Art. 12. - Art. 12: Dispoziţii speciale cu privire la anumite elemente din bilanţ - Directiva 2013/34/UE/26-iun-2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 182L
În vigoare Versiune de la: 28 Mai 2024
Art. 12: Dispoziţii speciale cu privire la anumite elemente din bilanţ
(1)Dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din structura bilanţului, relaţia sa cu alte elemente se prezintă fie în cadrul elementului la care apare, fie în notele explicative la situaţiile financiare.
(2)Acţiunile şi părţile sociale proprii şi cele deţinute la întreprinderile afiliate se prezintă numai în cadrul elementelor prevăzute în acest scop.
(3)Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia îi sunt destinate.
(4)Drepturile asupra proprietăţilor imobiliare şi alte drepturi similare, astfel cum sunt definite de dreptul intern, se prezintă la "Terenuri şi construcţii".
(5)Preţul de achiziţie sau costul de producţie sau valoarea reevaluată, în cazurile în care se aplică articolul 7 alineatul (1), al activelor imobilizate a căror utilizare este limitată în timp se reduce cu ajustările valorice calculate pentru amortizarea sistematică a valorii activelor în cauză pe parcursul duratei lor de utilizare.
(6)Ajustările de valoare aduse activelor imobilizate sunt condiţionate de următoarele:
a)statele membre pot permite sau impune ajustări de valoare pentru imobilizările financiare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă la data bilanţului;
b)imobilizările fac obiectul unor ajustări de valoare, indiferent dacă duratele lor de utilizare sunt limitate sau nu, astfel încât ele să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă la data bilanţului, dacă se estimează că reducerea valorii lor va fi permanentă;
c)ajustările de valoare prevăzute la literele (a) şi (b) se înregistrează în contul de profit şi pierdere şi se prezintă separat în notele explicative, dacă nu au fost prezentate separat în contul de profit şi pierdere;
d)evaluarea la cea mai mică valoare prevăzută la literele (a) şi (b) nu poate continua dacă motivele pentru care au fost făcute ajustările respective nu mai sunt aplicabile; prezenta dispoziţie nu se aplică ajustărilor de valoare efectuate în privinţa fondului comercial.
(7)Ajustările de valoare se fac pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la cea mai mică valoare de piaţă sau, în circumstanţe speciale, la o altă valoare minimă atribuibilă acestora la data bilanţului.
Evaluarea la valoarea minimă prevăzută în primul paragraf nu poate continua dacă motivele pentru care s-au făcut ajustările de valoare nu mai sunt aplicabile.
(8)Statele membre pot permite sau impune ca dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea producţiei de active fixe sau circulante să fie inclusă în costurile de producţie, în măsura în care această dobândă este aferentă perioadei de producţie. Aplicarea prezentei dispoziţii se prezintă în notele explicative la situaţiile financiare.
(9)Statele membre pot permite calcularea preţului de achiziţie sau a costului de producţie al stocurilor de bunuri din aceeaşi categorie, precum şi a tuturor elementelor fungibile, inclusiv a investiţiilor, fie pe baza costurilor medii ponderate, fie prin metoda "primul intrat, primul ieşit" (FIFO), fie prin metoda "ultimul intrat, primul ieşit" (LIFO), fie printr-o metodă care reflectă bunele practici general acceptate.
(10)Dacă suma de rambursat în contul oricărei datorii este mai mare decât suma primită, statele membre pot permite sau pot solicita ca diferenţa să fie prezentată ca element de activ. Aceasta este prezentată separat în bilanţ sau în notele explicative la situaţiile financiare. Cuantumul acestei diferenţe este amortizat anual în proporţii rezonabile şi definitiv până cel târziu la data rambursării datoriei.
(11)Activele intangibile se amortizează în cursul duratei lor de utilizare.
În cazurile excepţionale în care durata de utilizare a fondului comercial şi a cheltuielilor de dezvoltare nu poate fi estimată în mod credibil, aceste imobilizări se amortizează în cadrul unei perioade maxime stabilite de statul membru. Această perioadă maximă nu poate fi mai mică de cinci ani şi mai mare de zece ani. În notele explicative la situaţiile financiare se furnizează o explicaţie privind perioada de amortizare a fondului comercial.
În situaţia în care dreptul intern autorizează includerea costurilor de dezvoltare la "Active" şi aceste costuri nu au fost integral amortizate, statele membre solicită să nu se facă nicio distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a costurilor neamortizate.
În cazul în care dreptul intern permite includerea cheltuielilor de constituire la "Active", acestea se amortizează în termen de cel mult cinci ani. În acest caz, statul membru impune aplicarea mutatis mutandis a paragrafului al treilea pentru cheltuielile de constituire.
În cazuri excepţionale, statele membre pot autoriza derogări de la paragrafele al treilea şi al patrulea. Astfel de derogări şi justificările corespunzătoare se prezintă în notele explicative la situaţiile financiare.
(12)Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care, la data bilanţului, este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.
Statele membre pot autoriza totodată crearea unor provizioane destinate să acopere cheltuielile a căror natură este clar definită şi care, la data bilanţului, este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.
La data bilanţului, un provizion reprezintă cea mai bună estimare a cheltuielilor probabile sau, în cazul unei obligaţii, a sumei necesare pentru stingerea acesteia. Provizioanele nu trebuie să aibă ca obiect ajustarea valorilor elementelor de active.