Capitolul xx - Proprietatea intelectuală - Acord din 30-oct-2016 ECONOMIC ŞI COMERCIAL CUPRINZĂTOR (CETA) între Canada, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte
Acte UE
Jurnalul Oficial 11L
În vigoare Versiune de la: 28 Octombrie 2016
CAPITOLUL XX:Proprietatea intelectuală
Art. 201: Obiective
Obiectivele prezentului capitol sunt:
a)facilitarea producţiei şi a comercializării de produse inovatoare şi creative, precum şi a prestării de servicii între părţi; şi
b)atingerea unui nivel adecvat şi eficace de protecţie şi asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală.
Art. 202: Natura obligaţiilor şi domeniul de aplicare a acestora
(1)Dispoziţiile prezentului capitol completează drepturile şi obligaţiile dintre părţi în temeiul Acordului TRIPS.
(2)Fiecare parte este liberă să determine metoda corespunzătoare de punere în aplicare a dispoziţiilor prezentului acord în cadrul propriilor sale sisteme şi practici juridice.
(3)Prezentul acord nu creează nicio obligaţie privind distribuirea resurselor între aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală şi aplicarea legii în general.
Art. 203: Preocupări legate de sănătatea publică
(1)Părţile recunosc importanţa Declaraţiei de la Doha privind Acordul TRIPS şi sănătatea publică ("Declaraţia de la Doha") adoptată la 14 noiembrie 2001 de Conferinţa ministerială a OMC. În interpretarea şi exercitarea drepturilor şi obligaţiilor care decurg din prezentul capitol, părţile asigură coerenţa cu Declaraţia de la Doha.
(2)Părţile contribuie la punerea în aplicare şi respectarea Deciziei Consiliului general al OMC din 30 august 2003, cu privire la punctul 6 din Declaraţia de la Doha, precum şi a Protocolului de modificare a Acordului TRIPS, încheiat la Geneva la 6 decembrie 2005.
Art. 204: Epuizare
Prezentul capitol nu afectează libertatea părţilor de a determina dacă şi în ce condiţii se aplică epuizarea drepturilor de proprietate intelectuală.
Art. 205: Divulgarea de informaţii
Prezentul capitol nu impune unei părţi să dezvăluie informaţii care altfel ar fi contrare propriei legislaţii sau să scutească de obligaţia dezvăluirii în temeiul dreptului naţional în materie de acces la informaţii şi viaţă privată
Subsecţiunea 0:
Art. 206: Definiţie
În sensul prezentei secţiuni:
produs farmaceutic înseamnă un produs care include un medicament chimic, un medicament biologic, un vaccin sau un produs radiofarmaceutic care este fabricat, vândut sau prezentat pentru utilizarea în:
(a)stabilirea unui diagnostic medical, tratarea, atenuarea sau prevenirea unei boli, a unei tulburări sau a unei stări fizice anormale sau a simptomelor acesteia sau
(b)restabilirea, corectarea sau modificarea funcţiilor fiziologice.
Subsecţiunea A:Drepturi de autor şi drepturi conexe
Art. 207: Protecţia acordată
(1)Părţile trebuie să respecte următoarele acorduri internaţionale:
a)articolele 2-20 din Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice, încheiată la Paris la 24 iulie 1971;
b)articolele 1-14 din Tratatul OMPI privind dreptul de autor, încheiat la Geneva la 20 decembrie 1996;
c)articolele 1-23 din Tratatul OMPI privind interpretările şi execuţiile şi fonogramele, încheiat la Geneva la 20 decembrie 1996; şi
d)articolele 1-22 din Convenţia internaţională pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune, încheiată la Roma la 26 octombrie 1961.
(2)În limitele permise de tratatele menţionate la alineatul (1), prezentul capitol nu restricţionează capacitatea fiecărei părţi de a limita protecţia proprietăţii intelectuale pe care o acordă interpretărilor şi execuţiilor fixate pe fonograme.
Art. 208: Radiodifuzarea şi televizarea şi comunicarea către public
(1)Fiecare parte prevede pentru artiştii interpreţi sau executanţi dreptul exclusiv de a autoriza sau a interzice radiodifuzarea sau televizarea fără fir şi comunicarea către public a interpretărilor sau execuţiilor lor, cu excepţia cazului în care execuţia este ea însăşi deja o execuţie sau interpretare radiodifuzată/televizată sau efectuată pornind de la o fixare.
(2)Fiecare parte se asigură că utilizatorul plăteşte o remuneraţie echitabilă unică atunci când o fonogramă publicată în scopuri comerciale sau o reproducere a acestei fonograme este utilizată în scopul unei radiodifuzări sau televizări fără fir sau pentru orice comunicare către public şi se asigură că această remuneraţie este repartizată între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme în cauză. În absenţa unui acord între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme, fiecare parte poate stabili condiţiile repartizării remuneraţiei între aceştia.
Art. 209: Protecţia măsurilor tehnice
(1)În sensul prezentului articol, măsuri tehnologice înseamnă orice tehnologie, dispozitiv sau componentă care, în cursul normal al funcţionării sale, este prevăzută să împiedice sau să restricţioneze acte, cu privire la opere, interpretări, execuţii sau fonograme, care nu sunt autorizate de autori, artişti interpreţi sau executanţi sau de producători de fonograme, astfel cum prevede legislaţia unei părţi. Fără a aduce atingere domeniului de aplicare a dreptului de autor sau a drepturilor conexe incluse în legislaţia unei părţi, măsurile tehnice sunt considerate eficiente atunci când utilizarea operelor, interpretărilor, execuţiilor sau fonogramelor protejate este controlată de autori, artişti interpreţi sau executanţi sau de producători de fonograme, prin aplicarea unui control al accesului relevant sau a unui proces de protecţie relevant, cum ar fi criptarea sau bruierea sau a unui mecanism de control al copierii, care îndeplineşte obiectivul protecţiei.
(2)Fiecare parte prevede o protecţie juridică corespunzătoare şi sancţiuni juridice eficace împotriva neutralizării măsurilor tehnice eficace folosite de autori, artişti interpreţi sau executanţi sau de producătorii de fonograme în exercitarea drepturilor lor în cadrul operelor, interpretărilor, execuţiilor sau fonogramelor lor şi care restrâng actele cu privire la acestea, care nu sunt autorizate de către autorii, artiştii interpreţi sau executanţi sau de către producătorii de fonograme în cauză sau care nu sunt permise de lege.
(3)Pentru a garanta protecţia juridică corespunzătoare şi sancţiunile juridice eficace menţionate la alineatul (2), fiecare parte oferă protecţie cel puţin împotriva:
a)în măsură în care legislaţia sa prevede acest lucru:
(i)neutralizării neautorizate a unei măsuri tehnice eficace, executate ştiind sau având motive rezonabile pentru a şti; şi
(ii)oferirii publicului, prin intermediul comercializării unui dispozitiv sau a unui produs, inclusiv programele pentru calculator, sau a unui serviciu, ca o modalitate de a neutraliza o măsură tehnică eficace; şi
b)fabricării, importului sau distribuirii unui dispozitiv sau produs, inclusiv programe pentru calculator, sau furnizării unui serviciu care:
(i)este conceput sau produs în principal în vederea neutralizării unei măsuri tehnice eficace; sau
(ii)are numai un scop limitat din punct de vedere comercial în afara celui de a neutraliza o măsură tehnică eficace.
(4)În temeiul alineatului (3), termenul "în măsură în care legislaţia sa prevede acest lucru" înseamnă că fiecare parte are flexibilitate în punerea în aplicare a literei (a) punctele (i) şi (ii).
(5)În cadrul punerii în aplicare a alineatelor (2) şi (3), o parte nu este obligată să solicite ca proiectarea sau proiectarea şi selecţia părţilor şi a componentelor pentru un produs electronic de consum, de telecomunicaţii sau informatic să ofere un răspuns vreunei măsuri tehnice speciale, atât timp cât produsul nu contravine în alt fel măsurilor sale de punere în aplicare a alineatelor respective. Intenţia dispoziţiei este ca prezentul acord să nu impună unei părţi mandatarea interoperabilităţii în dreptul naţional: nu există nicio obligaţie pentru industria tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor să proiecteze dispozitive, produse, componente sau servicii care să corespundă anumitor măsuri tehnice.
