Directiva 2013/34/UE/26-iun-2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 182L

În vigoare
Versiune de la: 28 Mai 2024
Directiva 2013/34/UE/26-iun-2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului
Dată act: 26-iun-2013
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 50 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 181, 21.6.2012, p. 84.
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
(2)Poziţia Parlamentului European din 12 iunie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 20 iunie 2013.
întrucât:
(1)Prezenta directivă ia în considerare programul Comisiei privind o mai bună legiferare, şi în mod concret Comunicarea Comisiei intitulată "Reglementarea inteligentă în Uniunea Europeană". care are ca obiectiv conceperea şi elaborarea unor reglementări de cea mai înaltă calitate, care să respecte în acelaşi timp principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii, şi să garanteze că sarcinile administrative sunt proporţionale cu beneficiile pe care le aduc. Comunicarea Comisiei intitulată "Gândiţi mai întâi la scară mică - Un «Small Business Act» pentru Europa", adoptată în iunie 2008 şi revizuită în februarie 2011, recunoaşte rolul central jucat de întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) în economia Uniunii şi vizează îmbunătăţirea abordării globale în materie de spirit antreprenorial şi înscrierea principiului "a gândi mai întâi la scară mică" în procesul decizional, de la elaborarea normelor până la serviciile publice. Consiliul European din 24 şi 25 martie 2011 a salutat intenţia Comisiei de a prezenta "Actul privind piaţa unică", act ce prevede măsuri care stimulează creşterea economică şi crearea de locuri de muncă şi care produc rezultate tangibile pentru cetăţeni şi întreprinderi.
Comunicarea Comisiei intitulată "Actul privind piaţa unică", adoptată în aprilie 2011, propune simplificarea celei de a patra Directive 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat privind conturile anuale ale anumitor forme de societăţi comerciale (3) şi a celei de-a şaptea Directive 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile consolidate (4) (directivele contabile) în ceea ce priveşte obligaţiile de raportare financiară şi pentru a reduce sarcinile administrative, în special pentru IMM- uri. "Strategia Europa 2020" pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii are ca scop reducerea sarcinii administrative, îmbunătăţirea mediului de afaceri, în special pentru IMM-uri, şi promovarea internaţionalizării IMM-urilor. Consiliul European din 24-25 martie 2011 a făcut, de asemenea, un apel pentru reducerea sarcinii globale de reglementare, în special pentru IMM-uri, atât la nivelul Uniunii, cât şi la nivel naţional, şi a propus măsuri pentru creşterea productivităţii, printre care eliminarea birocraţiei şi îmbunătăţirea cadrului de reglementare pentru IMM-uri.
(3)JO L 222, 14.8.1978, p. 11.
(4)JO L 193, 18.7.1983, p. 1.
(2)La data de 18 decembrie 2008, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie referitoare la cerinţele în materie de contabilitate ale întreprinderilor mici şi mijlocii şi în special ale microîntreprinderilor (5), în care precizează că directivele contabile sunt adesea foarte împovărătoare pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi în special pentru microîntreprinderi şi invită Comisia să îşi continue eforturile de revizuire a acestor directive.
(5)JO C 45 E, 23.2.2010, p. 58.
(3)Coordonarea dispoziţiilor de drept intern referitoare la prezentarea şi conţinutul situaţiilor financiare anuale şi ale rapoartelor administratorilor, la metodele de evaluare utilizate şi la publicarea acestor documente pentru anumite tipuri de întreprinderi cu răspundere limitată prezintă o importanţă deosebită pentru protecţia acţionarilor, a asociaţilor şi a terţilor. În aceste domenii este nevoie de o coordonare simultană pentru aceste tipuri de întreprinderi deoarece, pe de o parte, unele îşi desfăşoară activitatea în mai multe state membre şi, pe de altă parte, astfel de întreprinderi nu oferă garanţii terţilor peste valoarea activului lor net.
(4)Situaţiile financiare anuale urmăresc obiective diferite şi nu doar furnizează informaţii investitorilor de pe pieţele de capital, ci prezintă totodată tranzacţiile anterioare şi îmbunătăţesc guvernanţa corporativă. Este necesar ca legislaţia Uniunii în domeniul contabilităţii să stabilească un echilibru adecvat între interesele destinatarilor situaţiilor financiare şi interesul întreprinderilor de a nu fi împovărată în mod excesiv cu cerinţele de raportare.
(5)Domeniul de aplicare al prezentei directive ar trebui să includă anumite întreprinderi cu răspundere limitată, cum ar fi societăţile comerciale pe acţiuni şi societăţile comerciale cu răspundere limitată. În plus, există un număr considerabil de societăţi în nume colectiv şi societăţi în comandită simplă ai căror asociaţi cu răspundere nelimitată sunt fie societăţi comerciale pe acţiuni, fie societăţi comerciale cu răspundere limitată, şi, prin urmare, astfel de societăţi în nume colectiv sau în comandită simplă ar trebui să intre sub incidenţa măsurilor de coordonare din prezenta directivă. Prezenta directivă ar trebui, de asemenea, să asigure că astfel de societăţi în nume colectiv sau în comandită simplă se înscriu în domeniul său de aplicare în cazul în care asociaţii unei societăţi în nume colectiv sau în comandită simplă care nu sunt constituiţi ca societăţi comerciale pe acţiuni sau societăţi comerciale cu răspundere limitată au, de fapt, răspundere limitată în ceea ce priveşte obligaţiile societăţii în nume colectiv sau în comandită simplă, întrucât răspunderea este limitată de alte întreprinderi care intră sub incidenţa prezentei directive. Excluderea întreprinderilor non-profit din domeniul de aplicare al prezentei directive este consecventă cu scopul acesteia, în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (g) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).
(6)Domeniul de aplicare al prezentei directive ar trebui să se bazeze pe principii şi să asigure că nu este posibil ca o întreprindere să se autoexcludă din acesta prin crearea unei structuri de grup care să conţină niveluri multiple de întreprinderi stabilite în interiorul ori în afara Uniunii.
(7)Dispoziţiile prezentei directive ar trebui să se aplice numai în măsura în care nu sunt în neconcordanţă sau în contradicţie cu dispoziţiile privind raportarea financiară a anumitor tipuri de întreprinderi sau cu dispoziţii referitoare la repartizarea capitalului întreprinderii, prevăzute în alte acte legislative în vigoare adoptate de una sau mai multe instituţii ale Uniunii.
(8)Este necesar totodată să se prevadă condiţii juridice echivalente minime la nivelul Uniunii în ceea ce priveşte volumul de informaţii financiare care ar trebui aduse la cunoştinţa publicului de către întreprinderi concurente.
(9)Situaţiile financiare anuale ar trebui să fie pregătite pe bază prudenţială şi ar trebui să ofere o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii întreprinderii. Este posibil în cazuri excepţionale, ca o situaţie financiară să nu ofere o astfel de imagine fidelă atunci când se aplică dispoziţiile prezentei directive. În astfel de situaţii, întreprinderea ar trebui să deroge de la astfel de dispoziţii pentru a oferi o imagine fidelă. Statelor membre ar trebui să li se permită să definească astfel de cazuri excepţionale şi să stabilească regimul derogatoriu corespunzător aplicabil în cazurile respective. Prin cazuri excepţionale ar trebui să se înţeleagă numai tranzacţii foarte neobişnuite şi situaţii neobişnuite, care nu ar trebui să aibă legătură, de exemplu, cu sectoare specifice întregi.
(10)Prezenta directivă ar trebui să asigure că cerinţele pentru întreprinderile mici sunt, în mare măsură, armonizate la nivelul Uniunii. Prezenta directivă se bazează pe principiul "a gândi mai întâi la scară mică". Pentru a evita sarcini administrative disproporţionate asupra acestor întreprinderi, statelor membre ar trebui să li se permită să impună numai un număr redus de prezentări de informaţii prin intermediul unor note explicative suplimentare la cele obligatorii. Cu toate acestea, în cazul unui sistem unic de evidenţă, statele membre pot impune, în anumite cazuri, un număr limitat de informaţii suplimentare, în cazul în care acestea sunt prevăzute în mod explicit de legislaţia fiscală naţională şi sunt strict necesare în scopul colectării impozitelor. Ar trebui ca statele membre să poată impune întreprinderilor mijlocii şi mari cerinţe care depăşesc cerinţele minime prevăzute de prezenta directivă.
(11)În cazurile în care prezenta directivă permite statelor membre să impună cerinţe suplimentare, de exemplu, pentru întreprinderile mici, aceasta înseamnă că statele membre pot utiliza această opţiune integral sau parţial, impunând mai puţin decât permite opţiunea. În mod similar, în cazurile în care prezenta directivă permite statelor membre să utilizeze scutirea prevăzută, de exemplu, pentru întreprinderile mici, aceasta înseamnă că statele membre pot scuti astfel de întreprinderi integral sau parţial.
(12)Întreprinderile mici, mijlocii şi mari ar trebui definite şi diferenţiate în raport cu totalul bilanţului, cifra de afaceri netă şi numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar, deoarece aceste criterii oferă, de regulă, dovezi obiective cu privire la dimensiunea unei întreprinderi. Cu toate acestea, dacă societatea-mamă nu întocmeşte situaţii financiare consolidate pentru grup, statelor membre ar trebui să li se permită să ia măsurile pe care le consideră necesare pentru a impune clasificarea unei astfel de societăţi ca întreprindere mai mare, stabilind pe bază consolidată sau agregată dimensiunea acesteia şi categoria rezultată. În cazul în care un stat membru aplică unul sau mai multe din scutirile opţionale pentru microîntreprinderi, acestea din urmă ar trebui de asemenea să fie definite prin trimitere la totalul bilanţului, cifra netă de afaceri şi numărul mediu de salariaţi pe parcursul anului financiar. Statele membre nu ar trebui obligate să definească categorii separate pentru întreprinderile mijlocii şi mari în legislaţia lor naţională dacă întreprinderile mijlocii fac obiectul aceloraşi cerinţe ca întreprinderile mari.
(13)Microîntreprinderile dispun de resurse limitate pentru a respecta obligaţii legale împovărătoare. În cazul în care nu există norme specifice pentru microîntreprinderi, acestora li se aplică normele care se aplică întreprinderilor mici. Normele respective le impun sarcini administrative care sunt disproporţionate faţă de dimensiunea lor şi, prin urmare, sunt mai oneroase pentru microîntreprinderi în raport cu alte întreprinderi mici. Prin urmare, ar trebui să fie posibil pentru statele membre să scutească microîntreprinderile de anumite obligaţii care se aplică întreprinderilor mici, a căror îndeplinire ar putea impune sarcini administrative excesive pentru acestea. Cu toate acestea, microîntreprinderile ar trebui să se supună în continuare oricărei obligaţii naţionale de a ţine evidenţe care să indice tranzacţiile lor comerciale şi poziţia lor financiară. În plus, întreprinderile de investiţii şi holdingurile financiare ar trebui excluse de la beneficiile simplificărilor aplicabile microîntreprinderilor.
(14)Statele membre ar trebui să ţină seama de condiţiile şi nevoile specifice ale propriilor pieţe atunci când iau o decizie referitoare la modalităţile sau la oportunitatea punerii în aplicare a unui regim distinct privind microîntreprinderile în contextul prezentei directive.
(15)Publicarea de situaţii financiare poate fi împovărătoare pentru microîntreprinderi. În acelaşi timp, statele membre trebuie să asigure respectarea prezentei directive. În consecinţă, statelor membre care utilizează scutirile pentru microîntreprinderi prevăzute în prezenta directivă ar trebui să li se permită scutirea microîntreprinderilor de la o cerinţă generală de publicare, cu condiţia ca informaţiile privind bilanţul să fie depuse în mod corespunzător, în conformitate cu dreptul intern, la cel puţin o autoritate competentă desemnată de statul membru în cauză, şi să fie transmise la registrul comerţului, astfel încât o copie să poată fi obţinută la cerere. În acest caz, ar trebui să nu se aplice obligaţia prevăzută în prezenta directivă de a publica orice document contabil în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 de coordonare, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor în statele membre, în înţelesul articolului 48 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor (1).
(1)JO L 258, 1.10.2009, p. 11.
(16)Pentru a asigura comparabilitatea şi echivalenţa informaţiilor raportate, principiile de recunoaştere şi evaluare ar trebui să includă continuitatea activităţii, prudenţa şi contabilitatea de angajamente. Compensările între elementele de active şi datorii şi între cele de venituri şi cheltuieli nu ar trebui permise, iar componentele activelor şi ale datoriilor ar trebui evaluate separat. Cu toate acestea, în anumite cazuri, statele membre ar trebui să aibă dreptul de a permite sau de a impune întreprinderilor compensări între elemente de active şi datorii şi între cele de venituri şi cheltuieli. Prezentarea elementelor din situaţiile financiare ar trebui să ţină cont de realitatea economică sau de fondul comercial al tranzacţiei sau angajamentului suport. Statele membre ar trebui însă să poată scuti întreprinderile de la aplicarea acestui principiu.
(17)Recunoaşterea, evaluarea, descrierea, prezentarea şi consolidarea din situaţiile financiare ar trebui să fie guvernate de principiul pragului de semnificaţie. Potrivit acestui principiu, informaţiile considerate nesemnificative pot fi, de exemplu, agregate în situaţiile financiare. Cu toate acestea, chiar dacă un element unic ar putea fi considerat nesemnificativ, elementele nesemnificative de natură similară ar putea fi considerate în ansamblu semnificative. Statelor membre ar trebui să li se permită să limiteze aplicarea obligatorie a principiului pragului de semnificaţie în cazul descrierii şi prezentării. Principiul pragului de semnificaţie nu ar trebui să aducă atingere niciunei obligaţii naţionale de a ţine evidenţe complete care să indice tranzacţiile comerciale şi poziţia financiară.
(18)Elementele recunoscute în situaţiile financiare anuale ar trebui evaluate pe baza principiului preţului de achiziţie sau al costului de producţie pentru a garanta fiabilitatea informaţiilor conţinute în situaţiile financiare. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să fie autorizate să permită sau să impună întreprinderilor reevaluarea activelor imobilizate pentru a putea furniza informaţii mai relevante utilizatorilor situaţiilor financiare.
(19)Pentru ca informaţiile financiare de pe întreg teritoriul Uniunii să poată fi comparabile, este necesar ca statele membre să permită introducerea unui sistem de contabilitate la valoarea justă pentru anumite instrumente financiare. În plus, sistemele de contabilitate la valoarea justă furnizează informaţii care pot fi mai relevante pentru utilizatorii situaţiilor financiare decât informaţiile bazate pe preţul de achiziţie sau costul de producţie. În consecinţă, statele membre ar trebui să permită adoptarea unui sistem de contabilitate la valoarea justă de către toate întreprinderile sau categoriile de întreprinderi, altele decât microîntreprinderile care utilizează exceptările prevăzute în prezenta directivă, atât pentru situaţiile financiare anuale, cât şi pentru situaţiile financiare consolidate sau, dacă un stat membru alege astfel, numai pentru situaţiile financiare consolidate. În plus, statele membre ar trebui să poată permite sau impune contabilizarea la valoarea justă a unor active, altele decât instrumentele financiare.
(20)Pentru a permite utilizatorilor situaţiilor financiare să compare mai bine poziţia financiară a întreprinderilor din cadrul Uniunii este nevoie de un număr limitat de formate pentru prezentarea bilanţului. Statele membre ar trebui să impună utilizarea unui format pentru prezentarea bilanţului şi ar trebui să li se permită să ofere alegerea între formatele permise. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată permite sau impune întreprinderilor să modifice formatul şi să prezinte un bilanţ în care să fie diferenţiate elementele pe termen scurt şi cele pe termen lung. Este necesar să fie permis un format al contului de profit şi pierdere care să evidenţieze natura cheltuielilor şi un format al contului de profit şi pierdere care să evidenţieze funcţia cheltuielilor. Statele membre ar trebui să impună utilizarea unui format pentru contul de profit şi pierdere şi ar trebui să li se permită să ofere alegerea între formatele permise. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată permite întreprinderilor să prezinte o situaţie a performanţei în locul contului de profit şi pierdere întocmit în conformitate cu unul dintre formatele permise. Întreprinderile mici şi mijlocii pot avea acces la versiuni simplificate ale formatelor impuse. Cu toate acestea, statelor membre ar trebui să li se permită să restrângă numărul de formate ale bilanţului şi ale contului de profit şi pierdere, dacă este necesar, în cazul depunerii în format electronic a situaţiilor financiare.
(21)Din raţiuni de comparabilitate, este necesar să se prevadă un cadru comun pentru recunoaşterea, evaluarea şi prezentarea, între altele, a ajustărilor de valoare, a fondului comercial, a provizioanelor, a stocurilor de bunuri şi a activelor fungibile, precum şi a veniturilor şi cheltuielilor cu o mărime sau incidenţă excepţională.
(22)Recunoaşterea şi evaluarea unor elemente din situaţiile financiare se bazează mai degrabă pe estimări, raţionamente şi modele decât pe reprezentări exacte. Ca rezultat al incertitudinilor inerente activităţilor comerciale, anumite elemente din situaţiile financiare nu pot fi evaluate cu precizie, ci pot fi doar estimate. Estimarea implică raţionamente bazate pe cele mai recente informaţii fiabile disponibile. Utilizarea estimărilor reprezintă o componentă esenţială a întocmirii situaţiilor financiare. Acest lucru este valabil în special în cazul provizioanelor, care, prin natura lor, sunt mai incerte decât majoritatea celorlalte elemente din bilanţ. Estimările ar trebui să se bazeze pe un raţionament prudent al conducerii întreprinderii şi să fie calculate pe baza unor elemente obiective, completate de experienţa unor tranzacţii similare şi, în anumite cazuri, chiar de rapoartele unor experţi independenţi. Elementele luate în calcul ar trebui să includă orice probe suplimentare furnizate de evenimente ulterioare datei bilanţului.
(23)Informaţiile prezentate în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere ar trebui completate prin prezentări în cadrul notelor explicative la situaţiile financiare. Utilizatorii situaţiilor financiare au nevoie, de regulă, de puţine informaţii suplimentare din partea întreprinderilor mici, iar pentru aceste întreprinderi, compilarea acestor informaţii suplimentare poate fi costisitoare. Prin urmare, se justifică aplicarea unui regim simplificat de raportare pentru întreprinderile mici. Cu toate acestea, atunci când o microîntreprindere sau o întreprindere mică consideră că este util să furnizeze informaţii suplimentare de tipul celor solicitate pentru întreprinderile mijlocii şi mari sau alte informaţii care nu sunt prevăzute de prezenta directivă, aceasta nu ar trebui împiedicată să procedeze astfel.
(24)Informaţiile privind politicile contabile reprezintă unul dintre elementele-cheie ale notelor explicative la situaţiile financiare. Printre aceste informaţii ar trebui să figureze în special metoda de evaluare aplicată diverselor elemente, o declaraţie privind conformarea respectivelor politici contabile la principiul continuităţii activităţii, precum şi orice modificări semnificative ale politicilor contabile adoptate.
(25)Utilizatorii situaţiilor financiare întocmite de întreprinderile mijlocii şi mari au nevoie, de regulă, de informaţii mai sofisticate. De aceea, este necesar ca în anumite domenii să fie furnizate informaţii suplimentare. Scutirea de la anumite obligaţii de informare este justificată atunci când o astfel de informare ar putea aduce prejudicii anumitor persoane sau întreprinderii înseşi.
(26)Raportul administratorilor şi raportul consolidat al administratorilor sunt elemente importante de raportare financiară. Este necesar să se furnizeze o analiză fidelă a dezvoltării activităţii întreprinderii şi a poziţiei acesteia, în concordanţă cu dimensiunea şi complexitatea activităţii. Informaţiile nu ar trebui să se limiteze la aspectele financiare ale activităţii întreprinderii, ci ar trebui să includă o analiză a aspectelor sociale şi de mediu ale acesteia, necesară pentru înţelegerea dezvoltării, a performanţei sau a poziţiei întreprinderii. În cazul în care raportul consolidat al administratorilor şi raportul administratorilor societăţii-mamă sunt prezentate într-un raport unic, poate fi adecvat să se pună un mai mare accent pe aspectele care sunt semnificative pentru întreprinderile incluse în consolidare luate în ansamblu. Cu toate acestea, având în vedere sarcina potenţială impusă întreprinderilor mici şi mijlocii, este necesar să se prevadă că statele membre pot alege să renunţe la obligaţia de furnizare a informaţiilor nefinanciare în rapoartele administratorilor pentru întreprinderile de acest tip.
(27)Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a scuti întreprinderile mici de obligaţia de a elabora un raport al administratorilor, cu condiţia ca acestea să includă în notele explicative la situaţiile financiare datele privind achiziţionarea propriilor acţiuni menţionate la articolul 24 alineatul (2) din Directiva 2012/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de coordonare, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor comerciale în statele membre, în înţelesul articolului 54 al doilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor, în ceea ce priveşte constituirea societăţilor comerciale pe acţiuni şi menţinerea şi modificarea capitalului acestora (1).
(1)JO L 315, 14.11.2012, p. 74.
(28)Având în vedere că întreprinderile cotate la bursă pot deţine un rol important în economiile în care îşi desfăşoară activitatea, dispoziţiile prezentei directive referitoare la declaraţia privind guvernanţa corporativă ar trebui să se aplice întreprinderilor ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată.
(29)Numeroase întreprinderi deţin în proprietate alte întreprinderi, iar obiectivul coordonării legislaţiei care reglementează situaţiile financiare consolidate este de a proteja interesele existente în societăţile cu capital pe acţiuni. Este necesar să se întocmească situaţii financiare consolidate pentru a furniza asociaţilor şi terţilor informaţii financiare privind astfel de întreprinderi. Dreptul intern privind situaţiile financiare consolidate ar trebui aşadar coordonat pentru realizarea obiectivelor de comparabilitate şi echivalenţă a informaţiilor pe care întreprinderile ar trebui să le publice în Uniune. Cu toate acestea, în absenţa unui preţ de tranzacţionare determinat obiectiv, statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea de a permite ca transferurile intragrup de interese de participare, aşa-numitele tranzacţii sub control comun, să fie contabilizate utilizând metoda contabilă de punere în comun a intereselor, în care valoarea contabilă a acţiunilor deţinute la o întreprindere inclusă în consolidare este compensată numai cu procentul de capital corespunzător.
(30)Directiva 83/349/CEE includea obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate pentru grupuri în cazurile în care societatea-mamă sau una sau mai multe dintre filialele sale erau constituite în una dintre formele de întreprinderi enumerate în anexa I sau în anexa II la prezenta directivă. Statele membre aveau opţiunea de a scuti societăţilor-mamă de obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate în cazurile în care societatea-mamă nu era de tipul celor menţionate în anexa I sau în anexa II. Prezenta directivă impune numai societăţilor-mamă de tipul celor menţionate în anexa I sau, în anumite situaţii, în anexa II să întocmească situaţii financiare consolidate, dar nu împiedică statele membre de a extinde domeniul de aplicare al prezentei directive pentru a acoperi şi alte situaţii. Prin urmare, nu există nicio modificare de substanţă, statelor membre revenindu-le în continuare rolul de a decide dacă întreprinderile care nu intră sub incidenţa prezentei directive sunt obligate să întocmească situaţii financiare consolidate.
(31)Situaţiile financiare consolidate ar trebui să prezinte activităţile societăţii-mamă şi ale filialelor acesteia ca o entitate economică unică (un grup). Întreprinderile controlate de o societate-mamă ar trebui considerate filiale. Controlul ar trebui să se bazeze pe deţinerea majorităţii drepturilor de vot, însă acesta poate exista şi în cazul încheierii unor acorduri cu alţi acţionari sau asociaţi. În anumite circumstanţe, controlul poate fi exercitat efectiv şi dacă societatea-mamă deţine o participaţie minoritară sau nicio participaţie în cadrul filialei.
Statele membre ar trebui să aibă dreptul de a solicita ca întreprinderile care nu fac obiectul unui control, dar care sunt conduse pe o bază unificată sau au un organ de administraţie, de conducere sau de supraveghere comun să fie incluse în situaţiile financiare consolidate.
(32)O filială care este, la rândul său, societate-mamă ar trebui să întocmească situaţii financiare consolidate. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă dreptul de a scuti o astfel de societate-mamă de obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate, în anumite împrejurări, cu condiţia ca asociaţii săi şi terţii să fie protejaţi suficient.
(33)Grupurile mici ar trebui scutite de obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate, deoarece utilizatorii situaţiilor financiare ale întreprinderilor mici nu au nevoie de informaţii sofisticate, iar întocmirea situaţiilor financiare consolidate, pe lângă situaţiile financiare anuale ale societăţii-mamă şi ale filialelor, poate fi costisitoare. Statele membre ar trebui să poată scuti grupurile mijlocii de obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate din aceleaşi motive legate de raportul cost/beneficii, cu excepţia cazului în care una dintre întreprinderile afiliate este o entitate de interes public.
(34)Consolidarea presupune includerea completă a activelor şi datoriilor şi a veniturilor şi cheltuielilor întreprinderilor din grup, prezentarea separată a intereselor care nu controlează în bilanţul consolidat ca element de capital şi rezerve, precum şi prezentarea separată a intereselor care nu controlează în profitul sau pierderea grupului, în contul de profit şi pierdere consolidat. Cu toate acestea, ar trebui făcute corecţiile necesare pentru a se elimina efectele relaţiilor financiare dintre întreprinderile consolidate.
(35)Principiile de recunoaştere şi evaluare aplicabile la întocmirea situaţiilor financiare anuale ar trebui aplicate şi la întocmirea situaţiilor financiare consolidate. Cu toate acestea, statelor membre ar trebui să li se permită ca dispoziţiile generale şi principiile enunţate în prezenta directivă să fie aplicate diferit în situaţiile financiare anuale comparativ cu situaţiile financiare consolidate.
(36)Întreprinderile asociate ar trebui incluse în situaţiile financiare consolidate prin metoda punerii în echivalenţă. Dispoziţiile privind evaluarea întreprinderile asociate ar trebui să rămână, în substanţă, nemodificate faţă de Directiva 83/349/CEE, iar metodele permise în temeiul respectivei directive pot fi încă aplicate. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată permite sau impune ca o întreprindere condusă în comun să fie consolidată în mod proporţional în situaţiile financiare consolidate.
(37)Situaţiile financiare consolidate ar trebui să includă toate informaţiile prezentate în cadrul notelor explicative la situaţiile financiare pentru întreprinderile incluse în consolidare luate în ansamblu. Denumirea, sediul social şi interesul grupului în capitalul întreprinderilor ar trebui de asemenea prezentate pentru filiale, întreprinderi asociate, întreprinderi conduse în comun şi interese de participare.
(38)Situaţiile financiare anuale ale tuturor întreprinderilor cărora li se aplică prezenta directivă ar trebui publicate în conformitate cu Directiva 2009/101/CE. Cu toate acestea, este oportun să se prevadă că în această privinţă pot fi acordate anumite derogări întreprinderilor mici şi mijlocii.
(39)Statele membre sunt puternic încurajate să dezvolte sisteme de publicare electronice care să le permită întreprinderilor să prezinte date contabile, inclusiv situaţiile financiare statutare, o singură dată şi într-o formă care să permită mai multor utilizatori să le acceseze şi să le utilizeze cu uşurinţă. În legătură cu raportarea situaţiilor financiare, Comisia este încurajată să studieze modalităţile de realizare a unui format electronic armonizat. Aceste sisteme nu ar trebui însă să fie împovărătoare pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
(40)Membrii organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere ale unei întreprinderi ar trebui, ca o cerinţă minimă, să fie responsabili în mod colectiv faţă de întreprindere pentru întocmirea şi publicarea situaţiilor financiare anuale şi a rapoartelor administratorilor. Aceeaşi abordare ar trebui aplicată şi în cazul membrilor organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere ale întreprinderilor care întocmesc situaţii financiare consolidate. Aceste organe acţionează în cadrul competenţelor care le-au fost atribuite de dreptul intern. Acest fapt nu ar trebui să împiedice statele membre să meargă mai departe şi să prevadă o răspundere directă a membrilor acestor organe faţă de acţionari sau chiar faţă de alte părţi interesate.
(41)Răspunderea pentru întocmirea şi publicarea situaţiilor financiare anuale şi a situaţiilor financiare consolidate, precum şi a rapoartelor administratorilor şi a rapoartelor consolidate ale administratorilor se bazează pe dreptul intern. Membrii organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere ale unei întreprinderi ar trebui să se supună unor norme adecvate privind răspunderea, stabilite de fiecare stat membru în conformitate cu dreptul său intern. Statele membre ar trebui să poată stabili limitele răspunderii.
(42)În scopul promovării unor procese de raportare financiară credibile pe întregul teritoriu al Uniunii, membrii organismului unei întreprinderi care răspunde de elaborarea situaţiilor financiare ale întreprinderii ar trebui să asigure că informaţiile financiare care figurează în situaţiile financiare anuale ale întreprinderii şi în situaţia financiară consolidată a grupului oferă o imagine fidelă.
(43)Situaţiile financiare anuale şi situaţiile financiare consolidate ar trebui auditate. Cerinţa ca avizul de audit să indice dacă situaţiile financiare anuale sau situaţiile financiare consolidate oferă o imagine fidelă conform cadrului de raportare financiară relevant nu ar trebui înţeleasă ca limitând domeniul de aplicare al avizului respectiv, ci ca o clarificare a contextului în care aceasta este emisă. Situaţiile financiare anuale ale întreprinderilor mici nu ar trebui să fie supuse obligaţiei de auditare, întrucât auditarea poate constitui o sarcină administrativă importantă pentru această categorie de întreprinderi, iar pentru multe întreprinderi mici aceleaşi persoane sunt atât acţionari, cât şi organe de conducere şi, prin urmare, au nevoie într-o mică măsură de certificarea de către un terţ a situaţiilor financiare. Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să impună un audit întreprinderilor mici de pe teritoriul lor, ţinând cont de condiţiile şi nevoile specifice ale întreprinderilor mici şi de utilizatorii situaţiilor lor financiare. De asemenea, se consideră a fi mai adecvat să se definească conţinutul raportului de audit în Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate (1). Prin urmare, prezenta directivă ar trebui modificată în consecinţă.
(1)JO L 157, 9.6.2006, p. 87.
(44)Pentru a asigura o mai mare transparenţă a plăţilor efectuate către guverne, întreprinderile mari şi entităţile de interes public care îşi desfăşoară activitatea în industria extractivă sau în sectorul exploatării pădurilor primare (2) ar trebui să prezinte plăţile semnificative efectuate către guvernele ţărilor în care îşi desfăşoară activitatea, într-un raport separat, anual. Întreprinderile de acest tip îşi desfăşoară activitatea în ţări bogate în resurse naturale, în special minerale, petrol, gaze naturale şi păduri primare. Raportul ar trebui să includă tipuri de plăţi comparabile cu cele prezentate de o întreprindere care participă la Iniţiativa privind transparenţa în industriile extractive (EITI). Iniţiativa vine în completarea Planului de acţiune al UE referitor la aplicarea legislaţiei, guvernanţa şi schimburile comerciale în domeniul forestier (FLEGT) şi a dispoziţiilor Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn (3), care prevăd obligaţia comercianţilor de produse din lemn de a acţiona cu precauţie pentru a împiedica intrarea pe piaţa Uniunii a lemnului ilegal.
(2)Definite în Directiva 2009/28/CE ca "pădurile şi alte terenuri împădurite cu specii indigene, în care nu există indicii vizibile clare ale activităţii umane, iar procesele ecologice nu sunt afectate în mod semnificativ".
(3)JO L 295, 12.11.2010, p. 23.
(45)Rapoartele ar trebui să fie utile pentru guvernele ţărilor bogate în resurse naturale la implementarea principiilor şi criteriilor EITI şi pentru informarea cetăţenilor acestora cu privire la plăţile primite de guvernele respective de la întreprinderile din industria extractivă sau din sectorul de exploatare a pădurilor primare care îşi desfăşoară activitatea în jurisdicţia lor. Raportul ar trebui să includă informaţii defalcate pe ţări şi pe proiecte. "Proiect" ar trebui să însemne activităţi operaţionale care sunt reglementate de un singur contract, licenţă, locaţie, concesiune sau alte acorduri juridice similare şi care formează baza pentru o obligaţie de plată către un guvern. Cu toate acestea, dacă mai multe astfel de acorduri sunt interconectate pe fond, acestea ar trebui să fie considerate a fi un proiect. Acordurile juridice "interconectate pe fond" ar trebui înţelese ca un set de contracte, licenţe, locaţii, concesiuni sau alte acorduri conexe care au termeni similari pe fond, integrate din punct de vedere operaţional şi geografic, care sunt semnate cu guvernul şi, prin urmare, generează obligaţii de plată. Aceste acorduri pot fi reglementate de un singur contract, un acord de asociere în participaţie, un acord de partajare a producţiei sau un alt acord juridic global.
(46)Nu este necesar ca o plată, indiferent dacă este plată unică sau o serie de plăţi conexe, să fie luată în considerare în raport dacă este mai mică de 100 000 EUR în cursul unui exerciţiu financiar, Aceasta înseamnă că, în cazul unui acord care prevede plăţi periodice sau în tranşe (de exemplu chiriile), întreprinderea trebuie să ia în considerare suma totală a plăţilor periodice conexe sau a tranşelor de plăţi conexe pentru a stabili dacă a fost atins pragul pentru respectiva serie de plăţi şi, prin urmare, dacă este necesară publicarea lor.
(47)Întreprinderile active în industria extractivă sau în sectorul exploatării pădurilor primare nu ar trebui să solicitate să separe plăţile şi să le aloce pe baza unor proiecte, în cazul plăţilor efectuate pentru a respecta obligaţii impuse întreprinderii la nivelul său şi nu la nivel de proiect. De exemplu, dacă o întreprindere are două sau mai multe proiecte într-o ţară gazdă, iar guvernul ţării respective percepe impozit pe profitul întreprinderii în legătură cu ansamblul veniturilor întreprinderii în acea ţară şi nu în legătură cu un anumit proiect sau cu o anumită operaţiune pe teritoriul său, întreprinderea ar fi autorizată să declare plata sau plăţile rezultate din perceperea impozitului fără a menţiona un proiect anume care să fie asociat acestor plăţi.
(48)În general, nu este necesar ca o întreprindere activă în industria extractivă sau în sectorul exploatării pădurilor primare să declare dividendele plătite unui guvern ca acţionar comun sau obişnuit al întreprinderii respective dacă aceste dividende sunt plătite guvernului în aceleaşi condiţii ca şi celorlalţi acţionari. Cu toate acestea, întreprinderea va avea obligaţia de a declara dividendele plătite în locul drepturilor de producţie sau al redevenţelor.
(49)Pentru a aborda posibilitatea de eludare a cerinţelor de publicare, prezenta directivă ar trebui să precizeze că plăţile urmează să fie declarate în funcţie de substanţa activităţii sau a plăţii în cauză. În consecinţă întreprinderea nu ar trebui să poată evita publicarea, de exemplu, printr-o nouă caracterizare a unei activităţi care, altfel, ar intra sub incidenţa prezentei directive. În plus, plăţile sau activităţile nu ar trebui să fie separate sau cumulate în mod artificial în vederea sustragerii de la cerinţele de publicare.
(50)Pentru a stabili în ce situaţii întreprinderile ar trebui să fie exceptate de la aplicarea cerinţelor de raportare prevăzute la capitolul 10, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte stabilirea criteriilor care urmează să fie aplicate, în momentul în care se evaluează dacă cerinţele de raportare din ţara terţă sunt echivalente cerinţelor prevăzute de respectivul capitol. Este deosebit de important ca, pe durata activităţilor pregătitoare, Comisia să desfăşoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. Atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp şi adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.
(51)Pentru a se asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a articolului 46 alineatul (1), ar trebui să se confere Comisiei competenţe de executare. Aceste competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (1).
(1)JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(52)Regimul de raportare ar trebui să facă obiectul unei revizuiri şi al unui raport al Comisiei în termen de trei ani de la expirarea termenului de transpunere de către statele membre a prezentei directive. Revizuirea ar trebui să aibă ca obiect eficacitatea regimului şi să ţină cont de evoluţiile internaţionale, inclusiv de chestiuni legate de competitivitate şi de securitatea energetică. Revizuirea ar trebui, de asemenea, să analizeze posibilitatea extinderii cerinţelor de raportare către sectoare industriale adiţionale, precum şi dacă raportul ar trebui auditat. În plus, revizuirea ar trebui să ţină cont de experienţa responsabililor cu culegerea informaţiilor şi a utilizatorilor rapoartelor şi să analizeze oportunitatea includerii unor informaţii suplimentare referitoare la plăţi, cum ar fi ratele de impozitare efective şi detaliile beneficiarului, de exemplu informaţii privind contul bancar.
(53)În concordanţă cu concluziile Summit-ului G8 de la Deauville din mai 2011 şi pentru a promova condiţii de concurenţă echitabile la nivel internaţional, Comisia ar trebui să încurajeze în continuare toţi partenerii internaţionali să introducă cerinţe similare privind raportarea plăţilor către guverne. Continuarea lucrărilor asupra standardului internaţional de contabilitate pertinent este deosebit de importantă în acest context.
(54)Pentru a ţine cont de modificările viitoare ale legislaţiilor statelor membre şi ale legislaţiei Uniunii referitoare la tipurile de societăţi comerciale, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE pentru a actualiza lista întreprinderilor din anexele I şi II. Utilizarea actelor delegate este de asemenea necesară pentru adaptarea criteriilor de mărime, deoarece, în timp, inflaţia va deteriora valoarea lor reală. Este deosebit de importantă realizarea de către Comisie a unor consultări adecvate în etapa pregătitoare, inclusiv la nivel de experţi. În momentul pregătirii şi elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să garanteze transmiterea simultană, promptă şi adecvată a documentelor pertinente către Parlamentul European şi Consiliu.
(55)Deoarece obiectivele prezentei directive, şi anume facilitarea investiţiilor transfrontaliere, îmbunătăţirea comparabilităţii situaţiilor financiare şi a rapoartelor la nivelul întregii Uniuni Europene şi consolidarea încrederii publicului în aceste documente prin includerea de informaţii specifice de mai bună calitate şi cu un conţinut coerent, nu pot fi realizate de statele membre într-o măsură suficientă şi, prin urmare, datorită anvergurii şi efectelor prezentei directive, pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, prevăzut la acelaşi articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(56)Prezenta directivă înlocuieşte Directivele 78/660/CEE şi 83/349/CEE. Prin urmare, respectivele directive ar trebui abrogate.
(57)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
(58)În conformitate cu Declaraţia politică comună a statelor membre şi a Comisiei privind documentele explicative din 28 septembrie 2011, statele membre s-au angajat ca notificarea măsurilor de transpunere să fie însoţită, în cazuri justificate, de unul sau mai multe documente care să explice relaţia dintre componentele unei directive şi părţile corespunzătoare din instrumentele naţionale de transpunere. Cu privire la prezenta directivă, legiuitorul consideră justificată transmiterea unor tabele de corespondenţă,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Domeniul de aplicare
(1)Măsurile de coordonare prevăzute de prezenta directivă se aplică actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre privind tipurile de întreprinderi enumerate:
a)în anexa I;
b)în anexa II, atunci când toţi asociaţii direcţi sau indirecţi ai întreprinderii cu răspundere nelimitată au, de fapt, răspundere limitată, care urmare a acelor membrii care sunt întreprinderi:
(i)de tipul celor menţionate în anexa I sau
(ii)care nu intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru, dar a căror formă juridică este comparabilă cu cele enumerate în anexa I.
(11)Măsurile de coordonare prevăzute la articolele 48a-48e şi la articolul 51 se aplică, de asemenea, actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre referitoare la sucursalele înfiinţate într-un stat membru de către o întreprindere care nu intră sub incidenţa dreptului unui stat membru, dar a cărei formă juridică este comparabilă cu tipurile de întreprinderi enumerate în anexa I. Articolul 2 se aplică respectivelor sucursale în măsura în care acestor sucursale li se aplică articolele 48a-48e şi articolul 51.

