Directiva 944/05-iun-2019 privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică şi de modificare a Directivei 2012/27/UE

Acte UE

Jurnalul Oficial 158L

În vigoare
Versiune de la: 17 Noiembrie 2025
Directiva 944/05-iun-2019 privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică şi de modificare a Directivei 2012/27/UE
Dată act: 5-iun-2019
Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene
(reformare)
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 194 alineatul (2),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 288, 31.8.2017, p. 91.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),
(2)JO C 342, 12.10.2017, p. 79.
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),
(3)Poziţia Parlamentului European din 26 martie 2019 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 22 mai 2019.
întrucât:
(1)Directivei 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului urmează a-i fi aduse anumite modificări (4). Este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea respectivei directive.
(4)Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 55).
(2)Piaţa internă de energie electrică, care a fost implementată treptat în întreaga Uniune începând cu 1999, are drept obiectiv ca, prin organizarea unor pieţe competitive de energie electrică la nivel transfrontalier, să ofere tuturor clienţilor finali din Uniune, indiferent dacă sunt persoane fizice sau juridice, posibilităţi reale de alegere, precum şi noi oportunităţi de afaceri, preţuri competitive, semnale eficiente în materie de investiţii, îmbunătăţirea calităţii serviciilor, precum şi să contribuie la siguranţa alimentării cu energie electrică şi la dezvoltarea durabilă.

(3)Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (5) şi Directiva 2009/72/CE au adus contribuţii semnificative la crearea pieţei interne de energie electrică. Cu toate acestea, sistemul energetic al Uniunii trece printr-o profundă transformare. Obiectivul comun de decarbonizare a sistemului energetic creează noi oportunităţi şi provocări pentru participanţii la piaţă. În acelaşi timp, progresele tehnologice permit noi forme de participare a consumatorilor şi de cooperare transfrontalieră. Este necesară adaptarea normelor pieţei din Uniune la o nouă realitate a pieţei.
(5)Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică şi de abrogare a Directivei 96/92/CE (JO L 176, 15.7.2003, p. 37), abrogată şi înlocuită, de la 2 martie 2011, de Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 55).
(4)Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015 intitulată "O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice" defineşte viziunea unei uniuni energetice care pune cetăţenii în prim-plan, în care cetăţenii îşi asumă rolul de motor al tranziţiei energetice, beneficiază de noi tehnologii pentru a-şi reduce facturile şi participă activ la piaţă şi în care consumatorii vulnerabili sunt protejaţi.
(5)Comunicarea Comisiei din 15 iulie 2015 intitulată "Noi avantaje pentru consumatorii de energie" a prezentat viziunea Comisiei asupra unei pieţe cu amănuntul care deserveşte mai bine consumatorii de energie, inclusiv prin crearea unei legături mai strânse între pieţele angro şi cu amănuntul. Cu ajutorul noilor tehnologii, societăţile de servicii energetice noi şi inovatoare ar trebui să le permită tuturor consumatorilor să participe pe deplin la tranziţia energetică, să îşi gestioneze consumul de energie în mod eficient astfel încât să economisească bani şi să contribuie la reducerea totală a consumului de energie.
(6)Comunicarea Comisiei din 15 iulie 2015 intitulată "Lansarea procesului de consultare publică privind o nouă organizare a pieţei energiei" a subliniat că trecerea de la producerea de energie electrică în instalaţii mari de producere centralizată la producerea descentralizată a energiei electrice din surse regenerabile şi la pieţe decarbonizate necesită adaptarea normelor actuale de comercializare a energiei electrice şi schimbarea rolurilor existente pe piaţă. Comunicarea a subliniat necesitatea de a organiza pieţele de energie electrică într-un mod mai flexibil şi de a integra pe deplin toţi actorii de pe piaţă, inclusiv producătorii de energie din surse regenerabile, noii furnizori de servicii energetice, stocarea energiei şi cererea flexibilă. La fel de important este ca Uniunea să investească urgent în interconectarea la nivelul Uniunii pentru transferul de energie prin sisteme de înaltă tensiune de transport al energiei electrice.
(7)În vederea creării unei pieţe interne de energie electrică, statele membre ar trebui să promoveze integrarea pieţelor lor naţionale şi cooperarea între operatorii de sistem la nivelul Uniunii şi la nivel regional, încorporând sistemele izolate care formează insule de energie electrică, încă prezente în Uniune.
(8)Pe lângă obiectivul de a răspunde noilor provocări, prezenta directivă urmăreşte să abordeze obstacolele care continuă să stea în calea finalizării pieţei interne de energie electrică. Un cadru de reglementare mai precis trebuie să contribuie la depăşirea problemelor actuale ale pieţelor naţionale fragmentate care sunt adeseori cauzate de un număr mare de intervenţii la nivel de reglementare. Astfel de intervenţii au condus la obstacole în calea furnizării de energie electrică în condiţii de egalitate, precum şi la costuri mai ridicate în comparaţie cu soluţiile bazate pe cooperarea transfrontalieră şi principiile bazate pe piaţă.
(9)Uniunea şi-ar îndeplini cel mai eficient obiectivele în materie de energie din surse regenerabile prin crearea unui cadru de piaţă care să răsplătească flexibilitatea şi inovarea. O piaţă funcţională de energie electrică reprezintă elementul esenţial care permite utilizarea energiei din surse regenerabile.
(10)Consumatorii joacă un rol esenţial în obţinerea flexibilităţii necesare pentru a adapta sistemul electroenergetic la producerea variabilă şi distribuită de energie electrică din surse regenerabile. Progresul tehnologic înregistrat în ceea ce priveşte gestionarea reţelelor şi producerea de energie electrică din surse regenerabile a deblocat multe oportunităţi pentru consumatori. Existenţa unei concurenţe sănătoase pe pieţele cu amănuntul este esenţială pentru a asigura introducerea, în funcţie de cerinţele pieţei, a unor servicii noi inovatoare care să răspundă nevoilor şi abilităţilor în continuă schimbare ale consumatorilor, sporind totodată flexibilitatea sistemului. Cu toate acestea, lipsa transmiterii către consumatori, în timp real sau în timp aproape real, a informaţiilor legate de consumul lor energetic i-a împiedicat pe aceştia să fie participanţi activi la piaţa energiei şi la tranziţia energetică. Prin abilitarea consumatorilor şi prin faptul de a le oferi instrumentele necesare pentru a-şi spori participarea pe piaţa de energie, inclusiv sub noi forme, se urmăreşte ca piaţa internă de energie electrică să aducă beneficii cetăţenilor din Uniune şi ca obiectivele Uniunii în materie de energie din surse regenerabile să fie atinse.
(11)Libertăţile pe care Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) le garantează cetăţenilor Uniunii - printre altele, libera circulaţie a mărfurilor, libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii - pot fi efective numai în cadrul unei pieţe deschise în totalitate, care le permite tuturor consumatorilor să îşi aleagă liber furnizorii şi tuturor furnizorilor să îşi livreze liber produsele clienţilor.
(12)Promovarea concurenţei loiale şi a accesului facil pentru diferiţi furnizori are o importanţă crucială pentru statele membre cu scopul de a permite consumatorilor să profite pe deplin de oportunităţile unei pieţe interne liberalizate în sectorul energiei electrice. Cu toate acestea, disfuncţionalităţi ale pieţei pot persista în sistemele periferice mici de energie electrică şi în sistemele care nu sunt conectate cu alte state membre, în cadrul cărora preţurile energiei electrice nu oferă semnalul potrivit pentru a stimula investiţiile şi, prin urmare, se impun soluţii specifice în vederea asigurării unui nivel adecvat de siguranţă a alimentării cu energie electrică.
(13)În scopul stimulării concurenţei şi al garantării furnizării de energie electrică la cel mai competitiv preţ, statele membre şi autorităţile de reglementare ar trebui să faciliteze accesul transfrontalier pentru noii furnizori de energie electrică provenită din diferite surse, precum şi pentru noii producători, noii furnizori de servicii de stocare a energiei şi de consum dispecerizabil.
(14)Statele membre ar trebui să se asigure că nu există obstacole nejustificate în cadrul pieţei interne de energie electrică în ceea ce priveşte intrarea pe piaţă, funcţionarea pieţei şi ieşirea de pe piaţă. În acelaşi timp, ar trebui să se clarifice că această obligaţie nu aduce atingere competenţelor pe care statele membre le păstrează în legătură cu ţările terţe. Această clarificare nu ar trebui interpretată ca permiţând unui stat membru să exercite competenţa exclusivă a Uniunii. De asemenea, ar trebui clarificat faptul că participanţii la piaţă din ţări terţe care îşi desfăşoară activitatea în cadrul pieţei interne trebuie să respecte legislaţia Uniunii şi dreptul intern, la fel ca toţi ceilalţi participanţi la piaţă.
(15)Normele pieţei permit intrarea şi ieşirea producătorilor şi furnizorilor pe baza evaluării proprii a viabilităţii economice şi financiare a operaţiunilor lor. Acest principiu nu este incompatibil cu posibilitatea ca statele membre să impună întreprinderilor din sectorul energiei electrice obligaţii de serviciu public de interes economic general, în conformitate cu tratatele, în special cu articolul 106 din TFUE şi cu prezenta directivă şi cu Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European şi al Consiliului (6).
(6)Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iunie 2019 privind piaţa internă de energie electrică (a se vedea pagina 54 din prezentul Jurnal Oficial).
(16)În concluziile sale, Consiliul European din 23-24 octombrie 2014 a afirmat necesitatea luării de către Comisie, cu sprijinul statelor membre, a unor măsuri urgente pentru a asigura îndeplinirea unui obiectiv de minim 10 % din interconexiunile de energie electrică existente, în regim de urgenţă şi cel târziu până în 2020, cel puţin pentru statele membre care nu au atins încă un nivel minim de integrare pe piaţa internă a energiei, şi anume statele baltice, Portugalia şi Spania, şi pentru statele membre care reprezintă principalul lor punct de acces pe piaţa internă a energiei. Consiliul European a afirmat şi necesitatea raportării periodice Consiliului European de către Comisie, urmărindu-se atingerea unui obiectiv de 15 % până în 2030.
(17)O interconectare fizică suficientă cu ţările învecinate este importantă pentru a permite statelor membre şi ţărilor învecinate să beneficieze de efectele pozitive ale pieţei interne, astfel cum se subliniază în Comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2017 intitulată "Consolidarea reţelelor energetice ale Europei" şi astfel cum se reflectă în planurile naţionale integrate privind energia şi clima în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului (7).
(7)Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanţa uniunii energetice şi a acţiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 şi (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE şi 2013/30/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE şi (UE) 2015/652 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).
(18)Pieţele de energie electrică diferă de alte pieţe, cum ar fi cele ale gazelor naturale, de exemplu prin faptul că presupun comercializarea unui produs care în prezent nu poate fi stocat cu uşurinţă şi care este produs utilizând o mare varietate de instalaţii de producere, inclusiv prin producere distribuită. Acest lucru se reflectă în abordări diferite în ceea ce priveşte tratamentul în materie de reglementare al capacităţilor de interconexiune din sectorul energiei electrice şi al gazelor. Integrarea pieţelor de energie electrică necesită un nivel ridicat de cooperare între operatorii de sisteme, participanţii la piaţă şi autorităţile de reglementare, în special în cazul în care energia electrică este tranzacţionată prin cuplarea pieţelor.
(19)Garantarea unor norme comune pentru o veritabilă piaţă internă şi alimentarea la scară largă cu energie electrică accesibilă tuturor ar trebui, de asemenea, să se regăsească printre obiectivele principale ale prezentei directive. În acest sens, preţurile de pe piaţă nedenaturate ar constitui stimulente pentru interconexiunile transfrontaliere şi pentru investiţii în noi instalaţii de producere a energiei electrice, conducând la convergenţa preţurilor pe termen lung.
(20)Preţurile de pe piaţă ar trebui să ofere stimulente adecvate pentru dezvoltarea reţelei şi pentru investiţii în noi instalaţii de producere a energiei electrice.
(21)Pe piaţa internă de energie electrică există mai multe tipuri de organizare a pieţei. Măsurile pe care statele membre ar putea să le adopte pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabile ar trebui să se bazeze pe cerinţe prioritare de interes general. Comisia ar trebui să fie consultată cu privire la compatibilitatea măsurilor respective cu dispoziţiile TFUE şi cu alte dispoziţii de drept al Uniunii.
(22)Statele membre ar trebui să îşi păstreze o putere discreţionară amplă de a impune obligaţii de serviciu public întreprinderilor din domeniul energiei electrice atunci când urmăresc obiective de interes economic general. Statele membre ar trebui să asigure clienţilor casnici şi, atunci când statele membre consideră că este necesar, întreprinderilor mici, dreptul de a se alimenta cu energie electrică de o calitate bine definită, la preţuri clar comparabile, transparente şi competitive. Cu toate acestea, obligaţiile de serviciu public sub forma unei reglementări a preţurilor pentru furnizarea energiei electrice constituie o măsură care denaturează în mod fundamental concurenţa şi care conduce adeseori la acumularea de deficite tarifare, la limitarea posibilităţilor de alegere ale consumatorului, la stimulente mai ineficiente pentru economisirea de energie şi pentru investiţii în eficienţa energetică, la scăderea calităţii serviciilor, la o implicare şi o satisfacţie reduse ale consumatorilor şi la restrângerea concurenţei, precum şi la prezenţa unui număr mai mic de produse şi servicii inovatoare pe piaţă. În consecinţă, statele membre ar trebui să utilizeze alte instrumente de politică, mai ales măsuri de politică socială bine direcţionate, pentru a garanta că cetăţenii lor îşi permit să se alimenteze cu energie electrică. Intervenţiile publice în stabilirea preţurilor pentru furnizarea energiei electrice ar trebui să se realizeze numai ca obligaţii de serviciu public şi sub rezerva unor condiţii specifice prevăzute în prezenta directivă. Liberalizarea totală a unei pieţe funcţionale de energie electrică cu amănuntul ar stimula concurenţa la nivelul preţurilor, şi nu numai, între furnizorii existenţi şi ar oferi stimulente pentru cei nou-intraţi pe piaţă, sporind astfel opţiunile consumatorilor şi satisfacţia acestora.
(23)Obligaţiile de serviciu public sub forma reglementării preţurilor de furnizare a energiei electrice ar trebui să fie utilizate fără a aduce atingere principiului pieţelor deschise, în circumstanţe şi cu beneficiari clar definiţi, şi ar trebui să aibă o durată limitată. Astfel de circumstanţe ar putea surveni, de exemplu, în cazul în care alimentarea este strict limitată, ducând la preţuri ale energiei electrice semnificativ mai mari decât în mod normal, sau în cazul unor disfuncţionalităţi ale pieţei în care intervenţiile autorităţilor de reglementare şi ale autorităţilor din domeniul concurenţei s-au dovedit a fi ineficace. Acest lucru ar afecta în mod disproporţionat gospodăriile şi, în special, clienţii vulnerabili care, comparativ cu consumatorii cu venituri ridicate, utilizează în mod obişnuit o cotă mai mare din venitul lor disponibil pentru facturile la energie. Pentru a atenua efectele de denaturare pe care obligaţiile de serviciu public le au la stabilirea preţurilor de furnizare a energiei electrice, statele membre care aplică astfel de intervenţii ar trebui să implementeze măsuri suplimentare, inclusiv măsuri de prevenire a denaturărilor în stabilirea preţurilor de pe piaţa angro. Statele membre ar trebui să se asigure că toţi beneficiarii preţurilor reglementate sunt în măsură să beneficieze pe deplin, atunci când doresc acest lucru, de ofertele de pe piaţa competitivă. În acest scop, beneficiarii respectivi trebuie să fie echipaţi cu sisteme de contorizare inteligentă şi să aibă acces la contracte de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice. În plus, aceştia ar trebui să fie informaţi în mod direct şi cu regularitate cu privire la ofertele şi la economiile disponibile pe piaţa competitivă, în special cu privire la contractele de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice, şi ar trebui să beneficieze de asistenţă pentru a răspunde ofertelor bazate pe piaţă şi a beneficia de pe urma acestora.
(24)Dreptul beneficiarilor preţurilor reglementate de a primi contoare inteligente individuale fără costuri suplimentare nu ar trebui să împiedice statelor membre să modifice funcţionalitatea sistemelor de contorizare inteligentă în cazul în care nu există infrastructură de contoare inteligente pentru că evaluarea costuri-beneficii în ceea ce priveşte introducerea sistemelor de contorizare inteligentă a fost negativă.
(25)Intervenţiile publice în reglementarea preţurilor de furnizare a energiei electrice nu ar trebui să conducă la subvenţionarea încrucişată directă între diferitele categorii de clienţi. În conformitate cu acest principiu, sistemele de preţuri nu trebuie să facă în mod explicit anumite categorii de clienţi să suporte costul intervenţiilor asupra preţurilor care afectează alte categorii de clienţi. De exemplu, un sistem de preţuri care presupune suportarea costului de furnizori sau de alţi operatori în mod nediscriminatoriu nu ar trebui considerate subvenţionare încrucişată directă.
(26)Pentru a menţine serviciile publice la un standard ridicat în cadrul Uniunii, este necesar ca toate măsurile luate de statele membre în vederea realizării obiectivelor prezentei directive să fie notificate periodic Comisiei. Comisia ar trebui să publice periodic un raport de analiză a măsurilor luate la nivel naţional pentru atingerea obiectivelor de serviciu public şi pentru compararea eficacităţii acestora, pentru a formula recomandări privind măsurile care trebuie luate la nivel naţional în vederea asigurării unor standarde ridicate ale serviciului public.
(27)Ar trebui ca statele membre să poată numi un furnizor de ultimă instanţă. Furnizorul respectiv ar putea fi departamentul de vânzări al unei întreprinderi integrate pe verticală, care realizează şi activitatea de distribuţie, cu condiţia ca acesta să respecte cerinţele în materie de separare din prezenta directivă.
(28)Ar trebui ca măsurile puse în aplicare de către statele membre pentru realizarea obiectivelor de coeziune economică şi socială să poată cuprinde, în special, punerea la dispoziţie de stimulente economice adecvate, folosindu-se, după caz, orice instrument existent la nivel naţional şi la nivelul Uniunii. Aceste instrumente pot include mecanisme de răspundere pentru garantarea investiţiei necesare.
(29)În măsura în care măsurile adoptate de statele membre pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu public constituie ajutoare de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, există obligaţia, în temeiul articolului 108 alineatul (3) din TFUE, de notificare a Comisiei cu privire la aceste ajutoare.
(30)Dreptul transsectorial oferă o bază solidă pentru protecţia consumatorului în cazul unei game largi de servicii energetice care există şi care s-ar putea dezvolta în viitor. Cu toate acestea, anumite drepturi contractuale de bază ale clienţilor ar trebui să fie stabilite în mod clar.
(31)Consumatorilor ar trebui să li se pună la dispoziţie, într-un limbaj simplu şi lipsit de ambiguităţi, informaţii referitoare la drepturile lor în raport cu sectorul energiei. Comisia a stabilit, după consultarea părţilor interesate, inclusiv a statelor membre, a autorităţilor de reglementare, a organizaţiilor de consumatori şi a întreprinderilor din domeniul energiei electrice, o listă de control a consumatorului de energie care oferă consumatorilor informaţii practice referitoare la drepturile lor. Această listă de control ar trebui să fie ţinută la zi, pusă la dispoziţia tuturor consumatorilor şi făcută publică.
(32)Există o serie de factori care împiedică consumatorii să acceseze şi să înţeleagă diferitele surse de informaţii despre piaţă pe care le au la dispoziţie, precum şi să acţioneze pe baza acestora. Ca atare, comparabilitatea ofertelor ar trebui îmbunătăţită, iar obstacolele în calea schimbării furnizorului ar trebui minimizate cât mai mult posibil fără a limita inutil posibilităţile de alegere ale consumatorilor.
(33)Încă se percep clienţilor mai mici, în mod direct sau indirect, o multitudine de comisioane pentru schimbarea furnizorului. Aceste comisioane fac mai dificilă identificarea celui mai bun produs sau serviciu şi reduc avantajul financiar imediat al schimbării furnizorului. Deşi eliminarea acestor comisioane ar putea limita opţiunile consumatorilor prin excluderea produselor care se bazează pe recompensarea fidelităţii consumatorilor, limitarea utilizării lor ar trebui să îmbunătăţească bunăstarea consumatorilor, implicarea lor şi concurenţa pe piaţă.
(34)Este probabil ca perioadele mai scurte pentru schimbarea furnizorului să încurajeze consumatorii să caute contracte mai bune de energie electrică şi să schimbe furnizorul. Introducerea sporită a tehnologiei informaţiilor va însemna că, până în anul 2026, procesul tehnic de schimbare a furnizorului, constând în înregistrarea unui nou furnizor în cadrul unui punct de contorizare la operatorul de pe piaţă, ar trebui în mod obişnuit să poată fi finalizat în decurs de 24 de ore în orice zi lucrătoare. Făcând abstracţie de alte etape din procesul de schimbare a furnizorului care trebuie finalizate înainte de iniţierea procesului tehnic, asigurarea, până la data menţionată, a unui proces tehnic de schimbare a furnizorului care să poată avea loc în termen de 24 de ore ar reduce la minimum perioadele necesare pentru o astfel de schimbare, contribuind la sporirea implicării consumatorilor şi a concurenţei pe piaţa cu amănuntul. În orice caz, durata totală a procesului de schimbare a furnizorului nu ar trebui să depăşească trei săptămâni de la data cererii clientului.
(35)Instrumentele independente de comparare, inclusiv site-urile internet, oferă clienţilor mai mici un mijloc eficient de a evalua avantajele diverselor oferte de energie electrică disponibile pe piaţă. Astfel de instrumente duc la costuri de căutare a informaţiilor mai mici, întrucât clienţii nu mai trebuie să strângă informaţii de la fiecare furnizor şi prestator de servicii în parte. Astfel de instrumente pot asigura echilibrul corect între necesitatea ca informaţiile să fie clare şi concise şi necesitatea ca acestea să fie complete şi cuprinzătoare. Aceste instrumente ar trebui să urmărească includerea unei game cât mai largi de oferte disponibile şi acoperirea cât mai completă a pieţei pentru a oferi clientului o imagine reprezentativă. Este esenţial să se asigure clienţilor mai mici accesul la cel puţin un instrument de comparare şi ca informaţiile prezentate de astfel de instrumente să fie demne de încredere, imparţiale şi transparente. În acest scop, statele membre ar putea să prevadă ca acest lucru să se realizeze prin intermediul unui instrument de comparare gestionat de o autoritate naţională sau de o societate privată.
(36)Existenţa unor mecanisme independente de soluţionare alternativă a litigiilor, eficace şi accesibile tuturor clienţilor, de exemplu un mediator pentru energie, un organism pentru consumatori sau o autoritate de reglementare, reprezintă garanţia unei mai mari protecţii a consumatorilor. Statele membre ar trebui să instituie proceduri rapide şi eficiente de gestionare a plângerilor.
(37)Toţi consumatorii ar trebui să poată beneficia de participarea directă la piaţă, în speţă adaptându-şi consumul în funcţie de semnalele pieţei, şi să beneficieze în schimb de preţuri mai scăzute la energie electrică sau de alte stimulente financiare. Există şanse mari ca avantajele obţinute prin această participare activă să sporească pe termen lung, atunci când consumatorii altfel pasivi vor conştientiza mai bine ce posibilităţi ar avea în calitate de clienţi activi şi când informaţiile privind posibilităţile de participare activă devin mai uşor accesibile şi mai bine cunoscute. Consumatorii ar trebui să poată participa la toate formele de consum dispecerizabil. Ca atare, consumatorii ar trebui să poată beneficia pe deplin de introducerea sistemelor de contorizare inteligentă şi, în cazul în care o astfel de introducere a fost evaluată negativ, ar trebui să poată opta pentru sisteme de contorizare inteligentă şi de contracte de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice. Astfel consumatorii ar putea să îşi adapteze consumul în funcţie de semnalele de preţ în timp real care reflectă valoarea şi costul energiei electrice sau ale transportului în diferite perioade, iar statele membre ar trebui să se asigure că expunerea consumatorilor la riscul asociat preţurilor angro rămâne la un nivel rezonabil. Consumatorii ar trebui să fie informaţi cu privire la beneficiile şi la riscurile potenţiale privind preţurile ale contractelor de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice. Statele membre ar trebui să se asigure deopotrivă că acei consumatori care nu doresc să participe în mod activ la piaţă nu sunt sancţionaţi. În schimb, aceştia ar trebui să le fie facilitată, în modul cel mai potrivit pentru condiţiile de pe piaţa internă, abilitatea de a lua decizii având cunoştinţă de opţiunile pe care le au la dispoziţie.
(38)Pentru a creşte la maximum beneficiile şi eficacitatea furnizării energiei electrice cu preţuri dinamice, statele membre ar trebui să evalueze posibilitatea ca proporţia componentelor fixe din facturile la energie electrică să devină mai dinamică sau să fie redusă şi, atunci când există această posibilitate, ar trebui să ia măsurile corespunzătoare.
(39)Toate grupurile de clienţi (industriali, comerciali şi casnici) ar trebui să aibă acces la pieţele de energie electrică pentru a-şi valorifica flexibilitatea şi pentru a-şi comercializa energia electrică autoprodusă. Clienţilor ar trebui să li se permită să fructifice în întregime avantajele oferite de agregarea producerii şi a furnizării de energie electrică la nivelul regiunilor mai mari şi să beneficieze de concurenţa transfrontalieră. Participanţii la piaţă implicaţi în agregare ar putea juca un rol important în calitate de intermediari între diversele grupuri de clienţi şi piaţă. În ceea ce priveşte agregarea independentă, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a alege modelul de implementare adecvat şi abordarea corespunzătoare în materie de guvernanţă, respectând totodată principiile generale prevăzute în prezenta directivă. Un astfel de model sau o astfel de abordare ar putea include alegerea unor principii bazate pe piaţă sau a unor principii de reglementare care oferă soluţii pentru respectarea prezentei directive, precum modelele în cadrul cărora dezechilibrele sunt decontate sau se introduc corecţii ale perimetrului. Modelul ales ar trebui să conţină norme echitabile şi transparente pentru a le permite agregatorilor independenţi să îşi îndeplinească rolul de intermediari şi să garanteze că clientul final beneficiază în mod adecvat de activităţile acestora. Produsele ar trebui definite pe toate pieţele de energie electrică, inclusiv pe pieţele serviciilor de sistem şi pe pieţele de capacităţi, astfel încât să se încurajeze participarea consumului dispecerizabil.
(40)Comunicarea Comisiei din 20 iulie 2016 intitulată "Strategia europeană pentru mobilitatea cu emisii scăzute" accentuează necesitatea decarbonizării sectorului transporturilor şi a reducerii emisiilor sale mai ales în zonele urbane şi subliniază contribuţia importantă pe care o poate avea electromobilitatea la realizarea acestor obiective. În plus, introducerea pe scară largă a electromobilităţii constituie un element important al tranziţiei energetice. Aşadar, normele pieţei stabilite în prezenta directivă ar trebui să contribuie la crearea unor condiţii favorabile tuturor tipurilor de vehicule electrice. În mod concret, ele ar trebui să garanteze dezvoltarea efectivă a unei reţele de puncte de reîncărcare, private şi cu acces public, pentru vehicule electrice şi să asigure integrarea eficientă a încărcării vehiculelor în procesul de exploatare a sistemului.
(41)Consumul dispecerizabil are un rol central pentru a permite încărcarea inteligentă a vehiculelor electrice şi, prin urmare, pentru a permite integrarea eficientă a vehiculelor electrice în reţeaua electrică, fapt care va fi crucial pentru procesul de decarbonizare a transporturilor.
(42)Consumatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a consuma, de a stoca şi de a vinde energie electrică autoprodusă pe piaţă şi de a participa la toate pieţele de energie electrică oferind flexibilitate sistemului, de exemplu, prin stocarea energiei, cum ar fi în cazul vehiculelor electrice, prin consumul dispecerizabil sau prin scheme de eficienţă energetică. Noutăţile tehnologice vor facilita aceste activităţi în viitor. Cu toate acestea, există obstacole juridice şi comerciale, inclusiv, de exemplu, taxe disproporţionate pe electricitatea consumată intern, obligaţii de a introduce în reţea energia electrică autoprodusă, şi sarcini administrative, cum ar fi cerinţa impusă consumatorilor care autoproduc energie electrică pe care o vând către reţea de a îndeplini cerinţele pentru furnizori etc. Ar trebui eliminate astfel de obstacole care împiedică consumatorii să autoproducă energie electrică şi să consume, să stocheze sau să vândă pe piaţă energia electrică autoprodusă, însă ar trebui să se asigure, totodată, că aceşti consumatori contribuie în mod adecvat la costurile sistemului. Statele membre ar trebui să poată să prevadă în dreptul lor intern dispoziţii diferite de reglementare a impozitelor şi a taxelor pentru clienţii activi la nivel individual şi pentru cei care acţionează în comun, precum şi pentru clienţii casnici şi alţi clienţi finali.
(43)Tehnologiile producerii distribuite de energie şi abilitarea consumatorilor au făcut ca energia comunitară să devină o modalitate eficientă şi rentabilă de a răspunde nevoilor şi aşteptărilor cetăţenilor în ceea ce priveşte sursele de energie, serviciile şi participarea la nivel local. Energia comunitară oferă o opţiune incluzivă ca toţi consumatorii să aibă un interes direct în a produce, a consuma sau a partaja energie. Iniţiativele în domeniul energiei comunitare se axează în primul rând pe furnizarea unei energii accesibile de un anumit tip, precum energia din surse regenerabile, membrilor sau acţionarilor lor, şi nu pe profit, cum ar face o întreprindere tradiţională din domeniul energiei. Prin dialogul direct cu consumatorii, iniţiativele în domeniul energiei comunitare îşi demonstrează potenţialul de a înlesni adoptarea noilor tehnologii şi modele de consum, inclusiv a reţelelor de distribuţie inteligente şi a consumului dispecerizabil, într-un mod integrat. Totodată, energia comunitară poate face să progreseze eficienţa energetică la nivelul gospodăriilor şi poate contribui la combaterea sărăciei energetice prin reducerea consumului şi scăderea tarifelor de furnizare a energiei electrice. Energia comunitară permite, de asemenea, participarea la pieţele de energie electrică a anumitor grupuri de clienţi casnici care altfel nu ar fi putut participa. Acolo unde au fost gestionate cu succes, iniţiativele de acest tip au adus comunităţii beneficii economice, sociale şi de mediu care depăşesc simplele beneficii rezultate din furnizarea de servicii energetice. Prezenta directivă urmăreşte recunoaşterea anumitor categorii de iniţiative cetăţeneşti în materie de energie la nivelul Uniunii drept "comunităţi de energie ale cetăţenilor" pentru a le oferi acestora un cadru favorabil, un tratament corect, condiţii de concurenţă echitabile şi un catalog bine definit de drepturi şi obligaţii. Clienţilor casnici ar trebui să li se permită să participe voluntar la iniţiativele în domeniul energiei comunitare, precum şi să renunţe la participare fără să îşi piardă accesul la reţeaua exploatată de iniţiativa respectivă sau drepturile de consumatori. Accesul la o reţea a unei comunităţi de energie a cetăţenilor ar trebui acordat în condiţii echitabile, care să reflecte costurile.
(44)Posibilitatea de a fi membru al unei comunităţi de energie a cetăţenilor ar trebui să fie deschisă tuturor categoriilor de entităţi. Cu toate acestea, competenţele decizionale din cadrul unei comunităţi de energie a cetăţenilor ar trebui să fie limitate la membrii sau acţionarii care nu sunt implicaţi într-o activitate comercială pe scară largă şi pentru care sectorul energetic nu constituie un domeniu principal de activitate economică. Comunităţile de energie ale cetăţenilor sunt considerate o categorie de cooperare a cetăţenilor sau a actorilor locali care ar trebui să facă obiectul recunoaşterii şi protecţiei în temeiul dreptului Uniunii. Dispoziţiile referitoare la comunităţile de energie ale cetăţenilor nu exclud existenţa altor iniţiative cetăţeneşti, cum ar fi cele care decurg din acordurile de drept privat. Prin urmare, ar trebui ca statele membre să poată prevedea orice formă de entitate pentru comunităţile de energie ale cetăţenilor, de exemplu asociaţie, cooperativă, parteneriat, organizaţie non-profit sau întreprinderi mici şi mijlocii, cu condiţia ca entitatea respectivă să poată să exercite drepturi şi să se supună unor obligaţii în nume propriu.
(45)Dispoziţiile prezentei directive referitoare la comunităţile de energie ale cetăţenilor prevăd drepturi şi obligaţii, care ar putea decurge din alte drepturi şi obligaţii, deja existente, cum ar fi libertatea de contractare, normele privind schimbarea furnizorului, responsabilităţile operatorului de distribuţie, normele privind tarifele de reţea sau obligaţiile de echilibrare.
(46)Comunităţile de energie ale cetăţenilor constituie un nou tip de entitate din cauza structurii componenţei, a cerinţelor în materie de guvernanţă şi a scopului acestora. Comunităţilor de energie ale cetăţenilor ar trebui să li se permită să îşi desfăşoare activitatea pe piaţă în condiţii de concurenţă echitabile, fără denaturarea concurenţei, şi ar trebui să le revină aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi celorlalte întreprinderi din domeniul energiei electrice, în mod nediscriminatoriu şi proporţional. Drepturile şi obligaţiile ar trebui să se aplice în conformitate cu rolurile pe care şi le asumă, cum ar fi rolurile de clienţi finali, producători, furnizori sau operatori de distribuţie. Comunităţile de energie ale cetăţenilor nu ar trebui să se confrunte cu restricţii în materie de reglementare dacă aplică tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor existente sau viitoare pentru a partaja energie electrică din active de producere în cadrul comunităţii de energie a cetăţenilor, între membrii sau acţionarii acesteia, pe baza principiilor pieţei, de exemplu compensând componenta energetică a membrilor sau acţionarilor care utilizează producţia disponibilă în cadrul comunităţii, chiar şi prin intermediul reţelei publice, cu condiţia ca ambele puncte de contorizare să aparţină comunităţii. Partajarea energiei electrice le permite membrilor sau acţionarilor să fie alimentaţi cu energie electrică de la centralele de producere din cadrul comunităţii, fără a fi în proximitatea fizică directă a instalaţiei de producere sau în spatele unui singur punct de contorizare. În cazul în care energia electrică este partajată, partajarea nu ar trebui să influenţeze perceperea tarifelor de reţea, a altor tipuri de tarife şi a taxelor legate de fluxurile de energie electrică. Partajarea ar trebui să fie facilitată în conformitate cu obligaţiile şi cu intervalele corecte pentru echilibrare, contorizare şi decontare. Dispoziţiile prezentei directive referitoare la comunităţile de energie ale cetăţenilor nu aduc atingere competenţei statelor membre de a elabora şi a-şi pune în aplicare politicile pentru sectorul energetic legate de tarifele de reţea şi de alte tarife sau să elaboreze şi să implementeze sisteme de finanţare a politicii energetice şi partajarea costurilor, cu condiţia ca politicile respective să fie nediscriminatorii şi legale.
(47)Prezenta directivă le conferă statele membre posibilitatea de a permite comunităţilor de energie ale cetăţenilor să devină un operator de distribuţie fie în temeiul regimului general, fie în calitate de aşa-numit "operator de distribuţie închis". Odată ce unei comunităţi de energie a cetăţenilor i se acordă statutul de operator de distribuţie, aceasta ar trebui să se supună aceloraşi obligaţii ca operatorii de distribuţie şi ar trebui să i se aplice acelaşi tratament egal ca acestora. Dispoziţiile prezentei directive referitoare la comunităţile de energie ale cetăţenilor clarifică doar aspectele legate de exploatarea sistemului de distribuţie care ar putea fi relevante pentru comunităţile de energie ale cetăţenilor, în timp ce alte aspecte privind exploatarea sistemului de distribuţie se aplică în conformitate cu dispoziţiile privind operatorii de distribuţie.
(48)Facturile de energie sunt mijloace importante de informare a clienţilor finali. Pe lângă datele referitoare la consum şi costuri, ele pot cuprinde şi alte informaţii care îi ajută pe consumatori să îşi compare avantajele contractului actual cu alte oferte. Cu toate acestea, disensiunile legate de facturi sunt o cauză obişnuită a plângerilor consumatorilor, un factor care contribuie la înregistrarea constantă a unor niveluri scăzute ale satisfacţiei consumatorilor şi ale implicării în sectorul energiei electrice. Prin urmare, este necesar ca facturile să devină mai clare şi mai uşor de înţeles şi să se asigure că facturile şi informaţiile de facturare afişează în mod vizibil un număr limitat de elemente care prezintă informaţii importante necesare pentru a permite consumatorilor să îşi regleze consumul de energie, să compare ofertele şi să îşi schimbe furnizorii. Alte elemente de informare ar trebui să fie puse la dispoziţia clienţilor finali în facturile lor ori împreună cu acestea sau să fie semnalate în cadrul acestora. Astfel de elemente ar trebui să fie afişate în factură sau într-un document separat anexat acesteia, sau factura ar trebui să conţină o trimitere la locul în care clientul final poate găsi cu uşurinţă informaţiile relevante pe un site, prin intermediul unei aplicaţii sau prin alte mijloace.
(49)Furnizarea periodică de informaţii de facturare exacte, bazate pe consumul real de energie electrică, facilitată de contorizarea inteligentă, este importantă pentru a ajuta clienţii să îşi controleze consumul de energie electrică şi costurile aferente. Cu toate acestea, clienţii, în special clienţii casnici, ar trebui să aibă acces la modalităţi flexibile de efectuare a plăţilor pentru facturile lor. De exemplu, clienţilor li s-ar putea furniza informaţii de facturare frecvente, aceştia plătind însă doar trimestrial, sau ar putea exista produse care presupun plata aceleiaşi sume de către client în fiecare lună, independent de consumul real.
(50)Dispoziţiile referitoare la facturare din Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (8) ar trebui actualizate, simplificate şi transferate în prezenta directivă, unde se potrivesc mai bine.
(8)Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficienţa energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE şi 2010/30/UE şi de abrogare a Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1).
(51)Statele membre ar trebui să încurajeze modernizarea reţelelor de distribuţie, spre exemplu, prin introducerea de reţele inteligente care ar trebui construite astfel încât să încurajeze producerea descentralizată şi eficienţa energetică.
(52)Implicarea consumatorilor necesită stimulente şi tehnologii adecvate, precum sistemele de contorizare inteligentă. Sistemele de contorizare inteligentă abilitează consumatorii, deoarece le permit acestora să primească informaţii precise în timp aproape real cu privire la consumul sau producţia lor şi să îşi gestioneze consumul mai bine, să participe şi să obţină beneficii de pe urma programelor şi a altor servicii legate de consumul dispecerizabil, precum şi să îşi reducă facturile la energie electrică. Sistemele de contorizare inteligentă le permite, de asemenea, operatorilor de distribuţie să aibă o vizibilitate mai bună asupra reţelelor lor şi, în consecinţă, să îşi reducă costurile de funcţionare şi de întreţinere şi să transfere aceste economii consumatorilor, prin aplicarea unor tarife mai mici de distribuţie.
(53)Atunci când se decide la nivel naţional asupra introducerii sistemelor de contorizare inteligentă, ar trebui să fie posibil ca această decizie să se bazeze pe o evaluare economică. Această evaluare economică ar trebui să ţină seama de beneficiile pe termen lung ale introducerii sistemelor de contorizare inteligentă pentru consumatori şi întregul lanţ valoric, precum gestionarea mai bună a reţelei, planificarea mai exactă şi identificarea pierderilor din reţea. În cazul în care evaluarea demonstrează că introducerea unor astfel de sisteme de măsurare este rentabilă doar în cazul consumatorilor cu un anumit consum de energie electrică, statele membre ar trebui să poată lua acest lucru în considerare atunci când introduc sisteme de contorizare inteligentă. Cu toate acestea, astfel de evaluări ar trebui să fie revizuite periodic, ca răspuns la schimbările semnificative ale ipotezelor subiacente, şi cel puţin din patru în patru ani, având în vedere ritmul rapid al evoluţiilor tehnologice.
(54)Statele membre care nu introduc în mod sistematic sisteme de contorizare inteligentă ar trebui să le ofere consumatorilor posibilitatea de a beneficia de instalarea unui contor inteligent, la cerere şi în condiţii echitabile şi rezonabile, şi ar trebui să le ofere toate informaţiile relevante. În cazul în care nu dispun de contoare inteligente, consumatorii ar trebui să aibă dreptul de a avea contoare care îndeplinesc cerinţele minime necesare pentru a le oferi informaţiile de facturare prevăzute în prezenta directivă.
(55)Pentru a sprijini participarea activă a consumatorilor pe pieţele de energie electrică, sistemele de contorizare inteligentă care urmează să fie introduse de statele membre pe teritoriile lor ar trebui să fie interoperabile şi să poată furniza datele necesare pentru sistemele consumatorilor de gestionare a energiei. În acest sens, statele membre ar trebui să acorde atenţia cuvenită utilizării standardelor relevante disponibile, inclusiv a celor care permit interoperabilitatea la nivelul modelului de date şi al aplicaţiei, a celor mai bune practici, precum şi a importanţei dezvoltării schimbului de date, a serviciilor de energie viitoare şi inovatoare, a introducerii reţelelor inteligente şi a pieţei interne de energie electrică. În plus, sistemele de contorizare inteligentă introduse nu ar trebui să reprezinte un obstacol pentru schimbarea furnizorului şi ar trebui să fie dotate cu funcţionalităţi adecvate care să ofere consumatorilor acces în timp aproape real la datele referitoare la consumul propriu, să le permită să îşi adapteze consumul de energie electrică şi, în măsura în care infrastructura de sprijin o permite, să îşi pună flexibilitatea la dispoziţia reţelei şi a întreprinderilor din domeniul energiei electrice, să fie recompensaţi pentru aceasta şi să realizeze economii la facturile de energie electrică.
(56)Un aspect esenţial în ceea ce priveşte alimentarea clienţilor îl reprezintă accesul la date obiective şi transparente privind consumul. În consecinţă, consumatorii ar trebui să aibă acces la datele proprii privind consumul şi la preţurile asociate şi la costurile serviciilor asociate consumului lor, astfel încât să poată invita concurenţii să le prezinte o ofertă pe baza acestor informaţii. Consumatorii ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a fi informaţi în mod corespunzător cu privire la consumul lor de energie electrică. Plăţile anticipate ar trebui să nu îi dezavantajeze în mod disproporţionat pe cei care le utilizează, iar diferitele sisteme de plată ar trebui să fie nediscriminatorii. Informaţiile privind costurile energiei, furnizate consumatorilor la intervale de timp suficient de frecvente, ar stimula economisirea de energie, deoarece ar oferi clienţilor date care reflectă direct efectele investiţiilor în eficienţa energetică şi ale schimbărilor comportamentului de consum. În acest sens, aplicarea deplină a Directivei 2012/27/UE va contribui la reducerea costurilor cu energia ale consumatorilor.
(57)În prezent, în statele membre s-au elaborat sau sunt în curs de elaborare diferite modele de gestionare a datelor ca urmare a introducerii sistemelor de contorizare inteligentă. Indiferent de modelul de gestionare a datelor, este important ca statele membre să stabilească norme transparente în temeiul cărora datele să poată fi accesate în condiţii nediscriminatorii, dar şi să asigure cel mai înalt nivel de securitate cibernetică şi de protecţie a datelor şi imparţialitatea entităţilor care prelucrează aceste date.
(58)Statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru protejarea clienţilor vulnerabili şi afectaţi de sărăcie energetică în contextul pieţei interne de energie electrică. Aceste măsuri pot fi diferite în funcţie de situaţia specifică din statele membre în cauză şi pot cuprinde măsuri în domeniul politicii sociale sau energetice legate de plata facturilor de energie electrică, de investiţii în eficienţa energetică a clădirilor rezidenţiale sau de protecţia consumatorilor, precum măsurile de protecţie în caz de deconectare. Atunci când se furnizează un serviciu universal şi micilor întreprinderi, măsurile pentru asigurarea furnizării acestui serviciu universal pot fi diferite în funcţie de faptul dacă măsurile respective se concentrează pe clienţii casnici sau pe întreprinderile mici.
(59)Serviciile energetice sunt indispensabile pentru a asigura bunăstarea cetăţenilor Uniunii. Serviciile de încălzire, răcire şi iluminare, precum şi energia necesară pentru funcţionarea aparatelor electrice sunt esenţiale pentru a garanta un standard de viaţă decent şi sănătatea cetăţenilor. În plus, accesul la aceste servicii energetice le oferă cetăţenilor Uniunii şansa de a-şi valorifica potenţialul şi sporeşte incluziunea socială. Gospodăriile afectate de sărăcie energetică nu îşi permit aceste servicii energetice din cauza unei combinaţii de factori: venituri mici, cheltuieli mari cu energia şi eficienţă energetică scăzută a locuinţelor pe care le ocupă. Statele membre ar trebui să strângă informaţiile corecte pentru a monitoriza numărul de gospodării afectate de sărăcie energetică. Efectuarea unor măsurători precise ar trebui să le permită statelor membre să identifice gospodăriile afectate de sărăcie energetică pentru a le oferi sprijin specific. Comisia ar trebui să sprijine în mod activ punerea în aplicare a dispoziţiilor din prezenta directivă referitoare la sărăcia energetică prin înlesnirea schimbului de bune practici între statele membre.
(60)Statele membre care sunt afectate de sărăcie energetică şi nu au elaborat planuri naţionale de acţiune sau alte cadre adecvate pentru a aborda sărăcia energetică ar trebui să elaboreze astfel de planuri naţionale de acţiune sau alte cadre adecvate pentru a aborda sărăcia energetică, în vederea reducerii numărului clienţilor afectaţi de sărăcia energetică. Veniturile mici, cheltuielile mari cu energia şi eficienţa energetică scăzută a locuinţelor sunt factori care trebuie avuţi în vedere la stabilirea criteriilor de măsurare a sărăciei energetice. În orice caz, statele membre ar trebui să garanteze clienţilor vulnerabili şi celor afectaţi de sărăcia energetică alimentarea cu energia necesară. În acest sens, ar putea fi utilizată o abordare integrată, de exemplu, în cadrul politicii energetice şi sociale, iar măsurile ar putea include politici sociale sau îmbunătăţiri ale performanţei energetice a locuinţelor. Prezenta directivă ar trebui să consolideze politicile naţionale în favoarea clienţilor vulnerabili şi a celor afectaţi de sărăcia energetică.
(61)Operatorii de distribuţie trebuie să integreze într-un mod rentabil noile instalaţii de producere a energiei electrice, în special instalaţiile de producere a energiei electrice din surse regenerabile şi noile sarcini, precum sarcinile generate de pompele de căldură şi vehiculele electrice. În acest scop, operatorilor de distribuţie ar trebui să li se ofere posibilitatea şi stimulentele necesare pentru a utiliza servicii care folosesc resurse de energie descentralizate, precum consumul dispecerizabil şi stocarea energiei, pe baza procedurilor pieţei, pentru a-şi exploata eficient reţelele şi pentru a evita extinderile costisitoare ale reţelei. Statele membre ar trebui să instituie măsuri adecvate, de exemplu coduri de reţea şi norme ale pieţei la nivel naţional, şi să stimuleze operatorii de distribuţie prin tarife de reţea care nu creează obstacole în calea flexibilităţii sau a îmbunătăţirii eficienţei energetice în reţea. Statele membre ar trebui, de asemenea, să introducă planuri de dezvoltare a reţelei în cazul sistemelor de distribuţie, pentru a sprijini integrarea instalaţiilor de producere a energiei electrice din surse regenerabile, pentru a facilita apariţia instalaţiilor de stocare şi electrificarea sectorului transporturilor şi pentru a furniza utilizatorilor sistemului informaţiile adecvate în ceea ce priveşte extinderile sau modernizările prevăzute ale reţelei, deoarece, în prezent, în majoritatea statelor membre nu există o astfel de procedură.
(62)Operatorii de sistem nu ar trebui să deţină, să dezvolte, să administreze sau să exploateze instalaţii de stocare a energiei. În noua organizare a pieţei energiei electrice, serviciile de stocare a energiei ar trebui să fie competitive şi bazate pe piaţă. În consecinţă, ar trebui evitată subvenţionarea încrucişată între stocarea de energie şi funcţiile reglementate de distribuţie sau de transport. O astfel de restricţie privind dreptul de proprietate asupra instalaţiilor de stocare a energiei are rolul de a preveni denaturarea concurenţei, de a elimina riscul de discriminare, de a garanta accesul echitabil la serviciile de stocare a energiei pentru toţi participanţii la piaţă şi de a promova utilizarea eficace şi eficientă a instalaţiilor de stocare a energiei, dincolo de exploatarea sistemului de distribuţie sau de transport. Această cerinţă ar trebui să fie interpretată şi aplicată în conformitate cu drepturile şi principiile stabilite în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene («carta»), în special cu libertatea de a desfăşura o activitate comercială şi cu dreptul de proprietate, garantate în temeiul articolelor 16 şi 17 din cartă.

