Partea ii - ADAPTAREA LA EFECTELE SCHIMBĂRILOR CLIMATICE - Strategie din 2013 naţională a României privind schimbările climatice 2013 - 2020

M.Of. 536 bis

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 26 August 2013

PARTEA II:ADAPTAREA LA EFECTELE SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

ANM	Administraţia Naţională de Meteorologie
SC	Schimbările Climatice
ASC	Adaptarea la efectele Schimbărilor Climatice
RCGES	Reducerea concentraţiei GES în atmosferă
CSC	Cercetarea din domeniul Schimbărilor Climatice
AS	Adaptarea Sectorială
ICAS	Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice
INCDPAPM (ICPA)	Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA
IGAR	Institutul de Geografie al Academiei Române
INCDT	Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism
INHGA	Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor
INSP	Institutul Naţional de Sănătate Publică
GAESC	Ghid pentru Adaptarea la Efectele Schimbărilor Climatice
GES	Gaze cu Efect de Seră
MADR	Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
MDRAP	Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice
ME	Ministerul Economiei
MMSC	Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice
MFP	Ministerul Finanţelor Publice
MT	Ministerul Transporturilor
MAN	Ministerul Apărării Naţionale
ANPM	Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului
ANASC	Agenda Naţională de Adaptare la efectele Schimbărilor Climatice
TM3	Terra Mileniul III - ONG specializat pe probleme de schimbări climatice

CAPITOLUL I:Introducere

(1)_

Componenta de Adaptare din Strategia naţională privind schimbările climatice pentru perioada 2013-2020 este rezultatul colaborării româno-olandeze în cadrul Proiectului G2G08/RM/6/2 "Îmbunătăţirea capacităţii efective şi dezvoltarea politicii privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice în România". Proiectul interguvernamental a fost iniţiat de Ministerul Mediului şi Pădurilor - MMP şi Agenţia pentru Sustenabilitate, Inovaţie şi Cooperare Internaţională a Guvernului olandez - Agenţia olandeză, cu scopul de a oferi expertiză factorilor de decizie din România privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice.

Componenta de Adaptare la efectele Schimbărilor Climatice - ASC 2013-2020 are ca scop crearea unui cadru general de acţiune şi trasarea liniilor directoare care să permită fiecărui sector, respectiv fiecărei instituţii responsabile la nivel sectorial, să elaboreze un plan propriu de acţiune în conformitate cu principiile strategice naţionale. Consultările cu sectorul public au evidenţiat faptul că una din barierele majore în implementarea măsurilor din componenta de Adaptare la efectele schimbărilor climatice este centralizarea excesivă la nivelul MMSC. Reprezentanţii tuturor sectoarelor cheie consideră că este necesară o diseminare mai largă a informaţiei existente şi transferul responsabilităţilor de la MMSC către alte ministere implicate în procesul adaptării la efectele schimbărilor climatice. În acest sens, ministerele de resort îşi vor asuma direcţia strategică generală a ASC şi rolul ce le revine în realizarea obiectivelor ASC.

Componenta de adaptare la efectele schimbărilor climatice din cadrul strategiei actuale asigură o direcţie strategică de acţiune la nivel naţional şi nu constituie un plan de acţiune propriu zis. Ea are rolul de a fundamenta principiile ce vor sta la baza elaborării planurilor şi programelor de acţiune la nivel sectorial, de a stabili obiectivele generale şi specifice ce vor trebui atinse prin măsuri şi acţiuni viitoare stabilite în funcţie de specificul concret al fiecărui sector în parte.

(2)În acelaşi timp, prezenta componentă are drept scop actualizarea Strategiei naţionale privind schimbările climatice 2005-2007 precum şi a Ghidului Naţional privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice - elaborat în anul 2008 - prin integrarea elementelor noi apărute ca urmare a:

(3)_

În perioada premergătoare elaborării componentei ASC au fost realizate 12 interviuri la care au participat reprezentanţii a patru ministere, şapte institute de cercetare şi un ONG. La atelierul de lucru interactiv din data de 5 aprilie 2011 au participat 31 de persoane, reprezentând patru ministere, cinci institute de cercetare, o agenţie de aplicare a politicii, o organizaţie profesională şi un ONG. Acest proces consultativ a reprezentat atât o sursă de informare inestimabilă pentru actualizarea componentei de ASC, cât şi un exerciţiu de cooperare instituţională, esenţiale pentru întărirea cadrului instituţional existent, prin creşterea conştientizării, diseminarea informaţiei şi crearea unei reţele operaţionale ASC în România. Reflectarea opiniilor factorilor naţionali de decizie cu responsabilităţi în domeniul ASC, în elaborarea componentei de adaptare este necesară deoarece, în final, aceştia reprezintă factorii cheie care, cu susţinerea MMSC, vor promova măsuri şi acţiuni concrete la nivel sectorial în baza principiilor ce stau la baza fundamentării componentei de adaptare la efectele schimbărilor climatice.

Întrucât reducerea concentraţiei de GES în atmosferă - RCGES şi adaptarea la efectele schimbărilor climatice sunt principalele componente ale Strategiei naţionale privind schimbările climatice pentru perioada 2013-2020, acestea trebuie corelate pentru determinarea celor mai eficiente măsuri şi acţiuni din punct de vedere social şi economic şi respectiv a costurilor de aplicare în scopul minimizării efectelor schimbărilor climatice într-un orizont de timp şi cu costuri rezonabile.

CAPITOLUL II:Adaptarea la efectele schimbărilor climatice

SECŢIUNEA 1:2.1. Context

(2)În pofida eforturilor făcute până în prezent, pe plan global în scopul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, studiile ştiinţifice elaborate până în prezent arată că în următoarea perioadă temperatura medie globală va continua să crească, ceea ce face ca necesitatea implementării unor măsuri adecvate de adaptare la efectele schimbărilor climatice să devină tot mai urgente. Studiile ştiinţifice care certifică creşterea temperaturilor globale, generează tot mai multe dezbateri privind cele mai adecvate măsuri şi acţiuni economice, sociale şi politice pentru diminuarea efectelor schimbărilor climatice. Pe baza analizelor la nivel naţional, regional şi local ale impactului schimbărilor climatice urmează să fie identificate, elaborate şi adoptate măsurile şi acţiunile adecvate de răspuns care vor fi integrate în politicile de dezvoltare durabilă pe baza cerinţelor sectoriale din domenii precum: agricultură, industrie, managementul calitativ şi cantitativ al apei şi altele asemenea, şi a cerinţelor geografice specifice, precum şi pe baza principiilor conştientizării, solidarităţii şi coeziunii sociale unanim acceptate.

(3)Schimbările climatice regionale şi locale vor influenţa ecosistemele, aşezările omeneşti şi infrastructura. Modificările de temperatură şi precipitaţii prognozate pot conduce la modificări ale perioadelor de vegetaţie şi la schimbarea limitelor între păduri şi păşuni. Unele evenimente meteorologice extreme cum ar fi valurile de căldură, secetă, viituri şi altele asemenea vor fi mai frecvente, cu o intensitate crescută şi, în consecinţă, cu riscuri mai mari pentru pagube semnificative asociate.

(4)România s-a confruntat, în timpul primului deceniu al acestui secol cu o serie de fenomene meteorologice extreme, ce au determinat atât producerea de inundaţii, cât şi apariţia unor zone secetoase:

(5)În România, zonele afectate de secetă s-au extins în ultimele decenii iar cele mai afectate zone sunt cele situate în sudul şi sud-estul României. În ultimii 30 de ani în întreaga ţară, se resimt efectele unor perioade secetoase din ce în ce mai dese şi mai extinse în timp şi spaţiu. Producerea unor fenomene meteo-hidrologice extreme, inundaţii şi secete au ca efect atât pierderea de vieţi omeneşti cât şi pierderi economice semnificative în toate sectoarele de activitate, precum agricultură, transport, furnizarea energiei, managementul apei şi altele asemenea, iar modelele climatice globale indică faptul că frecvenţa şi intensitatea acestor evenimente vor creşte.

(6)Ţinând cont de prognozele menţionate mai sus, adaptarea la efectele schimbărilor climatice va fi un element important în politica naţională a României privind schimbările climatice şi în dezvoltarea ţării în general. Deoarece fenomenele meteo-hidrologice extreme care s-au produs în ultimul deceniu şi care au provocat numeroase inundaţii, perioade prelungite de secetă şi valuri de căldură sunt considerate de tot mai mulţi specialişti ca fiind rezultatul schimbărilor climatice, politica şi măsurile de adaptare vor fi abordate cu o responsabilitate crescută în viitor.

(9)_

Adaptarea la efectele schimbărilor climatice este capacitatea sistemelor naturale şi antropogenice de a reacţiona la efectele schimbărilor climatice, actuale sau aşteptate, inclusiv variabilitatea climei şi evenimentele meteorologice extreme, cu scopul de a reduce pagubele potenţiale, de a beneficia de oportunităţi şi de a reacţiona adecvat la consecinţele schimbărilor climatice, având în vedere faptul că societatea şi ecosistemele resimt efectul individual şi cumulat al tuturor acestor componente.

Există mai multe tipuri de adaptare: anticipativă şi reactivă, privată şi publică, autonomă şi programată. Adaptarea la efectele schimbărilor climatice este un proces complex, datorită faptului că gravitatea efectelor variază de la o regiune la alta, în funcţie de expunere, vulnerabilitatea fizică, gradul de dezvoltare socio-economică, capacitatea naturală şi umană de adaptare, serviciile de sănătate şi mecanismele de monitorizare a dezastrelor. Provocarea pentru adaptare constă în creşterea rezistenţei sistemelor economice şi ecologice şi reducerea vulnerabilităţii lor la efectele schimbărilor climatice. Totodată măsurile adoptate în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice vor asigura un beneficiu maxim al efectelor pozitive pe care le generează procesul de încălzire globală.

Adaptarea necesită acţiuni la toate nivelurile - local, regional, naţional şi internaţional - şi în toate sectoarele. La nivel european, politica în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice a demarat în iunie 2007 prin iniţiativa elaborată de Comisia Europeană prin Cartea Verde - Adaptarea la schimbările climatice în Europa - posibilităţile de acţiune ale Uniunii Europene, urmată în 2009 de Cartea Albă - Adaptarea la schimbările climatice: Către un cadru de acţiune la nivel european.