(2)Statele membre informează Comisia într-un termen rezonabil despre modificările aduse tipurilor de întreprinderi în dreptul lor intern, care ar putea să afecteze acurateţea informaţiilor din anexa I sau anexa II. Într-un astfel de caz, Comisia este abilitată să adapteze, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 49, listele de întreprinderi care figurează în anexele I şi II.
(3)Măsurile de coordonare prevăzute la articolele 19a, 29a, 29d, 30 şi 33, la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa), la articolul 34 alineatele (2) şi (3) şi la articolul 51 din prezenta directivă se aplică, de asemenea, actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre referitoare la următoarele întreprinderi, indiferent de forma juridică a acestora, cu condiţia ca întreprinderile respective să fie întreprinderi mari sau întreprinderi mici şi mijlocii, cu excepţia microîntreprinderilor, care sunt entităţi de interes public, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 litera (a) din prezenta directivă:
a)întreprinderi de asigurare în sensul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 91/674/CEE a Consiliului (*1);
(*1)Directiva 91/674/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1991 privind situaţiile financiare anuale şi situaţiile financiare consolidate ale întreprinderilor de asigurare (JO L 374, 31.12.1991, p. 7).
b)instituţii de credit, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (*2).
(*2)Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
Statele membre pot alege să nu aplice măsurile de coordonare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în cazul întreprinderilor enumerate la articolul 2 alineatul (5) punctele 2-23 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*3).
(*3)Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
(4)Măsurile de coordonare prevăzute la articolele 19a, 29a şi 29d nu se aplică produselor financiare enumerate la articolul 2 punctul 12 literele (b) şi (f) din Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European şi al Consiliului (*4).
(*4)Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind informaţiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare (JO L 317, 9.12.2019, p. 1).
(5)Măsurile de coordonare prevăzute la articolele 40a-40d se aplică, de asemenea, actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre referitoare la filialele şi sucursalele întreprinderilor care nu sunt reglementate de dreptul unui stat membru, dar a căror formă juridică este comparabilă cu tipurile de întreprinderi enumerate în anexa I.

Art. 2: Definiţii
În înţelesul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
1."entităţi de interes public" înseamnă întreprinderile în sensul articolului 1 care:
(a)se află sub incidenţa legislaţiei unui stat membru şi ale cărui valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată din orice stat membru în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare (1).
(1)JO L 145, 30.4.2004, p. 1.
(b)sunt instituţii de credit, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 1 din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit (1), altele decât cele menţionate la articolul 2 din respectiva directivă;
(1)JO L 177, 30.6.2006, p. 1.
(c)sunt întreprinderi de asigurare în sensul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 91/674/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1991 privind situaţiile financiare anuale ale întreprinderilor de asigurare (2); sau
(2)JO L 374, 31.12.1991, p. 7.
(d)sunt desemnate de statele membre drept entităţi de interes public, de exemplu întreprinderile care au o relevanţă semnificativă pentru public prin natura activităţilor lor, dimensiunea sau numărul lor de salariaţi;
2."interes de participare" înseamnă drepturi în capitalul altor întreprinderi, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste întreprinderi, sunt destinate să contribuie la activitatea întreprinderii care deţine drepturile respective. Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte întreprinderi este presupusă a fi un interes de participare, dacă depăşeşte un prag procentual stabilit de statele membre la un nivel mai mic sau egal cu 20 %;
3."parte afiliată" are acelaşi înţeles ca în standardele internaţionale de contabilitate adoptate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate (3);
(3)JO L 243, 11.9.2002, p. 1.
4."active fixe" înseamnă activele care sunt destinate să servească o perioadă îndelungată activităţile întreprinderii;
5.«cifră de afaceri netă» înseamnă sumele obţinute din vânzarea de produse şi prestarea de servicii după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe valoarea adăugată şi a altor impozite direct legate de cifra de afaceri; cu toate acestea, pentru întreprinderile de asigurare menţionate la articolul 1 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din prezenta directivă, noţiunea de «cifră de afaceri netă» se defineşte în conformitate cu articolul 35 punctul 2 şi articolul 66 din Directiva 91/674/CEE a Consiliului (*5); pentru instituţiile de credit menţionate la articolul 1 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din prezenta directivă, noţiunea de «cifră de afaceri netă» se defineşte în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) litera (c) din Directiva 86/635/CEE a Consiliului (*6); şi pentru întreprinderile care intră sub incidenţa articolului 40a alineatul (1) din prezenta directivă, «cifră de afaceri netă» înseamnă venitul astfel cum este definit de cadrul de raportare financiară pe baza căreia sunt întocmite situaţiile financiare ale întreprinderii sau în înţelesul cadrului respectiv;
(*5)Directiva 91/674/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1991 privind situaţiile financiare anuale şi situaţiile financiare consolidate ale întreprinderilor de asigurare (JO L 374, 31.12.1991, p. 7).
(*6)Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale şi conturile consolidate ale băncilor şi ale altor instituţii financiare (JO L 372, 31.12.1986, p. 1).

6."preţ de achiziţie" înseamnă preţul datorat şi eventualele cheltuieli conexe minus eventualele reduceri ale costului de achiziţie;
7."cost de producţie" înseamnă preţul de achiziţie al materiilor prime şi al materialelor consumabile şi alte costuri care pot fi atribuite direct bunului în cauză. Statele membre permit sau impun includerea unui procent rezonabil din cheltuieli de regie fixe sau variabile atribuibile indirect bunului în cauză, în măsura în care acestea se referă la perioada de producţie. Costurile de distribuţie nu se includ;
8."ajustare de valoare" înseamnă ajustările destinate să ţină cont de modificările valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă modificarea este definitivă sau nu;
9."societate-mamă" înseamnă o întreprindere care controlează una sau mai multe filiale;
10."filială" înseamnă o întreprindere controlată de o societate-mamă, inclusiv orice filială a societăţii-mamă care le conduce;
11."grup" înseamnă o societate-mamă şi toate filialele acesteia;
12."întreprinderi afiliate" înseamnă două sau mai multe întreprinderi din cadrul unui grup;
13."întreprindere asociată" înseamnă o întreprindere în care o altă întreprindere are un interes de participare şi ale cărei politici de funcţionare şi financiare fac obiectul unei influenţe semnificative exercitate de cealaltă întreprindere. Se consideră că o întreprindere exercită o influenţă semnificativă asupra altei întreprinderi dacă deţine cel puţin 20 % din drepturile de vot ale acţionarilor sau asociaţilor respectivei întreprinderi;
14."întreprinderi de investiţii" înseamnă:
(a)întreprinderile al căror obiect unic de activitate este plasarea fondurilor lor în diverse valori mobiliare, bunuri imobiliare şi alte active, cu singurul scop de a repartiza riscurile de investiţie şi de a oferi acţionarilor lor beneficiile rezultate din gestionarea activelor lor;
(b)întreprinderile asociate cu întreprinderi de investiţii cu capital fix, dacă obiectul unic de activitate al întreprinderilor asociate respective este achiziţionarea de acţiuni integral liberate, emise de întreprinderile de investiţii respective, fără a aduce atingere articolului 22 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2012/30/UE;
15."holdinguri financiare" înseamnă întreprinderile al căror obiect unic de activitate este de a achiziţiona participaţii la alte întreprinderi şi de a gestiona şi valorifica aceste participaţii, fără a se implica direct sau indirect în gestionarea întreprinderilor în cauză, fără a aduce atingere drepturilor pe care le deţin în calitate de acţionari;
16."prag de semnificaţie" înseamnă statutul informaţiilor în cazul în care se poate anticipa în mod rezonabil că omiterea sau prezentarea eronată a acestora influenţează deciziile pe care utilizatorii le adoptă pe baza situaţiilor financiare ale întreprinderii. Pragul de semnificaţie al elementelor individuale se evaluează în contextul altor elemente similare.
17.«aspecte de durabilitate» înseamnă factori de mediu, factori sociali şi care privesc drepturile omului şi factori de guvernanţă, inclusiv factori de durabilitate, astfel cum sunt definiţi la articolul 2 punctul 24 din Regulamentul (UE) 2019/2088;
18.«raportare privind durabilitatea» înseamnă raportarea de informaţii referitoare la aspecte de durabilitate în conformitate cu articolele 19a, 29a şi 29d;
19.«resurse necorporale esenţiale» înseamnă resurse fără substanţă fizică de care depinde în mod fundamental modelul de afaceri al întreprinderii şi care reprezintă o sursă de creare de valoare pentru întreprindere;
20.«prestator independent de servicii de asigurare» înseamnă un organism de evaluare a conformităţii acreditat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (*7) pentru activitatea specifică de evaluare a conformităţii menţionată la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) din prezenta directivă.
(*7)Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).

Art. 3: Categorii de întreprinderi şi de grupuri
(1)Aplicând una sau mai multe opţiuni prevăzute la articolul 36, statele membre definesc microîntreprinderile drept întreprinderi care, la data bilanţului, nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii:
a)totalul bilanţului: 450 000 EUR;

b)cifra de afaceri netă: 900 000 EUR;

c)numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 10.
(2)Întreprinderile mici sunt întreprinderile care, la data bilanţului, nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii:
a)totalul bilanţului: 5 000 000 EUR;

b)cifra de afaceri netă: 10 000 000 EUR;

c)numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50.
Statele membre pot defini praguri care le depăşesc pe cele de la literele (a) şi (b) ale primului paragraf. Cu toate acestea, pragurile nu trebuie să depăşească 7 500 000 EUR pentru totalul bilanţului şi 15 000 000 EUR pentru cifra de afaceri netă.

(3)Întreprinderile mijlocii sunt întreprinderile care nu sunt microîntreprinderi sau întreprinderi mici şi care, la data bilanţului, nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii:
a)totalul bilanţului: 25 000 000 EUR;

b)cifra de afaceri netă: 50 000 000 EUR;

c)numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 250.
(4)Întreprinderile mari sunt întreprinderi care, la data bilanţului, depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii:
a)totalul bilanţului: 25 000 000 EUR;

b)cifra de afaceri netă: 50 000 000 EUR;

c)numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 250.
(5)Grupurile mici sunt grupurile constituite din societăţile-mamă şi filialele care urmează să fie incluse în consolidare şi care, pe bază consolidată, nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii la data bilanţului societăţii-mamă:
a)totalul bilanţului: 5 000 000 EUR;

b)cifra de afaceri netă: 10 000 000 EUR;

c)numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50.
Statele membre pot defini praguri care le depăşesc pe cele de la literele (a) şi (b) ale primului paragraf. Cu toate acestea, pragurile nu trebuie să depăşească 7 500 000 EUR pentru totalul bilanţului şi 15 000 000 EUR pentru cifra de afaceri netă.

(6)Grupurile mijlocii sunt grupurile care nu sunt grupuri mici, care sunt constituite din societăţile-mamă şi filialele care urmează să fie incluse în consolidare şi care, pe bază consolidată, nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii la data bilanţului societăţii-mamă:
a)totalul bilanţului: 25 000 000 EUR;

b)cifra de afaceri netă: 50 000 000 EUR;

c)numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 250.
(7)Grupurile mari sunt grupurile constituite din societăţile-mamă şi filialele care urmează să fie incluse în consolidare şi care, pe bază consolidată, depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii la data bilanţului societăţii-mamă:
a)totalul bilanţului: 25 000 000 EUR;

b)cifra de afaceri netă: 50 000 000 EUR;

c)numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 250.
(8)Statele membre permit ca, la calcularea limitelor de la alineatele (5)-(7) de la prezentul articol, să nu fie efectuate nici compensarea prevăzută în fraza introductivă de la articolul 24 alineatul (3) şi nici eventuale eliminări ca urmare a articolului 24 alineatul (7). În aceste cazuri, limitele criteriilor legate de totalul bilanţului şi de cifra de afaceri netă sunt majorate cu 20 %.
(9)În cazul statelor membre care nu au adoptat moneda euro, valoarea în moneda naţională echivalentă valorilor menţionate la alineatele (1)-(7) se obţine prin aplicarea cursului de schimb publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data intrării în vigoare a oricărei directive care stabileşte respectivele valori.
În vederea conversiei în monedele naţionale ale statelor membre care nu au adoptat moneda euro, sumele în euro menţionate la alineatele (1), (3), (4), (6) şi (7) pot fi majorate sau scăzute cu maxim 5 % pentru a obţine sume rotunde în monedele naţionale.
(10)Atunci când, la data bilanţului, o întreprindere sau un grup depăşeşte sau încetează să mai depăşească limitele a două dintre cele trei criterii menţionate la alineatele (1)-(7), acest fapt afectează aplicarea derogărilor prevăzute în prezenta directivă numai dacă are loc în două exerciţii financiare consecutive.
(11)Totalul bilanţului menţionat la alineatele (1)-(7) ale prezentului articol constă în valoarea totală a activelor de la rubricile A-E de la "Active", în formatul prevăzut la anexa III, sau a activelor de la rubricile A-E, în formatul prevăzut la anexa IV.
(12)La calcularea pragurilor de la alineatele (1)-(7), statele membre pot solicita includerea veniturilor din alte surse pentru întreprinderile pentru care "cifra de afaceri netă" nu este relevantă. Statele membre pot solicita societăţilor-mamă să îşi calculeze pragurile pe bază consolidată, şi nu pe bază individuală. Statele membre pot solicita, de asemenea, întreprinderilor afiliate să îşi calculeze pragurile pe bază consolidată sau agregată în cazul în care astfel de întreprinderi au fost înfiinţate exclusiv în scopul evitării raportării anumitor informaţii.
(13)Pentru ajustarea la efectele inflaţiei, Comisia revizuieşte cel puţin o dată la cinci ani şi, dacă este cazul, modifică, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 49, pragurile prevăzute la alineatele (1)-(7) de la prezentul articol, ţinând cont de măsurile inflaţiei publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 4: Dispoziţii generale
(1)Situaţiile financiare anuale constituie un întreg şi, pentru toate întreprinderile, cuprind cel puţin bilanţul, contul de profit şi pierdere şi notele explicative la situaţiile financiare.
Statele membre pot prevedea obligaţia întreprinderilor, altele decât întreprinderile mici, de a incorpora alte situaţii în situaţiile financiare anuale, pe lângă documentele menţionate la primul paragraf.
(2)Situaţiile financiare anuale se întocmesc cu claritate şi în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive.
(3)Situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii întreprinderii. În cazul în care aplicarea prezentei directive nu este suficientă pentru a oferi o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii întreprinderii, în notele explicative la situaţiile financiare sunt furnizate informaţiile suplimentare necesare pentru respectarea cerinţei respective.
(4)Dacă, în cazuri excepţionale, aplicarea unei dispoziţii din prezenta directivă este incompatibilă cu obligaţia prevăzută la alineatul (3), dispoziţia respectivă nu se aplică, pentru a oferi o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziţiei financiare şi a profitului sau a pierderii întreprinderii. Neaplicarea unei astfel de dispoziţii se prezintă în notele explicative la situaţiile financiare, împreună cu o explicaţie a motivelor şi a efectelor sale asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii întreprinderii.
Statele membre pot să precizeze cazurile excepţionale respective şi să prevadă regimul derogatoriu corespunzător, care este aplicabil în astfel de cazuri.
(5)Statele membre pot impune întreprinderilor, altele decât întreprinderile mici, obligaţia de a prezenta în situaţiile lor financiare anuale informaţii suplimentare celor a căror prezentare este obligatorie în conformitate cu prezenta directivă.
(6)Prin derogare de la alineatul (5), statele membre pot impune întreprinderilor mici să elaboreze, să prezinte şi să publice în situaţiile financiare informaţii care depăşesc sfera cerinţelor prezentei directive, cu condiţia ca orice astfel de informaţii să fie adunate într-un sistem unic de evidenţă şi ca obligaţia de raportare să fie prevăzută de legislaţia fiscală naţională în scopul strict al colectării impozitelor. Informaţiile cerute în conformitate cu prezentul alineat se includ în partea relevantă a situaţiilor financiare.
(7)Statele membre comunică Comisiei orice informaţie suplimentară pe care o solicită în conformitate cu alineatul (6) la transpunerea prezentei directive şi atunci când introduc în dreptul intern noi cerinţe în conformitate cu alineatul (6).
(8)Statele membre care utilizează soluţii electronice pentru evidenţa şi publicarea situaţiilor financiare anuale se asigură că întreprinderilor mici nu li se impune să publice, în conformitate cu dispoziţiile capitolului 7, informaţiile suplimentare prevăzute de legislaţia fiscală naţională, astfel cum se menţionează la alineatul (6).
Art. 5: Publicările cu caracter general
Documentul care conţine situaţiile financiare precizează denumirea întreprinderii şi informaţiile prevăzute la articolul 5 literele (a) şi (b) din Directiva 2009/101/CE.
Art. 6: Principii generale de raportare financiară
(1)Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale şi consolidate sunt recunoscute şi evaluate în conformitate cu următoarele principii generale:
a)se prezumă că întreprinderea îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii activităţii;
b)politicile contabile şi bazele de evaluare sunt aplicate consecvent de la un exerciţiu financiar la următorul;
c)recunoaşterea şi evaluarea se efectuează pe o bază prudentă, mai exact:
(i)pot fi recunoscute doar profiturile realizate la data bilanţului;
(ii)sunt recunoscute toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau în cursul unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia, şi
(iii)sunt recunoscute toate ajustările negative de valoare, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit;
d)sumele recunoscute în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere se calculează pe baza contabilităţii de angajamente;
e)bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent;
f)componentele elementelor de active şi datorii se evaluează separat;
g)orice compensare între elementele de active şi datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă;
h)elementele din contul de profit şi pierdere şi din bilanţ sunt contabilizate şi prezentate ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al angajamentului în cauză;
i)elementele recunoscute în situaţiile financiare se evaluează în conformitate cu principiul preţului de achiziţie sau al costului de producţie; şi
j)nu este necesar ca cerinţele prevăzute de prezenta directivă cu privire la recunoaştere, evaluare, prezentare, publicare şi consolidare să fie respectate atunci când efectele respectării lor sunt nesemnificative.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1) litera (g), statele membre pot permite sau impune întreprinderilor, în anumite cazuri specifice, să efectueze compensări între elementele de active şi datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli, cu condiţia ca sumele compensate să fie evidenţiate ca sume brute în notele explicative la situaţiile financiare.
(3)Statele membre pot scuti întreprinderile de cerinţele prevăzute la alineatul (1) litera (h).
(4)Statele membre pot limita domeniul de aplicare a alineatului (1) litera (j) la prezentare şi publicare.
(5)În afara sumelor recunoscute în conformitate cu alineatul (1) litera (c) punctul (ii), statele membre pot permite sau impune recunoaşterea tuturor datoriilor previzibile şi a pierderilor potenţiale care au apărut în cursul exerciţiului financiar respectiv sau în cursul unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia.
Art. 7: Regula de evaluare alternativă a activelor imobilizate la valori reevaluate
(1)Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1) litera (i), statele membre pot permite sau impune tuturor întreprinderilor, sau oricărei categorii de întreprinderi, să evalueze activele fixe la valori reevaluate. Atunci când prevede evaluarea bazată pe reevaluare, dreptul intern defineşte conţinutul şi limitele acesteia, precum şi regulile de aplicare.
(2)Atunci când se aplică alineatul (1), diferenţa dintre valoarea rezultată în urma evaluării pe baza preţului de achiziţie sau a costului de producţie şi valoarea rezultată în urma reevaluării se introduce în bilanţ la rezerva din reevaluare, ca element în "Capital şi rezerve".
Rezerva din reevaluare poate fi capitalizată integral sau parţial în orice moment.
Rezerva din reevaluare se reduce în măsura în care sumele transferate la aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea metodei contabile bazate pe reevaluare. Statele membre pot să prevadă norme de reglementare a utilizării rezervei din reevaluare, cu condiţia ca transferurile din rezerva din reevaluare în contul de profit şi pierdere să se poată face doar în măsura în care sumele transferate au fost înregistrate în contul de profit şi pierdere drept cheltuieli sau reflectă creşteri de valoare realizate efectiv. Nicio parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepţia cazului în care reprezintă un câştig efectiv realizat.
Cu excepţia cazurilor prevăzute la al doilea şi al treilea paragraf de la prezentul alineat, rezerva din reevaluare nu poate fi redusă.
(3)Ajustările de valoare se calculează în fiecare exerciţiu financiar pe baza valorii reevaluate. Cu toate acestea, prin derogare de la articolele 9 şi 13, statele membre pot permite sau impune ca numai suma reprezentând ajustări de valoare rezultate în urma evaluării pe baza preţului de achiziţie sau a costului de producţie să fie prezentată la elementele pertinente din formatele prevăzute în anexele V şi VI şi ca diferenţa rezultată în urma reevaluării prevăzute în prezentul articol să fie prezentată separat în formatele respective.
Art. 8: Regula de evaluare alternativă la valoarea justă
(1)Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1) litera (i) şi sub rezerva condiţiilor prevăzute în prezentul articol:
a)statele membre permit sau impun tuturor întreprinderilor, sau oricărei categorii de întreprinderi, să evalueze instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate, la valoarea justă; şi
b)statele membre pot permite sau impune tuturor întreprinderilor, sau oricărei categorii de întreprinderi, să evalueze anumite categorii de active, altele decât instrumentele financiare, prin trimitere la valoarea lor justă.
Această permitere sau impunere poate fi limitată la situaţiile financiare consolidate.
(2)În sensul prezentei directive, contractele pentru produse de bază care conferă oricăreia dintre părţile contractante dreptul de a se achita de obligaţii în numerar sau prin alte instrumente financiare se consideră a fi instrumente financiare derivate, cu excepţia cazurilor în care astfel de contracte:
a)au fost încheiate şi continuă să îndeplinească cerinţele aşteptate ale întreprinderii privind cumpărarea, vânzarea sau utilizarea produsului de bază în momentul în care au fost încheiate şi ulterior;
b)au fost concepute iniţial drept contracte pentru produse de bază; şi
c)se aşteaptă a fi decontate prin livrarea respectivului produs de bază.
(3)Alineatul (1) litera (a) se aplică numai următoarelor datorii:
a)datorii deţinute ca parte a unui portofoliu de tranzacţionare; şi
b)instrumente financiare derivate.
(4)Evaluarea în conformitate cu alineatul (1) litera (a) nu se aplică:
a)instrumentelor financiare nederivate deţinute până la scadenţă;
b)împrumuturilor şi creanţelor generate de întreprindere şi nedeţinute în scopul tranzacţionării; şi
c)intereselor de participare la filiale, întreprinderi asociate şi întreprinderi comune, instrumentelor de capital emise de întreprindere, contractelor cu contraprestaţie contingentă într-o combinare de întreprinderi, precum şi altor instrumente financiare care au caracteristici speciale şi, prin urmare, în concordanţă cu ceea ce este general acceptat, se contabilizează diferit faţă de alte instrumente financiare.
(5)Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1) litera (i), în ceea ce priveşte orice element de active sau datorii care poate fi considerat drept element acoperit conform unui sistem de contabilizare a acoperirii riscului la valoarea justă sau anumite componente ale unui astfel de element de active sau datorii, statele membre pot permite evaluarea la suma specifică cerută în baza respectivului sistem.
(6)Prin derogare de la alineatele (3) şi (4), statele membre pot permite sau impune recunoaşterea, evaluarea şi prezentarea instrumentelor financiare în conformitate cu standardele internaţionale de contabilitate adoptate conform Regulamentului (CE) nr. 1606/2002.
(7)Valoarea justă în înţelesul prezentului articol se determină prin referire la una dintre următoarele valori:
a)valoarea de piaţă, pentru acele instrumente financiare pentru care se poate identifica cu uşurinţă o piaţă credibilă. Dacă valoarea de piaţă nu se poate identifica cu uşurinţă pentru un instrument, dar poate fi identificată pentru componentele sale sau pentru un instrument similar, aceasta poate fi derivată din cea a componentelor sale sau a instrumentului similar;
b)o valoare rezultată din modele şi tehnici de evaluare general acceptate, pentru instrumentele financiare pentru care nu se poate identifica cu uşurinţă o piaţă credibilă, cu condiţia ca astfel de modele şi tehnici de evaluare să asigure o aproximare rezonabilă a valorii de piaţă.
Instrumentele financiare care nu pot fi evaluate credibil prin niciuna dintre metodele descrise la literele (a) şi (b) din primul paragraf se evaluează în conformitate cu principiul preţului de achiziţie sau al costului de producţie, în măsura în care evaluarea pe această bază este posibilă.
(8)În pofida articolului 6 alineatul (1) litera (c), dacă un instrument financiar este evaluat la valoarea justă, orice modificare a valorii sale se include în contul de profit şi pierdere, cu excepţia cazurilor următoare, pentru care o astfel de modificare se include direct într-o rezervă de valoare justă:
a)instrumentul contabilizat este un instrument de acoperire împotriva riscurilor conform unui sistem de contabilizare a acoperirii riscului care permite ca unele sau niciuna dintre modificările de valoare să nu fie înregistrate în contul de profit şi pierdere; fie
b)modificarea de valoare se referă la o diferenţă de schimb valutar apărută la un element monetar care face parte dintr-o investiţie netă a întreprinderii într-o întreprindere străină.
Statele membre pot permite sau impune ca o modificare de valoare a unui activ financiar disponibil pentru vânzare care nu este un instrument financiar derivat să fie inclusă direct în rezerva de valoare justă. Rezerva de valoare justă respectivă se ajustează atunci când sumele înregistrate în aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea literelor (a) şi (b) din primul paragraf.
(9)În pofida articolului 6 alineatul (1) litera (c), statele membre pot permite sau impune tuturor întreprinderilor, sau oricărei categorii de întreprinderi, atunci când evaluează la valoarea justă alte active decât instrumentele financiare, să înscrie în contul de profit şi pierdere o modificare de valoare.
Art. 9: Dispoziţii generale privind bilanţul şi contul de profit şi pierdere
(1)Structura bilanţului şi a contului de profit şi pierdere nu este modificată de la un exerciţiu financiar la altul. În cazuri excepţionale, sunt permise totuşi abateri de la acest principiu pentru a se oferi o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii întreprinderii. Astfel de abateri şi justificările corespunzătoare se prezintă în notele explicative la situaţiile financiare.
(2)În bilanţ şi în contul de profit şi pierdere, elementele prevăzute la Anexele III-VI se prezintă separat, în ordinea indicată. Statele membre permit o subclasificare mai detaliată a elementelor respective, cu condiţia respectării structurii prevăzute. Statele membre permit adăugarea de noi elemente, în măsura în care conţinutul acestora nu este acoperit de niciunul dintre elementele prevăzute în structură. Statele membre pot impune o asemenea subclasificare sau subtotaluri sau noi elemente.
(3)Structura, nomenclatura şi terminologia elementelor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere care sunt precedate de cifre arabe se adaptează în cazurile în care natura specifică a unei întreprinderi impune acest lucru. Statele membre pot impune asemenea adaptări pentru întreprinderile care fac parte dintr-un anumit sector economic.
Statele membre pot permite sau impune ca elementele din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere care sunt precedate de cifre arabe să fie combinate, dacă reprezintă o sumă neglijabilă pentru a da o impresie exactă şi corectă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi situaţiei de profit şi pierdere a întreprinderii sau în cazul în care o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca elementele astfel combinate să fie tratate separat în notele explicative la situaţiile financiare.
(4)Prin derogare de la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol, statele membre pot limita posibilităţile întreprinderii de abatere de la formatele din anexele III - VI, în măsura în care este necesar pentru completarea electronică a situaţiilor financiare.
(5)Pentru fiecare element de bilanţ şi de cont de profit şi pierdere se prezintă valoarea aferentă exerciţiului financiar la care se referă bilanţul şi contul de profit şi pierdere şi valoarea aferentă elementului corespondent pentru exerciţiul financiar precedent. Dacă cifrele respective nu sunt comparabile, statele membre pot impune ajustarea cifrei pentru exerciţiul financiar precedent. Dacă valorile nu sunt comparabile sau sunt ajustate, acest lucru se prezintă în notele la situaţiile financiare, însoţit de explicaţii.
(6)Statele membre pot permite sau impune adaptarea structurii bilanţului şi a contului de profit şi pierdere pentru a include alocarea profitului sau acoperirea pierderii.
(7)În ceea ce priveşte tratamentul intereselor de participare în situaţiile financiare anuale:
a)statele membre pot permite sau impune contabilizarea intereselor de participare utilizând metoda punerii în echivalenţă prevăzută la articolul 27, ţinând cont de ajustările esenţiale care decurg din caracteristicile specifice ale situaţiilor financiare anuale comparativ cu situaţiile financiare consolidate;
b)statele membre pot permite sau impune ca proporţia din profit sau pierdere care poate fi atribuită interesului de participare să fie recunoscută în contul de profit şi pierdere numai în măsura în care corespunde dividendelor deja primite sau a căror plată poate fi solicitată; şi
c)dacă profitul care poate fi atribuit interesului de participare şi care este recunoscut în contul de profit şi pierdere depăşeşte valoarea dividendelor deja primite sau a căror plată poate fi solicitată, diferenţa se include într-o rezervă care nu poate fi distribuită acţionarilor.
Art. 10: Prezentarea bilanţului
Pentru prezentarea bilanţului, statele membre prevăd ambele unul sau ambele formate cuprinse în anexele III şi IV. În cazul în care un stat membru prescrie ambele formate, acesta permite întreprinderilor să aleagă, dintre formatele prescrise, pe care să îl adopte.
Art. 11: Prezentarea alternativă a bilanţului
Statele membre pot permite sau impune întreprinderilor, sau anumitor categorii de întreprinderi, să prezinte elementele pe baza unei distincţii între elemente pe termen scurt şi elemente pe termen lung, într-un format diferit de cel cuprins în anexele III şi IV, cu condiţia ca informaţiile furnizate să fie cel puţin echivalente cu cele care sunt altfel furnizate în conformitate cu anexele III şi IV.
Art. 12: Dispoziţii speciale cu privire la anumite elemente din bilanţ
(1)Dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din structura bilanţului, relaţia sa cu alte elemente se prezintă fie în cadrul elementului la care apare, fie în notele explicative la situaţiile financiare.
(2)Acţiunile şi părţile sociale proprii şi cele deţinute la întreprinderile afiliate se prezintă numai în cadrul elementelor prevăzute în acest scop.
(3)Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia îi sunt destinate.
(4)Drepturile asupra proprietăţilor imobiliare şi alte drepturi similare, astfel cum sunt definite de dreptul intern, se prezintă la "Terenuri şi construcţii".
(5)Preţul de achiziţie sau costul de producţie sau valoarea reevaluată, în cazurile în care se aplică articolul 7 alineatul (1), al activelor imobilizate a căror utilizare este limitată în timp se reduce cu ajustările valorice calculate pentru amortizarea sistematică a valorii activelor în cauză pe parcursul duratei lor de utilizare.
(6)Ajustările de valoare aduse activelor imobilizate sunt condiţionate de următoarele:
a)statele membre pot permite sau impune ajustări de valoare pentru imobilizările financiare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă la data bilanţului;
b)imobilizările fac obiectul unor ajustări de valoare, indiferent dacă duratele lor de utilizare sunt limitate sau nu, astfel încât ele să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă la data bilanţului, dacă se estimează că reducerea valorii lor va fi permanentă;
c)ajustările de valoare prevăzute la literele (a) şi (b) se înregistrează în contul de profit şi pierdere şi se prezintă separat în notele explicative, dacă nu au fost prezentate separat în contul de profit şi pierdere;
d)evaluarea la cea mai mică valoare prevăzută la literele (a) şi (b) nu poate continua dacă motivele pentru care au fost făcute ajustările respective nu mai sunt aplicabile; prezenta dispoziţie nu se aplică ajustărilor de valoare efectuate în privinţa fondului comercial.
(7)Ajustările de valoare se fac pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la cea mai mică valoare de piaţă sau, în circumstanţe speciale, la o altă valoare minimă atribuibilă acestora la data bilanţului.
Evaluarea la valoarea minimă prevăzută în primul paragraf nu poate continua dacă motivele pentru care s-au făcut ajustările de valoare nu mai sunt aplicabile.
(8)Statele membre pot permite sau impune ca dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea producţiei de active fixe sau circulante să fie inclusă în costurile de producţie, în măsura în care această dobândă este aferentă perioadei de producţie. Aplicarea prezentei dispoziţii se prezintă în notele explicative la situaţiile financiare.
(9)Statele membre pot permite calcularea preţului de achiziţie sau a costului de producţie al stocurilor de bunuri din aceeaşi categorie, precum şi a tuturor elementelor fungibile, inclusiv a investiţiilor, fie pe baza costurilor medii ponderate, fie prin metoda "primul intrat, primul ieşit" (FIFO), fie prin metoda "ultimul intrat, primul ieşit" (LIFO), fie printr-o metodă care reflectă bunele practici general acceptate.
(10)Dacă suma de rambursat în contul oricărei datorii este mai mare decât suma primită, statele membre pot permite sau pot solicita ca diferenţa să fie prezentată ca element de activ. Aceasta este prezentată separat în bilanţ sau în notele explicative la situaţiile financiare. Cuantumul acestei diferenţe este amortizat anual în proporţii rezonabile şi definitiv până cel târziu la data rambursării datoriei.
(11)Activele intangibile se amortizează în cursul duratei lor de utilizare.
În cazurile excepţionale în care durata de utilizare a fondului comercial şi a cheltuielilor de dezvoltare nu poate fi estimată în mod credibil, aceste imobilizări se amortizează în cadrul unei perioade maxime stabilite de statul membru. Această perioadă maximă nu poate fi mai mică de cinci ani şi mai mare de zece ani. În notele explicative la situaţiile financiare se furnizează o explicaţie privind perioada de amortizare a fondului comercial.
În situaţia în care dreptul intern autorizează includerea costurilor de dezvoltare la "Active" şi aceste costuri nu au fost integral amortizate, statele membre solicită să nu se facă nicio distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a costurilor neamortizate.
În cazul în care dreptul intern permite includerea cheltuielilor de constituire la "Active", acestea se amortizează în termen de cel mult cinci ani. În acest caz, statul membru impune aplicarea mutatis mutandis a paragrafului al treilea pentru cheltuielile de constituire.
În cazuri excepţionale, statele membre pot autoriza derogări de la paragrafele al treilea şi al patrulea. Astfel de derogări şi justificările corespunzătoare se prezintă în notele explicative la situaţiile financiare.
(12)Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care, la data bilanţului, este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.
Statele membre pot autoriza totodată crearea unor provizioane destinate să acopere cheltuielile a căror natură este clar definită şi care, la data bilanţului, este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.
La data bilanţului, un provizion reprezintă cea mai bună estimare a cheltuielilor probabile sau, în cazul unei obligaţii, a sumei necesare pentru stingerea acesteia. Provizioanele nu trebuie să aibă ca obiect ajustarea valorilor elementelor de active.
Art. 13: Prezentarea contului de profit şi pierdere
(1)Pentru prezentarea contului de profit şi pierdere, statele membre prescriu una sau ambele structuri cuprinse în anexele V şi VI. Dacă un stat membru prescrie ambele structuri, acesta poate permite întreprinderilor să aleagă pe care dintre structuri să adopte.
(2)Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1), statele membre pot autoriza sau obliga toate întreprinderile, sau categorii de întreprinderi, să prezinte o situaţie a performanţei lor, în locul contului de profit şi pierdere prezentat în conformitate cu anexele V şi VI, cu condiţia ca informaţiile furnizate să fie cel puţin echivalente cu cele solicitate potrivit anexelor V şi VI.
Art. 14: Simplificări pentru întreprinderile mici şi mijlocii
(1)Statele membre pot permite întreprinderilor mici să întocmească bilanţuri prescurtate care să prezinte numai elementele de la anexele III şi IV, precedate de litere şi de cifre romane, prezentând separat:
a)informaţiile cerute între paranteze la D II de la "Active" şi la C de la "Capital, rezerve şi datorii" de la anexa III, dar în mod cumulat pentru fiecare element; sau
b)informaţiile cerute între paranteze la D II de la anexa IV.
(2)Statele membre pot permite întreprinderilor mici şi mijlocii să întocmească conturi de profit şi pierdere prescurtate, cu următoarele limite:
a)la anexa V, elementele de la 1 la 5 pot fi combinate într-un singur element denumit "Rezultatul brut"
b)la anexa VI, elementele 1, 2, 3 şi 6 pot fi combinate într-un singur element denumit "Rezultatul brut"
Art. 15: Dispoziţii generale privind notele explicative la situaţiile financiare
Atunci când sunt prezentate note explicative la bilanţ şi la contul de profit şi pierdere în conformitate cu prezentul capitol, acestea respectă ordinea în care sunt prezentate elementele în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere.
Art. 16: Conţinutul notelor explicative la situaţiile financiare pentru toate întreprinderile
(1)În notele explicative la situaţiile financiare, toate întreprinderile prezintă, în plus faţă de informaţiile cerute conform altor dispoziţii ale prezentei directive, informaţii referitoare la următoarele:
a)politicile contabile adoptate;
b)dacă activele fixe sunt evaluate la valori reevaluate, un tabel care să prezinte:
(i)mişcările rezervei din reevaluare în cursul exerciţiului financiar, cu o explicaţie a tratamentului fiscal al elementelor pe care le conţine, şi
(ii)valoarea contabilă în bilanţ care ar fi fost recunoscută dacă activele fixe nu ar fi fost reevaluate;
c)atunci când instrumentele financiare şi/sau alte active decât instrumentele financiare sunt evaluate la valoarea justă:
(i)ipotezele semnificative care stau la baza modelelor şi tehnicilor de evaluare, dacă valorile juste au fost determinate în conformitate cu prevederile articolului 8 alineatul (7) litera (b),
(ii)pentru fiecare categorie de instrumente financiare sau alte active decât instrumentele financiare, valoarea justă, modificările de valoare incluse direct în contul de profit şi pierdere, precum şi modificările incluse în rezervele de valoare justă,
(iii)pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate, informaţii despre aria şi natura instrumentelor, inclusiv termenii şi condiţiile semnificative care pot afecta valoarea, calendarul şi certitudinea fluxurilor viitoare de numerar, şi
(iv)un tabel care să prezinte mişcările rezervelor de valoare justă în cursul exerciţiului financiar;
d)valoarea totală a oricăror angajamente financiare, garanţii sau active şi datorii contingente neincluse în bilanţ, indicând natura şi forma oricărei garanţii reale care a fost acordată; orice angajamente privind pensiile şi întreprinderile afiliate sau asociate sunt prezentate separat;
e)suma avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii, a principalelor condiţii şi a oricăror sume restituite, amortizate sau la care s-a renunţat, precum şi a angajamentelor asumate în numele acestora sub forma garanţiilor de orice fel, cu indicarea totalului pe fiecare categorie;
f)cuantumul şi natura elementelor individuale de venituri sau de cheltuieli care au o mărime sau o incidenţă excepţională;
g)sumele datorate de întreprindere care devin exigibile după o perioadă mai mare de cinci ani, precum şi valoarea totală a datoriilor întreprinderii acoperite cu garanţii reale depuse de aceasta, cu indicarea naturii şi formei garanţiilor; şi
h)numărul mediu de angajaţi în cursul exerciţiului financiar.
(2)Statele membre pot impune mutatis mutandis întreprinderilor mici să prezinte informaţii în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) literele (a), (m), (p), (q) şi (r).
Pentru aplicarea primului paragraf, informaţiile prevăzute la articolul 17 alineatul (1) litera (p) se limitează la natura şi scopul comercial ale angajamentelor menţionate la litera respectivă.
Pentru aplicarea primului paragraf, informaţiile prezentate în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) litera (r) se limitează la tranzacţiile încheiate cu părţile menţionate la al patrulea paragraf de la litera respectivă.
(3)Statele membre nu impun întreprinderilor mici prezentarea mai multor informaţii decât cele impuse sau permise în temeiul prezentului articol.
Art. 17: Prezentarea de informaţii suplimentare de către întreprinderile mijlocii şi mari şi entităţile de interes public
(1)În notele explicative la situaţiile financiare, întreprinderile mijlocii şi mari şi entităţile de interes public prezintă, pe lângă informaţiile cerute conform articolului 16 şi oricăror alte dispoziţii ale prezentei directive, informaţii referitoare la următoarele:
a)pentru diversele elemente de imobilizări:
(i)preţul de achiziţie sau costul de producţie sau, dacă a fost aplicată o regulă de evaluare alternativă, valoarea justă sau valoarea reevaluată la începutul şi la închiderea exerciţiului financiar,
(ii)creşterile, cedările şi transferurile în cursul exerciţiului financiar,
(iii)ajustările cumulate de valoare la începutul şi la închiderea exerciţiului financiar,
(iv)ajustările de valoare înregistrate în cursul exerciţiului financiar,
(v)mişcările ajustărilor cumulate de valoare în privinţa creşterilor, cedărilor şi transferurilor în cursul exerciţiului financiar, şi
(vi)dacă dobânda se capitalizează în conformitate cu articolul 12 alineatul (8), suma capitalizată în cursul exerciţiului financiar.
b)dacă activele imobilizate sau circulante fac obiectul ajustărilor de valoare exclusiv în scop fiscal, valoarea ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate;
c)atunci când instrumentele financiare sunt evaluate la preţul de achiziţie sau la costul de producţie:
(i)pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate:
- valoarea justă a instrumentelor, dacă această valoare poate fi determinată prin una din metodele prevăzute la articolul 8 alineatul (7) litera (a), şi
- informaţii privind aria şi natura instrumentelor;
(ii)pentru imobilizările financiare înregistrate la o valoare mai mare decât valoarea lor justă:
- valoarea contabilă şi valoarea justă a activelor individuale sau a grupărilor corespunzătoare ale acelor active individuale şi
- motivele pentru care nu a fost redusă valoarea contabilă, inclusiv natura dovezilor care stau la baza ipotezei că valoarea contabilă va fi recuperată;
d)valoarea indemnizaţiilor acordate în exerciţiul financiar membrilor organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere pentru funcţiile deţinute de aceştia, precum şi orice angajamente care au luat naştere sau sunt încheiate cu privire la pensiile acordate foştilor membri ai acestor organe, indicând totalul pe fiecare categorie de organe.
Statele membre pot renunţa la cerinţa de a prezenta aceste informaţii dacă prezentarea lor ar face posibilă identificarea situaţiei financiare a unui anumit membru al organelor respective;
e)numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar, defalcat pe categorii şi, dacă acestea nu sunt prezentate separat în contul de profit şi pierdere, cheltuielile cu personalul aferente exerciţiului financiar, defalcate pe salarii şi indemnizaţii, cheltuieli cu asigurările sociale şi cheltuieli cu pensiile;
f)în cazul recunoaşterii în bilanţ a unui provizion pentru impozite amânate, soldurile impozitelor amânate la închiderea exerciţiului financiar şi mişcările acestor solduri în cursul exerciţiului financiar;
g)denumirea şi sediul social al fiecăreia dintre întreprinderile în care întreprinderea deţine fie direct, fie printr-o persoană care acţionează în nume propriu, dar în contul întreprinderii, un interes de participare, prezentând proporţia de capital deţinută, valoarea capitalului şi rezervelor, precum şi profitul sau pierderea întreprinderii respective pentru ultimul exerciţiu financiar pentru care au fost aprobate situaţiile financiare; informaţiile privind capitalul, rezervele şi profitul sau pierderea pot fi omise dacă întreprinderea în cauză nu îşi publică bilanţul şi nu este controlată de către întreprindere.
Statele membre pot prevedea că informaţiile care trebuie prezentate în conformitate cu primul paragraf din prezenta literă pot lua forma unei declaraţii completate în conformitate cu articolul 3 alineatele (1) şi (3) din Directiva 2009/101/CE; completarea unei asemenea declaraţii este comunicată în notele explicative la situaţiile financiare. Statele membre pot permite, de asemenea, ca informaţiile respective să fie omise dacă sunt de natură a cauza un prejudiciu grav oricăreia dintre entităţile la care se referă. Statele membre pot supune astfel de omisiuni autorizării prealabile a unei autorităţi administrative sau judecătoreşti. Orice astfel de omisiune este comunicată în notele explicative la situaţiile financiare;
h)numărul şi valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, echivalentul contabil al acţiunilor subscrise în cursul exerciţiului financiar în limitele capitalului autorizat, fără a aduce atingere, în ceea ce priveşte valoarea acestui capital, articolului 2 litera (e) din Directiva 2009/101/CE sau articolului 2 literele (c) şi (d) din Directiva 2012/30/UE;
i)dacă există mai multe categorii de acţiuni, numărul şi valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, echivalentul contabil al acţiunilor din fiecare categorie;
j)existenţa oricăror certificate de participare, obligaţiuni convertibile, warante, opţiuni sau valori mobiliare sau drepturi similare, cu indicarea numărului acestora şi a drepturilor pe care le conferă;
k)denumirea, sediul principal sau sediul social şi forma juridică a fiecăreia dintre întreprinderile la care întreprinderea este asociată cu răspundere nelimitată;
l)denumirea şi sediul social al entităţii care întocmeşte situaţiile financiare consolidate ale celui mai mare grup de întreprinderi din care întreprinderea face parte în calitate de filială;
m)denumirea şi sediul social al întreprinderii care întocmeşte situaţiile financiare consolidate ale celui mai mic grup de întreprinderi din care întreprinderea face parte în calitate de filială şi care este inclus în grupul de întreprinderi menţionat la litera (l);
n)locul de unde pot fi obţinute copii ale situaţiilor financiare consolidate menţionate la literele (l) şi (m), cu condiţia ca acestea să fie disponibile;
o)propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii sau, acolo unde este cazul, distribuirea profitului sau acoperirea pierderii;
p)natura şi scopul comercial ale angajamentelor întreprinderii care nu sunt incluse în bilanţ, precum şi impactul financiar al acelor angajamente asupra întreprinderii, cu condiţia ca riscurile sau beneficiile care decurg din aceste angajamente să fie semnificative şi în măsura în care divulgarea acestor riscuri sau beneficii este necesară pentru evaluarea poziţiei financiare a întreprinderii;
q)natura şi efectele financiare ale evenimentelor semnificative care apar ulterior datei bilanţului şi care nu sunt reflectate în contul de profit şi pierdere sau în bilanţ; şi
r)tranzacţiile încheiate de întreprindere cu părţile afiliate, inclusiv suma acestor tranzacţii, natura relaţiei cu părţile afiliate şi alte informaţii referitoare la tranzacţiile care sunt necesare pentru înţelegerea poziţiei financiare a întreprinderii. Informaţiile referitoare la tranzacţii individuale pot fi agregate după natura lor, cu excepţia cazului în care sunt necesare informaţii separate pentru înţelegerea efectelor tranzacţiilor cu partea afiliată asupra poziţiei financiare a întreprinderii.
Statele membre pot permite sau impune ca numai tranzacţiile cu părţi afiliate care nu au fost încheiate în condiţii normale de piaţă să fie prezentate.
Statele membre pot permite prezentarea tranzacţiilor încheiate de unul sau mai mulţi membri ai unui grup, cu condiţia ca filialele care sunt parte la tranzacţie să fie deţinute în totalitate de un astfel de membru.
Statele membre pot permite ca întreprinderile mijlocii să limiteze prezentarea tranzacţiilor cu părţi afiliate la prezentarea tranzacţiilor încheiate cu:
(i)deţinătorii unui interes de participare în întreprindere;
(ii)întreprinderile în care întreprinderea însăşi deţine un interes de participare; şi
(iii)membrii organului administrativ, de conducere sau de supraveghere al întreprinderii.
(2)Statele membre nu au obligaţia de a aplica alineatul (1) litera (g) unei întreprinderi care este societate-mamă şi este reglementată de legislaţia lor naţională, în următoarele cazuri:
a)dacă întreprinderea în care societatea-mamă deţine un interes de participare în sensul alineatului (1) litera (g) este inclusă în situaţiile financiare consolidate întocmite de societatea-mamă respectivă sau în situaţiile financiare consolidate ale unui grup mai mare de întreprinderi conform articolului 23 alineatul (4);
b)dacă interesul de participare respectiv a fost tratat de societatea-mamă în situaţiile sale financiare anuale în conformitate cu articolul 9 alineatul (7) sau în situaţiile financiare consolidate întocmite de societatea-mamă în cauză în conformitate cu articolul 27 alineatele (1)-8).
Art. 18: Informaţii suplimentare pentru întreprinderile mari şi pentru entităţile de interes public
(1)În notele explicative la situaţiile financiare, întreprinderile mari şi entităţile de interes public prezintă, pe lângă informaţiile cerute conform articolelor 16 şi 17 şi oricăror alte dispoziţii ale prezentei directive, informaţii referitoare la următoarele aspecte:
a)cifra de afaceri netă, defalcată pe segmente de activităţi şi pe pieţe geografice, în măsura în care aceste segmente şi pieţe diferă substanţial unele faţă de altele, ţinând seama de modul de organizare a vânzării de produse şi a furnizării de servicii; şi
b)totalul onorariilor aferente exerciţiului financiar percepute de fiecare auditor statutar sau firmă de audit pentru auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi totalul onorariilor percepute de fiecare auditor statutar sau firmă de audit pentru alte servicii de asigurare, pentru servicii de consultanţă fiscală şi pentru alte servicii decât cele de audit.
(2)Statele membre pot permite ca informaţiile menţionate la alineatul (1) litera (a) să fie omise, dacă prezentarea acestora ar aduce prejudicii grave întreprinderii. Statele membre pot supune astfel de omisiuni autorizării prealabile a unei autorităţi administrative sau judecătoreşti. Orice astfel de omisiune este prezentată în notele explicative la situaţiile financiare.
(3)Statele membre pot prevedea că alineatul (1) litera (b) nu se aplică situaţiilor financiare anuale ale unei întreprinderi atunci când aceasta este inclusă în situaţiile financiare consolidate care trebuie întocmite în temeiul articolului 22, cu condiţia ca aceste informaţii să fie furnizate în notele explicative la situaţiile financiare consolidate.
Art. 19: Conţinutul raportului administratorilor
(1)Raportul administratorilor conţine o prezentare fidelă a dezvoltării şi performanţei activităţilor întreprinderii şi a poziţiei sale, precum şi o descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu care aceasta se confruntă.
Această prezentare este o analiză echilibrată şi cuprinzătoare a dezvoltării şi performanţei activităţilor întreprinderii şi a poziţiei sale, corelată cu dimensiunea şi complexitatea activităţilor.
În măsura în care este necesar pentru a înţelege dezvoltarea, performanţa sau poziţia entităţii, analiza cuprinde indicatori-cheie de performanţă financiari şi, atunci când este cazul, nefinanciari relevanţi pentru activităţile specifice, inclusiv informaţii referitoare la chestiuni de mediu şi de personal. În prezentarea analizei, raportul administratorilor conţine, atunci când este cazul, referiri şi explicaţii suplimentare privind sumele raportate în situaţiile financiare anuale.
Întreprinderile mari şi întreprinderile mici şi mijlocii, cu excepţia microîntreprinderilor, care sunt entităţi de interes public, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 litera (a), raportează informaţii privind principalele resurse necorporale şi explică în ce fel modelul de afaceri al întreprinderii depinde în mod fundamental de astfel de resurse şi în ce fel resursele respective reprezintă o sursă de creare de valoare pentru întreprindere.

