Partea iii - CERINŢE DE CAPITAL - Regulamentul 2033/27-nov-2019 privind cerinţele prudenţiale ale firmelor de investiţii şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 şi (UE) nr. 806/2014

Acte UE

Jurnalul Oficial 314L

În vigoare
Versiune de la: 15 Iulie 2024
PARTEA III:CERINŢE DE CAPITAL
Art. 11: Cerinţe de fonduri proprii
(1)Firmele de investiţii deţin în permanenţă fonduri proprii în conformitate cu articolul 9 egale cel puţin cu D, unde D este definit ca valoarea cea mai ridicată dintre valorile următoare:
a)cerinţa pe baza cheltuielilor generale fixe, calculată în conformitate cu articolul 13;
b)cerinţa de capital minim permanent în conformitate cu articolul 14; sau
c)cerinţa calculată pe baza factorilor K în conformitate cu articolul 15.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care o firmă de investiţii îndeplineşte condiţiile pentru a se califica drept o firmă mică şi neinterconectată prevăzute la articolul 12 alineatul (1), D se defineşte ca fiind valoarea cea mai ridicată dintre cele menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (b).
(3)În cazul în care autorităţile competente consideră că a avut loc o modificare semnificativă a activităţilor economice ale unei firme de investiţii, acestea pot impune ca firma de investiţii să facă obiectul unei alte cerinţe de fonduri proprii menţionate la prezentul articol, în conformitate cu titlul IV capitolul 2 secţiunea 4 din Directiva (UE) 2019/2034.
(4)Firmele de investiţii informează autoritatea competentă de îndată ce iau cunoştinţă de faptul că nu mai îndeplinesc sau nu vor mai îndeplini cerinţele din prezentul articol.
Art. 12: Firmele de investiţii mici şi neinterconectate
(1)Se consideră că firmele de investiţii sunt mici şi neinterconectate în sensul prezentului regulament dacă îndeplinesc toate condiţiile următoare:
a)AUM determinate în conformitate cu articolul 17 sunt mai mici de 1,2 miliarde EUR;
b)COH determinate în conformitate cu articolul 20 sunt mai mici de:
(i)100 de milioane EUR/zi pentru tranzacţiile în numerar; sau
(ii)1 miliard EUR/zi pentru instrumentele financiare derivate;
c)ASA determinate în conformitate cu articolul 19 sunt zero;
d)CMH determinate în conformitate cu articolul 18 sunt zero;
e)DTF determinat în conformitate cu articolul 33 este zero;
f)NPR sau CMG determinat(ă) în conformitate cu articolele 22 şi 23 este zero;
g)TCD determinată în conformitate cu articolul 26 este zero;
h)totalul operaţiunilor bilanţiere şi extrabilanţiere ale firmei de investiţii este mai mic de 100 de milioane EUR;
i)venitul brut anual total obţinut din serviciile şi activităţile de investiţii ale firmei de investiţii, calculat ca medie pe baza cifrelor anuale din perioada de doi ani imediat anterioară exerciţiului financiar în cauză, este mai mic de 30 de milioane EUR.
Prin derogare de la dispoziţiile titlului II, în sensul literelor (a), (b), (c), (e), (f), în măsura în care respectiva literă se referă la NPR, şi al literei (g) de la primul paragraf, se aplică valorile înregistrate la sfârşitul zilei.
În sensul literei (f) de la primul paragraf, în măsura în care respectiva literă se referă la CMG, se aplică valorile înregistrate pe parcursul unei zile (intraday).
În sensul literei (d) de la primul paragraf din prezentul alineat şi fără a aduce atingere articolului 16 alineatul (9) din Directiva 2014/65/UE şi articolelor 2 şi 4 din Directiva delegată (UE) 2017/593, se aplică valorile înregistrate pe parcursul unei zile, cu excepţia cazului în care s-a produs o eroare de ţinere a evidenţei sau de reconciliere a conturilor care a indicat în mod eronat că o firmă de investiţii a încălcat pragul zero menţionat la litera (d) de la primul paragraf din prezentul alineat şi care este rezolvată până la sfârşitul zilei lucrătoare. Firma de investiţii îi notifică fără întârziere autorităţii competente eroarea, motivele pentru care a survenit şi corectarea acesteia.
În sensul literelor (h) şi (i) de la primul paragraf, se aplică nivelurile de la sfârşitul ultimului exerciţiu financiar pentru care conturile au fost finalizate şi aprobate de organul de conducere. În cazul în care conturile nu au fost finalizate şi aprobate după şase luni de la sfârşitul ultimului exerciţiu financiar, o firmă de investiţii utilizează conturi provizorii.
Firmele de investiţii pot determina valorile de la literele (a) şi (b) de la primul paragraf utilizând metodele menţionate la titlul II, cu excepţia faptului că măsurarea se face pe o perioadă de 12 luni, fără excluderea celor mai recente trei valori lunare. Firmele de investiţii care aleg această metodă de determinare informează autoritatea competentă în consecinţă şi aplică metoda aleasă pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 12 luni consecutive.