(6)Atunci când prevede protecţie juridică corespunzătoare şi căi de atac eficiente în temeiul alineatului (2), o parte poate adopta sau menţine limitări sau excepţii corespunzătoare ale măsurilor de punere în aplicare a alineatelor (2) şi (3). Obligaţiile enunţate la alineatele (2) şi (3) nu aduc atingere drepturilor, limitărilor, excepţiilor sau mijloacelor de apărare legate de încălcarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe prevăzute de legislaţia unei părţi.
Art. 2010: Protecţia informaţiilor privind regimul drepturilor
(1)În sensul prezentului articol, informaţiile privind regimul drepturilor înseamnă:
a)informaţii care identifică opera, interpretarea, execuţia sau fonograma; autorul operei, artistul interpret sau executant al interpretării sau execuţiei sau producătorul fonogramei; sau deţinătorul oricărui drept asupra operei, interpretării, execuţiei sau fonogramei;
b)informaţii cu privire la clauzele şi condiţiile utilizării operei, interpretării, execuţiei sau fonogramei; sau
c)orice numere sau coduri care reprezintă informaţiile descrise la literele (a) şi (b) de mai sus;
atunci când oricare din aceste informaţii este anexată unei copii a unei opere, interpretări, execuţii sau fonograme sau apare în legătură cu comunicarea sau punerea la dispoziţia publicului a unei opere, interpretări, execuţii sau fonograme.
(2)Pentru a proteja informaţiile privind regimul drepturilor în format electronic, fiecare parte prevede protecţie juridică corespunzătoare şi sancţiuni juridice eficace împotriva oricărei persoane care săvârşeşte una dintre următoarele fapte cu ştiinţă şi fără autorizaţie sau având motive întemeiate de a crede că această faptă va determina, va permite, va facilita sau va disimula o încălcare a unui drept de autor sau a unor drepturi conexe:
a)eliminarea sau modificarea oricărei informaţii privind regimul drepturilor în format electronic; sau
b)distribuirea, importul în vederea distribuirii, radiodifuzarea sau televizarea, comunicarea către public sau punerea la dispoziţia publicului a unor opere, interpretări, execuţii sau fonograme, ştiind că informaţiile privind regimul drepturilor în format electronic au fost eliminate sau modificate fără autorizaţie.
(3)Atunci când prevede protecţie juridică corespunzătoare şi căi de atac eficiente în temeiul alineatului (2), o parte poate adopta sau menţine limitări sau excepţii corespunzătoare ale măsurilor de punere în aplicare a alineatului (2). Obligaţiile enunţate la alineatul (2) nu aduc atingere drepturilor, limitărilor, excepţiilor sau mijloacelor de apărare legate de încălcarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe prevăzute de legislaţia unei părţi.
Art. 2011: Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari
(1)În conformitate cu celelalte alineate din prezentul articol, fiecare parte prevede limitări sau excepţii în legislaţia proprie cu privire la răspunderea prestatorilor de servicii, atunci când acţionează în calitate de intermediari, pentru încălcări ale drepturilor de autor sau ale drepturilor conexe care au loc pe reţelelor de comunicaţii sau prin intermediul acestora, în ceea ce priveşte prestarea sau utilizarea serviciilor acestora.
(2)Limitările sau excepţiile menţionate la alineatul (1):
a)se referă cel puţin la următoarele funcţii:
(i)găzduirea de informaţii, la cererea unui utilizator al serviciilor de găzduire;
(ii)memorarea în cache realizată printr-un proces automatizat, în cazul în care prestatorul de servicii:
(A)nu modifică informaţiile decât din motive tehnice;
(B)se asigură că sunt respectate orice indicaţii cu privire la memorarea în cache a informaţiilor care sunt specificate într-un mod recunoscut pe scară largă şi folosit în industrie; şi
(C)nu împiedică utilizarea tehnologiei care este licită, larg recunoscută şi utilizată în industrie, cu scopul de a obţine date privind utilizarea informaţiei; şi
(iii)simpla transmitere, care constă în asigurarea mijloacelor de transmitere a informaţiilor furnizate de un utilizator sau a mijloacelor de acces la o reţea de comunicaţii; şi
b)pot acoperi, de asemenea, alte funcţii, inclusiv asigurarea unui instrument de localizare a informaţiilor, prin reproduceri ale materialului protejat de drepturi de autor în mod automat şi comunicarea reproducerilor.
(3)Eligibilitatea pentru limitările sau excepţiile menţionate în prezentul articol nu poate fi condiţionată de monitorizarea serviciului de către prestatorul de servicii sau de căutarea afirmativă a unor fapte indicând o activitate care încalcă drepturile de autor.
(4)Fiecare parte poate să prevadă în dreptul său intern condiţii privind prestatorii de servicii pentru a beneficia de limitările sau excepţiile menţionate în prezentul articol. Fără a aduce atingere dispoziţiilor de mai sus, fiecare parte poate stabili proceduri adecvate pentru notificări eficiente ale presupuselor încălcări şi contranotificări eficiente din partea celor al căror material este eliminat sau dezactivat din cauza unei erori sau a unei identificări eronate.
(5)Prezentul articol nu aduce atingere disponibilităţii în legislaţia unei părţi a altor mijloace de apărare, limitări şi excepţii de la încălcarea drepturilor de autor sau a drepturilor conexe. Prezentul articol nu afectează posibilitatea ca o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă, în conformitate cu sistemul juridic al unei părţi, să solicite prestatorului de servicii să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.
Art. 2012: Înregistrarea cu ajutorul unei camere de luat vederi
Fiecare parte poate să prevadă proceduri şi sancţiuni penale care urmează să fie aplicate în conformitate cu propriile legi şi reglementări împotriva unei persoane care, fără autorizarea directorului cinematografului sau a titularului dreptului de autor asupra unei opere cinematografice, face o copie a respectivei opere sau a oricărei părţi a acesteia în cadrul unei proiectări a operei într-o sală deschisă publicului.
Subsecţiunea B:Mărcile
Art. 2013: Acorduri internaţionale
Fiecare parte depune toate eforturile rezonabile pentru a respecta dispoziţiile prevăzute la articolele 1-22 din Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor, încheiat la Singapore la 27 martie 2006, şi pentru a adera la Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, încheiat la Madrid la 27 iunie 1989.
Art. 2014: Procedura de înregistrare
Fiecare parte prevede un sistem de înregistrare a mărcilor în care motivele pentru refuzul de a înregistra o marcă sunt comunicate în scris solicitantului, care va avea posibilitatea de a contesta refuzul şi de a introduce o cale de atac împotriva acestuia la o autoritate judiciară. Fiecare parte oferă posibilitatea de opoziţie fie la cererile de înregistrare de mărci, fie la înregistrările de mărci. Fiecare parte asigură disponibilitatea publică a unei baze de date electronice a cererilor de înregistrare de mărci şi înregistrărilor de mărci.
Art. 2015: Excepţii de la drepturile conferite de o marcă
Fiecare parte prevede utilizarea corectă a termenilor descriptivi, inclusiv a termenilor descriptivi ai originii geografice, ca o excepţie limitată de la drepturile conferite de o marcă. Pentru a stabili ce constituie o utilizare corectă, se ţine cont de interesele legitime ale titularului mărcii şi ale părţilor terţe. Fiecare parte poate să prevadă alte excepţii limitate, cu condiţia ca acestea să ţină cont de interesele legitime ale titularului mărcii şi ale terţilor.
Subsecţiunea C:Indicaţii geografice
Art. 2016: Definiţii
În sensul prezentei subsecţiuni:
indicaţie geografică înseamnă o indicaţie care identifică un produs agricol sau un aliment ca avându-şi originea pe teritoriul unei părţi sau într-o regiune sau într-o localitate de pe teritoriul respectiv, în cazul în care o anumită calitate, reputaţie sau o altă caracteristică a produsului respectiv poate fi atribuită în principal originii sale geografice; şi clasa produsului înseamnă o clasă de produse enumerate în anexa 20-C.
Art. 2017: Domeniul de aplicare
Prezenta subsecţiune se aplică indicaţiilor geografice care identifică produsele care se încadrează în una dintre clasele de produs enumerate în anexa 20-C.