(63)Atunci când instalaţiile de stocare a energiei sunt componente de reţea complet integrate care nu sunt utilizate pentru echilibrare sau pentru gestionarea congestiilor, sub rezerva aprobării de către autoritatea de reglementare în acest sens, acestea nu ar trebui să fie supuse aceloraşi limitări stricte impuse operatorilor de sistem de a deţine, de a dezvolta, de a administra sau de a exploata aceste instalaţii. Astfel de componentele de reţea complet integrate pot să includă instalaţii de stocare a energiei precum condensatori sau volanţi care furnizează servicii importante pentru securitatea şi fiabilitatea reţelei şi contribuie la sincronizarea între diferitele părţi ale sistemului.
(64)Pentru a face progrese către un sector al energiei electrice complet decarbonizat fără emisii, este necesar să se facă progrese în ceea ce priveşte stocarea sezonieră a energiei. O astfel de stocare sezonieră a energiei este un element care ar servi drept instrument pentru exploatarea sistemului electroenergetic, pentru a permite ajustarea atât pe termen scurt, cât şi sezonieră, pentru a face faţă variabilităţii producerii energiei electrice din surse regenerabile şi contingenţelor asociate acestor orizonturi.
(65)Accesul nediscriminatoriu la reţelele de distribuţie determină accesul la clienţi la nivelul pieţei cu amănuntul. Pentru asigurarea unor condiţii de concurenţă echitabile la nivelul pieţei cu amănuntul, activităţile operatorilor de distribuţie ar trebui, prin urmare, monitorizate, în scopul de a împiedica operatorii de distribuţie să profite de integrarea lor verticală în ceea ce priveşte poziţia lor concurenţială pe piaţă, în special în raport cu clienţii casnici şi cu clienţii mici necasnici.
(66)În cazul în care se utilizează un sistem de distribuţie închis pentru a asigura eficienţa optimă a furnizării integrate care necesită standarde specifice de exploatare sau în cazul în care un sistem de distribuţie închis este menţinut în principal pentru a fi utilizat de către proprietarul sistemului, ar trebui să fie posibil ca operatorul de distribuţie să fie scutit de obligaţiile care ar reprezenta o sarcină administrativă inutilă din cauza naturii speciale a relaţiei dintre operatorul de distribuţie şi utilizatorii sistemului. Platformele industriale, comerciale sau de servicii comune, precum clădirile aparţinând gărilor, aeroporturile, spitalele, campingurile mari cu facilităţi integrate sau platformele industriale chimice pot să includă sisteme de distribuţie închise datorită caracterului specializat al operaţiunilor acestora.
(67)Fără o separare efectivă a reţelelor de activităţile de producere şi de furnizare (separare efectivă), există riscul inerent al discriminării, nu doar în ceea ce priveşte exploatarea reţelei, ci şi în privinţa stimulării întreprinderilor integrate pe verticală de a investi în mod corespunzător în propriile reţele.
(68)Separarea efectivă poate fi asigurată doar prin eliminarea stimulării întreprinderilor integrate pe verticală de a exercita o discriminare asupra concurenţilor în ceea ce priveşte accesul la reţea şi investiţiile. Separarea proprietăţii, care implică desemnarea proprietarului reţelei ca operator de sistem şi independenţa sa faţă de orice interes legat de furnizare şi producere, reprezintă cu certitudine o modalitate eficace şi sigură de soluţionare a conflictului de interese inerent şi de a garanta siguranţa alimentării cu energie electrică. Din acest motiv, în rezoluţia sa din 10 iulie 2007 referitoare la perspectivele privind pieţele interne ale gazelor naturale şi de energie electrică, Parlamentul European a considerat separarea proprietăţii la nivelul transportului ca fiind instrumentul cel mai eficient de promovare a investiţiilor în infrastructură, într-un mod nediscriminatoriu, precum şi a unui acces echitabil la reţea pentru noii intraţi pe piaţă şi a transparenţei pieţei. În cadrul separării proprietăţii, statelor membre ar trebui să li se solicite să se asigure că aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane nu au dreptul de a exercita controlul asupra unui producător sau asupra unui furnizor şi de a exercita, în acelaşi timp, controlul sau vreun drept asupra unui operator de transport şi de sistem sau asupra vreunui sistem de transport. În mod reciproc, controlul asupra unui operator de transport şi de sistem sau asupra unui sistem de transport ar trebui să excludă posibilitatea exercitării controlului sau a unui drept asupra unui producător sau asupra unui furnizor. Respectând aceste limite, un producător sau un furnizor ar trebui să poată avea un pachet minoritar de acţiuni în cadrul unui operator de transport şi de sistem sau al unui sistem de transport.
(69)Orice sistem de separare ar trebui să reuşească să elimine orice conflict de interese între producători, furnizori şi operatorii de transport şi de sistem în vederea creării de stimulente pentru investiţiile necesare şi a garantării accesului noilor operatori pe piaţă pe baza unui regim de reglementare transparent şi eficient şi nu ar trebui să creeze un regim de reglementare excesiv de oneros pentru autorităţile de reglementare.
(70)Întrucât separarea proprietăţii necesită, în anumite situaţii, restructurarea întreprinderilor, statelor membre care decid să pună în aplicare separarea proprietăţii ar trebui să li se acorde timp suplimentar pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor relevante. Datorită legăturilor verticale dintre sectoarele energiei electrice şi gazelor naturale, dispoziţiile cu privire la separare ar trebui să se aplice în ambele sectoare.
(71)În cadrul separării proprietăţii, în vederea garantării independenţei depline a activităţilor de exploatare a reţelelor de interesele legate de producere şi de furnizare şi în scopul împiedicării schimburilor de informaţii confidenţiale, aceeaşi persoană nu ar trebui să fie simultan membru în consiliul de administraţie al unui operator de transport şi de sistem sau al unui sistem de transport şi în cel al unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare. Din acelaşi motiv, aceeaşi persoană nu ar trebui să fie abilitată să numească membri în consiliile de administraţie ale unui operator de transport şi de sistem sau ale unui sistem de transport şi să exercite controlul sau orice drept asupra unui producător sau asupra unui furnizor.
(72)Înfiinţarea unui operator de sistem sau a unui operator de transport independent faţă de orice interes legat de furnizare şi producere ar trebui să permită întreprinderilor integrate pe verticală să îşi menţină dreptul de proprietate asupra activelor reţelei, asigurând, în acelaşi timp, o separare efectivă a intereselor, cu condiţia ca respectivul operator de sistem independent sau respectivul operator de transport independent să desfăşoare toate activităţile specifice unui operator de sistem şi cu condiţia existenţei unor reglementări detaliate şi a unor mecanisme ample de supraveghere exercitată de autorităţile de reglementare.
(73)În cazul în care, la 3 septembrie 2009, întreprinderea proprietară a unui sistem de transport făcea parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a opta între separarea proprietăţii şi înfiinţarea unui operator de sistem sau a unui operator de transport independent de interesele legate de furnizare şi de producere.
(74)În vederea protejării pe deplin a intereselor acţionarilor întreprinderilor integrate pe verticală, statele membre ar trebui să poată opta pentru punerea în aplicare a separării proprietăţii fie prin cesiune directă, fie prin divizarea acţiunilor întreprinderii integrate în acţiuni ale întreprinderii care este proprietară a reţelei şi acţiuni ale întreprinderii de furnizare şi de producere, cu condiţia respectării obligaţiilor care rezultă în urma separării proprietăţii.
(75)Eficacitatea deplină a soluţiilor privind înfiinţarea unui operator de sistem independent sau a unui operator de transport independent ar trebui să fie asigurată prin intermediul unor norme suplimentare specifice. Normele privind operatorii de transport independenţi propun un cadru de reglementare adecvat pentru a garanta concurenţa loială, investiţii suficiente, accesul pentru noii operatori pe piaţă şi integrarea pieţelor energiei electrice. Separarea efectivă prin intermediul unor dispoziţii privind operatorii de transport independenţi ar trebui să se bazeze pe un pilon de măsuri organizaţionale şi măsuri referitoare la guvernanţa operatorilor de transport şi de sistem şi pe un pilon de măsuri legate de investiţii, de conectarea la reţea a noilor capacităţi de producere şi de integrarea pieţei prin cooperare regională. Independenţa operatorilor de transport ar trebui de asemenea asigurată, inter alia, prin anumite perioade de "răcire" în care să nu se exercite nicio activitate de conducere sau altă activitate relevantă prin care se acordă acces la aceleaşi informaţii care ar fi putut fi obţinute dintr-o poziţie de conducere în întreprinderea integrată pe verticală.
(76)Statele membre au dreptul să opteze pentru separarea deplină a proprietăţii pe teritoriu. În cazul în care statul membru şi-a exercitat un astfel de drept, o întreprindere nu are dreptul să înfiinţeze un operator de sistem independent sau un operator de transport independent. În plus, întreprinderile care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare nu pot, direct sau indirect, să exercite controlul sau vreun drept asupra unui operator de transport şi de sistem dintr-un stat membru care a optat pentru separarea juridică deplină a proprietăţii.
(77)Punerea în aplicare a separării efective ar trebui să respecte principiul nediscriminării dintre sectorul public şi cel privat. În acest scop, aceeaşi persoană nu ar trebui să aibă posibilitatea de a exercita controlul sau orice drept, încălcând normele de separare a proprietăţii sau opţiunea operatorului de sistem independent, în mod exclusiv sau în comun, asupra alcătuirii, votului sau deciziei atât ale organelor operatorilor de transport şi de sistem sau ale sistemelor de transport, cât şi ale organelor producătorului sau furnizorului. În ceea ce priveşte separarea proprietăţii şi opţiunea operatorului de sistem independent, cu condiţia ca statul membru în cauză să poată demonstra respectarea cerinţelor relevante, ar putea exista două organisme publice de control separate care să poată controla activităţile de producere şi de furnizare, pe de o parte, şi activităţile legate de transport, pe de altă parte.
(78)Separarea efectivă deplină a activităţilor legate de reţea de cele de furnizare şi de producere ar trebui să se aplice pe întregul teritoriu al Uniunii, atât întreprinderilor din Uniune, cât şi celor din afara ei. Pentru a asigura faptul că activităţile legate de reţea şi cele de furnizare şi de producere, pe întregul teritoriu al Uniunii, rămân independente unele faţă de celelalte, autorităţile de reglementare ar trebui împuternicite să poată refuza certificarea operatorilor de transport şi de sistem care nu respectă normele privind separarea. În vederea asigurării unei aplicări coerente a normelor privind separarea pe întregul teritoriu al Uniunii, autorităţile de reglementare ar trebui să ia în considerare avizele Comisiei în cea mai mare măsură posibilă atunci când iau decizii privind certificarea. De asemenea, în vederea asigurării respectării obligaţiilor internaţionale ale Uniunii, precum şi a solidarităţii şi securităţii energetice în cadrul Uniunii, Comisia ar trebui să aibă dreptul să emită un aviz privind certificarea în ceea ce priveşte un proprietar al unui sistem de transport sau un operator de transport şi de sistem care este controlat de o persoană sau de persoane dintr-una sau mai multe ţări terţe.
(79)Procedurile de autorizare nu ar trebui să creeze o sarcină administrativă disproporţionată faţă de mărimea şi impactul potenţial al producătorilor. Procedurile de autorizare inutil de lungi pot constitui o barieră în calea accesului noilor operatori pe piaţă.
(80)Autorităţile de reglementare trebuie să poată să ia decizii cu privire la toate aspectele relevante de reglementare, pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne de energie electrică şi trebuie să fie pe deplin independente faţă de orice alt interes public sau privat. Aceasta nu exclude controlul judiciar şi exercitarea controlului parlamentar în conformitate cu dreptul constituţional al statelor membre. De asemenea, aprobarea bugetului autorităţilor de reglementare de către legiuitorul naţional nu constituie un obstacol în calea autonomiei bugetare. Dispoziţiile referitoare la autonomia execuţiei bugetului alocat autorităţii de reglementare ar trebui să fie puse în aplicare în cadrul definit de legislaţia şi de normele bugetare naţionale. Contribuind la independenţa autorităţilor de reglementare faţă de orice interes politic sau economic printr-un sistem de rotaţie corespunzător, statele membre ar trebui să poată lua în considerare în mod corespunzător disponibilitatea resurselor umane sau mărimea consiliului.
(81)Autorităţile de reglementare ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili sau de a aproba tarifele sau metodele de calcul al tarifelor, pe baza propunerii operatorului de transport şi de sistem sau a operatorului (operatorilor) de distribuţie sau pe baza unei propuneri convenite de acest (aceşti) operator(i) şi de utilizatorii reţelei. În îndeplinirea acestor atribuţii, autorităţile de reglementare ar trebui să se asigure de faptul că tarifele de transport şi de distribuţie sunt nediscriminatorii şi reflectă costurile şi ar trebui să ţină cont de costurile de reţea marginale evitate pe termen lung, ca urmare a producerii distribuite şi a măsurilor de gestionare a cererii.
(82)Autorităţile de reglementare ar trebui fie să stabilească sau să aprobe tarife individuale de reţea pentru reţelele de transport şi de distribuţie, fie să stabilească o metodologie, ori ambele. În orice caz, ar trebui să se fie prezervată independenţa autorităţilor de reglementare în ceea ce priveşte stabilirea tarifelor de reţea în temeiul articolului 57 alineatul (4) litera (b) punctul (ii).
(83)Autorităţile de reglementare ar trebui să se asigure că operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie iau măsurile adecvate pentru ca reţeaua lor să fie mai rezilientă şi mai flexibilă. În acest scop, ar trebui să monitorizeze performanţa operatorilor respectivi pe baza unor indicatori precum capacitatea operatorilor de transport şi de sistem şi a operatorilor de distribuţie de a exploata linii prin tehnica "dynamic line rating" (determinarea în tip real a puterii maxime care poate circula pe o linie pentru a nu depăşi limita termică), dezvoltarea monitorizării la distanţă şi a controlului în timp real al staţiilor electrice, reducerea pierderilor în reţea şi frecvenţa şi durata întreruperilor curentului electric.
(84)Autorităţile de reglementare ar trebui să poată emite decizii obligatorii în ceea ce priveşte întreprinderile din domeniul energiei electrice, precum şi să impună sancţiuni efective, proporţionale şi cu efect de descurajare împotriva întreprinderilor din domeniul energiei electrice care nu îşi respectă obligaţiile sau să propună unei instanţe competente să impună astfel de sancţiuni întreprinderilor respective. În acest scop, autorităţile de reglementare ar trebui să poată solicita informaţii relevante din partea întreprinderilor din domeniul energiei electrice, să poată întreprinde investigaţii adecvate şi suficiente şi să poată soluţiona litigii. Autorităţilor de reglementare ar trebui să li se confere, de asemenea, competenţa de a decide, independent de aplicarea normelor în materie de concurenţă, cu privire la măsurile corespunzătoare care să garanteze beneficii clienţilor prin intermediul promovării unei concurenţe efective, necesare unei funcţionări corespunzătoare a pieţei interne de energie electrică.
(85)Autorităţile de reglementare ar trebui să se coordoneze reciproc în îndeplinirea sarcinilor lor, pentru a se asigura că Reţeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (denumită în continuare "ENTSO pentru energie electrică"), Entitatea europeană a operatorilor de distribuţie (denumită în continuare "entitatea OSD UE") şi centrele de coordonare regionale respectă obligaţiile care le revin în temeiul cadrului de reglementare al pieţei interne de energie electrică, precum şi deciziile Agenţiei pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) instituită prin Regulamentul (UE) 2019/942 al Parlamentului European şi al Consiliului (9). Având în vedere extinderea responsabilităţilor operaţionale ale ENTSO pentru energie electrică, ale entităţii OSD UE şi ale centrelor de coordonare regionale, este necesar să se consolideze supravegherea entităţilor care operează la nivelul Uniunii sau la nivel regional. Autorităţile de reglementare ar trebui să se consulte reciproc şi să îşi coordoneze activitatea de supraveghere pentru a identifica în comun cazurile de nerespectare de către ENTSO pentru energie electrică, entitatea OSD UE şi centrele de coordonare regionale a obligaţiilor care le revin.
(9)Regulamentul (UE) 2019/942 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iunie 2019 de instituire a Agenţiei Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei (a se vedea pagina 22 din prezentul Jurnal Oficial).
(86)Autorităţile de reglementare ar trebui, de asemenea, să aibă competenţa să contribuie la asigurarea unor standarde ridicate ale obligaţiilor de serviciu universal şi public, în conformitate cu principiile legate de deschiderea pieţei, la asigurarea protecţiei clienţilor vulnerabili şi la asigurarea unei eficienţe depline a măsurilor de protecţie a consumatorilor. Dispoziţiile respective nu ar trebui să aducă atingere competenţelor Comisiei cu privire la aplicarea normelor în materie de concurenţă, inclusiv cu privire la examinarea fuziunilor de dimensiune europeană, şi nici normelor cu privire la piaţa internă, cum ar fi normele referitoare la libera circulaţie a capitalurilor. Organismul independent la care o parte afectată de o decizie a autorităţii de reglementare are dreptul să introducă o cale de atac ar putea fi o instanţă competentă să efectueze un control judiciar.
(87)Prezenta directivă şi Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (10) nu privează statele membre de posibilitatea de a-şi elabora şi publica propriile politici energetice la nivel naţional. Reiese astfel că, în funcţie de mecanismele constituţionale naţionale, ar putea fi de competenţa statelor membre să stabilească cadrul de politică în care autorităţile de reglementare trebuie să funcţioneze, de exemplu în ceea ce priveşte siguranţa alimentării. Cu toate acestea, orientările privind politica energetică generală prezentate de statele membre nu trebuie să afecteze independenţa şi autonomia autorităţilor de reglementare.
(10)Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale şi de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 94).
(88)Regulamentul (UE) 2019/943 prevede posibilitatea Comisiei de a adopta orientări sau coduri de reţea în scopul atingerii gradului necesar de armonizare. Aceste orientări şi coduri de reţea sunt măsuri obligatorii de punere în aplicare şi în privinţa anumitor dispoziţii din prezenta directivă, reprezintă un instrument util care poate fi adaptat rapid atunci când este necesar.
(89)Statele membre şi părţile contractante la Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei (11) ar trebui să coopereze strâns cu privire la toate aspectele care privesc dezvoltarea unei regiuni integrate de comercializare a energiei electrice şi nu ar trebui să ia nicio măsură care pune în pericol integrarea în continuare a pieţelor energiei electrice sau siguranţa alimentării cu energie electrică a statelor membre şi a părţilor contractante.
(11)JO L 198, 20.7.2006, p. 18.
(90)Prezenta directivă ar trebui citită împreună cu Regulamentul (UE) 2019/943, care stabileşte principiile esenţiale ale noii organizări a pieţei energiei electrice, care va permite recompensarea mai bună a flexibilităţii, va oferi semnale de preţ adecvate şi va asigura dezvoltarea unor pieţe pe termen scurt integrate şi funcţionale. Regulamentul (UE) 2019/943 stabileşte, de asemenea, noi norme în diverse domenii, inclusiv în ceea ce priveşte mecanismele de asigurare a capacităţii şi cooperarea dintre operatorii de transport şi de sistem.
(91)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi este în conformitate cu principiile recunoscute în cartă. În mod corespunzător, prezenta directivă ar trebui să fie interpretată şi aplicată în conformitate cu respectivele drepturi şi principii, în special cu dreptul la protecţia datelor cu caracter personal garantat de articolul 8 din cartă. Este esenţial ca orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentei directive să respecte Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (12).
(12)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(92)În vederea asigurării gradului minim de armonizare necesar în vederea atingerii obiectivului prezentei directive, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru a stabili norme în ceea ce priveşte limitele atribuţiilor autorităţilor de reglementare de a coopera între ele şi cu ACER şi care să stabilească detaliile procedurii de respectare a codurilor de reţea şi a orientărilor. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (13). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(13)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(93)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, Comisiei ar trebui să i se confere competenţe de executare pentru a stabili cerinţele de interoperabilitate a serviciilor energetice şi proceduri nediscriminatorii şi transparente de accesare a datelor înregistrate de contoare, a datelor privind consumul, precum şi a datelor necesare pentru schimbarea furnizorului de către client, pentru consumul dispecerizabil şi pentru alte servicii. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (14).
(14)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(94)Atunci când se aplică o derogare în temeiul articolului 66 alineatul (3), (4) sau (5), derogarea ar trebui să privească, de asemenea, toate dispoziţiile din prezenta directivă care au un caracter auxiliar în raport cu oricare dintre dispoziţiile de la care a fost acordată derogarea sau care necesită aplicarea în prealabil a oricăreia dintre aceste dispoziţii.
(95)Dispoziţiile din Directiva 2012/27/UE referitoare la pieţele de energie electrică, precum dispoziţiile privind contorizarea şi facturarea energiei electrice, consumul dispecerizabil, repartizarea prioritară şi accesul la reţea pentru cogenerarea de înaltă eficienţă se actualizează prin dispoziţiile prezentei directive şi ale Regulamentului (UE) 2019/943. Prin urmare, Directiva 2012/27/UE ar trebui modificată în consecinţă.
(96)Întrucât obiectivul prezentei directive, şi anume crearea unei pieţe interne a energiei electrice pe deplin operaţionale, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre, dar, având în vedere amploarea şi efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.
(97)În conformitate cu Declaraţia politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre şi a Comisiei privind documentele explicative (15), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, să transmită împreună cu notificarea măsurilor lor de transpunere unul sau mai multe documente care să explice relaţia dintre componentele unei directive şi părţile corespunzătoare din instrumentele naţionale de transpunere. În ceea ce priveşte prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.
(15)JO C 369, 17.12.2011, p. 14.
(98)Obligaţia de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la dispoziţiile care reprezintă o modificare de substanţă în raport cu Directiva 2009/72/CE. Transpunerea dispoziţiilor care nu au făcut obiectul unor modificări este obligatorie în temeiul Directivei 2009/72/CE.
(99)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligaţiilor care revin statelor membre în ceea ce priveşte termenul de transpunere în dreptul intern şi data de aplicare a Directivei 2009/72/CE prevăzute în anexa III,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiectul
Prezenta directivă stabileşte norme comune pentru producerea, transportul, distribuţia, stocarea energiei şi furnizarea energiei electrice, precum şi dispoziţii privind protecţia consumatorilor, în vederea creării, în Uniune, a unor pieţe de energiei electrică cu adevărat integrate, competitive, axate pe consumator, flexibile, echitabile şi transparente.
Prin valorificarea avantajelor unei pieţe integrate, prezenta directivă urmăreşte să asigure preţuri şi costuri ale energiei accesibile şi transparente pentru consumatori, un grad înalt de siguranţă a alimentării cu energie electrică şi o tranziţie lină către un sistem energetic sustenabil cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Prezenta directivă stabileşte norme esenţiale referitoare la organizarea şi funcţionarea sectorului energiei electrice al Uniunii, în special norme privind abilitarea şi protecţia consumatorilor, privind accesul deschis la piaţa integrată, privind accesul terţilor la infrastructura de transport şi de distribuţie, cerinţele în materie de separare şi norme privind independenţa autorităţilor de reglementare ale statelor membre.
Prezenta directivă stabileşte, de asemenea, modalităţile de cooperare între statele membre, autorităţile de reglementare şi operatorii de transport şi de sistem în vederea realizării unei pieţe interne de energie electrică complet interconectate care să sporească integrarea energiei electrice din surse regenerabile, concurenţa liberă şi siguranţa alimentării.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
1."client" înseamnă clientul angro şi final de energie electrică;
2."client angro" înseamnă persoana fizică sau juridică care cumpără energie electrică în vederea revânzării în interiorul sau în exteriorul sistemului în cadrul căruia este stabilită persoana respectivă;
3."client final" înseamnă clientul care cumpără energie electrică pentru uz propriu;
4."client casnic" înseamnă clientul care cumpără energie electrică pentru propriul consum casnic, exclusiv activităţi comerciale sau profesionale;
5."client necasnic" înseamnă o persoană fizică sau juridică ce cumpără energie electrică nedestinată propriului consum casnic, inclusiv producători, clienţi industriali, întreprinderi mici şi mijlocii, societăţi şi clienţi angro;
6."microîntreprindere" înseamnă o întreprindere care are mai puţin de 10 angajaţi şi a cărei cifră de afaceri anuală şi/sau al cărei total al bilanţului anual nu depăşeşte 2 milioane EUR;
7."întreprindere mică" înseamnă o întreprindere care are mai puţin de 50 angajaţi şi a cărei cifră de afaceri anuală şi/sau al cărei total al bilanţului anual nu depăşeşte 10 milioane EUR;
8.«client activ» înseamnă un client final sau un grup de clienţi finali, care acţionează împreună, care consumă sau stochează energie electrică produsă în spaţiile pe care le deţine situate în zone limitate sau care consumă sau stochează energie electrică autoprodusă sau partajată în alte zone, sau care vinde energie electrică autoprodusă sau participă la programe de flexibilitate sau de eficienţă energetică, cu condiţia ca activităţile respective să nu constituie principala lor activitate comercială sau profesională;

9."pieţe de energie electrică" înseamnă pieţe de energie electrică, inclusiv pieţele nereglementate şi bursele de energie electrică, pieţele pentru comercializarea de energie, capacităţi, servicii de echilibrare şi servicii de sistem în toate intervalele de timp, inclusiv pieţele la termen, pieţele pentru ziua următoare şi pieţele intrazilnice;
10."participant la piaţă" înseamnă un participant la piaţă, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 25 din Regulamentul (UE) 2019/943;
101.10a. «partajare a energiei» înseamnă autoconsumul de către clienţi activi de energie din surse regenerabile:
a)generată sau stocată în afara amplasamentului sau între amplasamente de către o instalaţie pe care o deţin, o concesionează sau o închiriază în întregime sau parţial; sau
b)asupra căreia dreptul le-a fost transferat de către un alt client activ fie contra cost, fie gratuit;

11."comunitate de energie a cetăţenilor" înseamnă o entitate juridică care:
(a)este bazată pe o participare voluntară şi deschisă şi este controlată efectiv de către membri sau acţionari persoane fizice, autorităţi locale, inclusiv municipalităţi, sau întreprinderi mici;
(b)are ca principal obiectiv oferirea unor avantaje de mediu, economice sau sociale pentru membrii sau acţionarii săi sau pentru zonele locale în care funcţionează, mai degrabă decât acela de a genera profituri financiare; şi
(c)se poate implica în producere, inclusiv producerea din surse regenerabile, distribuţie, furnizare, consum, agregare, stocarea energiei, servicii de eficienţă energetică, sau în servicii de încărcare pentru autovehicule electrice ori poate să furnizeze alte servicii energetice membrilor sau acţionarilor săi;
12."furnizare" înseamnă vânzarea, inclusiv revânzarea, de energie electrică către clienţi;
13."contract de furnizare a energiei electrice" înseamnă un contract pentru furnizarea de energie electrică, dar care nu cuprinde instrumente derivate din domeniul energiei electrice;
14."instrument derivat din domeniul energiei electrice" înseamnă un instrument financiar menţionat la punctul 5, 6 sau 7 din secţiunea C a anexei I la Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (16), care are legătură cu domeniul energiei electrice;
(16)Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).
15."contract de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice" înseamnă un contract de furnizare a energiei electrice între un furnizor şi un client final care reflectă variaţia de preţ pe pieţele la vedere, inclusiv pe pieţele pentru ziua următoare şi intrazilnice, la intervale cel puţin egale cu frecvenţa închiderii pieţei;
151.15a. «contract de furnizare a energiei electrice pe durată determinată şi cu preţuri fixe» înseamnă un contract de furnizare a energiei electrice încheiat între un furnizor şi un client final prin care se garantează că clauzele şi condiţiile contractuale, inclusiv preţul, rămân neschimbate pe durata contractului, dar care, pentru un preţ fix poate include un element flexibil, de exemplu variaţii de preţ în perioadele de vârf şi în afara perioadelor de vârf, şi atunci când singurele modificări din factura finală pot să rezulte numai din elemente care nu sunt determinate de furnizori, cum ar fi impozitele şi taxele;

16."comision pentru încetarea contractului" înseamnă un comision sau o penalitate impus(ă) clienţilor de către furnizori sau de către participanţii la piaţă implicaţi în agregare la încetarea unui contract de furnizare de energie electrică sau de servicii;
17."comision pentru schimbare" înseamnă un comision sau o penalitate impus(ă), direct sau indirect, clienţilor de către furnizori, participanţii la piaţă implicaţi în agregare sau operatorii de sistem pentru schimbarea furnizorilor sau a participanţilor la piaţă implicaţi în agregare, inclusiv comisioanele pentru încetarea contractului;
18."agregare" înseamnă o funcţie îndeplinită de o persoană fizică sau juridică care combină sarcinile mai multor clienţi sau energia electrică produsă de mai multe surse în vederea vânzării, a cumpărării sau a licitării pe orice piaţă de energie electrică;
19."agregator independent" înseamnă un participant la piaţă implicat în agregare şi care nu este afiliat furnizorului clientului său;
20."consum dispecerizabil" înseamnă modificarea sarcinii electrice de către clienţii finali faţă de modelele lor normale sau curente de consum ca reacţie la semnalele pieţei, inclusiv ca reacţie la preţurile energiei electrice care variază în funcţie de oră sau la stimulentele financiare, sau ca reacţie la acceptarea ofertei clientului final de a vinde reducerea sau creşterea cererii la un anumit preţ pe o piaţă organizată definită la articolul 2 punctul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1348/2014 al Comisiei (17), în mod individual sau prin agregare;
(17)Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1348/2014 al Comisiei din 17 decembrie 2014 privind raportarea de date, pentru punerea în aplicare a articolului 8 alineatele (2) şi (6) din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului privind integritatea şi transparenţa pieţei angro de energie (JO L 363, 18.12.2014, p. 121).
21."informaţii de facturare" înseamnă informaţiile furnizate în factura unui client final, cu excepţia unei solicitări de plată;
22."contor convenţional" înseamnă un contor analog sau electronic care nu are capacitatea atât de a transmite, cât şi de a primi date;
23."sistem de contorizare inteligentă" înseamnă un sistem electronic care poate măsura cantitatea de energie electrică introdusă în reţea sau consumul de energie electrică din reţea şi care oferă mai multe informaţii decât un contor convenţional şi poate transmite şi primi date în scopuri de informare, monitorizare şi control, utilizând o formă de comunicaţii electronice;
24."interoperabilitate" înseamnă, în contextul contorizării inteligente, capacitatea a două sau mai multe reţele, sisteme, dispozitive, aplicaţii sau componente energetice sau de comunicaţii de a lucra în corelaţie, de a schimba şi de a utiliza informaţii în vederea îndeplinirii funcţiilor prevăzute;
241.24a. «furnizor de ultimă instanţă» înseamnă un furnizor care este desemnat să preia furnizarea de energie electrică către clienţii unui furnizor care şi-a încetat activitatea;
242.24b. «sărăcie energetică» înseamnă sărăcie energetică în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 52 din Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European şi a Consiliului (*1);
(*1)Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 septembrie 2023 privind eficienţa energetică şi de modificare a Regulamentului (UE) 2023/955 (JO L 231, 20.9.2023, p. 1).
243.24c. «acord flexibil de racordare» înseamnă un set de condiţii convenite pentru conectarea capacităţii electrice la reţea, care include condiţii de limitare şi control al injecţiei de energie electrică şi al retragerii din reţeaua de transport sau din reţeaua de distribuţie;