(2)Condiţiile prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b), (h) şi (i) se aplică pe bază combinată pentru toate firmele de investiţii care fac parte dintr-un grup. În scopul determinării venitului brut anual total menţionat la alineatul (1) litera (i), respectivele firme de investiţii pot exclude orice dublă contabilizare care poate apărea în cazul veniturilor brute generate în cadrul grupului.
Condiţiile prevăzute la alineatul (1) literele (c)-(g) se aplică pe bază individuală pentru fiecare firmă de investiţii.
(3)În cazul în care o firmă de investiţii nu mai îndeplineşte toate condiţiile stabilite la alineatul (1), aceasta încetează imediat să mai fie considerată a fi o firmă de investiţii mică şi neinterconectată.
Prin derogare de la primul paragraf, în cazul în care o firmă de investiţii nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (a), (b), (h) sau (i), dar continuă să îndeplinească condiţiile prevăzute la alineatul respectiv literele (c)-(g), aceasta încetează să mai fie considerată o firmă de investiţii mică şi neinterconectată după o perioadă de trei luni, calculată de la data la care a fost depăşit pragul. Firma de investiţii informează autoritatea competentă fără întârzieri nejustificate cu privire la orice încălcare a unui prag.
(4)În cazul în care o firmă de investiţii care nu a îndeplinit toate condiţiile prevăzute la alineatul (1) le îndeplineşte ulterior, aceasta este considerată a fi o firmă de investiţii mică şi neinterconectată numai după o perioadă de şase luni de la data îndeplinirii acestor condiţii, dacă nu are loc nicio încălcare a pragului în această perioadă, iar firma de investiţii a informat fără întârziere autoritatea competentă în consecinţă.
Art. 13: Cerinţa pe baza cheltuielilor generale fixe
(1)În sensul articolului 11 alineatul (1) litera (a), cerinţa pe baza cheltuielilor generale fixe reprezintă cel puţin un sfert din cheltuielile generale fixe din anul precedent. Firmele de investiţii utilizează cifrele care rezultă din cadrul contabil aplicabil.
(2)În cazul în care autoritatea competentă consideră că s-a produs o modificare semnificativă a activităţii unei firme de investiţii, autoritatea competentă poate ajusta cuantumul capitalului menţionat la alineatul (1).
(3)În cazul în care o firmă de investiţii nu a împlinit un an de la data la care a început să furnizeze servicii de investiţii sau să desfăşoare activităţi de investiţii, aceasta utilizează, pentru calculul menţionat la alineatul (1), cheltuielile generale fixe preconizate incluse în proiecţiile sale pentru primele 12 luni de tranzacţionare, astfel cum au fost prezentate odată cu cererea de autorizare.
(4)ABE, în consultare cu ESMA, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a completa calculul cerinţei menţionate la alineatul (1), care include cel puţin următoarele elemente de deducere:
a)primele pentru personal şi alte remunerări, în măsura în care acestea depind de profitul net al firmei de investiţii în anul respectiv;
b)părţile din profit care le revin angajaţilor, directorilor şi partenerilor;
c)alte repartizări ale profiturilor şi alte remunerări variabile, în măsura în care acestea sunt pe deplin discreţionare;
d)comisioanele şi taxele comune de plătit, legate în mod direct de comisioanele şi taxele de încasat, care sunt incluse în veniturile totale, şi în cazul în care plata comisioanelor şi taxelor de plătit este condiţionată de primirea efectivă a comisioanelor şi taxelor de încasat;
e)onorariile pentru agenţii delegaţi;
f)cheltuielile nerecurente din activităţi care nu sunt prestate în mod obişnuit de firma de investiţii.
ABE specifică, de asemenea, în sensul prezentului articol, noţiunea de modificare semnificativă.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 26 decembrie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 14: Cerinţa de capital minim permanent
În sensul articolului 11 alineatul (1) litera (b), cerinţa de capital minim permanent este cel puţin egală cu nivelurile capitalului iniţial prevăzute la articolul 9 din Directiva (UE) 2019/2034.
Art. 15: Cerinţa calculată pe baza factorilor K şi coeficienţii aplicabili
(1)În sensul articolului 11 alineatul (1) litera (c), cerinţa calculată pe baza factorilor K trebuie să fie cel puţin egală cu suma următoarelor elemente:
a)factorii K aferenţi riscului pentru clienţi (Risk-to-Customer – RtC), calculaţi în conformitate cu capitolul 2;
b)factorii K aferenţi riscului pentru piaţă (Risk-to-Market – RtM), calculaţi în conformitate cu capitolul 3;
c)factorii K aferenţi riscului pentru firmă (Risk-to-Firm – RtF), calculaţi în conformitate cu capitolul 4.
(2)Următorii coeficienţi se aplică factorilor K corespunzători:
Tabelul 1