Art. 2018: Indicaţii geografice incluse în listă
În sensul prezentei subsecţiuni:
(a)indicaţiile incluse în lista din partea A a anexei 20-A sunt indicaţii geografice care identifică un produs ca fiind originar de pe teritoriul Uniunii Europene sau dintr-o regiune sau o localitate de pe teritoriul respectiv; şi
(b)indicaţiile incluse în lista din partea B a anexei 20-A sunt indicaţii geografice care identifică un produs ca fiind originar de pe teritoriul Canadei sau dintr-o regiune sau o localitate de pe teritoriul respectiv.
Art. 2019: Protecţie pentru indicaţiile geografice incluse în lista din anexa 20-A
(1)După examinarea indicaţiilor geografice ale celeilalte părţi, fiecare parte le protejează în conformitate cu nivelul de protecţie prevăzut în prezenta subsecţiune.
(2)Fiecare parte asigură mijloacele juridice părţilor interesate, pentru a preveni:
a)utilizarea unei indicaţii geografice a celeilalte părţi inclusă în lista din anexa 20-A pentru un produs care se încadrează în categoria de produs specificată în anexa 20-A pentru indicaţia geografică respectivă şi care:
(i)nu provine din locul de origine specificat în anexa 20-A pentru indicaţia geografică respectivă; sau
(ii)îşi are originea în locul de origine specificat în anexa 20-A pentru indicaţia geografică respectivă, dar nu a fost produs sau fabricat în conformitate cu legile şi reglementările celeilalte părţi care s-ar aplica în cazul în care produsul ar fi destinat consumului pe teritoriul celeilalte părţi;
b)utilizarea oricăror moduri de descriere sau prezentare a unui produs care indică sau sugerează că produsul în cauză provine dintr-o altă zonă geografică decât adevăratul loc de origine, astfel încât să inducă în eroare publicul în ceea ce priveşte originea geografică a produsului; şi
c)orice altă utilizare care constituie un act de concurenţă neloială în sensul articolului 10a din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale (1967), încheiată la Stockholm la 14 iulie 1967.
(3)Protecţia menţionată la alineatul (2) litera (a) este furnizată chiar şi atunci când adevărata origine a produsului este indicată sau când indicaţia geografică este utilizată în traducere sau este însoţită de expresii precum "gen", "tip", "stil", "imitaţie" sau alte formulări similare.
(4)Fiecare parte prevede executarea printr-un act administrativ, în măsura prevăzută în legislaţia proprie, pentru a interzice unei persoane să fabrice, să pregătească, să ambaleze, să eticheteze, să vândă sau să importe sau să promoveze un produs alimentar într-un mod care este fals, înşelător sau susceptibil de a crea o impresie eronată cu privire la originea sa.
(5)În conformitate cu alineatul (4), fiecare parte va institui un act administrativ în ceea ce priveşte plângerile referitoare la etichetarea produselor, inclusiv prezentarea acestora, într-un mod care este fals, înşelător sau susceptibil de a crea o impresie eronată cu privire la originea lor.
(6)Înregistrarea unei mărci care conţine sau constă într-o indicaţie geografică a celeilalte părţi inclusă în lista din anexa 20-A este refuzată sau invalidată din oficiu în cazul în care legislaţia unei părţi permite acest lucru sau la cererea unei părţi interesate, cu privire la un produs care se încadrează în categoria de produs specificată în anexa 20-a pentru indicaţia geografică respectivă şi care nu este originar din locul de origine specificat în anexa 20-A pentru indicaţia geografică respectivă.
(7)Nu există nicio obligaţie în temeiul prezentei subsecţiuni de a proteja indicaţiile geografice care nu sunt sau nu mai sunt protejate în locul lor de origine sau care au căzut în desuetudine în acel loc. În cazul în care o indicaţie geografică a unei părţi enumerată în anexa 20-A nu mai este protejată în locul său de origine sau cade în desuetudine în acel loc, partea respectivă notifică cealaltă parte şi solicită anularea.
Art. 2020: Indicaţii geografice omonime
(1)În cazul indicaţiilor geografice omonime ale părţilor pentru produsele care se încadrează în aceeaşi categorie de produs, fiecare parte stabileşte condiţiile practice în care indicaţiile omonime respective vor fi diferenţiate unele de altele, ţinându-se seama de necesitatea de a asigura un tratament echitabil al producătorilor în cauză şi de a evita inducerea în eroare a consumatorilor.
(2)În cazul în care una dintre părţi, în contextul negocierilor cu o ţară terţă, propune protejarea unei indicaţii geografice care identifică un produs originar de pe teritoriul ţării terţe, dacă indicaţia este omonimă cu o indicaţie geografică a celeilalte părţi enumerată în anexa 20-A şi dacă produsul se încadrează în clasa de produs specificată în anexa 20-A pentru indicaţia geografică omonimă a celeilalte părţi, cealaltă parte este informată şi i se acordă posibilitatea de a prezenta observaţii înainte ca indicaţia geografică să devină protejată.
Art. 2021: Excepţii
(1)În pofida articolului 20.19 alineatele (2) şi (3), Canada nu este obligată să asigure mijloacele juridice pentru ca părţile interesate să prevină utilizarea termenilor enumeraţi în partea A din anexa 20-A şi identificaţi printr-un asterisc (1) în cazul în care utilizarea unor astfel de termeni este însoţită de expresii precum "gen", "tip", "stil", "imitaţie" sau alte formulări similare şi este combinată cu o indicaţie lizibilă şi vizibilă a originii geografice a produsului în cauză.
(1)Pentru o mai mare certitudine, prezentul alineat se aplică în mod egal termenului "Feta"
(2)În pofida articolului 20.19 alineatele (2) şi (3), protejarea indicaţiilor geografice incluse în lista din partea A a anexei 20-A şi identificate cu un asterisc (2) nu împiedică utilizarea pe teritoriul Canadei a oricăreia dintre aceste indicaţii de către orice persoane, inclusiv succesori şi cesionari ai acestora, care au exploatat comercial indicaţiile în ceea ce priveşte produsele din categoria "brânzeturi" înainte de 18 octombrie 2013.
(2)Pentru o mai mare certitudine, prezentul alineat se aplică în mod egal termenului "Feta"
(3)În pofida articolului 20.19 alineatele (2) şi (3), protejarea indicaţiei geografice enumerată în partea A din anexa 20-A şi identificată cu două asteriscuri nu împiedică utilizarea indicaţiei de către orice persoane, inclusiv succesori şi cesionari ai acestora, care au exploatat comercial indicaţia în ceea ce priveşte produsele din categoria "carne proaspătă, congelată şi prelucrată" pentru o perioadă de cel puţin cinci ani înainte de 18 octombrie 2013. O perioadă de tranziţie de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului articol, în timpul căreia nu este împiedicată utilizarea indicaţiei menţionate mai sus, se aplică pentru orice alte persoane, inclusiv succesori şi cesionari ai acestora, care au exploatat comercial indicaţiile în ceea ce priveşte produsele din categoria "carne proaspătă, congelată şi prelucrată" pentru o perioadă mai mică de 5 ani înainte de 18 octombrie 2013.
(4)În pofida articolului 20.19 alineatele (2) şi (3), protejarea indicaţiilor geografice enumerate în partea A din anexa 20-A şi identificate cu trei asteriscuri nu împiedică utilizarea indicaţiilor respective de către orice persoane, inclusiv succesori şi cesionari ai acestora, care au exploatat comercial indicaţiile respective în ceea ce priveşte produsele din categoriile "carne uscată prin conservare" şi respectiv "brânzeturi" pentru o perioadă de cel puţin zece ani înainte de 18 octombrie 2013. O perioadă de tranziţie de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului articol, în timpul căreia nu este împiedicată utilizarea indicaţiilor menţionate mai sus, se aplică pentru orice alte persoane, inclusiv succesori şi cesionari ai acestora, care au exploatat comercial indicaţiile în ceea ce priveşte produsele din categoria "carne uscată prin conservare" şi respectiv "brânzeturi" pentru o perioadă de mai puţin de zece ani înainte de 18 octombrie 2013.
