Capitolul 2 - DISPOZIŢII ŞI PRINCIPII GENERALE - Directiva 2013/34/UE/26-iun-2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 182L
În vigoare Versiune de la: 28 Mai 2024
CAPITOLUL 2:DISPOZIŢII ŞI PRINCIPII GENERALE
Art. 4: Dispoziţii generale
(1)Situaţiile financiare anuale constituie un întreg şi, pentru toate întreprinderile, cuprind cel puţin bilanţul, contul de profit şi pierdere şi notele explicative la situaţiile financiare.
Statele membre pot prevedea obligaţia întreprinderilor, altele decât întreprinderile mici, de a incorpora alte situaţii în situaţiile financiare anuale, pe lângă documentele menţionate la primul paragraf.
(2)Situaţiile financiare anuale se întocmesc cu claritate şi în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive.
(3)Situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii întreprinderii. În cazul în care aplicarea prezentei directive nu este suficientă pentru a oferi o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii întreprinderii, în notele explicative la situaţiile financiare sunt furnizate informaţiile suplimentare necesare pentru respectarea cerinţei respective.
(4)Dacă, în cazuri excepţionale, aplicarea unei dispoziţii din prezenta directivă este incompatibilă cu obligaţia prevăzută la alineatul (3), dispoziţia respectivă nu se aplică, pentru a oferi o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziţiei financiare şi a profitului sau a pierderii întreprinderii. Neaplicarea unei astfel de dispoziţii se prezintă în notele explicative la situaţiile financiare, împreună cu o explicaţie a motivelor şi a efectelor sale asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii întreprinderii.
Statele membre pot să precizeze cazurile excepţionale respective şi să prevadă regimul derogatoriu corespunzător, care este aplicabil în astfel de cazuri.
(5)Statele membre pot impune întreprinderilor, altele decât întreprinderile mici, obligaţia de a prezenta în situaţiile lor financiare anuale informaţii suplimentare celor a căror prezentare este obligatorie în conformitate cu prezenta directivă.
(6)Prin derogare de la alineatul (5), statele membre pot impune întreprinderilor mici să elaboreze, să prezinte şi să publice în situaţiile financiare informaţii care depăşesc sfera cerinţelor prezentei directive, cu condiţia ca orice astfel de informaţii să fie adunate într-un sistem unic de evidenţă şi ca obligaţia de raportare să fie prevăzută de legislaţia fiscală naţională în scopul strict al colectării impozitelor. Informaţiile cerute în conformitate cu prezentul alineat se includ în partea relevantă a situaţiilor financiare.
(7)Statele membre comunică Comisiei orice informaţie suplimentară pe care o solicită în conformitate cu alineatul (6) la transpunerea prezentei directive şi atunci când introduc în dreptul intern noi cerinţe în conformitate cu alineatul (6).
(8)Statele membre care utilizează soluţii electronice pentru evidenţa şi publicarea situaţiilor financiare anuale se asigură că întreprinderilor mici nu li se impune să publice, în conformitate cu dispoziţiile capitolului 7, informaţiile suplimentare prevăzute de legislaţia fiscală naţională, astfel cum se menţionează la alineatul (6).
Art. 5: Publicările cu caracter general
Documentul care conţine situaţiile financiare precizează denumirea întreprinderii şi informaţiile prevăzute la articolul 5 literele (a) şi (b) din Directiva 2009/101/CE.
Art. 6: Principii generale de raportare financiară
(1)Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale şi consolidate sunt recunoscute şi evaluate în conformitate cu următoarele principii generale:
a)se prezumă că întreprinderea îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii activităţii;
b)politicile contabile şi bazele de evaluare sunt aplicate consecvent de la un exerciţiu financiar la următorul;
c)recunoaşterea şi evaluarea se efectuează pe o bază prudentă, mai exact:
(i)pot fi recunoscute doar profiturile realizate la data bilanţului;
(ii)sunt recunoscute toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau în cursul unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia, şi
(iii)sunt recunoscute toate ajustările negative de valoare, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit;
d)sumele recunoscute în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere se calculează pe baza contabilităţii de angajamente;
e)bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent;
f)componentele elementelor de active şi datorii se evaluează separat;
g)orice compensare între elementele de active şi datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă;
h)elementele din contul de profit şi pierdere şi din bilanţ sunt contabilizate şi prezentate ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al angajamentului în cauză;
i)elementele recunoscute în situaţiile financiare se evaluează în conformitate cu principiul preţului de achiziţie sau al costului de producţie; şi
j)nu este necesar ca cerinţele prevăzute de prezenta directivă cu privire la recunoaştere, evaluare, prezentare, publicare şi consolidare să fie respectate atunci când efectele respectării lor sunt nesemnificative.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1) litera (g), statele membre pot permite sau impune întreprinderilor, în anumite cazuri specifice, să efectueze compensări între elementele de active şi datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli, cu condiţia ca sumele compensate să fie evidenţiate ca sume brute în notele explicative la situaţiile financiare.