FACTORI K

COEFICIENT

Active administrate atât prin administrare discreţionară de portofolii, cât şi prin mecanisme nediscreţionare de consultanţă cu caracter continuu

K-AUM

0,02 %

Fonduri ale clienţilor deţinute

K-CMH (pentru conturi separate)

0,4 %

K-CMH (pentru conturi neseparate)

0,5 %

Active protejate şi administrate

K-ASA

0,04 %

Ordine ale clienţilor tratate

K-COH tranzacţii în numerar

0,1 %

K-COH instrumente financiare derivate

0,01 %

Fluxul zilnic de tranzacţionare

K-DTF tranzacţii în numerar

0,1 %

K-DTF instrumente financiare derivate

0,01 %

(3)Firmele de investiţii monitorizează valoarea factorilor lor K pentru a identifica orice tendinţă care ar putea conduce la modificarea semnificativă a cerinţei lor de fonduri proprii în înţelesul articolului 11 pentru perioada de raportare următoare în temeiul părţii a şaptea şi notifică autorităţii lor competente respectiva cerinţă de fonduri proprii semnificativ diferită.
(4)În cazul în care autorităţile competente consideră că a avut loc o modificare semnificativă a activităţilor economice ale unei firme de investiţii, care are un impact asupra valorii factorului K relevant, acestea pot ajusta valoarea corespunzătoare în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034.
(5)În scopul de a se asigura aplicarea uniformă a prezentului regulament şi a lua în considerare evoluţiile de pe pieţele financiare, ABE elaborează, în cooperare cu ESMA, proiecte de standarde tehnice de reglementare, pentru:
a)a preciza metodele de măsurare a factorilor K din partea a treia titlul II;
b)a preciza, în sensul prezentului regulament, noţiunea de "conturi separate", pentru condiţiile pe baza cărora se asigură protecţia fondurilor clienţilor în caz de faliment al firmei de investiţii;
c)a preciza ajustările coeficienţilor aplicabili factorului K-DTF menţionaţi în tabelul 1 de la alineatul (2) din prezentul articol în cazul în care, în condiţii de criză a pieţei, astfel cum sunt menţionate în Regulamentul delegat (UE) 2017/578 al Comisiei (25), cerinţele K-DTF par să fie prea restrictive şi în detrimentul stabilităţii financiare.
(25)Regulamentul delegat (UE) 2017/578 al Comisiei din 13 iunie 2016 de completare a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind pieţele instrumentelor financiare în ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare în care se precizează cerinţele aplicabile acordurilor şi mecanismelor de formare a pieţei (JO L 87, 31.3.2017, p. 183).
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 26 decembrie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 16: Cerinţa calculată pe baza factorilor K aferenţi RtC
Cerinţa calculată pe baza factorilor K aferenţi RtC se determină prin următoarea formulă:
K-AUM + K-CMH + K-ASA + K-COH
unde:
K-AUM este egal cu AUM determinat în conformitate cu articolul 17, înmulţit cu coeficientul corespunzător de la articolul 15 alineatul (2);
K-CMH este egal cu CMH determinat în conformitate cu articolul 18, înmulţit cu coeficientul corespunzător de la articolul 15 alineatul (2);
K-ASA este egal cu ASA determinat în conformitate cu articolul 19, înmulţit cu coeficientul corespunzător de la articolul 15 alineatul (2);
K-COH este egal cu COH determinat în conformitate cu articolul 20, înmulţit cu coeficientul corespunzător de la articolul 15 alineatul (2).
Art. 17: Determinarea AUM în scopul calculării factorului K-AUM
(1)În scopul calculării K-AUM, AUM este media mobilă a valorii activelor lunare totale administrate, valoare determinată în ultima zi lucrătoare a fiecăreia dintre ultimele 15 luni şi convertită în moneda funcţională a entităţilor la acel moment, excluzând cele mai recente trei valori lunare.
AUM este media aritmetică a celor 12 valori lunare rămase.
K-AUM se calculează în prima zi lucrătoare a fiecărei luni.
(2)În cazul în care firma de investiţii a delegat în mod formal administrarea activelor către o altă entitate financiară, activele în cauză sunt incluse în cuantumul total al AUM determinat în conformitate cu alineatul (1).
În cazul în care o altă entitate financiară a delegat în mod formal administrarea activelor către firma de investiţii, activele în cauză sunt excluse din cuantumul total al activelor administrate determinat în conformitate cu alineatul (1).
În cazul în care o firmă de investiţii administrează active de mai puţin de 15 luni sau atunci când a făcut acest lucru o perioadă mai lungă ca firmă de investiţii mică şi neinterconectată şi în prezent depăşeşte pragul pentru AUM, firma respectivă utilizează pentru calcularea K-AUM datele istorice privind AUM pentru perioada prevăzută la alineatul (1), de îndată ce aceste date devin disponibile. Autoritatea competentă poate înlocui punctele de date istorice care lipsesc cu date de reglementare determinate pe baza previziunilor de afaceri ale firmei de investiţii, prezentate în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2014/65/UE.
Art. 18: Determinarea CMH în scopul calculării factorului K-CMH
(1)În scopul calculării K-CMH, CMH este media mobilă a valorii fondurilor zilnice totale ale clienţilor deţinute, determinată la sfârşitul fiecărei zile lucrătoare pentru ultimele nouă luni, excluzând cele mai recente trei luni.
CMH este media aritmetică a valorilor zilnice înregistrate în cele şase luni rămase.
K-CMH se calculează în prima zi lucrătoare a fiecărei luni.
(2)În cazul în care o firmă de investiţii deţine fonduri ale clienţilor de mai puţin de nouă luni, aceasta utilizează pentru calculul K-CMH datele istorice privind CMH din perioada prevăzută la alineatul (1), de îndată ce aceste date devin disponibile.
Autoritatea competentă poate înlocui punctele de date istorice care lipsesc cu date de reglementare determinate pe baza previziunilor de afaceri ale firmei de investiţii, prezentate în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2014/65/UE.
Art. 19: Determinarea ASA în scopul calculării factorului K-ASA
(1)În scopul calculării K-ASA, ASA este media mobilă a valorii activelor zilnice totale protejate şi administrate, determinată la sfârşitul fiecărei zile lucrătoare pentru ultimele nouă luni, excluzând cele mai recente trei luni.
ASA este media aritmetică a valorilor zilnice înregistrate în cele şase luni rămase.
K-ASA se calculează în prima zi lucrătoare a fiecărei luni.
(2)În cazul în care o firmă de investiţii a delegat în mod formal sarcinile de păstrare şi administrare a activelor către o altă entitate financiară sau în cazul în care o altă entitate financiară a delegat în mod formal astfel de sarcini firmei de investiţii, activele respective sunt incluse în cuantumul total al ASA care se determină în conformitate cu alineatul (1).
(3)În cazul în care o firmă de investiţii păstrează şi administrează active de mai puţin de şase luni, aceasta utilizează pentru calculul K-ASA datele istorice privind ASA pentru perioada prevăzută la alineatul (1) de îndată ce datele respective devin disponibile. Autoritatea competentă poate înlocui punctele de date istorice care lipsesc cu date de reglementare determinate pe baza previziunilor de afaceri ale firmei de investiţii, prezentate în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2014/65/UE.
Art. 20: Determinarea COH în scopul calculării factorului K-COH
(1)În scopul calculării K-COH, COH este media mobilă a valorii ordinelor zilnice totale ale clienţilor tratate, determinată pe parcursul fiecărei zile lucrătoare pentru ultimele şase luni, excluzând cele mai recente trei luni.
COH este media aritmetică a valorilor zilnice înregistrate în cele trei luni rămase.
K-COH se calculează în prima zi lucrătoare a fiecărei luni.
(2)COH se determină prin însumarea valorii absolute a tranzacţiilor de cumpărare şi a valorii absolute a tranzacţiilor de vânzare, atât pentru tranzacţiile în numerar, cât şi pentru instrumentele financiare derivate, în conformitate cu următoarele principii:
