 ani.

(7)În situaţiile în care operatorul de transport şi de sistem, din raţiuni diferite de raţiunile imperioase, asupra cărora nu deţine niciun control, nu execută o investiţie, care, în conformitate cu planul de dezvoltare a reţelei pe 10 ani, trebuia executată în următorii trei ani, statele membre se asigură că autoritatea de reglementare are obligaţia să adopte cel puţin una dintre următoarele măsuri pentru a garanta executarea investiţiei în cauză dacă investiţia este încă relevantă pe baza celui mai recent plan de dezvoltare a reţelei pe 10 ani:

(8)În cazul în care autoritatea de reglementare a recurs la competenţele sale prevăzute la alineatul (7) litera (b), aceasta poate obliga operatorul de transport şi de sistem să accepte una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

Secţiunea 4:Desemnarea şi certificarea operatorilor de transport şi de sistem

Art. 52: Desemnarea şi certificarea operatorilor de transport şi de sistem

(4)Autorităţile de reglementare monitorizează respectarea permanentă de către operatorii de transport şi de sistem a cerinţelor articolului 43. Aceste autorităţi deschid o procedură de certificare în scopul asigurării respectării dispoziţiilor respective:

Art. 53: Certificarea în raport cu ţările terţe

(1)Atunci când un proprietar al unui sistem de transport sau un operator de transport şi de sistem, care este controlat de o persoană sau de persoane dintr-una sau mai multe ţări terţe, solicită o certificare, autoritatea de reglementare notifică Comisia.

(3)Autoritatea de reglementare adoptă un proiect de decizie cu privire la certificarea unui operator de transport şi de sistem în termen de patru luni de la data notificării de către operatorul de transport şi de sistem. Aceasta refuză certificarea în cazul în care nu s-a demonstrat:

b)în faţa autorităţii de reglementare sau a altei autorităţi naţionale competente desemnate de statul membru, faptul că acordarea certificării nu va pune în pericol siguranţa alimentării cu energie a statului membru şi a Uniunii. În examinarea acestui aspect, autoritatea de reglementare sau altă autoritate naţională competentă ţine seama de:

(6)Comisia examinează cererea menţionată la alineatul (5) de îndată ce o primeşte. În termen de două luni de la primirea cererii, Comisia transmite avizul său autorităţii de reglementare sau, în cazul în care cererea a fost înaintată de autoritatea competentă desemnată, către aceasta.

(7)Atunci când evaluează dacă controlul de către o persoană sau de către persoane dintr-una sau mai multe ţări terţe pune în pericol siguranţa alimentării cu energie a Uniunii, Comisia ţine seama:

(8)În termen de două luni de la încheierea termenului menţionat la alineatul (6), autoritatea de reglementare adoptă decizia finală cu privire la certificare. În adoptarea deciziei finale, autoritatea de reglementare ţine seama în cea mai mare măsură posibilă de avizul Comisiei. În orice caz, statele membre au dreptul de a refuza certificarea atunci când acordarea acesteia pune în pericol siguranţa alimentării cu energie a statului membru respectiv sau siguranţa alimentării cu energie a unui alt stat membru. În cazul în care statul membru a desemnat o altă autoritate naţională competentă pentru a efectua analiza menţionată la alineatul (3) litera (b), acesta poate solicita autorităţii de reglementare să adopte decizia finală în conformitate cu evaluarea respectivei autorităţi naţionale competente. Decizia finală a autorităţii de reglementare şi avizul Comisiei se publică împreună. În cazul în care decizia finală diferă de avizul Comisiei, statul membru în cauză furnizează şi publică, împreună cu decizia respectivă, motivele respectivei decizii.

Art. 54: Deţinerea de instalaţii de stocare a energiei de către operatorii de transport şi de sistem

(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot permite operatorilor de transport şi de sistem să deţină, să dezvolte, să administreze sau să exploateze instalaţii de stocare a energiei care sunt componente de reţea complet integrate şi au fost aprobate de către autoritatea de reglementare sau dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(4)Autorităţile de reglementare efectuează, la intervale regulate sau cel puţin la fiecare cinci ani, o consultare publică cu privire la instalaţiile existente de stocare a energiei pentru a evalua eventuala disponibilitate şi eventualul interes al altor părţi de a investi în astfel de instalaţii. Atunci când consultarea publică, evaluată de autoritatea de reglementare, arată că există părţi terţe care pot deţine, dezvolta, exploata sau administra astfel de instalaţii în mod eficace din punctul de vedere al costurilor, autoritatea de reglementare asigură încetarea treptată a activităţilor desfăşurate de operatorii de transport şi de sistem în acest domeniu în termen de 18 luni. În cadrul condiţiilor pentru această procedură, autorităţile de reglementare pot permite operatorilor de transport şi de sistem să primească o compensaţie rezonabilă, în special pentru a recupera valoarea reziduală a investiţiei realizate de aceştia în instalaţiile de stocare a energiei.