(2)Raportul administratorilor oferă, de asemenea, informaţii despre:
a)dezvoltarea previzibilă a întreprinderii;
b)activităţile din domeniul cercetării şi dezvoltării;
c)în ceea ce priveşte achiziţiile de acţiuni proprii, informaţiile prevăzute la articolul 24 alineatul (2) din Directiva 2012/30/UE;
d)existenţa unor sucursale ale întreprinderii; şi
e)în ceea ce priveşte utilizarea de către întreprindere a instrumentelor financiare, dacă sunt semnificative pentru evaluarea activelor sale, a datoriilor, a poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii:
(i)obiectivele şi politicile întreprinderii în materie de management al riscului financiar, inclusiv politica de acoperire împotriva riscurilor pentru fiecare tip major de tranzacţie previzionată pentru care se utilizează contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor; şi
(ii)expunerea întreprinderii la riscul de preţ, riscul de credit, riscul de lichiditate şi la riscul fluxului de numerar.
(3)Statele membre pot scuti întreprinderile mici de obligaţia de a elabora rapoarte ale administratorilor, cu condiţia să impună ca, în notele explicative la situaţiile financiare, să fie furnizate informaţiile menţionate la articolul 24 alineatul (2) din Directiva 2012/30/UE privind achiziţionarea de către o întreprindere a acţiunilor proprii.
(4)Statele membre pot scuti întreprinderile mici şi mijlocii de obligaţia prevăzută la alineatul (1) al treilea paragraf în ceea ce priveşte informaţiile nefinanciare.
Art. 19a: Raportarea privind durabilitatea
(1)Întreprinderile mari şi întreprinderile mici şi mijlocii, cu excepţia microîntreprinderilor, care sunt entităţi de interes public, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 litera (a) includ în raportul administratorilor informaţiile necesare pentru înţelegerea impactului întreprinderii asupra aspectelor de durabilitate şi informaţiile necesare pentru înţelegerea modului în care aspectele de durabilitate afectează dezvoltarea, performanţa şi poziţia întreprinderii.
Informaţiile menţionate la primul paragraf trebuie să fie clar identificabile în raportul administratorilor, într-o secţiune specifică a raportului administratorilor.
(2)Informaţiile menţionate la alineatul (1) conţin:
a)o descriere succintă a modelului de afaceri şi a strategiei întreprinderii, inclusiv cu privire la:
(i)rezilienţa modelului de afaceri şi a strategiei întreprinderii în relaţie cu riscurile aferente aspectelor de durabilitate;
(ii)oportunităţile pentru întreprindere în legătură cu aspectele de durabilitate;
(iii)planurile întreprinderii, inclusiv acţiunile de punere în aplicare şi planurile financiare şi de investiţii conexe, pentru a se asigura că modelul său de afaceri şi strategia sa sunt compatibile cu tranziţia către o economie durabilă şi cu limitarea încălzirii globale la 1,5 °C, în conformitate cu Acordul de la Paris în temeiul Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice adoptat la 12 decembrie 2015 (denumit în continuare «Acordul de la Paris») şi cu obiectivul de realizare a neutralităţii climatice până în 2050, astfel cum este stabilit în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului (*8), precum şi, după caz, expunerea întreprinderii la activităţi legate de cărbune, petrol şi gaze;
(*8)Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralităţii climatice şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 şi (UE) 2018/1999 («Legea europeană a climei») (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).
(iv)modul în care modelul de afaceri şi strategia întreprinderii ţin seama de interesele părţilor interesate ale întreprinderii şi de impactul întreprinderii asupra aspectelor de durabilitate;
(v)modul în care strategia întreprinderii a fost pusă în aplicare în ceea ce priveşte aspectele de durabilitate;
b)o descriere a obiectivelor cu termene precise legate de aspecte de durabilitate stabilite de întreprindere, inclusiv, după caz, a obiectivelor absolute de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cel puţin pentru 2030 şi 2050, o descriere a progreselor înregistrate de întreprindere în vederea atingerii obiectivelor respective şi o declaraţie din care să reiasă dacă obiectivele întreprinderii legate de factorii de mediu se bazează pe dovezi ştiinţifice concludente;
c)o descriere a rolului organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere în ceea ce priveşte aspectele de durabilitate, precum şi a cunoştinţelor de specialitate şi a competenţelor acestora pentru a îndeplini rolul respectiv sau a accesului organelor respective la astfel de cunoştinţe de specialitate şi de competenţe;
d)o descriere a politicilor întreprinderii în ceea ce priveşte aspectele de durabilitate;
e)informaţii despre existenţa unor sisteme de stimulente privind aspectele de durabilitate puse la dispoziţia membrilor organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere;
f)o descriere:
(i)a procesului de diligenţă necesară pus în aplicare de întreprindere în ceea ce priveşte aspectele de durabilitate şi, după caz, în conformitate cu cerinţele Uniunii aplicabile întreprinderilor de a desfăşura un proces de diligenţă necesară;
(ii)a principalului impact negativ real sau potenţial legat de operaţiunile proprii ale întreprinderii şi de lanţul său valoric, inclusiv de produsele şi serviciile sale, de relaţiile sale de afaceri şi de lanţul său de aprovizionare, a acţiunilor întreprinse pentru a identifica şi monitoriza impactul respectiv şi alte efecte negative pe care întreprinderea trebuie să le identifice în temeiul altor cerinţe ale Uniunii privind desfăşurarea de către întreprinderi a unui proces de diligenţă necesară;
(iii)a oricăror acţiuni întreprinse de întreprindere pentru a preveni, a atenua, a remedia sau a pune capăt impactului negativ real sau potenţial, precum şi a rezultatului unor astfel de acţiuni;
g)o descriere a principalelor riscuri pentru întreprindere aferente aspectelor de durabilitate, inclusiv o descriere a principalelor relaţii de dependenţă a întreprinderii de astfel de aspecte, precum şi a modului în care întreprinderea gestionează riscurile respective;
h)indicatorii relevanţi pentru prezentările de informaţii menţionate la literele (a)-(g).
Întreprinderile raportează procesul desfăşurat pentru identificarea informaţiilor pe care le-au inclus în raportul administratorilor în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol. Informaţiile enumerate la primul paragraf de la prezentul alineat includ informaţii referitoare la orizonturi pe termen scurt, mediu şi lung, după caz.
(3)Dacă este cazul, informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) conţin informaţii cu privire la propriile operaţiuni ale întreprinderii şi la lanţul său valoric, inclusiv la produsele şi serviciile sale, la relaţiile sale de afaceri şi lanţul său de aprovizionare.
În primii trei ani de aplicare a măsurilor care urmează să fie adoptate de statele membre în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European şi a Consiliului (*9) şi în cazul în care nu sunt disponibile toate informaţiile necesare privind lanţul valoric al întreprinderii, întreprinderea explică eforturile depuse pentru a obţine informaţiile necesare privind lanţul său valoric, motivele pentru care nu au putut fi obţinute toate informaţiile necesare şi planurile sale pentru a obţine informaţiile necesare în viitor.
(*9)Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 decembrie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 537/2014, a Directivei 2004/109/CE, a Directivei 2006/43/CE şi a Directivei 2013/34/UE în ceea ce priveşte raportarea privind durabilitatea de către întreprinderi (JO L 322, 16.12.2022, p. 15).
Dacă este cazul, informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) conţin, de asemenea, trimiteri la alte informaţii incluse în raportul administratorilor în conformitate cu articolul 19 şi la sumele raportate în situaţiile financiare anuale, precum şi explicaţii suplimentare cu privire la acestea.
Statele membre pot permite ca informaţiile referitoare la evoluţiile iminente sau aspectele în curs de negociere să fie omise în cazuri excepţionale în care, potrivit avizului justificat în mod corespunzător al membrilor organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere, care acţionează în limitele competenţelor conferite de dreptul intern şi poartă o răspundere colectivă pentru avizul respectiv, prezentarea acestor informaţii ar aduce prejudicii grave poziţiei comerciale a întreprinderii, cu condiţia ca astfel de omisiuni să nu împiedice înţelegerea corectă şi echilibrată a dezvoltării, a performanţei şi a poziţiei întreprinderii şi a impactului activităţii sale.
(4)Întreprinderile raportează informaţiile menţionate la alineatele (1)-(3) de la prezentul articol în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b.
(5)Conducerea întreprinderii informează în consecinţă reprezentanţii lucrătorilor la nivelul corespunzător şi discută cu aceştia despre informaţiile relevante şi mijloacele de obţinere şi de verificare a informaţiilor privind durabilitatea. Opinia reprezentanţilor lucrătorilor se comunică, după caz, organelor de administraţie, de conducere sau de supraveghere relevante.
(6)Prin derogare de la alineatele (2)-(4) de la prezentul articol şi fără a aduce atingere alineatelor (9) şi (10) de la prezentul articol, întreprinderile mici şi mijlocii menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, instituţiile mici şi cu un grad redus de complexitate definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 145 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, întreprinderile de asigurare captive definite la articolul 13 punctul 2 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*10) şi întreprinderile de reasigurare captive definite la articolul 13 punctul 5 din directiva menţionată îşi pot limita raportarea privind durabilitatea la următoarele informaţii:
(*10)Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
a)o descriere succintă a modelului şi strategiei de afaceri ale întreprinderii;
b)o descriere a politicilor întreprinderii în ceea ce priveşte aspectele de durabilitate;
c)principalele efecte negative reale sau potenţiale ale întreprinderii asupra aspectelor de durabilitate şi orice acţiuni întreprinse pentru a identifica, monitoriza, preveni, atenua sau remedia astfel de efecte negative reale sau potenţiale;
d)principalele riscuri pentru întreprindere aferente aspectelor de durabilitate şi modul în care întreprinderea gestionează riscurile respective;
e)indicatorii-cheie necesari pentru prezentările de informaţii menţionate la literele (a)-(d).
Întreprinderile mici şi mijlocii, instituţiile mici şi cu un grad redus de complexitate şi întreprinderile de asigurare şi de reasigurare captive care se bazează pe derogarea menţionată la primul paragraf raportează în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea pentru întreprinderile mici şi mijlocii menţionate la articolul 29c.
(7)Pentru exerciţiile financiare care încep înainte de 1 ianuarie 2028, prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, întreprinderile mici şi mijlocii care sunt entităţi de interes public, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 litera (a), pot decide să nu includă în raportul administratorilor informaţiile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol. În astfel de cazuri, întreprinderea indică totuşi pe scurt în raportul administratorilor motivul pentru care nu a fost furnizată raportarea privind durabilitatea.
(8)Se consideră că întreprinderile care îndeplinesc cerinţele prevăzute la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol şi întreprinderile care se bazează pe derogarea prevăzută la alineatul (6) de la prezentul articol au respectat cerinţa prevăzută la articolul 19 alineatul (1) al treilea paragraf.
(9)Dacă condiţiile prevăzute la al doilea paragraf de la prezentul alineat sunt îndeplinite, o întreprindere care este filială este scutită de obligaţiile prevăzute la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol (denumită în continuare «filială scutită») în cazul în care întreprinderea respectivă şi filialele sale sunt incluse în raportul consolidat al administratorilor al unei societăţi-mamă, întocmit în conformitate cu articolele 29 şi 29a. O întreprindere care este filială a unei societăţi-mamă stabilite într-o ţară terţă este, de asemenea, scutită de obligaţiile prevăzute la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol în cazul în care întreprinderea respectivă şi filialele sale sunt incluse în raportarea consolidată privind durabilitatea a societăţii-mamă stabilite într-o ţară terţă şi în cazul în care respectiva raportare consolidată privind durabilitatea este realizată în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b sau într-un mod echivalent cu respectivele standarde de raportare privind durabilitatea, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu un act de punere în aplicare privind echivalarea standardelor de raportare privind durabilitatea adoptat în temeiul articolului 23 alineatul (4) al treilea paragraf din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*11).
(*11)Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 390, 31.12.2004, p. 38).
Scutirea prevăzută la primul paragraf se aplică în următoarele condiţii:
a)raportul administratorilor al filialei scutite conţine toate informaţiile următoare:
(i)denumirea şi sediul social ale societăţii-mamă care raportează informaţii la nivel de grup în conformitate cu prezentul articol sau într-un mod echivalent cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b din prezenta directivă, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu un act de punere în aplicare privind echivalarea standardelor de raportare privind durabilitatea adoptat în temeiul articolului 23 alineatul (4) din Directiva 2004/109/CE;
(ii)linkurile către raportul consolidat al administratorilor al societăţii-mamă sau, după caz, către raportarea consolidată privind durabilitatea a societăţii-mamă, astfel cum se menţionează la primul paragraf de la prezentul alineat, şi către opinia de asigurare menţionată la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) din prezenta directivă sau către opinia de asigurare menţionată la litera (b) de la prezentul paragraf;
(iii)faptul că întreprinderea este scutită de obligaţiile prevăzute la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol;
b)dacă societatea-mamă menţionată este stabilită într-o ţară terţă, raportarea sa consolidată privind durabilitatea şi opinia de asigurare cu privire la raportarea consolidată privind durabilitatea, elaborată de una sau mai multe persoane sau firme autorizate să emită o opinie cu privire la asigurarea raportării privind durabilitatea în temeiul dreptului aplicabil respectivei societăţi-mamă, se publică în conformitate cu articolul 30 din prezenta directivă şi cu dreptul statului membru sub incidenţa căreia intră filiala scutită;
c)în cazul în care societatea-mamă este stabilită într-o ţară terţă, informaţiile prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European şi al Consiliului (*12), care acoperă activităţile desfăşurate de filiala scutită stabilită în Uniune şi de filialele sale, sunt incluse în raportul administratorilor al filialei scutite sau în raportarea consolidată privind durabilitatea efectuată de societatea-mamă stabilită într-o ţară terţă.
(*12)Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investiţiile durabile şi de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13).
Statul membru al cărui drept intern se aplică filialei scutite poate solicita ca raportul consolidat al administratorilor sau, după caz, raportul consolidat privind durabilitatea al societăţii-mamă să fie publicat într-o limbă pe care o acceptă statul membru respectiv şi ca orice traducere necesară într-o astfel de limbă să fie pusă la dispoziţie. Orice traducere necertificată include o declaraţie în acest sens.
Întreprinderile care sunt scutite de obligaţia de a întocmi un raport al administratorilor în temeiul articolului 37 nu au obligaţia de a furniza informaţiile menţionate la al doilea paragraf litera (a) punctele (i)-(iii) de la prezentul alineat, cu condiţia ca întreprinderile respective să publice raportul consolidat al administratorilor în conformitate cu articolul 37.
În sensul primului paragraf de la prezentul alineat şi în cazul în care se aplică articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituţiile de credit menţionate la articolul 1 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din prezenta directivă care sunt afiliate în mod permanent unui organism central care le supraveghează în condiţiile prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt tratate ca filiale ale respectivului organism central.
În sensul primului paragraf de la prezentul alineat, întreprinderile de asigurare menţionate la articolul 1 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din prezenta directivă care fac parte dintr-un grup pe baza unor relaţii financiare, astfel cum se menţionează la articolul 212 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) din Directiva 2009/138/CE, şi care fac obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a)-(c) din directiva menţionată sunt tratate ca filiale ale societăţii-mamă a grupului respectiv.
(10)Scutirea prevăzută la alineatul (9) se aplică şi entităţilor de interes public care sunt supuse cerinţelor prezentului articol, cu excepţia întreprinderilor mari care sunt entităţi de interes public definite la articolul 2 punctul (1) litera (a) din prezenta directivă.