În timp ce RCGES este abordată în conformitate cu ţintele globale de reducere a emisiilor de GES, politica şi măsurile de adaptare la efectele schimbărilor climatice necesită un răspuns local la consecinţele impactului schimbărilor climatice asupra sistemelor naturale şi antropice. Datorită caracterului regional al impactului schimbărilor climatice, politica şi măsurile de adaptare vor fi stabilite în mod eficient prin cooperarea transfrontalieră şi schimb deschis de cunoştinţe şi experienţă.

Unele domenii precum managementul calitativ şi cantitativ al apei şi biodiversitatea beneficiază deja de cooperarea transfrontalieră, iar schimbul internaţional de cunoştinţe şi experienţă va fi extrem de important pentru dezvoltarea politicilor şi măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice din aceste sectoare. Cu toate acestea, măsurile de adaptare la efectele schimbărilor climatice vor fi selectate în funcţie de obiectivele naţionale şi de nevoile şi resursele naţionale specifice.

Membrii reţelei ASC au fost reprezentanţii factorilor de decizie ai sectoarelor prioritare. Această reţea a fost ulterior extinsă, iar componenta ASC actualizată prin implicarea unor noi instituţii şi specialişti, care să contribuie eficient la eforturile naţionale din domeniul schimbărilor climatice. În prezent, aceste eforturi sunt susţinute de reprezentanţi din toate sectoarele afectate de efectele negative ale schimbărilor climatice care contribuie la elaborarea politicii şi măsurilor sectoriale de adaptare la efectele schimbărilor climatice împreună cu ministerele de resort responsabile de sectoarele respective.

(10)Obiectivul componentei ASC este de a creşte capacitatea ţării de a se adapta la efectele reale sau potenţiale ale schimbărilor climatice, prin stabilirea direcţiilor strategice la nivel naţional care pot ghida dezvoltarea politicii la nivel sectorial, întreprinderea unor acţiuni şi dezvoltarea capacităţilor necesare pentru actualizarea periodică a acestora. Acţiunile susţinute de această componentă sunt următoarele:

(11)_

Componenta naţională ASC încurajează identificarea măsurilor, acţiunilor şi soluţiilor ce trebuie să fie implementate în concordanţă cu necesităţile existente la nivel naţional, cu resursele disponibile şi cerinţele de cercetare, în scopul limitării efectelor negative estimate de scenariile climatice pe termen mediu şi lung. Măsurile, acţiunile şi soluţiile identificate vor fi implementate prin cooperarea interinstituţională şi prin asigurarea asistenţei tehnice necesare.

Capacitatea de adaptare a unei ţări este definită de numărul total de instrumente, resurse şi structuri instituţionale, care sunt necesare pentru implementarea eficientă a măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice. Cele mai importante resurse ASC ale României sunt autorităţile administraţiei publice centrale, regionale şi locale care au responsabilitatea de identificare şi aplicare a măsurilor de adaptare la nivel naţional, regional şi local. Din acest motiv şi pentru a creşte gradul de conştientizare a efectelor schimbărilor climatice şi responsabilitatea în combaterea acestora, la dezvoltarea şi implementarea ASC vor fi implicate instituţiile relevante de la toate nivelurile.

SECŢIUNEA 2:2.2. Acţiuni de urgenţă

(1)_

Evoluţia pe decenii a temperaturilor lunare medii ale aerului pentru perioada 1961-2008, comparativ cu perioada de referinţă 1961-1990 arată că în raport cu nivelul de referinţă, în ianuarie, în intervalul 2001-2008 temperatura aerului a crescut cu 1,6°C în martie, cu 1,3°C, în iulie cu 1,6°C şi în august cu 1,6°C. Tendinţa crescătoare este evidenţiată începând cu anul 1981. În ceea ce priveşte regimul precipitaţiilor, pentru perioada 1901-2007 analizele efectuate indică existenţa, în special după anul 1960, a unei tendinţe generale descrescătoare a cantităţilor anuale de precipitaţii la nivelul întregii ţări şi în special o creştere accentuată a deficitului de precipitaţii în zonele situate în sudul şi sud-estul ţării.

(2)În ceea ce priveşte temperaturile extreme ale aerului, referitoare la valoarea medie maximă şi valoarea medie minimă, pentru perioada 2070-2099, faţă de 1961-1990, rezultatele modelarii evidenţiază următoarele aspecte:

(3)_

Pe întreg teritoriul României, s-a înregistrat deja o creştere de 0,5°C a temperaturilor medii anuale începând din 1901, o creştere mai mare în afara arcului carpatic - până la 2°C, o creştere mai mică în interiorul arcului şi o creştere de peste 3°C a temperaturilor atât vara cât şi iarna. Cantităţile anuale de precipitaţii au scăzut constant, mai ales în centrul şi sud-estul României. Zilele tropicale sunt mai frecvente, iar zilele de iarnă sunt tot mai rare. Pe teritoriul ţării, temperatura medie minimă vara este deja mai mare, precum şi temperatura maximă medie vara până la 2°C în sud şi sud-est. Grosimea straturilor de zăpadă a scăzut semnificativ în nord-estul, centrul şi vestul României, în timp ce la nivelul întregii ţări frecvenţa anuală a producerii fenomenelor de chiciură, polei şi chiciură moale au scăzut semnificativ.

La nivel naţional, va avea loc o creştere cu 2°C a temperaturilor medii în anotimpul de iarnă şi o creştere cu peste a temperaturilor medii în anotimpul de vară, 3,5°C în nord şi 4,3°C în sud. În zonele situate în afara arcului carpatic, în special, se vor înregistra temperaturi mai mari în anotimpul de iarnă, în timp ce în zonele din sudul şi sud-estul ţării se vor înregistra temperaturi mai mari în anotimpul de vară. Valurile de căldură vor fi o apariţie obişnuită şi vor afecta în special zonele urbane, temperatura va fi ridicată datorita densităţii mari a construcţiilor, punând în pericol sănătatea populaţiei).

Se preconizează că precipitaţiile vor fi mai mari pentru perioade scurte de timp şi pe suprafeţe reduse, ceea ce va conduce la creşterea frecvenţei viiturilor, în special a celor de tip flash flood, şi de asemenea la perioade secetoase mai mari, în final, aceasta însemnând un deficit al resurselor de apă, pericol de producere de incendii forestiere, pierderea biodiversităţii, degradarea solului şi a ecosistemelor şi deşertificarea. Chiar dacă există posibilitatea ca regimul precipitaţiilor să nu se schimbe semnificativ în anotimpul de iarnă, cu excepţia unei uşoare creşteri în nord-vestul ţării şi uşoare scăderi în sud - vest, se preconizează o scădere generală a precipitaţiilor în anotimpul de vară de până la 40%, mai ales în sudul şi sud-estul ţării. Rata zilnică medie a precipitaţiilor pentru România se va reduce cu circa 20%. Totuşi, predictibilitatea precipitaţiilor variază mult în funcţie de regiune, în special în estul României. Prognoza pe termen lung realizată pe baza aplicării modelelor climatice demonstrează faptul că efectele schimbărilor climatice vor continua să varieze de la o zonă la alta, în funcţie de parametrii geografici, accentuând necesitatea de a avea o abordare bine fondată, locală a ASC. Evoluţia estimativă a factorilor climatici determinată pe baza studiilor elaborate pe marginea scenariilor climatice justifică pe deplin necesitatea unor acţiuni urgente, acţiune deja declanşată atât de MMSC cât şi de alte instituţii guvernamentale centrale şi locale şi promovată în cadrul actualei componente ASC.

Toate informaţiile legate de scenariile prognozate ale evoluţiei climatice din România vor fi periodic actualizate de ANM astfel încât la baza ASC să stea în permanenţă date de ultimă generaţie. O atenţie deosebită va fi acordată zonelor situate în sudul şi sud-estul României, deoarece interviurile realizate au relevat că în opinia factorilor interesaţi aceste regiuni sunt considerate a fi cele mai vulnerabile la seceta pedologică. Evident, scenariile climatice îşi au limitele şi incertitudinile lor, deoarece viteza şi amploarea schimbărilor climatice pot fi prognozate numai pentru un anumit interval. Aceasta se datorează parţial faptului că viitoarele emisii de gaze cu efect de seră sunt greu de prognozat şi parţial actualei incapacităţi a modelelor climatice utilizate de a reproduce toate procesele complexe implicate în sistemele climatice. Aceste limitări au fost subliniate de specialiştii ANM în timpul interviurilor şi trebuie luate în considerare la planificarea măsurilor ASC.

Cercetările în domeniul schimbărilor climatice evoluează constant. Periodic, ANM va prezenta noi scenarii bazate pe modele climatice îmbunătăţite, obţinute prin proiecte de cercetare. Aceste scenarii noi vor prognoza mai precis schimbările climatice şi vor oferi un tablou mai detaliat al efectelor regionale şi locale. Pe măsura revizuirii scenariilor ANM, principiile politicii ASC vor fi actualizate constant, având în vedere monitorizarea continuă realizată de autorităţile relevante ale administraţiei publice. Îmbunătăţirea continuă a modelelor statistice, în mod particular pentru modelele climatice regionale, reprezintă un obiectiv principal al activităţii de cercetare, realizată de ANM în cadrul naţional şi cel european. De exemplu, astfel de dezvoltări au fost realizate de ANM prin proiecte din cadrul celui de-al Al 6-lea Program Cadru - FP6 ENSEMBLES şi a celui de-al 6-lea Program Cadru CECILIA.