(5)În cazul în care o marcă a fost solicitată sau înregistrată cu bună-credinţă sau în cazul în care drepturile la o marcă au fost dobândite prin utilizarea cu bună credinţă, pe teritoriul unei părţi, înainte de data aplicabilă prevăzută la alineatul (6), măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei subsecţiuni pe teritoriul părţii respective nu aduc atingere eligibilităţii sau validităţii înregistrării mărcii sau dreptului de a utiliza marca, pe baza faptului că marca este identică sau similară cu o indicaţie geografică.
(6)În sensul alineatului (5), data aplicabilă este:
a)în ceea ce priveşte o indicaţie geografică inclusă în lista din anexa 20-A la data semnării prezentului acord, data intrării în vigoare a prezentei subsecţiuni; sau
b)în ceea ce priveşte o indicaţie geografică adăugată la anexa 20-A după data semnării prezentului acord, în temeiul articolului 20.22, data la care este adăugată indicaţia geografică.
(7)În cazul în care o traducere a unei indicaţii geografice este identică sau conţine un termen obişnuit folosit în limbajul comun ca denumirea comună pentru un produs pe teritoriul unei părţi sau în cazul în care o indicaţie geografică nu este identică, dar conţine un astfel de termen, dispoziţiile prezentei subsecţiuni nu aduc atingere dreptului oricărei persoane de a utiliza termenul în asociere cu produsul respectiv pe teritoriul părţii în cauză.
(8)Nicio dispoziţie a prezentului acord nu împiedică utilizarea pe teritoriul unei părţi, cu privire la orice produs, a unei denumiri uzuale a unui soi de plante sau a unei rase de animale existente pe teritoriul părţii de la data intrării în vigoare a prezentei subsecţiuni.
(9)O parte poate să prevadă că orice cerere înaintată în temeiul prezentei subsecţiuni în legătură cu utilizarea sau înregistrarea unei mărci trebuie să fie depusă în termen de cinci ani de la data la care utilizarea neconformă a indicaţiei protejate a devenit cunoscută, în general, pe teritoriul părţii respective sau după data de înregistrare a mărcii pe teritoriul părţii, cu condiţia ca marca să fi fost publicată până la această dată, în cazul în care dată este anterioară datei la care utilizarea neconformă a devenit, în general, cunoscută pe teritoriul părţii, cu condiţia ca indicaţia geografică să nu fie utilizată sau înregistrată cu rea-credinţă.
(10)Dispoziţiile prezentei subsecţiuni nu aduc atingere dreptului oricărei persoane de a utiliza, în operaţiunile comerciale, numele persoanei în cauză sau numele predecesorului persoanei în cauză în activităţile comerciale, cu excepţia cazului în care un astfel de nume este utilizat astfel încât să inducă în eroare publicul.
(11)_
a)Dispoziţiile prezentei subsecţiuni nu aduc atingere dreptului oricărei persoane de a utiliza sau de a înregistra în Canada o marcă care conţine sau constă în oricare dintre termenii enumeraţi în partea A din anexa 20-B; şi
b)Litera (a) nu se aplică condiţiilor enumerate în partea A din anexa 20-B pentru nici un fel de utilizare care ar induce în eroare publicul în ceea ce priveşte originea geografică a mărfurilor.
(12)Utilizarea în Canada a termenilor incluşi în lista din partea B a anexei 20-B nu intră sub incidenţa dispoziţiilor prezentei subsecţiuni.
(13)O cesiune, astfel cum este menţionată la alineatele (2)-(4), nu include transferul dreptului de utilizare a unei indicaţii geografice pe cont propriu.
Art. 2022: Modificări ale anexei 20-A
(1)Comitetul mixt CETA, instituit în temeiul articolului 26.1 (Comitetul mixt CETA), acţionând prin consens şi pe baza unei recomandări din partea Comitetului CETA privind indicaţiile geografice, poate decide să modifice anexa 20-A prin adăugarea de indicaţii geografice sau prin eliminarea indicaţiilor geografice care nu mai sunt protejate sau care au căzut în desuetudine în locul lor de origine.
(2)În principiu, o indicaţie geografică nu trebuie să fie adăugată la partea A din anexa 20-A în cazul în care aceasta este o denumire care, la data semnării prezentului acord, este inclusă pe lista din registrul corespunzător al Uniunii Europene, cu statutul "înregistrată", în ceea ce priveşte un stat membru al Uniunii Europene.
(3)O indicaţie geografică care identifică un produs originar de pe teritoriul unei anumite părţi nu este adăugată în anexa 20-A:
a)în cazul în care aceasta este identică cu o marcă care a fost înregistrată de cealaltă parte cu privire la produse identice sau similare sau cu o marcă cu privire la care, pe teritoriul celeilalte părţi, au fost dobândite drepturi prin utilizarea cu bună-credinţă şi a fost prezentată o cerere pentru produse identice sau similare;
b)în cazul în care aceasta este identică cu denumirea uzuală a unui soi de plante sau a unei rase de animale existente pe teritoriul celeilalte părţi; sau
c)în cazul în care aceasta este identică cu termenul folosit în mod obişnuit în limbajul comun ca denumirea comună pentru un astfel de produs pe teritoriul celeilalte părţi.
Art. 2023: Alte măsuri de protecţie
Dispoziţiile prezentei subsecţiuni nu aduc atingere dreptului de a solicita recunoaşterea şi protejarea unei indicaţii geografice în conformitate cu legislaţia relevantă a unei părţi.
Subsecţiunea D:Desene şi modele
Art. 2024: Acorduri internaţionale
Fiecare parte depune toate eforturile rezonabile pentru a adera la Actul de la Geneva al Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea internaţională a desenelor şi modelelor industriale, adoptat la Geneva la 2 iulie 1999.
Art. 2025: Relaţia cu drepturile de autor
Obiectul unui drept asupra unui desen sau model poate fi protejat în conformitate cu legislaţia privind drepturile de autor, dacă se întrunesc condiţiile pentru această protecţie. Măsura şi condiţiile în care se conferă această protecţie, inclusiv gradul de originalitate necesar, este determinat de fiecare parte.
Subsecţiunea E:Brevete
Art. 2026: Acorduri internaţionale
Fiecare parte depune toate eforturile rezonabile pentru a respecta articolele 1-14 şi articolul 22 din Tratatul privind dreptul brevetelor, încheiat la Geneva la 1 iunie 2000.
Art. 2027: Protecţia sui generis pentru produse farmaceutice
(1)În sensul prezentului articol:
brevet de bază înseamnă un brevet care protejează un produs ca atare, un proces pentru a obţine un produs sau o aplicaţie a unui produs şi care a fost desemnat de titularul unui brevet ca putând servi ca brevet de bază în scopul acordării protecţiei sui generis; şi
produs înseamnă principiul activ sau combinaţia de principii active dintr-un produs farmaceutic.
(2)Fiecare parte prevede o perioadă de protecţie sui generis cu privire la un produs care este protejat de un brevet de bază în vigoare, la cererea titularului brevetului sau a succesorului său în drepturi, dacă au fost îndeplinite următoarele condiţii:
a)a fost acordată o autorizaţie de introducere a produsului pe piaţa părţii respective ca produs farmaceutic (denumită în prezentul articol "autorizaţie de introducere pe piaţă");
b)produsul nu a făcut deja obiectul unei perioade de protecţie sui generis; şi
c)autorizaţia de introducere pe piaţă menţionată la litera (a) este prima autorizaţie de introducere a produsului pe piaţa părţii respective ca produs farmaceutic.
(3)Fiecare parte poate:
a)să ofere o perioadă de protecţie sui generis numai în cazul în care prima cerere de eliberare a autorizaţiei de introducere pe piaţă este depusă într-un termen rezonabil stabilit de partea respectivă; şi
b)să prevadă o limită de nu mai puţin de 60 de zile de la data la care a fost acordată prima autorizaţie de introducere pe piaţă pentru prezentarea cererii pentru perioada de protecţie sui generis. Cu toate acestea, în cazul în care prima autorizaţie de introducere pe piaţă este acordată înainte de acordarea brevetului, fiecare parte prevede o perioadă de cel puţin 60 de zile de la acordarea brevetului în care poate fi depusă cererea pentru o perioadă de protecţie în temeiul prezentului articol.