Art. 20: Declaraţia privind guvernanţa corporativă
(1)Întreprinderile menţionate la articolul 2 punctul 1 litera (a) includ în raportul administratorilor o declaraţie de guvernanţă corporativă. Această declaraţie se include ca o secţiune specifică a raportului administratorilor şi conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)o trimitere la elementele următoare, după caz:
(i)codul de guvernanţă corporativă care se aplică entităţii,
(ii)codul de guvernanţă corporativă pe care întreprinderea a decis să îl aplice voluntar,
(iii)toate informaţiile relevante cu privire la practicile de guvernanţă corporativă aplicate în plus faţă de cerinţele dreptului intern.
Atunci când se face trimitere la unul dintre codurile de guvernanţă corporativă menţionate la punctul (i) sau (ii), întreprinderea indică totodată locul unde sunt disponibile public textele pertinente. Atunci când se face trimitere la informaţiile de la punctul (iii), întreprinderea face publice detaliile practicilor sale de guvernanţă corporativă;
b)în măsura în care, potrivit dreptului intern, întreprinderea se abate de la unul dintre codurile de guvernanţă corporativă menţionate la litera (a) punctele (i) sau (ii), o explicaţie a acesteia privind părţile din cod pe care nu le aplică şi motivele neaplicării; dacă întreprinderea a decis să nu facă trimitere la niciuna din dispoziţiile unui cod de guvernanţă corporativă menţionat la litera (a) punctele (i) sau (ii), motivele acestei decizii;
c)o descriere a principalelor caracteristici ale sistemelor de control intern şi de gestionare a riscurilor, în relaţie cu procesul de raportare financiară;
d)informaţiile cerute conform articolului 10 alineatul (1) literele (c), (d), (f), (h) şi (i) din Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare (1), atunci când întreprinderea intră sub incidenţa acestei directive;
(1)JO L 142, 30.4.2004, p. 12.
e)cu excepţia cazului în care informaţiile sunt prevăzute în totalitate în dreptul intern, o descriere a modului de desfăşurare şi a principalelor competenţe ale adunării generale a acţionarilor, precum şi o descriere a drepturilor acţionarilor şi a modalităţilor de exercitare a acestora; şi
f)structura şi modul de funcţionare ale organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere şi ale comitetelor acestora.
g)o descriere a politicii de diversitate aplicate în ceea ce priveşte organele de administraţie, de conducere şi de supraveghere ale întreprinderii referitor la aspecte de gen şi la alte aspecte, cum ar fi vârsta, dizabilităţile sau educaţia şi experienţa profesională, obiectivele respectivei politici de diversitate, modul în care a fost pusă în aplicare şi rezultatele obţinute în perioada de raportare. Dacă nu se aplică o astfel de politică, declaraţia trebuie să conţină o explicaţie în acest sens.
Se consideră că întreprinderile care intră sub incidenţa articolului 19a au respectat obligaţia prevăzută la primul paragraf litera (g) de la prezentul alineat în cazul în care includ informaţiile prevăzute la litera respectivă în raportarea lor privind durabilitatea şi dacă este inclusă o trimitere cu privire la acest lucru în declaraţia privind guvernanţa corporativă.

(2)Statele membre pot permite ca informaţiile cerute conform alineatului (1) al prezentului articol să figureze:
a)într-un raport separat publicat împreună cu raportul administratorilor în conformitate cu dispoziţiile articolului 30; fie
b)într-un document publicat pe site-ul internet al întreprinderii şi care să fie menţionat în raportul administratorilor.
Respectivul raport separat sau document menţionat la litera (a) şi, respectiv, (b) poate, de asemenea, să facă trimitere la raportul administratorilor în cazul în care informaţiile cerute conform alineatului (1) litera (d) de la prezentul articol sunt incluse în acesta din urmă.
(3)Auditorul statutar sau firma de audit îşi exprimă, în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf, un aviz referitor la informaţiile pregătite în temeiul alineatului (1) literele (c) şi (d) de la prezentul articol şi verifică dacă au fost prezentate informaţiile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b), (e), (f) şi (g) de la prezentul articol.

(4)Statele membre pot excepta întreprinderile menţionate la alineatul (1) care au emis numai alte titluri decât acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE, de la aplicarea dispoziţiilor alineatului (1) literele (a), (b), (e), (f) şi (g) de la prezentul articol, cu excepţia cazului în care aceste întreprinderi au emis acţiuni care sunt tranzacţionate în cadrul unui sistem multilateral de tranzacţionare, în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 15 din Directiva 2004/39/CE.
(5)Fără a se aduce atingere articolului 40, alineatul (1) litera (g) nu se aplică întreprinderilor mici şi mijlocii.

Art. 21: Domeniul de aplicare al situaţiilor financiare consolidate şi al rapoartelor
În aplicarea prezentului capitol, o societate-mamă şi toate filialele sale sunt întreprinderi care trebuie consolidate, în cazul în care societatea-mamă este o întreprindere căreia i se aplică măsurile de coordonare prevăzute la articolul 1 alineatul (1) din prezenta directivă.
Art. 22: Obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate
(1)Statele membre impun oricărei întreprinderi reglementate de dreptul lor intern obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor dacă întreprinderea respectivă (societatea-mamă):
a)deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor într-o altă întreprindere (filială);
b)are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administraţie, de conducere sau de supraveghere ale unei alte întreprinderi (filiale) şi este simultan acţionar sau asociat al acesteia;
c)are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra unei întreprinderi (filiale) al cărei acţionar sau asociat este, în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză sau al unei clauze din actul constitutiv sau din statutul întreprinderii în cauză, dacă dreptul intern aplicabil filialei permite ca aceasta să fie supusă unor astfel de contracte sau clauze.
Statele membre pot să nu impună ca societatea-mamă să fie acţionar sau asociat al filialei sale. Statele membre ale căror legislaţii nu prevăd astfel de contracte sau clauze nu sunt obligate să aplice această dispoziţie; fie
d)este acţionar sau asociat al unei întreprinderi şi:
(i)majoritatea membrilor organelor de administraţie, de conducere sau de supraveghere ale întreprinderii (filialei) respective care au îndeplinit aceste funcţii în cursul exerciţiului financiar curent, în cursul exerciţiului precedent şi până la momentul întocmirii situaţiilor financiare consolidate, au fost numiţi doar ca urmare a exercitării drepturilor sale de vot; fie
(ii)deţine singură controlul asupra majorităţii drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor la entitatea respectivă, ca urmare a unui acord încheiat cu alţi acţionari sau asociaţi ai întreprinderii (filialei). Statele membre pot adopta dispoziţii mai detaliate privind forma şi conţinutul acestor acorduri.
Statele membre impun cel puţin reglementările de la punctul (ii). Statele membre pot condiţiona aplicarea literei (i) de cerinţa ca drepturile de vot să reprezinte cel puţin 20 % din total.
Cu toate acestea, litera (i) nu se aplică dacă o parte terţă deţine drepturile menţionate la litera (a), (b) sau (c) în ceea ce priveşte întreprinderea respectivă.
(2)Pe lângă cazurile menţionate la alineatul (1), statele membre pot impune oricărei întreprinderi reglementate de dreptul lor intern obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor, în cazul în care:
a)respectiva întreprindere (societatea-mamă) deţine puterea de a exercita sau exercită efectiv o influenţă dominantă sau controlul asupra unei alte întreprinderi (filială); fie
b)respectiva întreprindere (societatea-mamă) şi o altă întreprindere (filială) au o bază comună de gestionare, asigurată de societatea-mamă.
(3)În aplicarea alineatului (1) literele (a), (b) şi (d), drepturile de vot şi drepturile de numire sau de revocare ale oricărei alte filiale, precum şi cele ale oricărei persoane care acţionează în nume propriu, dar în contul societăţii-mamă sau al unei alte filiale, se adaugă la cele ale societăţii-mamă.
(4)În aplicarea alineatului (1) literele (a), (b) şi (d), dintre drepturile menţionate la alineatul (3) se elimină drepturile:
a)aferente acţiunilor deţinute în contul unei persoane care nu este nici societatea-mamă, nici o filială a acesteia; fie
b)aferente acţiunilor
(i)deţinute ca garanţie, cu condiţia ca aceste drepturi să fie exercitate în conformitate cu instrucţiunile primite, sau
(ii)deţinute pentru acordarea unor împrumuturi ca parte a activităţilor obişnuite, cu condiţia ca drepturile de vot să fie exercitate în interesul persoanei care oferă garanţia.
(5)În aplicarea alineatului (1) literele (a) şi (d), numărul total al drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor în filială se reduce cu numărul drepturilor de vot aferente acţiunilor deţinute de întreprinderea în cauză, de către o filială a acesteia sau de către o persoană care acţionează în nume propriu, dar în contul acelor întreprinderi.
(6)Fără a aduce atingere articolului 23 alineatul (9), o societate-mamă şi toate filialele sale sunt întreprinderi care trebuie consolidate, indiferent de locul unde sunt situate sediile sociale ale filialelor.
(7)Fără a aduce atingere prezentului articol şi articolelor 21 şi 23, un stat membru poate impune oricărei întreprinderi reglementate de dreptul său intern obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor, dacă:
a)întreprinderea în cauză şi una sau mai multe alte întreprinderi cu care nu are legături în înţelesul alineatului (1) sau (2) au o bază comună de gestionare, în temeiul:
(i)unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză, sau
(ii)actului constitutiv sau statutului acestor alte întreprinderi; fie
b)organele de administraţie, de conducere sau de supraveghere ale întreprinderii în cauză şi ale uneia sau mai multor altor întreprinderi cu care nu are legături în înţelesul alineatului (1) sau (2) sunt formate în majoritate din aceleaşi persoane aflate în funcţie în cursul exerciţiului financiar şi până la întocmirea situaţiilor financiare consolidate.
(8)Atunci când un stat membru exercită opţiunea prevăzută la alineatul (7), întreprinderile menţionate la alineatul respectiv, împreună cu toate filialele lor, se consolidează dacă una sau mai multe dintre aceste întreprinderi sunt constituite în una dintre formele de întreprinderi enumerate în anexa I sau în anexa II.
(9)Alineatul (6) de la prezentul articol, articolul 23 alineatele (1), (2), (9) şi (10) şi articolele 24-29 se aplică situaţiilor financiare consolidate şi raportului consolidat al administratorilor, menţionate la alineatul (7) din prezentul articol, sub rezerva următoarelor modificări:
a)trimiterile la societatea-mamă se interpretează ca trimiteri la toate întreprinderile specificate la alineatul (7) de la prezentul articol; şi
b)fără a aduce atingere articolului 24 alineatul (3), elementele "capital", "primă de emisiune", "rezervă din reevaluare", "rezerve", "rezultat reportat" şi "profitul sau pierderea exerciţiului financiar", care trebuie incluse în situaţiile financiare consolidate, reprezintă sumele totale care pot fi atribuite fiecăreia dintre întreprinderile menţionate la alineatul (7) de la prezentul articol.
Art. 23: Exceptări de la obligaţia de consolidare
(1)Grupurile mici sunt exceptate de la obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor, cu excepţia cazului în care una dintre întreprinderile afiliate este o entitate de interes public.
(2)Statele membre pot excepta grupurile mijlocii de la obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor, cu excepţia cazului în care una dintre întreprinderile afiliate este o entitate de interes public.
(3)Prin derogare de la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, statele membre scutesc de obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor orice societate-mamă ("întreprinderea scutită") reglementată de dreptul lor intern, care este ea însăşi o filială, inclusiv o entitate de interes public, cu excepţia cazului în care această entitate de interes public intră sub incidenţa articolului 2 punctul 1 litera (a), şi a cărei societate-mamă este reglementată de dreptul intern al unui stat membru, în următoarele cazuri:
a)societatea-mamă a întreprinderii scutite deţine toate acţiunile întreprinderii scutite. În acest sens, nu se iau în considerare acţiunile la întreprinderea scutită deţinute de membrii organelor sale de administraţie, de conducere sau de supraveghere, în temeiul unei obligaţii legale sau prevăzute în actul constitutiv sau în statut; fie
b)societatea-mamă a întreprinderii scutite deţine 90 % sau mai mult din acţiunile întreprinderii scutite, iar restul acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii scutite au aprobat exceptarea.
(4)Exceptările prevăzute la alineatul (3) îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)entitatea scutită şi, fără a aduce atingere alineatului (9), toate filialele sale sunt consolidate în situaţiile financiare ale unui grup mai mare de întreprinderi, a cărui societate-mamă este reglementată de dreptul intern al unui stat membru;
b)situaţiile financiare consolidate menţionate la litera (a) şi raportul consolidat al administratorilor al grupului mai mare de întreprinderi se întocmesc de societatea-mamă a grupului în cauză, în conformitate cu dreptul intern al statului membru sub incidenţa căruia intră societatea-mamă respectivă, în conformitate cu prezenta directivă, cu excepţia cerinţelor prevăzute la articolul 29a, sau în conformitate cu standardele internaţionale de contabilitate adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002;

c)în ceea ce priveşte întreprinderea scutită, se publică următoarele documente, în modul prevăzut de dreptul intern al statului membru sub incidenţa căruia intră întreprinderea scutită, în conformitate cu articolul 30:
(i)situaţiile financiare consolidate menţionate la litera (a) şi raportul consolidat al administratorilor menţionat la litera (b),
(ii)raportul de audit şi
(iii)dacă este cazul, documentul anexat menţionat la alineatul (6).
Statul membru în cauză poate impune publicarea documentelor prevăzute la punctele (i), (ii) şi (iii) în limba sa oficială şi certificarea traducerii;
d)notele explicative la situaţiile financiare anuale ale întreprinderii scutite prezintă:
(i)denumirea şi sediul social ale societăţii-mamă care întocmeşte situaţiile financiare consolidate menţionate la litera (a); şi
(ii)scutirea de la obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor.
(5)În cazurile care nu intră sub incidenţa alineatului (3), fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) şi (3) de la prezentul articol, statele membre pot scuti de obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor orice societate-mamă (întreprinderea scutită) reglementată de dreptul lor intern, care este ea însăşi o filială, inclusiv o entitate de interes public, cu excepţia cazului în care această entitate de interes public intră sub incidenţa articolului 2 punctul 1 litera (a), şi a cărei societate-mamă este reglementată de dreptul intern al unui stat membru, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la alineatul (4) şi dacă:
a)acţionarii sau asociaţii întreprinderii scutite care deţin un procent minim din capitalul subscris al întreprinderii în cauză nu au solicitat întocmirea situaţiilor financiare consolidate cu cel puţin şase luni înainte de încheierea exerciţiului financiar;
b)procentul minim menţionat la litera (a) nu depăşeşte următoarele limite:
(i)10 % din capitalul subscris în cazul societăţilor comerciale pe acţiuni şi al societăţilor în comandită pe acţiuni; şi
(ii)20 % din capitalul subscris în cazul altor tipuri de întreprinderi;
c)statele membre nu supun scutirea:
(i)condiţiei ca societatea-mamă care a întocmit situaţiile financiare consolidate menţionate la alineatul (4) litera (a) să fie reglementată de dreptul intern al statului membru care acordă scutirea, sau
(ii)unor condiţii legate de pregătirea şi auditarea situaţiilor financiare respective.
(6)Statele membre pot condiţiona scutirile prevăzute la alineatele (3) şi (5) de furnizarea unor informaţii suplimentare, în conformitate cu prezenta directivă, în situaţiile financiare consolidate menţionate la alineatul (4) litera (a) sau într-un document anexat acestora, dacă informaţiile în cauză sunt solicitate întreprinderilor reglementate de dreptul intern al statului membru respectiv şi care sunt obligate să întocmească situaţii financiare consolidate şi se află în aceeaşi situaţie.
(7)Alineatele (3)-(6) se aplică fără a aduce atingere legislaţiei statelor membre referitoare la întocmirea situaţiilor financiare consolidate sau a raportului consolidat al administratorilor, dacă aceste documente sunt necesare:
a)pentru informarea salariaţilor sau a reprezentanţilor acestora; fie
b)la solicitarea unei autorităţi administrative sau judecătoreşti în scopuri proprii.
(8)De asemenea, fără a aduce atingere alineatelor (1), (2), (3) şi (5) de la prezentul articol, un stat membru care acordă scutiri în temeiul alineatelor (3) şi (5) de la prezentul articol poate scuti de obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor orice societate-mamă (întreprinderea scutită) reglementată în dreptul său intern care este ea însăşi o filială a unei societăţi-mamă, inclusiv o entitate de interes public, cu excepţia cazului în care această entitate de interes public intră sub incidenţa articolului 2 punctul 1 litera (a), a cărei societate mamă nu este reglementată de dreptul intern al unui stat membru dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)întreprinderea scutită şi, fără a aduce atingere alineatului (9), toate filialele sale sunt consolidate în situaţiile financiare ale unui grup mai mare de întreprinderi;
b)situaţiile financiare consolidate menţionate la litera (a) şi, dacă este cazul, raportul consolidat al administratorilor sunt întocmite:
(i)în conformitate cu prezenta directivă, cu excepţia cerinţelor prevăzute la articolul 29a,

(ii)în conformitate cu standardele internaţionale de contabilitate adoptate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002,
(iii)într-un mod echivalent cu situaţiile financiare consolidate şi rapoartele consolidate ale administratorilor întocmite în conformitate cu prezenta directivă, cu excepţia cerinţelor prevăzute la articolul 29a, sau

(iv)într-un mod echivalent cu standardele internaţionale de contabilitate, stabilite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1569/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de instituire a unui mecanism pentru determinarea echivalenţei standardelor de contabilitate aplicate de emitenţi de valori mobiliare din ţări terţe, în conformitate cu Directivele 2003/71/CE şi 2004/109/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului (1);
(1)JO L 340, 22.12.2007, p. 66.
c)situaţiile financiare consolidate menţionate la litera (a) au fost auditate de unul sau mai mulţi auditori statutari sau de una sau mai multe firme de audit, autorizate în acest sens în conformitate cu dreptul intern sub incidenţa căruia intră întreprinderea care le-a întocmit.
Alineatul (4) literele (c) şi (d) şi alineatele (5), (6) şi (7) se aplică.
(9)O întreprindere, inclusiv o entitate de interes public, poate fi exclusă din situaţiile financiare consolidate dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a)cazurile extrem de rare în care informaţiile necesare pentru întocmirea situaţiilor financiare consolidate în conformitate cu prezenta directivă nu pot fi obţinute fără cheltuieli disproporţionate sau întârzieri nejustificate;
b)acţiunile sau părţile sociale ale întreprinderii în cauză sunt deţinute exclusiv în vederea vânzării lor ulterioare; fie
c)restricţiile severe pe termen lung creează mari dificultăţi pentru:
(i)exercitarea de către societatea-mamă a drepturilor sale asupra activelor sau conducerii întreprinderii în cauză; fie
(ii)exercitarea conducerii unificate a întreprinderii în cauză, dacă aceasta se găseşte în una dintre relaţiile definite la articolul 22 alineatul (7).
(10)Fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (1) litera (b), articolului 21 şi alineatelor (1) şi (2) din prezentul articol, o societate-mamă, inclusiv o entitate de interes public, este scutită de obligaţia impusă la articolul 22 dacă:
a)are numai filiale care nu prezintă semnificaţie nici la nivel individual, nici la nivel colectiv; fie
b)toate filialele sale pot fi excluse din consolidare în temeiul alineatului (9) din prezentul articol.
Art. 24: Întocmirea situaţiilor financiare consolidate
(1)Capitolele 2 şi 3 se aplică în privinţa situaţiilor financiare consolidate, ţinând cont de ajustările esenţiale care decurg din caracteristicile specifice ale situaţiilor financiare consolidate comparativ cu situaţiile financiare anuale.
(2)Activele şi datoriile întreprinderilor incluse în consolidare se încorporează în totalitate în bilanţul consolidat.
(3)Valorile contabile ale acţiunilor sau părţilor sociale în capitalul întreprinderilor incluse în consolidare se compensează cu proporţia pe care o reprezintă în capitalul şi rezervele acestor întreprinderi, astfel:
a)cu excepţia acţiunilor sau părţilor sociale în capitalul societăţii-mamă, deţinute fie de societatea-mamă, fie de o altă întreprindere inclusă în consolidare, care sunt tratate ca acţiuni sau părţi sociale proprii în conformitate cu capitolul 3, compensarea se efectuează pe baza valorilor contabile existente la data la care întreprinderile în cauză sunt incluse în consolidare pentru prima dată. În măsura posibilului, diferenţele rezultate din această compensare se înregistrează direct la elementele din bilanţul consolidat care au o valoare superioară sau inferioară valorii lor contabile;
b)statele membre pot permite sau impune compensarea pe baza valorilor activelor şi datoriilor identificabile la data achiziţiei acţiunilor sau părţilor sociale sau, în cazul în care achiziţia are loc în două sau mai multe etape, la data la care întreprinderea a devenit o filială;
c)orice diferenţă rămasă după aplicarea literei (a) sau rezultată din aplicarea literei (b) se prezintă ca fond comercial în bilanţul consolidat;
d)metodele utilizate pentru calcularea valorii fondului comercial şi orice modificări semnificative ale acestei valori în raport cu exerciţiul financiar precedent sunt prezentate în notele explicative la situaţiile financiare;
e)dacă un stat membru autorizează compensarea între fondul comercial pozitiv şi cel negativ, în notele explicative la situaţiile financiare se include o analiză a fondului comercial;
f)fondul comercial negativ poate fi transferat în contul de profit şi pierdere consolidat, dacă un asemenea tratament este conform cu principiile prevăzute în capitolul 2.
(4)În cazul în care acţiunile sau părţile sociale în filialele incluse în consolidare sunt deţinute de alte persoane decât filialele respective, suma atribuibilă acestor acţiuni sau părţi sociale se prezintă separat în bilanţul consolidat la elementul "interese care nu controlează".
(5)Veniturile şi cheltuielile întreprinderilor incluse în consolidare se încorporează în totalitate în contul de profit şi pierdere consolidat.
(6)Suma oricărui profit sau oricărei pierderi atribuibile acţiunilor sau părţilor sociale menţionate la alineatul (4) se prezintă separat în contul de profit şi pierdere consolidat la elementul "Profitul sau pierderea aferent(ă) intereselor care nu controlează".
(7)Situaţiile financiare consolidate prezintă activele, datoriile, poziţia financiară şi profiturile sau pierderile întreprinderilor incluse în consolidare ca şi cum acestea ar fi o singură întreprindere. În special, se elimină din situaţiile financiare consolidate următoarele:
a)datoriile şi creanţele dintre întreprinderi;
b)veniturile şi cheltuielile aferente operaţiunilor efectuate între întreprinderi; şi
c)profiturile şi pierderile rezultate din operaţiuni efectuate între întreprinderi şi care sunt incluse în valoarea contabilă a activului.
(8)Situaţiile financiare consolidate se întocmesc la aceeaşi dată ca situaţiile financiare anuale ale societăţii-mamă.
Cu toate acestea, statele membre pot să permită sau să impună întocmirea situaţiilor financiare consolidate la o altă dată, pentru a ţine cont de data bilanţului celor mai multe sau celor mai importante dintre întreprinderile incluse în consolidare, cu condiţia:
a)ca acest fapt să fie prezentat şi justificat în notele explicative la situaţiile financiare consolidate;
b)să fie luate în considerare sau prezentate evenimentele importante legate de activele şi datoriile, de poziţia financiară şi de profitul sau pierderea întreprinderii incluse în consolidare, care au intervenit între data bilanţului întreprinderii respective şi data bilanţului consolidat; şi
c)dacă data bilanţului unei întreprinderi precede sau este ulterioară datei bilanţului consolidat cu mai mult de trei luni, întreprinderea în cauză să fie consolidată pe baza unor situaţii financiare interimare întocmite la data bilanţului consolidat.
(9)În cazul în care componenţa întreprinderilor incluse în consolidare s-a modificat semnificativ în cursul exerciţiului financiar, situaţiile financiare consolidate cuprind informaţii care să dea sens comparaţiei dintre seturile succesive de situaţii financiare consolidate. Această obligaţie poate fi îndeplinită prin întocmirea unui bilanţ comparativ ajustat şi a unui cont de profit şi pierdere comparativ ajustat.
(10)Activele şi datoriile cuprinse în situaţiile financiare consolidate se evaluează prin metode uniforme şi în conformitate cu capitolul 2.
(11)O întreprindere care întocmeşte situaţii financiare consolidate aplică aceleaşi metode de evaluare ca pentru situaţiile financiare anuale proprii. Cu toate acestea, statele membre pot permite sau impune utilizarea altor metode de evaluare, conforme cu capitolul 2, în situaţiile financiare consolidate. Dacă se face uz de această derogare, acest lucru este prezentat şi justificat în notele explicative la situaţiile financiare consolidate.
(12)Dacă activele şi datoriile cuprinse în situaţiile financiare consolidate au fost evaluate de întreprinderile incluse în consolidare prin metode diferite de cele utilizate în scopul consolidării, aceste active şi datorii se evaluează din nou conform metodelor utilizate pentru consolidare. În cazuri excepţionale, sunt permise derogări de la această cerinţă. Orice astfel de derogări se prezintă şi se justifică în notele explicative la situaţiile financiare consolidate.
(13)Soldurile impozitelor amânate sunt recunoscute în consolidare dacă, în viitorul previzibil, este probabil să apară o cheltuială cu impozitul pentru una dintre întreprinderile incluse în consolidare.
(14)Dacă activele cuprinse în situaţiile financiare consolidate au făcut obiectul unor ajustări de valoare exclusiv în scop fiscal, acestea se încorporează în situaţiile financiare consolidate doar după eliminarea ajustărilor respective.
Art. 25: Combinări de întreprinderi în cadrul unui grup
(1)Statele membre pot permite sau impune ca valorile contabile ale acţiunilor sau părţilor sociale deţinute în capitalul unei întreprinderi incluse în consolidare să fie compensate numai cu procentul de capital corespunzător, cu condiţia ca întreprinderile care au realizat combinarea să fie controlate de aceeaşi parte, atât înainte, cât şi după realizarea combinării, şi ca acest control să nu fie tranzitoriu.
(2)Orice diferenţă rezultată din aplicarea alineatului (1) se adaugă la rezervele consolidate sau se deduce din acestea, după caz.
(3)Aplicarea metodei descrise la alineatul (1), mişcările rezultate în cadrul rezervelor, precum şi denumirile şi sediile sociale ale întreprinderilor în cauză sunt prezentate în notele explicative la situaţiile financiare consolidate.
Art. 26: Consolidarea proporţională
(1)Dacă o întreprindere inclusă în consolidare conduce o altă întreprindere împreună cu una sau mai multe întreprinderi care nu sunt incluse în consolidare, statele membre pot să permită sau să impună includerea celei de a doua întreprinderi în situaţiile financiare consolidate, proporţional cu drepturile deţinute în capitalul acesteia de întreprinderea inclusă în consolidare.
(2)Articolul 23 alineatele (9) şi (10) şi articolul 24 se aplică mutatis mutandis consolidării proporţionale prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol.
Art. 27: Metoda punerii în echivalenţă pentru întreprinderile asociate
(1)Dacă o întreprindere inclusă în consolidare are întreprinderi asociate, acestea sunt prezentate ca element separat în bilanţul consolidat, intitulat corespunzător.
(2)Atunci când prezentul articol se aplică pentru prima dată unei întreprinderi asociate, întreprinderea asociată respectivă se prezintă în bilanţul consolidat fie:
a)la valoarea sa contabilă calculată în conformitate cu normele de măsurare prevăzute la capitolele 2 şi 3. Diferenţa dintre valoarea respectivă şi valoarea corespunzătoare proporţiei de capital şi rezerve reprezentată de interesul de participare la întreprinderea asociată respectivă este precizată separat în bilanţul consolidat sau în notele explicative la situaţiile financiare consolidate. Această diferenţă se calculează la data la care metoda în cauză este aplicată pentru prima dată fie
b)la valoarea corespunzătoare proporţiei de capital şi rezerve a întreprinderii asociate reprezentate de interesul de participare la întreprinderea asociată respectivă. Diferenţa dintre această sumă şi valoarea contabilă calculată în conformitate cu normele de măsurare prevăzute la capitolele 2 şi 3 se prezintă separat în bilanţul consolidat sau în notele explicative la situaţiile financiare consolidate. Această diferenţă se calculează la data la care metoda în cauză este aplicată pentru prima dată;
Statele membre pot dispune aplicarea uneia dintre opţiunile prevăzute la litera (a) sau la litera (b). În astfel de situaţii, bilanţul consolidat sau notele explicative la situaţiile financiare consolidate indică care dintre opţiunile respective au fost utilizate;
În plus, pentru aplicarea literelor (a) sau (b), statele membre pot să permită sau să impună calcularea diferenţei la data achiziţionării acţiunilor sau părţilor sociale sau, dacă acestea au fost achiziţionate în două sau mai multe etape, la data la care întreprinderea a devenit o întreprindere asociată.
(3)Dacă activele sau datoriile unei întreprinderi asociate au fost evaluate prin alte metode decât cele utilizate pentru consolidare în conformitate cu articolul 24 alineatul (11), acestea pot fi reevaluate pentru calculul diferenţei menţionate la alineatul (2) literele (a) şi (b) de mai sus prin metodele utilizate pentru consolidare. Dacă nu se efectuează o asemenea reevaluare, acest fapt este prezentat în notele explicative la situaţiile financiare consolidate; Statele membre pot impune o astfel de reevaluare.
(4)Valoarea contabilă menţionată la alineatul (2) litera (a) sau valoarea corespunzătoare proporţiei din capitalul şi rezervele întreprinderii asociate menţionate la alineatul (2) litera (b) se majorează sau se reduc cu valoarea oricărei variaţii care a avut loc în cursul exerciţiului financiar în proporţia de capital şi rezerve a întreprinderii asociate reprezentată de interesul de participare respectiv; aceasta se reduce cu valoarea dividendelor pentru interesul de participare respectiv.
(5)În măsura în care diferenţa pozitivă menţionată la alineatul (2) literele (a) şi (b) nu poate fi inclusă într-o categorie a elementelor activului şi pasivului, aceasta este tratată în conformitate cu normele aplicabile postului "fonduri de comerţ" prevăzute la articolul 12 alineatul (6) litera (d), articolul 12 alineatul (11) primul paragraf, articolul 24 alineatul (3) litera (c) şi anexa III şi anexa IV.
(6)Partea de profit sau pierdere a întreprinderilor asociate atribuibilă interesului de participare în aceste întreprinderi asociate este prezentată în contul de profit şi pierdere consolidat ca element separat, intitulat corespunzător.
(7)Eliminările prevăzute la articolul 24 alineatul (7) se efectuează în măsura în care elementele sunt cunoscute sau accesibile.
(8)Dacă o întreprindere asociată întocmeşte situaţii financiare consolidate, alineatele (1)-(7) se aplică capitalului şi rezervelor prezentate în situaţiile financiare consolidate respective.
(9)Prezentul articol nu trebuie să se aplice dacă interesul de participare la capitalul întreprinderii asociate nu este semnificativ.
Art. 28: Notele explicative la situaţiile financiare consolidate
(1)Notele explicative la situaţiile financiare consolidate prezintă informaţiile cerute conform articolelor 16, 17 şi 18, pe lângă orice alte informaţii cerute conform altor prevederi ale prezentei directive, într-un mod care să faciliteze evaluarea poziţiei financiare a întreprinderilor incluse în consolidare, luate în ansamblu, ţinând cont de ajustările esenţiale care decurg din caracteristicile specifice ale situaţiilor financiare consolidate comparativ cu situaţiile financiare anuale, inclusiv în următoarele cazuri:
a)la prezentarea tranzacţiilor între părţi afiliate, nu se includ tranzacţiile între părţi afiliate incluse în consolidare, care sunt eliminate cu ocazia consolidării;
b)la prezentarea numărului mediu de persoane angajate în cursul exerciţiului financiar, se prezintă separat numărul mediu de persoane angajate de întreprinderile care sunt consolidate proporţional şi
c)la prezentarea indemnizaţiilor şi a avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere, se prezintă numai sumele acordate de societatea-mamă şi de filialele sale membrilor organelor respective ale societăţii-mamă.
(2)Notele explicative la situaţiile financiare consolidate conţin, pe lângă informaţiile prevăzute la alineatul (1), următoarele informaţii:
a)cu privire la întreprinderile incluse în consolidare:
(i)denumirile şi sediile sociale ale întreprinderilor respective,
(ii)proporţia de capital deţinută în întreprinderile respective, altele decât societatea-mamă, de către întreprinderile incluse în consolidare sau de către persoanele care acţionează în nume propriu, dar în contul acestor entităţi, şi
(iii)informaţii privind condiţiile menţionate la articolul 22 alineatele (1), (2) şi (7), în urma aplicării articolului 22 alineatele (3), (4) şi (5), pe baza cărora a fost efectuată consolidarea. Această menţiune poate fi însă omisă în cazul în care consolidarea a fost efectuată în temeiul articolului 22 alineatul (1) litera (a), iar proporţia de capital este egală cu proporţia de drepturi de vot deţinute.
Aceleaşi informaţii sunt furnizate în ceea ce priveşte întreprinderile excluse din consolidare pe motiv că nu prezintă interes, conform articolului 6 alineatul (1) litera (j) şi articolului 23 alineatul (10), şi se furnizează explicaţii cu privire la excluderea întreprinderilor menţionate la articolul 23 alineatul (9);
b)denumirile şi sediile sociale ale întreprinderilor asociate incluse în consolidare, în înţelesul articolului 27 alineatul (1), şi proporţia de capital al acestora deţinută de întreprinderile incluse în consolidare sau de persoane care acţionează în nume propriu, dar în contul acestor întreprinderi;
c)denumirile şi sediile sociale ale întreprinderilor consolidate proporţional în temeiul articolului 26, factorii pe care se bazează conducerea comună a întreprinderilor respective şi proporţia capitalului acestora deţinută de întreprinderile incluse în consolidare sau de persoanele care acţionează în nume propriu, dar în contul acestor întreprinderi şi
d)în ceea ce priveşte fiecare dintre întreprinderile, altele decât cele prevăzute la literele (a), (b) şi (c), în care întreprinderile incluse în consolidare deţin, direct sau prin intermediul unor persoane care acţionează în nume propriu, dar în contul acestor întreprinderi, un interes de participare:
(i)denumirea şi sediul social al întreprinderilor respective,
(ii)proporţia de capital deţinută,
(iii)valoarea capitalului şi rezervelor, precum şi profitul sau pierderea întreprinderii respective pentru ultimul exerciţiu financiar pentru care au fost adoptate situaţii financiare.
Informaţiile privind capitalul şi rezervele, precum şi profitul sau pierderea pot fi de asemenea omise dacă întreprinderea în cauză nu îşi publică bilanţul.
(3)Statele membre pot permite ca informaţiile prevăzute la alineatul (2) literele (a)-(d) să ia forma unei declaraţii depuse în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2009/101/CE. Depunerea unei asemenea declaraţii este prezentată în notele explicative la situaţiile financiare consolidate. Statele membre pot permite, de asemenea, ca informaţiile respective să fie omise dacă prezentarea lor este de natură a cauza un prejudiciu grav oricăreia dintre întreprinderile la care se referă. Statele membre pot supune astfel de omisiuni autorizării prealabile a unei autorităţi administrative sau judecătoreşti. Orice astfel de omisiune este prezentată în notele explicative la situaţiile financiare consolidate.
Art. 29: Raportul consolidat al administratorilor
(1)Raportul consolidat al administratorilor cuprinde, pe lângă informaţiile prevăzute de alte dispoziţii ale prezentei directive, cel puţin informaţiile cerute conform articolelor 19 şi 20, ţinând cont de ajustările esenţiale care decurg din caracteristicile specifice ale unui raport consolidat al administratorilor comparativ cu un raport al administratorilor, într-un mod care să faciliteze evaluarea poziţiei întreprinderilor incluse în consolidare, luate în ansamblu.
(2)Se aplică următoarele ajustări ale informaţiilor prevăzute la articolele 19 şi 20:
a)la prezentarea de detalii privind acţiunile sau părţile sociale proprii deţinute, raportul consolidat al administratorilor indică numărul şi valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, echivalentul contabil al tuturor acţiunilor sau părţilor sociale ale societăţii-mamă deţinute de ea însăşi, de filiale ale acesteia sau de o persoană care acţionează în nume propriu, dar în contul oricăreia dintre aceste întreprinderi. Statele membre pot să permită sau să impună menţionarea acestor informaţii în notele explicative la situaţiile financiare consolidate;
b)în ceea ce priveşte informaţiile referitoare la sistemele de control intern şi de gestionare a riscurilor, declaraţia privind guvernanţa corporativă face trimitere la principalele caracteristici ale acestor sisteme pentru întreprinderile incluse în consolidare, luate în ansamblu.
(3)Atunci când se solicită un raport consolidat al administratorilor, pe lângă raportul administratorilor, cele două rapoarte pot fi prezentate sub forma unui raport unic.
Art. 29a: Raportarea consolidată privind durabilitatea
(1)Societăţile-mamă ale unui grup mare, astfel cum este menţionat la articolul 3 alineatul (7), includ în raportul consolidat al administratorilor informaţiile necesare pentru înţelegerea impactului grupului asupra aspectelor de durabilitate şi informaţiile necesare pentru înţelegerea modului în care aspectele de durabilitate afectează dezvoltarea, performanţa şi poziţia grupului.
Informaţiile menţionate la primul paragraf trebuie să fie clar identificabile în raportul consolidat al administratorilor, într-o secţiune specifică a raportului consolidat al administratorilor.
(2)Informaţiile menţionate la alineatul (1) conţin:
a)o descriere succintă a modelului de afaceri şi a strategiei grupului, inclusiv cu privire la:
(i)rezilienţa modelului de afaceri şi a strategiei grupului în relaţie cu riscurile aferente aspectelor de durabilitate;
(ii)oportunităţile pentru grup în legătură cu aspectele de durabilitate;
(iii)planurile grupului, inclusiv acţiunile de punere în aplicare şi planurile financiare şi de investiţii conexe, pentru a se asigura că modelul său de afaceri şi strategia sa sunt compatibile cu tranziţia către o economie durabilă şi cu limitarea încălzirii globale la 1,5 °C, în conformitate cu Acordul de la Paris şi cu obiectivul de realizare a neutralităţii climatice până în 2050, astfel cum este stabilit în Regulamentul (UE) 2021/1119, precum şi, după caz, expunerea grupului la activităţi legate de cărbune, petrol şi gaze;
(iv)modul în care modelul de afaceri şi strategia grupului ţin seama de interesele părţilor interesate ale grupului şi de impactul grupului asupra aspectelor de durabilitate;
(v)modul în care strategia grupului a fost pusă în aplicare în ceea ce priveşte aspectele de durabilitate;
b)o descriere a obiectivelor cu termene precise legate de aspecte de durabilitate stabilite de grup, inclusiv, după caz, a obiectivelor absolute de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cel puţin pentru 2030 şi 2050, o descriere a progreselor înregistrate de grup în vederea atingerii obiectivelor respective şi o declaraţie din care să reiasă dacă obiectivele grupului legate de factorii de mediu se bazează pe dovezi ştiinţifice concludente;
c)o descriere a rolului organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere în ceea ce priveşte aspectele de durabilitate, precum şi a cunoştinţelor de specialitate şi a competenţelor acestora pentru a îndeplini rolul respectiv sau a accesului organelor respective la astfel de cunoştinţe de specialitate şi de competenţe;
d)o descriere a politicilor grupului în ceea ce priveşte aspectele de durabilitate;
e)informaţii despre existenţa unor sisteme de stimulente privind aspectele de durabilitate puse la dispoziţia membrilor organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere;
f)o descriere:
(i)a procesului de diligenţă necesară pus în aplicare de grup în ceea ce priveşte aspectele de durabilitate şi, după caz, în conformitate cu cerinţele Uniunii aplicabile întreprinderilor de a desfăşura un proces de diligenţă necesară;
(ii)a principalului impact negativ real sau potenţial legat de operaţiunile proprii ale grupului şi de lanţul său valoric, inclusiv de produsele şi serviciile sale, de relaţiile sale de afaceri şi de lanţul său de aprovizionare, a acţiunilor întreprinse pentru a identifica şi monitoriza impactul respectiv şi alte efecte negative pe care societatea-mamă trebuie să le identifice în temeiul altor cerinţe ale Uniunii privind desfăşurarea unui proces de diligenţă necesară;
(iii)a oricăror acţiuni întreprinse de grup pentru a preveni, a atenua, a remedia sau a pune capăt impactului negativ real sau potenţial, precum şi a rezultatului unor astfel de acţiuni;
g)o descriere a principalelor riscuri pentru grup aferente aspectelor de durabilitate, inclusiv a principalelor relaţii de dependenţă a grupului de astfel de aspecte, precum şi a modului în care grupul gestionează riscurile respective;
h)indicatorii relevanţi pentru prezentările de informaţii menţionate la literele (a)-(g).
Societăţile-mamă raportează procesul desfăşurat pentru identificarea informaţiilor pe care le-au inclus în raportul consolidat al administratorilor în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol. Informaţiile enumerate la primul paragraf de la prezentul alineat includ informaţii referitoare la orizonturi pe termen scurt, mediu şi lung, după caz.
(3)Dacă este cazul, informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) conţin informaţii cu privire la propriile operaţiuni ale grupului şi la lanţul său valoric, inclusiv la produsele şi serviciile sale, la relaţiile sale de afaceri şi lanţul său de aprovizionare.
În primii trei ani de aplicare a măsurilor care urmează să fie adoptate de statele membre în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva (UE) 2022/2464 şi în cazul în care nu sunt disponibile toate informaţiile necesare privind lanţul valoric al societăţii-mamă, societatea-mamă explică eforturile depuse pentru a obţine informaţiile necesare privind lanţul său valoric, motivele pentru care nu au putut fi obţinute toate informaţiile necesare şi planurile sale pentru a obţine informaţiile necesare în viitor.
Dacă este cazul, informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) conţin, de asemenea, trimiteri la alte informaţii incluse în raportul consolidat al administratorilor în conformitate cu articolul 29 din prezenta directivă şi la sumele raportate în situaţiile financiare consolidate, precum şi explicaţii suplimentare cu privire la acestea.
Statele membre pot permite ca informaţiile referitoare la evoluţiile iminente sau aspectele în curs de negociere să fie omise în cazuri excepţionale în care, potrivit avizului justificat corespunzător al membrilor organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere, care acţionează în limitele competenţelor conferite de dreptul intern şi poartă o răspundere colectivă pentru avizul respectiv, prezentarea acestor informaţii ar aduce prejudicii grave poziţiei comerciale a grupului, cu condiţia ca astfel de omisiuni să nu împiedice înţelegerea corectă şi echilibrată a dezvoltării, a performanţei şi a poziţiei grupului şi a impactului activităţii sale.
(4)În cazul în care întreprinderea care raportează constată că există diferenţe semnificative între riscurile la care este expus grupul sau impactul pe care îl are acesta şi riscurile la care este expusă sau sunt expuse una sau mai multe filiale ale sale ori impactul acesteia sau ale acestora, întreprinderea face posibilă înţelegerea adecvată, după caz, a riscurilor la care este expusă sau sunt expuse filiala sau filialele în cauză şi impactul acesteia sau ale acestora.
Întreprinderile indică filialele incluse în consolidare care sunt exceptate de la raportarea anuală sau consolidată privind durabilitatea în temeiul articolului 19a alineatul (9) sau, respectiv, al articolului 29a alineatul (8).
(5)Societăţile-mamă raportează informaţiile menţionate la alineatele (1)-(3) de la prezentul articol în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b.
(6)Conducerea societăţii-mamă informează în consecinţă reprezentanţii lucrătorilor la nivelul corespunzător şi discută cu aceştia despre informaţiile relevante şi mijloacele de obţinere şi de verificare a informaţiilor privind durabilitatea. Opinia reprezentanţilor lucrătorilor se comunică, după caz, organelor de administraţie, de conducere sau de supraveghere relevante.
(7)Se consideră că societăţile-mamă care îndeplinesc cerinţele prevăzute la alineatele (1)-(5) de la prezentul articol au respectat cerinţele prevăzute la articolul 19 alineatul (1) al treilea paragraf şi la articolul 19a.
(8)Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la al doilea paragraf de la prezentul alineat, o societate-mamă care este filială este scutită de obligaţiile prevăzute la alineatele (1)-(5) de la prezentul articol (denumită în continuare «societate-mamă scutită») dacă societatea-mamă respectivă şi filialele sale sunt incluse în raportul consolidat al administratorilor al unei alte întreprinderi, întocmit în conformitate cu articolul 29 şi cu prezentul articol. O societate-mamă care este filială a unei societăţi-mamă stabilite într-o ţară terţă este, de asemenea, scutită de obligaţiile prevăzute la alineatele (1)-(5) de la prezentul articol în cazul în care societatea-mamă respectivă şi filialele sale sunt incluse în raportarea consolidată privind durabilitatea a societăţii-mamă stabilite într-o ţară terţă şi în cazul în care respectiva raportare consolidată privind durabilitatea este realizată în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b sau într-un mod echivalent cu respectivele standarde de raportare privind durabilitatea, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu un act de punere în aplicare privind echivalarea standardelor de raportare privind durabilitatea adoptat în temeiul articolului 23 alineatul (4) al treilea paragraf din Directiva 2004/109/CE.
Scutirea prevăzută la primul paragraf se aplică în următoarele condiţii:
a)Raportul administratorilor al societăţii-mamă scutite conţine toate informaţiile următoare:
(i)denumirea şi sediul social ale societăţii-mamă care raportează informaţii la nivel de grup în conformitate cu prezentul articol sau într-un mod echivalent cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b din prezenta directivă, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu un act de punere în aplicare privind echivalarea standardelor de raportare privind durabilitatea adoptat în temeiul articolului 23 alineatul (4) din Directiva 2004/109/CE;
(ii)linkurile către raportul consolidat al administratorilor al societăţii-mamă sau, după caz, către raportarea consolidată privind durabilitatea a societăţii-mamă, astfel cum se menţionează la primul paragraf de la prezentul alineat, şi către opinia de asigurare menţionată la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) din prezenta directivă sau către opinia de asigurare menţionată la litera (b) de la prezentul paragraf;
(iii)faptul că societatea-mamă este scutită de obligaţiile prevăzute la alineatele (1)-(5) de la prezentul articol;
b)dacă societatea-mamă este stabilită într-o ţară terţă, raportarea sa consolidată privind durabilitatea şi opinia de asigurare exprimată de una sau mai multe persoane sau firme autorizate să emită o opinie cu privire la asigurarea raportării privind durabilitatea în temeiul dreptului intern aplicabil societăţii-mamă, se publică în conformitate cu articolul 30 şi cu dreptul statului membru sub incidenţa căreia intră societatea-mamă scutită;
c)în cazul în care societatea-mamă este stabilită într-o ţară terţă, informaţiile prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2020/852, care reglementează activităţile desfăşurate de filiala stabilită în Uniune care este scutită de obligaţia de raportare privind durabilitatea în temeiul articolului 19a alineatul (9) din prezenta directivă, sunt incluse în raportul administratorilor al societăţii-mamă scutite sau în raportarea consolidată privind durabilitatea efectuată de societatea-mamă stabilită într-o ţară terţă.
Statul membru al cărui drept intern se aplică societăţii-mamă scutite poate solicita ca raportul consolidat al administratorilor sau, după caz, raportul consolidat privind durabilitatea al societăţii-mamă să fie publicat într-o limbă pe care o acceptă statul membru respectiv şi ca orice traducere necesară într-o astfel de limbă să fie pusă la dispoziţie. Orice traducere necertificată include o declaraţie în acest sens.
Societăţile-mamă care sunt scutite de obligaţia de a întocmi un raport al administratorilor în temeiul articolului 37 nu au obligaţia de a furniza informaţiile menţionate la al doilea paragraf litera (a) punctele (i)-(iii) de la prezentul alineat, cu condiţia ca întreprinderile respective să publice raportul consolidat al administratorilor în conformitate cu articolul 37.
În sensul primului paragraf de la prezentul alineat şi în cazul în care se aplică articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituţiile de credit menţionate la articolul 1 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din prezenta directivă care sunt afiliate în mod permanent unui organism central care le supraveghează în condiţiile prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt tratate ca filiale ale respectivului organism central.
În sensul primului paragraf de la prezentul alineat, întreprinderile de asigurare menţionate la articolul 1 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din prezenta directivă care fac parte dintr-un grup pe baza unor relaţii financiare, astfel cum se menţionează la articolul 212 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) din Directiva 2009/138/CE, şi care fac obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a)-(c) din directiva menţionată sunt tratate ca filiale ale societăţii-mamă a grupului respectiv.
(9)Scutirea prevăzută la alineatul (8) se aplică şi entităţilor de interes public supuse cerinţelor prezentului articol, cu excepţia întreprinderilor mari care sunt entităţi de interes public definite la articolul 2 punctul (1) litera (a) din prezenta directivă.