(5)Alineatul (4) nu se aplică în cazul componentelor de reţea complet integrate sau pentru perioada de amortizare obişnuită a noilor instalaţii de stocare în baterii cu o decizie finală privind investiţia până în 2024, cu condiţia ca astfel de instalaţii de stocare în baterii:

Secţiunea 5:Separarea contabilă şi transparenţa evidenţelor contabile

Art. 55: Dreptul de acces la evidenţele contabile

Art. 56: Separarea contabilă

(2)Întreprinderile din domeniul energiei electrice, indiferent de regimul proprietăţii care le este aplicabil sau de forma juridică, întocmesc, supun spre auditare şi publică evidenţele lor contabile anuale, conform normelor de drept naţional privind conturile anuale ale societăţilor cu răspundere limitată, adoptate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE.

(3)În evidenţele lor contabile, întreprinderile din domeniul energiei electrice păstrează conturi separate pentru fiecare dintre activităţile de transport şi de distribuţie, astfel cum li s-ar impune dacă activităţile respective ar fi desfăşurate de întreprinderi separate, în vederea evitării discriminărilor, a subvenţiilor încrucişate şi a denaturării concurenţei. De asemenea, întreprinderile păstrează evidenţe contabile, care pot fi consolidate, pentru alte activităţi din sectorul energiei electrice care nu au legătură cu transportul sau cu distribuţia. Veniturile din proprietatea asupra sistemului de transport sau de distribuţie se înscriu în evidenţele contabile. După caz, întreprinderile au conturi consolidate pentru alte activităţi din afara domeniului energiei electrice. Conturile interne cuprind un bilanţ şi un cont de profit şi de pierderi pentru fiecare activitate în parte.

CAPITOLUL VII:AUTORITĂŢILE DE REGLEMENTARE

Art. 57: Desemnarea şi independenţa autorităţilor de reglementare

(3)Prin derogare de la alineatul (1), un stat membru poate desemna autorităţi de reglementare pentru sistemele de dimensiuni reduse, într-o regiune separată din punct de vedere geografic al cărei consum pe anul 2008 a reprezentat mai puţin de 3 % din consumul total al statului membru din care face parte. Această derogare nu aduce atingere numirii unui reprezentant de rang înalt, în scopuri de reprezentare şi de contact la nivelul Uniunii în cadrul Consiliului autorităţilor de reglementare al ACER în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/942.

(4)Statele membre garantează independenţa autorităţilor de reglementare şi se asigură că acestea îşi exercită competenţele în mod imparţial şi transparent. În acest scop, statele membre se asigură că, atunci când îşi îndeplinesc atribuţiile de reglementare care le revin în temeiul prezentei directive şi al actelor juridice conexe, autoritatea de reglementare:

b)se asigură că personalul său şi persoanele cu funcţie de conducere:

(5)În scopul de a proteja independenţa autorităţilor de reglementare, statele membre se asigură, în special, că:

e)membrii consiliului de administraţie al autorităţii de reglementare sau, în absenţa unui astfel de consiliu, persoanele cu cele mai înalte funcţii de conducere în cadrul autorităţii de reglementare sunt numite pe baza unor criterii obiective, transparente şi publicate, urmându-se o procedură independentă şi imparţială, care garantează faptul că respectivii candidaţi au competenţele şi experienţa necesare pentru poziţia relevantă din cadrul autorităţii de reglementare;

g)membrii consiliului de administraţie al autorităţii de reglementare sau, în absenţa unui astfel de consiliu, persoanele cu cele mai înalte funcţii de conducere în cadrul autorităţii de reglementare pot fi destituite numai pe baza unor criterii transparente în prealabil existente.

În ceea ce priveşte primul paragraf litera (d), statele membre se asigură că există un sistem de rotaţie corespunzător pentru consiliul de administraţie sau pentru persoanele cu funcţiile cele mai înalte de conducere. Membrii consiliului de administraţie sau, în absenţa acestuia, persoanele cu cele mai înalte funcţii de conducere pot fi eliberate din funcţie în cursul mandatului lor numai în cazul în care nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute la prezentul articol sau în cazul în care au comis o abatere în conformitate cu dreptul intern.

Art. 58: Obiectivele generale ale autorităţilor de reglementare

În îndeplinirea atribuţiilor de reglementare prevăzute în prezenta directivă, autorităţile de reglementare iau toate măsurile rezonabile pentru realizarea, în cadrul atribuţiilor şi competenţelor care le revin în conformitate cu articolul 59, în cooperare strânsă, după caz, cu alte autorităţi naţionale competente, inclusiv cu autorităţile din domeniul concurenţei, precum şi cu autorităţi, inclusiv cele de reglementare, din statele membre învecinate şi, după caz, din ţările terţe învecinate, şi fără a aduce atingere competenţelor lor, a următoarelor obiective:

(a)promovarea, în cadrul Uniunii, în strânsă cooperare cu autorităţile de reglementare ale altor state membre, cu Comisia şi cu ACER, a unei pieţe interne de energie electrică sigure, flexibile, competitive şi durabile din punctul de vedere al mediului, precum şi a unei deschideri efective a pieţei în beneficiul tuturor clienţilor şi furnizorilor din Uniune, precum şi garantarea condiţiilor adecvate pentru funcţionarea eficientă şi fiabilă a reţelelor de energie electrică, având în vedere obiectivele pe termen lung;

(d)contribuţia la dezvoltarea, în cel mai rentabil mod, a unor sisteme nediscriminatorii sigure, fiabile şi eficiente, orientate către consumator, precum şi promovarea caracterului adecvat al sistemelor şi, în conformitate cu obiectivele generale de politică în domeniul energiei, promovarea eficienţei energetice şi a integrării producerii la scară redusă şi la scară largă de energie electrică din surse regenerabile, precum şi a producerii distribuite, atât în reţelele de transport, cât şi în cele de distribuţie şi facilitarea funcţionării acestora în legătură cu alte reţele energetice de gaze sau de energie termică;

Art. 59: Atribuţiile şi competenţele autorităţilor de reglementare

(1)Autorităţile de reglementare au următoarele atribuţii:

a¹)să îndeplinească obligaţiile prevăzute la articolul 3, la articolul 5 alineatul (7) şi la articolele 14-17 din Regulamentul (UE) 2022/869 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*3);

b)să asigure respectarea de către operatorii de transport şi de sistem şi de către operatorii de distribuţie, precum şi, atunci când este cazul, respectarea de către proprietarii de sisteme şi de către orice întreprindere din domeniul energiei electrice şi alţi participanţi la piaţă, a obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) 2019/943, al codurilor de reţea şi orientărilor adoptate în temeiul articolelor 59, 60 şi 61 din Regulamentul (UE) 2019/943, precum şi al altor acte relevante din dreptul Uniunii, inclusiv în ceea ce priveşte aspectele transfrontaliere, precum şi respectarea deciziilor ACER;

c)în strânsă colaborare cu celelalte autorităţi de reglementare, să asigure respectarea de către platforma unică de alocare instituită în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1719 al Comisiei (^*3), de către ENTSO pentru energie electrică şi de către entitatea OSD UE a obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) 2019/943, al codurilor de reţea şi al orientărilor adoptate în temeiul articolelor 59, 60 şi 61 din Regulamentul (UE) 2019/943 şi al altor acte legislative relevante ale Uniunii, inclusiv în ceea ce priveşte aspectele transfrontaliere, precum şi a deciziilor ACER, şi să identifice în comun nerespectarea de către platforma unică de alocare, de către ENTSO pentru energie electrică şi de către entitatea OSD UE a obligaţiilor care le revin; în cazul în care autorităţile de reglementare nu au reuşit să ajungă la un acord în termen de patru luni de la începerea consultărilor în scopul identificării în comun a neconformităţii, chestiunea este înaintată ACER în vederea adoptării unei decizii, în temeiul articolului 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/942;

o)să monitorizeze gradul şi eficienţa deschiderii pieţelor şi a concurenţei la nivelul comerţului angro şi cu amănuntul, inclusiv în ceea ce priveşte bursele de energie electrică, preţurile pentru clienţii casnici, inclusiv sistemele de plată anticipată, impactul contractelor de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice şi al utilizării sistemelor de contorizare inteligentă, tarifele percepute pentru schimbarea furnizorului, tarifele de deconectare, tarifele percepute pentru serviciile de întreţinere, executarea serviciilor de întreţinere şi tarifele percepute pentru acestea, raportul dintre preţurile pentru clienţii casnici şi preţurile angro, evoluţia tarifelor şi taxelor de reţea, plângerile înaintate de clienţii casnici, precum şi orice denaturare sau restricţionare a concurenţei, precum şi să furnizeze toate informaţiile relevante şi să prezinte toate situaţiile relevante autorităţilor competente din domeniul concurenţei;

(2)Atribuţiile de monitorizare prevăzute la alineatul (1) pot fi îndeplinite de alte autorităţi decât autorităţile de reglementare, în cazul în care un stat membru prevede acest lucru. În acest caz, informaţiile obţinute ca urmare a monitorizării sunt puse la dispoziţia autorităţilor de reglementare în cel mai scurt timp posibil.