(4)În cazul în care un produs este protejat de un brevet de bază, perioada de protecţie sui generis intră în vigoare la expirarea duratei legale a brevetului.
În cazul în care un produs este protejat prin mai mult de un brevet care poate servi ca brevet de bază, o parte poate să prevadă doar o singură perioadă de protecţie sui generis, care intră în vigoare la expirarea duratei legale a brevetului de bază,
a)în cazul în care toate brevetele care pot servi ca brevet de bază sunt deţinute de aceeaşi persoană, selectată de persoana care solicită perioada de protecţie sui generis; şi
b)în cazul în care brevetele care pot servi ca brevet de bază nu sunt deţinute de aceeaşi persoană şi acest lucru generează solicitări contradictorii pentru protecţia sui generis, selectată de comun acord între titularii de brevete.
(5)Fiecare parte prevede că perioada de protecţie sui generis are o durată egală cu perioada scursă între data depunerii cererii de brevet de bază şi data primei autorizaţii de introducere pe piaţă, din care se scade o perioadă de cinci ani.
(6)În pofida alineatului (5) şi fără a aduce atingere unei eventuale prelungiri a perioadei de protecţie sui generis de către o parte ca un stimulent sau o recompensă pentru activităţi de cercetare pe anumite populaţii ţintă, precum copiii, durata de protecţie sui generis nu poate depăşi o perioadă de doi până la cinci ani, care urmează să fie stabilită de fiecare parte.
(7)Fiecare parte poate să prevadă că perioada de protecţie sui generis expiră:
a)dacă beneficiarul renunţă la protecţia sui generis; sau
b)în cazul în care nu este plătită nicio taxă administrativă stabilită.
Fiecare parte poate reduce perioada de protecţie sui generis în mod proporţional cu orice întârzieri nejustificate rezultate din lipsa de acţiune a solicitantului în urma prezentării cererii de eliberare a autorizaţiei de introducere pe piaţă, în cazul în care titularul brevetului de bază este solicitantului autorizaţiei de introducere pe piaţă sau o entitate conexă acestuia.
(8)În limitele protecţiei conferite de brevetul de bază, protecţia sui generis se extinde numai la produsul farmaceutic care face obiectul autorizaţiei de introducere pe piaţă şi pentru orice utilizare a produsului ca produs farmaceutic care a fost autorizat înainte de expirarea protecţiei sui generis. Sub rezerva tezei anterioare, protecţia sui generis conferă aceleaşi drepturi ca cele care sunt conferite de brevet şi fac obiectul aceloraşi limitări şi obligaţii.
(9)În pofida alineatelor (1)-(8), fiecare parte poate limita, de asemenea, domeniul de aplicare a protecţiei prin prevederea de excepţii pentru producerea, utilizarea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul de produse în scopul exportului în timpul perioadei de protecţie.
(10)Fiecare parte poate revoca protecţia sui generis din motive legate de anularea brevetului de bază, inclusiv în cazul în care brevetul a expirat înainte de încetarea duratei sale legale sau este revocat sau limitat astfel încât produsul pentru care a fost acordată protecţia nu ar mai fi protejat prin dispoziţiile brevetului de bază sau din motive legate de retragerea autorizaţiei de introducere pe piaţă sau a autorizaţiilor pentru piaţa respectivă sau în cazul în care protecţia a fost acordată contrar dispoziţiilor de la alineatul (2).
Art. 2028: Mecanisme de corelare a brevetelor referitoare la produsele farmaceutice
În cazul în care o parte se bazează pe mecanisme de "corelare a brevetelor", prin care acordarea de autorizaţii de introducere pe piaţă (sau avize de conformitate sau concepte similare) pentru produse farmaceutice generice este legată de existenţa protecţiei brevetului, aceasta se asigură că toţi justiţiabilii beneficiază de drepturi echivalente şi eficiente la exercitarea unei căi de atac.
Subsecţiunea F:Protecţia datelor
Art. 2029: Protecţia datelor confidenţiale referitoare la produse farmaceutice
(1)În cazul în care o parte solicită, ca o condiţie pentru autorizarea introducerii pe piaţă a produselor farmaceutice care utilizează substanţe chimice noi (1) (denumită "autorizaţie" în prezentul articol), prezentarea unui test confidenţial sau a altor date necesare pentru a determina dacă utilizarea produselor respective este sigură şi eficientă, partea protejează datele împotriva divulgării, în cazul în care generarea unor astfel de date implică un efort considerabil, cu excepţia cazului în care divulgarea este necesară pentru a proteja publicul sau dacă se iau măsuri pentru a se asigura că datele sunt protejate împotriva utilizării comerciale neloiale.
(1)Pentru o mai mare certitudine, în ceea ce priveşte protecţia datelor, o "substanţă chimică" din Canada include un medicament biologic sau un produs radiofarmaceutic care este reglementat ca medicament nou în conformitate cu regulamentele privind alimentele şi medicamentele din Canada.
(2)Fiecare parte prevede ca, pentru datele menţionate la alineatul (1) care sunt prezentate părţii după data intrării în vigoare a prezentului acord:
a)nicio persoană, alta decât persoana care le-a prezentat, nu poate, fără permisiunea acesteia din urmă, să utilizeze astfel de date în sprijinul unei cereri de autorizare pe o perioadă de cel puţin şase ani de la data la care partea a acordat autorizaţia persoanei care a furnizat datele de autorizare; şi
b)o parte nu acordă o autorizaţie niciunei persoane care utilizează astfel de date în timpul unei perioade de cel puţin opt ani de la data la care partea a acordat autorizaţia persoanei care a furnizat datele de autorizare, cu excepţia cazului în care persoana care a furnizat datele îşi exprimă acordul în acest sens.
Sub rezerva dispoziţiilor prezentului alineat, nu există nicio limitare pentru niciuna dintre părţi la punerea în aplicare a unor proceduri de autorizare simplificate pentru astfel de produse pe baza studiilor de bioechivalenţă şi de biodisponibilitate.
Art. 2030: Protecţia datelor legate de produsele fitosanitare
(1)Fiecare parte stabileşte cerinţele de siguranţă şi eficacitate înainte de a autoriza introducerea pe piaţă a unui produs fitosanitar (denumită "autorizaţie" în prezentul articol).
(2)Fiecare parte prevede o perioadă limitată de protecţie a datelor pentru un raport de testare şi de studiu prezentat pentru prima dată în vederea obţinerii unei autorizaţii. Pe parcursul acestei perioade, fiecare parte prevede ca raportul de testare şi de studiu să nu fie utilizat în beneficiul oricărei alte persoane în vederea obţinerii unei autorizaţii, cu excepţia cazului în care se dovedeşte existenţa acordului explicit al primului titular al autorizaţiei.
(3)Raportul de testare şi de studiu este necesar pentru autorizare sau pentru modificarea unei autorizaţii spre a permite utilizarea produsului pe alte culturi.
(4)Pentru fiecare parte, perioada de protecţie a datelor este de cel puţin zece ani, cu începere de la data acordării primei autorizaţii pe teritoriul părţii în ceea ce priveşte raportul de testare şi de studiu în sprijinul autorizării unui nou ingredient activ şi a datelor în sprijinul înregistrării concomitente a produsului final care conţine ingredientul activ. Durata de protecţie poate fi extinsă pentru a încuraja autorizarea produselor fitosanitare cu risc scăzut şi a utilizărilor minore.
(5)Fiecare parte poate stabili, de asemenea, cerinţe de protecţie a datelor sau cerinţe de compensare financiară pentru raportul de testare şi de studiu în sprijinul modificării sau al reînnoirii autorizaţiei.
(6)Fiecare parte stabileşte norme pentru a evita repetarea testelor pe animale vertebrate. Orice solicitant care intenţionează să efectueze teste şi studii pe animale vertebrate ar trebui să fie încurajat să ia toate măsurile necesare pentru a verifica dacă respectivele teste şi studii nu au fost deja efectuate sau iniţiate.