Art. 29b: Standarde de raportare privind durabilitatea
(1)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 49 de completare a prezentei directive pentru a prevedea standarde de raportare privind durabilitatea. Respectivele standarde de raportare privind durabilitatea precizează informaţiile pe care trebuie să le raporteze întreprinderile în conformitate cu articolele 19a şi 29a şi, după caz, structura care trebuie folosită pentru a prezenta informaţiile respective.
Până la 30 iunie 2023, în actele delegate menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, Comisia precizează informaţiile pe care trebuie să le raporteze întreprinderile în conformitate cu articolul 19a alineatele (1) şi (2) şi cu articolul 29a alineatele (1) şi (2), după caz, printre care se numără cel puţin informaţiile de care au nevoie participanţii la pieţele financiare supuşi obligaţiilor de prezentare de informaţii prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2088 pentru a se conforma obligaţiilor respective.
Până la 30 iunie 2026, în actele delegate menţionate la primul paragraf, Comisia precizează:

(i)informaţiile suplimentare pe care trebuie să le raporteze întreprinderile cu privire la aspectele de durabilitate şi la domeniile de raportare enumerate la articolul 19a alineatul (2), dacă este necesar;
(ii)informaţiile pe care trebuie să le raporteze întreprinderile şi care sunt specifice sectorului în care acestea îşi desfăşoară activitatea.
Comisia depune eforturi pentru a adopta acte delegate care cuprind opt dintre standardele de raportare privind durabilitatea menţionate la al treilea paragraf punctul (ii) de îndată ce fiecare dintre acestea este gata.

Cerinţele de raportare prevăzute în actele delegate menţionate la primul paragraf nu intră în vigoare mai devreme de patru luni de la adoptarea lor de către Comisie.
Atunci când adoptă acte delegate pentru a preciza informaţiile prevăzute la punctul (ii) de la al treilea paragraf, Comisia acordă o atenţie deosebită amplorii riscurilor şi a efectelor asupra aspectelor de durabilitate pentru fiecare sector, ţinând seama de faptul că riscurile şi efectele sunt mai mari pentru unele sectoare decât pentru altele.
Cel puţin o dată la trei ani de la data aplicării, Comisia revizuieşte actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol, luând în considerare avizul tehnic al Grupului Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFRAG) şi, dacă este necesar, modifică actele delegate în cauză pentru a ţine seama de evoluţiile relevante, inclusiv de evoluţiile standardelor internaţionale.
Cel puţin o dată pe an, Comisia consultă Parlamentul European şi consultă în comun Grupul de experţi al statelor membre privind finanţarea durabilă, menţionat la articolul 24 din Regulamentul (UE) 2020/852, şi Comitetul de reglementare contabilă, menţionat la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, cu privire la programul de lucru al EFRAG în ceea ce priveşte elaborarea standardelor de raportare privind durabilitatea.
(2)Standardele de raportare privind durabilitatea asigură calitatea informaţiilor raportate, prevăzând ca acestea să fie uşor de înţeles, relevante, verificabile, comparabile şi să fie prezentate fidel. Standardele de raportare privind durabilitatea nu impun întreprinderilor o sarcină administrativă disproporţionată, inclusiv ţinând seama, în cea mai mare măsură posibilă, de activitatea din cadrul iniţiativelor globale de stabilire a standardelor de raportare privind durabilitatea, astfel cum se prevede la alineatul (5) litera (a).
Ţinând seama de obiectul unui anumit standard de raportare privind durabilitatea, standardele de raportare privind durabilitatea:
a)precizează informaţiile pe care trebuie să le prezinte întreprinderile cu privire la următorii factori de mediu:
(i)atenuarea schimbărilor climatice, inclusiv în ceea ce priveşte emisiile de gaze cu efect de seră din domeniul de aplicare 1, domeniul de aplicare 2 şi, după caz, domeniul de aplicare 3;
(ii)adaptarea la schimbările climatice;
(iii)resursele de apă şi cele marine;
(iv)utilizarea resurselor şi economia circulară;
(v)poluarea;
(vi)biodiversitatea şi ecosistemele;
b)precizează informaţiile pe care trebuie să le prezinte întreprinderile cu privire la următorii factori sociali şi care privesc drepturile omului:
(i)egalitatea de tratament şi egalitatea de şanse pentru toţi, inclusiv egalitatea de gen şi plata egală pentru muncă de valoare egală, formarea şi dezvoltarea competenţelor, precum şi ocuparea forţei de muncă şi incluziunea persoanelor cu dizabilităţi, măsurile împotriva violenţei şi a hărţuirii la locul de muncă şi diversitatea;
(ii)condiţiile de muncă, inclusiv locurile de muncă sigure, programul de lucru, salariile adecvate, dialogul social, libertatea de asociere, existenţa comitetelor de întreprindere, negocierile colective, inclusiv procentul lucrătorilor cărora li se aplică contracte colective de muncă, drepturile de informare, consultare şi participare ale lucrătorilor, echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată şi sănătatea şi siguranţa;
(iii)respectarea drepturilor omului, a libertăţilor fundamentale, a principiilor democratice şi a standardelor stabilite în Carta internaţională a drepturilor omului şi în alte convenţii fundamentale ale ONU privind drepturile omului, inclusiv Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, Declaraţia ONU privind drepturile popoarelor indigene, Declaraţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii cu privire la principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă şi convenţiile fundamentale ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, precum şi în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în Carta socială europeană şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
c)precizează informaţiile pe care trebuie să le prezinte întreprinderile cu privire la următorii factori de guvernanţă:
(i)rolul organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere în ceea ce priveşte aspectele de durabilitate, componenţa acestor organe, precum şi cunoştinţele de specialitate şi competenţele lor pentru a îndeplini rolul respectiv sau accesul organelor respective la astfel de cunoştinţe de specialitate şi de competenţe;
(ii)principalele caracteristici ale sistemelor de control intern şi de gestionare a riscurilor ale întreprinderii în ceea ce priveşte raportarea privind durabilitatea şi procesul decizional;
(iii)etica în afaceri şi cultura corporativă, inclusiv combaterea corupţiei şi a dării sau luării de mită, protecţia avertizorilor de integritate şi a calităţii vieţii animalelor;
(iv)activităţile şi angajamentele întreprinderii referitoare la exercitarea influenţei politice a acesteia, inclusiv activităţile sale de lobby;
(v)gestionarea şi calitatea relaţiilor cu clienţii, furnizorii şi comunităţile afectate de activităţile întreprinderii, inclusiv practicile de plată, îndeosebi plăţile făcute cu întârziere către întreprinderi mici şi mijlocii.
(3)Standardele de raportare privind durabilitatea precizează informaţiile prospective şi retrospective, precum şi informaţiile calitative şi cantitative, după caz, care trebuie să fie raportate de întreprinderi.
(4)Standardele de raportare privind durabilitatea ţin seama de dificultăţile cu care se pot confrunta întreprinderile în ceea ce priveşte colectarea de informaţii de la actorii din întregul lor lanţ valoric, în special de la cei care nu sunt supuşi cerinţelor de raportare privind durabilitatea prevăzute la articolul 19a sau 29a, şi de la furnizorii de pe pieţele şi din economiile emergente. Standardele de raportare privind durabilitatea precizează prezentările de informaţii privind lanţurile valorice care sunt proporţionale şi relevante în raport cu capacităţile şi caracteristicile întreprinderilor din lanţurile valorice şi cu amploarea şi complexitatea activităţilor lor, în special ale întreprinderilor care nu sunt supuse cerinţelor de raportare privind durabilitatea prevăzute la articolul 19a sau 29a. Standardele de raportare privind durabilitatea nu precizează prezentările de informaţii care le-ar impune întreprinderilor să obţină din partea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii din lanţul lor valoric informaţii care depăşesc informaţiile care trebuie prezentate în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea pentru întreprinderile mici şi mijlocii menţionate la articolul 29c.
Primul paragraf nu aduce atingere cerinţelor Uniunii impuse întreprinderilor de a desfăşura un proces de diligenţă necesară.
(5)La adoptarea actelor delegate în temeiul alineatului (1), Comisia ţine seama, în cea mai mare măsură posibilă, de:
a)activitatea iniţiativelor mondiale de stabilire a unor standarde de raportare privind durabilitatea şi standardele şi cadrele existente pentru contabilizarea capitalului natural şi pentru contabilizarea gazelor cu efect de seră, conduita profesională responsabilă, responsabilitatea socială a întreprinderilor şi dezvoltarea durabilă;
b)informaţiile de care au nevoie participanţii la piaţa financiară pentru a-şi îndeplini obligaţiile de prezentare de informaţii prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2088 şi în actele delegate adoptate în temeiul regulamentului respectiv;
c)criteriile, indicatorii şi metodologiile prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2020/852, inclusiv criteriile tehnice de examinare stabilite în temeiul articolului 10 alineatul (3), al articolului 11 alineatul (3), al articolului 12 alineatul (2), al articolului 13 alineatul (2), al articolului 14 alineatul (2) şi al articolului 15 alineatul (2) din regulamentul respectiv, precum şi cerinţele de raportare prevăzute în actul delegat adoptat în temeiul articolului 8 din regulamentul respectiv;
d)obligaţiile de prezentare de informaţii aplicabile administratorilor de indici de referinţă în declaraţia privind indicii de referinţă şi în metodologia privind indicii de referinţă şi standardele minime pentru construirea indicilor UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi a indicilor UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris în conformitate cu Regulamentele delegate (UE) 2020/1816 (*13), (UE) 2020/1817 (*14) şi (UE) 2020/1818 (*15) ale Comisiei;
(*13)Regulamentul delegat (UE) 2020/1816 al Comisiei din 17 iulie 2020 de completare a Regulamentului (UE) 2016/1011 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte explicaţia din declaraţia privind indicii de referinţă a modului în care se reflectă factorii de mediu, sociali şi de guvernanţă în fiecare indice de referinţă furnizat şi publicat (JO L 406, 3.12.2020, p. 1).
(*14)Regulamentul delegat (UE) 2020/1817 al Comisiei din 17 iulie 2020 de completare a Regulamentului (UE) 2016/1011 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte conţinutul minim al explicaţiei modului în care se reflectă factorii de mediu, sociali şi de guvernanţă în metodologia de elaborare a indicilor de referinţă (JO L 406, 3.12.2020, p. 12).
(*15)Regulamentul delegat (UE) 2020/1818 al Comisiei din 17 iulie 2020 de completare a Regulamentului (UE) 2016/1011 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte standardele minime pentru indicii UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi indicii UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris (JO L 406, 3.12.2020, p. 17).
e)prezentările de informaţii menţionate în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 434a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
f)Recomandarea 2013/179/UE a Comisiei (*16);
(*16)Recomandarea 2013/179/UE a Comisiei din 9 aprilie 2013 privind utilizarea unor metode comune pentru măsurarea şi comunicarea performanţei de mediu pe durata ciclului de viaţă a produselor şi organizaţiilor (JO L 124, 4.5.2013, p. 1).
g)Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*17);
(*17)Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).
h)Regulamentul (UE) 2021/1119;
i)Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (*18);
(*18)Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizaţiilor la un sistem comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 şi a Deciziilor 2001/681/CE şi 2006/193/CE ale Comisiei (JO L 342, 22.12.2009, p. 1).
j)Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European şi a Consiliului (*19).
(*19)Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecţia persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17).
Art. 29c: Standarde de raportare privind durabilitatea pentru întreprinderile mici şi mijlocii
(1)Până la 30 iunie 2024, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 49 de completare a prezentei directive pentru a prevedea standarde de raportare privind durabilitatea proporţionale şi relevante în raport cu capacităţile şi caracteristicile întreprinderilor mici şi mijlocii şi cu amploarea şi complexitatea activităţilor lor. Standardele respective de raportare privind durabilitatea precizează, în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii menţionate la articolul 2 punctul 1 litera (a), informaţiile care trebuie raportate în conformitate cu articolul 19a alineatul (6).
Cerinţele de raportare prevăzute în actele delegate menţionate la primul paragraf nu intră în vigoare mai devreme de patru luni de la adoptarea lor de către Comisie.
(2)Standardele de raportare privind durabilitatea pentru întreprinderile mici şi mijlocii ţin seama de criteriile stabilite la articolul 29b alineatele (2)-(5). De asemenea, acestea precizează, în măsura în care este posibil, structura care trebuie folosită pentru a prezenta informaţiile respective.
(3)Cel puţin o dată la trei ani de la data aplicării, Comisia revizuieşte actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol, luând în considerare avizul tehnic al EFRAG şi, dacă este necesar, modifică actele delegate în cauză pentru a ţine seama de evoluţiile relevante, inclusiv de evoluţiile standardelor internaţionale.
(*13)Regulamentul delegat (UE) 2020/1816 al Comisiei din 17 iulie 2020 de completare a Regulamentului (UE) 2016/1011 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte explicaţia din declaraţia privind indicii de referinţă a modului în care se reflectă factorii de mediu, sociali şi de guvernanţă în fiecare indice de referinţă furnizat şi publicat (JO L 406, 3.12.2020, p. 1).
(*14)Regulamentul delegat (UE) 2020/1817 al Comisiei din 17 iulie 2020 de completare a Regulamentului (UE) 2016/1011 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte conţinutul minim al explicaţiei modului în care se reflectă factorii de mediu, sociali şi de guvernanţă în metodologia de elaborare a indicilor de referinţă (JO L 406, 3.12.2020, p. 12).
(*15)Regulamentul delegat (UE) 2020/1818 al Comisiei din 17 iulie 2020 de completare a Regulamentului (UE) 2016/1011 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte standardele minime pentru indicii UE de referinţă pentru activităţile de tranziţie climatică şi indicii UE de referinţă aliniaţi la Acordul de la Paris (JO L 406, 3.12.2020, p. 17).
(*16)Recomandarea 2013/179/UE a Comisiei din 9 aprilie 2013 privind utilizarea unor metode comune pentru măsurarea şi comunicarea performanţei de mediu pe durata ciclului de viaţă a produselor şi organizaţiilor (JO L 124, 4.5.2013, p. 1).
(*17)Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32)
(*18)Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizaţiilor la un sistem comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 şi a Deciziilor 2001/681/CE şi 2006/193/CE ale Comisiei (JO L 342, 22.12.2009, p. 1).
(*19)Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecţia persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17).
Art. 29d: Formatul de raportare electronic unic
(1)Întreprinderile supuse cerinţelor prevăzute la articolului 19a din prezenta directivă îşi întocmesc raportul administratorilor în formatul de raportare electronic specificat la articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) 2019/815 (*20) al Comisiei şi îşi marchează raportarea privind durabilitatea, inclusiv informaţiile prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2020/852, în conformitate cu formatul de raportare electronic specificat în regulamentul delegat respectiv.
(*20)Regulamentul delegat (UE) 2019/815 al Comisiei din 17 decembrie 2018 de completare a Directivei 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare privind specificarea unui format de raportare electronic unic (JO L 143, 29.5.2019, p. 1).
(2)Societăţile-mamă supuse cerinţelor prevăzute la articolul 29a îşi întocmesc raportul consolidat al administratorilor în formatul de raportare electronic specificat la articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) 2019/815 şi marchează raportarea privind durabilitatea, inclusiv informaţiile prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2020/852, în conformitate cu formatul de raportare electronic specificat în regulamentul delegat respectiv.

Art. 30: Obligaţia generală de publicare
(1)Statele membre se asigură că întreprinderile publică, într-un termen rezonabil care nu depăşeşte 12 luni de la data bilanţului, situaţiile financiare anuale aprobate corespunzător şi raportul administratorilor, în formatul de raportare electronic menţionat la articolul 29d din prezenta directivă, dacă este cazul, împreună cu opinia şi declaraţia furnizate de auditorul statutar sau de firma de audit menţionată la articolul 34 din prezenta directivă, astfel cum prevede legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu titlul 1 capitolul III din Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European şi a Consiliului (*21).
(*21)Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăţilor comerciale (JO L 169, 30.6.2017, p. 46).
Statele membre pot prevedea obligaţia ca întreprinderile care intră sub incidenţa articolelor 19a şi 29a să pună gratuit raportul administratorilor la dispoziţia publicului pe website-ul lor. În cazul în care o întreprindere nu are un website, statele membre pot prevedea obligaţia ca aceasta să pună la dispoziţie, la cerere, o copie scrisă a raportului administratorilor.
În cazul în care un prestator independent de servicii de asigurare emite opinia menţionată la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa), respectiva opinie se publică împreună cu documentele menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat.
Cu toate acestea, statele membre pot scuti întreprinderile de obligaţia de a publica raportul administratorilor în cazul în care o copie a întregului raport sau a unor părţi ale acestuia poate fi obţinută cu uşurinţă, la cerere, la un preţ care nu depăşeşte costul său administrativ.
Scutirea prevăzută la al patrulea paragraf de la prezentul alineat nu se aplică întreprinderilor supuse cerinţelor referitoare la raportarea privind durabilitatea prevăzute la articolele 19a şi 29a.

(2)Statele membre pot scuti o întreprindere menţionată în anexa II, căreia i se aplică măsurile de coordonare prevăzute în prezenta directivă, în temeiul articolului 1 alineatul (1) litera (b), de obligaţia de a-şi publica situaţiile financiare în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2009/101/CE, cu condiţia ca situaţiile financiare respective să fie disponibile publicului la sediul său principal, în următoarele cazuri:
a)toţi asociaţii întreprinderii în cauză care au răspundere nelimitată sunt întreprinderi menţionate în anexa I care intră sub incidenţa legislaţiei unor alte state membre decât statul membru a cărui legislaţie reglementează întreprinderea şi niciuna dintre acele întreprinderi nu publică situaţiile financiare ale întreprinderii în cauză împreună cu propriile sale situaţii financiare;
b)toţi asociaţii ai întreprinderii respective care au răspundere nelimitată sunt întreprinderi care nu intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru, dar a căror formă juridică este comparabilă cu cele menţionate în Directiva 2009/101/CE.
Trebuie să fie posibilă obţinerea, la cerere, a unor copii ale situaţiilor financiare. Preţul unei astfel de copii nu poate depăşi costul său administrativ.
(3)Alineatul (1) se aplică în ceea ce priveşte situaţiile financiare consolidate şi rapoartele consolidate ale administratorilor.
Dacă întreprinderea care întocmeşte situaţiile financiare consolidate este constituită sub una din formele enumerate în anexa II şi nu este obligată prin dreptul intern a statului său membru să publice documentele menţionate la alineatul (1) în modul indicat la articolul 3 din Directiva 2009/101/CE, întreprinderea ia măsura minimă de a pune aceste documente la dispoziţia publicului la sediul său principal şi de a furniza la cerere o copie a acestora, al cărei preţ nu depăşeşte costul său administrativ.
Art. 31: Simplificări pentru întreprinderile mici şi mijlocii
(1)Statele membre pot scuti întreprinderile mici de obligaţia de a publica contul de profit şi pierdere şi rapoartele administratorilor.
(2)Statele membre pot permite întreprinderilor mijlocii să publice:
a)un bilanţ prescurtat care să includă doar elementele precedate de litere şi cifre romane de la anexele III şi IV, indicând separat, fie în bilanţ, fie în notele explicative la situaţiile financiare:
(i)elementele C I 3, C II 1, 2, 3 şi 4, C III 1, 2, 3 şi 4, D II 2, 3 şi 6 şi D III 1 şi 2 de la "Active" şi C, 1, 2, 6, 7 şi 9 de la "Capital, rezerve şi datorii" de la anexa III,
(ii)elementele C I 3, C II 1, 2, 3 şi 4, C III 1, 2, 3 şi 4, D II 2, 3 şi 6, D III 1 şi 2, F 1, 2, 6, 7 şi 9 şi I 1, 2, 6, 7 şi 9 de la anexa IV,
(iii)informaţiile cerute astfel cum sunt indicate între paranteze la elementul D II de la "Active" şi C de la "Capital, rezerve şi datorii" de la anexa III, ca total pentru toate elementele respective şi separat pentru elementele D II 2 şi 3 de la "Active" şi C 1, 2, 6, 7 şi 9 de la "Capital, rezerve şi datorii",
(iv)informaţiile cerute astfel cum sunt indicate între paranteze la elementul D II de la anexa IV, ca total pentru toate elementele în cauză şi separat pentru D II 2 şi 3;
b)note explicative prescurtate la situaţiile financiare, fără informaţiile cerute la articolul 17 alineatul (1) literele (f) şi (j).
Prezentul alineat nu aduce atingere articolului 30 alineatul (1), în măsura în care articolul respectiv se referă la contul de profit şi pierdere, raportul administratorilor şi avizul auditorului statutar sau al firmei de audit.
Art. 32: Alte cerinţe în materie de publicare
(1)Dacă se publică în întregime, situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor sunt reproduse cu forma şi conţinutul pe baza cărora auditorul statutar sau firma de audit şi-a întocmit avizul. Acestea sunt însoţite de textul complet al raportului de audit.
(2)Dacă situaţiile financiare anuale nu se publică în întregime, versiunea prescurtată a acestora, care nu este însoţită de raportul de audit,
a)menţionează faptul că versiunea publicată este prescurtată;
b)face trimitere la registrul la care au fost depuse situaţiile financiare în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2009/101/CE sau, dacă acestea nu au fost încă depuse, menţionează acest lucru;
c)menţionează dacă auditorul statutar sau firma de audit a emis un aviz de audit fără rezerve, cu rezerve sau contrară, sau dacă auditorul statutar sau firma de audit nu a fost în măsură să emită un aviz de audit;
d)menţionează dacă raportul de audit face referire la aspecte asupra cărora auditorul statutar sau firma de audit a atras atenţia prin evidenţiere, fără ca avizul de audit să fie cu rezerve.
Art. 33: Responsabilitate şi răspunderea pentru întocmirea şi publicarea situaţiilor financiare şi a raportului administratorilor
(1)Statele membre se asigură că membrii organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere ale unei întreprinderi, care acţionează în limitele competenţelor conferite de dreptul intern, au responsabilitatea colectivă de a veghea ca următoarele documente să fie întocmite şi publicate în conformitate cu cerinţele prezentei directive şi, dacă este cazul, în conformitate cu standardele internaţionale de contabilitate adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002, cu Regulamentul delegat (UE) 2019/815, cu standardele de raportare privind durabilitatea menţionate la articolul 29b sau articolul 29c din prezenta directivă şi cu cerinţele articolului 29d din prezenta directivă:
a)situaţiile financiare anuale, raportul administratorilor şi declaraţia privind guvernanţa corporativă, în cazurile în care sunt prezentate separat; şi
b)situaţiile financiare consolidate, rapoartele consolidate ale administratorilor şi declaraţia consolidată privind guvernanţa corporativă, în cazurile în care sunt prezentate separat.