(3)Statele membre pot scuti întreprinderile de cerinţele prevăzute la alineatul (1) litera (h).
(4)Statele membre pot limita domeniul de aplicare a alineatului (1) litera (j) la prezentare şi publicare.
(5)În afara sumelor recunoscute în conformitate cu alineatul (1) litera (c) punctul (ii), statele membre pot permite sau impune recunoaşterea tuturor datoriilor previzibile şi a pierderilor potenţiale care au apărut în cursul exerciţiului financiar respectiv sau în cursul unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia.
Art. 7: Regula de evaluare alternativă a activelor imobilizate la valori reevaluate
(1)Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1) litera (i), statele membre pot permite sau impune tuturor întreprinderilor, sau oricărei categorii de întreprinderi, să evalueze activele fixe la valori reevaluate. Atunci când prevede evaluarea bazată pe reevaluare, dreptul intern defineşte conţinutul şi limitele acesteia, precum şi regulile de aplicare.
(2)Atunci când se aplică alineatul (1), diferenţa dintre valoarea rezultată în urma evaluării pe baza preţului de achiziţie sau a costului de producţie şi valoarea rezultată în urma reevaluării se introduce în bilanţ la rezerva din reevaluare, ca element în "Capital şi rezerve".
Rezerva din reevaluare poate fi capitalizată integral sau parţial în orice moment.
Rezerva din reevaluare se reduce în măsura în care sumele transferate la aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea metodei contabile bazate pe reevaluare. Statele membre pot să prevadă norme de reglementare a utilizării rezervei din reevaluare, cu condiţia ca transferurile din rezerva din reevaluare în contul de profit şi pierdere să se poată face doar în măsura în care sumele transferate au fost înregistrate în contul de profit şi pierdere drept cheltuieli sau reflectă creşteri de valoare realizate efectiv. Nicio parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepţia cazului în care reprezintă un câştig efectiv realizat.
Cu excepţia cazurilor prevăzute la al doilea şi al treilea paragraf de la prezentul alineat, rezerva din reevaluare nu poate fi redusă.
(3)Ajustările de valoare se calculează în fiecare exerciţiu financiar pe baza valorii reevaluate. Cu toate acestea, prin derogare de la articolele 9 şi 13, statele membre pot permite sau impune ca numai suma reprezentând ajustări de valoare rezultate în urma evaluării pe baza preţului de achiziţie sau a costului de producţie să fie prezentată la elementele pertinente din formatele prevăzute în anexele V şi VI şi ca diferenţa rezultată în urma reevaluării prevăzute în prezentul articol să fie prezentată separat în formatele respective.
Art. 8: Regula de evaluare alternativă la valoarea justă
(1)Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1) litera (i) şi sub rezerva condiţiilor prevăzute în prezentul articol:
a)statele membre permit sau impun tuturor întreprinderilor, sau oricărei categorii de întreprinderi, să evalueze instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate, la valoarea justă; şi
b)statele membre pot permite sau impune tuturor întreprinderilor, sau oricărei categorii de întreprinderi, să evalueze anumite categorii de active, altele decât instrumentele financiare, prin trimitere la valoarea lor justă.
Această permitere sau impunere poate fi limitată la situaţiile financiare consolidate.