(3)Statele membre se asigură că autorităţilor de reglementare le sunt conferite competenţele care să le permită să îşi îndeplinească în mod eficient şi rapid atribuţiile prevăzute la prezentul articol. În acest scop, autorităţilor de reglementare le revin cel puţin următoarele competenţe:

b)să desfăşoare investigaţii cu privire la funcţionarea pieţelor de energie electrică, precum şi să decidă şi să aplice orice măsuri proporţionale necesare pentru promovarea unei concurenţe efective şi pentru asigurarea unei funcţionări corespunzătoare a pieţei. După caz, autorităţile de reglementare au, de asemenea, competenţa de a coopera cu autoritatea naţională din domeniul concurenţei şi cu autorităţile de reglementare a pieţei financiare sau cu Comisia în desfăşurarea de investigaţii în domeniul dreptului concurenţei;

d)să aplice sancţiuni efective, proporţionale şi cu efect de descurajare întreprinderilor din domeniul energiei electrice care nu îşi respectă obligaţiile care le revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) 2019/943 sau al oricărei decizii relevante şi cu forţă juridică obligatorie a autorităţii de reglementare sau a ACER sau să propună unei instanţe competente să impună astfel de sancţiuni, inclusiv competenţa de a aplica sau de a propune impunerea de sancţiuni de până la 10 % din cifra de afaceri anuală a operatorului de transport şi de sistem asupra operatorului de transport şi de sistem sau de până la 10 % din cifra de afaceri anuală a întreprinderii integrate pe verticală asupra întreprinderii integrate pe verticală, după caz, pentru nerespectarea obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive; şi

(4)Autoritatea de reglementare situată în statul membru unde platforma unică de alocare, ENTSO pentru energie electrică sau entitatea OSD UE îşi are sediul are competenţa să impună acestor entităţi sancţiuni efective, proporţionale şi cu efect de descurajare, în cazul în care acestea nu îşi respectă obligaţiile care le revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) 2019/943 sau al oricărei decizii relevante şi cu forţă juridică obligatorie a autorităţii de reglementare sau a ACER, ori să propună unei instanţe competente să impună astfel de sancţiuni.

(5)Pe lângă atribuţiile care le revin în temeiul alineatelor (1) şi (3) de la prezentul articol, în cazul desemnării unui operator de sistem independent în temeiul articolului 44, autorităţile de reglementare:

b)monitorizează relaţiile şi schimbul de informaţii dintre proprietarul sistemului de transport şi operatorul de sistem independent, în vederea garantării respectării de către acesta din urmă a obligaţiilor sale şi, în special, aprobă contracte şi acţionează ca autorităţi de soluţionare a litigiilor dintre operatorul de sistem independent şi proprietarul sistemului de transport în ceea ce priveşte plângerile înaintate de oricare dintre aceştia în conformitate cu articolul 60 alineatul (2);

(6)Pe lângă atribuţiile şi competenţele care le revin în temeiul alineatelor (1) şi (3) de la prezentul articol, în cazul desemnării unui operator de transport şi de sistem în temeiul capitolului VI secţiunea 3, autorităţilor de reglementare le sunt acordate cel puţin următoarele atribuţii şi competenţe:

(7)Cu excepţia cazurilor în care ACER are competenţa de a stabili şi de a aproba clauzele şi condiţiile sau metodologiile de punere în aplicare a codurilor de reţea şi a orientărilor în temeiul capitolului VII din Regulamentul (UE) 2019/943 în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/942 deoarece este necesar ca acestea să fie coordonate între ele, autorităţile de reglementare răspund de stabilirea sau de aprobarea, cu suficient timp înainte de intrarea lor în vigoare, cel puţin a metodologiilor naţionale folosite pentru calcularea sau stabilirea clauzelor şi condiţiilor referitoare la:

(10)Autorităţile de reglementare monitorizează gestionarea congestiilor în cadrul sistemelor naţionale de energie electrică, inclusiv capacităţile de interconexiune, şi punerea în aplicare a normelor de gestionare a congestiilor. În acest sens, operatorii de transport şi de sistem sau operatorii pieţei prezintă autorităţilor de reglementare normele lor de gestionare a congestiilor, inclusiv cele de alocare a capacităţilor. Autorităţile de reglementare pot cere modificări ale acestor norme.

Art. 60: Decizii şi plângeri

(1)Autorităţile de reglementare au competenţa de a solicita operatorilor de transport şi de sistem şi operatorilor de distribuţie să modifice, dacă este necesar, condiţiile şi inclusiv tarifele sau metodologiile menţionate la articolul 59 din prezenta directivă, în scopul de a asigura proporţionalitatea acestora, precum şi aplicarea lor într-un mod nediscriminatoriu, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2019/943. În cazul unor întârzieri în ceea ce priveşte stabilirea tarifelor de transport şi distribuţie, autorităţile de reglementare sunt împuternicite să stabilească sau să aprobe tarife sau metodologii de transport şi distribuţie provizorii şi să adopte măsurile compensatorii corespunzătoare, dacă tarifele sau metodologiile finale se abat de la aceste tarife sau metodologii provizorii.

(2)Orice parte care depune o plângere împotriva unui operator de transport şi de sistem sau de distribuţie referitoare la obligaţiile care revin operatorului în temeiul prezentei directive poate înainta această plângere autorităţii de reglementare care, acţionând ca autoritate de soluţionare a litigiilor, emite o decizie în termen de două luni de la data primirii plângerii. Acest termen poate fi prelungit cu două luni în cazul în care autoritatea de reglementare are nevoie de informaţii suplimentare. Acest termen extins poate fi prelungit în continuare cu acordul reclamantului. Decizia autorităţii de reglementare produce efecte obligatorii până la o eventuală hotărâre contrarie pronunţată în urma unei căi de atac.