(2)Statele membre se asigură că dispoziţiile actelor cu putere de lege şi ale actelor administrative pe care le adoptă în materie de răspundere, cel puţin faţă de entitate, se aplică membrilor organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere ale întreprinderilor pentru încălcarea responsabilităţilor menţionate la alineatul (1).
Art. 33a: Punerea la dispoziţie a informaţiilor în punctul unic de acces european
(1)De la 10 ianuarie 2028, statele membre se asigură că, atunci când publică raportul administratorilor, raportul consolidat al administratorilor, incluzând în ambele rapoarte informaţiile prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2020/852, precum şi situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate, raportul de audit, raportul de asigurare, rapoartele privind durabilitatea întreprinderilor din ţări terţe şi avizul de asigurare aferent, declaraţia menţionată la articolul 40a alineatul (2) al patrulea paragraf din prezenta directivă, raportul asupra plăţilor către guverne, precum şi raportul consolidat asupra plăţilor către guverne menţionate la articolele 30, 40d şi 45 din prezenta directivă, întreprinderile menţionate la articolele 19a, 29a şi 40a din prezenta directivă prezintă respectivele declaraţii şi rapoarte în acelaşi timp organismului de colectare menţionat la alineatul (4) de la prezentul articol pentru a fi puse la dispoziţie în punctul unic de acces european (ESAP) înfiinţat în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 al Parlamentului European şi al Consiliului (*9).
(*9)Regulamentul (UE) 2023/2859 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 decembrie 2023 de înfiinţare a unui punct unic de acces european care oferă acces centralizat la informaţiile puse la dispoziţia publicului relevante pentru serviciile financiare, pentru pieţele de capital şi pentru durabilitate (JO L, 2023/2859, 20.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2859/oj).
Statele membre se asigură că informaţiile respectă cerinţele următoare:
a)sunt prezentate într-un format care permite extragerea de date, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2023/2859, sau, în cazul în care acest lucru este prevăzut de dreptul Uniunii sau de dreptul intern, într-un format prelucrabil automat, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 4 din regulamentul respectiv;
b)sunt însoţite de următoarele metadate:
(i)toate denumirile întreprinderii la care se referă informaţiile şi, în cazul în care întreprinderea raportoare este o filială exceptată, astfel cum se menţionează la articolul 29a alineatul (4) al doilea paragraf, denumirea întreprinderii-mamă care raportează informaţii la nivel de grup;
(ii)identificatorul entităţii juridice al întreprinderii şi, în cazul în care întreprinderea raportoare este o filială exceptată, astfel cum se menţionează la articolul 29a alineatul (4) al doilea paragraf, dacă este disponibil, identificatorul entităţii juridice al întreprinderii-mamă care raportează informaţii la nivel de grup, astfel cum este precizat în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/2859;
(iii)categoria de dimensiune a întreprinderii, astfel cum este precizată în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (d) din regulamentul respectiv;
(iv)sectorul (sectoarele) industrial(e) a(le) activităţilor economice ale întreprinderii, astfel cum sunt precizate în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (e) din regulamentul respectiv;
(v)tipul de informaţii, astfel cum sunt clasificate în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (c) din regulamentul respectiv;
(vi)o menţiune care să indice dacă informaţiile conţin date cu caracter personal.
(2)Atunci când o întreprindere transmite informaţiile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol unui mecanism desemnat oficial în temeiul articolului 23a din Directiva 2004/109/CE pentru ca informaţiile să fie puse la dispoziţie în ESAP, întreprinderea respectivă se consideră a-şi fi îndeplinit obligaţiile în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, cu condiţia ca informaţiile respective să respecte toate cerinţele cu privire la metadate prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol.
(3)În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (ii), statele membre se asigură că întreprinderile obţin identificatorul entităţii juridice.
(4)Până la 9 ianuarie 2028, în scopul punerii la dispoziţie în ESAP a informaţiilor menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre numesc cel puţin un organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859, şi notifică ESMA în acest sens.
(5)În scopul colectării şi gestionării eficiente a informaţiilor transmise în conformitate cu alineatul (1), Comisia este împuternicită să adopte măsuri de punere în aplicare pentru a preciza:
a)orice alte metadate care trebuie să însoţească informaţiile;
b)modul de structurare a datelor la nivelul informaţiilor;
c)pentru ce informaţii este necesar un format prelucrabil automat şi, în astfel de cazuri, ce format prelucrabil automat trebuie utilizat.
(6)Dacă este necesar, Comisia adoptă orientări pentru a se asigura că metadatele transmise în conformitate cu alineatul (5) litera (a) sunt corecte.

Art. 34: Cerinţă generală
(1)Statele membre se asigură că situaţiile financiare ale entităţilor de interes public şi ale întreprinderilor mijlocii şi mari sunt auditate de unul sau mai mulţi auditori statutari sau firme de audit autorizate de statele membre să efectueze auditul statutar în temeiul Directivei 2006/43/CE.
Totodată, auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit:
a)exprimă un aviz privind:
(i)coerenţa raportului administratorilor cu situaţiile financiare pentru acelaşi exerciţiu financiar; şi
(ii)pregătirea raportului administratorilor în conformitate cu cerinţele juridice aplicabile, cu excepţia cerinţelor referitoare la raportarea privind durabilitatea prevăzute la articolul 19a din prezenta directivă;

a1)dacă este cazul, exprimă o opinie bazată pe o misiune de asigurare limitată în ceea ce priveşte conformitatea raportării privind durabilitatea cu cerinţele prezentei directive, inclusiv conformitatea raportării privind durabilitatea cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b sau al articolului 29c, procesul desfăşurat de întreprindere pentru identificarea informaţiilor raportate în temeiul respectivelor standarde de raportare privind durabilitatea şi conformitatea cu cerinţa de a marca raportarea privind durabilitatea în conformitate cu articolul 29d, precum şi în ceea ce priveşte conformitatea cu cerinţele de raportare prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2020/852;

b)declară dacă, pe baza cunoaşterii şi a înţelegerii dobândite în cursul auditului cu privire la întreprindere şi la mediul acesteia, a(au) identificat informaţii eronate semnificative prezentate în raportul administratorilor, indicând natura acestor informaţii eronate.
(2)Primul paragraf de la alineatul (1) este aplicabil mutatis mutandis în ceea ce priveşte situaţiile financiare consolidate. Al doilea paragraf de la alineatul (1) este aplicabil mutatis mutandis în ceea ce priveşte situaţiile financiare consolidate şi rapoartele consolidate ale administratorilor.
(3)Statele membre pot permite unui auditor statutar sau unei firme de audit, altul sau alta decât cel sau cea care efectuează auditul statutar al situaţiilor financiare, să exprime opinia menţionată la alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa).
(4)Statele membre pot permite unui prestator independent de servicii de asigurare stabilit pe teritoriul lor să exprime opinia menţionată la alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa), cu condiţia ca respectivul prestator independent de servicii de asigurare să fie supus unor cerinţe echivalente cu cele prevăzute în Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*22) în ceea ce priveşte asigurarea raportării privind durabilitatea, astfel cum este definită la articolul 22 punctul 2 din directiva respectivă, în special cu cerinţele referitoare la:
(*22)Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, 9.6.2006, p. 87).
a)formare şi examinare, asigurându-se că prestatorii independenţi de servicii de asigurare dobândesc cunoştinţele de specialitate necesare în materie de raportare privind durabilitatea şi asigurarea raportării privind durabilitatea;
b)formarea continuă;
c)sistemele de asigurare a calităţii;
d)etica profesională, independenţa, obiectivitatea, confidenţialitatea şi secretul profesional;
e)numirea şi revocarea;
f)investigaţiile şi sancţiunile;
g)organizarea activităţii prestatorului independent de servicii de asigurare, în special în ceea ce priveşte un nivel suficient al resurselor şi personalului şi păstrarea evidenţelor şi dosarelor clienţilor; şi
h)raportarea neregulilor.
Statele membre se asigură că, în cazul în care un prestator independent de servicii de asigurare exprimă opinia menţionată la alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) de la prezentul articol, opinia respectivă este elaborată în conformitate cu articolele 26a, 27a şi 28a din Directiva 2006/43/CE şi că, după caz, comitetul de audit sau un comitet special examinează şi monitorizează independenţa prestatorului independent de servicii de asigurare în conformitate cu articolul 39 alineatul (6) litera (e) din Directiva 2006/43/CE.
Statele membre se asigură că prestatorii independenţi de servicii de asigurare acreditaţi înainte de 1 ianuarie 2024 pentru asigurarea raportării privind durabilitatea în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 nu sunt supuşi cerinţelor de formare şi examinare menţionate la primul paragraf litera (a) de la prezentul alineat.
Statele membre se asigură că prestatorii independenţi de servicii de asigurare care la 1 ianuarie 2024 se află în proces de acreditare în conformitate cu cerinţele naţionale relevante nu sunt supuşi cerinţelor de formare şi examinare menţionate la primul paragraf litera (a) în ceea ce priveşte asigurarea raportării privind durabilitatea, cu condiţia ca aceştia să încheie procesul până la 1 ianuarie 2026.
Statele membre se asigură că prestatorii independenţi de servicii de asigurare menţionaţi la al treilea şi al patrulea paragraf dobândesc cunoştinţele necesare în ceea ce priveşte raportarea privind durabilitatea şi asigurarea raportării privind durabilitatea prin intermediul cerinţei privind formarea continuă menţionate la primul paragraf litera (b).
În cazul în care, în temeiul primului paragraf, un stat membru decide să permită unui prestator independent de servicii de asigurare să exprime opinia menţionată la alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa), statul membru permite acest lucru şi unui auditor statutar, altul decât cel care efectuează auditul statutar al situaţiilor financiare, astfel cum se prevede la alineatul (3).
(5)De la 6 ianuarie 2027, un stat membru care a făcut uz de posibilitatea prevăzută la alineatul (4) (denumit în continuare «statul membru gazdă») permite prestatorilor independenţi de servicii de asigurare stabiliţi într-un alt stat membru decât statul membru gazdă (denumit în continuare «statul membru de origine») să efectueze asigurarea raportării privind durabilitatea.
Statul membru de origine este responsabil pentru supravegherea prestatorilor independenţi de servicii de asigurare stabiliţi pe teritoriul său, cu excepţia cazului în care statul membru gazdă decide să supravegheze asigurarea raportării privind durabilitatea efectuate de prestatori independenţi de servicii de asigurare pe teritoriul său.
Dacă statul membru gazdă decide să supravegheze asigurarea raportării privind durabilitatea efectuată pe teritoriul său de către prestatori independenţi de servicii de asigurare înregistraţi în alt stat membru, statul membru gazdă:
a)nu impune unor astfel de prestatori independenţi de servicii de asigurare cerinţe sau condiţii de antrenare a răspunderii mai stricte decât cele impuse pentru asigurarea raportării privind durabilitatea în temeiul legislaţiei naţionale pentru prestatorii independenţi de servicii de asigurare sau auditorii stabiliţi în statul membru gazdă respectiv; şi
b)informează alte state membre cu privire la decizia sa de a supraveghea asigurarea raportării privind durabilitatea efectuată de prestatori independenţi de servicii de asigurare stabiliţi în alte state membre.
(6)Statele membre se asigură că, în cazul în care o întreprindere are obligaţia, în temeiul dreptului Uniunii, să solicite verificarea de către o parte terţă independentă acreditată a unor elemente ale raportării sale privind durabilitatea, raportul părţii terţe independente acreditate este pus la dispoziţie fie ca anexă la raportul administratorilor, fie prin alte mijloace accesibile publicului.

Art. 35: Modificări la Directiva 2006/43/CE privind raportul de audit
- Articolul 28 din Directiva 2006/43/CE se înlocuieşte cu următorul text:
"- Articolul 28: Raportul de audit
(1)Raportul de audit conţine:
a)o introducere care identifică cel puţin situaţiile financiare care fac obiectul auditului statutar, împreună cu cadrul de raportare financiară care a fost aplicat la întocmirea acestora;
b)o descriere a domeniului de aplicare al auditului statutar, care identifică cel puţin standardele de audit conform cărora a fost efectuat auditul statutar;
c)un aviz de audit care este fără rezerve, cu rezerve sau contrar şi care prezintă clar punctul de vedere al auditorului statutar cu privire la următoarele:
(i)dacă situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă, în conformitate cu cadrul relevant de raportare financiară, şi
(ii)după caz, dacă situaţiile financiare anuale sunt conforme cerinţelor legale aplicabile.
Dacă auditorul statutar nu este în măsură să emită un aviz de audit, raportul menţionează imposibilitatea emiterii unui astfel de aviz;
d)o menţiune privind aspectele asupra cărora auditorul statutar atrage atenţia prin evidenţiere, fără ca avizul de audit să fie cu rezerve;
e)avizul şi declaraţia menţionate la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului (*).
(*)JO L 182, 29.6.2013, p. 19.
(2)Respectivul raport de audit se semnează şi se datează de către auditorul statutar. În cazul în care auditul statutar este efectuat de o firmă de audit, raportul de audit poartă semnătura cel puţin a auditorului/auditorilor statutar(i) care a(u) efectuat auditul în numele firmei de audit. În împrejurări excepţionale, statele membre pot prevedea că nu este necesar ca această semnătură (aceste semnături) să fie divulgată (divulgate) publicului, în cazul în care această divulgare ar putea duce la o ameninţare iminentă şi semnificativă la adresa securităţii personale a oricărui individ. În orice caz, numele persoanei (persoanelor) implicate este (sunt) adus(e) la cunoştinţa autorităţilor competente relevante.
(3)Respectivul raport de audit privind situaţiile financiare consolidate respectă cerinţele prevăzute la alineatele (1) şi (2). Atunci când raportează asupra coerenţei raportului administratorilor cu situaţiile financiare, aşa cum se prevede la alineatul (1) litera (e), auditorul statutar sau firma de audit ţin seama de situaţiile financiare consolidate şi raportul consolidat al administratorilor. Dacă situaţiile financiare anuale ale societăţii-mamă sunt anexate la situaţiile financiare consolidate, rapoartele de audit prevăzute la prezentul articol, pot fi combinate."
Art. 36: Scutiri pentru microîntreprinderi
(1)Statele membre pot scuti microîntreprinderile de toate sau de oricare dintre obligaţiile următoare:
a)prezentarea elementelor "Cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate" şi "Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate". Dacă utilizează opţiunea menţionată, statele membre le pot acorda întreprinderilor respective, exclusiv pentru alte cheltuieli, conform alineatului (2) litera (b) punctul (vi) de la prezentul articol, o derogare de la articolul 6 alineatul (1) litera (d) în ceea ce priveşte recunoaşterea elementelor "Cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate" şi "Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate", cu condiţia ca acest fapt să fie prezentat în notele explicative la situaţiile financiare sau, în conformitate cu litera (b) de la prezentul alineat, la sfârşitul bilanţului;
b)elaborarea notelor explicative la situaţiile financiare în conformitate cu articolul 16, cu condiţia ca informaţiile prevăzute la articolul 67 alineatul (1) literele (d) şi (e) din prezenta directivă şi la articolul 24 alineatul (2) din Directiva 2012/30/UE să fie prezentate la sfârşitul bilanţului;
c)întocmirea unui raport al administratorilor în conformitate cu capitolul 5, cu condiţia ca informaţiile solicitate la articolul 24 alineatul (2) din Directiva 2012/30/UE să fie prezentate în notele explicative la situaţiile financiare sau, în conformitate cu litera (b) de la prezentul alineat, la sfârşitul bilanţului;
d)publicarea situaţiilor financiare anuale, în conformitate cu capitolul 7 din prezenta directivă, cu condiţia ca informaţiile privind bilanţul cuprinse în acestea să fie depuse în mod corespunzător, în conformitate cu dreptul intern, la cel puţin o autoritate competentă desemnată de statul membru în cauză. În cazul în care autoritatea competentă nu coincide cu registrul central, registrul comercial sau registrul societăţilor, astfel cum sunt menţionate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2009/101/CE, autoritatea competentă are obligaţia de a furniza registrului informaţiile depuse.
(2)Statele membre pot permite microîntreprinderilor:
a)să elaboreze numai un bilanţ prescurtat, care să prezinte separat cel puţin acele elemente precedate de litere de la anexele III sau IV, după caz. În cazurile în care se aplică alineatul (1) litera (a) din prezentul articol, elementele E de la rubrica "Active" şi D de la rubrica "Datorii" de la anexa III sau elementele E şi K de la anexa IV se exclud din bilanţ;
b)să elaboreze numai un cont prescurtat de profit şi pierdere, care să prezinte separat cel puţin următoarele elemente, după caz:
(i)cuantumul net al cifrei de afaceri,
(ii)alte venituri,
(iii)costul materiilor prime şi al consumabilelor,
(iv)cheltuieli cu personalul,
(v)ajustări de valoare,
(vi)alte cheltuieli,
(vii)impozite,
(viii)profit sau pierdere.
(3)Statele membre nu permit şi nu impun aplicarea articolului 8 în ceea ce priveşte microîntreprinderile care utilizează oricare dintre exceptările prevăzute la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol.
(4)În ceea ce priveşte microîntreprinderile, se consideră că situaţiile financiare anuale întocmite în conformitate cu alineatele (1), (2) şi (3) de la prezentul articol oferă imaginea fidelă prevăzută la articolul 4 alineatul (3) şi, prin urmare, articolul 4 alineatul (4) nu se aplică în cazul acestor situaţii financiare.
(5)Dacă se aplică alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, totalul bilanţului menţionat la articolul 3 alineatul (1) litera (a) constă în activele prevăzute la elementele A-D de la rubrica "Active" de la anexa III sau la elementele A-D de la anexa IV.
(6)Fără a aduce atingere prezentului articol, statele membre se asigură că microîntreprinderile sunt, în toate celelalte cazuri, considerate drept întreprinderi mici.
(7)Statele membre nu fac publice derogările prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3) în ceea ce priveşte societăţile de investiţii sau holdingurile financiare.
(8)Statele membre care, la 19 iulie 2013, aplică acte cu putere de lege şi acte administrative în conformitate cu Directiva 2012/6/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 martie 2012 de modificare a Directivei 78/660/CEE a Consiliului privind conturile anuale ale anumitor forme de societăţi comerciale în ceea ce priveşte microentităţile (1) pot fi exceptate de la cerinţele stabilite la articolul 3 alineatul (9) în ceea ce priveşte conversia în monedele naţionale a pragurilor stabilite la articolul 3 alineatul (1) atunci când aplică prima teză de la articolul 53 alineatul (1).
(1)JO L 81, 21.3.2012, p. 3.
(9)Până la 20 iulie 2018, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European un raport privind situaţia microîntreprinderilor, ţinând seama, în special, de situaţia la nivel naţional în ceea ce priveşte numărul entităţilor vizate de criteriile de mărime şi de reducerea sarcinilor administrative care rezultă din scutirea de la cerinţa de publicare.
Art. 37: Exceptare pentru filiale
Prin derogare de la dispoziţiile Directivelor 2009/101/CE şi 2012/30/UE, statele membre pot să nu aplice dispoziţiile prezentei directive privind conţinutul, auditarea şi publicarea situaţiilor financiare anuale şi a raportului administratorilor în cazul întreprinderilor care intră sub incidenţa legislaţiei lor naţionale şi care sunt filiale, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(1)societatea-mamă intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru;
(2)toţi acţionarii sau asociaţii filialei s-au declarat de acord, în ceea ce priveşte fiecare exerciţiu financiar în care se aplică exceptarea, cu scutirea de această obligaţie;
(3)societatea-mamă a declarat că garantează angajamentele asumate de filială;
(4)declaraţiile menţionate la punctele 2 şi 3 de la prezentul articol sunt publicate de filială în modul prevăzut de legislaţia statului membru în conformitate cu capitolul 2 din Directiva 2009/101/CE;
(5)filiala este inclusă în situaţiile financiare consolidate întocmite de societatea-mamă în conformitate cu prezenta directivă;
(6)exceptarea este prezentată în notele explicative la situaţiile financiare consolidate întocmite de societatea-mamă şi
(7)situaţiile financiare consolidate menţionate la punctul 5 de la prezentul articol, raportul consolidat al administratorilor şi raportul de audit sunt publicate pentru filială în modul prevăzut de legislaţia statului membru în conformitate cu capitolul 2 din Directiva 2009/101/CE.
Art. 38: Întreprinderi care sunt asociaţi cu răspundere nelimitată ai altor întreprinderi
(1)Statele membre pot impune întreprinderilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (a), care intră sub incidenţa dreptului lor intern şi care sunt asociaţi cu răspundere nelimitată ai oricărei întreprinderi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b) ("întreprinderea vizată"), obligaţia de a întocmi, audita şi publica, odată cu propriile situaţii financiare, situaţiile financiare ale întreprinderii vizate în conformitate cu prezenta directivă, caz în care cerinţele prezentei directive nu se aplică întreprinderii vizate.
(2)Statele membre pot să nu aplice cerinţele prezentei directive întreprinderii vizate dacă:
a)situaţiile financiare ale întreprinderii vizate sunt întocmite, auditate şi publicate în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive de către o întreprindere care:
(i)are calitatea de asociat cu răspundere nelimitată al întreprinderii vizate şi
(ii)intră sub incidenţa dreptului intern al unui alt stat membru;
b)întreprindere vizată este inclusă în situaţiile financiare consolidate întocmite, auditate şi publicate în conformitate cu prezenta directivă:
(i)de către un asociat cu răspundere nelimitată sau
(ii)dacă întreprinderea vizată este inclusă în situaţiile financiare consolidate ale unui grup mai mare de întreprinderi, întocmite, auditate şi publicate în conformitate cu prezenta directivă, de către o societate-mamă care intră sub incidenţa dreptului intern al unui stat membru. Această exceptare este prezentată în notele explicative la situaţiile financiare consolidate.
(3)În cazurile menţionate la alineatul (2), întreprinderea vizată divulgă, la cerere, numele întreprinderii care publică situaţiile financiare.
Art. 39: Exceptarea referitoare la contul de profit şi pierdere pentru societăţile-mamă care întocmesc situaţii financiare consolidate
Statele membre pot să nu aplice dispoziţiile prezentei directive privind auditarea şi publicarea contului de profit şi pierdere întreprinderilor care intră sub incidenţa legislaţiei lor interne şi care sunt societăţi-mamă, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(1)societatea-mamă întocmeşte situaţii financiare consolidate în conformitate cu prezenta directivă şi este inclusă în aceste situaţii financiare consolidate;
(2)exceptarea este prezentată în notele explicative la situaţiile financiare anuale ale societăţii-mamă;
(3)exceptarea este prezentată în notele explicative la situaţiile financiare consolidate întocmite de societatea-mamă şi
(4)profitul sau pierderea societăţii-mamă, calculat(ă) în conformitate cu prezenta directivă, figurează în bilanţul său.
Art. 40: Restricţionarea exceptărilor pentru entităţile de interes public
Cu excepţia cazului în care se prevede expres în prezenta directivă, statele membre nu aplică simplificările şi exceptările prevăzute în prezenta directivă entităţilor de interes public. O entitate de interes public este considerată o întreprindere mare, indiferent de cifra de afaceri netă, totalul bilanţului sau numărul său mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar.
Art. 40a: Rapoartele privind durabilitatea privind întreprinderi din ţări terţe
(1)Statele membre prevăd obligaţia ca o filială stabilită pe teritoriul lor a cărei societate-mamă de cel mai înalt rang este reglementată de dreptul unei ţări terţe să publice şi să pună la dispoziţie un raport privind durabilitatea care să conţină informaţiile prevăzute la articolul 29a alineatul (2) litera (a) punctele (iii)-(v), articolul 29a alineatul (2) literele (b)-(f) şi, după caz, articolul 29a alineatul (2) litera (h), la nivel de grup al respectivei societăţi-mamă de cel mai înalt rang dintr-o ţară terţă.
Primul paragraf se aplică numai filialelor mari şi filialelor mici şi mijlocii, cu excepţia microîntreprinderilor, care sunt entităţi de interes public, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 litera (a).
Statele membre prevăd obligaţia ca o sucursală situată pe teritoriul lor care este sucursala unei întreprinderi reglementate de dreptul unei ţări terţe, care fie nu face parte dintr-un grup, fie este deţinută în ultimă instanţă de o întreprindere constituită în conformitate cu dreptul unei ţări terţe să publice şi să pună la dispoziţia publicului un raport privind durabilitatea care să conţină informaţiile menţionate la articolul 29a alineatul (2) litera (a) punctele (iii)-(v), articolul 29a alineatul (2) literele (b)-(f) şi, după caz, articolul 29a alineatul (2) litera (h), la nivel de grup sau, dacă nu este cazul, la nivelul individual al întreprinderii dintr-o ţară terţă.
Norma menţionată la al treilea paragraf se aplică sucursalei numai în cazul în care întreprinderea dintr-o ţară terţă nu are o filială, astfel cum se menţionează la primul paragraf, şi în cazul în care sucursala a generat o cifră de afaceri netă de peste 40 de milioane EUR în exerciţiul financiar precedent.
Primul şi al treilea paragraf se aplică filialelor sau sucursalelor menţionate la paragrafele respective numai în cazul în care întreprinderea dintr-o ţară terţă, la nivel de grup sau, dacă nu este cazul, la nivel individual, a generat o cifră de afaceri netă de peste 150 de milioane EUR în Uniune pentru fiecare dintre ultimele două exerciţii financiare consecutive.
Statele membre pot prevedea în sarcina filialelor sau sucursalelor menţionate la primul şi al treilea paragraf obligaţia de a le transmite informaţii despre cifra de afaceri netă produsă pe teritoriul lor şi în Uniune de către întreprinderile din ţări terţe.
(2)Statele membre prevăd obligaţia ca raportul privind durabilitatea comunicat de filială sau de sucursală astfel cum se menţionează la alineatul (1) să fie întocmit în conformitate cu standardele adoptate în temeiul articolului 40b.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, raportul privind durabilitatea menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol poate fi întocmit în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b sau într-un mod echivalent cu respectivele standarde de raportare privind durabilitatea, astfel cum este stabilit în conformitate cu un act de punere în aplicare privind echivalarea standardelor de raportare privind durabilitatea adoptat în temeiul articolului 23 alineatul (4) al treilea paragraf din Directiva 2004/109/CE.
În cazul în care informaţiile cerute pentru întocmirea raportului privind durabilitatea menţionat la primul paragraf de la prezentul alineat nu sunt disponibile, filiala sau sucursala menţionată la alineatul (1) îi solicită întreprinderii dintr-o ţară terţă să îi transmită toate informaţiile necesare pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile.
În cazul în care nu sunt transmise toate informaţiile solicitate, filiala sau sucursala menţionată la alineatul (1) întocmeşte, publică şi pune la dispoziţie raportul privind durabilitatea menţionat la alineatul (1), care conţine toate informaţiile aflate în posesia sa, obţinute sau dobândite, şi face o declaraţie în care precizează că întreprinderea dintr-o ţară terţă nu a pus la dispoziţie informaţiile necesare.
(3)Statele membre prevăd obligaţia ca raportul privind durabilitatea menţionat la alineatul (1) să fie publicat însoţit de o opinie de asigurare emisă de una sau mai multe persoane sau firme autorizate să emită o opinie cu privire la asigurarea raportării privind durabilitatea în temeiul dreptului intern al întreprinderii dintr-o ţară terţă sau al unui stat membru.
În cazul în care întreprinderea dintr-o ţară terţă nu transmite opinia de asigurare în conformitate cu primul paragraf, filiala sau sucursala face o declaraţie în care precizează că întreprinderea dintr-o ţară terţă nu a pus la dispoziţie opinia de asigurare necesară.
(4)Statele membre pot informa anual Comisia cu privire la filialele sau sucursalele întreprinderilor din ţări terţe care au îndeplinit cerinţa de publicare prevăzută la articolul 40d şi cu privire la cazurile în care a fost publicat un raport, dar în care sucursala sau filiala a acţionat în conformitate cu alineatul (2) al patrulea paragraf de la prezentul articol. Comisia pune la dispoziţia publicului pe website-ul său o listă a întreprinderilor din ţări terţe care publică un raport privind durabilitatea.
Art. 40b: Standarde de raportare privind durabilitatea pentru întreprinderile din ţări terţe
Până la 30 iunie 2026, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 49 de completare a prezentei directive pentru a prevedea standarde de raportare privind durabilitatea pentru întreprinderile din ţări terţe care să precizeze ce informaţii trebuie să conţină rapoartele privind durabilitatea menţionate la articolul 40a.

Art. 40c: Responsabilitatea pentru întocmirea, publicarea şi punerea la dispoziţie a rapoartelor privind durabilitatea privind întreprinderile din ţări terţe
Statele membre prevăd dispoziţii potrivit cărora sucursalele întreprinderilor din ţări terţe au responsabilitatea de a se asigura, făcând uz optim de cunoştinţele şi mijloacele de care dispun, că raportul lor privind durabilitatea este întocmit în conformitate cu articolul 40a şi că este publicat şi pus la dispoziţie în conformitate cu articolul 40d.
Statele membre prevăd dispoziţii potrivit cărora membrii organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere ale filialelor menţionate la articolul 40a au responsabilitatea colectivă de a se asigura, făcând uz optim de cunoştinţele şi mijloacele de care dispun, că raportul lor privind durabilitatea este întocmit în conformitate cu articolul 40a şi că este publicat şi pus la dispoziţie în conformitate cu articolul 40d.
Art. 40d: Publicarea
(1)Filialele şi sucursalele menţionate la articolul 40a alineatul (1) din prezenta directivă îşi publică raportul privind durabilitatea, împreună cu opinia de asigurare şi, după caz, cu declaraţia menţionată la articolul 40a alineatul (2) al patrulea paragraf din prezenta directivă, în termen de 12 luni de la data bilanţului exerciţiului financiar pentru care este întocmit raportul, astfel cum prevede fiecare stat membru în conformitate cu articolele 14-28 din Directiva (UE) 2017/1132 şi, după caz, în conformitate cu articolul 36 din directiva respectivă.
(2)În cazul în care raportul privind durabilitatea, împreună cu opinia de asigurare şi, după caz, cu declaraţia, publicate în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, nu sunt puse gratuit la dispoziţia publicului pe website-ul registrului menţionat la articolul 16 din Directiva (UE) 2017/1132, statele membre se asigură că raportul privind durabilitatea, împreună cu opinia de asigurare şi, după caz, cu declaraţia publicată de întreprinderi în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol sunt puse gratuit la dispoziţia publicului în cel puţin una dintre limbile oficiale ale Uniunii în termen de cel mult 12 luni de la data bilanţului exerciţiului financiar pentru care se întocmeşte raportul, pe site-ul internet al filialei sau al sucursalei, astfel cum se menţionează la articolul 40a alineatul (1) din prezenta directivă.

Art. 41: Definiţii referitoare la raportarea privind plăţi către guverne
În înţelesul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
1."întreprindere activă în industria extractivă" înseamnă o întreprindere care desfăşoară activităţi ce implică explorarea, prospectarea, descoperirea, exploatarea şi extracţia zăcămintelor de minerale, petrol, gaze naturale şi altele, în cadrul activităţilor economice enumerate în secţiunea B diviziunile 05-08 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităţilor economice NACE a doua revizuire (1);
(1)JO L 393, 30.12.2006, p. 1.
2."întreprindere activă în sectorul exploatării pădurilor primare" înseamnă o întreprindere care desfăşoară activităţi prevăzute în secţiunea A diviziunea 02, grupa 02.2 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1893/2006, în păduri primare;
3."guvern" înseamnă orice autoritate naţională, regională sau locală a unui stat membru sau a unei ţări terţe. Sunt incluse departamentele, agenţiile sau întreprinderile controlate de acea autoritate, în sensul articolului 22 alineatele (1)-(6) din prezenta directivă;
4."proiect" înseamnă activităţi operaţionale care sunt reglementate de un singur contract, licenţă, locaţie, concesiune sau alte acorduri juridice similare şi care formează baza pentru o obligaţie de plată cu un guvern. Cu toate acestea, dacă mai multe astfel de acorduri sunt interconectate pe fond şi formează baza pentru o obligaţie de plată cu un guvern, acestea sunt considerate a fi un proiect;
5."Plată" înseamnă o sumă plătită fie în numerar, fie în natură, pentru activităţile menţionate la punctele 1 şi 2, de următoarele tipuri:
(a)drepturi de producţie;
(b)impozite percepute asupra venitului, producţiei sau profiturilor societăţilor comerciale, cu excepţia impozitelor percepute asupra consumului, cum ar fi taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venitul personal sau impozitul pe vânzări;
(c)redevenţe;
(d)dividende;
(e)prime de semnare, descoperire şi producţie;
(f)taxe de licenţă, taxe de închiriere, taxe de înregistrare şi alte taxe aferente licenţelor şi/sau concesiunilor şi
(g)plăţi pentru îmbunătăţiri aduse infrastructurii.
Art. 42: Întreprinderi obligate să raporteze plăţile către guverne
(1)Statele membre impun întreprinderilor mari şi tuturor entităţilor de interes public active în industria extractivă sau în sectorul exploatării pădurilor primare obligaţia de a întocmi şi a publica anual un raport asupra plăţilor către guverne.
(2)Această obligaţie nu se aplică întreprinderilor reglementate de dreptul intern al unui stat membru care sunt filiale sau societăţi-mamă, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)societatea-mamă intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru şi
b)plăţile către guverne efectuate de întreprindere sunt incluse în raportul consolidat asupra plăţilor către guverne întocmit de societatea-mamă respectivă în conformitate cu articolul 44.
Art. 43: Conţinutul raportului
(1)Nu este necesar ca o plată, indiferent dacă este plată unică sau o serie de plăţi conexe, să fie luată în considerare în raport dacă este mai mică de 100 000 EUR în cursul unui exerciţiu financiar.
(2)Raportul prezintă următoarele informaţii în legătură cu activităţile descrise la articolul 41 punctele 1 şi 2, aferente exerciţiului financiar în cauză:
a)suma totală a plăţilor efectuate către fiecare guvern;
b)suma totală pe tip de plată, în conformitate cu articolul 41 punctul 5 literele (a)-(g), efectuată către fiecare guvern;
c)dacă plăţile au fost atribuite unui proiect specific, suma totală pe tip de plată, în conformitate cu articolul 41 punctul (5) literele (a)-(g), efectuată pentru fiecare astfel de proiect şi suma totală a plăţilor pentru fiecare astfel de proiect.
Plăţile efectuate de întreprindere pentru obligaţii impuse la nivelul întreprinderii pot fi declarate la nivelul acesteia şi nu la nivel de proiect.
(3)Dacă se efectuează plăţi în natură către guverne, ele sunt raportate în valoare şi, dacă este cazul, în volum. Se furnizează documente justificative care explică modul în care a fost determinată această valoare.
(4)Informaţiile publicate cu privire la plăţile menţionate în prezentul articol reflectă substanţa, mai curând decât forma plăţii sau activităţii în cauză. Plăţile şi activităţile nu pot fi separate sau cumulate în mod artificial în vederea evitării aplicării prezentei directive.
(5)În cazul statelor membre care nu au adoptat moneda euro, pragul în euro prevăzut la alineatul (1) este convertit în moneda naţională prin:
a)aplicarea cursului de schimb publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data intrării în vigoare a oricărei directive care stabileşte pragul respectiv; şi
b)rotunjirea la cea mai apropiată valoare de sută.
Art. 44: Raportul consolidat asupra plăţilor către guverne
(1)Statele membre impun întreprinderilor mari şi entităţilor de interes public active în industria extractivă sau în sectorul exploatării pădurilor primare, care intră sub incidenţa dreptului lor intern, obligaţia de a întocmi un raport consolidat asupra plăţilor efectuate către guverne în conformitate cu articolele 42 şi 43 dacă, în calitate de societăţi-mamă, au obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate în conformitate cu articolul 22 alineatele (1)-(6).
O societate-mamă este considerată a fi activă în industria extractivă sau în sectorul exploatării pădurilor primare dacă una dintre filialele sale este activă în industria sau în sectorul menţionat.
Raportul consolidat cuprinde numai plăţile rezultate în urma operaţiunilor de extracţie şi/sau de exploatare forestieră.
(2)Obligaţia de a întocmi raportul consolidat menţionat la alineatul (1) nu se aplică:
a)unei societăţi-mamă a unui grup mic, aşa cum este definit la articolul 3 alineatul (5), cu excepţia cazului în care o entitate afiliată este entitate de interes public;
b)unei societăţi-mamă a unui grup mijlociu, aşa cum este definit la articolul 3 alineatul (6), cu excepţia cazului în care o întreprindere afiliată este entitate de interes public şi
c)unei societăţi-mamă reglementate de dreptul intern al unui stat membru care este ea însăşi filială, dacă societatea-mamă a acesteia este reglementată de dreptul intern al unui stat membru.
(3)O întreprindere, inclusiv o entitate de interes public, poate fi exclusă din raportul consolidat asupra plăţilor către guverne dacă este îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii:
a)restricţii severe pe termen lung împiedică în mod substanţial exercitarea de către societatea-mamă a drepturilor sale asupra activelor sau conducerii întreprinderii în cauză;
b)în cazuri extrem de rare în care informaţiile necesare pentru întocmirea raportului consolidat asupra plăţilor către guverne în conformitate cu prezenta directivă nu pot fi obţinute fără cheltuieli disproporţionate sau întârzieri nejustificate;
c)acţiunile sau părţile sociale ale întreprinderii în cauză sunt deţinute exclusiv în vederea vânzării lor ulterioare.
Scutirile sus-menţionate se aplică numai dacă sunt utilizate în scopul întocmirii situaţiilor financiare consolidate.
Art. 45: Publicarea
(1)Raportul prevăzut la articolul 42 şi raportul consolidat prevăzut la articolul 44 asupra plăţilor către guverne se publică în modul prevăzut în legislaţia fiecărui stat membru, în conformitate cu capitolul 2 din Directiva 2009/101/CE.
(2)Statele membre se asigură că membrii organelor responsabile ale unei întreprinderi, care acţionează în limitele competenţelor conferite de dreptul intern, au responsabilitatea de a se asigura, aplicând la nivel maxim cunoştinţele şi abilităţile de care dispun, că raportul privind plăţile către guverne este întocmit şi publicat în conformitate cu cerinţele prezentei directive.
Art. 46: Criterii de echivalenţă
(1)Întreprinderile menţionate la articolele 42 şi 44, care întocmesc şi publică un raport în conformitate cu cerinţe de raportare ale unei ţări terţe evaluate, în conformitate cu articolul 47, ca fiind echivalente cu cele prevăzute în prezentul capitol, sunt exceptate de la cerinţele prezentului capitol, cu excepţia obligaţiei de a publica respectivul raport în modul prevăzut în legislaţia fiecărui stat membru, în conformitate cu capitolul 2 din Directiva 2009/101/CE.
(2)Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49, identificând criteriile care trebuie să se aplice la evaluarea, în sensul alineatului (1) de la prezentul articol, a echivalenţei cerinţelor de raportare din ţări terţe cu cerinţele prevăzute în prezentul capitol.
(3)Criteriile identificate de Comisie în conformitate cu alineatul (2):
a)includ următoarele:
(i)întreprinderile vizate;
(ii)recipienţii de plăţi vizaţi;
(iii)plăţile cuprinse în raport;
(iv)atribuirea plăţilor cuprinse în raport;
(v)defalcarea plăţilor cuprinse în raport;
(vi)praguri de declanşare pentru raportarea pe bază consolidată;
(vii)mediu de raportare;
(viii)frecvenţa raportării şi
(ix)măsuri de combatere a evaziunii
b)în caz contrar, se limitează la criterii care facilitează o comparaţie directă a cerinţelor de raportare ale unei ţări terţe cu cerinţele din prezentul capitol.
Art. 47: Aplicarea criteriilor de echivalenţă
Comisia este abilitată să adopte acte de punere în aplicare prin care identifică cerinţele de raportare din ţări terţe pe care le consideră, după aplicarea criteriilor de echivalenţă identificate în conformitate cu articolul 46, drept echivalente cerinţelor de la prezentul capitol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 50 alineatul (2).
Art. 48: Examinare
Comisia revizuieşte implementarea şi eficacitatea prezentului capitol, în special în ceea ce priveşte sfera de aplicare şi respectarea obligaţiilor de raportare şi modalităţile raportării pe fiecare proiect şi întocmeşte un raport în acest sens.
Revizuirea ţine cont de evoluţiile internaţionale, în special în ceea ce priveşte sporirea transparenţei cu privire la plăţile efectuate către guverne, să evalueze impactul altor regimuri internaţionale şi să ia în calcul efectele pe planul competitivităţii şi al securităţii aprovizionării cu energie. Revizuirea este finalizată până la 21 iulie 2018.
Raportul se prezintă Parlamentului European şi Consiliului, împreună cu o propunere legislativă, dacă este cazul. Raportul analizează extinderea cerinţelor de raportare către alte sectoare industriale, precum şi dacă raportul privind plăţile către guverne ar trebui auditat. De asemenea, raportul analizează posibilitatea prezentării unor informaţii suplimentare privind numărul mediu de salariaţi, utilizarea subcontractanţilor şi eventualele sancţiuni pecuniare aplicate în fiecare ţară.
Raportul analizează, de asemenea, luând în considerare evoluţiile din cadrul OCDE şi rezultatele iniţiativelor europene conexe, posibilitatea de a se introduce o obligaţie pentru întreprinderile mari de a întocmi anual un raport defalcat pe ţări, pentru fiecare stat membru şi ţară terţă în care îşi desfăşoară activitatea, care să conţină cel puţin informaţii privind profitul obţinut, impozitul pe profit plătit şi subvenţiile publice primite.