a)pentru tranzacţiile în numerar, valoarea este cuantumul plătit sau primit pentru fiecare tranzacţie;
b)pentru instrumentele financiare derivate, valoarea tranzacţiei este valoarea noţională a contractului.
Valoarea noţională a instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii se ajustează pentru perioada rămasă (exprimată în ani) până la scadenţa respectivelor contracte. Valoarea noţională se înmulţeşte cu durata calculată prin următoarea formulă:
Durata = perioada (exprimată în ani) până la scadenţă / 10
Fără a aduce atingere celui de al cincilea paragraf, în COH sunt incluse şi tranzacţiile executate de firmele de investiţii care furnizează servicii de administrare a portofoliului în contul unor fonduri de investiţii.
În COH sunt incluse şi tranzacţiile rezultate din consultanţa de investiţii în privinţa căreia o firmă de investiţii nu calculează K-AUM.
Din COH sunt excluse tranzacţiile efectuate de firma de investiţii care rezultă din administrarea portofoliului de investiţii al unui client, în cazul în care firma de investiţii calculează deja K-AUM în ceea ce priveşte investiţiile clientului respectiv sau în cazul în care activitatea respectivă se referă la delegarea către firma de investiţii a administrării activelor care nu contribuie la AUM ale respectivei firme de investiţii în temeiul articolului 17 alineatul (2).
Din COH sunt excluse tranzacţiile executate de firma de investiţii în nume propriu, fie pentru ea însăşi, fie în contul unui client.
La m determinarea COH, firmele de investiţii pot exclude orice ordin care nu a fost executat, în cazul în care neexecutarea este rezultatul anulării în timp util a ordinului de către client.
(3)În cazul în care o firmă de investiţii tratează ordinele clienţilor de mai puţin de şase luni sau atunci când a făcut acest lucru o perioadă mai lungă ca firmă de investiţii mică şi neinterconectată, aceasta utilizează pentru calcularea K-COH datele istorice privind COH pentru perioada prevăzută la alineatul (1), de îndată ce aceste date devin disponibile. Autoritatea competentă poate înlocui punctele de date istorice care lipsesc cu date de reglementare determinate pe baza previziunilor de afaceri ale firmei de investiţii, prezentate în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2014/65/UE.
Art. 21: Cerinţa calculată pe baza factorilor K aferenţi RtM
(1)Cerinţa calculată pe baza factorilor K aferenţi RtM pentru poziţiile din portofoliul de tranzacţionare al unei firme de investiţii care efectuează tranzacţii pe cont propriu, fie pentru ea însăşi, fie în contul unui client, este fie K-NPR calculat în conformitate cu articolul 22, fie K-CMG calculat în conformitate cu articolul 23.
(2)Firmele de investiţii îşi administrează portofoliul de tranzacţionare în conformitate cu partea a treia titlul I capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(3)Cerinţa calculată pe baza factorilor K aferenţi RtM se aplică tuturor poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare, care includ, în special, poziţii pe instrumente de datorie (inclusiv instrumente care sunt poziţii din securitizare), instrumente de capital, organisme de plasament colectiv (OPC), valută şi aur şi mărfuri (inclusiv certificate de emisii).
(4)În scopul calculării cerinţei pe baza factorilor K aferenţi RtM, o firmă de investiţii include şi alte poziţii decât poziţiile din portofoliul de tranzacţionare în cazul în care acestea dau naştere unor riscuri de schimb valutar sau riscului de marfă.
Art. 22: Calcularea factorului K-NPR
În scopul calculării K-NPR, cerinţa de fonduri proprii pentru poziţiile din portofoliul de tranzacţionare al unei firme de investiţii care efectuează tranzacţii pe cont propriu, fie pentru ea însăşi, fie în contul unui client, se calculează cu ajutorul uneia dintre următoarele metode:
(a)abordarea standardizată prevăzută în partea a treia titlul IV capitolele 2, 3 şi 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(b)abordarea standardizată alternativă prevăzută în partea a treia titlul IV capitolul 1a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(c)abordarea alternativă bazată pe modele interne prevăzută în partea a treia titlul IV capitolul 1b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Art. 23: Calcularea factorului K-CMG
(1)În sensul articolului 21, autoritatea competentă îi permite unei firme de investiţii să calculeze factorul K-CMG pentru toate poziţiile care fac obiectul compensării, sau pe bază de portofoliu, în cazul în care întregul portofoliu face obiectul compensării sau al constituirii marjei, în următoarele condiţii:
a)firma de investiţii nu face parte dintr-un grup care cuprinde o instituţie de credit;
b)compensarea şi decontarea acestor tranzacţii au loc sub responsabilitatea unui membru compensator al unui CPCC, iar respectivul membru compensator este o instituţie de credit sau o firmă de investiţii menţionată la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, iar tranzacţiile sunt compensate la nivel central în cadrul unui CPCC sau sunt decontate într-un alt mod pe baza principiului "livrare-contra-plată", sub responsabilitatea respectivului membru compensator;
c)calcularea marjei totale solicitate de membrul compensator se bazează pe un model de marjă al membrului compensator;
d)firma de investiţii a demonstrat autorităţii competente că alegerea de a calcula RtM cu K-CMG este justificată de anumite criterii, care pot include natura activităţilor principale ale firmei de investiţii, care sunt, în principal, activităţi de tranzacţionare care fac obiectul compensării şi al constituirii marjei sub responsabilitatea unui membru compensator, precum şi faptul că alte activităţi desfăşurate de firma de investiţii sunt nesemnificative în comparaţie cu respectivele activităţi principale; şi
e)autoritatea competentă a apreciat că alegerea portofoliului (portofoliilor) care face (fac) obiectul K-CMG nu a fost făcută cu scopul iniţierii arbitrajului de reglementare cu privire la cerinţele de fonduri proprii într-o manieră disproporţionată sau neadecvată din punct de vedere prudenţial.
În sensul literei (c) de la primul paragraf, autoritatea competentă efectuează o evaluare periodică pentru a confirma că acest model de marjă conduce la cerinţe de marjă care reflectă caracteristicile de risc ale produselor pe care le tranzacţionează firmele de investiţii şi ia în considerare intervalul dintre colectările marjelor, lichiditatea pe piaţă şi posibilitatea unor modificări pe durata tranzacţiei.
Cerinţele de marjă sunt suficiente pentru a acoperi pierderile care pot rezulta din cel puţin 99 % dintre variaţiile expunerilor într-un interval de timp adecvat, cu o perioadă de deţinere de cel puţin două zile lucrătoare. Modelele de marjă utilizate de membrul compensator respectiv pentru efectuarea unui apel în marjă menţionate la litera (c) de la primul paragraf de la prezentul alineat sunt concepute întotdeauna pentru a atinge un nivel de prudenţă similar celui impus de dispoziţiile privind cerinţele de marjă de la articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
(2)K-CMG este al treilea cel mai mare cuantum al marjei totale cerute zilnic de membrul compensator din partea firmei de investiţii pe parcursul ultimelor trei luni, înmulţit cu un factor de 1,3.
(3)ABE, în consultare cu ESMA, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modul de calcul al cuantumului marjei totale cerute şi metoda de calcul al K-CMG, astfel cum se menţionează la alineatul (2), în special atunci când K-CMG se aplică pe bază de portofoliu, precum şi condiţiile pentru îndeplinirea dispoziţiilor de la alineatul (1) litera (e).