25."interval de decontare a dezechilibrelor" înseamnă interval de decontare a dezechilibrelor, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 15 din Regulamentul (UE) 2019/943;
26."timp aproape real" înseamnă, în contextul contorizării inteligente, o perioadă scurtă de timp, de obicei de ordinul secundelor sau până la intervalul de decontare a dezechilibrelor de pe piaţa naţională;
27."cele mai bune tehnici disponibile" înseamnă, în contextul protecţiei şi securităţii datelor într-un mediu de contorizare inteligentă, tehnicile cele mai eficiente, avansate şi adecvate din punct de vedere practic pentru a asigura, în principiu, temeiul pentru respectarea normelor Uniunii în materie de protecţie şi de securitate a datelor;
28."distribuţie" înseamnă transportul de energie electrică în sisteme de distribuţie de înaltă, medie şi joasă tensiune, în vederea livrării energiei electrice către clienţi, dar fără a include şi furnizarea;
29."operator de distribuţie" înseamnă persoana fizică sau juridică care răspunde de exploatarea, de întreţinerea şi, dacă este necesar, de dezvoltarea sistemului de distribuţie într-o anumită zonă şi, după caz, a interconexiunilor acestuia cu alte sisteme, precum şi de asigurarea capacităţii pe termen lung a sistemului de a satisface un nivel rezonabil al cererii de distribuţie de energie electrică;
30."eficienţă energetică" înseamnă raportul dintre performanţa, serviciile, bunurile sau energia obţinute şi energia consumată în acest scop;
31.«energie din surse regenerabile» sau «energie regenerabilă» înseamnă energie din surse regenerabile sau energie regenerabilă astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Directiva (UE) 2018/2001;

32."producere distribuită" înseamnă instalaţiile de producere conectate la sistemul de distribuţie;
33."punct de reîncărcare" înseamnă o interfaţă care este capabilă să încarce, pe rând, câte un vehicul electric sau să schimbe, pe rând, câte o baterie a unui vehicul electric;
34."transport" înseamnă transportul de energie electrică în reţeaua interconectată de foarte înaltă şi de înaltă tensiune, în scopul livrării energiei electrice către clienţii finali sau către distribuitori, dar fără a include şi furnizarea;
35."operator de transport şi de sistem" înseamnă persoana fizică sau juridică care răspunde de exploatarea, de întreţinerea şi, dacă este necesar, de dezvoltarea sistemului de transport într-o anumită zonă şi, după caz, a interconexiunilor acestuia cu alte sisteme, precum şi de asigurarea capacităţii pe termen lung a sistemului de a satisface un nivel rezonabil al cererii de transport de energie electrică;
36."utilizator al sistemului" înseamnă persoana fizică sau juridică ce alimentează un sistem de transport sau de distribuţie sau care este deservită de un astfel de sistem;
37."producere" înseamnă producerea de energie electrică;
38."producător" înseamnă persoana fizică sau juridică care produce energie electrică;
39."capacitate de interconexiune" înseamnă echipamentul folosit pentru interconectarea sistemelor electrice;
40."sistem interconectat" înseamnă mai multe sisteme de transport şi de distribuţie legate între ele prin intermediul uneia sau mai multor capacităţi de interconexiune;
41."linie directă" înseamnă fie o linie electrică care leagă un amplasament de producere izolat de un client izolat, fie o linie electrică care leagă un producător şi o întreprindere de energie electrică în scopul alimentării directe a unităţilor, filialelor şi clienţilor proprii;
42."mic sistem izolat" înseamnă orice sistem cu un consum mai mic de 3 000 GWh în anul 1996, în cazul căruia mai puţin de 5 % din consumul anual se obţine prin interconectarea cu alte sisteme;
43."mic sistem conectat" înseamnă orice sistem cu un consum mai mic de 3 000 GWh în anul 1996, în cazul căruia mai mult de 5 % din consumul anual se obţine prin interconectarea cu alte sisteme;
44."congestie" înseamnă congestie, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 4 din Regulamentul (UE) 2019/943;
45."echilibrare" înseamnă echilibrare, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul (UE) 2019/943;
46."energie de echilibrare" înseamnă energie de echilibrare, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2019/943;
47."parte responsabilă cu echilibrarea" înseamnă parte responsabilă cu echilibrarea, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 14 din Regulamentul (UE) 2019/943;
48."serviciu de sistem" înseamnă orice serviciu necesar pentru exploatarea sistemelor de transport sau de distribuţie, inclusiv serviciile de echilibrare şi serviciile de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenţei, dar fără a include şi gestionarea congestiilor;
49."serviciu de sistem care nu are ca scop stabilitatea frecvenţei" înseamnă un serviciu utilizat de un operator de transport şi de sistem sau de un operator de distribuţie pentru reglajul tensiunii în regim staţionar, pentru injecţii rapide de curent reactiv, pentru inerţie pentru stabilitatea reţelei locale, pentru curentul de scurtcircuit, capacitatea de pornire cu surse proprii şi capacitatea de funcţionare în regim insularizat;
50."centru de coordonare regional" înseamnă un centru de coordonare regional înfiinţat în temeiul articolului 35 din Regulamentul (UE) 2019/943;
51."componente de reţea complet integrate" înseamnă componente de reţea care sunt integrate în sistemul de transport sau de distribuţie, inclusiv instalaţii de stocare, şi sunt utilizate numai în scopul de a asigura o funcţionare sigură şi fiabilă a sistemului de transport sau de distribuţie şi nu pentru echilibrare sau gestionarea congestiilor;
52."întreprindere integrată din domeniul energiei electrice" înseamnă o întreprindere integrată pe verticală sau o întreprindere integrată pe orizontală;
53."întreprindere integrată pe verticală" înseamnă o întreprindere sau un grup de întreprinderi din domeniul energiei electrice în care aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane este (sunt) îndreptăţită (îndreptăţite), direct sau indirect, să exercite controlul şi care desfăşoară cel puţin una dintre activităţile de transport sau de distribuţie şi cel puţin una dintre activităţile de producere sau de furnizare;
54."întreprindere integrată pe orizontală" înseamnă o întreprindere din domeniul energiei electrice care desfăşoară cel puţin una dintre următoarele activităţi: producere în scopul vânzării, transport, distribuţie sau furnizare, precum şi o altă activitate fără legătură cu sectorul energiei electrice;
55."întreprindere conexă" înseamnă o întreprindere afiliată, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 12 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (18), precum şi întreprinderile care aparţin aceloraşi acţionari;
(18)Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
56."control" înseamnă orice drepturi, contracte sau orice alte mijloace care conferă, separat sau în combinaţie, ţinând cont de circumstanţele de drept sau de fapt implicate, posibilitatea exercitării unei influenţe decisive asupra unei întreprinderi, în special prin:
(a)dreptul de proprietate sau dreptul de folosinţă integrală sau parţială asupra activelor unei întreprinderi;
(b)drepturi sau contracte care conferă o influenţă decisivă asupra structurii, voturilor sau deciziilor organelor unei întreprinderi;
57."întreprindere din domeniul energiei electrice" înseamnă persoana fizică sau juridică care desfăşoară cel puţin una dintre următoarele activităţi: producere, transport, distribuţie, agregare, consum dispecerizabil, stocare de energie, furnizare sau cumpărare de energie electrică şi care are atribuţii comerciale, tehnice sau de întreţinere legate de aceste activităţi, fără a include însă clienţii finali;
58."siguranţă" înseamnă atât siguranţa alimentării cu energie electrică şi a furnizării de energie electrică, cât şi siguranţa tehnică;
59."stocare de energie" înseamnă, în sistemul de energie electrică, amânarea utilizării finale a energiei electrice pentru un moment ulterior momentului generării, sau transformarea energiei electrice într-o formă de energie care poate fi stocată, stocarea energiei respective şi reconversia ulterioară a energiei respective în energie electrică sau utilizarea acesteia în alt vector energetic;
60."instalaţie de stocare a energiei" înseamnă, în sistemul de energie electrică, o instalaţie în care are loc stocarea energiei.
Art. 3: O piaţă de energie electrică competitivă, axată pe consumator, flexibilă şi nediscriminatorie
(1)Statele membre se asigură că dreptul lor intern nu împiedică în mod nejustificat schimburile comerciale transfrontaliere de energie electrică, participarea consumatorilor, inclusiv prin consumul dispecerizabil, investiţiile în producerea, în special variabilă şi flexibilă, a energiei electrice, stocarea energiei sau implementarea electromobilităţii ori dezvoltarea de capacităţi de interconexiune noi între statele membre, precum şi că preţurile la energia electrică reflectă cererea şi oferta reale.
(2)Atunci când dezvoltă capacităţi de interconexiune noi, statele membre ţin seama de obiectivele de interconectare în materie de energie electrică prevăzute la articolul 4 litera (d) punctul 1 din Regulamentul (UE) 2018/1999.
(3)Statele membre se asigură că nu există obstacole nejustificate în cadrul pieţei interne de energie electrică în ceea ce priveşte intrarea pe piaţă, funcţionarea pieţei şi ieşirea de pe piaţă, fără a aduce atingere competenţelor rezervate statelor membre în relaţiile cu ţări terţe.
(4)Statele membre asigură condiţii de concurenţă echitabile, în urma cărora întreprinderile din domeniul energiei electrice fac obiectul unui tratament, unor norme şi unor tarife transparente, proporţionale şi nediscriminatorii, în special în privinţa responsabilităţii în materie de echilibrare, al accesului la pieţele angro, al accesului la date, al proceselor de schimbare a furnizorului şi al regimurilor de facturare precum şi, după caz, al acordării de licenţe.
(5)Statele membre asigură respectarea de către participanţii la piaţă din ţări terţe care îşi desfăşoară activitatea în cadrul pieţei interne de energie electrică a dreptului Uniunii şi a dreptului intern aplicabile, inclusiv a normelor referitoare la politica de mediu şi de securitate.
Art. 4: Libertatea de a alege furnizorul
Statele membre se asigură că toţi clienţii sunt liberi să îşi aleagă furnizorii de la care achiziţionează energie electrică. Statele membre se asigură că toţi clienţii au libertatea de a avea simultan mai multe contracte de furnizare a energiei electrice sau acorduri de partajare a energiei şi că, în acest scop, clienţii au dreptul de a avea mai mult de un punct de contorizare şi de facturare acoperit de punctul unic de racordare pentru spaţiul lor. În cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic, sisteme de contorizare inteligentă implementate în conformitate cu articolul 19 pot fi utilizate pentru a permite clienţilor să aibă simultan mai mult de un contract de furnizare de energie electrică sau mai multe acorduri de partajare a energiei.

Art. 5: Preţuri de furnizare bazate pe piaţă
(1)Furnizorii sunt liberi să stabilească preţul la care furnizează energia electrică clienţilor. Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a asigura concurenţa efectivă între furnizori.
(2)Statele membre asigură protecţia clienţilor casnici afectaţi de sărăcie energetică şi a celor vulnerabili, în temeiul articolelor 28 şi 29, prin intermediul politicii sociale sau prin alte mijloace decât intervenţiile publice în stabilirea preţurilor de furnizare a energiei electrice.
(3)Prin derogare de la alineatele (1) şi (2), statele membre pot utiliza intervenţii publice în stabilirea preţurilor de furnizare a energiei electrice către clienţii casnici vulnerabili sau afectaţi de sărăcia energetică. Astfel de intervenţii publice se supun condiţiilor prevăzute la alineatele (4) şi (5).
(4)Intervenţiile publice în stabilirea preţurilor de furnizare a energiei electrice:
a)urmăresc un interes economic general şi nu depăşesc ceea ce este necesar în vederea atingerii respectivului interes economic general;
b)sunt clar definite, transparente, nediscriminatorii şi verificabile;
c)garantează accesul egal la clienţi al întreprinderilor din domeniul energiei electrice din Uniune;
d)au o durată limitată şi sunt proporţionale în ceea ce priveşte beneficiarii lor;
e)nu au drept rezultat costuri suplimentare pentru participanţii la piaţă într-un mod discriminatoriu.
(5)Orice stat membru care aplică intervenţii publice în stabilirea preţurilor de furnizare a energiei electrice în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol respectă, de asemenea, articolul 3 alineatul (3) litera (d) şi articolul 24 din Regulamentul (UE) 2018/1999, indiferent dacă în statul membru în cauză există un număr semnificativ de gospodării afectate de sărăcie energetică.
(6)În scopul unei perioade de tranziţie în care să se instaureze o concurenţă efectivă între furnizori în ceea ce priveşte contractele de furnizare a energiei electrice şi să se ajungă la o stabilire a preţurilor cu amănuntul pe deplin eficace, bazată pe piaţă, pentru energia electrică, în conformitate cu alineatul (1), statele membre pot utiliza intervenţiile publice în stabilirea preţurilor de furnizare a energiei electrice către clienţii casnici şi către microîntreprinderile care nu beneficiază de intervenţii publice în temeiul alineatului (3).
(7)Intervenţiile publice utilizate în temeiul alineatului (6) respectă criteriile stabilite la alineatul (4) şi:
a)sunt însoţite de un set de măsuri pentru a asigura o concurenţă efectivă şi de o metodologie de evaluare a progreselor înregistrate în privinţa măsurilor respective;
b)sunt stabilite în baza unei metodologii care asigură un tratament nediscriminatoriu al furnizorilor;
c)sunt stabilite la un preţ care depăşeşte costul, la un nivel la care poate exista o concurenţă efectivă în ceea ce priveşte preţurile;
d)sunt concepute astfel încât să reducă la minimum orice impact negativ asupra pieţei angro de energie electrică;
e)se asigură că toţi beneficiarii unor astfel de intervenţii publice au posibilitatea de a alege oferte competitive de pe piaţă şi sunt direct informaţi, cel puţin în fiecare trimestru, cu privire la disponibilitatea ofertelor şi a economiilor pe piaţa competitivă, în special cu privire la contractele de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice, şi se asigură că acestora li se acordă asistenţă pentru a migra la o ofertă bazată pe piaţă;
f)se asigură că, în temeiul articolelor 19 şi 21, toţi beneficiarii unei astfel de intervenţii publice au dreptul de a avea contoare inteligente şi li se oferă astfel de contoare, care sunt instalate fără costuri iniţiale suplimentare pentru client, sunt direct informaţi de posibilitatea instalării de contoare inteligente şi li se acordă asistenţa necesară;
g)nu conduc la o subvenţionare încrucişată directă între clienţii alimentaţi la preţurile de pe piaţa liberă şi cei alimentaţi la preţurile de furnizare reglementate.
(8)Statele membre notifică Comisiei măsurile luate în conformitate cu alineatele (3) şi (6), în termen de o lună de la adoptarea acestora şi le pot aplica imediat. Notificarea este însoţită de o explicaţie a motivelor pentru care obiectivul urmărit nu putea fi atins într-o măsură satisfăcătoare cu ajutorul altor instrumente, a modului în care sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la alineatele (4) şi (7) şi a efectelor măsurilor notificate asupra concurenţei. Notificarea descrie categoriile de beneficiari, durata măsurilor şi numărul clienţilor casnici afectaţi de măsuri şi explică modul în care au fost stabilite preţurile reglementate.
(9)Până la 1 ianuarie 2022 şi 1 ianuarie 2025, statele membre prezintă Comisiei rapoarte privind punerea în aplicare a prezentului articol, necesitatea şi proporţionalitatea intervenţiilor publice în temeiul prezentului articol, precum şi o evaluare a progreselor înregistrate în direcţia asigurării unei concurenţe efective între furnizori şi a tranziţiei către preţuri bazate pe piaţă. Statele membre care aplică preţuri reglementate în conformitate cu alineatul (6) raportează cu privire la respectarea condiţiilor prevăzute la alineatul (7), inclusiv cu privire la respectarea lor de către furnizorii care au obligaţia de a aplica astfel de intervenţii, precum şi cu privire la impactul preţurilor reglementate asupra finanţelor furnizorilor respectivi.
(10)Până la 31 decembrie 2025, Comisia analizează şi prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului articol în scopul de a se ajunge la stabilirea bazată pe piaţă a preţurilor cu amănuntul pentru energia electrică, raport care este însoţit sau urmat de o propunere legislativă, dacă este cazul. Propunerea legislativă poate include o dată de încetare a aplicării preţurilor reglementate.
Art. 6: Accesul terţilor
(1)Statele membre asigură punerea în aplicare, pentru toţi clienţii, a unui sistem de acces al părţilor terţe la sistemele de transport şi de distribuţie. Acest sistem de acces, bazat pe tarife publicate, este pus în aplicare în mod obiectiv şi fără discriminare între utilizatorii sistemului. Statele membre asigură faptul că aceste tarife sau metodologiile care stau la baza calculării lor sunt aprobate, în conformitate cu articolul 59, înainte de intrarea lor în vigoare şi că aceste tarife şi metodologiile, în cazul în care sunt aprobate doar metodologiile, sunt publicate înainte de intrarea lor în vigoare.
(2)Operatorul de transport şi de sistem sau operatorul de distribuţie poate refuza accesul în cazul în care nu dispune de capacităţile necesare. Refuzul se justifică în mod corespunzător, în special având în vedere articolul 9, şi se întemeiază pe criterii obiective, justificate din punct de vedere tehnic şi economic. Statele membre sau, în cazul în care statele membre au decis astfel, autorităţile de reglementare ale statelor membre respective se asigură că aceste criterii sunt aplicate în mod consecvent şi că utilizatorul sistemului căruia i-a fost refuzat accesul poate utiliza o procedură de soluţionare alternativă a litigiilor. Autorităţile de reglementare se asigură, de asemenea, dacă este cazul şi dacă accesul este refuzat, că operatorul de transport şi de sistem sau operatorul de distribuţie oferă informaţii relevante privind măsurile care ar fi necesare pentru consolidarea reţelei. Informaţiile respective se furnizează în toate cazurile în care s-a refuzat accesul la punctele de reîncărcare. Părţii care solicită aceste informaţii i se poate impune plata unei taxe rezonabile, care să reflecte costul furnizării informaţiilor respective.
(3)Prezentul articol se aplică de asemenea comunităţilor de energie ale cetăţenilor care administrează reţele de distribuţie.
Art. 6a: Acorduri flexibile de racordare
(1)Autoritatea de reglementare sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, o altă autoritate competentă elaborează un cadru pentru operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie pentru a oferi posibilitatea de a încheia acorduri flexibile de racordare în zonele în care capacitatea de reţea pentru noi racordări este limitată sau inexistentă, care se publică în conformitate cu articolul 31 alineatul (3) din prezenta directivă şi cu articolul 50 alineatul (4a) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2019/943. Cadrul respectiv garantează că:".
a)ca regulă generală, racordările flexibile nu întârzie consolidările reţelei în zonele identificate;
b)trecerea de la acorduri flexibile de racordare la acorduri ferme de racordare după dezvoltarea reţelei este asigurată pe baza unor criterii determinate; şi
c)pentru zonele în care autoritatea de reglementare sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, o altă autoritate competentă consideră că dezvoltarea reţelei nu este cea mai eficientă soluţie, permite, după caz, acorduri flexibile de racordare ca soluţie permanentă, inclusiv pentru stocarea energiei.
(2)Cadrul menţionat la alineatul (1) poate garanta că acordurile flexibile de racordare specifică cel puţin următoarele:
a)valoarea maximă a capacităţii ferme de injecţie şi extragere de energie electrică din şi către reţea, precum şi capacitatea flexibilă suplimentară de injecţie şi extragere care poate fi conectată şi diferenţiată în funcţie de intervale de timp pe tot parcursul anului;
b)taxele de reţea aplicabile atât capacităţilor ferme, cât şi celor flexibile de injecţie şi extragere;
c)durata convenită a acordului flexibil de racordare şi data preconizată pentru acordarea racordării la întreaga capacitate fermă solicitată.
Utilizatorul sistemului care se racordează printr-o racordare flexibilă la reţea are obligaţia să instaleze un sistem de control al puterii certificat de un organism de certificare autorizat.

Art. 7: Linii directe
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a permite:
a)tuturor producătorilor şi întreprinderilor de energie electrică stabiliţi pe teritoriul lor să alimenteze propriile unităţi, filiale şi clienţi prin intermediul unei linii directe, fără a face obiectul unor proceduri administrative sau costuri disproporţionate;
b)tuturor clienţilor stabiliţi pe teritoriul lor să fie alimentaţi, individual sau în comun, printr-o linie directă de către producătorii şi întreprinderile de energie electrică.
(2)Statele membre stabilesc criteriile de acordare a autorizaţiilor de construire a liniilor directe pe teritoriul lor. Criteriile respective trebuie să fie obiective şi nediscriminatorii.
(3)Posibilitatea de a furniza energie electrică printr-o linie directă, prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol, nu afectează posibilitatea de a încheia contracte de furnizare a energiei electrice în conformitate cu articolul 6.
(4)Statele membre pot condiţiona autorizarea construirii unei linii directe fie de refuzul accesului la sistem în baza, după caz, a articolului 6, fie de deschiderea unei proceduri de soluţionare a litigiilor în temeiul articolului 60.
(5)Statele membre pot refuza autorizarea unei linii directe în cazul în care acordarea unei astfel de autorizaţii ar obstrucţiona aplicarea dispoziţiilor privind obligaţiile de serviciu public de la articolul 9. Un astfel de refuz se motivează în mod corespunzător.
Art. 8: Procedura de autorizare pentru noi capacităţi
(1)Pentru construirea de noi capacităţi de producere, statele membre adoptă o procedură de autorizare care se desfăşoară după criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii.
(2)Statele membre stabilesc criteriile de acordare a autorizaţiilor pentru construirea de capacităţi de producere pe teritoriul lor. Pentru stabilirea unor criterii adecvate, statele membre iau în considerare:
a)siguranţa şi securitatea sistemelor electrice, a instalaţiilor şi a echipamentelor asociate;
b)protecţia sănătăţii şi siguranţei publice;
c)protecţia mediului;
d)ocuparea terenurilor şi alegerea amplasamentelor;
e)utilizarea domeniului public;
f)eficienţa energetică;
g)natura surselor primare;
h)caracteristicile specifice solicitantului, cum ar fi capacităţile tehnice, economice şi financiare;
i)conformitatea cu măsurile adoptate în temeiul articolului 9;
j)contribuţia capacităţilor de producere la realizarea obiectivului global al Uniunii ca energia din surse regenerabile să reprezinte cel puţin 32 % din consumul final brut de energie al Uniunii în 2030, obiectiv menţionat la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului (19);
(19)Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).
k)contribuţia capacităţilor de producere la reducerea emisiilor; şi
l)alternativele la construirea unei noi capacităţi de producere, cum ar fi soluţiile privind consumul dispecerizabil şi stocarea energiei.
(3)Statele membre se asigură că există proceduri de autorizare specifice, simplificate şi fluidizate pentru producerea mică şi descentralizată şi/sau producerea distribuită, care iau în considerare dimensiunea lor limitată şi impactul lor potenţial.
Statele membre pot elabora orientări pentru procedura de autorizare specifică. Autorităţile de reglementare sau alte autorităţi naţionale competente, inclusiv autorităţile de planificare, revizuiesc aceste orientări şi pot recomanda modificări.
În cazul în care au stabilit proceduri specifice de autorizare pentru utilizarea terenurilor, care să se aplice noilor proiecte majore de infrastructură în domeniul capacităţii de producere, statele membre includ, după caz, construcţia de noi capacităţi de producere în domeniul de aplicare al acestor proceduri, pe care le aplică într-un mod nediscriminatoriu şi într-un interval adecvat.
(4)Procedurile şi criteriile de autorizare sunt făcute publice. Solicitanţii sunt informaţi cu privire la motivele oricărui refuz de acordare a autorizaţiei. Motivele trebuie să fie obiective, nediscriminatorii, bine întemeiate şi pe deplin fundamentate. De asemenea, solicitanţilor le sunt puse la dispoziţie căi de atac.
Art. 9: Obligaţiile de serviciu public
(1)Fără a aduce atingere alineatului (2), pe baza organizării lor instituţionale şi cu respectarea principiului subsidiarităţii, statele membre se asigură că întreprinderile din domeniul energiei electrice funcţionează în conformitate cu principiile prezentei directive, în vederea realizării unei pieţe de energie electrică concurenţiale, sigure şi durabile din punctul de vedere al protecţiei mediului, şi se abţin de la orice discriminare în ceea ce priveşte drepturile sau obligaţiile acestor întreprinderi.
(2)Ţinând seama pe deplin de dispoziţiile relevante din TFUE, în special de articolul 106, statele membre pot impune întreprinderilor din sectorul energiei electrice, în interesul economic general, obligaţii de serviciu public referitoare la siguranţă, inclusiv siguranţa alimentării cu energie electrică, regularitatea, calitatea şi preţul furnizărilor, precum şi protecţia mediului, inclusiv eficienţa energetică, energia din surse regenerabile şi protecţia climei. Aceste obligaţii sunt clar definite, transparente, nediscriminatorii şi uşor de verificat şi garantează întreprinderilor din domeniul energiei electrice din Uniune accesul egal la consumatorii naţionali. Obligaţiile de serviciu public care vizează stabilirea preţurilor de furnizare a energiei electrice respectă cerinţele prevăzute la articolul 5 din prezenta directivă.
(3)Acordarea de compensaţii financiare, alte forme de compensare sau drepturi exclusive de către un stat membru în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol sau în vederea furnizării serviciului universal, astfel cum este prevăzut la articolul 27, se realizează într-un mod nediscriminatoriu şi transparent.
(4)La transpunerea prezentei directive, statele membre informează Comisia cu privire la toate măsurile adoptate pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu universal şi de serviciu public, inclusiv protecţia consumatorului şi protecţia mediului, precum şi cu privire la posibilul lor efect asupra concurenţei pe plan naţional şi internaţional, indiferent dacă aceste măsuri necesită sau nu o derogare de la prezenta directivă. Ulterior, statele membre notifică Comisiei, din doi în doi ani, orice modificare adusă măsurilor respective, indiferent dacă respectivele modificări necesită sau nu o derogare de la prezenta directivă.
(5)Statele membre pot decide să nu aplice articolele 6, 7 şi 8 din prezenta directivă, în măsura în care aplicarea acestora ar obstrucţiona, de drept sau de fapt, îndeplinirea obligaţiilor impuse întreprinderilor din domeniul energiei electrice în interesul economic general şi dezvoltarea comerţului nu ar fi afectată atât de mult încât să contravină intereselor Uniunii. Interesele Uniunii cuprind, între altele, concurenţa referitoare la clienţi, în conformitate cu articolul 106 din TFUE şi cu prezenta directivă.
Art. 10: Drepturi contractuale de bază
(1)Statele membre asigură faptul că toţi clienţii finali au dreptul de a-şi procura energie electrică de la un furnizor, indiferent de statul membru în care este înregistrat furnizorul, cu condiţia ca acesta din urmă să fie de acord şi să respecte normele aplicabile de comercializare şi de echilibrare. În acest sens, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că procedurile administrative nu sunt discriminatorii faţă de furnizorii înregistraţi deja în alt stat membru.
(2)Fără a aduce atingere normelor Uniunii privind protecţia consumatorilor, în special Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (20) şi Directivei 93/13/CEE a Consiliului (21), statele membre garantează clienţilor finali drepturile prevăzute la alineatele (3)-(12) din prezentul articol.
(20)Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului şi a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului şi a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).
(21)Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, 21.4.1993, p. 29).
(3)Clienţii finali au dreptul de a încheia cu furnizorul lor un contract care să specifice:
a)identitatea şi adresa furnizorului;
b)serviciile furnizate, nivelul de calitate a serviciilor oferit, precum şi termenul prevăzut pentru racordarea iniţială;
c)tipurile de servicii de întreţinere oferite;
d)mijloacele prin care se pot obţine informaţii actualizate privind toate tarifele aplicabile, taxele de întreţinere şi pachetele de produse sau servicii;
e)durata contractului, condiţiile de reînnoire şi de încetare a contractelor şi a serviciilor, inclusiv a produselor sau serviciilor oferite în acelaşi pachet cu serviciile respective, şi a contractului, precum şi dacă este posibilă încetarea fără comision a contractului;
f)eventualele compensaţii şi formule de rambursare care se aplică în cazul în care nu sunt îndeplinite nivelurile de calitate a serviciilor prevăzute în contract, inclusiv în cazul facturării inexacte sau realizate cu întârziere;
g)modalităţile pentru a iniţia o procedură de soluţionare alternativă a litigiilor în conformitate cu articolul 26;
h)informaţii privind drepturile consumatorilor, inclusiv informaţii privind gestionarea plângerilor şi toate informaţiile menţionate la prezentul alineat, comunicate în mod clar în facturi sau pe pagina de internet a întreprinderii din domeniul energiei electrice.
Condiţiile trebuie să fie echitabile şi se comunică în prealabil. În toate cazurile, informaţiile menţionate se comunică înainte de încheierea sau de confirmarea contractului. Atunci când contractul este încheiat prin intermediari, informaţiile menţionate la prezentul alineat sunt furnizate, de asemenea, înainte de încheierea contractului.
Clienţii finali primesc un rezumat al principalelor condiţii contractuale într-un mod vizibil şi într-un limbaj concis şi simplu.
(4)Clienţilor finali li se notifică în mod corespunzător orice intenţie de modificare a condiţiilor contractuale şi aceştia sunt informaţi, în momentul notificării, cu privire la dreptul de a rezilia contractul. Furnizorii notifică clienţilor lor, într-un mod transparent şi uşor de înţeles, orice ajustare a preţului de furnizare, precum şi motivele şi condiţiile prealabile ale ajustării şi sfera de aplicare a acesteia, în mod direct şi în timp util, cu cel puţin două săptămâni şi, în ceea ce îi priveşte pe clienţii casnici, cu cel puţin o lună înainte de intrarea în vigoare a ajustării. Statele membre garantează clienţilor finali dreptul de a rezilia contractele în cazul în care nu acceptă noile condiţii contractuale sau ajustări ale preţului de furnizare notificate de către furnizor.
(5)Furnizorii comunică clienţilor finali informaţii transparente privind preţurile şi tarifele practicate, precum şi privind condiţiile generale de acces la serviciile de energie electrică şi de utilizare a acestora.
(6)Furnizorii pun la dispoziţia clienţilor finali o gamă largă de modalităţi de plată. Aceste modalităţi de plată nu fac deosebire în mod nejustificat între clienţi. Orice diferenţă în ceea ce priveşte comisioanele aferente metodelor de plată sau sistemelor de plată anticipată trebuie să fie obiectivă, nediscriminatorie şi proporţională şi nu depăşeşte costurile directe suportate de beneficiarul plăţii pentru utilizarea unei anumite metode de plată sau a unui sistem de plată anticipată, în conformitate cu articolul 62 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European şi a Consiliului (22).
(22)Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, şi de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).
(7)În temeiul alineatului (6), clienţilor casnici care au acces la sisteme de plată anticipată nu li se creează un dezavantaj prin sistemele de plată anticipată.
(8)Furnizorii oferă clienţilor finali condiţii generale echitabile şi transparente, care sunt prezentate într-un limbaj simplu şi lipsit de ambiguităţi şi care nu includ bariere necontractuale în calea exercitării drepturilor clienţilor, ca de exemplu documentaţia contractuală excesivă. Clienţii sunt protejaţi împotriva metodelor de vânzare incorecte sau înşelătoare.
(9)Clienţii finali au dreptul să beneficieze de servicii de calitate şi de o bună gestionare a plângerilor de către furnizorii lor. Furnizorii gestionează plângerile într-un mod simplu, echitabil şi prompt.
(10)Clienţii finali sunt informaţi cu privire la drepturile de care dispun în materie de serviciu universal, atunci când au acces la serviciul universal în temeiul dispoziţiilor adoptate de statele membre în aplicarea articolului 27.
(11)Furnizorii comunică clienţilor casnici informaţii adecvate cu privire la alternativele la debranşare cu suficient timp înainte de data prevăzută a debranşării. Aceste măsuri alternative pot să privească surse de sprijin pentru evitarea debranşării, sisteme de plată anticipată, audituri energetice, servicii de consultanţă în domeniul energiei, planuri alternative de plată, consiliere pentru gestionarea datoriilor sau moratorii privind debranşarea şi nu constituie un cost suplimentar pentru clienţii care se confruntă cu riscul debranşării.
(12)Furnizorii transmit clienţilor finali un decont final de lichidare după schimbarea furnizorului, în termen de cel mult şase săptămâni de la schimbarea furnizorului.
Art. 11: Dreptul la un contract de furnizare a energiei electrice pe durată determinată şi cu preţuri fixe şi la un contract de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice
(1)Statele membre se asigură că cadrul naţional de reglementare le permite furnizorilor să ofere contracte de furnizare a energiei electrice pe durată determinată şi cu preţuri fixe şi contracte de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice. Statele membre se asigură că clienţii finali care dispun de un contor inteligent pot solicita încheierea unui contract de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice şi că toţi clienţii finali pot solicita încheierea unui contract de furnizare a energiei electrice pe durată determinată şi cu preţuri fixe, cu o durată de cel puţin un an, cu cel puţin un furnizor şi cu fiecare furnizor care are peste 200 000 de clienţi finali.
Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot scuti un furnizor cu peste 200 000 de clienţi finali de obligaţia de a oferi contracte de furnizare a energiei electrice pe durată determinată şi cu preţuri fixe, în cazul în care:
a)furnizorul oferă doar contracte cu preţuri dinamice;
b)scutirea nu are un impact negativ asupra concurenţei; şi
c)continuă să existe o gamă suficientă de contracte de furnizare a energiei electrice pe durată determinată şi cu preţuri fixe pentru clienţii finali.
Statele membre se asigură că furnizorii nu modifică unilateral clauzele şi condiţiile contractelor de furnizare a energiei electrice pe durată determinată şi cu preţuri fixe şi nu reziliază astfel de contracte înainte de încheierea duratei acestora.

(11)(1a) Înainte de încheierea sau prelungirea oricărui contract menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol, clienţii finali primesc un rezumat al principalelor clauze şi condiţii contractuale, într-un mod vizibil şi într-un limbaj clar şi concis. Rezumatul prezintă drepturile menţionate la articolul 10 alineatele (3) şi (4) şi include cel puţin următoarele informaţii:
a)preţul total şi defalcarea acestuia;
b)o explicaţie din care să reiasă dacă preţul este fix, variabil sau dinamic;
c)adresa de e-mail a furnizorului şi informaţii privind linia telefonică de asistenţă pentru consumatori; şi
d)dacă este cazul, informaţii privind plăţile unice, promoţiile, serviciile suplimentare şi reducerile.
Comisia oferă orientări în acest sens.
(12)(1b) Statele membre se asigură că clienţii finali cu contracte de furnizare a energiei electrice pe durată determinată şi cu preţuri fixe nu sunt excluşi de la participarea lor, atunci când aceştia decid în acest sens, la sisteme de răspuns al părţii de consum şi de partajare a energiei şi de la a contribui în mod activ la îndeplinirea nevoilor de flexibilitate ale sistemului naţional de energie electrică.

(2)Statele membre garantează clienţilor finali primirea din partea furnizorilor a tuturor informaţiilor referitoare la avantajele, costurile şi riscurile pe care le prezintă respectivele tipuri de contracte de furnizare a energiei electrice şi că furnizorii sunt obligaţi să furnizeze clienţilor finali informaţii în consecinţă, inclusiv cu privire la necesitatea de a avea instalat un contor de energie electrică adecvat. Autorităţile de reglementare:
a)monitorizează evoluţiile pieţei, evaluează riscurile pe care le pot implica noile produse şi servicii şi iau măsuri în privinţa practicilor abuzive;
b)iau măsuri corespunzătoare în cazul în care sunt identificate comisioane pentru încetarea contractului inadmisibile în conformitate cu articolul 12 alineatul (3).