(3)Orice parte care se consideră lezată şi care are dreptul de a contesta o decizie privind metodologiile luată în temeiul articolului 59 sau, în cazul în care autorităţile de reglementare au obligaţia de a se consulta, o decizie privind metodologiile sau tarifele propuse, poate să depună o contestaţie în vederea revizuirii respectivei decizii sau propuneri de decizie, în termen de două luni de la publicarea acesteia sau într-un termen mai scurt prevăzut de statele membre. Contestaţia nu are efect suspensiv.

Art. 61: Cooperarea regională între autorităţile de reglementare în ceea ce priveşte aspectele transfrontaliere

(2)Autorităţile de reglementare cooperează cel puţin la nivel regional în scopul:

a)de a încuraja crearea de mecanisme operaţionale necesare pentru a permite o gestionare optimă a reţelei, de a promova bursele comune de energie electrică şi alocarea capacităţii de interconexiune transfrontalieră, precum şi de a permite un nivel adecvat al capacităţii de interconexiune, inclusiv prin intermediul unor noi interconectări, în interiorul regiunii şi între regiuni, permiţând astfel dezvoltarea unei concurenţe efective şi îmbunătăţirea siguranţei alimentării cu energie electrică, fără a face discriminări între furnizorii din diferite state membre;

Art. 62: Atribuţiile şi competenţele autorităţilor de reglementare cu privire la centrele de coordonare regionale

(1)În strânsă coordonare, autorităţile de reglementare regionale din regiunea de operare a sistemului în care se înfiinţează un centru de coordonare regional:

f)asigură respectarea obligaţiilor prevăzute în prezenta directivă şi în alte acte legislative relevante ale Uniunii, în special în privinţa aspectelor transfrontaliere, şi se consultă pentru a identifica împreună cazurile de nerespectare a obligaţiilor de către centrele de coordonare regionale; în cazul în care autorităţile de reglementare nu au reuşit să ajungă la un acord în termen de patru luni de la începerea consultărilor în ceea ce priveşte identificarea împreună a cazurilor de nerespectare, chestiunea este adusă la cunoştinţa ACER în vederea luării unei decizii, în temeiul articolului 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/942;

(2)Statele membre se asigură că autorităţilor de reglementare le sunt conferite competenţele care le permit să îşi îndeplinească în mod eficient şi rapid atribuţiile menţionate la alineatul (1). În acest scop, autorităţile de reglementare au cel puţin următoarele competenţe:

(3)Autoritatea de reglementare situată în statul membru unde îşi are sediul centrul de coordonare regional este competentă să aplice sancţiuni efective, proporţionale şi cu efect de descurajare centrului de coordonare regional, în cazul în care acesta nu îşi respectă obligaţiile care îi revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) 2019/943 sau al oricărei decizii relevante şi cu forţă juridică obligatorie a autorităţii de reglementare sau a ACER, ori să propună unei instanţe competente să impună astfel de sancţiuni.

Art. 63: Conformitatea cu codurile de reţea şi cu orientările

(5)În cazul în care, fie în termen de două luni după ce a fost informată de către ACER în conformitate cu alineatul (3), ori de către o autoritate de reglementare în conformitate cu alineatul (4), fie din proprie iniţiativă în termen de trei luni de la data deciziei, Comisia consideră că respectiva decizie a autorităţii de reglementare ridică îndoieli majore în ceea ce priveşte compatibilitatea cu codurile de reţea şi cu orientările menţionate în prezenta directivă sau în capitolul VII din Regulamentul (UE) 2019/943, Comisia poate decide examinarea mai detaliată a cazului. Într-o astfel de situaţie, Comisia invită autoritatea de reglementare şi părţile la procedură să îşi prezinte observaţiile.

Art. 64: Evidenţa datelor

(1)Statele membre solicită furnizorilor să păstreze la dispoziţia autorităţilor naţionale, inclusiv a autorităţii de reglementare, a autorităţilor naţionale din domeniul concurenţei şi a Comisiei, timp de cel puţin cinci ani, în scopul îndeplinirii atribuţiilor care le revin, datele relevante cu privire la toate tranzacţiile din cadrul contractelor de furnizare de energie electrică şi al instrumentelor derivate din domeniul energiei electrice încheiate cu clienţi angro şi cu operatori de transport şi de sistem.

CAPITOLUL VIII:DISPOZIŢII FINALE

Art. 65: Condiţii de concurenţă echitabile

Art. 66: Derogări

(1)Statele membre care pot demonstra că au probleme majore la exploatarea sistemelor conectate mici şi a sistemelor izolate mici pot solicita Comisiei derogări de la dispoziţiile relevante din articolele 7 şi 8 şi din capitolele IV, V şi VI.