(5)Principalele efecte şi ameninţări produse de schimbările climatice - inclusiv evenimentele extreme valuri de căldură, secetă, viituri şi alte asemenea - trebuie să fie identificate şi cuantificate pentru fiecare din aceste sectoare prioritare, şi în acelaşi timp trebuie identificate şi oportunităţile de adaptare ale acestor sectoare la efectele schimbărilor climatice care pot fi semnificative şi care, adesea, sunt trecute cu vederea de către factorii de decizie. Trebuie efectuate, de asemenea, analize inter-sectoriale, precum identificarea asemănărilor şi a diferenţelor observate şi a celor preconizate între sectoare. Cercetările anterioare, precum şi punctele de vedere exprimate de factorii interesaţi în timpul interviurilor indică o mare probabilitate ca perioadele cu regim pluviometric intens să conducă la accentuarea fenomenelor de eroziune şi a alunecărilor de teren, pierderea de materie organică din sol, aceasta conducând la o scădere dramatică a producţiei agricole, riscul creşterii frecvenţei producerii inundaţiilor şi în special a celor de tip flash flood şi altor asemenea. Un alt aspect semnalat îl reprezintă riscul scăderii volumelor de apă disponibile pentru producerea de hidroenergie cât şi a celor de apă de răcire pentru termocentrale şi centrala nucleară, în special în timpul verilor cu temperaturi foarte ridicate. Riscul perturbărilor în livrarea energiei electrice va creşte, deoarece temperaturile foarte mari din timpul verii vor conduce la creşterea cerinţei de aer condiţionat. Riscul creşterii frecvenţei producerii inundaţiilor precum şi a magnitudinii acestora ameninţă viaţa oamenilor, conduce la pierderea bunurilor acestora dar şi la creşterea pagubelor materiale în toate sectoarele economice putând să aibă şi importante efecte sociale, de mediu, sănătate.

(7)_

Prin anticiparea schimbărilor climatice nu se evidenţiază însă numai probleme dar se identifică şi o serie de oportunităţi. Turismul românesc poate avea unele beneficii ca urmare a creşterii temperaturilor în anotimpul de vară, deoarece în acest caz se prelungeşte sezonul cald pe litoralul Mării Negre, sezon care în prezent este relativ scurt comparativ cu locaţiile similare de la Mediterană. În mod similar şi staţiunile turistice din zonele montane se vor putea dezvolta tot mai mult ca urmare a nevoii tot mai mari a locuitorilor din zonele urbane de a evada din calea valurilor de căldură spre zone cu temperaturi mai scăzute. În agricultură, creşterea cantităţii de CO₂ îmbunătăţeşte dezvoltarea culturilor ca urmare a intensificării proceselor de fotosinteză şi tinde să reducă rata pierderilor de apă prin închiderea stomatelor.

SECŢIUNEA 3:2.3. Răspuns la schimbările climatice

(1)_

În timp ce sarcinile sunt complexe şi soluţiile adesea drastice, şi în timp ce nu există nici o certitudine privind amploarea şi viteza schimbărilor climatice, autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, comunitatea de afaceri, ONG-urile şi cetăţenii trebuie să întreprindă acţiuni eficiente de cooperare vizând obţinerea de rezultate concrete pentru atingerea obiectivelor propuse. În baza responsabilităţii individuale şi a celei colective se vor formula obiective specifice pornind de la obiectivele şi principiile cuprinse în Strategia naţională privind schimbările climatice, strategie care oferă cadrul necesar pentru o astfel de cooperare, ea fiind punctul de plecare pentru factorii de decizie.

(2)_

Abordarea integrată la nivelul domeniului de activitate este foarte importantă, întrucât oferă un cadru logic părţilor implicate pentru a-şi armoniza scopurile şi interesele. Este mai eficientă abordarea şi rezolvarea multisectorială şi interconectată unor probleme sau oportunităţi legate de schimbările climatice, precum managementul apei, investiţiile în mediul natural şi dezvoltarea activităţilor recreative, decât abordarea acestora separat şi neconcordant. Potrivit concluziilor formulate de economişti, aceste acţiuni trebuie întreprinse cât mai curând posibil, orientate pentru a obţine în viitor efecte pozitive maxime cu costuri economice minime. Cu cât întârzierea este mai mare, cu atât oportunităţile de a avea o soluţie durabilă sunt mai puţine.

Este necesar ca autorităţile administraţiei publice să se concentreze asupra cooperării cu comunitatea de afaceri, ONG-urile şi comunitatea academică/ştiinţifică şi să combine expertiza şi resursele, să crească gradul de conştientizare şi voinţa de acţiune. Este necesar de asemenea, ca autorităţile administraţiei publice să asigure crearea, schimbul şi difuzarea cunoştinţelor precum şi schimbul de bune practici în toate sectoarele prioritare. Totodată, va fi dezvoltată şi cooperarea internaţională şi cea regională.

CAPITOLUL III:Cooperarea instituţională

(1)În spiritul acţiunii comune care derivă din condiţiile stringente menţionate anterior, autorităţile administraţiei publice române au stabilit obiective clare şi au declarat ambiţia comună de a atinge aceste obiective, în scopul protejării României de efectele negative ale schimbărilor climatice. Acestea vor propune măsuri şi soluţii şi vor realiza acţiuni sub conducerea, îndrumarea şi coordonarea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, în conformitate cu priorităţile naţionale şi conform politicii europene de adaptare la efectele schimbărilor climatice şi a obligaţiilor asumate de România pentru implementarea acestor politici. Urmărind principiile şi direcţiile stabilite în componenta de ASC, factorii de decizie precum şi cei care asigură aplicarea acesteia în toate sectoarele prioritare au obligaţia să colaboreze în mod eficient pentru asigurarea unui viitor sigur.

(2)ASC este elaborată având în vedere obiectivele generale incluse în Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă orizont de timp 2013-2020-2030, după cum urmează:

(3)Prin participarea la elaborarea componentei ASC şi prin angajamentul privind implementarea ei, factorii de decizie români propun următoarele obiective:

(5)_

Autorităţile administraţiei publice, la fiecare nivel, sunt responsabile de rezultatele măsurilor de diminuare a efectelor schimbărilor climatice în fiecare sector cu referire la protecţia împotriva inundaţiilor, calitatea vieţii, vitalitatea economică şi ecologică, vulnerabilitatea reţelelor de transport şi energie şi alte asemenea şi au datoria de a analiza şi implementa propriile măsuri, acţiuni şi soluţii de diminuare a impactului efectelor schimbărilor climatice în funcţie de responsabilităţile ce le revin, acolo unde este necesar.

Guvernul va întări implicarea activă a comunităţii de afaceri şi a ONG-urilor. Factorii interesaţi din sectorul privat/ONG, precum şi cetăţenii vor fi parteneri activi ai guvernului în procesul ASC. Procesul de tranziţie de mare anvergură necesită un angajament puternic la toate nivelurile şi al tuturor părţilor. În parteneriatul cu comunitatea de afaceri, dezvoltarea inovaţiei şi a cunoştinţelor pot fi promovate mai uşor. Pentru eficientizarea abordării specifice unui domeniu se va încuraja dezvoltarea parteneriatului public-privat; de exemplu, pentru optimizarea dintre sistemul urbanistic adaptat şi reducerea emisiilor de GES.

CAPITOLUL IV:Acţiuni întreprinse

SECŢIUNEA 1:4.1. Crearea condiţiilor de acţiune

În vederea abordării eficiente a procesului de adaptare la efectele schimbărilor climatice este necesar ca România să elaboreze politici naţionale şi programe de măsuri şi acţiuni clare la nivel naţional, regional şi local. Aceste politici şi programe trebuie să abordeze, de asemenea, problematica legată de schimbările climatice la nivelul sectoarelor economice şi domeniilor de activitate. În vederea dezvoltării optime a politicii de adaptare la efectele schimbărilor climatice, România promovează o abordare flexibilă, prin soluţionarea etapizată a problemelor generate de schimbările climatice. Succesul României în acest demers depinde de o serie de factori cheie.

Abordarea adaptării la efectele schimbărilor climatice poate fi ajustată, împreună cu strategia şi planurile de acţiune asociate, pe măsură ce tot mai multe informaţii devin accesibile sau se reactualizează. Acolo unde este posibil, măsurile de adaptare la efectele schimbărilor climatice se vor asocia cu investiţiile şi iniţiativele existente, plecându-se de la ceea ce este deja realizat. În acelaşi timp, eficienţa şi implementarea la timp a măsurilor sunt de maximă importanţă.

Autorităţile administraţiei publice vor revizui periodic măsurile şi condiţiile de aplicare ale politicii existente din perspectiva adaptării la efectele schimbărilor climatice şi la elaborarea noilor politici, vor evalua nivelul de abordare al adaptării în elaborarea politicii respective. Aplicarea măsurilor de ASC în condiţiile de asigurare a unei dezvoltări şi creşteri economice sustenabile impune îmbunătăţirea cadrului legislativ existent, dezvoltarea instrumentelor financiare eficiente pentru aplicarea acestor măsuri precum şi o schimbare de comportament şi atitudine în ceea ce priveşte modul de consum şi modul de producţie.

Sunt necesare mai multe informaţii pentru a depăşi în mod adecvat incertitudinile existente în ceea ce priveşte schimbările climatice şi efectele acestora. Asigurarea activităţilor de cercetare aprofundată, asociată cu crearea unei baze naţionale de date cuprinzând informaţiile privind schimbările climatice reprezintă elemente esenţiale pentru fundamentarea măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice. Cu toate acestea, nu trebuie pierdută din vedere necesitatea de a promova şi dezvolta cu urgenţă măsurile de adaptare la efectele schimbărilor climatice care vor fi actualizate în concordanţă cu nivelul de informaţie, aflat în proces continuu de evoluţie.

Crearea bazei naţionale de date reprezintă un element fundamental pentru elaborarea politicilor, strategiilor şi planurilor de acţiune ASC, ea urmând să cuprindă informaţii complete privind evoluţia în viitor a factorilor climatici precum temperatura, regimul precipitaţiilor şi alţii asemenea, inclusiv variabilitatea lor şi apariţia evenimentelor meteorologice extreme. Din acest punct de vedere, scenariile disponibile în prezent cu privire la schimbările climatice pe teritoriul României necesită actualizări periodice în funcţie de evoluţia tehnică a modelelor matematice la nivel global şi regional. Rezultatele şi concluziile scenariilor climatice actualizate vor constitui o bază comună pentru cercetare, studii şi măsuri, acţiuni şi soluţii de adaptare planificate pentru diferite sisteme sectoriale şi naturale. Pentru creşterea experienţei în utilizarea modelelor eficiente aplicabile la nivel regional şi a cunoştinţelor legate de evaluarea vulnerabilităţii şi a impactului asupra sistemelor uman şi natural, va fi încurajată participarea institutelor româneşti de cercetare în elaborarea programelor internaţionale legate de impactul schimbărilor climatice şi a vulnerabilităţii diferitelor sectoare la schimbările climatice. Pentru a asigura un nivel general adecvat de informaţii şi pentru a crea sprijinul public pentru politica ASC sunt necesare eforturi suplimentare pentru a spori gradul de conştientizare în rândul instituţiilor guvernamentale şi ai reprezentanţilor sectorului privat. Consecinţele schimbărilor climatice vor fi resimţite de fiecare cetăţean şi la toate nivelurile administrative. Autorităţile administraţiei publice, companiile, ONG-urile şi cetăţenii trebuie să aibă cunoştinţe cât mai complete privind impactul socio-economic şi de mediu al schimbărilor climatice în următoarea perioadă. Cu un grad ridicat de conştientizare, toate aceste părţi vor juca un rol activ în diminuarea efectelor schimbărilor climatice. Succesul presupune iniţiativă şi energie dar şi capacitatea corespunzătoare de a acţiona.