(3)Înainte de a trece un client final la un contract de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice, furnizorii obţin acordul clientului în cauză.
(4)Timp de cel puţin 10 ani de la momentul în care devin disponibile contractele de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice, statele membre sau autorităţile lor de reglementare monitorizează şi publică un raport anual privind principalele noutăţi legate de aceste contracte, inclusiv ofertele de pe piaţă şi impactul asupra facturilor consumatorilor şi, în mod expres, nivelul volatilităţii preţurilor.
Art. 12: Dreptul de a schimba furnizorul şi norme referitoare la comisioanele pentru schimbare
(1)Schimbarea furnizorului sau a participantului la piaţă implicat în agregare se realizează în cel mai scurt timp posibil. Statele membre se asigură că un client care doreşte să schimbe furnizorii sau participanţii la piaţă implicaţi în agregare, cu respectarea condiţiilor contractuale, are dreptul la o astfel de schimbare în termen de cel mult trei săptămâni de la data solicitării. Nu mai târziu de 2026, procesul tehnic de schimbare a furnizorului nu trebuie să dureze mai mult de 24 ore şi trebuie să fie posibil în orice zi lucrătoare.
(2)Statele membre se asigură că cel puţin clienţilor casnici şi întreprinderilor mici nu li se impune niciun comision pentru schimbare.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), statele membre pot permite furnizorilor sau participanţilor la piaţă implicaţi în agregare să perceapă comisioane de încetare a contractului clienţilor care reziliază de bună voie contractele de furnizare a energiei electrice pe durată determinată cu preţuri fixe înainte de ajungerea la termen a acestora, cu condiţia ca aceste comisioane să facă parte dintr-un contract pe care clientul l-a încheiat de bună voie şi să fie comunicate clar clientului înainte încheierea contractului. Astfel de comisioane trebuie să fie proporţionale şi nu depăşesc pierderile economice directe cauzate de client furnizorului sau participantului la piaţă implicat în agregare prin încetarea contractului, inclusiv costurile oricăror pachete de investiţii sau de servicii deja furnizate clientului în cadrul respectivului contract. Sarcina probei cu privire la pierderile economice directe aparţine furnizorului sau participantului la piaţă implicat în agregare, iar admisibilitatea comisioanelor de încetare a contractului este monitorizată de autoritatea de reglementare sau de o altă autoritate naţională competentă.
(4)Statele membre se asigură că dreptul de a schimba furnizorul sau participantul la piaţă implicat în agregare este acordat tuturor clienţilor într-un mod nediscriminatoriu la nivel de costuri, efort şi timp.
(5)Clienţii casnici au dreptul să participe la sisteme de schimbare colectivă a furnizorilor. Statele membre elimină toate obstacolele administrative sau în materie de reglementare pentru schimbarea colectivă a furnizorilor, oferind, în acelaşi timp, un cadru care să garanteze protecţia consumatorilor în cea mai mare măsură posibilă, pentru a evita orice practici abuzive.
Art. 13: Contractul de agregare
(1)Statele membre garantează tuturor clienţilor dreptul să achiziţioneze şi să vândă servicii de energie electrică, inclusiv de agregare, altele decât cele de furnizare, independent de contractul lor de furnizare de energie electrică şi de la o întreprindere din domeniul energiei electrice pe care o pot alege.
(2)Statele membre se asigură că, în cazul în care un client final doreşte să încheie un contract de agregare, respectivul client final are acest drept fără să fie necesar consimţământul întreprinderilor din domeniul energiei electrice.
Statele membre se asigură că participanţii la piaţă implicaţi în agregare informează pe deplin clienţii cu privire la clauzele şi condiţiile contractuale pe care le oferă acestora.
(3)Statele membre garantează clienţilor finali dreptul de a primi gratuit, cel puţin o dată pentru fiecare perioadă de facturare, în cazul în care clientul solicită acest lucru, toate datele relevante referitoare la consumul dispecerizabil sau datele referitoare la energia electrică furnizată şi vândută.
(4)Statele membre se asigură că drepturile menţionate la alineatele (2) şi (3) se acordă tuturor clienţilor finali într-un mod nediscriminatoriu în ceea ce priveşte costurile, efortul sau timpul. În special, statele membre se asigură că furnizorul nu le impune clienţilor obligaţii, proceduri sau tarife tehnice şi administrative discriminatorii în funcţie de încheierea sau nu de către aceştia a unui contract cu un participant la piaţă implicat în agregare.
Art. 14: Instrumente de comparare
(1)Statele membre se asigură că cel puţin clienţii casnici şi microîntreprinderile cu un consum anual preconizat mai mic de 100 000 kWh au acces gratuit la cel puţin un instrument de comparare a ofertelor furnizorilor, inclusiv a ofertelor de contracte de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice. Clienţii sunt informaţi cu privire la existenţa unor astfel de instrumente în facturile lor sau în documente alăturate acestora sau prin alte mijloace. Astfel de instrumentele îndeplinesc cel puţin următoarele cerinţe:
a)sunt independente de participanţii pe piaţă şi asigură faptul că întreprinderile din domeniul energiei electrice beneficiază de un tratament egal în rezultatele căutărilor;
b)menţionează clar cine sunt proprietarii lor, precum şi persoana fizică sau juridică ce operează şi controlează instrumentele, şi informaţii cu privire la modul de finanţare a instrumentelor;
c)stabilesc şi expun criteriile clare şi obiective pe care se bazează compararea, inclusiv serviciile;
d)utilizează un limbaj clar şi lipsit de ambiguitate;
e)furnizează informaţii clare şi actualizate şi precizează momentul ultimei actualizări;
f)sunt accesibile persoanelor cu dizabilităţi, fiind uşor de identificat, funcţionale, uşor de înţeles şi stabile;
g)pun la dispoziţie o procedură eficace pentru raportarea informaţiilor incorecte cu privire la ofertele publicate; şi
h)realizează comparaţii, limitând datele personale solicitate la datele strict necesare pentru comparaţie.
Statele membre se asigură că cel puţin un instrument acoperă întreaga piaţă. În cazul în care piaţa este acoperită de mai multe instrumente, respectivele instrumente includ o gamă cât mai cuprinzătoare posibil din punct de vedere practic de oferte de energie electrică care acoperă o parte semnificativă a pieţei şi, în cazul în care respectivele instrumente nu acoperă complet piaţa, o declaraţie clară în acest sens, înaintea afişării rezultatelor.
(2)Instrumentele menţionate la alineatul (1) pot fi gestionate de orice entitate, inclusiv de societăţi private şi de autorităţi sau organisme publice.
(3)Statele membre desemnează o autoritate competentă care să fie responsabilă cu lansarea unor mărci de încredere pentru instrumente de comparare care să îndeplinească cerinţele stabilite la alineatul (1), precum şi cu asigurarea îndeplinirii în continuare, de către instrumentele de comparare cu o marcă de încredere, a cerinţelor stabilite la alineatul (1). Autoritatea respectivă este independentă de toţi participanţii la piaţă şi de toţi operatorii instrumentelor de comparare.
(4)Statele membre pot impune ca instrumentele de comparare menţionate la alineatul (1) să includă criterii comparative referitoare la natura serviciilor oferite de furnizori.
(5)Orice instrument care compară ofertele participanţilor la piaţă este eligibil să solicite să i se acorde certificarea de marcă de încredere în conformitate cu prezentul articol în mod voluntar şi nediscriminatoriu.
(6)Prin derogare de la alineatele (3) şi (5), statele membre pot opta să nu dispună eliberarea mărcilor de încredere pentru instrumentele de comparare în cazul în care o autoritate publică sau un organism public furnizează un instrument de comparare care îndeplineşte cerinţele prevăzute la alineatul (1).
Art. 15: Clienţi activi
(1)Statele membre garantează clienţilor finali dreptul de a acţiona în calitate de clienţi activi, fără să li se aplice obligaţii, proceduri şi tarife tehnice sau administrative disproporţionate sau discriminatorii, şi nici tarife de reţea care nu reflectă costurile.
(2)Statele membre garantează clienţilor activi:
a)dreptul de a opera fie direct, fie prin agregare;
b)dreptul de a vinde energie electrică autoprodusă, inclusiv prin contracte de achiziţie de energie electrică;
c)dreptul de a participa la mecanisme de flexibilitate şi la scheme de eficienţă energetică;
d)dreptul de a delega unui terţ gestionarea instalaţiilor necesare pentru desfăşurarea activităţilor lor, inclusiv instalarea, exploatarea, prelucrarea datelor şi întreţinerea, fără ca terţul să fie considerat drept un client activ;
e)aplicarea unor tarife de reţea transparente, nediscriminatorii şi care reflectă costurile, calculate separat pentru energia electrică introdusă în reţea şi pentru energia electrică consumată din reţea, în conformitate cu articolul 59 alineatul (9) din prezenta directivă şi cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2019/943, asigurându-se că acestea contribuie în mod adecvat şi echilibrat la partajarea costurilor totale ale sistemului;
f)responsabilitatea din punct de vedere financiar pentru dezechilibrele pe care le cauzează în sistemul de energie electrică; în acest sens, aceştia sunt părţi responsabile cu echilibrarea sau deleagă responsabilitatea lor în materie de echilibrare în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) 2019/943.
(3)Statele membre pot să prevadă, în dreptul lor intern, dispoziţii de reglementare diferite pentru clienţii activi la nivel individual şi pentru cei care acţionează în comun, cu condiţia ca toate drepturile şi obligaţiile în temeiul prezentului articol să se aplice tuturor clienţilor activi. Orice diferenţă de tratament aplicat clienţilor activi care acţionează în comun trebuie să fie proporţională şi justificată în mod corespunzător.
(4)Statele membre care au sisteme existente care nu fac un calcul separat pentru energia electrică introdusă în reţea şi pentru energia electrică consumată din reţea nu acordă drepturi noi în cadrul acestor sisteme după 31 decembrie 2023. În orice caz, clienţii care fac obiectul sistemelor existente au posibilitatea de a opta în orice moment pentru un nou sistem care face un calcul separat pentru energia electrică introdusă în reţea şi pentru energia electrică consumată din reţea ca bază de calcul al tarifelor de reţea.
(5)Statele membre garantează clienţilor activi care deţin o instalaţie de stocare a energiei:
a)că au dreptul la racordarea la reţea într-un termen rezonabil de la solicitare, cu condiţia ca toate condiţiile necesare să fie îndeplinite, cum ar fi responsabilitatea în materie de echilibrare şi contorizarea adecvată;
b)că nu li se aplică taxe duble şi nici tarife de reţea pentru energia electrică stocată rămasă în spaţiile lor sau atunci când furnizează servicii de flexibilitate operatorilor de sistem;
c)că nu li se aplică obligaţii sau taxe disproporţionate aferente acordării licenţelor;
d)că au dreptul să furnizeze mai multe servicii simultan, dacă acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic.
Art. 15a: Dreptul la partajarea energiei
(1)Statele membre se asigură că toate gospodăriile, întreprinderile mici şi mijlocii, organismele publice şi, în cazul în care un stat membru a decis astfel, alte categorii de clienţi finali au dreptul de a participa la partajarea energiei în calitate de clienţi activi în mod nediscriminatoriu, în aceeaşi zonă de ofertare sau într-o zonă geografică mai restrânsă, stabilită de statul membru respectiv.
(2)Statele membre se asigură că clienţii activi au dreptul de a partaja energia din surse regenerabile între ei pe baza unor acorduri private sau prin intermediul unei entităţi juridice. Participarea la partajarea energiei nu constituie activitatea comercială sau profesională primară a clienţilor activi care participă la partajarea energiei.
(3)Clienţii activi pot desemna o parte terţă drept organizator al partajării energiei pentru:
a)comunicarea cu privire la acordurile de partajare a energiei cu alte entităţi relevante, cum ar fi furnizorii şi operatorii de reţea, inclusiv cu privire la aspecte legate de tarifele şi taxele aplicabile, impozite sau alte taxe;
b)furnizarea de sprijin pentru gestionarea şi echilibrarea sarcinilor flexibile în aval de contor, a producţiei distribuite de energie din surse regenerabile şi a instalaţiilor de stocare în cadrul unui acord de partajare a energiei;
c)contractarea şi facturarea clienţilor activi care participă la partajarea energiei;
d)instalarea şi exploatarea, inclusiv contorizarea şi întreţinerea instalaţiei de producere a energiei din surse regenerabile sau a instalaţiei de stocare.
Organizatorul partajării energiei sau o altă parte terţă poate deţine sau gestiona o instalaţie de stocare sau de producere a energiei din surse regenerabile de până la 6 MW, fără a fi considerată un client activ, cu excepţia cazului în care unul dintre clienţii activi participă la proiectul de partajare a energiei. Organizatorul partajării energiei furnizează servicii nediscriminatorii şi preţuri, tarife şi condiţii de servicii transparente. În ceea ce priveşte primul paragraf litera (c) din prezentul alineat, se aplică articolele 10, 12 şi 18. Statele membre stabilesc cadrul de reglementare pentru aplicarea prezentului alineat.
(4)_
4.1.Statele membre se asigură că clienţii activi care participă la partajarea energiei:
a)au dreptul la deducerea energiei electrice partajate introduse în reţea din consumul lor total contorizat într-un interval de timp care nu depăşeşte intervalul de decontare a dezechilibrului şi fără a aduce atingere impozitelor, taxelor şi tarifelor de reţea care reflectă costul şi nediscriminatorii aplicabile;
b)beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile aferente consumatorilor în calitate de clienţi finali în temeiul prezentei directive;
c)nu li se impune să respecte obligaţiile care revin furnizorului în cazul în care energia este partajată între gospodării cu o capacitate instalată de până la 10,8 kW pentru gospodăriile individuale şi de până la 50 kW pentru blocurile cu mai multe apartamente;
d)au acces la modele de contracte voluntare cu clauze şi condiţii echitabile şi transparente pentru acordurile de partajare a energiei;
e)în cazul unui conflict care decurge dintr-un acord de partajare a energiei, au acces la soluţionarea alternativă a litigiilor cu alţi participanţi la acordul de partajare a energiei în conformitate cu articolul 26;
f)nu fac obiectul unui tratament inechitabil şi discriminatoriu din partea participanţilor la piaţă sau a părţilor lor responsabile cu echilibrarea;
g)sunt informaţi cu privire la posibilitatea de modificare a zonelor de ofertare în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2019/943 şi cu privire la faptul că dreptul de a partaja energie din surse regenerabile este limitat în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol;
h)notifică acordurile de partajare a energiei operatorilor de sistem relevanţi şi participanţilor la piaţă, inclusiv furnizorilor relevanţi, fie direct, fie prin intermediul unui organizator al partajării energiei.
4.2.Statele membre pot adapta pragul menţionat la primul paragraf litera (c) în conformitate cu următoarele:
a)în cazul gospodăriilor individuale, pragul poate fi mărit până la 30 kW;
b)în cazul blocurilor cu mai multe apartamente, pragul poate fi mărit până la 100 kW sau, în cazul unor circumstanţe specifice justificate în mod corespunzător, ca urmare a reducerii dimensiunii medii a blocurilor cu mai multe apartamente, poate fi scăzut la minimum 40 kW.
(5)În cazul în care alte categorii de clienţi finali care participă la sisteme de partajare a energiei sunt mai mari decât întreprinderile mici şi mijlocii, se aplică următoarele condiţii suplimentare:
a)dimensiunea capacităţii instalate a instalaţiei de producere asociate sistemului de partajare a energiei trebuie să fie de maximum 6 MW;
b)partajarea energiei are loc într-o zonă geografică locală sau limitată, astfel cum este definită de statul membru în cauză.
(6)Statele membre se asigură că operatorii de transport şi de sistem sau operatorii de distribuţie relevanţi sau alte organisme desemnate:
a)monitorizează, colectează, validează şi comunică, cel puţin o dată pe lună, datele de contorizare referitoare la energia electrică partajată cu clienţii finali şi participanţii la piaţă relevanţi şi în conformitate cu articolul 23, şi, în acest scop, instituie sistemele informatice adecvate;
b)pun la dispoziţie un punct de contact relevant pentru:
(i)înregistrarea acordurilor de partajare a energiei;
(ii)punerea la dispoziţie de informaţii practice pentru partajarea energiei;
(iii)primirea de informaţii privind punctele de contorizare relevante, schimbările de amplasare şi de participare; şi
(iv)dacă este cazul, validează metodele de calcul în mod clar, transparent şi în timp util.
(7)Statele membre iau măsuri adecvate şi nediscriminatorii pentru a se asigura că clienţii vulnerabili şi clienţii afectaţi de sărăcia energetică pot avea acces la sistemele de partajare a energiei. Aceste măsuri pot include măsuri de sprijin financiar sau cote de alocare a producţiei.
(8)Statele membre se asigură că proiectele de partajare a energiei deţinute de autorităţile publice pun energia electrică partajată la dispoziţia clienţilor sau a cetăţenilor vulnerabili sau afectaţi de sărăcia energetică. În acest sens, statele membre depun toate eforturile pentru a promova faptul că respectiva cantitate de energie accesibilă este de cel puţin 10% în medie din energia partajată.
(9)Statele membre pot promova introducerea unor panouri solare de mici dimensiuni cu conectare la priză cu o capacitate de până la 800 W în interiorul şi pe exteriorul clădirilor.
(10)Comisia oferă orientări statelor membre, fără a spori sarcina lor administrativă, pentru a facilita stabilirea unei abordări standardizate în ceea ce priveşte partajarea energiei şi pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabile pentru comunităţile de energie din surse regenerabile şi comunităţile de energie ale cetăţenilor.
(11)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului clienţilor de a-şi alege furnizorul în conformitate cu articolul 4 şi nici normelor naţionale aplicabile pentru autorizarea furnizorilor.

Art. 16: Comunităţi de energie ale cetăţenilor
(1)Statele membre stabilesc un cadru de reglementare favorabil pentru comunităţile de energie ale cetăţenilor, prin care se asigură că:
a)participarea la o comunitate de energie a cetăţenilor este posibilă şi voluntară;
b)membrilor sau acţionarilor unei comunităţi de energie a cetăţenilor li se permite să părăsească comunitatea, caz în care se aplică articolul 12;
c)membrii sau acţionarii unei comunităţi de energie a cetăţenilor nu îşi pierd drepturile şi obligaţiile de clienţi casnici sau de clienţi activi;
d)sub rezerva unei compensaţii echitabile, astfel cum este evaluată de autoritatea de reglementare, operatorii de distribuţie relevanţi cooperează cu comunităţile de energie ale cetăţenilor pentru a facilita transferurile de energie electrică în cadrul comunităţilor de energie ale cetăţenilor;
e)comunităţilor de energie ale cetăţenilor li se aplică proceduri şi tarife nediscriminatorii echitabile, proporţionale şi transparente, inclusiv privind înregistrarea şi acordarea licenţelor, şi al unor tarife de reţea transparente, nediscriminatorii şi care reflectă costurile, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2019/943, asigurându-se că acestea contribuie în mod adecvat şi echilibrat la partajarea costurilor totale ale sistemului.
(2)Statele membre pot prevedea în cadrul de reglementare favorabil în ceea ce priveşte comunităţile de energie ale cetăţenilor că acestea:
a)sunt deschise participării transfrontaliere;
b)au dreptul de a deţine, de a înfiinţa, de a cumpăra sau de a închiria reţele de distribuţie, precum şi de a le gestiona în mod autonom sub rezerva condiţiilor prevăzute la alineatul (4) din prezentul articol;
c)beneficiază de scutirile prevăzute la articolul 38 alineatul (2).
(3)Statele membre se asigură în ceea ce priveşte comunităţile de energie ale cetăţenilor că acestea:
a)au acces la toate pieţele de energie electrică, fie direct, fie prin agregare, în mod nediscriminatoriu;
b)beneficiază de un tratament nediscriminatoriu şi proporţional în ceea ce priveşte activităţile, drepturile şi obligaţiile lor în calitate de clienţi finali, producători, furnizori, operatori de distribuţie sau participanţi la piaţă implicaţi în agregare;
c)sunt responsabile din punct de vedere financiar pentru dezechilibrele pe care le cauzează în sistemul de energie electrică; în acest sens, acestea sunt părţi responsabile cu echilibrarea sau deleagă responsabilitatea lor în materie de echilibrare în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) 2019/943;
d)în ceea ce priveşte consumul de energie electrică autoprodusă, comunităţile de energie ale cetăţenilor au regimul de clienţi activi în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) litera (e);
e)au dreptul să organizeze în cadrul comunităţii de energie a cetăţenilor partajarea de energie electrică produsă de unităţi de producere deţinute de comunitate, sub rezerva altor cerinţe prevăzute în prezentul articol şi cu condiţia ca membrii comunităţii să îşi menţină drepturile şi obligaţiile în calitate de clienţi finali.
În sensul literei (e) de la primul paragraf, în cazul în care energia electrică este partajată, acest fapt nu afectează tarifele şi taxele de reţea aplicabile, în conformitate cu o analiză cost-beneficii transparentă a resurselor de energie distribuite realizată de autoritatea naţională competentă.
(4)Statele membre pot decide să acorde comunităţilor de energie ale cetăţenilor dreptul de a gestiona reţele de distribuţie în zona lor de exploatare şi să definească procedurile relevante, fără a aduce atingere capitolului IV sau altor norme şi reglementări care se aplică operatorilor de distribuţie. În cazul în care se acordă un astfel de drept, statele membre se asigură în ceea ce priveşte comunităţile de energie ale cetăţenilor că acestea:
a)au dreptul de a încheia un contract cu privire la exploatarea reţelei în cauză cu un operator de distribuţie relevant sau cu un operator de transport şi de sistem la care este conectată reţeaua lor;
b)fac obiectul unor tarife de reţea adecvate la punctele de conectare dintre reţeaua în cauză şi reţeaua de distribuţie din afara comunităţii de energie a cetăţenilor şi că astfel de tarife de reţea se calculează separat pentru energia electrică introdusă în reţeaua de distribuţie şi pentru energia electrică consumată din reţeaua de distribuţie în afara comunităţii de energie a cetăţenilor, în conformitate cu articolul 59 alineatul (7);
c)nu discriminează şi nu prejudiciază clienţii care rămân conectaţi la sistemul de distribuţie.
Art. 17: Consumul dispecerizabil prin agregare
(1)Statele membre permit şi încurajează participarea consumului dispecerizabil prin agregare. Statele membre permit clienţilor finali, inclusiv celor care oferă consum dispecerizabil prin agregare, să participe pe toate pieţele de energie electrică, alături de producători, într-un mod nediscriminatoriu.
(2)Statele membre se asigură că, atunci când achiziţionează servicii de sistem, operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie tratează participanţii la piaţă implicaţi în agregarea consumului dispecerizabil în mod nediscriminatoriu, alături de producători, pe baza capacităţilor lor tehnice.
(3)Statele membre garantează că în cadrul de reglementare relevant sunt incluse cel puţin următoarele elemente:
a)dreptul pentru fiecare participant la piaţă implicat în agregare, inclusiv pentru agregatorii independenţi, să intre pe pieţele de energie electrică fără acordul altor participanţi la piaţă;
b)norme nediscriminatorii şi transparente care trasează clar rolurile şi responsabilităţile tuturor întreprinderilor din domeniul energiei electrice şi clienţilor;
c)norme şi proceduri nediscriminatorii şi transparente pentru schimbul de date între participanţii la piaţă implicaţi în agregare şi alte întreprinderi din domeniul energiei electrice care asigură accesul uşor la date în condiţii de egalitate şi fără discriminare, protejând totodată în întregime datele sensibile din punct de vedere comercial şi datele personale ale clienţilor;
d)responsabilitatea din punct de vedere financiar a participanţilor la piaţă implicaţi în agregare pentru dezechilibrele pe care le cauzează în sistemul de energie electrică; în acest sens, aceştia sunt părţi responsabile cu echilibrarea sau deleagă responsabilitatea lor în materie de echilibrare în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) 2019/943;
e)faptul că clienţii finali care au un contract cu agregatori independenţi nu sunt supuşi unor plăţi, sancţiuni sau alte restricţii contractuale nejustificate din partea furnizorii lor;
f)un mecanism de soluţionare a litigiilor dintre participanţii la piaţă implicaţi în agregare şi alţi participanţi la piaţă, inclusiv responsabilitatea pentru dezechilibre.
(4)Statele membre pot solicita întreprinderilor din domeniul energiei electrice sau clienţilor finali participanţi să plătească compensaţii financiare altor participanţi la piaţă sau părţii lor responsabile cu echilibrarea, dacă respectivii participanţi la piaţă sau respectivele părţi responsabile cu echilibrarea sunt afectate în mod direct de activarea consumului dispecerizabil. Astfel de compensaţii financiare nu creează obstacole în calea intrării pe piaţă a participanţilor la piaţă implicaţi în agregare sau obstacole în calea flexibilităţii. În astfel de cazuri, compensaţia financiară se limitează strict la acoperirea costurilor rezultate suportate de furnizorii clienţilor participanţi sau de părţile responsabile cu echilibrarea ale furnizorului în cursul activării consumului dispecerizabil. Metoda de calcul a compensaţiei poate ţine seama de beneficiile generate de agregatorii independenţi pentru alţi participanţi de pe piaţă şi, într-un astfel de caz, agregatorilor sau clienţilor participanţi li se poate solicita să contribuie la o astfel de compensaţie, dar numai dacă şi în măsura în care beneficiile pentru toţi furnizorii, clienţii şi părţile lor responsabile cu echilibrarea nu depăşesc costurile directe suportate. Metoda de calcul face obiectul aprobării de către autoritatea de reglementare sau de către o altă autoritate naţională competentă.
(5)Statele membre se asigură că autorităţile de reglementare sau, în cazul în care sistemul juridic naţional impune acest lucru, operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie, acţionând în strânsă cooperare cu participanţii la piaţă şi cu clienţii finali, stabilesc cerinţele tehnice de participare a consumului dispecerizabil la toate pieţele de energie electrică pe baza cerinţelor tehnice ale pieţelor respective şi a capacităţilor consumului dispecerizabil. Astfel de cerinţe reglementează participarea care implică sarcini agregate.
Art. 18: Facturi şi informaţii de facturare
(1)Statele membre se asigură că facturile şi informaţiile de facturare sunt exacte, uşor de înţeles, clare, concise, uşor de utilizat şi prezentate într-un mod care înlesneşte compararea de către clienţii finali. La cerere, clienţii finali primesc o explicaţie clară şi uşor de înţeles a modului de calculare a facturii, în special în cazul în care facturile nu sunt bazate pe consumul real.
(2)Statele membre garantează clienţilor finali primirea în mod gratuit a tuturor facturilor şi informaţiilor de facturare.
(3)Statele membre garantează clienţilor finali că li se oferă opţiunea de a primi pe cale electronică facturi şi informaţii de facturare, precum şi modalităţi flexibile de efectuare a plăţilor propriu-zise ale facturilor.
(4)În cazul în care contractul prevede o modificare viitoare a produsului sau a preţului ori o reducere, acest lucru se indică pe factură, împreună cu data la care are loc modificarea.
(5)Statele membre consultă organizaţiile de consumatori atunci când intenţionează să modifice cerinţele privind conţinutul facturilor.
(6)Statele membre se asigură că facturile şi informaţiile de facturare îndeplinesc cerinţele minime prevăzute în anexa I.
Art. 18a: Gestionarea riscurilor prezentate de furnizori
(1)Autorităţile de reglementare sau, în cazul în care un stat membru a desemnat o autoritate competentă independentă alternativă în acest scop, o astfel de autoritate competentă desemnată, ţinând seama de dimensiunea furnizorului sau de structura pieţei şi inclusiv, dacă este cazul, prin efectuarea de simulări de criză, se asigură că furnizorii:
a)dispun de strategii adecvate de acoperire a riscului, pe care le pun în aplicare pentru a limita riscul de modificare a furnizării angro de energie electrică la viabilitatea economică a contractelor lor cu clienţii, menţinând în acelaşi timp lichiditatea şi semnalele de preţ de pe pieţele pe termen scurt;
b)iau toate măsurile rezonabile pentru a-şi limita riscul de întrerupere a aprovizionării.
(2)Strategiile de acoperire a riscului pot include utilizarea contractelor de achiziţie de energie electrică, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 77 din Regulamentul (UE) 2019/943, sau a altor instrumente adecvate, cum ar fi contracte la termen de tip forward. În cazul în care există pieţe suficient de dezvoltate pentru contractele de achiziţie de energie electrică care permit o concurenţă efectivă, statele membre pot solicita ca o parte din expunerea la risc a furnizorilor la modificări ale preţurilor angro ale energiei electrice să fie acoperită utilizând contracte de achiziţie de energie electrică pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie, corespunzătoare duratei expunerii lor la risc în ceea ce îi priveşte pe consumatori, sub rezerva respectării legislaţiei Uniunii în materie de concurenţă.
(3)Statele membre depun eforturi pentru a asigura accesibilitatea produselor de acoperire a riscului pentru comunităţile de energie ale cetăţenilor şi pentru comunităţile de energie din surse regenerabile şi pentru a crea condiţii favorabile în acest scop.

Art. 19: Sisteme de contorizare inteligentă
(1)În vederea promovării eficienţei energetice şi a abilitării clienţilor finali, statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritatea de reglementare recomandă călduros întreprinderilor din domeniul energiei electrice şi altor participanţi la piaţă să optimizeze utilizarea energiei electrice, printre altele, prin furnizarea de servicii de gestionare a energiei, prin elaborarea de formule inovatoare de stabilire a preţului şi prin introducerea unor sisteme inteligente de contorizare, care sunt interoperabile în special cu sistemele consumatorilor de gestionare a energiei şi cu reţelele inteligente în conformitate, cu normele aplicabile ale Uniunii în materie de protecţie a datelor.
(2)Statele membre asigură introducerea, pe teritoriile lor, a unor sisteme de contoare inteligente care contribuie la participarea activă a clienţilor pe piaţa de energie electrică. Introducerea acestora poate face obiectul unei evaluări cost-beneficiu efectuată în conformitate cu principiile stabilite în anexa II.
(3)Statele membre care procedează la introducerea sistemelor de contorizare inteligentă adoptă şi publică cerinţele funcţionale şi tehnice minime aplicabile sistemelor care urmează să fie introduse pe teritoriile lor în conformitate cu articolul 20 şi cu anexa II. Statele membre asigură interoperabilitatea acestor sisteme de contorizare inteligentă, precum şi capacitatea acestora de a livra informaţii sistemelor de gestionare a energiei ale consumatorilor. În acest sens, statele membre acordă atenţia cuvenită utilizării standardelor relevante disponibile, inclusiv a celor care permit interoperabilitatea, celor mai bune practici, precum şi importanţei dezvoltării reţelelor inteligente şi dezvoltarea pieţei interne de energie electrică.
(4)Statele membre care procedează la introducerea sistemelor de contorizare inteligentă se asigură că clienţii finali contribuie, în mod transparent şi nediscriminatoriu, la costurile asociate introducerii lor, având totodată în vedere beneficiile pe termen lung pentru întregul lanţ valoric. Statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autorităţile competente desemnate monitorizează cu regularitate această introducere pe teritoriul lor pentru a urmări beneficiile aduse clienţilor.
(5)În cazul în care introducerea sistemelor de contorizare inteligentă este evaluată negativ în urma evaluării cost-beneficiu menţionate la alineatul (2), statele membre se asigură că această evaluare este revizuită cel puţin din patru în patru ani sau mai frecvent pentru a răspunde schimbării semnificative a ipotezelor de bază, evoluţiilor tehnologice şi evoluţiei pieţei. Statele membre notifică Comisiei rezultatul evaluării cost-beneficiu actualizate imediat ce este disponibil.
(6)Dispoziţiile privind sistemele de contorizare inteligentă din prezenta directivă se aplică instalaţiilor viitoare şi instalaţiilor care înlocuiesc contoarele inteligente mai vechi. Sistemele de contorizare inteligentă care au fost deja instalate sau pentru care "demararea lucrărilor" a început înainte de 4 iulie 2019 pot rămâne operaţionale pe întreaga lor durată de viaţă, dar sistemele de contorizare inteligentă care nu îndeplinesc cerinţele de la articolul 20 şi cele din anexa II nu rămân operaţionale după 5 iulie 2031.
În sensul prezentului alineat "demararea lucrărilor" înseamnă fie demararea lucrărilor de construcţii în cadrul investiţiei, fie primul angajament ferm de comandă pentru echipamente sau alt angajament prin care investiţia devine ireversibilă, oricare dintre acestea survine mai întâi. Cumpărarea de terenuri şi lucrările pregătitoare, precum obţinerea permiselor şi realizarea studiilor preliminare de fezabilitate nu sunt considerate drept demarare a lucrărilor. În cazul preluărilor de întreprinderi, "demararea lucrărilor" înseamnă data de achiziţionare a activelor direct legate de unitatea preluată.
Art. 20: Funcţionalităţile sistemelor de contorizare inteligentă
În cazul în care introducerea sistemelor de contorizare inteligentă este evaluată pozitiv în urma evaluării cost-beneficiu menţionate la articolul 19 alineatul (2) sau în cazul în care sistemele de contorizare inteligentă au fost introduse în mod sistematic după 4 iulie 2019, statele membre introduc sistemele de contorizare inteligentă în conformitate cu standardele europene, cu anexa II şi cu următoarele cerinţe:
(a)sistemele de contorizare inteligentă măsoară cu acurateţe consumul real de energie electrică şi pot să le ofere clienţilor finali informaţii despre timpul efectiv de utilizare. Datele privind consumul anterior validate sunt uşor şi sigur de accesat şi de vizualizat de către clienţii finali, la cerere şi fără costuri suplimentare. Datele privind consumul în timp aproape real nevalidate sunt, de asemenea, uşor şi sigur de accesat de către clienţii finali, fără costuri suplimentare, prin intermediul unei interfeţe standardizate sau prin acces de la distanţă, pentru a sprijini programele automate de eficienţă energetică, consumul dispecerizabil şi alte servicii;
(b)securitatea sistemelor de contorizare inteligentă şi a comunicaţiilor de date este conformă cu normele aplicabile ale Uniunii în domeniul securităţii, acordându-se atenţia cuvenită celor mai bune tehnici disponibile pentru asigurarea celui mai înalt nivel de protecţie în materie de securitate cibernetică şi ţinând seama în acelaşi timp de costuri şi de principiul proporţionalităţii;
(c)protecţia vieţii private şi a datelor clienţilor finali este conformă cu normele aplicabile ale Uniunii în domeniul protecţiei datelor şi a vieţii private;
(d)operatorii contoarelor se asigură că contoarele de energie electrică ale clienţilor activi care introduc energie electrică în reţea pot calcula energia electrică introdusă în reţea din spaţiile respectivilor clienţi activi;
(e)la cererea clienţilor finali, datele referitoare la energia electrică pe care o introduc în reţea şi consumul lor de energie electrică li se pun la dispoziţie, în conformitate cu actele de punere în aplicare în temeiul articolului 24, prin intermediul unei interfeţe standardizate de comunicare sau prin acces de la distanţă sau se pun la dispoziţia unei părţi terţe care acţionează în numele lor, într-un format uşor de înţeles care le permite să compare diferite oferte în condiţii identice;
(f)clienţilor finali li se oferă consiliere şi informaţii corespunzătoare înainte de instalarea contoarelor inteligente sau în momentul instalării acestora, în special în privinţa întregului lor potenţial de gestionare a citirilor şi de monitorizare a consumului de energie electrică, precum şi în privinţa colectării şi a prelucrării datelor cu caracter personal în conformitate cu normele aplicabile ale Uniunii în materie de protecţie a datelor;
(g)sistemele de contorizare inteligentă permit contorizarea şi decontarea clienţilor finali cu aceeaşi rezoluţie de timp ca intervalul de decontare a dezechilibrelor pe piaţa naţională.
În sensul literei (e) de la primul paragraf, clienţii finali trebuie să poată obţine propriile date înregistrate de contoare sau să le poată transmite unei alte părţi, fără costuri suplimentare şi în conformitate cu dreptul lor la portabilitatea datelor în temeiul normelor Uniunii în materie de protecţie a datelor.
Art. 21: Dreptul de a beneficia de un contor inteligent
(1)În cazul în care introducerea sistemelor de contorizare inteligentă a fost evaluată negativ în urma evaluării cost-beneficiu menţionate la articolul 19 alineatul (2) şi în cazul în care sistemele de contorizare inteligentă nu au fost introduse în mod sistematic, statele membre se asigură că fiecare client final are dreptul, la cerere şi dacă suportă costurile aferente, de a beneficia de instalarea sau, după caz, de modernizarea, în condiţii echitabile, rezonabile şi eficiente din punctul de vedere al costurilor, a unui contor inteligent care respectă următoarele cerinţe:
a)atunci când este fezabil din punct de vedere tehnic, este dotat cu funcţionalităţile menţionate la articolul 20 sau cu un set minim de funcţionalităţi care trebuie definite şi publicate de statele membre la nivel naţional şi în conformitate cu anexa II;
b)este interoperabiul şi capabil să ofere conectivitatea dorită a infrastructurii de contorizare cu sistemele consumatorilor de gestionare a energiei în timp aproape real.
(2)În contextul unei cereri de contor inteligent a unui client în temeiul alineatului (1), statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autorităţile competente desemnate:
a)se asigură că oferta făcută clientului final care solicită instalarea unui contor inteligent prezintă în mod explicit şi descrie clar:
(i)funcţiile şi interoperabilitatea pe care le poate oferi contorul inteligent şi serviciile fezabile, precum şi beneficiile care pot fi obţinute în mod realist cu ajutorul respectivului contor inteligent la acel moment;
(ii)orice cost conex care urmează să fie suportat de clientul final;
b)se asigură că este instalat într-un termen rezonabil, care nu depăşeşte patru luni de la cererea clientului;
c)la intervale regulate, cel puţin din doi în doi ani, reexaminează şi pun la dispoziţia publicului costurile conexe şi urmăresc evoluţia costurilor respective ca urmare a noutăţilor tehnologice şi a eventualelor modernizări ale sistemelor de contorizare.
Art. 22: Contoare convenţionale
(1)În cazul în care clienţii finali nu dispun de contoare inteligente, statele membre se asigură că acestora li se furnizează contoare convenţionale individuale care măsoară cu acurateţe consumul lor real.
(2)Statele membre se asigură că clienţii finali au posibilitatea de a-şi citi cu uşurinţă contoarele convenţionale, fie direct, fie indirect, printr-o interfaţă online sau printr-o altă interfaţă adecvată.
Art. 23: Gestionarea datelor
(1)La elaborarea normelor referitoare la gestionarea şi schimbul de date, statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autorităţile competente desemnate precizează normele privind accesul la datele clientului final de către părţile eligibile în conformitate cu prezentul articol şi cu cadrul juridic aplicabil al Uniunii. În sensul prezentei directive, datele includ datele furnizate de contoare şi datele privind consumul, precum şi datele necesare pentru schimbarea furnizorului de către client, consumul dispecerizabil şi alte servicii.
(2)Statele membre organizează gestionarea datelor astfel încât să asigure un acces la date şi un schimb de date care să fie eficiente şi securizate, precum şi protecţia datelor şi securitatea acestora.
Independent de modelul de gestionare a datelor aplicat în fiecare stat membru, părţile responsabile cu gestionarea datelor oferă oricărei părţi eligibile acces la datele respectivului client final, în conformitate cu alineatul (1). Părţilor eligibile li se pun dispoziţie datele solicitate în mod nediscriminatoriu şi simultan. Datele trebuie să fie uşor de accesat, iar procedurile relevante pentru accesarea datelor se pun la dispoziţia publicului.
(3)Normele privind accesul la date şi stocarea datelor în temeiul prezentei directive sunt conforme cu dreptul relevant al Uniunii.
Prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul prezentei directive se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679.
(4)Statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autorităţile competente desemnate autorizează şi certifică sau, după caz, supraveghează părţile care răspund de gestionarea datelor, pentru a se asigura că acestea respectă cerinţele prezentei directive.
Fără a aduce atingere atribuţiilor responsabililor cu protecţia datelor în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679, statele membre pot hotărî să solicite părţilor care răspund de gestionarea datelor să numească agenţi de conformitate responsabili cu monitorizarea punerii în aplicare a măsurilor luate de părţile respective pentru a asigura accesul nediscriminatoriu la date şi conformarea cu cerinţele din prezenta directivă.
Statele membre pot desemna agenţi de conformitate sau organe, astfel cum sunt menţionate la articolul 35 alineatul (2) litera (d) din prezenta directivă, pentru a îndeplini obligaţiile prevăzute la prezentul alineat.
(5)Clienţilor finali nu li se impun costuri suplimentare pentru accesul la datele proprii sau pentru solicitările de a-şi pune la dispoziţie datele.
Statele membre au răspunderea de a stabili tarifele relevante pentru accesul la date al părţilor eligibile.
Statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autorităţile competente desemnate se asigură că toate tarifele percepute de entităţile reglementate care furnizează servicii de date sunt rezonabile şi justificate corespunzător.
Art. 24: Cerinţe de interoperabilitate şi proceduri de accesare a datelor
(1)În vederea promovării concurenţei pe piaţa cu amănuntul şi a evitării costurilor administrative excesive pentru părţile eligibile, statele membre facilitează interoperabilitatea deplină a serviciilor energetice în Uniune.
(2)Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cerinţe de interoperabilitate şi proceduri nediscriminatorii şi transparente de accesare a datelor, menţionate la articolul 23 alineatul (1). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 68 alineatul (2).
(3)Statele membre se asigură că întreprinderile din domeniul energiei electrice aplică cerinţele şi procedurile de interoperabilitate de accesare a datelor menţionate la alineatul (2). Cerinţele şi procedurile respective se bazează pe practicile naţionale existente.
Art. 25: Puncte unice de contact
Statele membre asigură crearea unor puncte unice de contact pentru a pune la dispoziţia clienţilor toate informaţiile necesare cu privire la drepturile lor, la dreptul aplicabil şi la mecanismele de soluţionare a litigiilor de care dispun în cazul unui litigiu. Astfel de puncte de contact unice pot face parte din punctele de informare generală a consumatorilor.
Art. 26: Dreptul la soluţionarea alternativă a litigiilor
(1)Statele membre garantează clienţilor finali accesul la mecanisme de soluţionare alternativă a litigiilor care sunt simple, echitabile, transparente, independente, eficace şi eficiente, în vederea soluţionării litigiilor privind drepturile şi obligaţiile stabilite prin prezenta directivă, prin intermediul unui mecanism independent, cum ar fi un mediator pentru energie sau un organism pentru consumatori, sau prin intermediul unei autorităţi de reglementare. În cazul în care clientul final este un consumator în sensul Directivei 2013/11/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (23), astfel de mecanisme de soluţionare alternativă a litigiilor respectă cerinţele de calitate prevăzute în Directiva 2013/11/UE şi prevăd, în cazurile justificate, un sistem de rambursare şi de despăgubire.
(23)Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluţionarea alternativă a litigiilor în materie de consum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 şi a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum) (JO L 165, 18.6.2013, p. 63).
(2)Atunci când este necesar, statele membre se asigură că entităţile de soluţionare alternativă a litigiilor cooperează în vederea garantării unui mecanism simplu, echitabil, transparent, independent, eficace şi eficient de soluţionare alternativă a litigiilor care privesc produse sau servicii asociate sau grupate cu orice produs sau serviciu care intră sub incidenţa prezentei directive.
(3)Participarea întreprinderilor din domeniul energiei electrice la mecanismele de soluţionare alternativă a litigiilor pentru clienţii casnici este obligatorie, cu excepţia cazului în care statul membru demonstrează Comisiei că alte mecanisme sunt la fel de eficiente.
Art. 27: Serviciul universal
(1)Statele membre se asigură că toţi clienţii casnici şi, atunci când consideră că este adecvat, micile întreprinderi beneficiază de serviciul universal, şi anume de dreptul de a li se furniza, pe teritoriul lor, energie electrică de o calitate bine definită, la preţuri competitive, uşor comparabile, transparente şi nediscriminatorii. Pentru a asigura furnizarea serviciului universal, statele membre impun operatorilor de distribuţie obligaţia de a efectua racordarea clienţilor la reţeaua lor, pe baza unor clauze, condiţii şi tarife stabilite în conformitate cu procedura stabilită la articolul 59 alineatul (7). Prezenta directivă nu împiedică statele membre să consolideze poziţia pe piaţă a clienţilor casnici şi a clienţilor necasnici mici şi mijlocii, prin promovarea posibilităţilor de regrupare voluntară în vederea reprezentării acestei categorii de clienţi.