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 26 decembrie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 24: Cerinţa calculată pe baza factorilor K aferenţi RtF
Cerinţa calculată pe baza factorilor K aferenţi RtF se determină prin următoarea formulă:
K-TCD + K-DTF + K-CON
unde:
K-TCD este egal cu cuantumul calculat în conformitate cu articolul 26;
K-DTF este egal cu DTF determinat în conformitate cu articolul 33, înmulţit cu coeficientul corespunzător stabilit la articolul 15 alineatul (2); şi
K-CON este egal cu cuantumul calculat în conformitate cu articolul 39.
K-TCD şi K-CON se calculează pe baza tranzacţiilor înregistrate în portofoliul de tranzacţionare al unei firme de investiţii care tranzacţionează pe cont propriu, fie pentru ea însăşi, fie în contul unui client.
K-DTF se calculează pe baza tranzacţiilor înregistrate în portofoliul de tranzacţionare al unei firme de investiţii care tranzacţionează pe cont propriu, fie pentru ea însăşi, fie în contul unui client, şi a tranzacţiilor pe care firma de investiţii le încheie prin executarea ordinelor în contul clienţilor, în nume propriu.
Art. 25: Domeniu de aplicare
(1)Prezenta secţiune se aplică următoarelor contracte şi tranzacţii:
a)contractelor derivate enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excepţia:
(i)contractelor derivate compensate direct sau indirect prin intermediul unei contrapărţi centrale (CPC), dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
- poziţiile şi activele firmei de investiţii legate de contractele respective sunt evidenţiate distinct şi separate, atât la nivelul membrului compensator, cât şi al CPC-ului, de poziţiile şi activele membrului compensator şi ale celorlalţi clienţi ai membrului compensator respectiv şi, ca urmare a acestei distincţii şi separări, poziţiile şi activele respective sunt indisponibile, conform dreptului intern, în cazul în care membrul compensator ori unul sau mai mulţi dintre clienţii săi intră în stare de nerambursare sau în insolvenţă;
- legislaţia, reglementările, normele şi acordurile contractuale aplicabile membrului compensator ori care sunt obligatorii pentru acesta facilitează transferul poziţiilor clientului legate de contractele respective şi al garanţiilor reale aferente către un alt membru compensator în perioada de risc de marjă aplicabilă, în cazul în care membrul compensator iniţial intră în stare de nerambursare sau în insolvenţă;
- firma de investiţii a obţinut un aviz juridic independent, scris şi motivat care concluzionează că, în cazul unei acţiuni în instanţă, firma de investiţii nu ar suporta pierderi ca urmare a insolvenţei membrului său compensator sau a oricăruia dintre clienţii membrului compensator respectiv;
(ii)contractelor derivate tranzacţionate la bursă;
(iii)contractelor derivate deţinute pentru a acoperi riscurile unei poziţii a firmei de investiţii care rezultă dintr-o activitate din afara portofoliului de tranzacţionare;
b)tranzacţiilor cu termen lung de decontare;
c)tranzacţiilor de răscumpărare;
d)operaţiunilor de dare sau luare cu împrumut de titluri de valoare sau de mărfuri;
e)tranzacţiilor de creditare în marjă;
f)oricărui alt tip de SFT;
g)creditelor şi împrumuturilor menţionate în secţiunea B punctul 2 din anexa I la Directiva 2014/65/UE, în cazul în care firma de investiţii efectuează tranzacţia în numele clientului sau primeşte şi transmite ordinul fără a-l executa.
În sensul literei (a) punctul (i) de la primul paragraf, contractele derivate compensate direct sau indirect printr-o CPCC sunt considerate a îndeplini condiţiile de la litera respectivă.
(2)Tranzacţiile cu următoarele tipuri de contrapărţi sunt excluse din calculul factorului K-TCD:
a)administraţiile centrale şi băncile centrale, atunci când expunerile-suport ar primi o pondere de risc de 0 % în temeiul articolului 114 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
b)băncile multilaterale de dezvoltare enumerate la articolul 117 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
c)organizaţiile internaţionale enumerate la articolul 118 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(3)Sub rezerva aprobării prealabile de către autorităţile competente, o firmă de investiţii poate exclude din domeniul de aplicare al calculului K-TCD tranzacţiile cu o contraparte care este întreprinderea-mamă, filiala sa, o filială a întreprinderii sale mamă sau o întreprindere legată printr-o relaţie în sensul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE. Autorităţile competente acordă aprobarea dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)contrapartea este o instituţie de credit, o firmă de investiţii sau o instituţie financiară care face obiectul unor cerinţe prudenţiale adecvate;
b)contrapartea este inclusă în aceeaşi arie de consolidare prudenţială ca şi firma de investiţii, conform metodei consolidării globale, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau cu articolul 7 din prezentul regulament, sau contrapartea şi firma de investiţii sunt supravegheate în vederea conformităţii cu testul capitalului la nivel de grup în conformitate cu articolul 8 din prezentul regulament;
c)contrapartea face obiectul aceloraşi proceduri pentru evaluarea, măsurarea şi controlul riscurilor ca şi firma de investiţii;
d)contrapartea este situată în acelaşi stat membru ca şi firma de investiţii;
e)nu există niciun impediment practic sau juridic semnificativ, actual sau potenţial, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor de către contraparte firmei de investiţii.
(4)Prin derogare de la prezenta secţiune, o firmă de investiţii poate, sub rezerva aprobării din partea autorităţii competente, să calculeze valoarea expunerii contractelor derivate enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi a tranzacţiilor menţionate la alineatul (1) literele (b)-(f) din prezentul articol prin aplicarea uneia dintre metodele prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 6 secţiunea 3, 4 sau 5 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi să calculeze cerinţele de fonduri proprii aferente prin înmulţirea valorii expunerii cu factorul de risc definit pentru fiecare tip de contraparte astfel cum este prevăzut în tabelul 2 de la articolul 26 din prezentul regulament.
Firmele de investiţii incluse în supravegherea pe bază consolidată în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pot calcula cerinţa de fonduri proprii aferentă prin înmulţirea cu 8 % a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, calculate în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 secţiunea 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(5)Atunci când aplică derogarea de la alineatul (4) din prezentul articol, firmele de investiţii aplică, de asemenea, un factor de ajustare a evaluării creditului (CVA) înmulţind cerinţa de fonduri proprii, calculată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, cu CVA calculat în conformitate cu articolul 32.
În loc să aplice factorul de multiplicare a factorului CVA, firmele de investiţii incluse în supravegherea pe bază consolidată în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pot calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de ajustare a evaluării creditului în conformitate cu partea a treia titlul VI din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Art. 26: Calcularea factorului K-TCD
În scopul calculării factorului K-TCD, cerinţa de fonduri proprii se determină prin următoarea formulă:
Cerinţa de fonduri proprii = • EV • RF • CVA
unde:
= 1,2;
EV = valoarea expunerii calculată în conformitate cu articolul 27;
RF = factorul de risc definit pentru fiecare tip de contraparte astfel cum este prevăzut în tabelul 2; şi
CVA = ajustarea evaluării creditului calculată în conformitate cu articolul 32.
Tabelul 2