Întrucât Guvernul nu-şi poate asuma singur responsabilitatea pentru implementarea măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice, întreaga societate trebuie să fie pregătită să răspundă solicitărilor prin parcurgerea unui proces de tranziţie de schimbare a atitudinilor şi acţiunilor, de la o abordare reactivă la una pro-activă faţă de politica total acceptată, adoptată, implementată şi continuu actualizată a Guvernului de diminuare a efectelor schimbărilor climatice. Diminuarea efectelor schimbărilor climatice va deveni la sfârşitul perioadei de tranziţie o componentă logică de gândire şi acţiune pentru dezvoltarea şi implementarea politicilor şi a deciziilor investiţionale.

Autorităţile administraţiei publice în general - şi Guvernul în special, prin MMSC - este responsabil pentru iniţierea procesului de tranziţie şi menţinerea interesului viitor în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice în toate sectoarele sociale şi economice. Autorităţile administraţiei publice vor asigura desfăşurarea procesului de tranziţie prin creşterea conştientizării, dezvoltarea cunoştinţelor şi adaptarea sau introducerea instrumentelor pentru dezvoltarea, promovarea sau facilitarea adaptării la efectele schimbărilor climatice.

SECŢIUNEA 2¹:

(1)Ţinând cont de faptul că vulnerabilitatea la impactul schimbărilor climatice generează costuri semnificative de ordin economic, de mediu, social şi altele asemenea şi că măsurile ASC au scopul să genereze efecte pe termen lung, este strict necesară elaborarea unui cadru de acţiune ASC coerent. Lipsa conceptelor ASC în elaborarea politicilor, va fi remediată prin crearea acestui cadru de acţiune care va integra problematica adaptării la efectele negative ale schimbărilor climatice în toate planurile şi politicile, la nivel naţional şi sectorial.

(2)Cadrul de acţiune ASC va servi ca bază pentru elaborarea măsurilor ASC specifice sectoarelor şi se va baza pe cunoştinţele şi informaţiile disponibile, precum şi pe experienţa acumulată. Măsurile abordate imediat şi pe termen scurt reprezintă priorităţile identificate până în prezent precum sistemele de prevenţie şi avertizare timpurie pentru evenimente extreme, precum inundaţii sau secetă, care vor contribui la reducerea vulnerabilităţii la schimbările climatice pe termen lung. Prioritare vor fi identificarea şi aplicarea măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice care pot fi implementate la nivel local prin acţiuni imediate. Măsurile pe termen lung vor fi fundamentate pe studii de cercetare adecvate şi vor fi promovate de Guvernul României, pe baza contribuţiei specialiştilor la nivel de sector şi a factorilor interesaţi.

(3)Vor fi întreprinse următoarele acţiuni:

A.Acţiuni de adaptare la nivel naţional

SECŢIUNEA 2²:A. Acţiuni de adaptare la nivel naţional

SUBSECŢIUNEA 1:4.2.1. Acţiunea 1: Actualizarea scenariilor climatice

(1)În baza informaţiilor existente, ANM va actualiza scenariile climatice existente referitoare la temperatura aerului, volumul precipitaţiilor şi altele asemenea. Perioada de actualizare a scenariilor climatice este de 5 ani şi urmează să fie stabilită prin proiecte de cercetare. Scenariile climatice vor fi elaborate la nivel global şi regional, cu particularizare la condiţiile specifice României. Elaborarea acestor scenarii va urmări să scoată în evidenţă diferenţele regionale ale condiţiilor climatice pe teritoriul României şi va implica cooperarea cu statele vecine şi specialiştii internaţionali. România a participat deja la dezvoltarea scenariilor climatice regionale, ca parte a cooperării cu diferite organizaţii europene.

(2)O nouă generaţie de modele climatice globale şi experimente numerice - CMIP 5 au fost pregătite de comunitatea ştiinţifică internaţională în 2010 pentru a actualiza rezultatele datelor CMIP 3, folosite în cel de-al 4-lea Raport de Evaluare al IPCC aferent anului 2007). Noul model va permite atât estimarea pe termen scurt, cât şi pe termen lung a evoluţiei climei şi, astfel, se vor furniza mai multe informaţii necesare pentru adaptarea la efectele schimbărilor climatice. Aceste rezultate ale noilor modele trebuie să fie proiectate la scara regională a României, pentru a crea proiecţii regionale actualizate ale schimbărilor climatice pentru acest secol.

(3)La elaborarea actualizată a scenariilor climatice se vor lua în considerare următoarele priorităţi:

(5)În vederea adoptării unor măsuri eficiente de adaptare la efectele schimbărilor climatice este necesară cunoaşterea cât mai exactă a efectelor potenţiale ale schimbărilor climatice asupra sectoarelor economice şi sociale din ţara noastră. Este necesară continuarea activităţilor de cercetare, având în vedere următoarele priorităţi:

SUBSECŢIUNEA 2:4.2.2. Acţiunea 2: Susţinerea activităţilor de cercetare în domeniul schimbărilor climatice şi crearea unei baze naţionale de date privind schimbările climatice

Deciziile luate vor fi fundamentate de concluziile programelor specifice de cercetare şi ale analizelor dezvoltate la nivel trans-sectorial. Cercetarea va fi orientată cu prioritate către sprijinirea elaborării politicilor naţionale şi sectoriale şi optimizarea interfeţei ştiinţă-politică. După cum a fost evidenţiat în timpul interviurilor realizate în scopul elaborării acestei componente MMSC va coordona activitatea de creare a unei baze naţionale de date privind schimbările climatice, acţionând în acest sens împreună cu institutele de cercetare, mediul academic, universităţile şi ONG-urile.

În primă fază, vor fi colectate toate informaţiile existente, precum cercetare, măsuri şi politică pentru ASC, şi se vor identifica zonele unde aceste cunoştinţe lipsesc. În fapt, realizarea acestei baze de date a fost deja iniţiată prin concluziile activităţilor de cercetare şi ale procesului de intervievare care au stat la baza fundamentării componentei de ASC. Într-o etapă ulterioară, această bază de date va fi completată şi organizată într-o manieră sistematică, astfel încât să fie uşor accesibilă factorilor interesaţi de ASC.

Cercetarea naţională în domeniul schimbărilor climatice va fi conectată la eforturile de cercetare internaţională şi se vor aplica cunoştinţele dobândite la acest nivel. În caz de necesitate aceste activităţi de cercetare vor fi completate cu noi activităţi conform celor menţionate în capitolul 3.2.1. Pentru extinderea bazei de cunoştinţe se vor putea promova proiecte pilot. Baza de date va fi extinsă la nivel regional/local, la nivelul consiliilor judeţene, consiliilor orăşeneşti şi altele asemenea, întrucât autorităţile administraţiei publice de la acest nivel sunt cele care implementează frecvent măsurile care nu se regăsesc în atribuţiile structurilor guvernamentale centrale.

Înţelegerea adecvată a efectelor generate de schimbările climatice precum viteza, magnitudinea, impactul, reprezintă o condiţie esenţială pentru elaborarea unor politici şi măsuri ASC eficace şi constituie un fundament pentru promovarea inovaţiei la nivel tehnic şi administrativ prin noi structuri de răspuns în cadrul ASC, modificarea atribuţiilor şi responsabilităţilor autorităţilor administraţiei publice, companiilor şi cetăţenilor. O înţelegere corespunzătoare contribuie la dezvoltarea unor instrumente financiare şi economice mai eficiente, care susţin implementarea optimă a măsurilor ASC. Prin urmare, pe tot parcursul implementării ASC vor fi prioritare schimbul de cunoştinţe şi experienţă cu alte ţări.

Studiile promovate în domeniul schimbărilor climatice şi al vulnerabilităţii la efectele acestora permite o cunoaştere mai bună a sectoarelor, ecosistemelor şi regiunilor care sunt expuse în mod particular schimbărilor climatice facilitând identificarea şi promovarea acţiunilor energice şi eficiente de diminuare a efectelor negative ale schimbărilor climatice în ţara noastră. Concluziile acestor studii vor fundamenta adoptarea măsurilor de adaptare planificată şi vor contribui la creşterea capacităţii de adaptare autonomă în concordanţă cu realizarea obiectivelor şi priorităţilor naţionale de dezvoltare durabilă şi protecţia mediului.

Cercetarea în acest domeniu trebuie să abordeze şi soluţionarea problemelor care reprezintă ameninţări în elaborarea şi implementarea eficientă a măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice, precum şi nevoia de cercetare în viitor. Astfel se va încuraja participarea institutelor de cercetare cu experienţă în sprijinirea procesului de elaborare a politicii naţionale în domeniul schimbărilor climatice, precum Administraţia Naţională de Meteorologie, care are experienţă în dezvoltarea proiectelor finanţate de Uniunea Europeană: CECILIA - Evaluarea Impactului şi Vulnerabilităţii Schimbărilor Climatice în Europa Centrală şi de Est, proiectul ENSEMBLES - Evoluţia şi Impactul Schimbărilor Climatice, DYNAMITE - Înţelegerea Dinamicii Sistemelor Climatice Cuplate, Reanalizarea şi Observaţia Europeană pentru Monitorizare - EURO4M.

Contribuţia experţilor locali şi ai reprezentanţilor consiliilor judeţene şi cei ai agenţiilor de protecţie a mediului va fi extinsă deoarece modelele şi expertiza externă, în lipsa contribuţiei locale, nu pot fi aplicabile în România. Necesitatea existenţei unei reţele naţionale de difuzare a cunoştinţelor, bazată pe modelul ERA-NET a fost exprimată anterior în cursul interviurilor şi va reprezenta o prioritate pentru implementarea componentei ASC. Întrucât majoritatea institutelor de cercetare efectuează studii doar pe bază contractuală, alocarea de resurse financiare adecvate este determinantă pentru desfăşurarea cercetării privind schimbările climatice, iar această susţinere necesită continuitate. Întrucât asigurarea resurselor financiare rămâne pentru mult timp limitată se vor dezvolta relaţiile de colaborare cu instituţiile financiare internaţionale.