(7)Fiecare parte ar trebui să încurajeze fiecare solicitant nou şi fiecare titular al autorizaţiilor relevante să depună toate eforturile pentru a asigura partajarea testelor şi a studiilor efectuate pe animale vertebrate. Costurile pe care le implică partajarea rapoartelor de testare şi de studiu se stabilesc în mod echitabil, transparent şi nediscriminatoriu. Solicitantul nu trebuie decât să contribuie la acoperirea costurilor aferente informaţiei pe care trebuie să o depună pentru a îndeplini cerinţele de obţinere a autorizaţiei.
(8)Titularul sau titularii autorizaţiei relevante au dreptul de a fi compensaţi, pentru o parte echitabilă a costurilor pe care le-au suportat în legătură cu raportul de testare sau de studiu care a stat la baza autorizării, de către un solicitant care utilizează rapoartele de testare şi de studiu în vederea obţinerii unei autorizaţii pentru un nou produs fitosanitar. Fiecare parte poate îndruma părţile implicate să recurgă la o procedură obligatorie de arbitraj, prevăzută în cadrul legislaţiei naţionale, pentru soluţionarea oricărei chestiuni.
Subsecţiunea G:Soiuri de plante
Art. 2031: Soiuri de plante
Fiecare parte cooperează pentru a promova şi a consolida protecţia soiurilor de plante în temeiul Actului din 1991 al Convenţiei internaţionale pentru protecţia noilor soiuri de plante, încheiată la Paris la 2 decembrie 1961.
Art. 2032: Obligaţii generale
(1)Fiecare parte asigură că procedurile legate de asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală sunt corecte şi echitabile şi nu presupun o complexitate sau costuri inutile, termene sau întârzieri nejustificate. Procedurile sunt aplicate într-un mod care să evite crearea de obstacole în calea comerţului legitim şi să ofere protecţie împotriva folosirii lor abuzive.
(2)În cadrul punerii în aplicare a dispoziţiilor prezentei secţiuni, fiecare parte ia în considerare necesitatea proporţionalităţii între gravitatea încălcării, interesele părţilor terţe şi măsurile, căile de atac şi sancţiunile aplicabile.
(3)Articolele 20.33-20.42 se referă la punerea în aplicare a măsurilor de drept civil.
(4)În sensul articolelor 20.33-20.42, cu excepţia cazului în care se prevede altfel, drepturi de proprietate intelectuală înseamnă toate categoriile de proprietate intelectuală care fac obiectul secţiunilor 1-7 din partea II a Acordului TRIPS.
Art. 2033: Persoane eligibile
Fiecare parte recunoaşte ca persoane eligibile pentru a solicita aplicarea procedurilor şi a căilor de atac prevăzute la articolele 20.34-20.42:
(a)titularii de drepturi de proprietate intelectuală în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei naţionale;
(b)toate celelalte persoane autorizate să utilizeze drepturile respective, în cazul în care aceste persoane au dreptul de a solicita o măsură reparatorie în temeiul legislaţiei naţionale;
(c)organismele de gestionare a drepturilor colective de proprietate intelectuală care sunt recunoscute periodic ca având dreptul de a-i reprezenta pe titularii drepturilor de proprietate intelectuală, în cazul în care aceste organisme au dreptul de a solicita o măsură reparatorie în temeiul legislaţiei naţionale; şi
(d)organismele de apărare a intereselor profesionale care sunt recunoscute periodic ca având dreptul de a-i reprezenta pe titularii drepturilor de proprietate intelectuală, în cazul în care aceste organisme au dreptul de a solicita o măsură reparatorie în temeiul legislaţiei naţionale.
Art. 2034: Elemente de probă
Fiecare parte se asigură că, în cazul unei presupuse încălcări a unui drept de proprietate intelectuală comisă la scară comercială, autorităţile judiciare au autoritatea de a dispune, dacă este cazul şi în urma unei cereri, furnizarea de informaţii relevante, astfel cum este prevăzut în legislaţia naţională, inclusiv documente bancare, financiare sau comerciale aflate sub controlul părţii adverse, sub rezerva protejării informaţiilor confidenţiale.
Art. 2035: Măsuri pentru păstrarea elementelor de probă
(1)Fiecare parte se asigură, încă înainte de iniţierea procedurilor de examinare pe fond a cauzei, că autorităţile judiciare pot dispune, la cererea unei entităţi care a prezentat elemente de probă accesibile în mod rezonabil în sprijinul cererii sale conform căreia dreptul său de proprietate intelectuală a fost încălcat sau este pe cale de a fi încălcat, adoptarea de măsuri provizorii prompte şi eficiente pentru păstrarea elementelor de probă relevante în ceea ce priveşte presupusa încălcare, sub rezerva protejării informaţiilor confidenţiale.
(2)Fiecare parte poate prevedea ca măsurile menţionate la alineatul (1) să includă descrierea detaliată, cu sau fără prelevare de eşantioane, sau confiscarea fizică a mărfurilor care fac obiectul presupusei încălcări şi, după caz, confiscarea materialelor şi a echipamentelor utilizate pentru a produce sau a distribui mărfurile respective, precum şi a documentelor aferente. Autorităţile judiciare au competenţa de a adopta astfel de măsuri, dacă este necesar, fără audierea celeilalte părţi, în special în cazurile în care orice întârziere poate cauza prejudicii ireparabile titularului dreptului sau dacă există un risc demonstrabil ca elementele de probă să fie distruse.
Art. 2036: Dreptul la informare
Fără să aducă atingere legislaţiei naţionale care reglementează privilegiile, protecţia confidenţialităţii surselor de informaţii sau prelucrarea datelor cu caracter personal, fiecare parte prevede că, în cadrul procedurilor judiciare civile privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală, autorităţile sale judiciare au autoritatea, la cererea justificată a titularului dreptului, să dispună contravenientului sau presupusului contravenient să furnizeze titularului dreptului sau autorităţilor judiciare, cel puţin în scopul colectării de dovezi, informaţii relevante, astfel cum se prevede în actele cu putere de lege şi normele administrative aplicabile, pe care contravenientul sau presupusul contravenient le deţine sau le controlează. Astfel de informaţii pot include informaţii privind orice persoană implicată în orice aspect al încălcării sau al presupusei încălcări şi privind mijloacele de producţie sau canalele de distribuţie ale mărfurilor sau serviciilor vizate, inclusiv identificarea persoanelor terţe despre care se presupune că sunt implicate în producţia şi distribuirea mărfurilor sau serviciilor respective şi a canalelor de distribuire a acestora.
Art. 2037: Măsuri provizorii şi asiguratorii
(1)Fiecare parte prevede că autorităţile sale judiciare dispun de autoritatea de a ordona măsuri provizorii şi asigurătorii prompte şi eficiente, inclusiv o ordonanţă de urgenţă împotriva unei părţi sau, după caz, împotriva unei părţi terţe asupra căreia autoritatea judiciară relevantă îşi exercită competenţa, pentru a preveni apariţia unei încălcări a unui drept de proprietate intelectuală şi, în special, pentru a preveni introducerea mărfurilor contrafăcute în circuitele comerciale.
(2)Fiecare parte prevede că autorităţile sale judiciare au competenţa de a dispune confiscarea sau retragerea sau o altă măsură de luare în custodie a mărfurilor despre care se crede că ar aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, pentru a împiedica introducerea sau circulaţia lor în circuitele comerciale.
(3)Fiecare parte prevede că, în cazul unei presupuse încălcări a unui drept de proprietate intelectuală comisă la scară comercială, autorităţile judiciare pot dispune, în conformitate cu legislaţia naţională, sechestrul asigurător al bunurilor presupusului contravenient, inclusiv blocarea conturilor bancare şi a altor active ale acestuia. În acest scop, autorităţile judiciare pot dispune comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale relevante sau accesul la alte informaţii pertinente, după caz.
Art. 2038: Alte măsuri de remediere
(1)Fiecare parte se asigură că autorităţile judiciare pot dispune, fără despăgubiri de vreun fel, la cererea reclamantului şi fără a aduce atingere daunelor-interese datorate titularului dreptului ca urmare a încălcării săvârşite, scoaterea definitivă din circuitele comerciale sau distrugerea mărfurilor în legătură cu care s-a constatat o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală. Dacă este cazul, fiecare parte se asigură că autorităţile judiciare pot dispune distrugerea materialelor şi a echipamentelor utilizate în principal pentru crearea sau fabricarea mărfurilor respective. Atunci când se examinează o cerere de astfel de măsuri de remediere, se iau în considerare nevoia de proporţionalitate între gravitatea încălcării şi măsurile de remediere dispuse, precum şi interesele terţilor.
