Art. 29. - Art. 29: Expunerea viitoare potenţială - Regulamentul 2033/27-nov-2019 privind cerinţele prudenţiale ale firmelor de investiţii şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 şi (UE) nr. 806/2014
Acte UE
Jurnalul Oficial 314L
În vigoare Versiune de la: 15 Iulie 2024
Art. 29: Expunerea viitoare potenţială
(1)Expunerea viitoare potenţială (PFE) menţionată la articolul 27 se calculează pentru fiecare instrument financiar derivat ca produsul dintre:
a)valoarea noţională efectivă (EN) a tranzacţiei stabilită în conformitate cu alineatele (2)-(6) din prezentul articol; şi
b)factorul impus de autorităţile de supraveghere (SF) stabilit în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol.
(2)Valoarea noţională efectivă (EN) este produsul dintre valoarea noţională, calculată în conformitate cu alineatul (3), durata acesteia, calculată în conformitate cu alineatul (4), şi factorul delta de supraveghere aferent, calculat în conformitate cu alineatul (6).
(3)Valoarea noţională, cu excepţia cazului în care este precizată în mod clar şi este fixă până la scadenţă, se determină după cum urmează:
a)pentru contractele derivate pe cursul de schimb, valoarea noţională este definită ca fiind valoarea noţională a segmentului în valută al contractului, convertită în moneda naţională; în cazul în care ambele segmente ale unui instrument financiar derivat pe cursul de schimb sunt exprimate în alte monede decât moneda naţională, valoarea noţională a fiecărui segment este convertită în moneda naţională, luându-se în considerare ca valoare noţională cea mai mare dintre valorile în moneda naţională obţinute;
b)pentru contractele derivate pe titluri de capital şi pe mărfuri, pentru certificatele de emisii şi pentru instrumentele financiare derivate pe certificate de emisii, valoarea noţională este definită ca fiind produsul dintre preţul de piaţă al unei unităţi de instrument şi numărul de unităţi care fac obiectul tranzacţiei;
c)pentru tranzacţiile cu rezultate multiple care depind de o anumită stare a lucrurilor, inclusiv pentru opţiunile digitale sau contractele forward cu rambursare condiţionată (target redemption forward), o firmă de investiţii calculează valoarea noţională pentru fiecare stare a lucrurilor şi utilizează cea mai mare valoare obţinută;
d)în cazul în care valoarea noţională se calculează printr-o formulă pe baza valorilor de piaţă, firma de investiţii utilizează CMV pentru a determina valoarea noţională a tranzacţiei;
e)pentru swapurile noţionale variabile, cum ar fi swapurile cu amortizare şi swapurile cu acumulare, firmele de investiţii utilizează valoarea noţională medie pe parcursul duratei de viaţă rămase a contractului swap ca valoare noţională a tranzacţiei;
f)swapurile cu efect de levier se convertesc la valoarea noţională a swapului echivalent care nu utilizează efectul de levier, astfel încât atunci când toate ratele incluse în swap sunt înmulţite cu un anumit factor, valoarea noţională indicată se înmulţeşte cu factorul aplicat ratelor dobânzii pentru a determina valoarea noţională;
g)pentru un contract derivat cu schimburi multiple de principal, valoarea noţională se înmulţeşte cu numărul de schimburi de principal prevăzute în contractul derivat pentru a determina valoarea noţională.
(4)Valoarea noţională a contractelor pe rata dobânzii şi a contractelor de instrumente financiare derivate de credit pentru perioada rămasă (exprimată în ani) până la scadenţa acestor contracte se ajustează în funcţie de durata calculată prin următoarea formulă:
Durata = (1 – exp(–0,05 • perioada până la scadenţă)) / 0,05
Pentru alte contracte derivate decât contractele pe rata dobânzii şi contractele de instrumente financiare derivate de credit, durata este egală cu 1.
(5)Scadenţa contractului este ultima dată la care contractul mai poate fi executat.
În cazul în care instrumentul financiar derivat se raportează la valoarea unui alt instrument pe rata dobânzii sau de credit, perioada de timp se stabileşte în funcţie de instrumentul-suport.
Pentru opţiuni, scadenţa este ultima dată de exercitare contractuală, astfel cum se precizează în contract.
Pentru un contract derivat care este structurat astfel încât, la anumite date, orice expunere restantă este decontată, iar termenele sunt revizuite astfel încât valoarea justă a contractului să fie zero, scadenţa reziduală este egală cu perioada rămasă până la data următoarei revizuiri a termenelor.
(6)Factorul delta de supraveghere al opţiunilor şi al swaptionurilor poate fi calculat de către firma de investiţii însăşi, utilizând un model adecvat, sub rezerva aprobării de către autorităţile competente. Modelul estimează rata de variaţie a valorii opţiunii în cazul unor fluctuaţii minore ale preţului de piaţă al suportului. Pentru alte tranzacţii decât cele cu opţiuni şi swaptionuri sau în cazul în care niciun model nu a fost aprobat de către autorităţile competente, factorul delta este egal cu 1.
(7)Factorul impus de autorităţile de supraveghere (FS) pentru fiecare clasă de active se stabileşte în conformitate cu tabelul următor:
Tabelul 3
Clasa de active | Factor impus de autorităţile de supraveghere |
Rata dobânzii | 0,5 % |
Schimb valutar | 4 % |
Credit | 1 % |
Acţiuni cu un singur emitent | 32 % |
Indici pe acţiuni | 20 % |
Mărfuri şi certificate de emisii | 18 % |
Altele | 32 % |
(8)Expunerea viitoare potenţială a unui set de compensare este egală cu produsul dintre suma expunerilor viitoare potenţiale ale tuturor tranzacţiilor incluse în setul de compensare şi:
a)0,42 pentru seturile de compensare formate din tranzacţii cu contrapărţi financiare şi nefinanciare pentru care au loc schimburi bilaterale de garanţii reale cu contrapartea, dacă acest lucru este necesar, în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
b)1 pentru alte seturi de compensare.