SUBSECŢIUNEA 3:4.2.3. Acţiunea 3: Estimarea costurilor schimbărilor climatice pentru fiecare sector prioritar

Întrucât în prezent baza de date privind estimarea economică a pagubelor provocate de schimbările climatice este extrem de limitată şi în aceste condiţii există dificultăţi pentru realizarea unei dimensiuni realiste şi practice a măsurilor ASC, ministerele de resort vor contracta studii economice specifice necesare pentru evaluarea costurilor aferente pagubelor provocate de schimbările climatice până în prezent şi de asemenea, estimări ale costurilor aferente efectelor scenariilor climatice în condiţiile de dezvoltare economică sectorială prognozată. Pentru realizarea acestor studii ministerele de resort vor constitui echipe mixte de specialişti pentru diferite domenii, economişti, specialişti în schimbări climatice,pentru a asigura o perspectivă globală a impactului schimbărilor climatice şi a promova iniţiativa constituirii unor unităţi specializate în domeniul schimbărilor climatice.

SUBSECŢIUNEA 4:4.2.4. Acţiunea 4: Elaborarea Agendei Naţionale de Adaptare la Efectele Schimbărilor Climatice, denumită în continuare ANASC, şi integrarea ei în politica existentă şi viitoare

(3)Ţinând cont de necesitatea integrării aspectelor de schimbări climatice în politicile de dezvoltare sectorială, la elaborarea noilor acte legislative şi normative se vor integra şi problematicile ridicate de ASC. În cadrul acestui proces se va acorda o atenţie specială consultărilor cu specialiştii din mediul de afaceri şi reprezentanţii ONG-urilor. Un sprijin important în elaborarea şi implementarea ASC îl reprezintă întărirea capacităţii instituţionale prin crearea în ministerele de resort a unor compartimente specializate în domeniul schimbărilor climatice, precum şi asigurarea la nivelul fiecărui minister a resurselor financiare adecvate.

SUBSECŢIUNEA 5:4.2.5. Acţiunea 5: Elaborarea şi implementarea unei campanii pentru creşterea conştientizării tuturor actorilor implicaţi, în special a populaţiei

Pentru implementarea ASC, întreaga societate împreună cu autorităţile administraţiei publice, companiile şi ONG-urile îşi vor asigura un nivel corespunzător de cunoştinţe cu privire la schimbările climatice şi efectele preconizate ale acestora. Procesul de conştientizare a necesităţii de promovare a măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice va facilita tranziţia necesară în atitudini şi comportament şi va îmbunătăţi capacitatea generală de atenuare a efectelor generate de schimbările climatice. Atenuarea efectelor schimbărilor climatice reprezintă o responsabilitate generală a întregii societăţi iar obiectivele de adaptare necesită o abordare etapizată bazată pe experienţă şi spirit inovativ asociate de o comunicare transparentă a acţiunilor întreprinse. Acţiunile de conştientizare vor fi dezvoltate plecând de la necesitatea de schimbare a atitudinilor şi a comportamentului faţă de utilizarea resurselor naturale, protecţia mediului şi în mod special faţă de schimbările climatice şi a caracterului de urgenţă a acţiunilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice.

Pentru a creşte nivelul de conştientizare, agenţiile locale ale autorităţilor administraţiei publice, consiliile locale şi agenţiile de protecţie a mediului, companiile şi ONG-urile vor avea un rol important. Campaniile ASC vor transmite mesaje practice care vor încuraja întreprinderea de acţiuni imediate, un exemplu în acest sens constituindu-l programul WATER CoRe - la care au participat MMSC, ANM şi Agenţia pentru Protecţia Mediului Covasna a cărui rezultat va oferi practici de soluţionare a problemelor legate de deficitul de apă şi secetă la nivel regional şi local pentru toate regiunile europene, şi un schimb de informaţii privind elaborarea celor mai bune practici pentru gestionarea secetei.

SUBSECŢIUNEA 6:4.2.6. Acţiunea 6: Monitorizarea şi analiza procesului de adaptare la efectele schimbărilor climatice

(6)Lista acţiunilor ASC vizate şi a instituţiilor responsabile

	Acţiune	Instituţia responsabilă	In colaborare cu	Cadru de timp
1	Actualizarea scenariilor climatice	ANM
2	Susţinerea activităţilor de cercetare în domeniul schimbărilor climatice şi crearea unei baze naţionale de date privind schimbările climatice	MMSC	Academia Română; Administraţia Naţională de Meteorologie; Ministerul Educaţiei Naţionale; Institutele Naţionale de Cercetare şi cele Academice; Instituţiile Internaţionale de Cercetare; Asociaţii profesionale; ONG-uri
3	Estimarea costurilor schimbărilor climatice pentru fiecare sector prioritar	MMSC	Ministerele de resort Institutele Naţionale de Cercetare şi cele Academice
4	Elaborarea Agendei Naţionale de Adaptare la Efectele Schimbărilor Climatice şi integrarea ei în politica existentă şi viitoare	MMSC	Ministerele de resort; Institutele Naţionale de Cercetare şi cele Academice Comisia Naţională de Prognoză
5	Elaborarea şi implementarea unei campanii pentru creşterea conştientizării tuturor actorilor implicaţi, în special a populaţiei	Ministerele de resort: MDRAP; MFP; MFE; ME; MEN; MS; MMFPSPV; MAI; MT; MAN; MAE.	Institutele Naţionale de Cercetare şi cele Academice; ONG-uri; Asociaţii profesionale;
6	Monitorizarea procesului de adaptare la efectele schimbărilor climatice	MMSC	Ministerele de resort; Institutele Naţionale de Cercetare şi cele Academice; ONG-uri

SECŢIUNEA 2³:B. Acţiunile de adaptare la nivel sectorial

(1)Având în vedere procesul ASC şi versiunile sale actualizate, fiecare sector relevant va identifica şi implementa măsuri specifice luând în considerare următoarele aspecte:

(2)Măsurile de adaptare sectorială, denumite în continuare AS, vor fi elaborate luând în considerare politica de dezvoltare a sectorului respectiv, resursele şi priorităţile existente. Dacă este necesar, cadrul legislativ, regulamentele şi instrumentele financiare vor fi amendate pentru implementarea AS. Implementarea tuturor măsurilor AS va fi coordonată de MMSC şi realizată de ministerele de resort pentru minimizarea costurilor sectoriale legate de atenuarea efectelor schimbărilor climatice şi de maximizarea utilizării eficiente a resurselor disponibile financiare, umane şi altele asemenea.

CAPITOLUL V:Resurse necesare

SUBCAPITOLUL 1:

(1)_

Autorităţile administraţiei publice române se confruntă cu o lipsă critică a personalului calificat mai ales după recentele reduceri bugetare. Acesta este, probabil, cel mai important punct de acţiune în privinţa asigurării resurselor. Formarea profesională şi implicarea specialiştilor din domeniul ASC în toate sectoarele prioritare, în special din cadrul structurii ministerelor şi instituţiilor asociate, dar şi din cadrul companiilor şi ONG-urilor, reprezintă un factor cheie pentru realizarea obiectivelor ASC.

Necesitatea existenţei unor cunoştinţe ştiinţifice mereu actuale si actualizate nu trebuie ignorată, aceasta constituind o resursă deosebit de valoroasă. Institutele de cercetare şi academice vor facilita accesul la date, pentru a avea studiile ştiinţifice necesare disponibile pentru elaborarea/implementarea măsurilor şi politicilor de planificare a ASC. Acest acces poate fi asigurat, de asemenea, prin crearea de parteneriate între aceste instituţii cu ajutorul MMSC şi menţinând fluxul de date neobstrucţionat.

Totuşi, niciuna din resursele de mai sus nu poate susţine procesul ASC în lipsa unei finanţări suficiente. Trebuie elaborate metode financiare care să conducă la investiţii şi cercetare pe termen lung şi care să poată sta la baza demarării iniţiativelor şi inovaţiilor din cadrul ASC. Acestea pot lua forma unor acorduri financiare internaţionale, programe naţionale de finanţare, parteneriate public-privat, stimulente fiscale sau alte scheme financiare inovative. Un exemplu ar fi includerea măsurilor ASC în investiţiile deja planificate şi finanţate. De exemplu, dacă un drum este planificat şi finanţat, acesta poate fi realizat în concordanţă cu politicile ASC. MMSC poate servi drept coordonator şi iniţiator al acestor metode.

(3)Următoarele fonduri europene şi internaţionale pot fi utilizate pentru susţinerea iniţiativelor ASC:

c.Cadrul financiar multianual 2014-2020

Bugetul UE are un rol important în promovarea acţiunilor din domeniul schimbărilor climatice în toate sectoarele economice europene şi în catalizarea investiţiilor specifice care vor fi necesare pentru atingerea ţintelor climatice propuse la nivel european şi pentru asigurarea adaptării la efectele schimbărilor climatice. Aceste investiţii sunt legate de o gamă largă de tehnologii care au în vedere îmbunătăţirea eficienţei energetice, utilizarea surselor regenerabile de energie şi dezvoltarea infrastructurilor aferente şi adaptarea la efectele schimbărilor climatice. În acest context, este foarte util sprijinul financiar dat beneficiarilor locali pentru a implementa politicile sau strategiile potrivite, sau pentru a soluţiona probleme specifice în domenii unde impactul schimbărilor climatice este semnificativ.

(4)_

Adaptarea este unul din obiectivele subprogramului Acţiune climatică care va oferi sprijin iniţiativelor care conduc la rezistenţa crescută la schimbările climatice. Asemenea acţiuni au ca scop sprijinirea elaborării sau implementării strategiilor de adaptare naţionale/regionale/locale care permit factorilor de decizie să folosească eficient cunoştinţele şi datele privind impactul schimbărilor climatice, în particular pentru planificarea legată de adaptarea la efectele schimbărilor climatice.