(2)Derogările acordate de Comisie menţionate la alineatul (1) sunt limitate în timp şi sunt supuse anumitor condiţii care vizează creşterea concurenţei şi integrarea cu piaţa internă şi care garantează faptul că derogările nu împiedică tranziţia către energia din surse regenerabile, mai multă flexibilitate, stocarea energiei, electromobilitate şi consum dispecerizabil.

(3)Articolul 43 nu se aplică în ceea ce priveşte Cipru, Luxemburg şi Malta. În plus, articolele 6 şi 35 nu se aplică în ceea ce priveşte Malta, iar articolele 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50 şi 52 nu se aplică în ceea ce priveşte Cipru.

În sensul articolului 43 alineatul (1) litera (b), noţiunea de "întreprindere care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare" nu se referă la clienţii finali care desfăşoară oricare dintre funcţiile de producere şi/sau de furnizare a energiei electrice, fie direct, fie prin intermediul unei întreprinderi asupra căreia îşi exercită controlul, fie individual, fie în comun, cu condiţia ca, din punctul de vedere al mediei anuale, clienţii finali, inclusiv cotele lor de energie electrică produsă în întreprinderile controlate să fie consumatori neţi de energie electrică şi cu condiţia ca valoarea economică a energiei electrice pe care o vând terţilor să fie nesemnificativă ca proporţie în cadrul celorlalte activităţi comerciale pe care le desfăşoară.

(6)Prin derogare de la articolul 40 alineatul (4), operatorii de transport şi de sistem din Estonia, Letonia şi Lituania se pot baza pe serviciile de echilibrare furnizate de furnizorii interni de stocare a energiei electrice, de întreprinderile conexe operatorilor de transport şi de sistem şi de alte instalaţii deţinute de operatorii de transport şi de sistem.

(7)Prin derogare de la articolul 40 alineatul (4) şi de la articolul 54 alineatul (2), Cipru poate permite operatorului său de transport şi de sistem să deţină, să dezvolte, să gestioneze şi să exploateze instalaţii de stocare a energiei fără a urma o procedură de licitaţie deschisă, transparentă şi nediscriminatorie.

Art. 66^a: Accesul la energie la preţuri accesibile în timpul unei crize a preţurilor la energie electrică

(1)Consiliul poate declara, la propunerea Comisiei, printr-o decizie de punere în aplicare, o criză a preţurilor energiei electrice la nivel regional sau la nivelul Uniunii, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(6)În cazul în care Consiliul a adoptat o decizie de punere în aplicare în temeiul alineatului (1), statele membre pot aplica, pe durata valabilităţii deciziei respective, intervenţii publice specifice temporare în ceea ce priveşte stabilirea preţurilor de furnizare a energiei electrice către întreprinderile mici şi mijlocii. Astfel de intervenţii publice:

(7)În cazul în care Consiliul a adoptat o decizie de punere în aplicare în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, statele membre pot, pe durata valabilităţii deciziei respective, prin derogare de la articolul 5 alineatul (7) litera (c), atunci când aplică intervenţii publice specifice în stabilirea preţurilor de furnizare a energiei electrice în temeiul articolului 5 alineatul (6) sau al alineatului (6) de la prezentul articol, să stabilească, în mod excepţional şi temporar, un preţ de furnizare a energiei electrice sub nivelul costurilor, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(8)În timp util înainte de expirarea duratei de valabilitate specificate în temeiul alineatului (2), Comisia evaluează dacă sunt îndeplinite în continuare condiţiile prevăzute la alineatul (1). În cazul în care consideră că sunt îndeplinite în continuare condiţiile prevăzute la alineatul (1), Comisia prezintă Consiliului o propunere de prelungire a duratei de valabilitate a deciziei de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (1). În cazul în care Consiliul decide să prelungească durata de valabilitate, alineatele (6) şi (7) se aplică pe durata prelungită.

Art. 67: Exercitarea delegării de competenţe

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 61 alineatul (5) şi articolul 63 alineatul (9) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 61 alineatul (5) şi al articolului 63 alineatul (9) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 69: Monitorizarea, evaluarea şi raportarea efectuate de către Comisie

(2)Până la 31 decembrie 2025, Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentei directive şi prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport. Dacă este cazul, Comisia prezintă o propunere legislativă, simultan sau ulterior transmiterii raportului.

Art. 71: Transpunere

(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 2-5, articolului 6 alineatele (2) şi (3), articolului 7 alineatul (1), articolului 8 alineatul (2) literele (j) şi (l), articolului 9 alineatul (2), articolului 10 alineatele (2)-(12), articolelor 11-24, articolelor 26, 28 şi 29, articolelor 31-34, articolului 36, articolului 38 alineatul (2), articolelor 40 şi 42, articolului 46 alineatul (2) litera (d), articolelor 51 şi 54, articolelor 57-59, articolelor 61-63, articolului 70 punctele 1-3, articolului 70 punctul 5 litera (b), articolului 70 punctul 6 şi anexelor I şi II până la 31 decembrie 2020. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective.