(2)Alineatul (1) este pus în aplicare într-un mod transparent şi nediscriminatoriu şi nu împiedică libertatea de a alege furnizorul prevăzută la articolul 4.
Art. 27a: Furnizorul de ultimă instanţă
(1)În cazul în care statele membre nu au instituit deja un regim cu privire la furnizorii de ultimă instanţă, acestea introduc un astfel de regim pentru a asigura continuitatea aprovizionării cel puţin pentru clienţii casnici. Furnizorii de ultimă instanţă sunt numiţi printr-o procedură echitabilă, transparentă şi nediscriminatorie.
(2)Clienţii finali care sunt transferaţi furnizorilor de ultimă instanţă beneficiază în continuare de toate drepturile lor de clienţi, astfel cum sunt prevăzute în prezenta directivă.
(3)Statele membre se asigură că furnizorii de ultimă instanţă comunică clauzele şi condiţiile clienţilor transferaţi fără întârziere şi asigură continuitatea deplină a serviciului pentru respectivii clienţi pe o perioadă necesară pentru găsirea unui nou furnizor de cel puţin şase luni.
(4)Statele membre se asigură că clienţii finali primesc informaţii şi sunt încurajaţi să treacă la o ofertă bazată pe piaţă.
(5)Statele membre pot solicita unui furnizor de ultimă instanţă să furnizeze energie electrică clienţilor casnici şi întreprinderilor mici şi mijlocii care nu primesc oferte bazate pe piaţă. În astfel de cazuri se aplică condiţiile prevăzute la articolul 5.

Art. 28: Clienţii vulnerabili
(1)Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru protecţia clienţilor, garantând, în special, protecţia adecvată a clienţilor vulnerabili. În acest context, fiecare stat membru defineşte conceptul de clienţi vulnerabili care poate face referire la sărăcia energetică şi, printre altele, la interzicerea debranşării acestor clienţi în situaţii critice. Conceptul de clienţi vulnerabili poate include nivelurile veniturilor, ponderea cheltuielilor cu energia din venitul disponibil, eficienţa energetică a locuinţelor, dependenţa critică de echipamente electrice, din motive de sănătate, vârstă sau alte criterii. Statele membre garantează că se aplică drepturile şi obligaţiile în ceea ce priveşte clienţii vulnerabili. În special, acestea iau măsuri pentru protecţia clienţilor din zonele îndepărtate. Statele membre garantează un nivel înalt de protecţie a consumatorilor, în special în ceea ce priveşte transparenţa condiţiilor contractuale, a informaţiilor generale şi a mecanismelor de soluţionare a litigiilor.
(2)Statele membre iau măsuri corespunzătoare, precum prevederea de beneficii prin sistemele de asigurări sociale pentru a garanta aprovizionarea necesară clienţilor vulnerabili sau pentru a sprijini ameliorarea eficienţei energetice şi pentru a combate sărăcia energetică acolo unde este cazul, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) 2018/1999, inclusiv în contextul mai larg al sărăciei. Astfel de măsuri nu împiedică deschiderea efectivă a pieţei, prevăzută la articolul 4, sau funcţionarea pieţei şi sunt notificate Comisiei, după caz, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4). Aceste notificări pot, de asemenea, să includă măsurile luate în cadrul sistemului general de asigurări sociale.
Art. 28a: Protecţia împotriva debranşărilor
(1)Prin urmare, statele membre se asigură că clienţii vulnerabili şi clienţii afectaţi de sărăcie energetică sunt pe deplin protejaţi împotriva debranşărilor de la alimentarea cu energie electrică, luând măsurile adecvate, inclusiv interzicerea debranşărilor sau a altor acţiuni echivalente. Statele membre prevăd o astfel de protecţie ca parte a politicii lor faţă de clienţii vulnerabili în temeiul articolului 28 alineatul (1) şi fără a aduce atingere măsurilor prevăzute la articolul 10 alineatul (11).
Atunci când notifică Comisiei măsurile lor de transpunere a prezentei directive, statele membre explică relaţia dintre primul paragraf şi părţile corespunzătoare din instrumentele naţionale de transpunere.
(2)Statele membre se asigură că furnizorii nu reziliază contractele şi nu debranşează clienţi de la alimentarea cu energie electrică din motivele pentru care clienţii au formulat o plângere în conformitate cu articolul 10 alineatul (9) sau care fac obiectul unui mecanism de soluţionare alternativă a litigiilor în conformitate cu articolul 26. O astfel de plângere sau utilizarea unui astfel de mecanism nu afectează drepturile şi obligaţiile contractuale ale părţilor. Statele membre pot lua măsurile corespunzătoare pentru a evita un abuz de procedură.
(3)Statele membre iau măsurile corespunzătoare menţionate la alineatul (1) pentru a permite clienţilor să evite debranşarea, care pot include:
a)promovarea unor coduri voluntare pentru furnizori şi clienţi cu privire la prevenirea şi gestionarea cazurilor clienţilor cu arierate; prevederile respective pot viza acordarea de sprijin clienţilor în ceea ce priveşte gestionarea consumului de energie şi a costurilor acestora, inclusiv semnalarea unor creşteri neobişnuite de mari ale energiei sau utilizarea în sezoanele de iarnă şi vară, oferind planuri de plată flexibile adecvate, măsuri de consiliere în materie de îndatorare, citiri ale autocontorizării şi o mai bună comunicare cu clienţii şi cu agenţiile de sprijin;
b)promovarea educării clienţilor şi a sensibilizării acestora cu privire la drepturile lor privind gestionarea datoriilor;
c)accesul la finanţare, bonuri valorice sau subvenţii pentru a sprijini plata facturilor;
d)încurajarea şi facilitarea furnizării de citiri ale contoarelor la fiecare trei luni sau, dacă este cazul, pentru perioade de facturare mai scurte, în cazul în care a fost pus în aplicare un sistem de autocitire periodică de către clientul final pentru a îndeplini obligaţiile prevăzute în anexa I punctul 2 literele (a) şi (b) în ceea ce priveşte frecvenţa facturării şi furnizarea informaţiilor privind facturarea.

Art. 29: Sărăcia energetică
Atunci când evaluează numărul gospodăriilor afectate de sărăcie energetică în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) 2018/1999, statele membre stabilesc şi publică un set de criterii care pot include veniturile mici, cheltuielile mari cu energia din venitul disponibil şi eficienţa energetică scăzută.
Comisia oferă orientări cu privire la definiţia "numărului semnificativ de gospodării afectate de sărăcie energetică" în acest context şi în sensul articolului 5 alineatul (5), plecând de la premisa că orice proporţie de gospodării afectate de sărăcia energetică poate fi considerată semnificativă.
Art. 30: Desemnarea operatorilor de distribuţie
Statele membre desemnează sau solicită întreprinderilor care au în proprietate sau răspund de sisteme de distribuţie să desemneze unul sau mai mulţi operatori de distribuţie, pentru o perioadă stabilită de către statele membre, ţinând seama de considerente de eficienţă şi echilibru economic.
Art. 31: Atribuţiile operatorilor de distribuţie
(1)Operatorul de distribuţie este responsabil de asigurarea capacităţii pe termen lung a sistemului de a satisface cereri rezonabile de distribuţie a energiei electrice, de exploatare, întreţinere şi dezvoltare, în condiţii economice, a unui sistem de distribuţie a energiei electrice sigur, fiabil şi eficient în zona sa, acordând atenţia cuvenită protecţiei mediului şi promovării eficienţei energetice.

(2)În nicio situaţie operatorul de distribuţie nu face discriminări între utilizatorii sau categoriile de utilizatori ai sistemului, inclusiv comunităţile de energie din surse regenerabile şi comunităţile de energie ale cetăţenilor, în special în favoarea întreprinderilor sale conexe.

(3)Operatorii de distribuţie furnizează informaţiile necesare utilizatorilor sistemului pentru accesul eficient la sistem şi pentru utilizarea acestuia. În special, operatorii de distribuţie publică în mod clar şi transparent informaţii privind capacitatea disponibilă de a efectua noi racordări în zonele lor de operare cu o granularitate spaţială ridicată, respectând siguranţa publică şi confidenţialitatea datelor, inclusiv capacitatea la care se referă cererea de racordare şi posibilitatea unei racordări flexibile în zonele congestionate. Publicarea informaţiilor respective include informaţii referitoare la criteriile pentru calcularea capacităţii disponibile pentru racordările noi. Operatorii de distribuţie actualizează aceste informaţii periodic, cel puţin trimestrial.
Operatorii de distribuţie furnizează, în mod transparent, informaţii clare utilizatorilor sistemului cu privire la stadiul şi tratarea cererilor lor de racordare. Operatorii de distribuţie furnizează aceste informaţii în termen de trei luni de la data depunerii cererii. În cazul în care racordarea solicitată nu este nici acordată, nici respinsă definitiv, operatorii de distribuţie actualizează aceste informaţii periodic, cel puţin trimestrial.
(31)(3a) Operatorii de distribuţie le oferă utilizatorilor sistemului opţiunea de a solicita racordarea la reţea şi de a transmite documentele relevante exclusiv în format digital.
(32)(3b) Statele membre pot decide să nu aplice dispoziţiile alineatului (3) întreprinderilor integrate din domeniul energiei electrice care deservesc mai puţin de 100 000 de clienţi racordaţi sau care deservesc sisteme izolate mici. Statele membre pot să aplice un prag mai mic decât cel de 100 000 de clienţi racordaţi.
Statele membre încurajează întreprinderile integrate din domeniul energiei electrice care deservesc mai puţin de 100 000 de clienţi racordaţi să furnizeze utilizatorilor sistemului informaţiile menţionate la alineatul (3) o dată pe an şi promovează cooperarea între operatorii de distribuţie în acest scop.

(4)Un stat membru poate impune operatorului de distribuţie ca, la dispecerizarea instalaţiilor de producere, să acorde prioritate instalaţiilor de producere care utilizează surse regenerabile sau cogenerare de înaltă eficienţă în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (UE) 2019/943.
(5)Fiecare operator de distribuţie acţionează ca un facilitator de piaţă neutru în achiziţionarea energiei pe care o foloseşte pentru a acoperi pierderile de energie din sistem, conform unor proceduri transparente, nediscriminatorii şi bazate pe piaţă, atunci când îndeplineşte această funcţie.
(6)În cazul în care un operator de distribuţie răspunde de achiziţionarea de produse şi servicii necesare în vederea exploatării eficiente, fiabile şi sigure a sistemului de distribuţie, normele adoptate de către operatorul de distribuţie în acest scop sunt obiective, transparente şi nediscriminatorii şi sunt elaborate în coordonare cu operatorii de transport şi de sistem şi cu alţi participanţi la piaţă relevanţi. Clauzele şi condiţiile, inclusiv normele şi tarifele, după caz, aplicabile furnizării de astfel de produse şi prestării de astfel servicii de către operatorii de distribuţie se stabilesc în conformitate cu articolul 59 alineatul (7), în mod nediscriminatoriu şi avându-se în vedere costurile şi se publică.
(7)În îndeplinirea atribuţiilor menţionate la alineatul (6), operatorul de distribuţie achiziţionează serviciile de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenţei şi care sunt necesare pentru sistemul său, conform unor proceduri transparente, nediscriminatorii şi bazate pe piaţă, cu excepţia cazului în care autoritatea de reglementare a determinat că prestarea bazată pe piaţă a serviciilor de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenţei nu este rentabilă şi a acordat o derogare. Obligaţia de a achiziţiona servicii de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenţei nu se aplică componentelor de reţea complet integrate.
(8)Achiziţionarea produselor şi serviciilor menţionate la alineatul (6) asigură participarea efectivă a tuturor participanţilor la piaţă care îndeplinesc cerinţele, inclusiv a participanţilor la piaţă care oferă energie din surse regenerabile, a participanţilor la piaţă care oferă servicii de consum dispecerizabil, a operatorilor de instalaţii de stocare a energiei şi a participanţilor la piaţă implicaţi în agregare, în special impunând autorităţilor de reglementare şi operatorilor de distribuţie să stabilească, în strânsă colaborare cu toţi participanţii la piaţă, inclusiv cu operatorii de transport şi de sistem, cerinţe tehnice pentru participarea la pieţele respective pe baza caracteristicile tehnice ale respectivelor pieţe şi a capacităţilor tuturor participanţilor la piaţă.
(9)Operatorii de distribuţie cooperează cu operatorii de transport şi de sistem pentru participarea efectivă la pieţele cu amănuntul, la pieţele angro şi la pieţele de echilibrare a participanţilor la piaţă conectaţi la reţeaua lor. Prestarea de servicii de echilibrare care rezultă din resurse situate în sistemul de distribuţie este convenită cu operatorul de transport şi de sistem respectiv în conformitate cu articolul 57 din Regulamentul (UE) 2019/943 şi cu articolul 182 din Regulamentul (UE) 2017/1485 al Comisiei (24).
(24)Regulamentul (UE) 2017/1485 al Comisiei din 2 august 2017 de stabilire a unei linii directoare privind operarea sistemului de transport al energiei electrice (JO L 220, 25.8.2017, p. 1).
(10)Statele membre sau autorităţile competente desemnate de acestea pot permite operatorilor de distribuţie să desfăşoare alte activităţi decât cele prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) 2019/943, în cazul în care astfel de activităţi sunt necesare pentru ca operatorii de distribuţie să îşi îndeplinească obligaţiile care le revin în temeiul prezentei directive sau al Regulamentului (UE) 2019/943, cu condiţia ca autoritatea de reglementare să fi stabilit necesitatea unei astfel de derogări. Prezentul alineat nu aduce atingere dreptului operatorilor de distribuţie de a deţine, de a dezvolta, de a administra sau de a exploata alte reţele decât cele electrice, în cazul în care statul membru sau autoritatea competentă desemnată a acordat acest drept.
Art. 32: Stimulente pentru utilizarea flexibilităţii în reţelele de distribuţie
(1)Statele membre furnizează cadrul de reglementare necesar pentru a permite operatorilor de distribuţie şi pentru ai stimula să achiziţioneze servicii de flexibilitate, inclusiv gestionarea congestiilor în regiunile pe care le deservesc, în vederea îmbunătăţirii eficienţei în ceea ce priveşte exploatarea şi dezvoltarea sistemului de distribuţie. În mod concret, cadrul de reglementare asigură faptul că operatorii de distribuţie pot achiziţiona astfel de servicii de la entităţile care oferă servicii de producere distribuită, de consum dispecerizabil sau de stocare a energiei şi promovează luarea unor măsuri de eficienţă energetică, în cazul în care aceste servicii reduc în mod eficient din punctul de vedere al costurilor necesitatea de modernizare sau de înlocuire a capacităţilor de energie electrică, şi susţin funcţionarea eficientă şi sigură a sistemului de distribuţie. Operatorii de distribuţie achiziţionează astfel de servicii conform unor proceduri transparente, nediscriminatorii şi bazate pe piaţă, cu excepţia cazului în care autorităţile de reglementare au determinat că achiziţionarea unor astfel de servicii este ineficientă din punct de vedere economic sau că o astfel de achiziţie ar conduce la denaturări grave ale pieţei sau la congestii mai ridicate.
(2)Operatorii de distribuţie, cu aprobarea autorităţii de reglementare, sau autoritatea de reglementare însăşi stabilesc, într-un proces transparent şi participativ care include toţi utilizatorii de sistem şi operatorii de transport şi de sistem relevanţi, specificaţiile pentru serviciile de flexibilitate achiziţionate şi, după caz, produsele de piaţă standardizate pentru astfel de servicii cel puţin la nivel naţional. Specificaţiile asigură participarea efectivă şi nediscriminatorie a tuturor participanţilor la piaţă, inclusiv a participanţilor la piaţă care oferă energie din surse regenerabile, a participanţilor care oferă servicii de consum dispecerizabil, a operatorilor de instalaţii de stocare a energiei şi a participanţilor la piaţă implicaţi în agregare. Operatorii de distribuţie schimbă între ei toate informaţiile necesare şi se coordonează cu operatorii de transport şi de sistem pentru a asigura o utilizare optimă a resurselor, pentru a asigura funcţionarea eficientă şi sigură a sistemului şi pentru a facilita dezvoltarea pieţei. Operatorii de distribuţie sunt remuneraţi în mod adecvat pentru achiziţionarea unor astfel de servicii pentru a le permite să recupereze cel puţin costurile rezonabile corespunzătoare, inclusiv cheltuielile cu tehnologiile de informare şi comunicare necesare şi costurile cu infrastructura.
(3)Dezvoltarea unui sistem de distribuţie se bazează pe un plan transparent de dezvoltare a reţelei pe care operatorii de distribuţie îl publică cel puţin la fiecare doi ani şi îl prezintă autorităţii de reglementare. Planul de dezvoltare a reţelei oferă transparenţă în privinţa serviciilor de flexibilitate necesare pe termen mediu şi lung şi stabileşte investiţiile planificate pentru următorii cinci-zece ani, punând un accent deosebit pe infrastructura de distribuţie principală necesară pentru a racorda noile capacităţi de producere şi noile sarcini, inclusiv punctele de reîncărcare pentru vehiculele electrice. Planul de dezvoltare a reţelei include, de asemenea, utilizarea consumului dispecerizabil, a eficienţei energetice, a instalaţiilor de stocare a energiei sau a altor resurse pe care trebuie să le utilizeze operatorul de distribuţie ca alternativă la extinderea sistemului.
(4)Operatorul de distribuţie se consultă cu toţi utilizatorii de sistem relevanţi şi cu operatorii de transport şi de sistem relevanţi cu privire la planul de dezvoltare a reţelei. Operatorul de distribuţie publică rezultatele procesului de consultare împreună cu planul de dezvoltare a reţelei şi transmite rezultatele consultării şi a planului de dezvoltare a reţelei autorităţii de reglementare. Autoritatea de reglementare poate cere modificarea planului.
(5)Statele membre pot decide să nu aplice obligaţia prevăzută la alineatul (3) întreprinderilor integrate din domeniul energiei electrice care deservesc mai puţin de 100 000 de clienţi racordaţi sau care deservesc sisteme izolate mici.
Art. 33: Integrarea electromobilităţii în reţeaua electrică
(1)Fără a aduce atingere Directivei 2014/94/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*2), statele membre stabilesc cadrul de reglementare necesar pentru a facilita racordarea la reţelele de distribuţie a punctelor de reîncărcare private şi cu acces public care au funcţionalităţi de încărcare inteligentă şi de încărcare bidirecţională, în conformitate cu articolul 20a din Directiva (UE) 2018/2001. Statele membre se asigură că operatorii de distribuţie cooperează în mod nediscriminatoriu cu orice întreprindere care deţine, dezvoltă, exploatează sau administrează puncte de reîncărcare pentru vehiculele electrice, inclusiv în ceea ce priveşte racordarea la reţea.
(*2)Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (JO L 307, 28.10.2014, p. 1).

(2)Operatorilor de distribuţie nu li se permite să deţină, să dezvolte, să administreze sau să exploateze puncte de reîncărcare pentru vehicule electrice, cu excepţia cazului în care operatorii de distribuţie deţin puncte de reîncărcare private exclusiv pentru uz propriu.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), statele membre pot permite operatorilor de distribuţie să deţină, să dezvolte, să administreze sau să exploateze puncte de reîncărcare pentru vehicule electrice numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)în urma unei proceduri de licitaţie deschise, transparente şi nediscriminatorii, supuse revizuirii şi aprobării de către autoritatea de reglementare, fie nu li s-a atribuit altor părţi dreptul de a deţine, de a dezvolta, de a administra sau de a exploata puncte de reîncărcare pentru vehiculele electrice, fie aceste alte părţi nu pot furniza respectivele servicii la un cost rezonabil şi în timp util;
b)autoritatea de reglementare a efectuat o analiză ex ante a condiţiilor procedurii de licitaţie în temeiul literei (a) şi şi-a dat aprobarea;
c)operatorul de distribuţie exploatează punctele de reîncărcare pe baza accesului la reţea al terţilor în conformitate cu articolul 6 şi nu face discriminări între utilizatorii sau categoriile de utilizatori ai sistemului, în special în favoarea întreprinderilor sale conexe.
Autoritatea de reglementare poate redacta orientări sau clauze de achiziţii pentru a ajuta operatorii de distribuţie să asigure o procedură de licitaţie corectă.
(4)În cazul în care statele membre au implementat condiţiile stabilite la alineatul (3), statele membre sau autorităţile lor competente desemnate efectuează, la intervale regulate sau cel puţin la fiecare cinci ani, o consultare publică pentru a reevalua eventualul interes al altor părţi de a deţine, de a dezvolta, de a exploata sau de a administra puncte de reîncărcare pentru vehiculele electrice. În cazul în care consultarea publică arată că există părţi terţe care pot deţine, dezvolta, exploata sau administra astfel de puncte, statele membre asigură încetarea treptată a activităţilor desfăşurate de operatorii de distribuţie în acest domeniu, sub rezerva finalizării cu succes a unei proceduri de licitaţie menţionate la alineatul (3) litera (a). În condiţiile procedurii respective, autorităţile de reglementare pot permite operatorului de distribuţie să recupereze valoarea reziduală a investiţiei în infrastructura de reîncărcare.
Art. 34: Atribuţiile operatorilor de distribuţie în ceea ce priveşte gestionarea datelor
Statele membre se asigură că toate părţile eligibile au acces la date, în condiţii nediscriminatorii, clare şi de egalitate, în conformitate cu normele relevante privind protecţia datelor. În statele membre în care au fost introduse sisteme de contorizare inteligentă în conformitate cu articolul 19, iar operatorii de distribuţie sunt implicaţi în gestionarea datelor, programele de conformitate menţionate la articolul 35 alineatul (2) litera (d) trebuie să cuprindă măsuri specifice pentru a exclude accesul discriminatoriu la date al părţilor eligibile, după cum se prevede la articolul 23. În cazul în care operatorii de distribuţie nu intră sub incidenţa articolului 35 alineatul (1), (2) sau (3), statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că întreprinderile integrate pe verticală nu au un acces privilegiat la date în scopul desfăşurării activităţilor lor de furnizare a energiei electrice.
Art. 35: Separarea operatorilor de distribuţie
(1)În cazul în care face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, operatorul de distribuţie este independent, cel puţin în ceea ce priveşte forma sa juridică, organizarea şi procesul decizional, faţă de alte activităţi care nu au legătură cu distribuţia. Normele respective nu creează obligaţia de a separa proprietatea activelor operatorului de distribuţie de întreprinderea integrată pe verticală.
(2)Pe lângă cerinţele prevăzute la alineatul (1), în cazul în care operatorul de distribuţie face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, acesta este independent în ceea ce priveşte organizarea şi procesul decizional de celelalte activităţi care nu au legătură cu distribuţia. Pentru a asigura această independenţă, se aplică următoarele criterii minime:
a)persoanele cu funcţie de conducere ale unui operator de distribuţie nu pot face parte din structurile întreprinderii integrate din domeniul energiei electrice, care răspund, direct sau indirect, de gestionarea zilnică a activităţilor de producere, transport sau furnizare a energiei electrice;