În plus, raportul analizează dacă este posibilă introducerea, pentru toţi emitenţii din Uniune, a obligaţiei de diligenţă la aprovizionarea cu minerale, pentru a asigura faptul că lanţurile de aprovizionare nu au nicio legătură cu părţi aflate în conflict şi respectă recomandările EITI şi OCDE referitoare la gestionarea responsabilă a lanţurilor de aprovizionare.
Art. 48a: Definiţii legate de raportarea informaţiilor referitoare la impozitul pe profit
(1)În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
1.«întreprindere-mamă de cel mai înalt rang» înseamnă o întreprindere care întocmeşte situaţiile financiare consolidate ale celui mai mare grup de întreprinderi;
2.«situaţii financiare consolidate» înseamnă situaţiile financiare care sunt întocmite de o societate-mamă a unui grup, în care activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile şi cheltuielile sunt prezentate ca fiind cele ale unei singure entităţi economice;
3.«jurisdicţie fiscală» înseamnă un stat sau o jurisdicţie nestatală care are autonomie fiscală în ceea ce priveşte impozitul pe profit;
4.«întreprindere autonomă» înseamnă o întreprindere care nu face parte dintr-un grup astfel cum este definit la articolul 2 punctul 11.
(2)În sensul articolului 48b din prezenta directivă, «venituri» are acelaşi înţeles ca:
a)«cifra de afaceri netă», în cazul întreprinderilor care intră sub incidenţa dreptului unui stat membru care nu aplică standardele internaţionale de contabilitate adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002; sau
b)«venituri», astfel cum sunt definite de sau în înţelesul cadrului de raportare financiară pe baza căruia se întocmesc situaţiile financiare, în cazul altor întreprinderi.
Art. 48b: Întreprinderile şi sucursalele care au obligaţia de a transmite rapoarte cu privire la impozitul pe profit
(1)Statele membre le impun întreprinderilor-mamă de cel mai înalt rang care intră sub incidenţa legislaţiilor lor naţionale, atunci când veniturile consolidate au depăşit la data bilanţului lor, pentru fiecare dintre ultimele două exerciţii financiare consecutive, cuantumul de 750 000 000 EUR, astfel cum se reflectă în situaţiile lor financiare consolidate, să întocmească, să publice şi să asigure accesul la un raport privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit pentru cel mai recent dintre respectivele două exerciţii financiare consecutive.
Statele membre prevăd ca o întreprindere-mamă de cel mai înalt rang să nu mai facă obiectul obligaţiilor de raportare stabilite la primul paragraf atunci când venitul consolidat total al acesteia la data bilanţului scade sub cuantumul de 750 000 000 EUR pentru fiecare dintre ultimele două exerciţii financiare consecutive, astfel cum se reflectă în situaţiile sale financiare consolidate.
Statele membre le impun întreprinderilor autonome care intră sub incidenţa legislaţiilor lor naţionale, atunci când veniturile acestora au depăşit la data bilanţului lor, pentru fiecare dintre ultimele două exerciţii financiare consecutive, cuantumul de 750 000 000 EUR, astfel cum se reflectă în situaţiile lor financiare anuale, să întocmească, să publice şi să asigure accesul la un raport privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit pentru cel mai recent dintre respectivele două exerciţii financiare consecutive.
Statele membre prevăd ca o întreprindere autonomă să nu mai facă obiectul obligaţiilor de raportare stabilite la al treilea paragraf atunci când venitul total al acesteia la data bilanţului scade sub cuantumul de 750 000 000 EUR pentru fiecare dintre ultimele două exerciţii financiare consecutive, astfel cum se reflectă în situaţiile sale financiare.
(2)Statele membre se asigură că norma prevăzută la alineatul (1) nu se aplică întreprinderilor autonome sau întreprinderilor-mamă de cel mai înalt rang şi întreprinderilor lor afiliate în cazul în care aceste întreprinderi, inclusiv sucursalele lor, sunt stabilite, îşi au sediul comercial fix sau au o activitate economică permanentă pe teritoriul unui singur stat membru şi în nicio altă jurisdicţie fiscală.
(3)Statele membre se asigură că norma prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică întreprinderilor autonome şi întreprinderilor-mamă de cel mai înalt rang în cazul în care astfel de întreprinderi sau întreprinderile lor afiliate prezintă un raport, în conformitate cu articolul 89 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*1), care include informaţii privind toate activităţile lor şi, în cazul întreprinderilor-mamă de cel mai înalt rang, privind toate activităţile tuturor întreprinderilor afiliate incluse în situaţiile financiare consolidate.
(*1)Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
(4)Statele membre impun filialelor mari şi mijlocii astfel cum se menţionează la articolul 3 alineatele (3) şi (4), care intră sub incidenţa legislaţiilor lor naţionale şi care sunt controlate de către o întreprindere-mamă de cel mai înalt rang care nu intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru, atunci când veniturile consolidate au depăşit la data bilanţului său, pentru fiecare dintre ultimele două exerciţii financiare consecutive, cuantumul de 750 000 000 EUR, astfel cum se reflectă în situaţiile sale financiare consolidate, să publice şi să asigure accesul la un raport privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit privind respectiva întreprindere-mamă de cel mai înalt rang pentru cel mai recent dintre respectivele două exerciţii financiare consecutive.
Atunci când informaţiile sau raportul respectiv nu sunt disponibile, filiala solicită întreprinderii sale mamă de cel mai înalt rang să îi furnizeze toate informaţiile necesare pentru a-i permite să îşi îndeplinească obligaţiile în temeiul primului paragraf. În cazul în care întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang nu furnizează toate informaţiile solicitate, filiala întocmeşte, publică şi asigură accesul la un raport privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit, care conţine toate informaţiile, obţinute sau dobândite, pe care aceasta le deţine, precum şi o declaraţie care indică faptul că întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang a acesteia nu a pus la dispoziţie informaţiile necesare.
Statele membre prevăd ca filialele mari şi mijlocii să nu mai facă obiectul obligaţiilor de raportare stabilite la prezentul alineat atunci când venitul consolidat total al întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang la data bilanţului său scade sub cuantumul de 750 000 000 EUR pentru fiecare dintre ultimele două exerciţii financiare consecutive, astfel cum se reflectă în situaţiile sale financiare consolidate.
(5)Statele membre solicită sucursalelor înfiinţate pe teritoriile lor de întreprinderi care nu intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru să publice şi să asigure accesul la un raport privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit privind întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang sau întreprinderea autonomă menţionată la al şaselea paragraf litera (a), în ceea ce priveşte cel mai recent dintre ultimele două exerciţii financiare consecutive.
În cazul în care informaţiile sau raportul respectiv nu sunt disponibile, persoana sau persoanele desemnate să îndeplinească formalităţile de publicitate menţionate la articolul 48e alineatul (2) solicită întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang sau întreprinderii autonome menţionate al şaselea paragraf litera (a) de la prezentul alineat să le furnizeze toate informaţiile necesare pentru a le permite să îşi îndeplinească obligaţiile.
În cazul în care nu sunt furnizate toate informaţiile solicitate, sucursala întocmeşte, publică şi asigură accesul la un raport privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit, care conţine toate informaţiile pe care aceasta le deţine, le-a obţinut sau le-a dobândit, precum şi o declaraţie care indică faptul că întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang sau întreprinderea autonomă nu a pus la dispoziţie informaţiile necesare.
Statele membre prevăd ca obligaţiile de raportare stabilite la prezentul alineat să se aplice numai sucursalelor a căror cifră de afaceri netă a depăşit pragul, astfel cum a fost transpus în temeiul articolului 3 alineatul (2), pentru fiecare dintre ultimele două exerciţii financiare consecutive.
Statele membre prevăd ca o sucursală supusă obligaţiilor de raportare în temeiul prezentului alineat să nu mai facă obiectul acestor obligaţii atunci când cifra sa de afaceri netă scade sub prag, astfel cum a fost transpus în temeiul articolului 3 alineatul (2), pentru fiecare dintre ultimele două exerciţii financiare consecutive.
Statele membre se asigură că unei sucursale i se aplică normele prevăzute la prezentul alineat numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele criterii:
a)întreprinderea care a deschis sucursala este fie o întreprindere afiliată unui grup a cărui întreprindere-mamă de cel mai înalt rang nu este reglementată de legislaţia unui stat membru şi ale cărui venituri consolidate au depăşit la data bilanţului său, pentru fiecare din ultimele două exerciţii financiare consecutive, cuantumul de 750 000 000 EUR astfel cum se reflectă în situaţiile sale financiare consolidate, fie o întreprindere autonomă ale cărei venituri au depăşit la data bilanţului său, pentru fiecare dintre ultimele două exerciţii financiare consecutive, cuantumul de 750 000 000 EUR, astfel cum se reflectă în situaţiile sale financiare; şi
b)întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang menţionată la litera (a) de la prezentul paragraf nu are o filială mare sau mijlocie, astfel cum se menţionează la alineatul (4).
Statele membre prevăd ca o sucursală să nu mai facă obiectul obligaţiilor de raportare stabilite la prezentul alineat în cazul în care criteriul prevăzut la litera (a) încetează să mai fie îndeplinit timp de două exerciţii financiare consecutive.
(6)Statele membre nu aplică normele stabilite la alineatele (4) şi (5) de la prezentul articol în cazul în care un raport privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit este întocmit de o întreprindere-mamă de cel mai înalt rang sau de o întreprindere autonomă care nu intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru într-un mod coerent cu articolul 48c şi îndeplineşte următoarele criterii:
a)este pus la dispoziţia publicului, gratuit şi într-un format de raportare electronică cu citire automată:
(i)pe site-ul internet al respectivei întreprinderi-mamă de cel mai înalt rang sau al întreprinderii autonome respective;
(ii)în cel puţin una dintre limbile oficiale ale Uniunii;
(iii)în termen de cel mult 12 luni de la data bilanţului exerciţiului financiar pentru care este întocmit raportul; şi
b)identifică denumirea şi sediul social al unei singure filiale sau denumirea şi adresa unei singure sucursale care intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru şi care a publicat un raport în conformitate cu articolul 48d alineatul (1).
(7)Statele membre impun filialelor sau sucursalelor care nu fac obiectul dispoziţiilor de la alineatele (4) şi (5) de la prezentul articol obligaţia să publice şi să asigure accesul la un raport privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit în cazul în care aceste filiale sau sucursale servesc exclusiv obiectivului eludării cerinţelor de raportare stabilite în prezentul capitol.
Art. 48c: Conţinutul raportului privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit
(1)Raportul privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit care trebuie prezentat în temeiul articolului 48b include informaţii cu privire la toate activităţile întreprinderii autonome sau ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang, inclusiv activităţile tuturor întreprinderilor afiliate, consolidate în situaţiile financiare aferente exerciţiului financiar în cauză.
(2)Informaţiile menţionate la alineatul (1) cuprind:
a)numele întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang sau al întreprinderii autonome, exerciţiul financiar în cauză, moneda utilizată pentru prezentarea raportului şi, după caz, o listă a tuturor filialelor consolidate în situaţiile financiare ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang, pentru exerciţiul financiar relevant, stabilite în Uniune sau în jurisdicţiile fiscale incluse în anexele I şi II la Concluziile Consiliului privind lista UE revizuită a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale;
b)o scurtă descriere a naturii activităţilor acestora;
c)numărul de angajaţi în echivalent normă întreagă;
d)veniturile, care reprezintă:
(i)suma cifrei de afaceri nete, a altor venituri din exploatare, a veniturilor din interese de participare, cu excepţia dividendelor primite de la întreprinderile afiliate, a veniturilor din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, a altor dobânzi de încasat şi a altor venituri similare enumerate în anexele V şi VI la prezenta directivă; sau
(ii)încasările, astfel cum sunt definite de cadrul de raportare financiară pe baza căruia se întocmesc situaţiile financiare, cu excepţia ajustărilor de valoare şi a dividendelor primite de la întreprinderi afiliate;
e)cuantumul profitului sau pierderii înainte de impozitare;
f)cuantumul impozitului pe profit acumulat în cursul exerciţiului financiar în cauză, care reprezintă cheltuielile curente cu impozitele recunoscute în ceea ce priveşte profiturile sau pierderile impozabile din exerciţiul financiar în cauză de către întreprinderi şi sucursale, în jurisdicţia fiscală relevantă;
g)cuantumul impozitului pe profit plătit în numerar, care reprezintă cuantumul impozitului pe profit plătit în cursul exerciţiului financiar în cauză de către întreprinderi şi sucursale în jurisdicţia fiscală relevantă; şi
h)cuantumul câştigurilor acumulate la sfârşitul exerciţiului financiar în cauză.
În sensul literei (d), veniturile includ tranzacţiile cu părţi afiliate.
În sensul literei (f), cheltuielile curente cu impozitele se referă doar la activităţile unei întreprinderi din exerciţiul financiar relevant şi nu includ impozite amânate sau provizioane pentru obligaţii incerte privind impozitul.
În sensul literei (g), impozitele plătite includ impozitele reţinute la sursă plătite de alte întreprinderi în ceea ce priveşte plăţile către întreprinderi şi sucursale din cadrul unui grup.
În sensul literei (h), câştigurile acumulate se referă la suma profiturilor din exerciţiile financiare anterioare şi din exerciţiul financiar în cauză, cu privire la distribuirea cărora nu s-a decis încă. În ceea ce priveşte sucursalele, câştigurile acumulate sunt cele ale întreprinderii care a deschis sucursala.
(3)Statele membre permit ca informaţiile enumerate la alineatul (2) de la prezentul articol să fie raportate pe baza instrucţiunilor de raportare menţionate în secţiunea III părţile B şi C din anexa III la Directiva 2011/16/UE a Consiliului (*2).
(*2)Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).
(4)Informaţiile menţionate la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol sunt prezentate utilizând un model comun şi formate de raportare electronică cu citire automată. Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, respectivul model comun şi respectivele formate de raportare electronică. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 50 alineatul (2).
(5)Raportul privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit prezintă informaţiile menţionate la alineatul (2) sau (3), separat pentru fiecare stat membru. În cazul în care un stat membru cuprinde mai multe jurisdicţii fiscale, informaţiile sunt agregate la nivel de stat membru.
Raportul privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit prezintă, de asemenea, informaţiile menţionate la alineatul (2) sau (3) de la prezentul articol, separat pentru fiecare jurisdicţie fiscală care, la data de 1 martie a exerciţiului financiar pentru care urmează să se întocmească raportul, se află pe lista din anexa I la Concluziile Consiliului privind lista UE revizuită a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale şi prezintă aceste informaţii separat pentru fiecare jurisdicţie fiscală care, la data de 1 martie a exerciţiului financiar pentru care urmează să se întocmească raportul şi la data de 1 martie a exerciţiului financiar precedent, a fost menţionată în anexa II la Concluziile Consiliului privind lista UE revizuită a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale.
Raportul privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit prezintă, de asemenea, informaţiile menţionate la alineatul (2) sau (3) în mod agregat pentru alte jurisdicţii fiscale.
Informaţiile se atribuie fiecărei jurisdicţii fiscale relevante pe baza sediului sau a existenţei unui sediu comercial fix sau a unei activităţi economice permanente care, având în vedere activităţile grupului sau ale întreprinderii autonome, poate face obiectul obligaţiei de a plăti impozit pe profit în jurisdicţia fiscală respectivă.
În cazul în care activităţile mai multor întreprinderi afiliate pot face obiectul obligaţiei de a plăti impozit pe profit în cadrul unei singure jurisdicţii fiscale, informaţiile atribuite jurisdicţiei fiscale respective reprezintă suma informaţiilor referitoare la astfel de activităţi ale fiecărei întreprinderi afiliate şi ale sucursalelor lor în jurisdicţia fiscală respectivă.
Nicio informaţie privind o anumită activitate nu este atribuită simultan mai multor jurisdicţii fiscale.
(6)Statele membre pot permite ca una sau mai multe informaţii specifice care trebuie prezentate în mod normal în conformitate cu alineatul (2) sau (3) să fie omise temporar din raport în cazul în care prezentarea lor ar aduce prejudicii grave poziţiei comerciale a întreprinderilor la care se referă raportul. Orice omisiune este indicată în mod clar în raport, împreună cu o explicaţie motivată în mod corespunzător privind motivele acesteia.
Statele membre se asigură că toate informaţiile omise în temeiul primului paragraf sunt făcute publice într-un raport ulterior privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit, în termen de cel mult cinci ani de la data omisiunii iniţiale.
Statele membre se asigură că informaţiile referitoare la jurisdicţiile fiscale incluse în anexele I şi II la Concluziile Consiliului privind lista UE revizuită a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale, astfel cum sunt menţionate la alineatul (5) de la prezentul articol, nu pot fi omise niciodată.
(7)Raportul privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit poate include, dacă este cazul, la nivelul grupului, o prezentare generală care să ofere explicaţii cu privire la orice discrepanţă semnificativă dintre cuantumurile prezentate în temeiul alineatului (2) literele (f) şi (g), ţinând seama, după caz, de cuantumurile corespunzătoare referitoare la exerciţiile financiare anterioare.
(8)Moneda utilizată în raportul privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit este moneda în care sunt prezentate situaţiile financiare consolidate ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang sau situaţiile financiare anuale ale întreprinderii autonome. Statele membre nu solicită publicarea acestui raport într-o altă monedă decât moneda utilizată în situaţiile financiare.
Cu toate acestea, în cazul menţionat la articolul 48b alineatul (4) al doilea paragraf, moneda utilizată în raportul privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit este moneda în care filiala îşi publică situaţiile financiare anuale.
(9)Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot converti pragul de 750 000 000 EUR în moneda lor naţională. Pentru efectuarea respectivei conversii, statele membre respective aplică cursul de schimb valabil la data de 21 decembrie 2021, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Statele membre respective pot creşte sau reduce pragurile cu maximum 5 % pentru a obţine o sumă rotundă în monedele naţionale.
Pragurile menţionate la articolul 48b alineatele (4) şi (5) se convertesc într-o sumă echivalentă în moneda naţională a oricărei ţări terţe relevante prin aplicarea cursului de schimb valabil la data de 21 decembrie 2021, rotunjită la mia cea mai apropiată.
(10)Raportul privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit precizează dacă a fost elaborat în conformitate cu alineatul (2) sau (3) de la prezentul articol.
Art. 48d: Publicarea şi accesibilitatea
(1)Raportul privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit şi declaraţia, menţionate la articolul 48b din prezenta directivă, se publică în termen de 12 luni de la data bilanţului exerciţiului financiar pentru care este întocmit raportul, astfel cum este prevăzut de fiecare stat membru în conformitate cu articolele 14-28 din Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European şi a Consiliului (*3) şi, după caz, în conformitate cu articolul 36 din Directiva (UE) 2017/1132.
(*3)Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăţilor comerciale (JO L 169, 30.6.2017, p. 46)."
(2)Statele membre se asigură că raportul privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit şi declaraţia publicate de întreprinderi în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol sunt puse la dispoziţia publicului gratuit, în cel puţin una dintre limbile oficiale ale Uniunii, în termen de cel mult 12 luni de la data bilanţului exerciţiului financiar pentru care este întocmit raportul pe site-ul internet:
a)al întreprinderii, atunci când se aplică articolul 48b alineatul (1);
b)al filialei sau al unei întreprinderi afiliate, atunci când se aplică articolul 48b alineatul (4); sau
c)al sucursalei sau al întreprinderii care a deschis sucursala sau al unei întreprinderi afiliate, atunci când se aplică articolul 48b alineatul (5).
(3)Statele membre pot scuti întreprinderile de la aplicarea normelor prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol în cazul în care raportul privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit publicat în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol este pus simultan la dispoziţia publicului într-un format de raportare electronică cu citire automată, pe site-ul internet al registrului menţionat la articolul 16 din Directiva (UE) 2017/1132 şi gratuit pentru orice terţ situat în Uniune. Site-ul internet al întreprinderilor şi sucursalelor, astfel cum este menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol, conţine informaţii privind scutirea respectivă şi o trimitere la site-ul internet al registrului relevant.
(4)Raportul menţionat la articolul 48b alineatele (1), (4), (5), (6) şi (7) şi, după caz, declaraţia menţionată la alineatele (4) şi (5) de la articolul menţionat rămân accesibile pe site-ul internet în cauză pentru o perioadă de cel puţin cinci ani consecutivi.
Art. 48e: Responsabilitatea pentru întocmirea, publicarea şi asigurarea accesului la raportul privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit
(1)Statele membre se asigură că membrii organelor administrative, de conducere şi de supraveghere ale întreprinderilor-mamă de cel mai înalt rang sau ale întreprinderilor autonome menţionate la articolul 48b alineatul (1), care acţionează în limitele competenţelor conferite de dreptul intern, au responsabilitatea colectivă de a asigura faptul că raportul privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit este întocmit, publicat şi pus la dispoziţie în conformitate cu articolele 48b, 48c şi 48d.
(2)Statele membre se asigură că membrii organelor administrative, de conducere şi de supraveghere ale filialelor menţionate la articolul 48b alineatul (4) din prezenta directivă, precum şi persoana sau persoanele desemnate să efectueze formalităţile de publicitate prevăzute la articolul 41 din Directiva (UE) 2017/1132 pentru sucursalele menţionate la articolul 48b alineatul (5) din prezenta directivă, care acţionează în limitele competenţelor conferite de dreptul intern, au responsabilitatea colectivă de a se asigura, făcând uz optim de cunoştinţele şi mijloacele de care dispun, că raportul privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit este întocmit într-un mod coerent sau conform, după caz, cu articolele 48b şi 48c, şi că este publicat şi pus la dispoziţie în conformitate cu articolul 48d.
Art. 48f: Declaraţia auditorului statutar
În cazul în care există obligaţia ca situaţiile financiare ale unei întreprinderi care intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru să fie auditate de unul sau mai mulţi auditori statutari sau de una sau mai multe firme de audit, raportul de audit stabileşte dacă, pentru exerciţiul financiar anterior exerciţiului financiar pentru care au fost întocmite situaţiile financiare care fac obiectul auditului, întreprinderea a avut obligaţia, în temeiul articolului 48b, de a publica un raport privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit şi, în caz afirmativ, dacă raportul a fost publicat în conformitate cu articolul 48d.
Art. 48g: Data de începere pentru raportarea informaţiilor referitoare la impozitul pe profit
Statele membre se asigură că actele cu putere de lege şi actele administrative care transpun articolele 48a-48f se aplică cel târziu de la data începerii primului exerciţiu financiar care debutează la sau după 22 iunie 2024.
Art. 48h: Clauza de reexaminare
Până la 22 iunie 2027, Comisia prezintă un raport privind respectarea obligaţiilor de raportare stabilite la articolele 48a-48f şi privind impactul acestora şi ţinând seama de situaţia de la nivelul OCDE, de necesitatea de a asigura un nivel suficient de transparenţă şi de necesitatea de a menţine şi a asigura un mediu concurenţial pentru întreprinderi şi investiţii private, Comisia reexaminează şi evaluează, în special, dacă ar fi oportun să se extindă obligaţia de raportare privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit, stabilită la articolul 48b, la întreprinderile mari şi la grupurile mari, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatele (4) şi (7), precum şi să se extindă conţinutul raportului privind informaţiile referitoare la impozitul pe profit, menţionat la articolul 48c, pentru a include elemente suplimentare. În raportul respectiv, Comisia evaluează, de asemenea, impactul pe care îl au asupra eficacităţii prezentei directive prezentarea informaţiilor fiscale pe bază agregată pentru jurisdicţiile fiscale din ţări terţe, astfel cum se prevede la articolul 48c alineatul (5), şi omiterea temporară a informaţiilor prevăzută la articolul 48c alineatul (6).
Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului raportul său, însoţit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Art. 48i: Dispoziţii tranzitorii
(1)Până la 6 ianuarie 2030, statele membre permit unei filiale din Uniune care intră sub incidenţa articolului 19a sau 29a şi a cărei societate-mamă nu este reglementată de dreptul unui stat membru să întocmească raportarea consolidată privind durabilitatea în conformitate cu cerinţele de la articolul 29a, care să includă toate filialele din Uniune ale societăţii-mamă respective care intră sub incidenţa articolului 19a sau 29a.
Până la 6 ianuarie 2030, statele membre permit ca raportarea consolidată privind durabilitatea menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat să includă informaţiile prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2020/852, care acoperă activităţile desfăşurate de toate filialele din Uniune ale societăţii-mamă menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat care intră sub incidenţa articolului 19a sau 29a din prezenta directivă.
(2)Filiala din Uniune menţionată la alineatul (1) trebuie să fie una dintre filialele din Uniune ale grupului care a generat cea mai mare cifră de afaceri din Uniune în cel puţin unul dintre cele cinci exerciţii financiare precedente, pe bază consolidată, după caz.
(3)Raportarea consolidată privind durabilitatea menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol se publică în conformitate cu articolul 30.
(4)În scopul scutirii prevăzute la articolul 19a alineatul (9) şi la articolul 29a alineatul (8), raportarea în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol se consideră a reprezenta raportare de către o societate-mamă la nivel de grup în ceea ce priveşte entităţile incluse în consolidare. Se consideră că raportarea în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf de la prezentul articol îndeplineşte condiţiile menţionate la articolul 19a alineatul (9) al doilea paragraf litera (c) şi, respectiv, la articolul 29a alineatul (8) al doilea paragraf litera (c).

Art. 49: Exercitarea competenţelor delegate
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute în prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 1 alineatul (2), la articolul 3 alineatul (13), la articolele 29b, 29c şi 40b şi la articolul 46 alineatul (2) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 5 ianuarie 2023. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 1 alineatul (2), la articolul 3 alineatul (13), la articolele 29b, 29c şi 40b şi la articolul 46 alineatul (2) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(31)Înainte de a adopta un act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (*4).
(*4)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(32)Atunci când adoptă acte delegate în temeiul articolelor 29b şi 29c, Comisia ia în considerare avizul tehnic al EFRAG, cu condiţia ca:
a)un astfel de aviz să fi fost elaborat cu respectarea garanţiilor procedurale, sub supraveghere publică şi transparent, beneficiind de cunoştinţele de specialitate şi de participarea echilibrată a părţilor interesate în cauză, precum şi cu suficientă finanţare publică pentru a-i asigura independenţa şi pe baza unui program de lucru cu privire la care Comisia a fost consultată;
b)un astfel de aviz să fie însoţit de analize cost-beneficiu, printre care şi de analize ale impactului avizului tehnic asupra aspectelor de durabilitate;
c)un astfel de aviz să fie însoţit de o explicaţie a modului în care ia în considerare elementele enumerate la articolul 29b alineatul (5);
d)participarea la activitatea EFRAG la nivel tehnic să se bazeze pe cunoştinţele de specialitate în materie de raportare privind durabilitatea şi să nu fie condiţionată de o contribuţie financiară.
Literele (a) şi (d) nu aduc atingere participării organismelor publice şi a organizaţiilor naţionale de standardizare la lucrările tehnice ale EFRAG.
Documentele însoţitoare ale avizului tehnic al EFRAG se transmit împreună cu avizul tehnic respectiv.
Comisia consultă în comun Grupul de experţi al statelor membre privind finanţarea durabilă, menţionat la articolul 24 din Regulamentul (UE) 2020/852, şi Comitetul de reglementare contabilă, menţionat la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, cu privire la proiectele de acte delegate înainte de adoptarea lor, astfel cum se menţionează la articolele 29b şi 29c din prezenta directivă.
Comisia solicită avizul Autorităţii europene pentru valori mobiliare şi pieţe (ESMA), al Autorităţii bancare europene (ABE) şi al Autorităţii europene de asigurări şi pensii ocupaţionale (EIOPA) cu privire la avizul tehnic furnizat de EFRAG, în special în ceea ce priveşte coerenţa acestuia cu Regulamentul (UE) 2019/2088 şi cu actele delegate adoptate în temeiul regulamentului menţionat. ESMA, ABE şi EIOPA îşi emit avizele în termen de două luni de la data primirii solicitării din partea Comisiei.
Comisia consultă, de asemenea, Agenţia Europeană de Mediu, Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană, Comitetul Organismelor Europene de Supraveghere a Auditului şi Platforma privind finanţarea durabilă instituită în temeiul articolului 20 din Regulamentul (UE) 2020/852 cu privire la avizul tehnic emis de EFRAG înainte de adoptarea actelor delegate menţionate la articolele 29b şi 29c din prezenta directivă. În cazul în care oricare dintre organismele respective decide să prezinte un aviz, acesta se depune în termen de două luni de la data consultării organismului de către Comisie.

(4)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 1 alineatul (2), al articolului 3 alineatul (13), al articolului 29b, 29c sau 40b sau al articolului 46 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentului European şi Consiliului sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 50: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet instituit în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Art. 51: Sancţiuni
Statele membre stabilesc sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive şi iau toate măsurile necesare pentru a garanta faptul că sancţiunile respective sunt respectate. Sancţiunile prevăzute sunt eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare.
Art. 52: Abrogarea Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE
Directivele 78/660/CEE şi 83/349/CEE se abrogă.
Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa VII.
Art. 53: Transpunere
(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 20 iulie 2015. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la acestea.
Statele membre pot prevedea că dispoziţiile menţionate la primul paragraf se aplică în primul rând situaţiilor financiare pentru exerciţiile financiare care încep de la 1 ianuarie 2016 sau în timpul acelui an calendaristic 2016.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Modalităţile de efectuare a acestei trimiteri se stabilesc de către statele membre.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 54: Intrare în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 55: Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 26 iunie 2013

Pentru Parlamentul European

Preşedintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Preşedintele

A. SHATTER

ANEXA I:TIPURILE DE ÎNTREPRINDERI MENŢIONATE LA ARTICOLUL 1 ALINEATUL (1) LITERA (A)
- Belgia:
la societe anonyme/de naamloze vennootschap, la societe en commandite par actions/de commanditaire vennootschap op aandelen, la societe privee a responsabilite limitee/de besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid, la societe cooperative a responsabilite limitee/de cooperatieve vennootschap met beperkte aansprakelijkheid;
- Bulgaria:
- Republica Cehă:
spolecnost s rucemm omezenym, akciova spolecnost;
- Danemarca:
aktieselskaber, kommanditaktieselskaber, anpartsselskaber;
- Germania:
die Aktiengesellschaft, die Kommanditgesellschaft auf Aktien, die Gesellschaft mit beschrankter Haftung;
- Estonia:
aktsiaselts, osauhing;
- Irlanda:
public companies limited by shares or by guarantee, private companies limited by shares or by guarantee;
- Grecia:
- Spania:
la sociedad anonima, la sociedad comanditaria por acciones, la sociedad de responsabilidad limitada;
- Franţa:
la societe anonyme, la societe en commandite par actions, la societe a responsabilite limitee, la societe par actions simplifiee;
- în Croaţia:
dionicko drustvo, drustvo s ogranicenom odgovornoscu;

- Italia:
la societa per azioni, la societa in accomandita per azioni, la societa a responsabilita limitata;
- Cipru:
- Letonia:
akciju sabiedrîba, sabiedrîba ar ierobezotu atbildîbu;
- Lituania:
akcines bendroves, uzdarosios akcines bendroves;
- Luxemburg:
la societe anonyme, la societe en commandite par actions, la societe a responsabilite limitee;
- Ungaria:
reszvenytarsasâg, korlatolt felelossegu tarsasag;
- Malta:
kumpanija pubblika -public limited liability company, kumpannija privata -private limited liability company, socjeta in akkomandita bil-kapital maqsum fazzjonijiet -partnership en commandite with the capital divided into shares;
- Ţările de Jos:
de naamloze vennootschap, de besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid;
- Austria:
die Aktiengesellschaft, die Gesellschaft mit beschrankter Haftung;
- Polonia:
spolka akcyjna, spolka z ograniczon odpowiedzialnosci, spolka komandytowo-akcyjna;
- Portugalia:
a sociedade anonima, de responsabilidade limitada, a sociedade em comandita por acoes, a sociedade por quotas de responsabilidade limitada;
- România:
societate pe acţiuni, societate cu răspundere limitată, societate în comandită pe acţiuni.
- Slovenia:
delniska druzba, druzba z omejeno odgovornostjo, komanditna delniska druzba;
- Slovacia:
akciova spolocnost, spolocnost s rucemm obmedzenym;
- Finlanda:
yksityinen osakeyhtio/privat aktiebolag, julkinen osakeyhtio/publikt aktiebolag;
- Suedia:
aktiebolag;
- Regatul Unit:
public companies limited by shares or by guarantee, private companies limited by shares or by guarantee
ANEXA II:TIPURILE DE ÎNTREPRINDERI MENŢIONATE LA ARTICOLUL 1 ALINEATUL (1) LITERA (B)
- Belgia
la societe en nom collectif/de vennootschap onder firma, la societe en commandite simple/de gewone commanditaire vennootschap, la societe cooperative a responsabilite illimitee/de cooperatieve vennootschap met onbeperkte aansprakelijkheid;
- Bulgaria:
- Republica Cehă:
verejna obchodnf spolecnost, komanditnf spolecnost;
- Danemarca:
interessentskaber, kommanditselskaber;
- Germania:
die offene Handelsgesellschaft, die Kommanditgesellschaft;
- Estonia:
taisuhing, usaldusuhing;
- Irlanda:
partnerships, limited partnerships, unlimited companies;
- Grecia:
- Spania:
sociedad colectiva, sociedad en comandita simple;
- Franţa:
la societe en nom collectif, la societe en commandite simple;
- în Croaţia:
javno trgovacko drustvo, komanditno drustvo, gospodarsko interesno udruzenje;".