CAPITOLUL VI:Provocările şi acţiunile la nivel sectorial

SECŢIUNEA 0:

(1)Procesul de adaptare la efectele schimbărilor climatice va avea loc în diferite sectoare şi la diferite niveluri, naţional, regional, local, cu abordări particularizate pentru fiecare sector/locaţie. Deoarece schimbările climatice au un impact diferit în funcţie de sector şi la diferite niveluri, măsurile de adaptare la efectele schimbărilor climatice vor fi de asemenea, diferite dar respectând aceiaşi parametri. Pentru a preveni implementarea unor măsuri neadecvate de adaptare, coordonarea între măsuri este deosebit de importantă aceasta dând siguranţa că măsurile propuse/ implementate nu interferează între ele. Mai mult, prin coordonare poate fi realizată sinergia între diferitele măsuri, ceea ce măreşte relevanţa şi impactul măsurilor pe de o parte şi reduce, costurile pe de altă parte. O abordare integrată conduce către o evaluare echilibrată a diferitelor interese şi la un răspuns adecvat. De asemenea, măsurile de adaptare la efectele schimbărilor climatice trebuie să fie sincronizate şi combinate, cât mai eficient posibil, cu măsurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;de exemplu: acoperişuri de clădiri izolate termic, pentru o mai bună pregătire în cazul valurilor tot mai frecvente de căldură/frig, acestea ajutând şi la economisirea energiei.

(2)Impactul schimbărilor climatice depinde de vulnerabilitatea diferitelor sectoare - economic, social şi de mediu. De exemplu, agricultura este în mod particular vulnerabilă la schimbările de temperatură şi precipitaţii care, pe termen lung, fac ca industria alimentară să fie foarte vulnerabilă. Pot apărea probleme în sectorul energetic, în special în ceea ce priveşte producerea de hidroenergie, dacă fenomenele de secetă vor creşte în România, pe timpul verii creşte şi consumul energetic datorită utilizării pe o scară mai largă a aparatelor de aer condiţionat în cazul temperaturilor mari.

(3)Sectoarele industriale, cel comercial, sectorul rezidenţial, cele aferente serviciilor şi infrastructurii sunt în măsură diferită vulnerabile la schimbările climatice. Aceste sectoare sunt direct afectate de schimbările de temperatură, precipitaţii şi alte asemenea, sau indirect, din cauza impactului pe care le au aceste schimbări asupra mediului, resurselor naturale şi producţiei agricole. MMSC, împreună cu reprezentanţii sectoarelor şi instituţiilor cheie au selectat 13 sectoare prioritare care trebuie abordate în vederea adaptării la efectele schimbărilor climatice, şi anume sectoarele:

(4)Rezultatele interviurilor realizate cu experţi din grupul de lucru privind ASC, instituţiile publice responsabile cu elaborarea de politici, reprezentanţi ai organelor abilitate pentru aplicarea politicilor în domeniu, ONG-uri, organizaţii private şi altele asemenea) au fost integrate în actuala strategie. Mai mult, interviurile au fost urmate de grupuri de lucru ASC, în timpul cărora au fost discutate şi finalizate rezultatele interviurilor. Informaţiile astfel obţinute au fost incluse în prezenta componentă de ASC.

(6)Printre problemele ridicate şi discutate în timpul reuniunilor de lucru se menţionează:

(7)Deoarece în cadrul grupurilor de lucru a fost subliniată preocuparea majoră privind siguranţa României în contextul schimbărilor climatice şi siguranţa locuitorilor săi, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Ministerul Afacerilor Interne, precum şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă ar trebui să fie mai implicate în procesul adaptării la efectele schimbările climatice, având în vedere faptul că schimbările climatice reprezintă o chestiune de siguranţă naţională.

(8)Autorităţile relevante ale administraţiei publice vor fi responsabile cu dezvoltarea măsurilor ASC la nivel sectorial, sub îndrumarea şi coordonarea MMSC şi în colaborare cu factorii interesaţi - companii, ONG-uri, cetăţeni. Deşi etapele de elaborare a acestor măsuri au fost deja descrise în capitolul 3, este important de reamintit unele obiective cheie necesar a fi realizate pentru fiecare sector:

SECŢIUNEA 1:6.1. Industria

(1)Principalul risc pentru sectorul industrial, în contextul schimbărilor climatice provine de la degradarea infrastructurii sub efectul fenomenelor naturale precum temperaturi ridicate, precipitaţii, vânt şi altele asemenea, şi celor asociate cu fenomenele extreme. Interviurile cu reprezentanţi ai Ministerului Economiei, denumit în continuare ME, au evidenţiat faptul că, deşi nu au fost elaborate studii specifice referitoare la efectele schimbărilor climatice în sectoarele industriale, au fost totuşi înregistrate efecte ale acestora, după cum urmează:

(3)Dată fiind contribuţia majoră a sectorului industrial la emisiile de gaze cu efect de seră, principalele atribuţii ale ME în domeniul schimbărilor climatice sunt legate în special de măsurile de reducere a concentraţiilor de GES din atmosferă şi sunt limitate în ceea ce priveşte partea de ASC. ME ar trebui să aibă o contribuţie importantă în procesul de formare şi conştientizare a ASC, întrucât sectorul industrial va avea responsabilitatea promovării tehnologiilor reziliente la efectele schimbărilor climatice.

SECŢIUNEA 2:6.2. Agricultura şi Pescuitul

SUBSECŢIUNEA 1:6.2.1. Agricultura

(1)_

Atât evenimentele meteo extreme cât şi variabilitatea climatică pot creşte ca rezultat al încălzirii globale. Devine tot mai evident faptul că necesarul de alimente în România va fi afectat de variabilitatea climatică şi schimbările climatice, mai ales în regiunile cu vulnerabilitate ridicată în prezent şi cu un potenţial de adaptare redus. Recoltele de cereale şi alte culturi ar putea să scadă în zonele de sud şi sud-est ale României, din cauza secetelor mai frecvente. Chiar dacă pierderile ar putea fi parţial compensate de efectele benefice ale dioxidului de carbon, recoltele ar continua, totuşi, să fie ameninţate şi de necesarul de apă, de prezenţa dăunătorilor şi a bolilor şi de pierderile de terenuri agricole prin deşertificare. În general, efectele schimbărilor climatice asupra recoltelor agricole depind de condiţiile locale ale fiecărei suprafeţe, de severitatea modificărilor climatice şi de efectele fiziologice directe ale concentraţiei de CO₂. Din acest motiv, pentru a face faţă schimbărilor climatice, trebuie să folosim soiuri de culturi mai bine adaptate şi mai rezistente la condiţii de temperaturi ridicate şi secetă. În acelaşi scop, este important ca fermierii să fie astfel sprijiniţi să-şi poată continua activitatea, prin furnizarea de servicii în zonele rurale şi oferirea de asistenţă, astfel încât să-şi adapteze metodele de producţie.

Mai mult, în România, la baza componentei de adaptare la efectele schimbărilor climatice trebuie să stea măsurile de reducere a riscului de inundaţii, precum şi cele de sprijinire a fermierilor pentru a face faţă pierderilor din producţia agricolă. De mare importanţă este creşterea investiţiilor în infrastructura pentru protecţia împotriva inundaţiilor şi în managementul apei. Totodată, prin Planul European de Redresare Economică din decembrie 2009 în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală au fost alocate sume suplimentare privind noile provocări la schimbări climatice, energie regenerabilă, managementul resurselor de apă, biodiversitate, măsuri ce însoţesc restructurarea sectorului produse lactate, inovare şi respectiv broadband, definite drept priorităţi.

(2)Factorii socio-economici care influenţează capacitatea fermierilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice sunt următorii:

(3)_

(4)Conceptul de prevenţie şi reducere a riscurilor va fi mai ferm inserat în procesul decizional, cu măsuri de adaptare şi strategii clare. Aceste măsuri vor fi, de asemenea, incluse şi în politicile de dezvoltare locale, regionale şi naţionale. În elaborarea unor politici de mediu realiste şi durabile, ca şi a unor politici vizând planificarea şi dezvoltarea durabilă a agriculturii, factorii de decizie vor trebui să aibă în vedere şi informaţiile privind situaţia actuală şi viitoare a resurselor agro-climatice.

(5)Laboratorul de Agrometeorologie al ANM reprezintă o componentă de bază a activităţii operative, derulând analize ale impactului variabilităţii şi schimbărilor climatice asupra culturilor, inclusiv fenologia şi producţia, precum şi asupra principalelor componente ale echilibrului apei din sol. Acesta monitorizează zilnic parametrii agro-meteorologici şi modificările conţinutului de umiditate a solului la nivelul plantei, identifică perioadele şi zonele agricole grav afectate de evenimentele extreme, elaborează buletine agro-meteorologice săptămânale şi lunare, face previziuni agro-meteorologice pe termen lung privind creşterea, dezvoltarea şi eficienţa plantelor. Aceste informaţii sunt extrem de utile pentru sprijinirea producătorilor agricoli în alegerea soluţiilor agro-tehnice adecvate. Pentru monitorizarea ariei de cuprindere a fenomenelor meteorologice extreme, inclusiv seceta, şi a evalua zonele cele mai vulnerabile sunt folosite tehnici de modelare şi GIS. Informaţiile furnizate acoperă zone agricole la nivel sub-regional, regional şi naţional, în funcţie de nevoile concrete ale utilizatorilor finali.

(7)Obiectivele specifice sunt:

(8)Departamentul de Climatologie al ANM este implicat în efectuarea de studii privind variabilitatea climatică, schimbările climatice şi previziunea climatică. Principalele teme de cercetare sunt: analiza principalelor caracteristici ale variabilităţii climatice din România, utilizând observaţii pe termen lung: tendinţe, deplasări, evenimente extreme, legătura dintre clima din România şi mecanismele pe scară largă: circulaţia atmosferică, fenomene cu frecvenţă redusă, precum Oscilaţia Nord-Atlantică, proiecţia schimbărilor climatice la scara României, folosind modele statistice de reducere la scară şi validarea la scară largă şi la scară regională a modelelor climatice globale/regionale.