b)trebuie luate măsurile corespunzătoare pentru a asigura faptul că interesele profesionale ale persoanelor cu funcţie de conducere ale operatorului de distribuţie sunt luate în considerare astfel încât aceste persoane să aibă posibilitatea de a acţiona independent;
c)operatorul de distribuţie trebuie să aibă competenţe efective de luare a deciziilor, independent de întreprinderea integrată din domeniul energiei electrice, în ceea ce priveşte activele necesare pentru exploatarea, întreţinerea sau dezvoltarea reţelei. Pentru a îndeplini aceste atribuţii, operatorul de distribuţie are la dispoziţie resursele necesare, inclusiv resursele umane, tehnice, fizice şi financiare. Aceasta nu ar trebui să împiedice existenţa unor mecanisme de coordonare adecvate care să se asigure că sunt protejate drepturile societăţii-mamă de supraveghere economică şi cele de supraveghere a gestionării, în ceea ce priveşte rentabilitatea activelor unei filiale, reglementate indirect în conformitate cu articolul 59 alineatul (7). În special, această prevedere permite societăţii-mamă să aprobe planul financiar anual sau orice instrument echivalent al operatorului de distribuţie şi să stabilească limitele generale ale nivelului de îndatorare a filialei sale. În schimb, această prevedere nu permite societăţii-mamă să dea instrucţiuni cu privire la exploatarea zilnică, nici cu privire la deciziile individuale referitoare la construirea sau modernizarea liniilor electrice de distribuţie, care nu depăşesc condiţiile stabilite în planul financiar aprobat sau în oricare alt instrument echivalent; şi
d)operatorul de distribuţie trebuie să stabilească un program de conformitate, care conţine măsurile luate pentru a garanta excluderea practicilor discriminatorii, şi să asigure monitorizarea adecvată a respectării acestui program. Programul de conformitate prevede obligaţiile specifice impuse angajaţilor pentru realizarea acestui obiectiv. Persoana sau organismul care răspunde de monitorizarea programului de conformitate, agentul de conformitate al operatorului de distribuţie, prezintă autorităţii de reglementare menţionate la articolul 57 alineatul (1) un raport anual cu privire la măsurile adoptate şi acest raport se publică. Agentul de conformitate al operatorului de distribuţie este complet independent şi are acces la toate informaţiile operatorului de distribuţie sau ale oricărei întreprinderi afiliate, care sunt necesare în vederea îndeplinirii atribuţiei sale.
(3)În cazul în care operatorul de distribuţie face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, statele membre se asigură că activităţile respectivului operator sunt monitorizate de autorităţile de reglementare sau de alte organe competente, astfel încât acesta să nu poată profita de pe urma integrării sale pe verticală pentru a denatura concurenţa. În special, operatorii de distribuţie integraţi pe verticală nu trebuie, în activităţile lor de comunicare şi de publicitate, să creeze confuzie cu privire la identitatea separată a sucursalei furnizoare din cadrul întreprinderii integrate pe verticală.
(4)Statele membre pot decide să nu aplice dispoziţiile alineatelor (1), (2) şi (3) întreprinderilor integrate din domeniul energiei electrice care deservesc mai puţin de 100 000 de clienţi racordaţi sau care deservesc sisteme izolate mici.
Art. 36: Deţinerea de instalaţii de stocare a energiei de către operatorii de distribuţie
(1)Operatorilor de distribuţie nu deţin, nu dezvoltă, nu administrează şi nu exploatează instalaţii de stocare a energiei.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot permite operatorilor de distribuţie să deţină, să dezvolte, să administreze sau să exploateze instalaţii de stocare a energiei care sunt componente de reţea complet integrate şi au fost aprobate de către autoritatea de reglementare sau dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)în urma unei proceduri de licitaţie deschisă, transparentă şi nediscriminatorie, supusă revizuirii şi aprobării de către autoritatea de reglementare, nu li s-a atribuit altor părţi dreptul de a deţine, de a dezvolta, de a administra, de a administra sau de a exploata astfel de instalaţii sau aceste alte părţi nu pot furniza respectivele servicii la un cost rezonabil şi în timp util;
b)astfel de instalaţii sunt necesare pentru ca operatorii de distribuţie să îşi îndeplinească obligaţiile care le revin în temeiul prezentei directive în vederea exploatării eficiente, fiabile şi sigure a sistemului de distribuţie, iar instalaţiile nu sunt utilizate pentru a cumpăra sau vinde energie electrică pe pieţele de energie electrică; şi
c)autoritatea de reglementare a evaluat necesitatea unei astfel de derogări şi a efectuat o evaluare a procedurii de licitaţie, inclusiv a condiţiilor respectivei proceduri de licitaţie, şi şi-a dat aprobarea.
Autoritatea de reglementare poate redacta orientări sau clauze de achiziţii pentru a ajuta operatorii de distribuţie să asigure o procedură de licitaţie corectă.
(3)Autorităţile de reglementare efectuează, la intervale regulate sau cel puţin la fiecare cinci ani, o consultare publică cu privire la instalaţiile existente de stocare a energiei pentru a evalua eventuala disponibilitate şi eventualul interes de a investi în astfel de instalaţii. Atunci când consultarea publică, evaluată de autoritatea de reglementare, arată că există părţi terţe care pot deţine, dezvolta, exploata sau administra astfel de instalaţii în mod eficace din punctul de vedere al costurilor, autoritatea de reglementare asigură încetarea treptată a activităţilor desfăşurate de operatorii de distribuţie în acest domeniu în termen de 18 luni. În condiţiile acestei proceduri, autorităţile de reglementare pot permite operatorilor de distribuţie să primească o compensaţie rezonabilă, în special pentru a recupera valoarea reziduală a investiţiei realizate de aceştia în instalaţiile de stocare a energiei.
(4)Alineatul (3) nu se aplică în cazul componentelor de reţea complet integrate sau pentru perioada de amortizare obişnuită a noilor instalaţii de stocare în baterii pentru care se ia o decizie finală privind investiţia până la 4 iulie 2019, cu condiţia ca astfel de instalaţii de stocare în baterii:
a)să fie conectate la reţea în următorii doi ani;
b)să fie integrate în sistemul de distribuţie;
c)să fie utilizate exclusiv pentru restabilirea instantanee reactivă a securităţii reţelei în caz de situaţii neprevăzute în reţea, dacă o astfel de măsură de restabilire începe imediat şi se încheie în momentul în care redispecerizarea regulată poate rezolva situaţia; şi
d)să nu fie utilizate pentru a cumpăra sau vinde energie electrică pe pieţele de energie electrică, inclusiv pentru echilibrare.
Art. 37: Obligaţia de confidenţialitate a operatorilor de distribuţie
Fără a aduce atingere articolului 55 sau oricărei alte cerinţe legale în materie de divulgare a informaţiilor, operatorul de distribuţie asigură confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial obţinute în cursul desfăşurării activităţilor sale şi să împiedice divulgarea discriminatorie a informaţiilor referitoare la propriile activităţi care ar putea fi avantajoase din punct de vedere comercial.
Art. 38: Sisteme de distribuţie închise
(1)Statele membre pot decide ca autorităţile de reglementare sau alte autorităţi competente să clasifice drept sistem de distribuţie închis un sistem care distribuie energie electrică într-o zonă industrială, comercială sau de servicii comune, limitată din punct de vedere geografic şi care, fără a aduce atingere alineatului (4), nu alimentează clienţii casnici, dacă:
a)din motive tehnice sau de siguranţă specifice, operaţiile sau procesul de producţie al utilizatorilor sistemului respectiv sunt integrate; sau
b)sistemul respectiv distribuie energie electrică în principal proprietarului sau operatorului sistemului sau întreprinderilor lor conexe.
(2)În sensul prezentei directive, sistemele de distribuţie închise sunt considerate ca fiind sisteme de distribuţie. Statele membre pot dispune ca autorităţile de reglementare să acorde operatorului unui sistem de distribuţie închis o scutire de la:
a)obligaţiile prevăzute la articolul 31 alineatele (5) şi (7) de a achiziţiona energia pe care o foloseşte pentru a acoperi pierderile de energie şi serviciile de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenţei din sistemul său, conform unor proceduri transparente, nediscriminatorii şi bazate pe piaţă;
b)obligaţia prevăzută la articolul 6 alineatul (1) ca tarifele sau metodologiile care stau la baza calculării acestora să fie aprobate în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) înainte de intrarea în vigoare;
c)obligaţia de a achiziţiona servicii de flexibilitate prevăzută la articolul 32 alineatul (1) şi de la obligaţia, prevăzută la articolul 32 alineatul (3), ca operatorul să-şi dezvolte sistemele pe baza unor planuri de dezvoltare a reţelei;
d)obligaţia prevăzută la articolul 33 alineatul (2) de a nu deţine, dezvolta, administra sau exploata puncte de reîncărcare pentru vehiculele electrice; şi
e)obligaţia prevăzută la articolul 36 alineatul (1) de a nu deţine, dezvolta, administra sau exploata instalaţii de stocare a energiei.
(3)În cazul acordării unei scutiri în temeiul alineatului (2), tarifele aplicabile sau metodologiile care stau la baza calculării acestora se revizuiesc şi se aprobă, în conformitate cu articolul 59 alineatul (1), la cererea unui utilizator al sistemului de distribuţie închis.
(4)Utilizarea întâmplătoare de către un număr mic de consumatori casnici aflaţi într-un raport de muncă sau într-un raport similar cu proprietarul sistemului de distribuţie şi care sunt amplasaţi în zona deservită de un sistem de distribuţie închis nu împiedică acordarea unei scutiri în conformitate cu alineatul (2).
Art. 39: Operatorul de sistem combinat
- Articolul 35 alineatul (1) nu aduce atingere funcţionării unui operator de sistem combinat de transport şi de distribuţie, cu condiţia ca acest operator să respecte articolul 43 alineatul (1), articolele 44 şi 45 sau capitolul VI secţiunea 3 sau ca operatorul să intre sub incidenţa articolului 66 alineatul (3).
Art. 40: Atribuţiile operatorilor de transport şi de sistem
(1)Fiecare operator de transport şi de sistem are obligaţia:
a)să asigure capacitatea pe termen lung a sistemului de a satisface cererile rezonabile de transport de energie electrică, să exploateze, să întreţină şi să dezvolte în condiţii economice un sistem de transport sigur, fiabil şi eficient, care să respecte mediul înconjurător, în strânsă cooperare cu operatorii de transport şi de sistem învecinaţi şi cu operatorii de distribuţie;
b)să garanteze mijloace adecvate pentru îndeplinirea obligaţiilor sale;
c)să contribuie la siguranţa alimentării cu energie electrică prin capacităţi de transport adecvate şi sisteme fiabile;
d)să gestioneze fluxurile de energie electrică din sistem, ţinând seama de schimburile cu alte sisteme interconectate. În acest scop, operatorul de transport şi de sistem răspunde de asigurarea unui sistem electroenergetic sigur, fiabil şi eficient şi, în acest context, de asigurarea disponibilităţii tuturor serviciilor de sistem necesare, inclusiv acelea oferite de consumul dispecerizabil şi de instalaţiile de stocare a energiei, în măsura în care această disponibilitate nu depinde de alte sisteme de transport cu care este interconectat sistemul său;
e)să furnizeze operatorului unor alte sisteme interconectate cu sistemul său informaţii suficiente pentru a asigura siguranţa şi eficienţa exploatării, dezvoltarea coordonată şi interoperabilitatea sistemului interconectat;
f)să asigure un tratament nediscriminatoriu între utilizatorii sau categoriile de utilizatori ai sistemului, evitând în special discriminarea în favoarea întreprinderilor sale conexe;
g)să furnizeze informaţiile necesare utilizatorilor de reţea pentru accesul eficient la reţea;
h)să colecteze venituri rezultate din gestionarea congestiilor, precum şi plăţi efectuate în temeiul mecanismului de compensare între operatorii de transport şi de sistem în conformitate cu articolul 49 din Regulamentul (UE) 2019/943, acordând şi gestionând accesul terţilor şi oferind explicaţii motivate atunci când refuză un astfel de acces, sub supravegherea autorităţilor de reglementare; atunci când îşi îndeplinesc sarcinile în conformitate cu prezentul articol, operatorii de transport şi de sistem facilitează, cu precădere, integrarea pieţei;
i)să achiziţioneze servicii de sistem pentru a asigura siguranţa în funcţionare;
j)să adopte un cadru de cooperare şi coordonare între centrele de coordonare regionale;
k)să participe la evaluarea adecvării resurselor la nivel european şi la nivel naţional în temeiul capitolului IV din Regulamentul (UE) 2019/943;
l)să digitalizeze sistemele de transport;
m)să se ocupe de gestionarea datelor, inclusiv de dezvoltarea de sisteme de gestionare a datelor, de securitatea cibernetică şi de protecţia datelor, sub rezerva normelor aplicabile şi fără a aduce atingere competenţelor altor autorităţi.
(2)Statele membre pot prevedea atribuirea uneia sau mai multor responsabilităţi dintre cele enumerate la alineatul (1) de la prezentul articol altui operator de transport şi de sistem decât celui care deţine sistemul de transport şi căruia i s-ar aplica în mod normal responsabilităţile în cauză. Operatorul de transport şi de sistem căruia i se dau spre îndeplinire atribuţiile trebuie să fie certificat ca respectând cerinţa separării proprietăţii sau ca operator de sistem independent ori operator de transport şi de sistem independent şi să îndeplinească cerinţele prevăzute la articolul 43, însă nu este necesar să fie proprietarul sistemului de transport pentru care este responsabil.
Operatorul de transport şi de sistem care deţine sistemul de transport trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la capitolul VI şi să fie certificat în conformitate cu articolul 43. Aceasta nu aduce atingere posibilităţii ca operatorii de transport şi de sistem certificaţi ca respectând cerinţa separării proprietăţii sau ca operatori de sistem independenţi ori operatori de transport şi de sistem independenţi să delege din proprie iniţiativă şi sub supraveghere proprie anumite atribuţii altor operatori de transport şi de sistem certificaţi ca respectând modelul de separare efectivă, ca operatori de sistem independenţi ori ca operatori de transport şi de sistem independenţi, în cazul în care respectiva delegare a atribuţiilor nu periclitează drepturile decizionale efective şi independente ale operatorului de transport şi de sistem care deleagă.
(3)La executarea atribuţiilor menţionate la alineatul (1), operatorii de transport şi de sistem ţin seama de recomandările formulate de centrele de coordonare regionale.
(4)La executarea sarcinii menţionate la alineatul (1) litera (i), operatorii de transport şi de sistem achiziţionează servicii de echilibrare cu respectarea următoarelor condiţii:
a)utilizarea unor proceduri transparente, nediscriminatorii şi bazate pe piaţă;
b)participarea tuturor întreprinderilor din domeniul energiei electrice şi a tuturor participanţilor la piaţă care îndeplinesc condiţiile, inclusiv a participanţilor la piaţă care oferă energie din surse regenerabile, a participanţilor la piaţă care oferă servicii de consum dispecerizabil, a operatorilor de instalaţii de stocare a energiei şi a participanţilor la piaţă implicaţi în agregare.
În sensul primului paragraf litera (b), autorităţile de reglementare şi operatorii de transport şi de sistem, în strânsă colaborare cu toţi participanţii la piaţă, stabilesc cerinţele tehnice de participare la pieţele respective, pe baza caracteristicilor tehnice ale respectivelor pieţe.
(5)Alineatul (4) se aplică la furnizarea de către operatorii de transport şi de sistem a serviciilor de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenţei, cu excepţia cazului în care autoritatea de reglementare a determinat că prestarea bazată pe piaţă a serviciilor de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenţei nu este rentabilă şi a acordat o derogare. În special, cadrul de reglementare asigură că operatorii de transport şi de sistem pot achiziţiona astfel de servicii de la entităţile care asigură servicii de consum dispecerizabil sau de stocare a energiei şi promovează utilizarea măsurilor de eficienţă energetică, atunci când aceste servicii reduc în mod eficient din punctul de vedere al costurilor necesitatea de modernizare sau de înlocuire a capacităţilor de energie electrică şi susţin funcţionarea eficientă şi sigură a sistemului de transport.
(6)Operatorii de transport şi de sistem, cu aprobarea autorităţii de reglementare, sau însăşi autoritatea de reglementare stabilesc, în cadrul unui proces transparent şi participativ care include toţi utilizatorii de sistem şi operatorii de distribuţie relevanţi, specificaţiile pentru serviciile de sistem achiziţionate care nu au ca scop stabilitatea frecvenţei şi, după caz, produsele de piaţă standardizate pentru astfel de servicii cel puţin la nivel naţional. Specificaţiile asigură participarea efectivă şi nediscriminatorie a tuturor participanţilor la piaţă, inclusiv a participanţilor la piaţă care oferă energie din surse regenerabile, a participanţilor la piaţă care oferă servicii de consum dispecerizabil, a operatorilor de instalaţii de stocare a energiei şi a participanţilor la piaţă implicaţi în agregare. Operatorii de transport şi de sistem schimbă între ei toate informaţiile necesare şi se coordonează cu operatorii de distribuţie pentru a asigura o utilizare optimă a resurselor şi funcţionarea eficientă şi sigură a sistemului şi pentru a facilita dezvoltarea pieţei. Operatorii de transport şi de sistem sunt remuneraţi în mod adecvat pentru achiziţionarea unor astfel de servicii pentru a le permite să recupereze cel puţin costurile rezonabile corespunzătoare, inclusiv cheltuielile cu tehnologiile de informare şi comunicare necesare şi costurile cu infrastructura.
(7)Obligaţia de a achiziţiona servicii de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenţei menţionate la alineatul (5) nu se aplică componentelor de reţea complet integrate.
(8)Statele membre sau autorităţile competente desemnate de acestea pot permite operatorilor de transport şi de sistem să desfăşoare alte activităţi decât cele prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) 2019/943, în cazul în care astfel de activităţi sunt necesare pentru ca operatorii de transport şi de sistem să îşi îndeplinească obligaţiile care le revin în temeiul prezentei directive sau al Regulamentului (UE) 2019/943, cu condiţia ca autoritatea de reglementare să fi determinat necesitatea unei astfel de derogări. Prezentul alineat nu aduce atingere dreptului operatorilor de transport şi de sistem de a deţine, de a dezvolta, de a administra sau de a exploata alte reţele decât cele de energie electrică, în cazul în care statul membru sau autoritatea competentă desemnată a acordat acest drept.
Art. 41: Obligaţiile în materie de confidenţialitate şi de transparenţă impuse proprietarilor de sisteme de transport şi operatorilor de transport şi de sistem
(1)Fără a aduce atingere articolului 55 sau oricărei alte obligaţii legale în materie de divulgare a informaţiilor, fiecare operator de transport şi de sistem şi fiecare proprietar de sistem de transport asigură confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial pe care le-au obţinut în cursul desfăşurării activităţilor lor şi împiedică divulgarea discriminatorie de informaţii referitoare la propriile activităţi şi care ar putea induce avantaje economice. În special, nu divulgă nicio informaţie sensibilă din punct de vedere comercial către celelalte părţi ale întreprinderii decât în cazul în care o astfel de divulgare se impune în vederea încheierii unei tranzacţii comerciale. În scopul garantării respectării depline a normelor privind separarea juridică a informaţiilor, statele membre se asigură, de asemenea, că proprietarul sistemului de transport şi partea rămasă din întreprindere nu utilizează servicii comune, de exemplu nu utilizează servicii juridice comune, cu excepţia serviciilor pur administrative sau a celor informatice.
(2)Operatorilor de transport şi de sistem li se interzice să abuzeze, în situaţia vânzării sau a cumpărării de energie electrică de către întreprinderi conexe, de informaţiile sensibile din punct de vedere comercial obţinute de la terţi în contextul acordării sau al negocierii accesului la sistem.
(3)Informaţiile necesare asigurării unei concurenţe efective şi funcţionării eficiente a pieţei sunt puse la dispoziţia publicului. Această obligaţie nu aduce atingere păstrării confidenţialităţii informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial.
Art. 42: Competenţele decizionale privind conectarea la sistemul de transport a unor noi instalaţii de producere şi a unor noi instalaţii de stocare a energiei
(1)Operatorul de transport şi de sistem stabileşte şi publică proceduri transparente şi eficiente privind conectarea nediscriminatorie la sistemul de transport a unor noi instalaţii de producere şi a unor noi instalaţii de stocare a energiei. Procedurile respective sunt supuse aprobării autorităţilor de reglementare.
(2)Operatorului de transport şi de sistem nu i se permite să refuze conectarea unei noi instalaţii de producere sau a unei noi instalaţii de stocare a energiei prin invocarea unor viitoare limitări posibile ale capacităţilor de reţea disponibile, de exemplu congestia în părţile îndepărtate ale sistemului de transport. Operatorul de transport şi de sistem furnizează toate informaţiile necesare.
Primul paragraf nu aduce atingere posibilităţii ca operatorii de transport şi de sistem să limiteze capacitatea de conectare garantată sau să ofere conexiuni supuse unor limitări operaţionale pentru a asigura eficienţa economică în ceea ce priveşte noi instalaţii de producere sau noi instalaţii de stocare a energiei, cu condiţia ca aceste limitări să fi fost aprobate de autoritatea de reglementare. Autoritatea de reglementare garantează faptul că toate limitările capacităţii de conectare garantată sau limitările operaţionale se introduc pe baza unor proceduri transparente şi nediscriminatorii şi nu creează obstacole nejustificate la intrarea pe piaţă. Atunci când instalaţia de producere sau instalaţia de stocare a energiei suportă costurile legate de asigurarea conectării nelimitate, nu se aplică nicio limitare.
(3)Operatorului de transport şi de sistem nu i se permite să refuze un nou punct de conectare invocând costuri suplimentare generate de creşterea necesară a capacităţii elementelor de sistem în perimetrul imediat al punctului de conectare.
Art. 43: Separarea proprietăţii în cazul sistemelor de transport şi al operatorilor de transport şi de sistem
(1)Statele membre se asigură că:
a)toate întreprinderile care deţin în proprietate sisteme de transport acţionează ca operatori de transport şi de sistem;
b)aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane nu au dreptul:
(i)să exercite, direct sau indirect, controlul asupra unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare şi să exercite, direct sau indirect, controlul sau să exercite vreun drept asupra unui operator de transport şi de sistem sau asupra unui sistem de transport; sau
(ii)să exercite, direct sau indirect, controlul asupra unui operator de transport şi de sistem sau asupra unui sistem de transport şi să exercite, direct sau indirect, controlul sau să exercite vreun drept asupra unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare;
c)aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane nu sunt abilitate să numească membri în consiliul de supraveghere, în consiliul de administraţie sau în alte organe care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic în cazul unui operator de transport şi de sistem sau în cazul unui sistem de transport şi, de asemenea, să exercite, direct sau indirect, controlul sau să exercite vreun drept asupra unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare; şi
d)aceeaşi persoană nu este abilitată să fie membru în consiliul de supraveghere, în consiliul de administraţie sau în alte organe care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic, atât în cazul unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare, cât şi în cazul unui operator de transport şi de sistem sau al unui sistem de transport.
(2)Drepturile menţionate la alineatul (1) literele (b) şi (c) cuprind, în special:
a)competenţa de a exercita drepturi de vot;
b)competenţa de a numi membri în consiliul de supraveghere, în consiliul de administraţie sau în alte organe care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic; sau
c)deţinerea unei cote majoritare.
(3)În sensul alineatului (1) litera (b), noţiunea de "întreprindere care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare" include noţiunea de "întreprindere care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare" în sensul Directivei 2009/73/CE, iar termenii "operator de transport şi de sistem" şi "sistem de transport" includ şi termenii "operator de transport şi de sistem" şi "sistem de transport" în sensul directivei respective.
(4)Obligaţia prevăzută la alineatul (1) litera (a) se consideră îndeplinită în cazul în care două sau mai multe întreprinderi care deţin sisteme de transport au creat o asociaţie în participaţiune care exercită rolul de operator de transport şi de sistem în două sau mai multe state membre pentru sistemele de transport în cauză. Nicio altă întreprindere nu poate lua parte la asociaţia în participaţiune decât dacă a fost aprobată în temeiul articolului 44 ca operator de sistem independent sau ca operator de transport şi de sistem independent în sensul secţiunii 3.
(5)În vederea punerii în aplicare a prezentului articol, în cazul în care persoana menţionată la alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) este statul membru sau un alt organism public, se consideră că două organisme publice diferite care exercită controlul, pe de o parte, asupra unui operator de transport şi de sistem sau asupra unui sistem de transport şi, pe de altă parte, asupra unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare, nu sunt aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane.
(6)Statele membre se asigură că nici informaţiile sensibile din punct de vedere comercial menţionate la articolul 41 deţinute de un operator de transport şi de sistem care a făcut parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, nici personalul acestuia, nu sunt transferate către întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare.
(7)În cazul în care, la 3 septembrie 2009, sistemul de transport aparţine unei întreprinderi integrate pe verticală, un stat membru poate decide să nu aplice alineatul (1).
În acest caz, statul membru vizat:
a)fie desemnează un operator de sistem independent în conformitate cu articolul 44,
b)fie respectă secţiunea 3.
(8)În cazul în care, la 3 septembrie 2009, sistemul de transport aparţine unei întreprinderi integrate pe verticală şi sunt în vigoare măsuri care garantează în mod efectiv o mai mare independenţă operatorului de transport şi de sistem decât dispoziţiile de la secţiunea 3, un stat membru poate decide să nu aplice alineatul (1).
(9)Înainte de a fi aprobată şi desemnată în calitate de operator de transport şi de sistem în temeiul alineatului (8) din prezentul articol, o întreprindere este certificată în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 52 alineatele (4), (5) şi (6) din prezenta directivă şi la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2019/943, în temeiul cărora Comisia verifică dacă măsurile în vigoare garantează în mod efectiv o mai mare independenţă operatorului de transport şi de sistem decât dispoziţiile de la secţiunea 3 din prezentul capitol.
(10)O întreprindere integrată pe verticală care deţine în proprietate un sistem de transport nu poate fi în niciun caz împiedicată să adopte măsurile necesare în vederea respectării alineatului (1).
(11)Întreprinderile care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare nu pot în niciun caz, direct sau indirect, să exercite controlul sau să îşi exercite vreun drept cu privire la operatorii de transport şi de sistem separaţi din statele membre care aplică dispoziţiile alineatului (1).
Art. 44: Operatorii de sistem independenţi
(1)În cazul în care sistemul de transport aparţine unei întreprinderi integrate pe verticală la 3 septembrie 2009, statele membre pot decide să nu aplice articolul 43 alineatul (1) şi să desemneze un operator de sistem independent la propunerea proprietarului sistemului de transport. Numirea respectivă este supusă aprobării Comisiei.
(2)Statul membru poate aproba şi desemna un operator de sistem independent cu respectarea următoarelor condiţii:
a)operatorul candidat a demonstrat că îndeplineşte cerinţele stabilite la articolul 43 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d);
b)operatorul candidat a demonstrat că dispune de resursele financiare, tehnice, fizice şi umane necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor sale în conformitate cu articolul 40;
c)operatorul candidat şi-a asumat angajamentul de a respecta un plan de dezvoltare a reţelei pe 10 ani monitorizat de autoritatea de reglementare;
d)proprietarul sistemului de transport şi-a demonstrat capacitatea de a respecta obligaţiile care îi revin în temeiul alineatului (5). În acest scop, acesta prezintă toate proiectele de contracte cu operatorul candidat şi cu orice altă entitate relevantă; şi
e)operatorul candidat şi-a demonstrat capacitatea de a respecta obligaţiile care îi revin în temeiul Regulamentului (UE) 2019/943, inclusiv cooperarea dintre operatorii de transport şi de sistem la nivel european şi la nivel regional.
(3)Întreprinderile care au fost certificate de autoritatea de reglementare ca îndeplinind cerinţele de la articolul 53 şi de la alineatul (2) din prezentul articol sunt aprobate şi desemnate de către statele membre ca operatori de sistem independenţi. Se aplică procedura de certificare prevăzută fie la articolul 52 din prezenta directivă şi la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2019/943, fie la articolul 53 din prezenta directivă.
(4)Fiecare operator de sistem independent răspunde de acordarea şi gestionarea accesului terţilor, inclusiv de colectarea tarifelor de acces la reţea, a veniturilor rezultate din gestionarea congestiilor şi a plăţilor efectuate în temeiul mecanismului de compensare între operatorii de sisteme de transport şi de sistem în conformitate cu articolul 49 din Regulamentul (UE) 2019/943, precum şi de exploatarea, întreţinerea şi dezvoltarea sistemului de transport şi de garantarea capacităţii pe termen lung a acestuia de a satisface cererile rezonabile prin planificarea investiţiilor. În ceea ce priveşte dezvoltarea sistemului de transport, operatorul de sistem independent este responsabil cu planificarea (inclusiv cu procedura de autorizare), construirea şi darea în exploatare a noii infrastructuri. În acest scop, operatorul de sistem independent acţionează ca un operator de transport şi de sistem în conformitate cu prezenta secţiune. Proprietarii de sisteme de transport nu pot fi responsabili cu acordarea şi gestionarea accesului terţilor şi nici cu planificarea investiţiilor.
(5)În cazul desemnării unui operator de sistem independent, proprietarul sistemului de transport:
a)asigură pe deplin cooperarea şi sprijinul necesare operatorului de sistem independent în vederea îndeplinirii atribuţiilor acestuia, furnizându-i în special toate informaţiile relevante;
b)finanţează investiţiile decise de către operatorul de sistem independent şi aprobate de către autoritatea de reglementare sau îşi dă acordul ca acestea să fie finanţate de către orice parte interesată, inclusiv de către operatorul de sistem independent. Măsurile relevante cu privire la finanţare fac obiectul aprobării de către autoritatea de reglementare. Înainte de a aproba astfel de măsuri, autoritatea de reglementare se consultă atât cu proprietarul sistemului de transport, cât şi cu celelalte părţi interesate;
c)deţine răspunderea privind activele reţelei, cu excepţia răspunderii privind atribuţiile operatorului de sistem independent; şi
d)oferă garanţii pentru facilitarea finanţării eventualelor extinderi ale reţelei, cu excepţia investiţiilor pentru care şi-a dat acordul să fie finanţate de către orice parte interesată, inclusiv de către operatorul de sistem independent, în temeiul literei (b).
(6)În strânsă cooperare cu autoritatea de reglementare, autoritatea naţională competentă în materie de concurenţă este învestită cu toate competenţele necesare pentru a monitoriza în mod eficient respectarea de către proprietarul sistemului de transport a obligaţiilor sale în temeiul alineatului (5).
Art. 45: Separarea proprietarilor de sisteme de transport
(1)În cazul în care a fost desemnat un operator de sistem independent, un proprietar de sistem de transport care face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală este independent, cel puţin în ceea ce priveşte statutul său juridic, organizarea şi procesul decizional, faţă de alte activităţi care nu au legătură cu transportul.
(2)Pentru a asigura independenţa proprietarilor de sisteme de transport menţionaţi la alineatul (1), se aplică următoarele criterii minime:
a)persoanele cu funcţie de conducere în cadrul unui proprietar de sistem de transport nu pot face parte din structurile întreprinderii integrate din domeniul energiei electrice, care răspund, direct sau indirect, de gestionarea zilnică a activităţilor de producere, distribuţie şi furnizare a energiei electrice;
b)luarea unor măsuri corespunzătoare pentru a se garanta faptul că interesele profesionale ale persoanelor cu funcţie de conducere în cadrul unui proprietar de sistem de transport sunt luate în considerare în aşa fel încât să se asigure capacitatea acestora de a acţiona independent; şi
c)proprietarul sistemului de transport stabileşte un program de conformitate, care conţine măsurile luate pentru a garanta excluderea practicilor discriminatorii, şi asigură monitorizarea adecvată a respectării acestui program. Programul de conformitate stabileşte obligaţiile specifice impuse angajaţilor pentru realizarea obiectivelor respective. Persoana sau organul care răspunde de monitorizarea programului de conformitate prezintă autorităţii de reglementare un raport anual cu privire la măsurile luate, iar acest raport se publică.
Art. 46: Active, echipamente, personal şi identitate
(1)Operatorii de transport şi de sistem sunt dotaţi cu toate resursele umane, tehnice, fizice şi financiare necesare îndeplinirii obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive şi desfăşurării activităţii de transport al energiei electrice, în special:
a)activele necesare pentru activitatea de transport al energiei electrice, inclusiv sistemul de transport, se află în proprietatea operatorului de transport şi de sistem;
b)personalul necesar pentru activitatea de transport al energiei electrice, inclusiv pentru îndeplinirea tuturor atribuţiilor din cadrul întreprinderii, este angajat de operatorul de transport şi de sistem;
c)este interzisă închirierea de personal şi prestarea de servicii de către şi către o altă parte a întreprinderii integrate pe verticală. Cu toate acestea, un operator de transport şi de sistem poate furniza servicii întreprinderii integrate pe verticală, atât timp cât:
(i)prin furnizarea serviciilor nu sunt discriminaţi utilizatorii de sistem, serviciile sunt disponibile tuturor utilizatorilor de sistem în conformitate cu aceleaşi clauze şi condiţii şi nu restricţionează, denaturează sau împiedică concurenţa în domeniul producerii sau furnizării de energie; şi
(ii)clauzele şi condiţiile de furnizare a serviciilor respective sunt aprobate de autoritatea de reglementare;
d)fără a aduce atingere deciziilor organismului de supraveghere prevăzut la articolul 49, întreprinderea integrată pe verticală pune la dispoziţia operatorului de transport şi de sistem, în timp util, resurse financiare adecvate pentru viitoare proiecte de investiţii şi/sau pentru înlocuirea activelor existente, în urma unei cereri adecvate din partea operatorului de transport şi de sistem.
(2)Activitatea de transport al energiei electrice include cel puţin următoarele activităţi, pe lângă cele enumerate la articolul 40:
a)reprezentarea operatorului de transport şi de sistem şi contactele cu terţi şi cu autorităţile de reglementare;
b)reprezentarea operatorului de transport şi de sistem în cadrul ENTSO pentru energie electrică;
c)acordarea şi gestionarea accesului terţilor în mod nediscriminatoriu între utilizatorii sau categoriile de utilizatori ai sistemului;
d)colectarea tuturor tarifelor aferente sistemului de transport, inclusiv a tarifelor de acces la reţea, a energiei pentru pierderi şi a tarifelor pentru servicii de sistem;
e)exploatarea, întreţinerea şi dezvoltarea unui sistem de transport sigur, eficace şi eficient din punct de vedere economic;
f)planificarea investiţiilor care să asigure capacitatea pe termen lung a sistemului de a face faţă cererilor rezonabile şi de a garanta siguranţa alimentării cu energie electrică;
g)constituirea unor asociaţii în participaţiune adecvate, cu includerea unuia sau mai multor operatori de transport şi de sistem, a unor burse de energie electrică, şi a altor actori relevanţi, în cadrul obiectivelor de dezvoltare a creării de pieţe regionale sau de facilitare a procesului de liberalizare; şi
h)toate serviciile aferente întreprinderii, inclusiv cele juridice, de contabilitate şi informatice.
(3)Operatorii de transport şi de sistem sunt organizaţi sub o formă juridică, dintre cele menţionate în anexa I la Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European şi a Consiliului (26).
(26)Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăţilor comerciale (JO L 169, 30.6.2017, p. 46).
(4)Operatorul de transport şi de sistem nu creează, prin identitatea sa corporativă, comunicarea, imaginea de marcă şi spaţiul său, confuzii cu privire la identitatea separată a întreprinderii integrate pe verticală sau a oricărei părţi din aceasta.
(5)Operatorul de transport şi de sistem nu împarte sistemele sau echipamentele informatice, spaţiile fizice şi sistemele de acces securizat cu nicio parte a întreprinderii integrate pe verticală şi nici nu foloseşte aceiaşi consultanţi sau contractanţi externi pentru sistemele sau echipamentele informatice şi pentru sistemele de acces securizat.
(6)Conturile operatorului de transport şi de sistem sunt auditate de către un auditor diferit de cel care auditează întreprinderea integrată pe verticală sau oricare parte din aceasta.
Art. 47: Independenţa operatorului de transport şi de sistem
(1)Fără a aduce atingere deciziilor organismului de supraveghere prevăzut la articolul 49, operatorul de transport şi de sistem are:
a)competenţe efective de luare a deciziilor, independent de întreprinderea integrată pe verticală, în ceea ce priveşte activele necesare pentru exploatarea, întreţinerea sau dezvoltarea sistemului de transport; şi
b)dreptul de a obţine finanţare pe pieţele de capital, în special prin împrumuturi şi aport de capital.
(2)Operatorul de transport şi de sistem acţionează în permanenţă astfel încât să se asigure că dispune de resursele necesare în vederea desfăşurării activităţii de transport în mod corespunzător şi eficient şi a dezvoltării şi menţinerii unui sistem de transport eficient, sigur şi economic.
(3)Filialele întreprinderii integrate pe verticală care desfăşoară activităţi de producere sau de furnizare nu deţin participaţii directe sau indirecte la operatorul de transport şi de sistem. Operatorul de transport şi de sistem nu deţine nicio participaţie directă sau indirectă la nicio filială a întreprinderii integrate pe verticală care desfăşoară activităţi de producere sau de furnizare şi nici nu primeşte dividende sau alte beneficii financiare de la filiala în cauză.
(4)Structura generală de conducere şi statutul operatorului de transport şi de sistem asigură independenţa efectivă a operatorului de transport şi de sistem, în conformitate cu prezenta secţiune. Întreprinderea integrată pe verticală nu determină, în mod direct sau indirect, comportamentul concurenţial al operatorului de sistem de transport în materie de activităţi curente ale acestuia şi de gestionare a reţelei sau cu privire la activităţile necesare pentru elaborarea planului de dezvoltare a reţelei pe 10 ani, întocmit în temeiul articolului 51.
(5)În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la articolul 40 şi la articolul 46 alineatul (2) din prezenta directivă şi în conformitate cu obligaţiile prevăzute la articolele 16, 18, 19 şi 50 din Regulamentul (UE) 2019/943, operatorii de transport şi de sistem nu fac discriminări între diferite persoane şi entităţi şi nu restricţionează, distorsionează sau împiedică concurenţa în domeniul producerii sau furnizării de energie.
(6)Orice relaţii comerciale şi financiare între întreprinderea integrată pe verticală şi operatorul de transport şi de sistem, inclusiv împrumuturile acordate de operatorul de transport şi de sistem întreprinderii integrate pe verticală, respectă condiţiile pieţei. Operatorul de transport şi de sistem păstrează date detaliate privind astfel de relaţii comerciale sau financiare şi le pune la dispoziţia autorităţii de reglementare, la cererea acesteia.
(7)Operatorul de transport şi de sistem prezintă autorităţii de reglementare, în vederea aprobării, toate acordurile comerciale şi financiare încheiate cu întreprinderea integrată pe verticală.
(8)Operatorul de transport şi de sistem informează autoritatea de reglementare cu privire la resursele financiare menţionate la articolul 46 alineatul (1) litera (d), disponibile pentru proiecte de investiţii viitoare şi/sau pentru înlocuirea activelor existente.
(9)Întreprinderile integrate pe verticală se abţin de la orice acţiune care ar împiedica sau ar prejudicia respectarea, de către operatorul de transport şi de sistem, a obligaţiilor prevăzute în prezentul capitol şi nu solicită operatorului de transport şi de sistem să ceară permisiunea de la întreprinderea integrată pe verticală în vederea îndeplinirii acestor obligaţii.
(10)O întreprindere certificată de autoritatea de reglementare ca respectând cerinţele prezentului capitol este autorizată şi desemnată operator de transport şi de sistem de către statul membru respectiv. Se aplică procedura de certificare prevăzută fie la articolul 52 din prezenta directivă şi la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2019/943, fie la articolul 53 din prezenta directivă.
Art. 48: Independenţa personalului şi a conducerii operatorului de transport şi de sistem
(1)Decizia privind numirea, prelungirea mandatului, condiţiile de lucru, inclusiv remuneraţia şi încetarea mandatului persoanelor cu funcţie de conducere şi/sau al membrilor organelor administrative ale operatorului de transport şi de sistem se adoptă de către organismul de supraveghere al operatorului de transport şi de sistem numit în conformitate cu articolul 49.
(2)Autorităţii de reglementare i se notifică identitatea şi condiţiile privind termenul, durata şi încetarea mandatului persoanelor desemnate de organismul de supraveghere în vederea numirii sau a prelungirii mandatului, în calitate de persoane cu funcţii executive şi/sau membri ai organelor administrative ale operatorului de transport şi de sistem, precum şi motivele oricărei decizii propuse de încetare a mandatului în cauză. Respectivele condiţii şi decizii menţionate la alineatul (1) dobândesc caracter obligatoriu numai dacă autoritatea de reglementare nu a ridicat obiecţii în termen de trei săptămâni de la notificare.
Autoritatea de reglementare poate ridica obiecţii privind deciziile menţionate la alineatul (1) în cazul:
a)unor îndoieli serioase survenite cu privire la independenţa profesională a unei persoane cu funcţie de conducere numite şi/sau a unui membru al organelor administrative numit; sau
b)încetării premature a unui mandat, dacă există îndoieli cu privire la justificarea încetării premature.
(3)Nicio poziţie sau responsabilitate profesională, interes sau relaţie de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu întreprinderea integrată pe verticală, cu vreo parte a acesteia sau cu acţionarii care deţin controlul asupra acesteia, cu excepţia operatorului de transport şi de sistem nu trebuie să fie deţinută pe o perioadă de trei ani înainte de numirea persoanelor cu funcţii de conducere şi/sau a membrilor organelor administrative ale operatorului de transport şi de sistem cărora li se aplică prezentul alineat.
(4)Persoanele cu funcţii de conducere şi/sau membrii organelor administrative, precum şi angajaţii operatorului de transport şi de sistem nu deţin nicio poziţie sau responsabilitate profesională, interes sau relaţie de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu orice altă parte a întreprinderii integrate pe verticală sau cu acţionarii majoritari ai acesteia.
(5)Persoanele cu funcţii de conducere şi/sau membrii organelor administrative, precum şi angajaţii operatorului de transport şi de sistem nu deţin niciun interes şi nu primesc niciun beneficiu financiar, de ordin direct sau indirect, de la vreo parte a întreprinderii integrate pe verticală, cu excepţia operatorului de transport şi de sistem. Remuneraţia acestora nu depinde de activităţile sau de rezultatele întreprinderii integrate pe verticală, cu excepţia celor ale operatorului de transport şi de sistem.
(6)Persoanelor cu funcţie de conducere şi/sau a membrilor organelor administrative ale operatorului de transport şi de sistem le este garantat dreptul efectiv de a introduce o cale de atac la autoritatea de reglementare pentru orice plângeri împotriva încetării premature a mandatelor lor.
(7)După încetarea mandatului deţinut în cadrul operatorului de transport şi de sistem, persoanele cu funcţie de conducere şi/sau membrii organelor administrative ale acestuia nu au dreptul să deţină, timp de cel puţin patru ani, nicio poziţie sau responsabilitate profesională, interes sau relaţie de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu orice parte a întreprinderii integrate pe verticală, cu excepţia operatorului de transport şi de sistem, sau cu acţionarii majoritari ai întreprinderii integrate pe verticală.
(8)Alineatul (3) se aplică majorităţii persoanelor cu funcţii de conducere şi/sau membrilor organelor administrative ale operatorului de transport şi de sistem.
Persoanele cu funcţii de conducere şi/sau membrii organelor administrative ale operatorului de transport şi de sistem cărora nu li se aplică alineatul (3) nu trebuie să fi desfăşurat nicio activitate de conducere sau vreo altă activitate relevantă în întreprinderea integrată pe verticală pentru o perioadă de cel puţin şase luni înaintea numirii acestora.
Primul paragraf al prezentului alineat şi alineatele (4)-(7) se aplică tuturor persoanelor cu funcţii executive de conducere şi celor care sunt direct subordonate acestora cu privire la chestiuni legate de exploatarea, întreţinerea sau dezvoltarea reţelei.
Art. 49: Organismul de supraveghere
(1)Operatorul de transport şi de sistem deţine un organism de supraveghere responsabil cu luarea deciziilor susceptibile de a avea un impact major asupra valorii activelor acţionarilor din cadrul operatorului de transport şi de sistem, în special a deciziilor privind aprobarea planurilor financiare anuale şi pe termen mai lung, a nivelului de îndatorare a operatorului de transport şi de sistem şi a dividendelor distribuite acţionarilor. Deciziile care sunt de competenţa organismului de supraveghere le exclud pe cele care sunt legate de activităţile curente ale operatorului de transport şi de sistem şi de gestionarea reţelei, şi de activităţile necesare pentru elaborarea planului de dezvoltare a reţelei pe 10 ani, întocmit în temeiul articolului 51.
(2)Organismul de supraveghere este compus din membri reprezentând întreprinderea integrată pe verticală, din membri reprezentând acţionarii terţi şi, în cazurile prevăzute de dreptul intern aplicabil, din membri reprezentând alţi factori interesaţi, precum angajaţii operatorului de transport şi de sistem.
(3)Articolul 48 alineatul (2) primul paragraf şi articolul 48 alineatele (3)-(7) se aplică cel puţin unei jumătăţi a membrilor organismului de supraveghere minus unul.
- Articolul 48 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) se aplică tuturor membrilor organismului de supraveghere.
Art. 50: Programul de conformitate şi agentul de conformitate
(1)Statele membre asigură faptul că operatorii de transport şi de sistem stabilesc şi pun în aplicare un program de conformitate care defineşte măsurile adoptate în vederea excluderii posibilităţilor de comportament discriminatoriu şi asigură monitorizarea adecvată a respectării acestui program. Programul de conformitate stabileşte obligaţiile specifice impuse angajaţilor pentru realizarea obiectivelor respective. Programul este supus aprobării autorităţii de reglementare. Fără a aduce atingere competenţelor autorităţii de reglementare, respectarea programului este monitorizată independent de către agentul de conformitate.
(2)Agentul de conformitate este numit de către organismul de supraveghere, sub rezerva aprobării de către autoritatea de reglementare. Autoritatea de reglementare poate refuza aprobarea agentului de conformitate numai din motive de lipsă de independenţă sau de capacitate profesională. Agentul de conformitate poate fi o persoană fizică sau juridică. Articolul 48 alineatele (2)-(8) se aplică agentului de conformitate.
(3)Agentul de conformitate are următoarele atribuţii:
a)monitorizarea punerii în aplicare a programului de conformitate;
b)elaborarea unui raport anual care stabileşte măsurile luate în vederea punerii în aplicare a programului de conformitate şi prezentarea acestuia către autoritatea de reglementare;
c)raportarea către organismul de supraveghere şi emiterea de recomandări privind respectarea programului de conformitate şi punerea în aplicare a acestuia;
d)notificarea autorităţii de reglementare cu privire la orice încălcare gravă a punerii în aplicare a programului de conformitate; şi
e)raportarea către autoritatea de reglementare cu privire la orice relaţii comerciale şi financiare dintre întreprinderea integrată pe verticală şi operatorul de transport şi de sistem.
(4)Agentul de conformitate prezintă autorităţii de reglementare deciziile propuse cu privire la planul de investiţii sau la investiţiile individuale din cadrul reţelei. Acest lucru are loc cel târziu în momentul prezentării deciziilor în cauză de către conducerea şi/sau organismul administrativ competent al operatorului de transport şi de sistem către organismul de supraveghere.
(5)În cazul în care întreprinderea integrată pe verticală, în cadrul adunării generale sau prin votul membrilor organismului de supraveghere pe care i-a numit, a împiedicat adoptarea unei decizii în scopul de a împiedica sau a întârzia investiţiile, decizie care, în conformitate cu planul de dezvoltare a reţelei pe 10 ani, trebuia executată în următorii trei ani, agentul de conformitate raportează acest lucru autorităţii de reglementare, care acţionează în conformitate cu articolul 51.
(6)Condiţiile care reglementează mandatul sau condiţiile de muncă ale agentului de conformitate, inclusiv durata mandatului acestuia, sunt supuse aprobării autorităţii de reglementare. Condiţiile respective asigură independenţa agentului de conformitate, inclusiv prin punerea la dispoziţia acestuia a tuturor resurselor necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale. Pe durata mandatului său, agentul de conformitate nu poate deţine o altă funcţie, nu poate avea o altă responsabilitate profesională sau un interes, direct sau indirect, legate de nicio parte a întreprinderii integrate pe verticală sau de acţionarii majoritari ai acesteia.
(7)Agentul de conformitate raportează cu regularitate, fie verbal, fie în scris, autorităţii de reglementare şi are dreptul de a raporta cu regularitate, fie verbal, fie în scris, organismului de supraveghere al operatorului de transport şi de sistem.
(8)Agentul de conformitate poate participa la toate reuniunile organelor de conducere sau administrative ale operatorului de transport şi de sistem, şi la cele ale organismului de supraveghere şi la adunarea generală. Agentul de conformitate participă la toate reuniunile care privesc următoarele chestiuni:
a)condiţiile de acces la reţea, astfel cum sunt stabilite în Regulamentul (UE) 2019/943, în special în privinţa tarifelor, a serviciilor de acces ale terţelor părţi, a alocării capacităţii şi a gestionării congestiilor, a transparenţei, a serviciilor de sistem şi a pieţelor secundare;
b)proiectele efectuate în scopul de a exploata, întreţine şi dezvolta sistemul de transport, inclusiv investiţii privind interconexiunile şi conexiunile;
c)cumpărarea sau vânzarea de energie necesare pentru exploatarea sistemului de transport.
(9)Agentul de conformitate monitorizează respectarea articolului 41 de către operatorul de transport şi de sistem.
(10)Agentul de conformitate dispune de acces la toate datele relevante, la sediile operatorului de transport şi de sistem şi la toate informaţiile necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor sale.
(11)Agentul de conformitate are acces la sediile operatorului de transport şi de sistem fără a fi necesară avertizarea prealabilă.
(12)În urma aprobării prealabile a autorităţii de reglementare, organismul de supraveghere poate să îl revoce pe agentul de conformitate. Organismul de supraveghere eliberează din funcţie agentul de conformitate, din motive de lipsă de independenţă sau de capacitate profesională, la cererea autorităţii de reglementare.
Art. 51: Dezvoltarea reţelei şi competenţele de decizie asupra investiţiilor
(1)Cel puţin din doi în doi ani, operatorii de transport şi de sistem prezintă autorităţii de reglementare un plan de dezvoltare a reţelei pe 10 ani bazat pe oferta şi cererea actuală şi pe previziunile de ofertă şi de cerere, după consultarea prealabilă cu toţi factorii interesaţi. Planul respectiv de dezvoltare a reţelei conţine măsuri eficiente pentru a garanta caracterul adecvat al sistemului şi siguranţa alimentării cu energie electrică. Operatorul de transport şi de sistem publică planul de dezvoltare a reţelei pe 10 ani pe site-ul său de internet.
(2)În special, planul de dezvoltare a reţelei pe 10 ani:
a)indică participanţilor la piaţă principalele infrastructuri de transport care trebuie să fie construite sau modernizate în următorii 10 ani;
b)conţine toate investiţiile deja stabilite şi identifică noi investiţii care trebuie să fie efectuate în următorii zece ani; şi
c)prevede un interval de timp pentru toate proiectele de investiţii.
(3)Atunci când elaborează planul de dezvoltare a reţelei pe 10 ani, operatorul de transport şi de sistem ia pe deplin în considerare potenţialul utilizării consumului dispecerizabil, a instalaţiilor de stocare a energiei sau a altor resurse ca alternativă la extinderea sistemului, precum şi consumul preconizat, schimburile comerciale cu alte ţări şi planurile de investiţii privind reţelele la nivelul Uniunii şi reţelele regionale.
(4)Autoritatea de reglementare consultă toţi utilizatorii de sistem, actuali sau potenţiali, privind planul de dezvoltare a reţelei pe 10 ani, în mod deschis şi transparent. Persoanelor fizice sau întreprinderilor care revendică statutul de utilizatori potenţiali de sistem li se poate solicita să dovedească aceste revendicări. Autoritatea de reglementare publică rezultatul procesului de consultare, în special în privinţa unor posibile necesităţi de investiţii.
(5)Autoritatea de reglementare evaluează dacă planul de dezvoltare a reţelei pe 10 ani abordează toate necesităţile de investiţii identificate pe parcursul procesului de consultare, şi dacă este conform cu planul neobligatoriu la nivelul Uniunii de dezvoltare a reţelei pe 10 ani (denumit în continuare "planul la nivelul Uniunii de dezvoltare a reţelei"), menţionat la articolul 30 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2019/943. În cazul în care există îndoieli cu privire la conformitatea cu planul la nivelul Uniunii de dezvoltare a reţelei, autoritatea de reglementare consultă ACER. Autoritatea de reglementare poate solicita operatorului de transport şi de sistem să îşi modifice planul de dezvoltare a reţelei pe 10 ani.
Autorităţile naţionale competente examinează coerenţa planului de dezvoltare a reţelei pe 10 ani cu planul naţional privind energia şi clima transmis în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999.
(6)Autoritatea de reglementare monitorizează şi evaluează punerea în aplicare a planului de dezvoltare a reţelei pe 10 ani.
(7)În situaţiile în care operatorul de transport şi de sistem, din raţiuni diferite de raţiunile imperioase, asupra cărora nu deţine niciun control, nu execută o investiţie, care, în conformitate cu planul de dezvoltare a reţelei pe 10 ani, trebuia executată în următorii trei ani, statele membre se asigură că autoritatea de reglementare are obligaţia să adopte cel puţin una dintre următoarele măsuri pentru a garanta executarea investiţiei în cauză dacă investiţia este încă relevantă pe baza celui mai recent plan de dezvoltare a reţelei pe 10 ani:
a)să solicite operatorului de transport şi de sistem să execute investiţia în cauză;
b)să organizeze o procedură de ofertare privind investiţia în cauză, deschisă tuturor investitorilor; sau
c)să oblige operatorul de transport şi de sistem să accepte o majorare de capital pentru a finanţa investiţiile necesare şi pentru a permite unor investitori independenţi să participe la capital.
(8)În cazul în care autoritatea de reglementare a recurs la competenţele sale prevăzute la alineatul (7) litera (b), aceasta poate obliga operatorul de transport şi de sistem să accepte una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a)finanţarea de către o parte terţă;
b)construirea de către o parte terţă;
c)realizarea noilor active de însuşi operatorul în cauză;
d)exploatarea noului activ de însuşi operatorul în cauză.
Operatorul de transport şi de sistem furnizează investitorilor toate informaţiile necesare pentru realizarea investiţiei, conectează noile active la reţeaua de transport şi, în general, depune toate eforturile pentru a facilita punerea în aplicare a proiectului de investiţii.
Măsurile relevante cu privire la finanţare fac obiectul aprobării de către autoritatea de reglementare.
(9)În cazul în care autoritatea de reglementare a recurs la competenţele sale prevăzute la alineatul (7), costurile respectivelor investiţii intră sub incidenţa reglementărilor relevante privind tarifele.
Art. 52: Desemnarea şi certificarea operatorilor de transport şi de sistem
(1)Înainte de a fi aprobată şi desemnată în calitate de operator de transport şi de sistem, o întreprindere este certificată în conformitate cu procedurile stabilite la alineatele (4), (5) şi (6) ale prezentului articol şi la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2019/943.
(2)Întreprinderile care au fost certificate de autoritatea de reglementare, în temeiul procedurii de certificare de mai jos, ca îndeplinind cerinţele articolului 43 sunt aprobate şi desemnate de către statele membre ca operatori de transport şi de sistem. Desemnarea operatorilor de transport şi de sistem este notificată Comisiei şi se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(3)Operatorii de transport şi de sistem notifică autorităţii de reglementare orice tranzacţie planificată care poate necesita o reevaluare a conformităţii lor cu cerinţele articolului 43.
(4)Autorităţile de reglementare monitorizează respectarea permanentă de către operatorii de transport şi de sistem a cerinţelor articolului 43. Aceste autorităţi deschid o procedură de certificare în scopul asigurării respectării dispoziţiilor respective:
a)în urma notificării de către operatorul de transport şi de sistem în temeiul alineatului (3);
b)din proprie iniţiativă, atunci când au luat cunoştinţă de faptul că o modificare planificată a drepturilor sau a influenţei asupra proprietarilor sistemelor de transport sau asupra operatorilor de transport şi de sistem poate duce la încălcarea articolului 43 sau atunci când au motive să considere că s-ar fi produs o asemenea încălcare; sau
c)la cererea motivată a Comisiei.
(5)Autorităţile de reglementare adoptă o decizie cu privire la certificarea unui operator de transport şi de sistem în termen de patru luni de la data notificării de către acesta sau de la data solicitării din partea Comisiei. După expirarea acestui termen, certificarea se consideră acordată. Decizia explicită sau tacită a autorităţilor de reglementare poate deveni efectivă numai după încheierea procedurii prevăzute la alineatul (6).
(6)Decizia explicită sau tacită cu privire la certificarea unui operator de transport şi de sistem este notificată fără întârziere Comisiei de către autoritatea de reglementare, împreună cu toate informaţiile pertinente aferente. Comisia acţionează în conformitate cu procedura stabilită la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2019/943.
(7)Autorităţile de reglementare şi Comisia pot solicita operatorilor de transport şi de sistem şi întreprinderilor care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare orice informaţii relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor acestora, în temeiul prezentului articol.
(8)Autorităţile de reglementare şi Comisia asigură confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial.
Art. 53: Certificarea în raport cu ţările terţe
(1)Atunci când un proprietar al unui sistem de transport sau un operator de transport şi de sistem, care este controlat de o persoană sau de persoane dintr-una sau mai multe ţări terţe, solicită o certificare, autoritatea de reglementare notifică Comisia.
Autoritatea de reglementare notifică, de asemenea, fără întârziere Comisia cu privire la orice circumstanţe în urma cărora o persoană sau persoane dintr-una sau mai multe ţări terţe ar dobândi controlul asupra unui sistem de transport sau asupra unui operator de transport şi de sistem.
(2)Operatorii de transport şi de sistem notifică autorităţii de reglementare orice circumstanţe în baza cărora o persoană sau persoane dintr-una sau mai multe ţări terţe ar dobândi controlul asupra sistemului de transport sau asupra operatorului de transport şi de sistem.
(3)Autoritatea de reglementare adoptă un proiect de decizie cu privire la certificarea unui operator de transport şi de sistem în termen de patru luni de la data notificării de către operatorul de transport şi de sistem. Aceasta refuză certificarea în cazul în care nu s-a demonstrat:
a)că entitatea în cauză îndeplineşte cerinţele de la articolul 43; şi
b)în faţa autorităţii de reglementare sau a altei autorităţi naţionale competente desemnate de statul membru, faptul că acordarea certificării nu va pune în pericol siguranţa alimentării cu energie a statului membru şi a Uniunii. În examinarea acestui aspect, autoritatea de reglementare sau altă autoritate naţională competentă ţine seama de:
(i)drepturile şi obligaţiile Uniunii faţă de ţara terţă respectivă în temeiul dreptului internaţional, inclusiv al oricărui acord încheiat cu una sau mai multe ţări terţe la care Uniunea este parte şi în care sunt abordate aspecte legate de siguranţa alimentării cu energie;
(ii)drepturile şi obligaţiile statului membru faţă de ţara terţă respectivă în temeiul acordurilor încheiate cu ţara terţă respectivă, în măsura în care acestea respectă dreptul Uniunii; şi
(iii)alte elemente specifice ale cazului şi de ţara terţă implicată.
(4)Autoritatea de reglementare notifică fără întârziere Comisiei decizia luată, împreună cu toate informaţiile relevante referitoare la aceasta.
(5)Statele membre se asigură că autoritatea de reglementare sau autoritatea competentă desemnată menţionată la alineatul (3) litera (b), înainte ca autoritatea de reglementare să adopte o decizie cu privire la certificare, solicită un aviz Comisiei cu privire la faptul că:
a)entitatea în cauză respectă cerinţele de la articolul 43; şi că
b)acordarea certificării nu va pune în pericol siguranţa alimentării cu energie a Uniunii.
(6)Comisia examinează cererea menţionată la alineatul (5) de îndată ce o primeşte. În termen de două luni de la primirea cererii, Comisia transmite avizul său autorităţii de reglementare sau, în cazul în care cererea a fost înaintată de autoritatea competentă desemnată, către aceasta.
În pregătirea avizului, Comisia poate solicita opinia ACER, a statului membru în cauză şi a părţilor interesate. În cazul în care există o astfel de solicitare din partea Comisiei, termenul de două luni se prelungeşte cu două luni.
În cazul în care Comisia nu emite un aviz în termenul menţionat la primul şi la al doilea paragraf, se consideră că Comisia nu a ridicat obiecţii cu privire la decizia autorităţii de reglementare.
(7)Atunci când evaluează dacă controlul de către o persoană sau de către persoane dintr-una sau mai multe ţări terţe pune în pericol siguranţa alimentării cu energie a Uniunii, Comisia ţine seama:
a)de elementele specifice ale cazului şi de ţara terţă sau ţările terţe implicate; şi
b)de drepturile şi obligaţiile Uniunii faţă de ţara sau ţările terţe în cauză în temeiul dreptului internaţional, inclusiv în temeiul unui acord încheiat cu una sau mai multe ţări terţe la care Uniunea este parte şi în care sunt abordate aspecte legate de siguranţa alimentării cu energie electrică.
(8)În termen de două luni de la încheierea termenului menţionat la alineatul (6), autoritatea de reglementare adoptă decizia finală cu privire la certificare. În adoptarea deciziei finale, autoritatea de reglementare ţine seama în cea mai mare măsură posibilă de avizul Comisiei. În orice caz, statele membre au dreptul de a refuza certificarea atunci când acordarea acesteia pune în pericol siguranţa alimentării cu energie a statului membru respectiv sau siguranţa alimentării cu energie a unui alt stat membru. În cazul în care statul membru a desemnat o altă autoritate naţională competentă pentru a efectua analiza menţionată la alineatul (3) litera (b), acesta poate solicita autorităţii de reglementare să adopte decizia finală în conformitate cu evaluarea respectivei autorităţi naţionale competente. Decizia finală a autorităţii de reglementare şi avizul Comisiei se publică împreună. În cazul în care decizia finală diferă de avizul Comisiei, statul membru în cauză furnizează şi publică, împreună cu decizia respectivă, motivele respectivei decizii.
(9)Nicio dispoziţie a prezentului articol nu aduce atingere dreptului statelor membre de a exercita, în conformitate cu dreptul Uniunii, controale naţionale legale pentru a-şi proteja interesele legitime de siguranţă publică.
(10)Prezentul articol, cu excepţia alineatului (3) litera (a), se aplică, de asemenea, statelor membre care fac obiectul unei derogări în temeiul articolului 66.
Art. 54: Deţinerea de instalaţii de stocare a energiei de către operatorii de transport şi de sistem
(1)Operatorii de transport şi de sistem nu deţin, nu dezvoltă, nu administrează şi nu exploatează instalaţii de stocare a energiei.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot permite operatorilor de transport şi de sistem să deţină, să dezvolte, să administreze sau să exploateze instalaţii de stocare a energiei care sunt componente de reţea complet integrate şi au fost aprobate de către autoritatea de reglementare sau dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)în urma unei proceduri de licitaţie deschisă, transparentă şi nediscriminatorie, supusă revizuirii şi aprobării de către autoritatea de reglementare, nu li s-a atribuit altor părţi dreptul de a deţine, de a dezvolta, de a controla, de a administra sau de a exploata astfel de instalaţii sau aceste alte părţi nu pot furniza respectivele servicii la un cost rezonabil şi în timp util;
b)astfel de instalaţii sau servicii de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenţei sunt necesare pentru ca operatorii de transport şi de sistem să îşi îndeplinească obligaţiile care le revin în temeiul prezentei directive în vederea exploatării eficiente, fiabile şi sigure a sistemului de transport, iar respectivele instalaţii şi servicii nu sunt utilizate pentru a cumpăra sau vinde energie electrică pe pieţele de energie electrică; şi
c)autoritatea de reglementare a evaluat necesitatea unei astfel de derogări, a efectuat o evaluare ex ante a aplicării procedurii de licitaţie, inclusiv a condiţiilor respectivei proceduri de licitaţie, şi şi-a dat aprobarea.
Autoritatea de reglementare poate redacta orientări sau clauze de achiziţii pentru a ajuta operatorii de transport şi de sistem să asigure o procedură de licitaţie corectă.
(3)Decizia de a acorda o derogare se notifică ACER şi Comisiei, împreună cu informaţiile pertinente referitoare la cerere şi la motivele acordării respectivei derogări.
(4)Autorităţile de reglementare efectuează, la intervale regulate sau cel puţin la fiecare cinci ani, o consultare publică cu privire la instalaţiile existente de stocare a energiei pentru a evalua eventuala disponibilitate şi eventualul interes al altor părţi de a investi în astfel de instalaţii. Atunci când consultarea publică, evaluată de autoritatea de reglementare, arată că există părţi terţe care pot deţine, dezvolta, exploata sau administra astfel de instalaţii în mod eficace din punctul de vedere al costurilor, autoritatea de reglementare asigură încetarea treptată a activităţilor desfăşurate de operatorii de transport şi de sistem în acest domeniu în termen de 18 luni. În cadrul condiţiilor pentru această procedură, autorităţile de reglementare pot permite operatorilor de transport şi de sistem să primească o compensaţie rezonabilă, în special pentru a recupera valoarea reziduală a investiţiei realizate de aceştia în instalaţiile de stocare a energiei.
(5)Alineatul (4) nu se aplică în cazul componentelor de reţea complet integrate sau pentru perioada de amortizare obişnuită a noilor instalaţii de stocare în baterii cu o decizie finală privind investiţia până în 2024, cu condiţia ca astfel de instalaţii de stocare în baterii:
a)să fie conectate la reţea în următorii doi ani;
b)să fie integrate în sistemul de transport;
c)să fie utilizate exclusiv pentru restabilirea instantanee reactivă a securităţii reţelei în cazul unor situaţii neprevăzute în reţea, dacă o astfel de măsură de restabilire începe imediat şi se încheie în momentul în care redispecerizarea regulată poate rezolva situaţia; şi
d)să nu fie utilizate pentru a cumpăra sau vinde energie electrică pe pieţele de energie electrică, inclusiv pentru echilibrare.
Art. 55: Dreptul de acces la evidenţele contabile
(1)Statele membre sau orice autoritate competentă desemnată de acestea, inclusiv autorităţile de reglementare menţionate la articolul 57, au drept de acces la evidenţele contabile ale întreprinderilor din domeniul energiei electrice, astfel cum se prevede la articolul 56, în măsura în care acest lucru este necesar pentru exercitarea funcţiilor lor.
(2)Statele membre sau orice autoritate competentă desemnată de acestea, inclusiv autorităţile de reglementare, asigură confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial. Statele membre pot să prevadă divulgarea acestor informaţii în cazul în care o astfel de divulgare este necesară pentru a permite autorităţilor competente să îşi exercite funcţiile.
Art. 56: Separarea contabilă
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura păstrarea evidenţelor contabile ale întreprinderilor din domeniul energiei electrice în conformitate cu alineatele (2) şi (3).
(2)Întreprinderile din domeniul energiei electrice, indiferent de regimul proprietăţii care le este aplicabil sau de forma juridică, întocmesc, supun spre auditare şi publică evidenţele lor contabile anuale, conform normelor de drept naţional privind conturile anuale ale societăţilor cu răspundere limitată, adoptate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE.
Întreprinderile care nu au obligaţia juridică de a-şi publica conturile anuale păstrează la sediul lor un exemplar din acestea la dispoziţia publicului.
(3)În evidenţele lor contabile, întreprinderile din domeniul energiei electrice păstrează conturi separate pentru fiecare dintre activităţile de transport şi de distribuţie, astfel cum li s-ar impune dacă activităţile respective ar fi desfăşurate de întreprinderi separate, în vederea evitării discriminărilor, a subvenţiilor încrucişate şi a denaturării concurenţei. De asemenea, întreprinderile păstrează evidenţe contabile, care pot fi consolidate, pentru alte activităţi din sectorul energiei electrice care nu au legătură cu transportul sau cu distribuţia. Veniturile din proprietatea asupra sistemului de transport sau de distribuţie se înscriu în evidenţele contabile. După caz, întreprinderile au conturi consolidate pentru alte activităţi din afara domeniului energiei electrice. Conturile interne cuprind un bilanţ şi un cont de profit şi de pierderi pentru fiecare activitate în parte.
(4)Auditul menţionat la alineatul (2) constă, în special, în a verifica dacă se respectă obligaţia de a evita discriminările şi subvenţiile încrucişate menţionate la alineatul (3).
Art. 57: Desemnarea şi independenţa autorităţilor de reglementare
(1)Fiecare stat membru desemnează o singură autoritate de reglementare la nivel naţional.
(2)Alineatul (1) nu aduce atingere desemnării altor autorităţi de reglementare la nivel regional în statele membre, cu condiţia să existe, în scopuri de reprezentare şi de contact la nivelul Uniunii, un reprezentant de rang înalt în cadrul Consiliului autorităţilor de reglementare al ACER, în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/942.
(3)Prin derogare de la alineatul (1), un stat membru poate desemna autorităţi de reglementare pentru sistemele de dimensiuni reduse, într-o regiune separată din punct de vedere geografic al cărei consum pe anul 2008 a reprezentat mai puţin de 3 % din consumul total al statului membru din care face parte. Această derogare nu aduce atingere numirii unui reprezentant de rang înalt, în scopuri de reprezentare şi de contact la nivelul Uniunii în cadrul Consiliului autorităţilor de reglementare al ACER în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/942.
(4)Statele membre garantează independenţa autorităţilor de reglementare şi se asigură că acestea îşi exercită competenţele în mod imparţial şi transparent. În acest scop, statele membre se asigură că, atunci când îşi îndeplinesc atribuţiile de reglementare care le revin în temeiul prezentei directive şi al actelor juridice conexe, autoritatea de reglementare:
a)este distinctă din punct de vedere juridic şi independentă din punct de vedere funcţional de alte entităţi publice sau private;
b)se asigură că personalul său şi persoanele cu funcţie de conducere:
(i)acţionează în mod independent de orice interes de piaţă; şi
(ii)nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni directe din partea niciunui guvern sau a niciunei entităţi publice sau private în îndeplinirea atribuţiilor de reglementare care le revin. Această cerinţă nu aduce atingere unei cooperări strânse, după caz, cu alte autorităţi naţionale competente sau orientărilor de politică generală elaborate de guvern, care nu au legătură cu atribuţiile de reglementare menţionate la articolul 59.
(5)În scopul de a proteja independenţa autorităţilor de reglementare, statele membre se asigură, în special, că:
a)autorităţile de reglementare pot lua decizii autonome, independent de orice alt organism politic;
b)autoritatea de reglementare deţine toate resursele umane şi financiare de care are nevoie pentru a-şi îndeplini atribuţiile şi a-şi exercita competenţele în mod eficace şi eficient;
c)autoritatea de reglementare are o alocare bugetară anuală separată cu autonomie în execuţia bugetului alocat;
d)membrii consiliului de administraţie al autorităţii de reglementare sau, în absenţa acestuia, persoanele cu cele mai înalte funcţii de conducere în cadrul autorităţii de reglementare sunt numite pentru un mandat fix de cinci până la şapte ani, care poate fi reînnoit o singură dată;
e)membrii consiliului de administraţie al autorităţii de reglementare sau, în absenţa unui astfel de consiliu, persoanele cu cele mai înalte funcţii de conducere în cadrul autorităţii de reglementare sunt numite pe baza unor criterii obiective, transparente şi publicate, urmându-se o procedură independentă şi imparţială, care garantează faptul că respectivii candidaţi au competenţele şi experienţa necesare pentru poziţia relevantă din cadrul autorităţii de reglementare;
f)există dispoziţii referitoare la conflictul de interese, iar obligaţiile de confidenţialitate se menţin şi după încheierea mandatului membrilor consiliului de administraţie al autorităţii de reglementare sau, în absenţa unui astfel de consiliu, după încetarea mandatului persoanelor cu cele mai înalte funcţii de conducere;
g)membrii consiliului de administraţie al autorităţii de reglementare sau, în absenţa unui astfel de consiliu, persoanele cu cele mai înalte funcţii de conducere în cadrul autorităţii de reglementare pot fi destituite numai pe baza unor criterii transparente în prealabil existente.
În ceea ce priveşte primul paragraf litera (d), statele membre se asigură că există un sistem de rotaţie corespunzător pentru consiliul de administraţie sau pentru persoanele cu funcţiile cele mai înalte de conducere. Membrii consiliului de administraţie sau, în absenţa acestuia, persoanele cu cele mai înalte funcţii de conducere pot fi eliberate din funcţie în cursul mandatului lor numai în cazul în care nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute la prezentul articol sau în cazul în care au comis o abatere în conformitate cu dreptul intern.
(6)Statele membre pot să dispună verificarea ex post de către un auditor independent a conturilor anuale ale autorităţii de reglementare.
(7)Până la 5 iulie 2022 şi, ulterior, la fiecare patru ani, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la respectarea de către autorităţile naţionale a principiului independenţei prevăzut la prezentul articol.
Art. 58: Obiectivele generale ale autorităţilor de reglementare
În îndeplinirea atribuţiilor de reglementare prevăzute în prezenta directivă, autorităţile de reglementare iau toate măsurile rezonabile pentru realizarea, în cadrul atribuţiilor şi competenţelor care le revin în conformitate cu articolul 59, în cooperare strânsă, după caz, cu alte autorităţi naţionale competente, inclusiv cu autorităţile din domeniul concurenţei, precum şi cu autorităţi, inclusiv cele de reglementare, din statele membre învecinate şi, după caz, din ţările terţe învecinate, şi fără a aduce atingere competenţelor lor, a următoarelor obiective:
(a)promovarea, în cadrul Uniunii, în strânsă cooperare cu autorităţile de reglementare ale altor state membre, cu Comisia şi cu ACER, a unei pieţe interne de energie electrică sigure, flexibile, competitive şi durabile din punctul de vedere al mediului, precum şi a unei deschideri efective a pieţei în beneficiul tuturor clienţilor şi furnizorilor din Uniune, precum şi garantarea condiţiilor adecvate pentru funcţionarea eficientă şi fiabilă a reţelelor de energie electrică, având în vedere obiectivele pe termen lung;
(b)dezvoltarea, în cadrul Uniunii, a unor pieţe transfrontaliere regionale competitive şi funcţionale, în vederea realizării obiectivelor menţionate la litera (a);
(c)eliminarea restricţiilor privind comerţul cu energie electrică între statele membre, inclusiv a celor privind dezvoltarea unor capacităţi transfrontaliere de transport corespunzătoare pentru a satisface cererile şi pentru a îmbunătăţi integrarea pieţelor naţionale, ceea ce ar putea facilita fluxurile de energie electrică pe întreg teritoriul Uniunii;
(d)contribuţia la dezvoltarea, în cel mai rentabil mod, a unor sisteme nediscriminatorii sigure, fiabile şi eficiente, orientate către consumator, precum şi promovarea caracterului adecvat al sistemelor şi, în conformitate cu obiectivele generale de politică în domeniul energiei, promovarea eficienţei energetice şi a integrării producerii la scară redusă şi la scară largă de energie electrică din surse regenerabile, precum şi a producerii distribuite, atât în reţelele de transport, cât şi în cele de distribuţie şi facilitarea funcţionării acestora în legătură cu alte reţele energetice de gaze sau de energie termică;
(e)facilitarea accesului la reţea al noilor capacităţi de producere şi instalaţii de stocare a energiei, în special prin eliminarea obstacolelor care ar putea împiedica accesul noilor intraţi pe piaţă şi al energiei electrice din surse regenerabile;
(f)garantarea acordării de stimulente corespunzătoare operatorilor de sistem şi utilizatorilor de sistem, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, pentru a spori eficienţa, în special eficienţa energetică, în ceea ce priveşte performanţa sistemelor, precum şi pentru a stimula integrarea pieţei;
(g)garantarea unor avantaje pentru clienţi de pe urma funcţionării eficiente a pieţelor interne, promovarea concurenţei efective şi sprijinirea asigurării unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor în strânsă cooperare cu autorităţile de protecţie a consumatorilor competente;
(h)sprijinirea atingerii unor standarde ridicate pentru serviciul universal şi pentru serviciul public în domeniul furnizării energiei electrice, contribuind la protejarea clienţilor vulnerabili şi la compatibilitatea proceselor necesare de schimb de date pentru migrarea clienţilor.
Art. 59: Atribuţiile şi competenţele autorităţilor de reglementare
(1)Autorităţile de reglementare au următoarele atribuţii:
a)să stabilească sau să aprobe, conform unor criterii transparente, tarife de transport sau de distribuţie sau metodologiile pentru acestea, sau ambele;
a1)să îndeplinească obligaţiile prevăzute la articolul 3, la articolul 5 alineatul (7) şi la articolele 14-17 din Regulamentul (UE) 2022/869 al Parlamentului European şi al Consiliului (*3);
(*3)Regulamentul (UE) 2022/869 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2022 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2009, (UE) 2019/942 şi (UE) 2019/943 şi a Directivelor 2009/73/CE şi (UE) 2019/944 şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 347/2013 (JO L 152, 3.6.2022, p. 45).