Atunci când statele membre adoptă respectivele dispoziţii, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea conţin, de asemenea, o menţiune care precizează că trimiterile, în acte cu putere de lege şi acte administrative în vigoare, la directiva abrogată prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri şi de formulare a unei astfel de menţiuni.

Art. 73: Intrarea în vigoare

- Articolul 6 alineatul (1), articolul 7 alineatele (2)-(5), articolul 8 alineatul (1), articolul 8 alineatul (2) literele (a)-(i) şi litera (k), articolul 8 alineatele (3) şi (4), articolul 9 alineatele (1), (3), (4) şi (5), articolul 10 alineatele (2)-(10), articolele 25, 27, 30, 35 şi 37, articolul 38 alineatele (1), (3) şi (4), articolele 39, 41, 43, 44 şi 45, articolul 46 alineatul (1), articolul 46 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) şi literele (e)-(h), articolul 46 alineatele (3)-(6), articolele 47-50, articolele 52, 53, 55, 56, 60, 64 şi 65 se aplică de la 1 ianuarie 2021.

ANEXA nr. I:CERINŢE MINIME PRIVIND FACTURAREA ŞI INFORMAŢIILE REFERITOARE LA FACTURARE

1.Informaţii minime care sunt incluse în factură şi în informaţiile de facturare

1.2.Următoarele informaţii esenţiale sunt prezentate în mod vizibil clienţilor finali în facturile lor şi în informaţiile de facturare, evidenţiate în mod distinct faţă de celelalte elemente ale facturii şi ale informaţiilor de facturare:

1.3.În cazul în care facturile au la bază consumul real sau o citire de la distanţă de către operator, următoarele informaţii sunt puse la dispoziţia clienţilor finali în sau împreună cu facturile lor şi facturile de regularizare periodice sau le sunt semnalate în cadrul acestora:

2.Frecvenţa facturării şi furnizarea informaţiilor de facturare:

(b)în cazul în care clientul final nu dispune de un contor care permite citirea de la distanţă de către operator sau în cazul în care clientul final a ales în mod activ să blocheze citirea de la distanţă în conformitate cu dreptul intern, informaţiile de facturare exacte, bazate pe consumul real, sunt puse la dispoziţia clientului final cel puţin o dată la fiecare şase luni sau o dată la fiecare trei luni, dacă se solicită acest lucru ori în cazul în care clientul final a optat să primească facturi electronice;

(c)în cazul în care clientul final nu dispune de un contor care permite citirea de la distanţă de către operator sau în cazul în care clientul final a ales în mod activ să blocheze citirea de la distanţă în conformitate cu dreptul intern, obligaţiile prevăzute la literele (a) şi (b) pot fi îndeplinite printr-un sistem de autocitire periodică de către clientul final, în cadrul căruia acesta comunică operatorului citirile propriului contor; factura sau informaţiile de facturare pot fi bazate pe o estimare a consumului sau pe o sumă forfetară numai în cazul în care clientul final nu a transmis o citire a contorului pentru o perioadă de facturare determinată;

3.Defalcarea preţului pentru clientul final

4.Acces la informaţii suplimentare privind consumul anterior

5.Precizarea surselor de energie

(b)informaţii despre impactul asupra mediului, cel puţin în ceea ce priveşte emisiile de CO₂ şi deşeurile radioactive rezultate din producerea de energie electrică pe baza mixului de energie global al furnizorului din anul precedent.

ANEXA nr. II:SISTEME DE CONTORIZARE INTELIGENTĂ

2.O astfel de evaluare ţine seama de metodologia unei analize cost-beneficiu şi de funcţionalităţile minime ale sistemelor de contorizare inteligentă prevăzute în Recomandarea 2012/148/UE a Comisiei (¹), precum şi de cele mai bune tehnici disponibile pentru asigurarea celui mai înalt nivel de securitate cibernetică şi de protecţie a datelor.

3.Sub rezerva acestei evaluări, statele membre sau, în cazul în care un stat membru a prevăzut astfel, autoritatea competentă desemnată, pregătesc un calendar cu un obiectiv de maximum 10 ani pentru introducerea sistemelor de contorizare inteligentă. În cazul în care instalarea sistemelor de contorizare inteligentă beneficiază de o evaluare pozitivă, cel puţin 80 % dintre clienţii finali trebuie să dispună de contoare inteligente în termen de şapte ani de la data evaluării lor pozitive sau până în 2024 în cazul statelor membre care au iniţiat introducerea sistematică a sistemelor de contorizare inteligentă înainte de 4 iulie 2019.