Tip de contraparte

Factor de risc

Administraţii centrale, bănci centrale şi entităţi din sectorul public

1,6 %

Instituţii de credit şi firme de investiţii

1,6 %

Alte contrapărţi

8 %

Art. 27: Calcularea valorii expunerii
Valoarea expunerii se calculează în conformitate cu următoarea formulă:
Valoarea expunerii = Max(0; RC + PFE – C)
unde:
RC = costul de înlocuire, astfel cum este determinat la articolul 28;
PFE = expunerea viitoare potenţială, astfel cum este determinată la articolul 29; şi
C = garanţiile reale, astfel cum sunt determinate la articolul 30.
Costul de înlocuire (RC) şi garanţiile reale (C) se aplică tuturor tranzacţiilor menţionate la articolul 25.
Expunerea viitoare potenţială (PFE) se aplică numai contractelor derivate.
O firmă de investiţii poate calcula o singură valoare a expunerii la nivelul de compensare pentru toate tranzacţiile care fac obiectul unui acord de compensare contractuală, sub rezerva condiţiilor prevăzute la articolul 31. În cazul în care una dintre aceste condiţii nu este îndeplinită, firma de investiţii tratează fiecare tranzacţie ca şi cum ar fi propriul set de compensare.
Art. 28: Costul de înlocuire (RC)
Costul de înlocuire menţionat la articolul 27 se determină după cum urmează:
(a)pentru contractele derivate, RC se determină ca fiind CMV;
(b)pentru tranzacţiile cu termen lung de decontare, RC se determină ca fiind valoarea de decontare a numerarului de plătit sau de primit de către firma de investiţii la decontare; o creanţă urmează să fie tratată ca valoare pozitivă, iar o datorie urmează să fie tratată ca valoare negativă;
(c)pentru tranzacţiile de răscumpărare şi pentru operaţiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri sau de mărfuri, RC se determină ca fiind valoarea numerarului dat sau luat cu împrumut; numerarul dat cu împrumut de firma de investiţii urmează să fie tratat ca valoare pozitivă, iar numerarul luat cu împrumut de firma de investiţii urmează să fie tratat ca valoare negativă;
(d)pentru operaţiunile de finanţare prin instrumente financiare, în cazul cărora ambele segmente ale tranzacţiei sunt titluri de valoare, RC este determinat de CMV a titlului de valoare dat cu împrumut de firma de investiţii; CMV se majorează utilizându-se ajustarea de volatilitate corespunzătoare din tabelul 4 de la articolul 30;
(e)pentru tranzacţiile de creditare în marjă şi creditele şi împrumuturile menţionate la articolul 25 alineatul (1) litera (g), RC este determinat de valoarea contabilă a activului în conformitate cu cadrul contabil aplicabil.
Art. 29: Expunerea viitoare potenţială
(1)Expunerea viitoare potenţială (PFE) menţionată la articolul 27 se calculează pentru fiecare instrument financiar derivat ca produsul dintre:
a)valoarea noţională efectivă (EN) a tranzacţiei stabilită în conformitate cu alineatele (2)-(6) din prezentul articol; şi
b)factorul impus de autorităţile de supraveghere (SF) stabilit în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol.
(2)Valoarea noţională efectivă (EN) este produsul dintre valoarea noţională, calculată în conformitate cu alineatul (3), durata acesteia, calculată în conformitate cu alineatul (4), şi factorul delta de supraveghere aferent, calculat în conformitate cu alineatul (6).
(3)Valoarea noţională, cu excepţia cazului în care este precizată în mod clar şi este fixă până la scadenţă, se determină după cum urmează:
a)pentru contractele derivate pe cursul de schimb, valoarea noţională este definită ca fiind valoarea noţională a segmentului în valută al contractului, convertită în moneda naţională; în cazul în care ambele segmente ale unui instrument financiar derivat pe cursul de schimb sunt exprimate în alte monede decât moneda naţională, valoarea noţională a fiecărui segment este convertită în moneda naţională, luându-se în considerare ca valoare noţională cea mai mare dintre valorile în moneda naţională obţinute;
b)pentru contractele derivate pe titluri de capital şi pe mărfuri, pentru certificatele de emisii şi pentru instrumentele financiare derivate pe certificate de emisii, valoarea noţională este definită ca fiind produsul dintre preţul de piaţă al unei unităţi de instrument şi numărul de unităţi care fac obiectul tranzacţiei;
c)pentru tranzacţiile cu rezultate multiple care depind de o anumită stare a lucrurilor, inclusiv pentru opţiunile digitale sau contractele forward cu rambursare condiţionată (target redemption forward), o firmă de investiţii calculează valoarea noţională pentru fiecare stare a lucrurilor şi utilizează cea mai mare valoare obţinută;
d)în cazul în care valoarea noţională se calculează printr-o formulă pe baza valorilor de piaţă, firma de investiţii utilizează CMV pentru a determina valoarea noţională a tranzacţiei;
e)pentru swapurile noţionale variabile, cum ar fi swapurile cu amortizare şi swapurile cu acumulare, firmele de investiţii utilizează valoarea noţională medie pe parcursul duratei de viaţă rămase a contractului swap ca valoare noţională a tranzacţiei;
f)swapurile cu efect de levier se convertesc la valoarea noţională a swapului echivalent care nu utilizează efectul de levier, astfel încât atunci când toate ratele incluse în swap sunt înmulţite cu un anumit factor, valoarea noţională indicată se înmulţeşte cu factorul aplicat ratelor dobânzii pentru a determina valoarea noţională;
g)pentru un contract derivat cu schimburi multiple de principal, valoarea noţională se înmulţeşte cu numărul de schimburi de principal prevăzute în contractul derivat pentru a determina valoarea noţională.
(4)Valoarea noţională a contractelor pe rata dobânzii şi a contractelor de instrumente financiare derivate de credit pentru perioada rămasă (exprimată în ani) până la scadenţa acestor contracte se ajustează în funcţie de durata calculată prin următoarea formulă:
Durata = (1 – exp(–0,05 • perioada până la scadenţă)) / 0,05
Pentru alte contracte derivate decât contractele pe rata dobânzii şi contractele de instrumente financiare derivate de credit, durata este egală cu 1.
(5)Scadenţa contractului este ultima dată la care contractul mai poate fi executat.
În cazul în care instrumentul financiar derivat se raportează la valoarea unui alt instrument pe rata dobânzii sau de credit, perioada de timp se stabileşte în funcţie de instrumentul-suport.
Pentru opţiuni, scadenţa este ultima dată de exercitare contractuală, astfel cum se precizează în contract.
Pentru un contract derivat care este structurat astfel încât, la anumite date, orice expunere restantă este decontată, iar termenele sunt revizuite astfel încât valoarea justă a contractului să fie zero, scadenţa reziduală este egală cu perioada rămasă până la data următoarei revizuiri a termenelor.
(6)Factorul delta de supraveghere al opţiunilor şi al swaptionurilor poate fi calculat de către firma de investiţii însăşi, utilizând un model adecvat, sub rezerva aprobării de către autorităţile competente. Modelul estimează rata de variaţie a valorii opţiunii în cazul unor fluctuaţii minore ale preţului de piaţă al suportului. Pentru alte tranzacţii decât cele cu opţiuni şi swaptionuri sau în cazul în care niciun model nu a fost aprobat de către autorităţile competente, factorul delta este egal cu 1.
(7)Factorul impus de autorităţile de supraveghere (FS) pentru fiecare clasă de active se stabileşte în conformitate cu tabelul următor:
Tabelul 3