(10)Specialiştii în sectorul agricol recomandă, printre altele, următoarele măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice:

(11)În contextul schimbărilor climatice, apare nevoia de noi lucrări de cercetare în domeniul agriculturii. Până acum au fost realizate unele tehnologii durabile în domeniul utilizării resurselor naturale şi modele de bune practici. Noile lucrări de cercetare în domeniul agriculturii vor trebui să vizeze următoarele obiective:

(12)Schimbul de informaţii, metodologii şi instrumente între experţii ştiinţifici care lucrează în domeniul gestionării riscurilor legate de calamităţi şi cel al schimbărilor climatice ar putea îmbunătăţi sustenabilitatea procesului de dezvoltare. Este necesară o politică proactivă de cercetare şi educaţie vizând promovarea unei mai bune înţelegeri a impactului schimbărilor climatice şi dezvoltarea de abilităţi, metode şi tehnologii, pentru a face faţă consecinţelor schimbărilor climatice. De asemenea, complementar cu măsurile de adaptare, este important să se folosească potenţialul oferit de diversitatea opţiunilor de asigurări, care să funcţioneze ca instrumente de distribuire a riscurilor, în special în cazul produselor de asigurări bazate pe indici climatici şi pe metodologia Transferului Riscului Alternativ.

(13)Aspectele care să lege politicile în domeniu - inclusiv la nivel local - de planificarea agricolă pe termen lung, adaptarea producţiei la efectele schimbărilor climatice şi o analiză strategică a managementului resurselor agro-industriale sunt cruciale. Analiza implică un studiu al incertitudinilor producţiei legate de climă, în termeni de producţie, financiari şi instituţionali. Întreaga comunitate se află în faţa unei provocări: definirea impactului climatic asupra agriculturii şi a măsurilor de răspuns adecvate. Trebuie analizată situaţia prezentă şi viitoare a climei şi integrarea tuturor datelor şi a metodologiilor disponibile.

(14)Cu privire la conştientizare, specialiştii ASC din sectorul agricol au sugerat colectarea şi diseminarea informaţiilor de la/către fermieri prin intermediul instituţiilor din reţeaua agricolă, precum: Camere Agricole, denumite în continuare CA, sucursalele judeţene şi locale ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, direcţiile pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti şi alte asemenea. De asemenea, conştientizarea poate fi îmbunătăţită şi prin manifestările tehnico-ştiinţifice şi expoziţionale organizate la nivel judeţean, regional şi naţional. Aceste informaţii trebuie să sporească cunoştinţele fermierilor şi ale autorităţilor privind adaptarea agriculturii la variabilitatea climatică. Dacă este posibil, se recomandă cursuri de formare şi instruire la nivel regional, având drept ţintă fermierii şi reprezentanţii instituţiilor.

(17)Dintre soluţiile pe termen scurt şi mediu se pot menţiona următoarele:

(18)Factorii socio-economici care pot influenţa adaptarea fermierilor şi a operatorilor economici din agricultură la schimbările climatice sunt:

(19)La nivel naţional sunt propuse următoarele acţiuni:

SUBSECŢIUNEA 2¹:

(2)Pentru a face faţă acestor provocări, trebuie avute în vedere următoarele:

(3)În vederea adaptării la efectele schimbărilor climatice trebuie luate în considerare următoarele:

SUBSECŢIUNEA 2²:Întărirea capacităţii de adaptare şi răspuns

Reducerea vulnerabilităţii sectorului de pescuit şi acvacultură necesită aplicarea unor măsuri potrivite de adaptare la efectele schimbărilor climatice. Efectivitatea acestora depinde de întărirea capacităţii de răspuns la schimbări, precum şi includerea unor măsuri de răspuns la aceste schimbări în documente de politici privind managementul resurselor naturale. Dintre măsurile necesare amintim întărirea capacităţii de monitorizare şi prognoză ale schimbărilor climatice, aplicarea de prognoze care să prevină potenţiale dezastre, dezvoltarea capacităţii de implementare a politicilor şi inovărilor tehnologice care să adreseze adaptarea sectorului de acvacultură la efectele schimbărilor climatice.

Prin managementul direct al producţiei de peşte, acvacultura are potenţialul de a-şi îmbunătăţi capacitatea de adaptare la efectele schimbărilor climatice în comunităţile vulnerabile şi de compensare a variabilităţii şi declinului resurselor de peşte datorate schimbărilor climatice exacerbate. Dezvoltarea capacităţii de inovare a sistemelor din acvacultură vor ajuta acest sector la adaptarea la efectele schimbărilor climatice, precum şi la creşterea competitivităţii acestuia în condiţiile unei pieţe concurenţiale.

Instituţiile au nevoie de sprijin pentru îmbunătăţirea capacităţii de a facilita extinderea măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice la nivelul unei politici macro privind pescuitul. Înţelegerea şi stabilirea unor măsuri de răspuns la efectele disproporţionate asupra grupurilor vulnerabile sunt foarte importante. Pentru atingerea acestor obiective, instituţiile de cercetare şi de management în domeniul pescuitului şi acvaculturii trebuie să se angajeze într-o politică privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice.

SECŢIUNEA 3:6.3. Turismul

(1)_

Sectorul turistic din România a fost afectat de valuri de caniculă în sezonul de vară, de scăderea cantităţii şi reducerea persistenţei zăpezii în sezonul de iarnă şi de evenimente meteorologice extreme precum inundaţii, furtuni intense şi alte asemenea care au afectat infrastructura turistică, precum şi motivaţia turiştilor de a călători. Deşi există evaluări ale impactului de ansamblu al schimbărilor climatice asupra unor anumite zone turistice, nu există nici o evaluare a daunelor din întregul sector turistic. Totuşi, specialiştii sunt de acord că cele mai afectate obiective turistice sunt staţiunile de coastă şi cele montane, specializate în sporturi de iarnă.

Cercetătorii în turism consideră că unele regiuni din România vor înregistra pierderi ca rezultat al schimbărilor climatice, în vreme ce altele vor înregistra câştiguri. De exemplu, majoritatea pârtiilor de schi din zona montană Bucegi şi Postăvaru se află la altitudini joase, ceea ce va însemna că sunt necesare investiţii suplimentare pentru a produce zăpadă artificială, astfel încât să contracareze încălzirea climei montane. Pe de altă parte, pârtiile de schi aflate la o altitudine mai mare, în Sinaia, Bâlea, vor profita de un aflux sporit de turişti.

Unele zone turistice sunt dependente de cadrul natural. Acest cadru este ameninţat să se modifice din cauza efectelor schimbărilor climatice, ceea ce va duce la o scădere a numărului de turişti. Pericolul este deosebit de mare în cazul zonelor împădurite care vor suferi un impact sever din cauza schimbărilor climatice. Lacurile terapeutice ar putea seca în contextul fenomenului de încălzire globală ducând la pierderi pentru staţiunile balneare şi turismul terapeutic. Turismul litoral este încă şi mai dependent de condiţiile naturale şi de climă, precum temperatura aerului şi a apei mării, zilele însorite, precipitaţiile, condiţiile atmosferice, întinderea plajelor.

(2)În ansamblu, principalele efecte ale schimbărilor climatice, temperaturile în creştere, reducerea stratului de zăpadă, frecvenţa şi intensitatea sporită a evenimentelor extreme, creşterea nivelului mării şi a temperaturii mării, reducerea biodiversităţii, incendii mai mari şi mai dese ale pădurilor, vor avea următoarele efecte negative asupra sectorului turistic din România:

(5)În acest context, întreprinderile din sectorul turistic trebuie să-şi adapteze investiţiile pentru a contracara ameninţările şi de a valorifica oportunităţile. Deşi acest lucru poate genera costuri mai mari, protecţia pe termen lung faţă de schimbările climatice va avea ca rezultat beneficii durabile. Unităţile turistice trebuie să fie construite în locaţii care favorizează adaptarea la efectele schimbărilor climatice, folosind materiale reziliente la noile condiţii de climă. Asigurările vor constitui, de asemenea, o importantă măsură de protecţie climatică. Produsele turistice trebuie să fie diversificate, concentrându-se pe serviciile mai puţin vulnerabile şi punând un accent mai mare pe turismul rural. Personalul din turism şi turiştii trebuie să fie mai bine educaţi cu privire la efectele negative ale schimbărilor climatice şi la măsurile de adaptare la efectele schimbărilor climatice. De asemenea, unităţile turistice trebuie să beneficieze de sisteme de monitorizare şi avertizare climatică, astfel încât să reducă riscul expunerii la fenomene meteorologice extreme şi să-şi adapteze oferta în timp real.

SECŢIUNEA 4:6.4. Sănătatea publică

Pentru a elabora un studiu de impact al schimbărilor climatice asupra sănătăţii publice, trebuie stabiliţi indicatori de supraveghere a sănătăţii. De exemplu, se pot folosi indicatori de sănătate legaţi de calitatea aerului, calitatea apei potabile, calitatea apei pentru îmbăiere, pentru a evalua factorii de mediu pozitivi şi negativi determinanţi pentru sănătate, în vederea identificării zonelor de intervenţie şi prevenire şi a evaluării rezultatelor politicilor şi programelor specifice care urmăresc îmbunătăţirea sănătăţii publice.

SECŢIUNEA 5:6.5. Construcţii şi infrastructură

Principala măsură de adaptare la efectele schimbărilor climatice pentru spaţiul construit o constituie corectarea standardelor şi normelor de construcţie existente, astfel încât să corespundă viitoarelor condiţii climatice şi evenimentelor meteorologice extreme. Casele, blocurile, birourile şi alte structuri construite se vor confrunta cu impactul temperaturilor mai ridicate vara, al temperaturilor mai scăzute iarna, al vânturilor mai puternice, al zăpezii mai abundente şi al altor modificări de mediu potenţial periculoase. În prezent, în România se aplică Eurocodurile pentru construcţii, alături de standardele naţionale, pe baza unor hărţi meteorologice, seismice şi alte asemenea specializate. Eficienţa energetică a clădirilor a devenit, de asemenea, un element pe care se concentrează politicile în sectorul construcţii din România, important pentru a asigura confortul locuitorilor pe întreg parcursul anului. Totuşi, niciuna dintre aceste norme şi standarde nu face referire directă la schimbările climatice, iar multe dintre ele se bazează pe estimări climatice depăşite. De exemplu, standardele tehnice pentru instalaţiile de încălzire sunt bazate pe date climatice din perioada 1965-1985.