- Italia:
la societa in nome collettivo, la societa in accomandita semplice;
- Cipru:
- Letonia:
pilnsabiedrîba, komandîtsabiedrîba;
- Lituania:
tikrosios ukines bendrijos, komanditines ukines bendrijos;
- Luxemburg:
la societe en nom collectif, la societe en commandite simple;
- Ungaria:
kozkereseti tarsasag, beteti tarsasag, kozos vallalat, egyesules, egyeni ceg;
- Malta:
socjeta fisem kollettiv jew socjeta in akkomandita, bil-kapital li mhux maqsum fazzjonijiet meta s-socji kollha li ghandhom responsabbilita llimitata huma socjetajiet in akkomandita bil-kapital maqsum fazzjonijiet -partnership en nom collectif or partnership en commandite with capital that is not divided into shares, when all the partners with unlimited liability are partnership en commandite with the capital divided into shares;
- Ţările de Jos:
de vennootschap onder firma, de commanditaire vennootschap;
- Austria:
die offene Gesellschaft, die Kommanditgesellschaft;
- Polonia:
spolka jawna, spolka komandytowa;
- Portugalia:
sociedade em nome colectivo, sociedade em comandita simples;
- România:
societate în nume colectiv, societate în comandită simplă;
- Slovenia:
druzba z neomejeno odgovornostjo, komanditna druzba;
- Slovacia:
verejna obchodna spolocnost, komanditna spolocnost;
- Finlanda:
avoin yhtio/ oppet bolag, kommandiittiyhtio/kommanditbolag;
- Suedia:
handelsbolag, kommanditbolag;
- Regatul Unit:
partnerships, limited partnerships, unlimited companies.
ANEXA III:STRUCTURA ORIZONTALĂ (FORMATUL) A BILANŢULUI PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 10
PARTEA 1:Active
(A)Capital subscris nevărsat
a cărui plată a fost solicitată
(cu excepţia cazului în care dreptul intern prevede prezentarea capitalului a cărui plată a fost solicitată la "Capital şi rezerve", caz în care partea din capital a cărei plată a fost solicitată, dar care nu a fost încă vărsată, figurează ca element de active fie la A, fie la D II 5).
(B)Cheltuieli de constituire
astfel cum sunt definite în dreptul intern şi în măsura în care dreptul intern permite înregistrarea lor ca elemente de active. Dreptul intern poate să prevadă, de asemenea, includerea cheltuielilor de constituire ca primul element la "Active intangibile".
(C)Active fixe
I.Imobilizări necorporale
1.Cheltuieli de dezvoltare, în măsura în care dreptul intern permite înregistrarea lor ca elemente de active.
2.Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă au fost:
(a)achiziţionate cu titlu oneros şi nu trebuie prezentate la C I 3; fie
(b)create de întreprinderea însăşi, în măsura în care dreptul intern permite înregistrarea lor ca elemente de active.
3.Fondul comercial, în măsura în care a fost achiziţionat cu titlu oneros.
4.Avansuri.
II.Active tangibile
1.Terenuri şi construcţii.
2.Instalaţii tehnice şi maşini.
3.Alte instalaţii, utilaje şi mobilier.
4.Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie.
III.Active financiare
1.Acţiuni deţinute la întreprinderile afiliate.
2.Împrumuturi acordate întreprinderilor afiliate.
3.Interese de participare.
4.Împrumuturi acordate întreprinderilor de care întreprinderea este legată în virtutea intereselor de participare.
5.Investiţii deţinute ca imobilizări.
6.Alte împrumuturi.
(D)Active circulante
I.Stocuri
1.Materii prime şi materiale consumabile.
2.Producţia în curs de execuţie.
3.Produse finite şi mărfuri.
4.Avansuri.
II.Creanţe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an se prezintă separat pentru fiecare element).
1.Creanţe comerciale.
2.Sume de încasat de la întreprinderile afiliate.
3.Sume de încasat de la întreprinderile de care întreprinderea este legată în virtutea intereselor de participare.
4.Alte creanţe.
5.Capital subscris a cărui plată a fost solicitată, dar nevărsat (cu excepţia cazului în care dreptul intern prevede că capitalului a cărui plată a fost solicitată urmează să fie prezentat ca element de activ la A).
6.Cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate (dacă dreptul intern nu prevede prezentarea acestora ca element de active la E).
III.Investiţii
1.Acţiuni deţinute la întreprinderile afiliate.
2.Acţiuni sau părţi sociale proprii (cu indicarea valorii lor nominale sau, în absenţa unei valori nominale, a echivalentului lor contabil), în măsura în care dreptul intern permite prezentarea lor în bilanţ.
3.Alte investiţii.
IV.Casa şi conturi la bănci
(E)Cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate
(dacă dreptul intern nu prevede prezentarea acestora ca element de active la D II 6).
PARTEA 2:Capital, rezerve şi datorii
(A)Capital şi rezerve
I.Capital subscris
(dacă dreptul intern nu prevede prezentarea la acest element a capitalului a cărui plată a fost solicitată, caz în care valoarea capitalului subscris şi a capitalului vărsat se prezintă separat).
II.Prime de emisiune
III.Rezerva din reevaluare
IV.Rezerve
1.Rezerva legală, în măsura în care dreptul intern impune constituirea unei astfel de rezerve.
2.Rezervă pentru acţiuni sau părţi sociale proprii, în măsura în care dreptul intern impune o astfel de rezervă, fără a aduce atingere articolului 24 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2012/30/UE.
3.Rezerve statutare.
4.Alte rezerve, inclusiv rezerva de valoare justă.
V.Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI.Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
(B)Provizioane
1.Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare.
2.Provizioane pentru impozite.
3.Alte provizioane.
(C)Datorii
(Sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an şi sumele care trebuie plătite după o perioadă mai mare de un an se prezintă separat pentru fiecare element şi pentru totalul acestor elemente).
1.Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, cu prezentarea separată a împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni convertibile.
2.Sume datorate instituţiilor de credit.
3.Avansuri încasate pentru comenzi, în măsura în care nu sunt prezentate separat ca deduceri din stocuri.
4.Datorii comerciale - furnizori.
5.Efecte de comerţ de plătit.
6.Sume datorate întreprinderilor afiliate.
7.Sume datorate întreprinderilor de care întreprinderea este legată în virtutea intereselor de participare.
8.Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale.
9.Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate (dacă dreptul intern nu prevede prezentarea acestora la D).
(D)Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate
(dacă dreptul intern nu prevede prezentarea acestora la C 9, "Datorii").
ANEXA IV:STRUCTURA VERTICALĂ (FORMATUL) A BILANŢULUI PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 10
(A)Capital subscris nevărsat
a cărui plată a fost solicitată
(cu excepţia cazului în care dreptul intern prevede prezentarea capitalului a cărui plată a fost solicitată la L, caz în care partea din capital a cărei plată a fost solicitată, dar care nu a fost încă vărsată, figurează fie la A, fie la D II 5).
(B)Cheltuieli de constituire
astfel cum sunt definite în dreptul intern şi în măsura în care dreptul intern permite înregistrarea lor ca elemente de active. Dreptul intern poate să prevadă, de asemenea, includerea cheltuielilor de constituire ca primul element la "Active intangibile".
(C)Active fixe
I.Active intangibile
1.Cheltuieli de dezvoltare, în măsura în care dreptul intern permite înregistrarea lor ca elemente de active.
2.Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă au fost:
a)achiziţionate cu titlu oneros şi nu trebuie prezentate la C I 3; fie
b)create de întreprinderea însăşi, în măsura în care dreptul intern permite înregistrarea lor ca elemente de active.
3.Fondul comercial, în măsura în care a fost achiziţionat cu titlu oneros.
4.Avansuri
II.Active tangibile
1.Terenuri şi construcţii.
2.Instalaţii tehnice şi maşini.
3.Alte instalaţii, utilaje şi mobilier.
4.Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie.
III.Active financiare
1.Acţiuni deţinute la întreprinderile afiliate.
2.Împrumuturi acordate întreprinderilor afiliate.
3.Interese de participare.
4.Împrumuturi acordate întreprinderilor de care întreprinderea este legată în virtutea intereselor de participare.
5.Investiţii deţinute ca imobilizări.
6.Alte împrumuturi.
(D)Active circulante
I.Stocuri
1.Materii prime şi materiale consumabile.
2.Producţia în curs de execuţie.
3.Produse finite şi mărfuri.
4.Avansuri.
II.Creanţe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an se prezintă separat pentru fiecare element).
1.Creanţe comerciale.
2.Sume de încasat de la întreprinderile afiliate.
3.Sume de încasat de la întreprinderile de care întreprinderea este legată în virtutea intereselor de participare.
4.Alte creanţe.
5.Capital subscris a cărui plată a fost solicitată, dar care nu a fost vărsat (cu excepţia cazului în care dreptul intern prevede că capitalul a cărui plată a fost solicitată urmează să fie prezentat ca activ la A).
6.Cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate (cu excepţia cazului în care dreptul intern prevede că astfel de elemente urmează să fie prezentate ca active la E).
III.Investiţii
1.Acţiuni deţinute la întreprinderile afiliate.
2.Acţiuni sau părţi sociale proprii (cu indicarea valorii lor nominale sau, în absenţa unei valori nominale, a echivalentului lor contabil), în măsura în care dreptul intern permite prezentarea lor în bilanţ.
3.Alte investiţii.
IV.Casa şi conturi la bănci
(E)Cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate
(dacă dreptul intern nu prevede prezentarea acestora la D II 6).
(F)Datorii: sume care urmează să fie încasate într-o perioadă de până la un an
1.Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, cu prezentarea separată a împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni convertibile.
2.Sume datorate instituţiilor de credit.
3.Avansuri încasate pentru comenzi, în măsura în care nu sunt prezentate separat ca deduceri din stocuri.
4.Datorii comerciale - furnizori.
5.Efecte de comerţ de plătit.
6.Sume datorate întreprinderilor afiliate.
7.Sume datorate întreprinderilor de care întreprinderea este legată în virtutea intereselor de participare.
8.Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale.
9.Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate (dacă dreptul intern nu prevede prezentarea acestora la K).
(G)Active circulante nete/datorii curente nete
(ţinând seama de cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate când sunt prezentate la E şi de venituri înregistrate în avans şi datorii angajate când sunt prezentate la K).
(H)Total active minus datoriile curente
I.Datorii: sume care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an
1.Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, cu prezentarea separată a împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni convertibile.
2.Sume datorate instituţiilor de credit.
3.Avansuri încasate pentru comenzi, în măsura în care nu sunt prezentate separat ca deduceri din stocuri.
4.Datorii comerciale - furnizori.
5.Efecte de comerţ de plătit.
6.Sume datorate întreprinderilor afiliate.
7.Sume datorate întreprinderilor de care întreprinderea este legată în virtutea intereselor de participare.
8.Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale.
9.Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate (dacă dreptul intern nu prevede prezentarea acestora la K).
(J)Provizioane
1.Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare.
2.Provizioane pentru impozite.
3.Alte provizioane.
(K)Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate
(dacă dreptul intern nu prevede prezentarea acestora la F 9 sau I 9 sau la ambele).
(L)Capital şi rezerve
I.Capital subscris
(dacă dreptul intern nu prevede prezentarea la acest element a capitalului a cărui plată a fost solicitată, caz în care valoarea capitalului subscris şi a capitalului vărsat se prezintă separat).
II.Prime de emisiune
III.Rezerva din reevaluare
IV.Rezerve
1.Rezerva legală, în măsura în care dreptul intern impune constituirea unei astfel de rezerve.
2.Rezervă pentru acţiuni sau părţi sociale proprii, în măsura în care dreptul intern impune o astfel de rezervă, fără a aduce atingere articolului 24 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2012/30/UE.
3.Rezerve statutare.
4.Alte rezerve, inclusiv rezerva de valoare justă.
V.Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI.Profitul sau pierderea pentru exerciţiul financiar
ANEXA V:STRUCTURA (FORMATUL) CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE - DUPĂ NATURA CHELTUIELILOR, PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 13
1.Cifra de afaceri netă.
2.Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie.
3.Producţia realizată de întreprindere pentru scopurile sale proprii şi capitalizată.
4.Alte venituri din exploatare.
5._
(a)Materii prime şi materiale consumabile.
(b)Alte cheltuieli externe.
6.Cheltuieli cu personalul:
(a)salarii şi indemnizaţii;
(b)cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii.
7._
(a)ajustări de valoare privind cheltuielile de constituire şi activele fixe tangibile şi intangibile.
(b)Ajustări de valoare privind activele circulante, în măsura în care depăşesc cuantumul ajustărilor de valoare normale în cadrul întreprinderii în cauză.
8.Alte cheltuieli de exploatare.
9.Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la întreprinderile afiliate.
10.Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele fixe, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la întreprinderile afiliate.
11.Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la întreprinderile afiliate.
12.Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active circulante.
13.Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor de plătit întreprinderilor afiliate.
14.Impozitul pe profit sau pierdere.
15.Profitul sau pierderea după impozitare.
16.Alte impozite neprezentate la elementele 1-15.
17.Profitul sau pierderea pentru exerciţiul financiar.
ANEXA VI:STRUCTURA (FORMATUL) CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE - DUPĂ FUNCŢIA CHELTUIELILOR, PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 13
1.Cifra de afaceri netă.
2.Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (inclusiv ajustări de valoare).
3.Rezultatul brut.
4.Costuri de distribuţie (inclusiv ajustări de valoare).
5.Cheltuieli administrative (inclusiv ajustări de valoare).
6.Alte venituri din exploatare.
7.Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la întreprinderile afiliate.
8.Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la întreprinderile afiliate.
9.Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la întreprinderile afiliate.
10.Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active circulante.
11.Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor de plătit întreprinderilor afiliate.
12.Impozitul pe profit sau pierdere.
13.Profitul sau pierderea după impozitare.
14.Alte impozite neprezentate la elementele 1-13.
15.Profitul sau pierderea pentru exerciţiul financiar.
ANEXA VII:Tabel de corespondenţă

Directiva 78/660/CEE

Directiva 83/349/CEE

Prezenta directivă

Articolul 1 alineatul (1) primul paragraf, teza introductivă

-

Articolul 1 alineatul (1) litera (a)

Articolul 1 alineatul (1) primul paragraf de la prima la a douăzeci şi şaptea liniuţă

-

Anexa I

Articolul 1 alineatul (1) al doilea paragraf

-

Articolul 1 alineatul (1) litera (b)

Articolul 1 alineatul (1) al doilea paragraf literele (a)-(aa)

-

Anexa II

Articolul 1 alineatul (1) al treilea paragraf

-

-

Articolul 1 alineatul (2)

-

-

Articolul 2 alineatul (1)

-

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (2)

-

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 2 alineatul (3)

-

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 2 alineatul (4)

-

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 2 alineatul (5)

-

Articolul 4 alineatul (4)

Articolul 2 alineatul (6)

-

Articolul 4 alineatul (5)

Articolul 3

-

Articolul 9 alineatul (1)

Articolul 4 alineatul (1)

-

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (2)

-

Articolul 9 alineatul (3)

Articolul 4 alineatul (3)

-

Articolul 9 alineatul (3) -

Articolul 4 alineatul (4)

-

Articolul 9 alineatul (5)

Articolul 4 alineatul (5)

-

-

Articolul 4 alineatul (6)

-

Articolul 6 alineatul (1) litera (h) şi articolul 6 alineatul (3)

Articolul 5 alineatul (1)

-

-

Articolul 5 alineatul (2)

-

Articolul 2 punctul 14

Articolul 5 alineatul (3)

-

Articolul 2 punctul 15

Articolul 6

-

Articolul 9 alineatul (6)

Articolul 7

-

Articolul 6 alineatul (1) litera (g)

Articolul 8

-

Articolul 10

Articolul 9 litera (A)

-

Anexa III litera (A)

Articolul 9 litera (B)

-

Anexa III litera (B)

Articolul 9 litera (C)

-

Anexa III litera (C)

Articolul 9 litera (D)

-

Anexa III litera (D)

Articolul 9 litera (E)

-

Anexa III litera (E)

Articolul 9 litera (F)

-

-

Datorii

Articolul 9 litera (A)

-

Capital, rezerve şi datorii

Anexa III litera (A)

Articolul 9 litera (B)

-

Anexa III litera (B)

Articolul 9 litera (C)

-

Anexa III litera (C)

Articolul 9 litera (D)

-

Anexa III litera (D)

Articolul 9 litera (E)

-

-

Articolul 10

-

Anexa IV

Articolul 10a

-

Articolul 11

Articolul 11 primul paragraf

-

Articolul 3 alineatul (2) şi articolul 14 alineatul (1)

Articolul 11 al doilea paragraf

-

-

Articolul 11 al treilea paragraf

-

Articolul 3 alineatul (9 primul paragraf

Articolul 12 alineatul (1)

-

Articolul 3 alineatul (10)

Articolul 12 alineatul (2)

-

Articolul 3 alineatul (9) al doilea paragraf

Articolul 12 alineatul (3)

-

Articolul 3 alineatul (11)

Articolul 13 alineatul (1)

-

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 13 alineatul (2)

-

Articolul 12 alineatul (2)

Articolul 14

-

Articolul 16 alineatul (1) litera (d)

Articolul 15 alineatul (1)

-

Articolul 12 alineatul (3)

Articolul 15 alineatul (2)

-

Articolul 2 punctul 4

Articolul 15 alineatul (3) litera (a)

-

Articolul 17 alineatul (1) litera (a)

Articolul 15 alineatul (3) litera (b)

-

-

Articolul 15 alineatul (3) litera (c)

-

Articolul 17 alineatul (1) litera (a) punctul (i)

Articolul 15 alineatul (4)

-

-

Articolul 16

-

Articolul 12 alineatul (4)

Articolul 17

-

Articolul 2 punctul 2

Articolul 18

-

-

Articolul 19

-

Articolul 2 punctul 8

Articolul 20 alineatul (1)

-

Articolul 12 alineatul (12) primul paragraf

Articolul 20 alineatul (2)

-

Articolul 12 alineatul (12) al doilea paragraf

Articolul 20 alineatul (3)

-

Articolul 12 alineatul (12) al treilea paragraf

Articolul 21

-

-

Articolul 22 primul paragraf

-

Articolul 13 alineatul (1)

Articolul 22 al doilea paragraf

-

Articolul 13 alineatul (2)

Articolul 23 punctele 1-15

-

Anexa V punctele 1-15

Articolul 23 punctele 16-19

-

-

Articolul 23 punctele 20 şi 21

-

Anexa V punctele 16 şi 17

Articolul 24

-

-

Articolul 25 punctele 1-13

-

Anexa VI punctele 1-13

Articolul 25 punctele 14-17

-

-

Articolul 25 punctele 18 şi 19

-

Anexa VI punctele 14 şi 15

Articolul 26

-

-

Articolul 27 primul paragraf, text introductiv

-

Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 27 primul paragraf literele (a) şi (c)

-

Articolul 14 alineatul (2), literele (a) şi (b)

Articolul 27 primul paragraf literele (b) şi (d)

-

-

Articolul 27 al doilea paragraf

-

Articolul 3 alineatul (9) primul paragraf

Articolul 28

-

Articolul 2 punctul 5

Articolul 29

-

-

Articolul 30

-

-

Articolul 31 alineatul (1)

-

Articolul 6 alineatul (1) teza introductivă şi literele (a)-(f)

Articolul 31 alineatul (1a)

-

Articolul 6 alineatul (5)

Articolul 31 alineatul (2)

-

Articolul 4 alineatul (4)

Articolul 32

-

Articolul 6 alineatul (1) litera (i)

Articolul 33 alineatul (1), text introductiv

-

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 33 alineatul (1) literele (a) şi (b) şi al doilea şi al treilea paragraf

-

-

Articolul 33 alineatul (1) litera (c)

-

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 33 alineatul (2) litera (a) primul paragraf şi literele (b), (c) şi (d)

-

Articolul 7 alineatul (2)

Articolul 33 alineatul (2) litera (a) al doilea paragraf

-

Articolul 16 alineatul (1) litera (b)

Articolul 33 alineatul (3)

-

Articolul 7 alineatul (3)

Articolul 33 alineatul (4)

-

Articolul 16 alineatul (1) litera (b) punctul (ii)

Articolul 33 alineatul (5)

-

-

Articolul 34

-

Articolul 12 alineatul (11) al patrulea paragraf

Articolul 35 alineatul (1) litera (a)

-

Articolul 6 alineatul (1) litera (i)

Articolul 35 alineatul (1) litera (b)

-

Articolul 12 alineatul (5)

Articolul 35 alineatul (1) litera (c)

-

Articolul 12 alineatul (6)

Articolul 35 alineatul (1) litera (d)

-

Articolul 17 alineatul (1) litera (b)

Articolul 35 alineatul (2)

-

Articolul 2 punctul 6

Articolul 35 alineatul (3)

-

Articolul 2 punctul 7

Articolul 35 alineatul (4)

-

Articolul 12 alineatul (8) şi articolul 17 alineatul (1) litera (a) punctul (vi)

Articolul 36

-

-

Articolul 37 alineatul (1)

-

Articolul 12 alineatul (11) primul, al treilea şi al cincilea paragraf

Articolul 37 alineatul (2)

-

Articolul 12 alineatul (11) primul şi al doilea paragraf

Articolul 38

-

-

Articolul 39 alineatul (1) litera (a)

-

Articolul 6 alineatul (1) litera (i)

Articolul 39 alineatul (1) litera (b)

-

Articolul 12 alineatul (7) primul paragraf

Articolul 39 alineatul (1) litera (c)

-

-

Articolul 39 alineatul (1) litera (d)

-

Articolul 12 alineatul (7) al doilea paragraf

Articolul 39 alineatul (1) litera (e)

-

Articolul 17 alineatul (1) litera (b)

Articolul 39 alineatul (2)

-

Articolul 2 punctul 6

Articolul 40 alineatul (1)

-

Articolul 12 alineatul (9)

Articolul 40 alineatul (2)

-

-

Articolul 41

-

Articolul 12 alineatul (10)

Articolul 42 primul paragraf

-

Articolul 12 alineatul (12) al treilea paragraf

Articolul 42 al doilea paragraf

-

-

Articolul 42a alineatul (1)

-

Articolul 8 alineatul (1) litera (a)

Articolul 42a alineatul (2)

-

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 42a alineatul (3)

-

Articolul 8 alineatul (3)

Articolul 42a alineatul (4)

-

Articolul 8 alineatul (4)

Articolul 42a alineatul (5)

-

Articolul 8 alineatul (5)

Articolul 42a alineatul (5a)

-

Articolul 8 alineatul (6)

Articolul 42b

-

Articolul 8 alineatul (7)

Articolul 42c

-

Articolul 8 alineatul (8)

Articolul 42d

-

Articolul 16 alineatul (1) litera (c)

Articolul 42e

-

Articolul 8 alineatul (1) litera (b)

Articolul 42f

-

Articolul 8 alineatul (9)

Articolul 43 alineatul (1), text introductiv

-

Articolul 16 alineatul (1), text introductiv

Articolul 43 alineatul (1) punctul (1)

-

Articolul 16 alineatul (1) litera (a)

Articolul 43 alineatul (1) punctul (2) primul paragraf

-

Articolul 17 alineatul (1) litera (h) primul paragraf

Articolul 43 alineatul (1) punctul (2) al doilea paragraf

-

Articolul 17 alineatul (1) litera (l)

Articolul 43 alineatul (1) punctul (3)

-

Articolul 17 alineatul (1) litera (h)

Articolul 43 alineatul (1) punctul (4)

-

Articolul 17 alineatul (1) litera (j)

Articolul 43 alineatul (1) punctul (5)

-

Articolul 17 alineatul (1) litera (k)

Articolul 43 alineatul (1) punctul (6)

-

Articolul 16 alineatul (1) litera (g)

Articolul 43 alineatul (1) punctul (7)

-

Articolul 16 alineatul (1) litera (d)

Articolul 43 alineatul (1) punctul (7a)

-

Articolul 17 alineatul (1) litera (p)

Articolul 43 alineatul (1) punctul (7b)

-

Articolul 2 alineatul (3) şi articolul 17 alineatul (1) litera (r)

Articolul 43 alineatul (1) punctul (8)

-

Articolul 18 alineatul (1) litera (a)

Articolul 43 alineatul (1) punctul (9)

-

Articolul 17 alineatul (1) litera (e)

Articolul 43 alineatul (1) punctul (10)

-

-

Articolul 43 alineatul (1) punctul (11)

-

Articolul 17 alineatul (1) litera (f)

Articolul 43 alineatul (1) punctul (12)

-

Articolul 17 alineatul (1) litera (d) primul paragraf

Articolul 43 alineatul (1) punctul (13)

-

Articolul 16 alineatul (1) litera (e)

Articolul 43 alineatul (1) punctul (14) litera (a)

-

Articolul 17 alineatul (1) litera (c) punctul (i)

Articolul 43 alineatul (1) punctul (14) litera (b)

-

Articolul 17 alineatul (1) litera (c) punctul (ii)

Articolul 43 alineatul (1) punctul (15)

-

Articolul 18 alineatul (1) litera (b) şi articolul 18 alineatul (3)

Articolul 43 alineatul (2)

-

-

Articolul 43 alineatul (3)

-

Articolul 17 alineatul (1) litera (d) al doilea paragraf

Articolul 44

-

-

Articolul 45 alineatul (1)

-

Articolul 17 alineatul (1) litera (g) al doilea paragraf Articolul 28 alineatul (3)

Articolul 45 alineatul (2)

-

Articolul 18 alineatul (2)

Articolul 46

-

Articolul 19

Articolul 46a

-

Articolul 20

Articolul 47 alineatele (1) şi (1a)

-

Articolul 30 alineatele (1) şi (2)

Articolul 47 alineatul (2)

-

Articolul 31 alineatul (1)

Articolul 47 alineatul (3)

-

Articolul 31 alineatul (2)

Articolul 48

-

Articolul 32 alineatul (1)

Articolul 49

-

Articolul 32 alineatul (2)

Articolul 50

-

Articolul 17 alineatul (1) litera (o)

Articolul 50a

-

-

Articolul 50b

-

Articolul 33 alineatul (1) litera (a)

Articolul 50c

-

Articolul 33 alineatul (2)

Articolul 51 alineatul (1)

-

Articolul 34 alineatul (1)

Articolul 51 alineatul (2)

-

-

Articolul 51 alineatul (3)

-

-

Articolul 51a

-

Articolul 35

Articolul 52

-

-

Articolul 53 alineatul (2)

-

Articolul 3 alineatul (13)

Articolul 53a

-

Articolul 40

Articolul 55

-

-

Articolul 56 alineatul (1)

-

-

Articolul 56 alineatul (2)

-

Articolul 17 alineatul (1) literele (l), (m) şi (n)

Articolul 57

-

Articolul 37

Articolul 57a

-

Articolul 38

Articolul 58

-

Articolul 39

Articolul 59 alineatul (1)

-

Articolul 9 alineatul (7) litera (a)

Articolul 59 alineatele (2)-(6) litera (a)

-

Articolul 9 alineatul (7) litera (a) şi articolul 27

Articolul 59 alineatul (6) literele (b) şi (c)

-

Articolul 9 alineatul (7) literele (b) şi (c)

Articolul 59 alineatele (7) şi (8)

-

Articolul 9 alineatul (7) litera (a) şi articolul 27

Articolul 59 alineatul (9)

-

Articolul 27 alineatul (9)

Articolul 60

-

-

Articolul 60a

-

Articolul 51

Articolul 61

-

Articolul 17 alineatul (2)

Articolul 61a

-

-

Articolul 62

-

Articolul 55

-

Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 22 alineatul (1)

-

Articolul 1 alineatul (2)

Articolul 22 alineatul (2)

-

Articolul 2 alineatele (1), (2) şi (3)

Articolul 22 alineatele (3), (4) şi (5)

-

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 22 alineatul (6)

-

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 2 punctul (10)

-

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 22

-

Articolul 4 alineatul (2)

-

-

Articolul 5

-

-

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 23 alineatul (2)

-

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (8)

-

Articolul 6 alineatul (3)

Articolul 3 alineatul (9) al doilea paragraf, Articolul 3 alineatele (10) şi (11)

-

Articolul 6 alineatul (4)

Articolul 23 alineatul (2)

-

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 23 alineatul (3)

-

Articolul 7 alineatul (2)

Articolul 23 alineatul (4)

-

Articolul 7 alineatul (3)

Articolul 23 alineatul (3) teza introductivă

-

Articolul 8

Articolul 23 alineatul (5)

-

Articolul 9 alineatul (1)

Articolul 23 alineatul (6)

-

Articolul 9 alineatul (2)

-

-

Articolul 10

Articolul 23 alineatul (7)

-

Articolul 11

Articolul 23 alineatul (8)

-

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 22 alineatul (7)

-

Articolul 12 alineatul (2)

Articolul 22 alineatul (8)

-

Articolul 12 alineatul (3)

Articolul 22 alineatul (9)

-

Articolul 13 alineatele (1) şi (2)

Articolul 2 punctul 16 şi Articolul 6 alineatul (1) litera (j)

-

Articolul 13 alineatul (2a)

Articolul 23 alineatul (10)

-

Articolul 13 alineatul (3)

Articolul 23 alineatul (9)

-

Articolul 15

-

-

Articolul 16

Articolul 4

-

Articolul 17 alineatul (1)

Articolul 24 alineatul (1)

-

Articolul 17 alineatul (2)

-

-

Articolul 18

Articolul 24 alineatul (2)

-

Articolul 19

Articolul 24 alineatul (3) literele (a)-(c)

-

Articolul 20

-

-

Articolul 21

Articolul 24 alineatul (4)

-

Articolul 22

Articolul 24 alineatul (5)

-

Articolul 23

Articolul 24 alineatul (6)

-

Articolul 24

-

-

Articolul 25 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (1) litera (b)

-

Articolul 25 alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (4)

-

Articolul 26 alineatul (1)

Articolul 24 alineatul (7)

-

Articolul 26 alineatul (2)

-

-

Articolul 26 alineatul (3)

Articolul 6 alineatul (1) litera (j)

-

Articolul 27

Articolul 24 alineatul (8)

-

Articolul 28

Articolul 24 alineatul (9)

-

Articolul 29 alineatul (1)

Articolul 24 alineatul (10)

-

Articolul 29 alineatul (2)

Articolul 24 alineatul (11)

-

Articolul 29 alineatul (3)

Articolul 24 alineatul (12)

-

Articolul 29 alineatul (4)

Articolul 24 alineatul (13)

-

Articolul 29 alineatul (5)

Articolul 24 alineatul (14)

-

Articolul 30 alineatul (1)

Articolul 24 alineatul (3) litera (c)

-

Articolul 30 alineatul (2)

-

-

Articolul 31

Articolul 24 alineatul (3) litera (f)

-

Articolul 32 alineatele (1) şi (2) Articolul 32 alineatul (3)

Articolul 26

-

Articolul 33

Articolul 27

-

Articolul 34 textul introductiv şi alineatul (1) prima teză

Articolul 16 alineatul (1) litera (a) şi articolul 28 alineatul (1)

-

Articolul 34 alineatul (1) a doua teză

-

-

Articolul 34 alineatul (2)

Articolul 28 alineatul (2) litera (a)

-

Articolul 34 alineatul (3) litera (a)

Articolul 28 alineatul (2) litera (b)

-

Articolul 34 alineatul (3) litera (b)

-

-

Articolul 34 alineatul (4)

Articolul 28 alineatul (2) litera (c)

-

Articolul 34 alineatul (5)

Articolul 28 alineatul (2) litera (d)

-

Articolul 34 alineatul (6)

Articolul 16 alineatul (1) litera (g) şi articolul 28 alineatul (1)

-

Articolul 34 alineatul (7)

Articolul 16 alineatul (1) litera (d) şi articolul 28 alineatul (1)

-

Articolul 34 alineatul (7a)

Articolul 17 alineatul (1) litera (p)

-

Articolul 34 alineatul (7b)

Articolul 17 alineatul (1) litera (r)

-

Articolul 34 alineatul (8)

Articolul 18 alineatul (1) litera (a)

-

Articolul 34 alineatul (9) litera (a)

Articolul 17 alineatul (1) litera (e)

-

Articolul 34 alineatul (9) litera (b)

Articolul 28 alineatul (1) litera (b)

-

Articolul 34 alineatul (10)

-

-

Articolul 34 alineatul (11)

Articolul 17 alineatul (1) litera (f) şi articolul 28 alineatul (1)

-

Articolul 34 alineatele (12) şi (13)

Articolul 28 alineatul (1) litera (c)

-

Articolul 34 alineatul (14)

Articolul 16 alineatul (1) litera (c) şi articolul 28 alineatul (1)

-

Articolul 17 alineatul (1) litera (c)

Articolul 17 alineatul (1) litera (c) şi articolul 28 alineatul (1)

-

Articolul 34 alineatul (16)

Articolul 18 alineatul (1) litera (b) şi articolul 28 alineatul (1)

-

Articolul 35 alineatul (1)

Articolul 28 alineatul (3)

-

Articolul 35 alineatul (2)

-

-

Articolul 36 alineatul (1)

Articolul 19 alineatul (1) şi articolul (29) alineatul (1)

-

Articolul 36 alineatul (2) literele (a)

-

-

Articolul 36 alineatul (2) literele (b) şi (c)

Articolul 19 alineatul (2) literele (b) şi (c)

-

Articolul 36 alineatul (2) litera (d)

Articolul 29 alineatul (2) litera (a)

-

Articolul 36 alineatul (2) litera (e)

Articolul 19 alineatul (2) litera (e) şi articolul 29 alineatul (1)

-

Articolul 36 alineatul (2) litera (f)

Articolul 29 alineatul (2) litera (b)

-

Articolul 36 alineatul (3)

Articolul 29 alineatul (3)

-

Articolul 36a

Articolul 33 alineatul (1) litera (b)

-

Articolul 36b

Articolul 33 alineatul (2)

-

Articolul 37 alineatul (1)

Articolul 34 alineatele (1) şi (2)

-

Articolul 37 alineatul (2)

Articolul 35

-

Articolul 37 alineatul (4)

Articolul 35

-

Articolul 38 alineatul (1)

Articolul 30 alineatul (1) primul paragraf şi articolul (30) alineatul (3) primul paragraf

-

Articolul 38 alineatul (2)

Articolul 30 alineatul (1) al doilea paragraf

-

Articolul 38 alineatul (3)

-

-

Articolul 38 alineatul (4)

Articolul 30 alineatul (3) al doilea paragraf

-

Articolul 38 alineatele (5) şi (6)

-

-

Articolul 38 alineatul (7)

Articolul 40

-

Articolul 38a

-

-

Articolul 39

-

-

Articolul 40

-

-

Articolul 41 alineatul (1)

Articolul 2 punctul 12

-

Articolul 41 alineatul (1a)

Articolul 2 punctul 3

-

Articolul 41 alineatele (2)-(5)

-

-

Articolul 42

-

-

Articolul 43

-

-

Articolul 44

-

-

Articolul 45

-

-

Articolul 46

-

-

Articolul 47

-

-

Articolul 48

Articolul 51

-

Articolul 49

-

-

Articolul 50

-

-

Articolul 50a

-

-

Articolul 51

Articolul 55

Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 182L din data de 29 iunie 2013