Clasa de active

Factor impus de autorităţile de supraveghere

Rata dobânzii

0,5 %

Schimb valutar

4 %

Credit

1 %

Acţiuni cu un singur emitent

32 %

Indici pe acţiuni

20 %

Mărfuri şi certificate de emisii

18 %

Altele

32 %

(8)Expunerea viitoare potenţială a unui set de compensare este egală cu produsul dintre suma expunerilor viitoare potenţiale ale tuturor tranzacţiilor incluse în setul de compensare şi:
a)0,42 pentru seturile de compensare formate din tranzacţii cu contrapărţi financiare şi nefinanciare pentru care au loc schimburi bilaterale de garanţii reale cu contrapartea, dacă acest lucru este necesar, în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
b)1 pentru alte seturi de compensare.
Art. 30: Garanţii reale
(1)Toate garanţiile reale atât pentru tranzacţiile bilaterale, cât şi pentru tranzacţiile compensate menţionate la articolul 25 fac obiectul unor ajustări de volatilitate, în conformitate cu tabelul următor:
Tabelul 4

Clasa de active

Ajustare de volatilitate pentru tranzacţii de răscumpărare

Ajustare de volatilitate pentru alte tranzacţii

Titluri de datorie emise de administraţii centrale sau bănci centrale

< = 1 an

0,707 %

1 %

> 1 an < = 5 ani

2,121 %

3 %

> 5 ani

4,243 %

6 %

Titluri de datorie emise de alte entităţi

< = 1 an

1,414 %

2 %

> 1 an < = 5 ani

4,243 %

6 %

> 5 ani

8,485 %

12 %

Poziţii din securitizare

< = 1 an

2,828 %

4 %

> 1 an < = 5 ani

8,485 %

12 %

> 5 ani

16,970 %

24 %

Titluri de capital cotate şi obligaţiuni convertibile

14,143 %

20 %

Alte titluri de valoare şi mărfuri

17,678 %

25 %

Aur

10,607 %

15 %

Numerar

0

0 %

În sensul tabelului 4, poziţiile din securitizare nu includ şi poziţiile din resecuritizare.
Autorităţile competente pot modifica ajustarea de volatilitate pentru anumite tipuri de mărfuri pentru care există niveluri diferite de volatilitate a preţurilor. Acestea informează ABE în legătură cu astfel de decizii şi cu motivele care determină modificările.
(2)Valoarea garanţiilor reale se determină ca fiind:
a)în sensul articolului 25 alineatul (1) literele (a), (e) şi (g), valoarea garanţiilor reale primite de firma de investiţii de la contrapartea acesteia, redusă în conformitate cu tabelul 4;
b)pentru tranzacţiile menţionate la articolul 25 alineatul (1) literele (b), (c), (d) şi (f), suma dintre CMV a segmentului reprezentat de titlul de valoare şi valoarea netă a garanţiilor reale depuse sau primite de firma de investiţii.
Pentru operaţiunile de finanţare prin instrumente financiare, în cazul cărora ambele segmente ale tranzacţiei sunt titluri de valoare, garanţiile reale sunt determinate de CMV a titlului de valoare luat cu împrumut de firma de investiţii.
În cazul în care firma de investiţii achiziţionează sau a dat cu împrumut titlul de valoare, CMV a titlului de valoare este considerată o valoare negativă şi este redusă la o valoare negativă mai mare, utilizându-se ajustarea de volatilitate din tabelul 4. În cazul în care firma de investiţii vinde sau a luat cu împrumut titlul de valoare, CMV a titlului de valoare este considerată o valoare pozitivă şi este redusă, utilizându-se ajustarea de volatilitate din tabelul 4.
În cazul în care diferite tipuri de tranzacţii fac obiectul unui acord de compensare contractuală, sub rezerva îndeplinii condiţiilor prevăzute la articolul 31, ajustările de volatilitate aplicabile "altor tranzacţii" din tabelul 4 se aplică valorilor calculate în temeiul literelor (a) şi (b) de la primul paragraf pentru fiecare emitent în parte, în cadrul fiecărei clase de active.
(3)În cazul în care există o neconcordanţă de monede între tranzacţie şi garanţiile reale primite sau depuse, se aplică o ajustare de volatilitate suplimentară pentru neconcordanţa de monede egală cu 8 %.
Art. 31: Compensare
În sensul prezentei secţiuni, o firmă de investiţii poate, în primul rând, să trateze contractele perfect corespondente incluse într-un acord de compensare ca şi cum ar fi un singur contract cu un principal noţional echivalent cu veniturile nete, în al doilea rând, poate compensa alte tranzacţii care fac obiectul unei novaţii în temeiul căreia toate obligaţiile dintre firma de investiţii şi contrapartea acesteia sunt automat amalgamate, în aşa fel încât novaţia înlocuieşte, din punct de vedere juridic, obligaţiile brute anterioare cu o singură valoare netă, iar în al treilea rând, poate compensa alte tranzacţii în cazul în care firma de investiţii se asigură că sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(a)un contract de compensare cu contrapartea sau un alt acord care creează o obligaţie juridică unică acoperă toate tranzacţiile incluse, astfel încât firma de investiţii ar avea fie dreptul de a primi, fie obligaţia de a plăti numai soldul net al valorilor pozitive şi negative marcate la piaţă ale tranzacţiilor individuale incluse în cazul în care o contraparte nu îşi respectă obligaţiile ca urmare a oricăreia dintre următoarele situaţii:
(i)stare de nerambursare;
(ii)faliment;
(iii)lichidare; sau
(iv)circumstanţe similare;
(b)contractul de compensare nu conţine nicio clauză care, în cazul intrării unei contrapărţi în stare de nerambursare, îi permite unei contrapărţi care nu se află în stare de nerambursare să efectueze numai plăţi limitate sau să nu efectueze nicio plată în favoarea contrapărţii aflate în stare de nerambursare, chiar dacă aceasta din urmă este un creditor net;