b)să asigure respectarea de către operatorii de transport şi de sistem şi de către operatorii de distribuţie, precum şi, atunci când este cazul, respectarea de către proprietarii de sisteme şi de către orice întreprindere din domeniul energiei electrice şi alţi participanţi la piaţă, a obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) 2019/943, al codurilor de reţea şi orientărilor adoptate în temeiul articolelor 59, 60 şi 61 din Regulamentul (UE) 2019/943, precum şi al altor acte relevante din dreptul Uniunii, inclusiv în ceea ce priveşte aspectele transfrontaliere, precum şi respectarea deciziilor ACER;
c)în strânsă colaborare cu celelalte autorităţi de reglementare, să asigure respectarea de către platforma unică de alocare instituită în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1719 al Comisiei (*3), de către ENTSO pentru energie electrică şi de către entitatea OSD UE a obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) 2019/943, al codurilor de reţea şi al orientărilor adoptate în temeiul articolelor 59, 60 şi 61 din Regulamentul (UE) 2019/943 şi al altor acte legislative relevante ale Uniunii, inclusiv în ceea ce priveşte aspectele transfrontaliere, precum şi a deciziilor ACER, şi să identifice în comun nerespectarea de către platforma unică de alocare, de către ENTSO pentru energie electrică şi de către entitatea OSD UE a obligaţiilor care le revin; în cazul în care autorităţile de reglementare nu au reuşit să ajungă la un acord în termen de patru luni de la începerea consultărilor în scopul identificării în comun a neconformităţii, chestiunea este înaintată ACER în vederea adoptării unei decizii, în temeiul articolului 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/942;
(*3)Regulamentul (UE) 2016/1719 al Comisiei din 26 septembrie 2016 de stabilire a unei orientări privind alocarea capacităţilor pe piaţa pe termen lung (JO L 259, 27.9.2016, p. 42).

d)să aprobe produsele şi procesul de achiziţie pentru serviciile de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenţei;
e)să pună în aplicare codurile de reţea şi orientările adoptate în temeiul articolelor 59, 60 şi 61 din Regulamentul (UE) 2019/943 prin măsuri la nivel naţional sau, atunci când se impune, prin măsuri coordonate la nivel regional sau la nivelul Uniunii;
f)să coopereze, în ceea ce priveşte aspectele transfrontaliere, cu autoritatea sau autorităţile de reglementare din statele membre implicate şi cu ACER, în special prin participarea la lucrările Consiliului autorităţilor de reglementare al ACER în temeiul articolului 21 din Regulamentul (UE) 2019/942;
g)să respecte şi să pună în aplicare toate deciziile relevante, cu caracter juridic obligatoriu, ale Comisiei şi ale ACER;
h)să garanteze că operatorii de transport şi de sistem pun la dispoziţie, în cea mai mare măsură posibilă, capacităţi de interconexiune în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) 2019/943;
i)să prezinte autorităţilor competente din statele membre, Comisiei şi ACER rapoarte anuale cu privire la modul de îndeplinire a atribuţiilor lor şi la activităţile desfăşurate, inclusiv cu privire la măsurile luate şi rezultatele obţinute în ceea ce priveşte fiecare dintre atribuţiile menţionate la prezentul articol;
j)să garanteze lipsa subvenţiilor încrucişate între activităţile de transport, distribuţie şi furnizare sau alte activităţi cu sau fără legătură cu sectorul energiei electrice;
k)să monitorizeze planurile de investiţii ale operatorilor de transport şi de sistem şi să furnizeze în raportul său anual o evaluare a acestor planuri de investiţii din punctul de vedere al concordanţei lor cu planul la nivelul Uniunii de dezvoltare a reţelei; o astfel de evaluare poate include recomandări de modificare a acestor planuri de investiţii;
l)să monitorizeze şi să evalueze performanţa operatorilor de transport şi de sistem şi a operatorilor de distribuţie în legătură cu dezvoltarea unei reţele inteligente care să promoveze eficienţa energetică şi integrarea energiei din surse regenerabile pe baza unui set limitat de indicatori şi să publice, la fiecare doi ani, un raport naţional care să includă recomandări;
m)să stabilească sau să aprobe standardele şi cerinţele de calitate a serviciilor şi a furnizării sau să contribuie la realizarea acestui obiectiv împreună cu alte autorităţi competente şi să monitorizeze respectarea normelor de siguranţă şi fiabilitate a reţelei şi să revizuiască performanţele lor anterioare;
n)să monitorizeze nivelul de transparenţă, inclusiv al preţurilor angro, garantând respectarea de către întreprinderile din domeniul energiei electrice a obligaţiilor referitoare la transparenţă;
o)să monitorizeze gradul şi eficienţa deschiderii pieţelor şi a concurenţei la nivelul comerţului angro şi cu amănuntul, inclusiv în ceea ce priveşte bursele de energie electrică, preţurile pentru clienţii casnici, inclusiv sistemele de plată anticipată, impactul contractelor de furnizare a energiei electrice cu preţuri dinamice şi al utilizării sistemelor de contorizare inteligentă, tarifele percepute pentru schimbarea furnizorului, tarifele de deconectare, tarifele percepute pentru serviciile de întreţinere, executarea serviciilor de întreţinere şi tarifele percepute pentru acestea, raportul dintre preţurile pentru clienţii casnici şi preţurile angro, evoluţia tarifelor şi taxelor de reţea, plângerile înaintate de clienţii casnici, precum şi orice denaturare sau restricţionare a concurenţei, precum şi să furnizeze toate informaţiile relevante şi să prezinte toate situaţiile relevante autorităţilor competente din domeniul concurenţei;
p)să monitorizeze apariţia unor practici contractuale restrictive, inclusiv a unor clauze privind exclusivitatea, care pot împiedica clienţii să încheie contracte simultan cu mai mulţi furnizori sau pot restrânge posibilitatea acestora de a face această alegere, informând, dacă este cazul, autorităţile naţionale din domeniul concurenţei cu privire la astfel de practici;
q)să monitorizeze perioadele de timp necesare operatorilor de transport şi de sistem şi operatorilor de distribuţie pentru racordări şi reparaţii;
r)să contribuie, împreună cu alte autorităţi competente, la asigurarea eficacităţii şi aplicării măsurilor de protecţie a consumatorilor;
s)să publice cel puţin o dată pe an recomandări cu privire la conformitatea preţurilor de furnizare cu articolul 5 şi să transmită respectivele recomandări autorităţilor din domeniul concurenţei, dacă este cazul;
t)să garanteze accesul nediscriminatoriu la datele privind consumul clienţilor, aplicarea cu titlu opţional a unui format uşor de înţeles armonizat la nivel naţional pentru datele privind consumul, precum şi accesul prompt al tuturor clienţilor la astfel de date în temeiul articolelor 23 şi 24;
u)să monitorizeze punerea în aplicare a normelor referitoare la rolurile şi responsabilităţile care revin operatorilor de transport şi de sistem, operatorilor de distribuţie, furnizorilor, clienţilor şi altor participanţi la piaţă, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/943;
v)să monitorizeze investiţiile în capacităţile de producere şi de stocare în raport cu siguranţa alimentării cu energie electrică;
w)să monitorizeze cooperarea tehnică dintre operatorii de transport şi de sistem din Uniune şi cei din ţările terţe;
x)să sprijine compatibilitatea proceselor de schimb de date pentru cele mai importante procese de piaţă la nivel regional;
y)să monitorizeze disponibilitatea instrumentelor de comparare care îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 14;
z)să monitorizeze eliminarea obstacolelor şi a restricţiilor nejustificate din calea dezvoltării consumului de energie electrică autoprodusă, a partajării de energie, a comunităţilor de energie din surse regenerabile şi a comunităţilor de energie ale cetăţenilor, inclusiv a obstacolelor şi a restricţiilor care împiedică racordarea producţiei flexibile de energie distribuită într-un termen rezonabil, în conformitate cu articolul 58 litera (d).

(2)Atribuţiile de monitorizare prevăzute la alineatul (1) pot fi îndeplinite de alte autorităţi decât autorităţile de reglementare, în cazul în care un stat membru prevede acest lucru. În acest caz, informaţiile obţinute ca urmare a monitorizării sunt puse la dispoziţia autorităţilor de reglementare în cel mai scurt timp posibil.
În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alineatul (1), autorităţile de reglementare se consultă, după caz, cu operatorii de transport şi de sistem şi colaborează îndeaproape cu alte autorităţi naţionale competente, după caz, fără a aduce atingere caracterului independent şi competenţelor specifice ale acestora şi respectând principiile unei mai bune reglementări.
Orice aprobare acordată de o autoritate de reglementare sau de către ACER în temeiul prezentei directive nu aduce atingere exercitării în viitor şi în mod legitim a oricărei competenţe de către autoritatea de reglementare, în temeiul prezentului articol, sau oricărei sancţiuni aplicată de alte autorităţi competente sau de Comisie.
(3)Statele membre se asigură că autorităţilor de reglementare le sunt conferite competenţele care să le permită să îşi îndeplinească în mod eficient şi rapid atribuţiile prevăzute la prezentul articol. În acest scop, autorităţilor de reglementare le revin cel puţin următoarele competenţe:
a)să emită decizii cu caracter obligatoriu pentru întreprinderile din domeniul energiei electrice;
b)să desfăşoare investigaţii cu privire la funcţionarea pieţelor de energie electrică, precum şi să decidă şi să aplice orice măsuri proporţionale necesare pentru promovarea unei concurenţe efective şi pentru asigurarea unei funcţionări corespunzătoare a pieţei. După caz, autorităţile de reglementare au, de asemenea, competenţa de a coopera cu autoritatea naţională din domeniul concurenţei şi cu autorităţile de reglementare a pieţei financiare sau cu Comisia în desfăşurarea de investigaţii în domeniul dreptului concurenţei;
c)să solicite întreprinderilor din domeniul energiei electrice toate informaţiile relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor lor, inclusiv justificarea oricărui refuz de a acorda acces terţilor, precum şi orice informaţii privind măsurile necesare pentru consolidarea reţelei;
d)să aplice sancţiuni efective, proporţionale şi cu efect de descurajare întreprinderilor din domeniul energiei electrice care nu îşi respectă obligaţiile care le revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) 2019/943 sau al oricărei decizii relevante şi cu forţă juridică obligatorie a autorităţii de reglementare sau a ACER sau să propună unei instanţe competente să impună astfel de sancţiuni, inclusiv competenţa de a aplica sau de a propune impunerea de sancţiuni de până la 10 % din cifra de afaceri anuală a operatorului de transport şi de sistem asupra operatorului de transport şi de sistem sau de până la 10 % din cifra de afaceri anuală a întreprinderii integrate pe verticală asupra întreprinderii integrate pe verticală, după caz, pentru nerespectarea obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive; şi
e)să deţină drepturi corespunzătoare de a investiga şi competenţele aferente în legătură cu soluţionarea litigiilor în conformitate cu articolul 60 alineatele (2) şi (3).
(4)Autoritatea de reglementare situată în statul membru unde platforma unică de alocare, ENTSO pentru energie electrică sau entitatea OSD UE îşi are sediul are competenţa să impună acestor entităţi sancţiuni efective, proporţionale şi cu efect de descurajare, în cazul în care acestea nu îşi respectă obligaţiile care le revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) 2019/943 sau al oricărei decizii relevante şi cu forţă juridică obligatorie a autorităţii de reglementare sau a ACER, ori să propună unei instanţe competente să impună astfel de sancţiuni.