(2)În sensul prezentei directive, contractele pentru produse de bază care conferă oricăreia dintre părţile contractante dreptul de a se achita de obligaţii în numerar sau prin alte instrumente financiare se consideră a fi instrumente financiare derivate, cu excepţia cazurilor în care astfel de contracte:
a)au fost încheiate şi continuă să îndeplinească cerinţele aşteptate ale întreprinderii privind cumpărarea, vânzarea sau utilizarea produsului de bază în momentul în care au fost încheiate şi ulterior;
b)au fost concepute iniţial drept contracte pentru produse de bază; şi
c)se aşteaptă a fi decontate prin livrarea respectivului produs de bază.
(3)Alineatul (1) litera (a) se aplică numai următoarelor datorii:
a)datorii deţinute ca parte a unui portofoliu de tranzacţionare; şi
b)instrumente financiare derivate.
(4)Evaluarea în conformitate cu alineatul (1) litera (a) nu se aplică:
a)instrumentelor financiare nederivate deţinute până la scadenţă;
b)împrumuturilor şi creanţelor generate de întreprindere şi nedeţinute în scopul tranzacţionării; şi
c)intereselor de participare la filiale, întreprinderi asociate şi întreprinderi comune, instrumentelor de capital emise de întreprindere, contractelor cu contraprestaţie contingentă într-o combinare de întreprinderi, precum şi altor instrumente financiare care au caracteristici speciale şi, prin urmare, în concordanţă cu ceea ce este general acceptat, se contabilizează diferit faţă de alte instrumente financiare.
(5)Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1) litera (i), în ceea ce priveşte orice element de active sau datorii care poate fi considerat drept element acoperit conform unui sistem de contabilizare a acoperirii riscului la valoarea justă sau anumite componente ale unui astfel de element de active sau datorii, statele membre pot permite evaluarea la suma specifică cerută în baza respectivului sistem.
(6)Prin derogare de la alineatele (3) şi (4), statele membre pot permite sau impune recunoaşterea, evaluarea şi prezentarea instrumentelor financiare în conformitate cu standardele internaţionale de contabilitate adoptate conform Regulamentului (CE) nr. 1606/2002.
(7)Valoarea justă în înţelesul prezentului articol se determină prin referire la una dintre următoarele valori:
a)valoarea de piaţă, pentru acele instrumente financiare pentru care se poate identifica cu uşurinţă o piaţă credibilă. Dacă valoarea de piaţă nu se poate identifica cu uşurinţă pentru un instrument, dar poate fi identificată pentru componentele sale sau pentru un instrument similar, aceasta poate fi derivată din cea a componentelor sale sau a instrumentului similar;
b)o valoare rezultată din modele şi tehnici de evaluare general acceptate, pentru instrumentele financiare pentru care nu se poate identifica cu uşurinţă o piaţă credibilă, cu condiţia ca astfel de modele şi tehnici de evaluare să asigure o aproximare rezonabilă a valorii de piaţă.
Instrumentele financiare care nu pot fi evaluate credibil prin niciuna dintre metodele descrise la literele (a) şi (b) din primul paragraf se evaluează în conformitate cu principiul preţului de achiziţie sau al costului de producţie, în măsura în care evaluarea pe această bază este posibilă.
(8)În pofida articolului 6 alineatul (1) litera (c), dacă un instrument financiar este evaluat la valoarea justă, orice modificare a valorii sale se include în contul de profit şi pierdere, cu excepţia cazurilor următoare, pentru care o astfel de modificare se include direct într-o rezervă de valoare justă:
a)instrumentul contabilizat este un instrument de acoperire împotriva riscurilor conform unui sistem de contabilizare a acoperirii riscului care permite ca unele sau niciuna dintre modificările de valoare să nu fie înregistrate în contul de profit şi pierdere; fie
b)modificarea de valoare se referă la o diferenţă de schimb valutar apărută la un element monetar care face parte dintr-o investiţie netă a întreprinderii într-o întreprindere străină.
Statele membre pot permite sau impune ca o modificare de valoare a unui activ financiar disponibil pentru vânzare care nu este un instrument financiar derivat să fie inclusă direct în rezerva de valoare justă. Rezerva de valoare justă respectivă se ajustează atunci când sumele înregistrate în aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea literelor (a) şi (b) din primul paragraf.
(9)În pofida articolului 6 alineatul (1) litera (c), statele membre pot permite sau impune tuturor întreprinderilor, sau oricărei categorii de întreprinderi, atunci când evaluează la valoarea justă alte active decât instrumentele financiare, să înscrie în contul de profit şi pierdere o modificare de valoare.