(c)firma de investiţii a obţinut un aviz juridic independent, scris şi motivat conform căruia, în cazul contestării în instanţă a acordului de compensare, creanţele şi obligaţiile firmei de investiţii ar fi echivalente cu cele menţionate la litera (a) în conformitate cu următorul regim juridic:
(i)legislaţia din jurisdicţia în care este înregistrată contrapartea;
(ii)în cazul în care este implicată o sucursală străină a unei contrapărţi, legislaţia din jurisdicţia în care este situată sucursala;
(iii)legislaţia care reglementează tranzacţiile individuale inclusă în acordul de compensare; sau
(iv)legislaţia care reglementează contractele ori acordurile necesare pentru efectuarea compensării.
Art. 32: Ajustarea evaluării creditului
În sensul prezentei secţiuni, CVA înseamnă o ajustare la cursul mediu al pieţei a portofoliului de tranzacţii încheiate cu o contraparte care reflectă CMV a riscului de credit pe care îl reprezintă contrapartea pentru firma de investiţii, dar nu reflectă CMV a riscului de credit pe care îl reprezintă firma de investiţii pentru contraparte.
CVA este 1,5 pentru toate tranzacţiile, cu excepţia următoarelor tranzacţii, pentru care CVA este 1:
(a)tranzacţiile cu contrapărţi nefinanciare, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, sau cu contrapărţi nefinanciare stabilite într-o ţară terţă, în cazul în care tranzacţiile respective nu depăşesc pragul de compensare precizat la articolul 10 alineatele (3) şi (4) din regulamentul respectiv;
(b)tranzacţiile intragrup, astfel cum sunt prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
(c)tranzacţiile cu termen lung de decontare;
(d)SFT, inclusiv tranzacţiile de creditare în marjă, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă stabileşte că expunerile firmei de investiţii la riscul CVA care rezultă din aceste tranzacţii sunt semnificative; şi
(e)creditele şi împrumuturile menţionate la articolul 25 alineatul (1) litera (g).
Art. 33: Determinarea DTF în scopul calculării factorului K-DTF
(1)În scopul calculării K-DTF, DTF este media mobilă a valorii fluxurilor zilnice totale de tranzacţionare, determinată pe parcursul fiecărei zile lucrătoare pentru ultimele nouă luni, excluzând cele mai recente trei luni.
DTF este media aritmetică a valorilor zilnice înregistrate în cele şase luni rămase.
K-DTF se calculează în prima zi lucrătoare a fiecărei luni.
(2)DTF se determină prin însumarea valorii absolute a tranzacţiilor de cumpărare şi a valorii absolute a tranzacţiilor de vânzare, atât pentru tranzacţiile în numerar, cât şi pentru instrumentele financiare derivate, în conformitate cu următoarele principii:
a)pentru tranzacţiile în numerar, valoarea este cuantumul plătit sau primit pentru fiecare tranzacţie;
b)pentru instrumentele financiare derivate, valoarea tranzacţiei este valoarea noţională a contractului.
Valoarea noţională a instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii se ajustează pentru perioada rămasă (exprimată în ani) până la scadenţa respectivelor contracte. Valoarea noţională se înmulţeşte cu durata calculată prin următoarea formulă:
Durata = perioada (exprimată în ani) până la scadenţă / 10
(3)Din DTF sunt excluse tranzacţiile executate de o firmă de investiţii cu scopul de a furniza servicii de administrare a portofoliului în contul unor fonduri de investiţii.
În DTF sunt incluse şi tranzacţiile executate de o firmă de investiţii în nume propriu, fie pentru ea însăşi, fie în contul unui client.
(4)În cazul în care o firmă de investiţii a avut un flux zilnic de tranzacţionare de mai puţin de nouă luni, aceasta utilizează pentru calculul K-DTF datele istorice privind DTF pentru perioada prevăzută la alineatul (1), de îndată ce aceste date devin disponibile. Autoritatea competentă poate înlocui punctele de date istorice care lipsesc cu date de reglementare determinate pe baza previziunilor de afaceri ale firmei de investiţii, prezentate în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2014/65/UE.
Art. 34: Tratamentul prudenţial al activelor expuse la activităţi care sunt asociate cu obiective de mediu sau sociale
(1)După consultarea Comitetului european pentru risc sistemic, ABE evaluează, pe baza datelor disponibile şi a constatărilor Grupului de experţi la nivel înalt pentru finanţele sustenabile din cadrul Comisiei, dacă tratamentul prudenţial specific al activelor expuse unor activităţi asociate în mod substanţial cu obiective de mediu sau sociale, sub forma unor factori K ajustaţi sau a unor coeficienţi K ajustaţi, ar fi justificat din punct de vedere prudenţial. În special, ABE analizează următoarele aspecte:
a)opţiunile metodologice pentru evaluarea expunerilor de clase de active la activităţi asociate în mod substanţial cu obiective de mediu sau sociale;
b)profilurile specifice de risc ale activelor expuse la activităţi asociate în mod substanţial cu obiective de mediu sau sociale;
c)riscurile legate de deprecierea activelor ca urmare a unor modificări ale reglementărilor, de exemplu pentru atenuarea schimbărilor climatice;
d)efectele potenţiale asupra stabilităţii financiare ale tratamentului prudenţial specific al activelor expuse la activităţi asociate în mod substanţial cu obiective de mediu sau sociale.
(2)ABE transmite Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei un raport cuprinzând constatările sale până la 26 decembrie 2021.
(3)Pe baza raportului menţionat la alineatul (2), Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului, dacă este cazul, o propunere legislativă.