(5)Pe lângă atribuţiile care le revin în temeiul alineatelor (1) şi (3) de la prezentul articol, în cazul desemnării unui operator de sistem independent în temeiul articolului 44, autorităţile de reglementare:
a)monitorizează respectarea de către proprietarul sistemului de transport şi de către operatorul de sistem independent a obligaţiilor care le revin în temeiul prezentului articol şi dispun aplicarea unor sancţiuni în caz de nerespectare, în conformitate cu alineatul (3) litera (d);
b)monitorizează relaţiile şi schimbul de informaţii dintre proprietarul sistemului de transport şi operatorul de sistem independent, în vederea garantării respectării de către acesta din urmă a obligaţiilor sale şi, în special, aprobă contracte şi acţionează ca autorităţi de soluţionare a litigiilor dintre operatorul de sistem independent şi proprietarul sistemului de transport în ceea ce priveşte plângerile înaintate de oricare dintre aceştia în conformitate cu articolul 60 alineatul (2);
c)fără a aduce atingere procedurii prevăzute la articolul 44 alineatul (2) litera (c), aprobă, în cazul primului plan de dezvoltare a reţelei pe 10 ani, planul de investiţii şi planul multianual de dezvoltare a reţelei, prezentate cel puţin la fiecare doi ani de către operatorul de sistem independent;
d)se asigură că tarifele de acces la reţea percepute de operatorii de sistem independenţi cuprind o redevenţă pentru proprietarul sau proprietarii reţelei, care asigură o compensaţie corespunzătoare pentru activele reţelei şi pentru orice investiţii noi în cadrul acesteia, cu condiţia ca acestea să fie aplicate în mod economic şi eficient;
e)au dreptul de a desfăşura inspecţii, inclusiv inspecţii neanunţate, la sediul proprietarului de sistem de transport şi la sediul operatorului de sistem independent; şi
f)monitorizează utilizarea veniturilor rezultate din gestionarea congestiilor percepute de către operatorul de sistem independent în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/943.
(6)Pe lângă atribuţiile şi competenţele care le revin în temeiul alineatelor (1) şi (3) de la prezentul articol, în cazul desemnării unui operator de transport şi de sistem în temeiul capitolului VI secţiunea 3, autorităţilor de reglementare le sunt acordate cel puţin următoarele atribuţii şi competenţe:
a)să aplice sancţiuni, în conformitate cu alineatul (3) litera (d), în cazul unor practici discriminatorii în favoarea întreprinderii integrate pe verticală;
b)să monitorizeze schimbul de informaţii între operatorul de transport şi de sistem şi întreprinderea integrată pe verticală pentru a garanta respectarea de către operatorul de transport şi de sistem a obligaţiilor sale;
c)să acţioneze ca o autoritate de soluţionare a litigiilor între întreprinderea integrată pe verticală şi operatorul de transport şi de sistem în ceea ce priveşte plângerile înaintate de oricare dintre aceştia, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2);
d)să monitorizeze relaţiile comerciale şi financiare, inclusiv împrumuturile, dintre întreprinderea integrată pe verticală şi operatorul de transport şi de sistem;
e)să aprobe toate acordurile comerciale şi financiare între întreprinderea integrată pe verticală şi operatorul de transport şi de sistem cu condiţia ca acestea să respecte condiţiile pieţei;
f)să solicite o justificare din partea întreprinderii integrate pe verticală atunci când sunt notificate de agentul de conformitate conform articolului 50 alineatul (4), o astfel de justificare incluzând, în special, dovezi care să arate faptul că nu a fost înregistrată nicio practică discriminatorie în favoarea întreprinderii integrate pe verticală;
g)să efectueze inspecţii, inclusiv inspecţii neanunţate, la sediul întreprinderii integrate pe verticală şi al operatorului de transport şi de sistem; şi
h)să atribuie toate sarcinile sau sarcini specifice ale operatorului de transport şi de sistem unui operator de sistem independent numit în conformitate cu articolul 44 în cazul încălcării în mod repetat de către operatorul de transport şi de sistem a obligaţiilor care îi revin în temeiul prezentei directive, în special în cazul repetării unor practici discriminatorii în favoarea întreprinderii integrate pe verticală.
(7)Cu excepţia cazurilor în care ACER are competenţa de a stabili şi de a aproba clauzele şi condiţiile sau metodologiile de punere în aplicare a codurilor de reţea şi a orientărilor în temeiul capitolului VII din Regulamentul (UE) 2019/943 în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/942 deoarece este necesar ca acestea să fie coordonate între ele, autorităţile de reglementare răspund de stabilirea sau de aprobarea, cu suficient timp înainte de intrarea lor în vigoare, cel puţin a metodologiilor naţionale folosite pentru calcularea sau stabilirea clauzelor şi condiţiilor referitoare la:
a)tarifele de conectare şi acces la reţelele naţionale, inclusiv tarifele de transport şi de distribuţie, sau metodologiile referitoare la acestea, aceste tarife sau metodologii permit efectuarea investiţiilor necesare în reţele într-un mod care să permită acestor investiţii să asigure funcţionarea continuă a reţelelor;
b)furnizarea de servicii de sistem care sunt realizate în modul cel mai economic posibil şi oferă stimulente corespunzătoare utilizatorilor de reţele pentru ca aceştia să echilibreze intrările şi ieşirile, serviciile de sistem fiind furnizate într-un mod corect şi nediscriminatoriu şi se întemeiază pe criterii obiective; şi
c)accesul la infrastructurile transfrontaliere, inclusiv procedurile de alocare de capacitate şi de gestionare a congestiilor.
(8)Metodologiile sau clauzele şi condiţiile menţionate la alineatul (7) se publică.
(9)pentru a spori transparenţa pe piaţă şi a oferi tuturor părţilor interesate toate informaţiile şi deciziile sau propunerile de decizii necesare referitoare la tarifele de transport şi de distribuţie menţionate la articolul 60 alineatul (3), autorităţile de reglementare publică metodologia detaliată şi costurile subiacente utilizate la calcularea tarifelor de reţea relevante, asigurând confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial.
(10)Autorităţile de reglementare monitorizează gestionarea congestiilor în cadrul sistemelor naţionale de energie electrică, inclusiv capacităţile de interconexiune, şi punerea în aplicare a normelor de gestionare a congestiilor. În acest sens, operatorii de transport şi de sistem sau operatorii pieţei prezintă autorităţilor de reglementare normele lor de gestionare a congestiilor, inclusiv cele de alocare a capacităţilor. Autorităţile de reglementare pot cere modificări ale acestor norme.
Art. 60: Decizii şi plângeri
(1)Autorităţile de reglementare au competenţa de a solicita operatorilor de transport şi de sistem şi operatorilor de distribuţie să modifice, dacă este necesar, condiţiile şi inclusiv tarifele sau metodologiile menţionate la articolul 59 din prezenta directivă, în scopul de a asigura proporţionalitatea acestora, precum şi aplicarea lor într-un mod nediscriminatoriu, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2019/943. În cazul unor întârzieri în ceea ce priveşte stabilirea tarifelor de transport şi distribuţie, autorităţile de reglementare sunt împuternicite să stabilească sau să aprobe tarife sau metodologii de transport şi distribuţie provizorii şi să adopte măsurile compensatorii corespunzătoare, dacă tarifele sau metodologiile finale se abat de la aceste tarife sau metodologii provizorii.
(2)Orice parte care depune o plângere împotriva unui operator de transport şi de sistem sau de distribuţie referitoare la obligaţiile care revin operatorului în temeiul prezentei directive poate înainta această plângere autorităţii de reglementare care, acţionând ca autoritate de soluţionare a litigiilor, emite o decizie în termen de două luni de la data primirii plângerii. Acest termen poate fi prelungit cu două luni în cazul în care autoritatea de reglementare are nevoie de informaţii suplimentare. Acest termen extins poate fi prelungit în continuare cu acordul reclamantului. Decizia autorităţii de reglementare produce efecte obligatorii până la o eventuală hotărâre contrarie pronunţată în urma unei căi de atac.
(3)Orice parte care se consideră lezată şi care are dreptul de a contesta o decizie privind metodologiile luată în temeiul articolului 59 sau, în cazul în care autorităţile de reglementare au obligaţia de a se consulta, o decizie privind metodologiile sau tarifele propuse, poate să depună o contestaţie în vederea revizuirii respectivei decizii sau propuneri de decizie, în termen de două luni de la publicarea acesteia sau într-un termen mai scurt prevăzut de statele membre. Contestaţia nu are efect suspensiv.
(4)Statele membre creează mecanisme eficiente şi adecvate de reglementare, de control şi de asigurare a transparenţei, în scopul evitării abuzurilor de poziţie dominantă, în special în detrimentul consumatorilor, precum şi a oricăror practici agresive. Aceste mecanisme iau în considerare dispoziţiile TFUE, în special cele ale articolului 102.
(5)Statele membre se asigură că sunt luate măsurile corespunzătoare, inclusiv măsuri administrative sau penale în conformitate cu dreptul intern, împotriva persoanelor fizice sau juridice care răspund pentru nerespectarea normelor privind confidenţialitatea impuse de prezenta directivă.
(6)Plângerile şi contestaţiile menţionate la alineatele (2) şi (3) nu aduc atingere exercitării dreptului de a introduce o cale de atac în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern.
(7)Deciziile luate de autorităţile de reglementare sunt pe deplin întemeiate şi motivate pentru a permite controlul judiciar. Deciziile sunt disponibile publicului, asigurându-se confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial.
(8)Statele membre asigură existenţa a mecanismelor adecvate la nivel naţional care să garanteze că partea afectată de o decizie a autorităţii de reglementare are dreptul de a introduce o cale de atac în faţa unui organism independent de orice parte afectată şi de orice guvern.
Art. 61: Cooperarea regională între autorităţile de reglementare în ceea ce priveşte aspectele transfrontaliere
(1)Autorităţile de reglementare cooperează îndeaproape şi se consultă între ele, în special în cadrul ACER, furnizându-şi reciproc, precum şi ACER, toate informaţiile necesare îndeplinirii atribuţiilor care le revin în temeiul prezentei directive. În ceea ce priveşte schimbul de informaţii, autoritatea destinatară garantează respectarea aceluiaşi nivel de confidenţialitate ca cel impus autorităţii emitente.
(2)Autorităţile de reglementare cooperează cel puţin la nivel regional în scopul:
a)de a încuraja crearea de mecanisme operaţionale necesare pentru a permite o gestionare optimă a reţelei, de a promova bursele comune de energie electrică şi alocarea capacităţii de interconexiune transfrontalieră, precum şi de a permite un nivel adecvat al capacităţii de interconexiune, inclusiv prin intermediul unor noi interconectări, în interiorul regiunii şi între regiuni, permiţând astfel dezvoltarea unei concurenţe efective şi îmbunătăţirea siguranţei alimentării cu energie electrică, fără a face discriminări între furnizorii din diferite state membre;
b)de a coordona activităţile comune de supraveghere a entităţilor care desfăşoară activităţi la nivel regional;
c)de a coordona, în cooperare cu alte autorităţi implicate, activităţile comune de supraveghere a evaluărilor adecvării resurselor la nivel naţional, regional şi european;
d)de a coordona dezvoltarea tuturor codurilor de reţea şi a orientărilor pentru operatorii de transport şi de sistem vizaţi şi pentru alţi participanţi de pe piaţă; şi
e)de a coordona dezvoltarea normelor privind gestionarea congestiilor.
(3)Autorităţile de reglementare au dreptul de a încheia acorduri de cooperare între ele, pentru a favoriza cooperarea în domeniul reglementării.
(4)Acţiunile menţionate la alineatul (2) se desfăşoară, după caz, în colaborare strânsă cu alte autorităţi naţionale competente şi fără a aduce atingere competenţelor specifice ale acestora.
(5)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 67 pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea unor orientări cu privire la limitele atribuţiilor autorităţilor de reglementare de a coopera între ele, precum şi cu ACER.
Art. 62: Atribuţiile şi competenţele autorităţilor de reglementare cu privire la centrele de coordonare regionale
(1)În strânsă coordonare, autorităţile de reglementare regionale din regiunea de operare a sistemului în care se înfiinţează un centru de coordonare regional:
a)aprobă propunerea de înfiinţare a centrelor de coordonare regionale în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/943;
b)aprobă costurile legate de activităţile centrelor de coordonare regionale, care sunt suportate de operatorii de transport şi de sistem şi care urmează a fi luate în considerare la calcularea tarifelor, cu condiţia ca acestea să fie rezonabile şi adecvate;
c)aprobă procesul decizional bazat pe cooperare;
d)asigură că centrele de coordonare regionale sunt dotate cu toate resursele umane, tehnice, fizice şi financiare necesare îndeplinirii obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive şi îndeplinirii atribuţiilor lor într-un mod independent şi imparţial;
e)propun, împreună cu alte autorităţi de reglementare dintr-o regiune de operare a sistemului, eventuale atribuţii şi competenţe suplimentare care să fie conferite centrelor de coordonare regionale de către statele membre din regiunea de operare a sistemului;
f)asigură respectarea obligaţiilor prevăzute în prezenta directivă şi în alte acte legislative relevante ale Uniunii, în special în privinţa aspectelor transfrontaliere, şi se consultă pentru a identifica împreună cazurile de nerespectare a obligaţiilor de către centrele de coordonare regionale; în cazul în care autorităţile de reglementare nu au reuşit să ajungă la un acord în termen de patru luni de la începerea consultărilor în ceea ce priveşte identificarea împreună a cazurilor de nerespectare, chestiunea este adusă la cunoştinţa ACER în vederea luării unei decizii, în temeiul articolului 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/942;
g)monitorizează executarea coordonării sistemului şi prezintă ACER un raport anual în acest sens, în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (UE) 2019/943.
(2)Statele membre se asigură că autorităţilor de reglementare le sunt conferite competenţele care le permit să îşi îndeplinească în mod eficient şi rapid atribuţiile menţionate la alineatul (1). În acest scop, autorităţile de reglementare au cel puţin următoarele competenţe:
a)de a solicita informaţii centrelor de coordonare regionale;
b)de a efectua inspecţii, inclusiv inspecţii neanunţate, la sediul centrelor de coordonare regionale;
c)de a emite decizii comune obligatorii pentru centrele de coordonare regionale.
(3)Autoritatea de reglementare situată în statul membru unde îşi are sediul centrul de coordonare regional este competentă să aplice sancţiuni efective, proporţionale şi cu efect de descurajare centrului de coordonare regional, în cazul în care acesta nu îşi respectă obligaţiile care îi revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) 2019/943 sau al oricărei decizii relevante şi cu forţă juridică obligatorie a autorităţii de reglementare sau a ACER, ori să propună unei instanţe competente să impună astfel de sancţiuni.
Art. 63: Conformitatea cu codurile de reţea şi cu orientările
(1)Orice autoritate de reglementare, precum şi Comisia pot solicita avizul ACER cu privire la conformitatea unei decizii luate de o autoritate de reglementare cu codurile de reţea şi cu orientările menţionate în prezenta directivă sau în capitolul VII din Regulamentul (UE) 2019/943.
(2)ACER îşi prezintă avizul atât autorităţii de reglementare care l-a solicitat, respectiv, Comisiei, cât şi autorităţii de reglementare care a luat decizia în cauză, în termen de trei luni de la data primirii solicitării de aviz.
(3)În cazul în care autoritatea de reglementare care a luat decizia nu se conformează avizului ACER în termen de patru luni de la data primirii avizului, ACER informează Comisia cu privire la acest fapt.
(4)Orice autoritate de reglementare poate informa Comisia, în cazul în care consideră că o decizie relevantă pentru comerţul transfrontalier, luată de o altă autoritate de reglementare, nu este conformă cu codurile de reţea şi cu orientările menţionate în prezenta directivă sau în capitolul VII din Regulamentul (UE) 2019/943, în termen de două luni de la data deciziei respective.
(5)În cazul în care, fie în termen de două luni după ce a fost informată de către ACER în conformitate cu alineatul (3), ori de către o autoritate de reglementare în conformitate cu alineatul (4), fie din proprie iniţiativă în termen de trei luni de la data deciziei, Comisia consideră că respectiva decizie a autorităţii de reglementare ridică îndoieli majore în ceea ce priveşte compatibilitatea cu codurile de reţea şi cu orientările menţionate în prezenta directivă sau în capitolul VII din Regulamentul (UE) 2019/943, Comisia poate decide examinarea mai detaliată a cazului. Într-o astfel de situaţie, Comisia invită autoritatea de reglementare şi părţile la procedură să îşi prezinte observaţiile.
(6)În cazul în care Comisia a decis examinarea mai detaliată a cazului, în termen de maxim patru luni de la data deciziei respective, Comisia emite o decizie finală:
a)de a nu ridica obiecţii împotriva deciziei autorităţii de reglementare; sau
b)de a solicita autorităţii de reglementare în cauză să îşi retragă decizia, pe motiv că orientările şi codurile de reţea nu au fost respectate.
(7)În cazul în care Comisia nu a luat o decizie de examinare mai detaliată a cazului sau nu a luat o decizie finală în termenele prevăzute la alineatele (5) şi, respectiv, (6), se consideră că nu a ridicat obiecţii împotriva deciziei autorităţii de reglementare.
(8)Autoritatea de reglementare se conformează, în termen de două luni, deciziei Comisiei prin care i se solicită autorităţii de reglementare să îşi retragă decizia, şi informează Comisia în consecinţă.
(9)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 67 pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea unor orientări care să conţină detaliile procedurii care trebuie urmată în vederea punerii în aplicare a prezentului articol.
Art. 64: Evidenţa datelor
(1)Statele membre solicită furnizorilor să păstreze la dispoziţia autorităţilor naţionale, inclusiv a autorităţii de reglementare, a autorităţilor naţionale din domeniul concurenţei şi a Comisiei, timp de cel puţin cinci ani, în scopul îndeplinirii atribuţiilor care le revin, datele relevante cu privire la toate tranzacţiile din cadrul contractelor de furnizare de energie electrică şi al instrumentelor derivate din domeniul energiei electrice încheiate cu clienţi angro şi cu operatori de transport şi de sistem.
(2)Aceste date cuprind informaţii privind caracteristicile tranzacţiilor relevante, cum ar fi durata, regulile privind livrarea şi decontarea, cantitatea, datele şi termenele de executare, preţurile tranzacţiei, mijloacele de identificare a clientului angro în cauză, precum şi informaţii specifice privind toate contractele de furnizare a energiei electrice şi toate instrumentele derivate din domeniul energiei electrice nedecontate.
(3)Autoritatea de reglementare poate decide să pună la dispoziţia participanţilor la piaţă elemente ale acestor informaţii, cu condiţia ca informaţiile sensibile din punct de vedere comercial referitoare la anumiţi actori de pe piaţă sau la anumite tranzacţii să nu fie divulgate. Prezentul alineat nu se aplică informaţiilor referitoare la instrumente financiare care intră sub incidenţa Directivei 2014/65/UE.
(4)Prezentul articol nu creează obligaţii suplimentare faţă de autorităţile menţionate la alineatul (1) pentru entităţile care intră sub incidenţa Directivei 2014/65/UE.
(5)În cazul în care autorităţile menţionate la alineatul (1) necesită acces la datele păstrate de entităţile care intră sub incidenţa Directivei 2014/65/UE, autorităţile responsabile în temeiul respectivei directive furnizează autorităţilor respective datele solicitate.
Art. 65: Condiţii de concurenţă echitabile
(1)Măsurile pe care le pot adopta statele membre în temeiul prezentei directive pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabile trebuie să fie compatibile cu TFUE, în special cu articolul 36, şi cu dreptul Uniunii.
(2)Măsurile menţionate la alineatul (1) trebuie să fie proporţionale, nediscriminatorii şi transparente. Măsurile respective se aplică numai după notificarea Comisiei şi după primirea aprobării acesteia.
(3)Comisia acţionează în urma notificării menţionate la alineatul (2) în termen de două luni de la data primirii notificării. Termenul respectiv începe în ziua următoare datei primirii informaţiilor complete. În cazul în care Comisia nu a acţionat în acest termen de două luni, se consideră că aceasta nu are obiecţii în ceea ce priveşte măsurile care i-au fost notificate.
Art. 66: Derogări
(1)Statele membre care pot demonstra că au probleme majore la exploatarea sistemelor conectate mici şi a sistemelor izolate mici pot solicita Comisiei derogări de la dispoziţiile relevante din articolele 7 şi 8 şi din capitolele IV, V şi VI.
Sistemele izolate mici şi Franţa, în ceea ce priveşte Corsica, pot, de asemenea, să solicite o derogare de la articolele 4, 5 şi 6.
Înainte de a lua o decizie, Comisia informează statele membre cu privire la aceste solicitări, cu respectarea confidenţialităţii.
(2)Derogările acordate de Comisie menţionate la alineatul (1) sunt limitate în timp şi sunt supuse anumitor condiţii care vizează creşterea concurenţei şi integrarea cu piaţa internă şi care garantează faptul că derogările nu împiedică tranziţia către energia din surse regenerabile, mai multă flexibilitate, stocarea energiei, electromobilitate şi consum dispecerizabil.
În cazul regiunilor ultraperiferice în sensul articolului 349 din TFUE, care nu pot fi interconectate cu piaţa de energie electrică a Uniunii, derogarea nu este limitată în timp şi este supusă anumitor condiţii care garantează că derogarea nu împiedică tranziţia către energia din surse regenerabile.
Deciziile prin care se acordă derogări se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(3)Articolul 43 nu se aplică în ceea ce priveşte Cipru, Luxemburg şi Malta. În plus, articolele 6 şi 35 nu se aplică în ceea ce priveşte Malta, iar articolele 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50 şi 52 nu se aplică în ceea ce priveşte Cipru.
În sensul articolului 43 alineatul (1) litera (b), noţiunea de "întreprindere care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare" nu se referă la clienţii finali care desfăşoară oricare dintre funcţiile de producere şi/sau de furnizare a energiei electrice, fie direct, fie prin intermediul unei întreprinderi asupra căreia îşi exercită controlul, fie individual, fie în comun, cu condiţia ca, din punctul de vedere al mediei anuale, clienţii finali, inclusiv cotele lor de energie electrică produsă în întreprinderile controlate să fie consumatori neţi de energie electrică şi cu condiţia ca valoarea economică a energiei electrice pe care o vând terţilor să fie nesemnificativă ca proporţie în cadrul celorlalte activităţi comerciale pe care le desfăşoară.
(4)Până la 1 ianuarie 2025, sau până la o dată ulterioară stabilită printr-o decizie în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, articolul 5 nu se aplică în ceea ce priveşte Cipru şi Corsica.
(5)Articolul 4 nu se aplică în ceea ce priveşte Malta până la 5 iulie 2027. Această perioadă poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară, care nu depăşeşte opt ani. Prelungirea cu o perioadă suplimentară se efectuează în temeiul unei decizii în temeiul alineatului (1).
(6)Prin derogare de la articolul 40 alineatul (4), operatorii de transport şi de sistem din Estonia, Letonia şi Lituania se pot baza pe serviciile de echilibrare furnizate de furnizorii interni de stocare a energiei electrice, de întreprinderile conexe operatorilor de transport şi de sistem şi de alte instalaţii deţinute de operatorii de transport şi de sistem.
Prin derogare de la articolul 54 alineatul (2), Estonia, Letonia şi Lituania pot permite operatorilor lor de transport şi de sistem şi întreprinderilor conexe operatorilor de transport şi de sistem să deţină, să dezvolte, să gestioneze şi să exploateze instalaţii de stocare fără a urma o procedură de licitaţie deschisă, transparentă şi nediscriminatorie şi pot permite acestor instalaţii de stocare să cumpere sau să vândă energie electrică pe pieţele de echilibrare.
Derogările menţionate la primul şi al doilea paragraf se aplică pe o perioadă de până la trei ani de la aderarea Estoniei, Letoniei şi Lituaniei la Zona Sincronă Europa Continentală. În cazul în care este necesar pentru a menţine securitatea aprovizionării, Comisia poate acorda o prelungire de maximum cinci ani a perioadei iniţiale de trei ani.
(7)Prin derogare de la articolul 40 alineatul (4) şi de la articolul 54 alineatul (2), Cipru poate permite operatorului său de transport şi de sistem să deţină, să dezvolte, să gestioneze şi să exploateze instalaţii de stocare a energiei fără a urma o procedură de licitaţie deschisă, transparentă şi nediscriminatorie.
Derogările menţionate la primul paragraf se aplică până în momentul în care sistemul de transport din Cipru este conectat la sistemele de transport ale altor state membre prin interconectare.

Art. 66a: Accesul la energie la preţuri accesibile în timpul unei crize a preţurilor la energie electrică
(1)Consiliul poate declara, la propunerea Comisiei, printr-o decizie de punere în aplicare, o criză a preţurilor energiei electrice la nivel regional sau la nivelul Uniunii, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)existenţa unor preţuri medii foarte ridicate pe pieţele angro de energie electrică, de cel puţin două ori şi jumătate mai mari decât preţul mediu din ultimii cinci ani şi de cel puţin 180 EUR/MWh, situaţie preconizată a continua timp de cel puţin şase luni, calculul preţului mediu din ultimii cinci ani neluând în considerare perioadele în care a fost declarată o criză a preţurilor energiei electrice la nivel regional sau la nivelul Uniunii;
b)au loc creşteri bruşte ale preţurilor cu amănuntul ale energiei electrice în intervalul de 70%, preconizate a continua timp de cel puţin trei luni.
(2)În decizia de punere în aplicare menţionată la alineatul (1), se precizează durata valabilităţii deciziei respective, care poate fi de până la un an. Această durată poate fi prelungită în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (8) pentru perioade consecutive de până la un an.
(3)Declararea unei crize a preţurilor energiei electrice la nivel regional sau la nivelul Uniunii în temeiul alineatului (1) asigură o concurenţă şi un comerţ echitabile în toate statele membre afectate de decizia de punere în aplicare, astfel încât piaţa internă să nu fie denaturată în mod nejustificat.
(4)În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1), Comisia prezintă o propunere de declarare a unei crize a preţurilor la energie electrică la nivel regional sau la nivelul Uniunii, care include durata de valabilitate propusă a deciziei de punere în aplicare.
(5)Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate modifica o propunere a Comisiei prezentată în temeiul alineatului (4) sau (8).
(6)În cazul în care Consiliul a adoptat o decizie de punere în aplicare în temeiul alineatului (1), statele membre pot aplica, pe durata valabilităţii deciziei respective, intervenţii publice specifice temporare în ceea ce priveşte stabilirea preţurilor de furnizare a energiei electrice către întreprinderile mici şi mijlocii. Astfel de intervenţii publice:
a)sunt limitate la cel mult 70% din consumul beneficiarului în aceeaşi perioadă a anului precedent şi menţin un stimulent de reducere a cererii;
b)respectă condiţiile prevăzute la articolul 5 alineatele (4) şi (7);
c)dacă este cazul, respectă condiţiile prevăzute la alineatul (7) de la prezentul articol;
d)sunt concepute astfel încât să reducă la minimum orice fragmentare negativă a pieţei interne.
(7)În cazul în care Consiliul a adoptat o decizie de punere în aplicare în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, statele membre pot, pe durata valabilităţii deciziei respective, prin derogare de la articolul 5 alineatul (7) litera (c), atunci când aplică intervenţii publice specifice în stabilirea preţurilor de furnizare a energiei electrice în temeiul articolului 5 alineatul (6) sau al alineatului (6) de la prezentul articol, să stabilească, în mod excepţional şi temporar, un preţ de furnizare a energiei electrice sub nivelul costurilor, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)preţul stabilit pentru clienţii casnici se aplică numai pentru cel mult 80% din consumul mediu al gospodăriilor şi menţine un stimulent pentru reducerea cererii;
b)nu există nicio discriminare între furnizori;
c)furnizorii sunt compensaţi pentru furnizarea sub nivelul costurilor într-un mod transparent şi nediscriminatoriu;
d)toţi furnizorii sunt eligibili să prezinte oferte pentru preţul de furnizare a energiei electrice care este sub nivelul costurilor, pe aceeaşi bază;
e)măsurile propuse nu denaturează piaţa internă a energiei electrice.
(8)În timp util înainte de expirarea duratei de valabilitate specificate în temeiul alineatului (2), Comisia evaluează dacă sunt îndeplinite în continuare condiţiile prevăzute la alineatul (1). În cazul în care consideră că sunt îndeplinite în continuare condiţiile prevăzute la alineatul (1), Comisia prezintă Consiliului o propunere de prelungire a duratei de valabilitate a deciziei de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (1). În cazul în care Consiliul decide să prelungească durata de valabilitate, alineatele (6) şi (7) se aplică pe durata prelungită.
Comisia evaluează şi monitorizează în permanenţă impactul oricăreia dintre măsurile adoptate în temeiul prezentului articol şi publică periodic rezultatele acestor evaluări.

Art. 67: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 61 alineatul (5) şi articolul 63 alineatul (9) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 4 iulie 2019.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 61 alineatul (5) şi articolul 63 alineatul (9) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 61 alineatul (5) şi al articolului 63 alineatul (9) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 68: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Art. 69: Monitorizarea, evaluarea şi raportarea efectuate de către Comisie
(1)Comisia monitorizează şi evaluează punerea în aplicare a prezentei directive şi prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport intermediar anexat la raportul privind starea uniunii energetice menţionat la articolul 35 din Regulamentul (UE) 2018/1999.
(2)Până la 31 decembrie 2025, Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentei directive şi prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport. Dacă este cazul, Comisia prezintă o propunere legislativă, simultan sau ulterior transmiterii raportului.
Revizuirea efectuată de Comisie evaluează, în special, calitatea serviciilor oferite clienţilor finali şi dacă clienţii, în special clienţii vulnerabili şi clienţii afectaţi de sărăcie energetică, sunt protejaţi în mod adecvat în temeiul prezentei directive.

Art. 70:
[textul din Art. 70 din capitolul VIII a fost abrogat la 12-oct-2025 de anexa XVI, partea 8 din Directiva 1791/13-sept-2023]
Art. 71: Transpunere
(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 2-5, articolului 6 alineatele (2) şi (3), articolului 7 alineatul (1), articolului 8 alineatul (2) literele (j) şi (l), articolului 9 alineatul (2), articolului 10 alineatele (2)-(12), articolelor 11-24, articolelor 26, 28 şi 29, articolelor 31-34, articolului 36, articolului 38 alineatul (2), articolelor 40 şi 42, articolului 46 alineatul (2) litera (d), articolelor 51 şi 54, articolelor 57-59, articolelor 61-63, articolului 70 punctele 1-3, articolului 70 punctul 5 litera (b), articolului 70 punctul 6 şi anexelor I şi II până la 31 decembrie 2020. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective.
Cu toate acestea, statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma:
- a) articolului 70 punctul 5 litera (a), până la 31 decembrie 2019;
- b) articolului 70 punctul 4, până la 25 octombrie 2020.
Atunci când statele membre adoptă respectivele dispoziţii, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea conţin, de asemenea, o menţiune care precizează că trimiterile, în acte cu putere de lege şi acte administrative în vigoare, la directiva abrogată prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri şi de formulare a unei astfel de menţiuni.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 72: Abrogarea
Directiva 2009/72/CE se abrogă de la 1 ianuarie 2021, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenul de transpunere în dreptul intern şi datele de aplicare a directivei prevăzute în anexa III.
Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa IV.
Art. 73: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
- Articolul 6 alineatul (1), articolul 7 alineatele (2)-(5), articolul 8 alineatul (1), articolul 8 alineatul (2) literele (a)-(i) şi litera (k), articolul 8 alineatele (3) şi (4), articolul 9 alineatele (1), (3), (4) şi (5), articolul 10 alineatele (2)-(10), articolele 25, 27, 30, 35 şi 37, articolul 38 alineatele (1), (3) şi (4), articolele 39, 41, 43, 44 şi 45, articolul 46 alineatul (1), articolul 46 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) şi literele (e)-(h), articolul 46 alineatele (3)-(6), articolele 47-50, articolele 52, 53, 55, 56, 60, 64 şi 65 se aplică de la 1 ianuarie 2021.
- Articolul 70 punctele 1-3, articolul 70 punctul 5 litera (b) şi articolul 70 punctul 6 se aplică de la 1 ianuarie 2021.
- Articolul 70 punctul 5 litera (a) se aplică de la 1 ianuarie 2020. Articolul 70 punctul 4 se aplică de la 26 octombrie 2020.
Art. 74: Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 5 iunie 2019.

Pentru Parlamentul European

Preşedintele

A. TAJANI

Pentru Consiliu

Preşedintele

G. CIAMBA

ANEXA nr. I:CERINŢE MINIME PRIVIND FACTURAREA ŞI INFORMAŢIILE REFERITOARE LA FACTURARE
1.Informaţii minime care sunt incluse în factură şi în informaţiile de facturare
1.1.Următoarele informaţii esenţiale sunt prezentate în mod vizibil clienţilor finali în facturile lor, evidenţiate în mod distinct faţă de celelalte elemente ale facturii:
(a)preţul de plătit şi, dacă este posibil, o defalcare a preţului, împreună cu o declaraţie clară că toate sursele de energie pot beneficia, de asemenea, de stimulente care nu sunt finanţate prin taxele indicate în defalcarea preţului;
(b)data scadentă a plăţii.
1.2.Următoarele informaţii esenţiale sunt prezentate în mod vizibil clienţilor finali în facturile lor şi în informaţiile de facturare, evidenţiate în mod distinct faţă de celelalte elemente ale facturii şi ale informaţiilor de facturare:
(a)consumul de energie electrică pe perioada de facturare;
(b)numele şi datele de contact ale furnizorului, inclusiv o linie telefonică de asistenţă pentru consumatori şi o adresă de e-mail;
(c)denumirea tarifului;
(d)data de încetare a contractului, dacă este cazul;
(e)informaţii privind posibilitatea şi beneficiile schimbării furnizorului;
(f)codul de comutare sau codul unic de identificare al clientului final la punctul de alimentare al clientului final;
(g)informaţii privind drepturile clienţilor finali în ceea ce priveşte soluţionarea alternativă a litigiilor, inclusiv datele de contact ale entităţii responsabile în temeiul articolului 26;
(h)punctul unic de contact menţionat la articolul 25;
(i)un link sau o trimitere la locul unde pot fi găsite instrumentele de comparare menţionate la articolul 14.
1.3.În cazul în care facturile au la bază consumul real sau o citire de la distanţă de către operator, următoarele informaţii sunt puse la dispoziţia clienţilor finali în sau împreună cu facturile lor şi facturile de regularizare periodice sau le sunt semnalate în cadrul acestora:
(a)comparaţii între consumul actual de energie electrică al clientului final şi consumul clientului final pentru aceeaşi perioadă a anului anterior, sub formă grafică;
(b)informaţii de contact ale organizaţiilor consumatorilor, ale agenţiilor pentru energie sau ale organismelor similare, inclusiv adrese de site-uri internet, de unde se pot obţine informaţii cu privire la măsurile disponibile de îmbunătăţire a eficienţei energetice pentru echipamentele care utilizează energie.
(c)comparaţii cu un client final mediu de energie normalizat sau etalonat, din aceeaşi categorie de consum.
2.Frecvenţa facturării şi furnizarea informaţiilor de facturare:
(a)facturarea pe baza consumului real se efectuează cel puţin o dată pe an;
(b)în cazul în care clientul final nu dispune de un contor care permite citirea de la distanţă de către operator sau în cazul în care clientul final a ales în mod activ să blocheze citirea de la distanţă în conformitate cu dreptul intern, informaţiile de facturare exacte, bazate pe consumul real, sunt puse la dispoziţia clientului final cel puţin o dată la fiecare şase luni sau o dată la fiecare trei luni, dacă se solicită acest lucru ori în cazul în care clientul final a optat să primească facturi electronice;
(c)în cazul în care clientul final nu dispune de un contor care permite citirea de la distanţă de către operator sau în cazul în care clientul final a ales în mod activ să blocheze citirea de la distanţă în conformitate cu dreptul intern, obligaţiile prevăzute la literele (a) şi (b) pot fi îndeplinite printr-un sistem de autocitire periodică de către clientul final, în cadrul căruia acesta comunică operatorului citirile propriului contor; factura sau informaţiile de facturare pot fi bazate pe o estimare a consumului sau pe o sumă forfetară numai în cazul în care clientul final nu a transmis o citire a contorului pentru o perioadă de facturare determinată;
(d)în cazul în care clientul final dispune de un contor care permite citirea de la distanţă de către operator, se furnizează informaţii exacte de facturare bazate pe consumul real cel puţin în fiecare lună; aceste informaţii se pot pune la dispoziţie, de asemenea, prin intermediul internetului şi se actualizează cât de frecvent posibil în funcţie de dispozitivele şi sistemele de măsurare utilizate.
3.Defalcarea preţului pentru clientul final
Preţul pentru clientul final reprezintă suma următoarelor trei componente: componenta de energie şi de furnizare, componenta de reţea (transport şi distribuţie) şi componenta care cuprinde impozite, comisioane, taxe şi tarife.
Atunci când în cadrul facturilor se prezintă o defalcare a preţului pentru clientul final, se folosesc, la nivelul întregii Uniuni, definiţiile comune ale celor trei componente ale acestei defalcări, stabilite în temeiul Regulamentului (UE) 2016/1952 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (UE) 2016/1952 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind statisticile europene referitoare la preţurile la gaze naturale şi energie electrică şi de abrogare a Directivei 2008/92/CE (JO L 311, 17.11.2016, p. 1).
4.Acces la informaţii suplimentare privind consumul anterior
Statele membre impun ca, în măsura în care sunt disponibile informaţii suplimentare privind consumul anterior, informaţiile respective să fie puse la dispoziţia unui furnizor sau prestator de servicii desemnat de clientul final, la cererea clientului final.
În cazul în care clientul final dispune de un contor care permite citirea de la distanţă de către operator, acesta trebuie să aibă posibilitatea de a accesa cu uşurinţă informaţii suplimentare privind consumul anterior care să permită autoverificări detaliate.
Informaţiile suplimentare privind consumul anterior includ:
(a)date cumulative cel puţin pentru ultimii trei ani sau pentru perioada calculată de la începutul contractului de furnizare a energiei electrice, dacă aceasta din urmă este mai mică. Datele trebuie să corespundă intervalelor pentru care au fost emise informaţiile de facturare frecvente; şi
(b)date detaliate în funcţie de ora utilizării, pentru orice zi, săptămână, lună şi an, care se pun la dispoziţie clienţilor finali neîntârziat, prin internet sau prin interfaţa contorului, cel puţin pentru ultimele 24 de luni sau pentru perioada calculată de la începutul contractului de furnizare a energiei electrice, dacă această perioadă este mai mică.
5.Precizarea surselor de energie
Furnizorii de energie electrică precizează în factură contribuţia fiecărei surse de energie la energia electrică achiziţionată de clientul final în baza contractului de furnizare a energiei electrice (precizare la nivel de produs).
Următoarele informaţii sunt puse la dispoziţia clienţilor finali în sau împreună cu facturile lor şi informaţiile de facturare sau le sunt semnalate în cadrul acestora:
(a)contribuţia fiecărei surse de energie la mixul de energie global al furnizorului (la nivel naţional, şi anume în statul membru în care a fost încheiat contractul de furnizare a energiei electrice, precum şi la nivelul furnizorului, dacă acesta îşi desfăşoară activitatea în mai multe state membre) în anul precedent, în mod inteligibil şi uşor de comparat;
(b)informaţii despre impactul asupra mediului, cel puţin în ceea ce priveşte emisiile de CO2 şi deşeurile radioactive rezultate din producerea de energie electrică pe baza mixului de energie global al furnizorului din anul precedent.
În ceea ce priveşte litera (a) de la al doilea paragraf, pentru energia electrică obţinută prin intermediul unei burse de energie electrică sau importată de la o întreprindere situată în afara Uniunii pot fi folosite cifre agregate furnizate de bursa sau de întreprinderea în cauză în cursul anului precedent.
Pentru precizarea energiei electrice din cogenerarea de înaltă eficienţă, se pot folosi garanţiile de origine emise în temeiul articolului 14 alineatul (10) din Directiva 2012/27/UE. Comunicarea energiei electrice din surse regenerabile se face utilizând garanţiile de origine, cu excepţia cazurilor menţionate la articolul 19 alineatul (8) literele (a) şi (b) din Directiva (UE) 2018/2001.
Autoritatea de reglementare sau altă autoritate naţională competentă ia măsurile necesare pentru a garanta fiabilitatea informaţiilor oferite de către furnizori clienţilor finali în temeiul dispoziţiilor de la prezentul punct, precum şi faptul că aceste informaţii sunt transmise, la nivel naţional, într-un mod clar comparabil.
ANEXA nr. II:SISTEME DE CONTORIZARE INTELIGENTĂ
1.Statele membre asigură introducerea, pe teritoriile lor, a unor sisteme de contorizare inteligentă care pot face obiectul evaluării din punct de vedere economic a costurilor şi beneficiilor pe termen lung pentru piaţă şi pentru consumatorii individuali sau al unei evaluări a tipului de contorizare inteligentă care este rezonabil din punct de vedere economic şi rentabil, precum şi a termenului fezabil pentru distribuţia acestora.
2.O astfel de evaluare ţine seama de metodologia unei analize cost-beneficiu şi de funcţionalităţile minime ale sistemelor de contorizare inteligentă prevăzute în Recomandarea 2012/148/UE a Comisiei (1), precum şi de cele mai bune tehnici disponibile pentru asigurarea celui mai înalt nivel de securitate cibernetică şi de protecţie a datelor.
(1)Recomandarea 2012/148/UE a Comisiei din 9 martie 2012 privind pregătirile pentru introducerea sistemelor de contorizare inteligentă (JO L 73, 13.3.2012, p. 9).
3.Sub rezerva acestei evaluări, statele membre sau, în cazul în care un stat membru a prevăzut astfel, autoritatea competentă desemnată, pregătesc un calendar cu un obiectiv de maximum 10 ani pentru introducerea sistemelor de contorizare inteligentă. În cazul în care instalarea sistemelor de contorizare inteligentă beneficiază de o evaluare pozitivă, cel puţin 80 % dintre clienţii finali trebuie să dispună de contoare inteligente în termen de şapte ani de la data evaluării lor pozitive sau până în 2024 în cazul statelor membre care au iniţiat introducerea sistematică a sistemelor de contorizare inteligentă înainte de 4 iulie 2019.
ANEXA nr. III:TERMENUL DE TRANSPUNERE ÎN DREPTUL INTERN ŞI DATA APLICĂRII (MENŢIONATE LA ARTICOLUL 72)

Directiva

Termen de transpunere

Data de aplicare

Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

(JO L 211, 14.8.2009, p. 55)

3 martie 2011

3 septembrie 2009

ANEXA nr. IV:TABEL DE CORESPONDENŢĂ

Directiva 2009/72/CE

Prezenta directivă

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 2

-

Articolul 3

Articolul 33 şi articolul 41

Articolul 4

-

Articolul 5

Articolul 32

Articolul 6

Articolul 34

Articolul 7

Articolul 7

Articolul 8

Articolul 8

-

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 9 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (6)

Articolul 9 alineatul (3)

Articolul 3 alineatul (15)

Articolul 9 alineatul (4)

Articolul 3 alineatul (14)

Articolul 9 alineatul (5)

Articolul 3 alineatul (16)

-

Articolul 3 alineatul (4)

Articolul 10 alineatul (1)

Anexa I. 1 litera (a)

Articolul 10 alineatele (2) şi (3)

Anexa I. 1 litera (b)

Articolul 10 alineatul (4)

Anexa I. 1 litera (c)

Articolul 10 alineatul (5)

Anexa I. 1 litera (d)

Articolul 10 alineatele (6) şi (8)

-

Articolul 10 alineatul (7)

Anexa I. 1 litera (f)

Articolul 10 alineatul (9)

Anexa I. 1 litera (g)

Articolul 10 alineatul (10)

Articolul 3 alineatul (7)

Articolul 10 alineatul (11)

Anexa I. 1 litera (j)

Articolul 10 alineatul (12)

Articolul 3 alineatul (10)

-

Articolul 4

-

Articolul 5

-

Articolul 6

-

-

Articolul 11

Articolul 3 alineatul (5) litera (a) şi anexa I.1 litera (e)

Articolul 12

-

Articolul 13

-

Articolul 14

-

Articolul 15

-

Articolul 16

-

Articolul 17

-

Articolul 18

Articolul 3 alineatul (11)

Articolul 19 alineatul (1)

-

Articolul 19 alineatele (2)-(6)

-

Articolul 20

-

Articolul 21

-

Articolul 22

-

Articolul 23

-

Articolul 24

Articolul 3 alineatul (12)

Articolul 25

Articolul 3 alineatul (13)

Articolul 26

Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 27

Articolul 3 alineatul (7)

Articolul 28 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (8)

Articolul 28 alineatul (2)

-

Articolul 29

Articolul 24

Articolul 30

Articolul 25

Articolul 31

-

Articolul 32

-

Articolul 33

-

Articolul 34

Articolul 26

Articolul 35

-

Articolul 36

Articolul 27

Articolul 37

Articolul 28

Articolul 38

Articolul 29

Articolul 39

Articolul 12

Articolul 40 alineatul (1)

-

Articolul 40 alineatele (2)-(8)

Articolul 16

Articolul 41

Articolul 23

Articolul 42

Articolul 9

Articolul 43

Articolul 13

Articolul 44

Articolul 14

Articolul 45

Articolul 17

Articolul 46

Articolul 18

Articolul 47

Articolul 19

Articolul 48

Articolul 20

Articolul 49

Articolul 21

Articolul 50

Articolul 22

Articolul 51

Articolul 10

Articolul 52

Articolul 11

Articolul 53

-

Articolul 54

Articolul 30

Articolul 55

Articolul 31

Articolul 56

Articolul 35

Articolul 57

Articolul 36

Articolul 58

Articolul 37 alineatul (1)

Articolul 59 alineatul (1)

Articolul 37 alineatul (2)

Articolul 59 alineatul (2)

Articolul 37 alineatul (4)

Articolul 59 alineatul (3)

-

Articolul 59 alineatul (4)

Articolul 37 alineatul (3)

Articolul 59 alineatul (5)

Articolul 37 alineatul (5)

Articolul 59 alineatul (6)

Articolul 37 alineatul (6)

Articolul 59 alineatul (7)

Articolul 37 alineatul (8)

-

Articolul 37 alineatul (7)

Articolul 59 alineatul (8)

-

Articolul 59 alineatul (9)

Articolul 37 alineatul (9)

Articolul 59 alineatul (10)

Articolul 37 alineatul (10)

Articolul 60 alineatul (1)

Articolul 37 alineatul (11)

Articolul 60 alineatul (2)

Articolul 37 alineatul (12)

Articolul 60 alineatul (3)

Articolul 37 alineatul (13)

Articolul 60 alineatul (4)

Articolul 37 alineatul (14)

Articolul 60 alineatul (5)

Articolul 37 alineatul (15)

Articolul 60 alineatul (6)

Articolul 37 alineatul (16)

Articolul 60 alineatul (7)

Articolul 37 alineatul (17)

Articolul 60 alineatul (8)

Articolul 38

Articolul 61

-

Articolul 62

Articolul 39

Articolul 63

Articolul 40

Articolul 64

Articolul 42

-

Articolul 43

Articolul 65

Articolul 44

Articolul 66

Articolul 45

-

-

Articolul 67

Articolul 46

Articolul 68

Articolul 47

Articolul 69

-

Articolul 70

Articolul 49

Articolul 71

Articolul 48

Articolul 72

Articolul 50

Articolul 73

Articolul 51

Articolul 74

-

Anexa I punctele 1-4

Articolul 3 alineatul (9)

Anexa I. 5

Anexa I. 2

Anexa II

-

Anexa III

-

Anexa IV

Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 158L din data de 14 iunie 2019