ANEXA nr. IV:TABEL DE CORESPONDENŢĂ

Directiva 2009/72/CE	Prezenta directivă
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2	Articolul 2
-	Articolul 3
Articolul 33 şi articolul 41	Articolul 4
-	Articolul 5
Articolul 32	Articolul 6
Articolul 34	Articolul 7
Articolul 7	Articolul 8
Articolul 8	-
Articolul 3 alineatul (1)	Articolul 9 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (2)	Articolul 9 alineatul (2)
Articolul 3 alineatul (6)	Articolul 9 alineatul (3)
Articolul 3 alineatul (15)	Articolul 9 alineatul (4)
Articolul 3 alineatul (14)	Articolul 9 alineatul (5)
Articolul 3 alineatul (16)	-
Articolul 3 alineatul (4)	Articolul 10 alineatul (1)
Anexa I. 1 litera (a)	Articolul 10 alineatele (2) şi (3)
Anexa I. 1 litera (b)	Articolul 10 alineatul (4)
Anexa I. 1 litera (c)	Articolul 10 alineatul (5)
Anexa I. 1 litera (d)	Articolul 10 alineatele (6) şi (8)
-	Articolul 10 alineatul (7)
Anexa I. 1 litera (f)	Articolul 10 alineatul (9)
Anexa I. 1 litera (g)	Articolul 10 alineatul (10)
Articolul 3 alineatul (7)	Articolul 10 alineatul (11)
Anexa I. 1 litera (j)	Articolul 10 alineatul (12)
Articolul 3 alineatul (10)	-
Articolul 4	-
Articolul 5	-
Articolul 6	-
-	Articolul 11
Articolul 3 alineatul (5) litera (a) şi anexa I.1 litera (e)	Articolul 12
-	Articolul 13
-	Articolul 14
-	Articolul 15
-	Articolul 16
-	Articolul 17
-	Articolul 18
Articolul 3 alineatul (11)	Articolul 19 alineatul (1)
-	Articolul 19 alineatele (2)-(6)
-	Articolul 20
-	Articolul 21
-	Articolul 22
-	Articolul 23
-	Articolul 24
Articolul 3 alineatul (12)	Articolul 25
Articolul 3 alineatul (13)	Articolul 26
Articolul 3 alineatul (3)	Articolul 27
Articolul 3 alineatul (7)	Articolul 28 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (8)	Articolul 28 alineatul (2)
-	Articolul 29
Articolul 24	Articolul 30
Articolul 25	Articolul 31
-	Articolul 32
-	Articolul 33
-	Articolul 34
Articolul 26	Articolul 35
-	Articolul 36
Articolul 27	Articolul 37
Articolul 28	Articolul 38
Articolul 29	Articolul 39
Articolul 12	Articolul 40 alineatul (1)
-	Articolul 40 alineatele (2)-(8)
Articolul 16	Articolul 41
Articolul 23	Articolul 42
Articolul 9	Articolul 43
Articolul 13	Articolul 44
Articolul 14	Articolul 45
Articolul 17	Articolul 46
Articolul 18	Articolul 47
Articolul 19	Articolul 48
Articolul 20	Articolul 49
Articolul 21	Articolul 50
Articolul 22	Articolul 51
Articolul 10	Articolul 52
Articolul 11	Articolul 53
-	Articolul 54
Articolul 30	Articolul 55
Articolul 31	Articolul 56
Articolul 35	Articolul 57
Articolul 36	Articolul 58
Articolul 37 alineatul (1)	Articolul 59 alineatul (1)
Articolul 37 alineatul (2)	Articolul 59 alineatul (2)
Articolul 37 alineatul (4)	Articolul 59 alineatul (3)
-	Articolul 59 alineatul (4)
Articolul 37 alineatul (3)	Articolul 59 alineatul (5)
Articolul 37 alineatul (5)	Articolul 59 alineatul (6)
Articolul 37 alineatul (6)	Articolul 59 alineatul (7)
Articolul 37 alineatul (8)	-
Articolul 37 alineatul (7)	Articolul 59 alineatul (8)
-	Articolul 59 alineatul (9)
Articolul 37 alineatul (9)	Articolul 59 alineatul (10)
Articolul 37 alineatul (10)	Articolul 60 alineatul (1)
Articolul 37 alineatul (11)	Articolul 60 alineatul (2)
Articolul 37 alineatul (12)	Articolul 60 alineatul (3)
Articolul 37 alineatul (13)	Articolul 60 alineatul (4)
Articolul 37 alineatul (14)	Articolul 60 alineatul (5)
Articolul 37 alineatul (15)	Articolul 60 alineatul (6)
Articolul 37 alineatul (16)	Articolul 60 alineatul (7)
Articolul 37 alineatul (17)	Articolul 60 alineatul (8)
Articolul 38	Articolul 61
-	Articolul 62
Articolul 39	Articolul 63
Articolul 40	Articolul 64
Articolul 42	-
Articolul 43	Articolul 65
Articolul 44	Articolul 66
Articolul 45	-
-	Articolul 67
Articolul 46	Articolul 68
Articolul 47	Articolul 69
-	Articolul 70
Articolul 49	Articolul 71
Articolul 48	Articolul 72
Articolul 50	Articolul 73
Articolul 51	Articolul 74
-	Anexa I punctele 1-4
Articolul 3 alineatul (9)	Anexa I. 5
Anexa I. 2	Anexa II
-	Anexa III
-	Anexa IV