(2)Fiecare parte se asigură că autorităţile judiciare au competenţa de a dispune ca măsurile menţionate la alineatul (1) să fie puse în aplicare pe cheltuiala contravenientului, cu excepţia cazului în care se invocă motive speciale care să împiedice acest lucru.
Art. 2039: Acţiuni în încetare
(1)Fiecare parte prevede că, în cadrul procedurilor judiciare civile privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, autorităţile judiciare naţionale au autoritatea de a dispune unei părţi să înceteze încălcarea unui drept şi, printre altele, de a dispune acelei părţi sau, după caz, unei părţi terţe asupra căreia autoritatea judiciară relevantă îşi exercită competenţa, să împiedice ca mărfurile care implică încălcarea unui drept de proprietate intelectuală să intre în circuitele comerciale.
(2)În pofida celorlalte dispoziţii ale prezentei secţiuni, o parte poate limita măsurile de remediere disponibile împotriva utilizării de către un guvern sau de către părţi terţe autorizate de un guvern, fără a utiliza autorizarea titularului dreptului, cu plata remuneraţiei, cu condiţia ca partea să se conformeze dispoziţiilor din partea II a Acordului TRIPS care abordează în special o astfel de utilizare. În alte cazuri, se aplică măsurile de remediere în temeiul prezentei secţiuni sau, în cazurile în care astfel de măsuri de remediere sunt incompatibile cu legislaţia unei părţi, sunt disponibile hotărâri declarative şi despăgubiri adecvate.
Art. 2040: Daune-interese
(1)Fiecare parte prevede că:
a)în cadrul unei proceduri judiciare civile, autorităţile judiciare naţionale au autoritatea de a impune contravenientului care, cu bună-ştiinţă sau având motive întemeiate pentru a şti, s-a implicat în activităţi care încalcă drepturile de proprietate intelectuală, să plătească titularului dreptului:
(i)daune-interese adecvate pentru a compensa prejudiciul suferit de titularul dreptului ca urmare a încălcării; sau
(ii)profitul contravenientului care poate fi atribuit încălcării, a cărui valoare se poate presupune a fi egală cu valoarea daunelor-interese prevăzute la punctul (i); şi
b)în determinarea valorii daunelor cauzate de încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, autorităţile judiciare naţionale pot lua în considerare, printre altele, orice măsură legitimă privind valoarea care poate fi prezentată de titularul de drept, inclusiv pierderile de profit.
(2)Ca o alternativă la dispoziţiile alineatului (1), legislaţia unei părţi poate să prevadă plata unei remuneraţii, cum ar fi o redevenţă sau o taxă, în vederea compensării titularului unui drept pentru utilizarea neautorizată a proprietăţii intelectuale a acestuia.
Art. 2041: Cheltuieli de judecată
Fiecare parte prevede că autorităţile judiciare naţionale, dacă este cazul, au autoritatea de a dispune, la încheierea procedurilor judiciare civile privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, ca partea care pierde să plătească părţii care are câştig de cauză cheltuielile de judecată şi alte cheltuieli, astfel cum este prevăzut în legislaţia părţii respective.
Art. 2042: Prezumţia calităţii de autor sau de titular al dreptului
(1)În scopul procedurilor civile care implică drepturi de autor sau drepturi conexe, este suficient ca numele unui autor al unei opere literare sau artistice să apară pe operă în modul obişnuit pentru ca autorul să fie considerat ca atare şi, în consecinţă, să aibă dreptul de a iniţia proceduri împotriva nerespectării drepturilor, dacă nu există dovezi în sens contrar. Proba contrarie poate include înregistrarea.
(2)Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis titularilor de drepturi conexe cu privire la obiectul protejat prin astfel de drepturi.
Art. 2043: Domeniul de aplicare a măsurilor la frontieră
(1)În sensul prezentei secţiuni:
mărfuri cu indicaţie geografică contrafăcută înseamnă orice mărfuri în temeiul articolului 20.17 care se încadrează în una dintre categoriile de produs enumerate în anexa 20-C, inclusiv ambalajul acestora, pe care a fost aplicată, fără autorizaţie, o indicaţie geografică care este identică cu indicaţia geografică valabil înregistrată sau protejată în alt mod pentru acelaşi tip de mărfuri şi care aduce atingere drepturilor proprietarului sau titularului dreptului asupra indicaţiei geografice în cauză, în conformitate cu legislaţia părţii pe teritoriul căreia se aplică procedurile privind măsurile la frontieră;
mărfuri de marcă contrafăcute înseamnă orice mărfuri, inclusiv ambalajul, pe care a fost aplicată, fără autorizaţie, o marcă care este identică cu marca înregistrată în mod valabil pentru mărfurile respective sau care nu se poate distinge în aspectele sale esenţiale de o astfel de marcă şi care încalcă astfel drepturile posesorului mărcii în cauză în temeiul legislaţiei părţii pe teritoriul căreia sunt aplicate procedurile privind măsurile la frontieră;
expedieri destinate exportului înseamnă expedierile de mărfuri care urmează să fie preluate de pe teritoriul unei părţi către un loc din afara acestui teritoriu, cu excepţia expedierilor în regim de tranzit vamal şi a transbordărilor;
expedieri destinate importului înseamnă expedierile de mărfuri care intră pe teritoriul unei părţi dintr-un loc din afara acestui teritoriu, pe perioada în care mărfurile rămân sub control vamal, inclusiv mărfurile introduse pe teritoriu şi plasate într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber, dar cu excepţia expedierilor în regim de tranzit vamal şi a transbordărilor;
mărfuri piratate înseamnă orice mărfuri care sunt copii realizate fără consimţământul titularului dreptului sau al persoanei autorizate în mod corespunzător de titularul dreptului în ţara de producţie şi care sunt realizate direct sau indirect pornind de la un articol în cazul în care realizarea copiei respective ar fi constituit o încălcare a unui drept de autor sau a unui drept conex în temeiul legislaţiei părţii pe teritoriul căreia sunt aplicate procedurile privind măsurile la frontieră;
expedieri în regim de tranzit vamal înseamnă expedierile de mărfuri care intră pe teritoriul unei părţi dintr-un loc în afara acestui teritoriu şi care sunt autorizate de autorităţile vamale pentru transportul sub control vamal continuu de la un birou de intrare la un birou de ieşire, în scopul ieşirii de pe teritoriu. Expedierile în regim de tranzit vamal care sunt aprobate ulterior pentru scoaterea de sub control vamal fără a ieşi de pe teritoriu sunt considerate a fi expedieri destinate importului; şi
transbordări înseamnă expedieri de mărfuri care sunt transferate sub control vamal de la mijlocul de transport care le importă la mijlocul de transport care le exportă în interiorul zonei unui birou vamal care este atât biroul de import, cât şi biroul de export.
(2)Trimiterile la încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală prevăzute în prezenta secţiune pot fi interpretate ca referindu-se la cazurile de mărfuri de marcă contrafăcute, de mărfuri piratate sau de mărfuri cu indicaţii geografice contrafăcute.
(3)Părţile sunt de acord că nu este obligatoriu să se aplice procedurile descrise în prezenta secţiune mărfurilor introduse pe piaţă într-o altă ţară de către titularul dreptului sau cu consimţământul acestuia.
(4)Fiecare parte adoptă sau menţine proceduri cu privire la expedierile destinate importului şi exportului, în cadrul cărora un titular al dreptului poate solicita autorităţilor competente să suspende eliberarea sau deţinerea mărfurilor suspectate de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală.
(5)Fiecare parte adoptă sau menţine proceduri cu privire la expedierile destinate importului şi exportului, în cadrul cărora autorităţile competente naţionale pot acţiona din proprie iniţiativă pentru a suspenda temporar eliberarea sau deţinerea mărfurilor suspectate de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, pentru a oferi titularilor de drepturi posibilitatea să solicite în mod oficial asistenţă în temeiul alineatului (4).
(6)Fiecare parte poate încheia un acord cu una sau mai multe ţări terţe pentru a stabili proceduri comune de vămuire în siguranţă. Mărfurile vămuite în condiţiile procedurilor vamale comune prevăzute de un astfel de acord se consideră a fi în conformitate cu alineatele (4) şi (5), cu condiţia ca partea în cauză să îşi păstreze autoritatea legală pentru a respecta alineatele respective.
(7)Fiecare parte poate adopta sau menţine procedurile prevăzute la alineatele (4) şi (5) în ceea ce priveşte transbordările şi expedierile în regim de tranzit vamal.
(8)Fiecare parte poate exclude de la aplicarea prezentului articol cantităţile mici de mărfuri de natură necomercială aflate în bagajele personale ale călătorilor sau cantităţile mici de mărfuri de natură necomercială trimise în loturi mici.
Art. 2044: Cererea prezentată de titularul dreptului
(1)Fiecare parte prevede ca autorităţile sale competente să ceară unui titular al dreptului care solicită procedurile descrise la articolul 20.43 să furnizeze elemente de probă adecvate pentru a convinge autorităţile competente că, în temeiul legislaţiei părţii care asigură procedurile, există, prima facie, o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală al titularului dreptului şi să furnizeze informaţii suficiente despre care se poate aştepta în mod rezonabil să fie în posesia titularului dreptului pentru a permite autorităţilor competente să recunoască rezonabil de uşor mărfurile suspecte. Cerinţa de a furniza informaţii suficiente nu descurajează în mod nerezonabil recursul la procedurile descrise la articolul 20.43.
(2)Fiecare parte prevede posibilitatea de a prezenta cereri de suspendare a acordării liberului de vamă sau de reţinere a mărfurilor suspectate de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală enumerate la articolul 20.43 sub control vamal pe teritoriul său. Cerinţa de a prevedea posibilitatea prezentării unor astfel de cereri face obiectul obligaţiilor de a asigura procedurile menţionate la articolul 20.43 alineatele (4) şi (5). Autorităţile competente pot să prevadă ca astfel de aplicaţii să se aplice expedierilor multiple. Fiecare parte poate să prevadă ca, la cererea titularului dreptului, cererea de a suspenda punerea în liberă circulaţie sau deţinerea mărfurilor suspecte se poate aplica punctelor selecţionate de intrare şi de ieşire sub control vamal.
(3)Fiecare parte se asigură că autorităţile sale competente informează solicitantul într-o perioadă de timp rezonabilă dacă au acceptat sau nu cererea. Dacă autorităţile competente au acceptat cererea, acestea informează, de asemenea, solicitantul cu privire la perioada de valabilitate a acesteia.
(4)Fiecare parte poate să prevadă posibilitatea ca, în cazul în care solicitantul a recurs în mod abuziv la procedurile descrise la articolul 20.43 sau în cazul în care există un motiv valabil, autorităţile sale competente să aibă autoritatea de a refuza, a suspenda sau a anula o cerere.
Art. 2045: Furnizarea de informaţii din partea titularului dreptului
Fiecare parte permite autorităţilor sale competente să solicite unui titular al dreptului să furnizeze informaţii relevante, despre care se poate aştepta în mod rezonabil să fie în posesia titularului dreptului pentru a sprijini autorităţile competente în adoptarea măsurilor la frontieră menţionate în prezenta secţiune. Fiecare parte poate, de asemenea, să permită unui titular al dreptului să furnizeze astfel de informaţii autorităţilor sale competente.
Art. 2046: Cauţiune sau garanţie echivalentă
(1)Fiecare parte prevede posibilitatea ca autorităţile sale competente să aibă autoritatea de a cere unui titular al dreptului care solicită procedurile descrise la articolul 20.43 să furnizeze o cauţiune rezonabilă sau o garanţie echivalentă suficientă pentru a proteja pârâtul şi autorităţile competente şi pentru a împiedica abuzul. Fiecare parte prevede că o astfel de cauţiune sau de garanţie echivalentă nu descurajează în mod nerezonabil recursul la aceste proceduri.
(2)Fiecare parte poate să prevadă că o astfel de cauţiune poate fi sub forma unei obligaţiuni prin care învinuitul va fi apărat împotriva oricărei pierderi sau oricărui prejudiciu care rezultă în urma suspendării punerii în liberă circulaţie sau a deţinerii mărfurilor în cazul în care autorităţile competente determină faptul că acestea nu prezintă o încălcare. O parte poate, doar în circumstanţe excepţionale sau în temeiul unui ordin judecătoresc, să îi permită pârâtului să intre în posesia mărfurilor suspecte contra vărsării unei obligaţiuni sau a unei alte cauţiuni.
Art. 2047: Determinarea încălcării unui drept
Fiecare parte adoptă sau menţine proceduri prin care autorităţile sale competente pot să determine, într-o perioadă de timp rezonabilă după iniţierea procedurilor descrise la articolul 20.43, dacă mărfurile suspecte încalcă sau nu un drept de proprietate intelectuală.
Art. 2048: Măsurile de remediere
(1)Fiecare parte prevede faptul că autorităţile sale competente au autoritatea de a dispune distrugerea mărfurilor în urma unei determinări menţionate la articolul 20.47 conform căreia mărfurile aduc atingere unui drept. În cazurile în care mărfurile nu sunt distruse, fiecare parte se asigură că, în afara circumstanţelor excepţionale, astfel de mărfuri sunt îndepărtate din circuitele comerciale astfel încât să se evite orice prejudiciu care ar putea fi adus titularului dreptului.
(2)În ceea ce priveşte mărfurile de marcă contrafăcute, simpla îndepărtare a mărcii aplicată în mod ilegal nu este suficientă, decât în cazuri excepţionale, pentru a permite punerea în liberă circulaţie a mărfurilor în circuitele comerciale.
(3)Fiecare parte poate să prevadă faptul că autorităţile sale competente au autoritatea de a impune sancţiuni administrative în urma unei determinări menţionate la articolul 20.47 conform căreia mărfurile aduc atingere unui drept.
Art. 2049: Cooperare specifică în domeniul măsurilor la frontieră
(1)Fiecare parte este de acord să coopereze cu cealaltă parte, în vederea eliminării comerţului internaţional cu mărfuri care încalcă drepturile de proprietate intelectuală. În acest scop, fiecare parte stabileşte puncte de contact în cadrul propriei administraţii şi este gata să facă schimb de informaţii privind comerţul cu mărfuri contrafăcute. În special, fiecare parte promovează schimbul de informaţii şi cooperarea între autorităţile sale vamale şi cele ale celeilalte părţi în ceea ce priveşte comerţul cu mărfuri care încalcă drepturile de proprietate intelectuală.
(2)Cooperarea menţionată la alineatul (1) poate include schimburi de informaţii privind mecanismele de primire a informaţiilor de la titularii de drepturi, cele mai bune practici şi experienţele legate de strategiile de gestionare a riscurilor, precum şi informaţii care contribuie la identificarea expedierilor susceptibile de a conţine mărfuri care aduc atingere unui drept.
(3)Cooperarea în temeiul prezentei secţiuni se desfăşoară în conformitate cu acordurile internaţionale relevante care sunt obligatorii pentru ambele părţi. Comitetul mixt de cooperare vamală menţionat la articolul 6.14 (Comitetul mixt de cooperare vamală) stabileşte priorităţile şi prevede procedurile adecvate pentru cooperare în temeiul prezentei secţiuni între autorităţile competente ale părţilor.
Art. 2050: Cooperare
(1)Fiecare parte este de acord să coopereze cu cealaltă parte în vederea sprijinirii punerii în aplicare a angajamentelor şi a obligaţiilor asumate în temeiul prezentului capitol. Domeniile de cooperare includ schimburi de informaţii sau de experienţă privind:
a)protecţia şi respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv a indicaţiilor geografice; şi
b)stabilirea unor acorduri între societăţile respective de gestiune colectivă a drepturilor de autor.
(2)În conformitate cu alineatul (1), fiecare parte este de acord să stabilească şi să menţină un dialog eficient asupra aspectelor legate de proprietatea intelectuală, pentru a aborda subiecte relevante pentru protecţia şi respectarea drepturilor de proprietate intelectuală care fac obiectul prezentului capitol, precum şi orice alt aspect relevant.