Specialiştii din sectorul construcţiilor au recomandat, ca prime măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice actualizarea şi revizuirea periodică a parametrilor pe care se bazează standardele tehnice, temperatură, umiditate şi altele asemenea, pentru a ne asigura că în România clădirile reflectă realitatea climatică. Alte măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice se referă la climatizarea fiecărui oraş în ansamblu, asigurând pentru locuitori mai multe spaţii verzi şi/sau umbrite, introducerea unor sisteme de încălzire şi răcire mai eficiente precum şi informarea populaţiei urbane cu privire la riscurile schimbărilor climatice.

SECŢIUNEA 6:6.6. Transportul

Pe lângă protejarea infrastructurii existente, eventual ca parte a reabilitării necesare, este esenţial ca toată infrastructura viitoare să fie proiectată ţinându-se cont de adaptarea la efectele schimbărilor climatice. Mai mult, mijloacele de transport trebuie şi ele să fie adaptate şi/sau create astfel încât să fie reziliente la efectele schimbărilor climatice. Se impune îmbunătăţirea politicilor de planificare a mobilităţii şi susţinerea ciclismului ca mijloc alternativ si ecologic de transport cu precădere în mediul urban prin crearea de infrastructuri adecvate, sisteme integrate de transport si reţele multinodale.

Promovarea bicicletei ca vehicul multifuncţional şi ecologic de transport urban adaptabil infrastructurilor existente se poate realiza prin reorganizarea spaţiului urban. Este necesar ca procesul de planificare spaţială a sistemelor urbane de transport să fie cunoscut de cât mai mulţi actori locali. Este foarte importantă sprijinirea şi promovarea politicilor publice şi a acţiunilor pentru schimbarea atitudinii şi comportamentului generaţiei tinere faţă de problemele de transport şi formarea unui stil de viaţă sănătos pe baza unei mobilităţi durabile.

Pentru realizarea acestor deziderate sunt, în continuare, necesare cercetările în sectorul de transport. Studiile privind influenţa factorilor climatici asupra diverselor moduri de transport precum şi a celor privind noile tehnologii reziliente la efectele schimbărilor climatice sunt esenţiale pentru a ne asigura că sistemul de transport din România nu va fi afectat de modificările climatice prevăzute ori neprevăzute. De asemenea, trebuie create hărţi de risc, pentru a ajuta la prioritizarea măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice.

Inundaţiile, alunecările de teren şi torenţii au fost definite de specialişti ca fiind principalele ameninţări pentru transport şi în special pentru infrastructura de transport. Din acest motiv, proiectele de adaptare la efectele schimbărilor climatice trebuie să înceapă cu construirea/reabilitarea digurilor şi a sistemelor de protecţie a malurilor râurilor. Alte efecte negative ale schimbărilor climatice care trebuie combătute sunt colmatarea cursurilor navigabile şi a porturilor din cauza intensificării eroziunii, precum şi degradarea infrastructurii din cauza temperaturilor ridicate.

SECŢIUNEA 7:6.7. Resursele de apă

(1)Pentru a proteja resursele de apă ale României împotriva efectelor schimbărilor climatice trebuie realizate studii de specialitate, care pot servi ca bază pentru măsurile de adaptare la efectele schimbărilor climatice:

(2)_

(3)Măsuri de adaptare pentru asigurarea disponibilelor de apă la sursă:

(4)Măsuri de adaptare la folosinţele de apă/utilizatori:

(5)Măsuri care trebuie întreprinse la nivelul bazinului hidrografic:

(6)Măsuri care trebuie întreprinse pentru managementul riscului la inundaţii:

(7)Măsurile care trebuie întreprinse pentru a combate seceta/deficitul de apă se vor lua în funcţie de fazele de apariţie a acesteia/acestuia:

SECŢIUNEA 8:6.8. Păduri

(1)_

Schimbările climatice vor avea efecte semnificative asupra pădurilor din România. În sud şi sud-est procesul de deşertificarea va conduce la apariţia unor condiţii nefavorabile dezvoltării vegetaţiei forestiere. Mai mult, schimbările climatice vor forţa migrarea pădurilor pe etaje fito-climatice. În zonele de deal, scăderea precipitaţiilor şi creşterea temperaturilor vor provoca un declin al productivităţii forestiere şi diversităţii pădurilor. În zonele montane, pădurile au fost şi sunt grav afectate de vânturile tot mai puternice şi mai frecvente şi de zăpada, fenomen întâlnit cel mai des în zonele cu molid din afara arealului natural. În România, pădurile sunt afectate de dăunători care se pot adapta la temperaturi mai ridicate şi la secetă. Acest fapt va conduce la un declin al structurii şi stabilităţii ecosistemelor forestiere, inclusiv reducerea biodiversităţii, şi la o scădere a calităţii lemnului. Impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor din România a fost studiat prin aplicarea mai multor modele climatice globale. Una din principalele ameninţări, aşa cum reiese din aceste studii, este scăderea considerabilă a productivităţii forestiere după 2040, din cauza temperaturilor crescute şi a precipitaţiilor scăzute.

O altă ameninţare majoră o constituie incendiile de păduri, care provoacă daune şi pun în pericol vieţi omeneşti care pot fi cauzate de temperaturile ridicate şi/sau evenimentele meteorologice extreme precum descărcări electrice, furtuni şi altele asemenea. Majoritatea incendiilor de pădure sunt provocate de oameni care, în special primăvara şi toamna ard resturile vegetale de pe terenurile limitrofe fondului forestier naţional. Acest fapt este o urmare a condiţionării acordării de subvenţii pentru păşuni de curăţirea acestora, care în majoritatea cazurilor s-a făcut prin incendierea vegetaţiei uscate sau nedorite de pe păşuni şi care a afectat şi fondul forestier.

Cea mai adecvată măsură de adaptare la efectele schimbărilor climatice ar fi intensificarea procesului de împădurire. Aceasta nu numai că ar ajuta la echilibrarea ecosistemelor locale, dar ar reduce, de asemenea, şi eroziunea solului, ar preveni alunecările de teren şi ar împiedica inundaţiile. Trebuie continuată şi intensificată acţiunea de împădurire a unor noi terenuri cu specii de arbori corespunzătoare condiţiilor locale. De asemenea, este necesar ca aceste terenuri să fie incluse în fondul forestier naţional şi administrate în regim silvic.

Măsurile de adaptare la efectele schimbărilor climatice în sectorul forestier trebuie să se bazeze pe cercetarea ştiinţifică şi pe progresele tehnologice care sprijină gestionarea durabilă a pădurilor, ţinând seama de contextul de mediu cât şi de contextul socio-economic. În acest context trebuie continuată acţiunea de monitorizare permanentă a stării de sănătate a pădurilor. Nu în ultimul rând, importanţa pădurilor, în special în contextul schimbărilor climatice, trebuie să fie bine explicată tuturor părţilor interesate şi populaţiei, pentru a încuraja protejarea şi apărarea pădurilor.

(3)Pentru a implementa măsurile de adaptare la efectele schimbărilor climatice, trebuie realizată o evaluare a daunelor provocate de schimbările climatice în sectorul forestier. Potrivit specialiştilor în domeniul forestier, în prezent nu există asemenea estimări, fiind necesară dezvoltarea unei monitorizări adecvate în acest sens şi corelarea măsurilor în acest sens din strategia privind schimbările climatice şi strategia privind pădurile, aflată în pregătire în acest moment.

SECŢIUNEA 9:6.9. Energie

SECŢIUNEA 10:6.10. Biodiversitate

(1)_

Diversitatea biologică, noţiune prin care se defineşte diversitatea întregii vieţi de pe Pământ, se confruntă azi cu unul dintre cele mai complexe fenomene: încălzirea globală. Evoluţia ecosistemelor pe parcursul a mii de ani, o consecinţă directă a echilibrului semi-stabil dintre diferitele specii constitutive şi factorii abiotici, poate fi puternic afectată de schimbările climatice cu impact direct asupra lor. Indirect, poate fi afectată de relaţia dintre speciile care vor stabili noii termeni de referinţă în cadrul ecosistemului în curs de constituire, în special legată de directa corespondenţă dintre specii şi factorii abiotici: temperatură, umiditate, condiţii de hidratare, pH, concentraţia CO₂, concentraţia altor gaze, structura solului şi alţii asemenea.

Degradarea ecosistemelor poate reduce capacitatea acestora de a capta şi stoca carbonul. Supuse la presiuni care trec de un anumit prag, răspunsurile ecosistemelor devin imprevizibile acestea pierzându-şi capacitatea de rezistenţă, ceea ce duce la transformarea din rezervoare în surse de carbon. Menţinerea diversităţii genetice şi a speciilor în cadrul ecosistemelor este de asemenea vitală pentru funcţionarea coerentă a acestora. Prin urmare conservarea biodiversităţii şi investiţiile în conservarea ecosistemelor sunt esenţiale şi obligatoriu de luat în considerare în orice strategie privind adaptarea la schimbările climatice.

(2)Ca recomandări şi măsuri de adaptare trebuie întreprinse următoarele acţiuni:

SECŢIUNEA 11:6.11. Asigurări

În ultimii ani au început să se dezvolte noi instrumente financiare la nivel naţional. Astfel, o măsură importantă care a fost deja introdusă, fiind în prezent sprijinită de legislaţie, o reprezintă obligativitatea asigurărilor locuinţelor împotriva dezastrelor naturale, precum: cutremure, inundaţii şi alunecări de teren. Toate locuinţele trebuie să fie asigurate, întrucât probabilitatea de distrugere din cauza unor dezastre naturale este mai mare astăzi decât în trecut.

SECŢIUNEA 12:6.12. Activităţi recreative

SECŢIUNEA 13:6.13. Educaţie

Sunt necesare acţiuni de sensibilizare pentru schimbarea comportamentului şi promovarea beneficiilor de utilizare crescută a bicicletelor pentru toate categoriile de populaţie. Cetăţenii ar putea să se implice în procesele de promovare, comunicare şi publicitate ale producătorilor, precum şi în luarea deciziilor la nivelul comunităţilor şi autorităţilor administraţiei publice locale. Este de subliniat importanţa parteneriatelor la nivel local şi a voluntariatului pentru atingerea celor mai bune rezultate dar şi rolul proiectelor şi al schimburilor de experienţă în educaţia pentru dezvoltare, sănătate şi mediu. În timp ce resursele financiare sunt limitate, iar structurile fizice îşi pierd din operabilitate, educaţia devine o necesitate pentru componenta socială a adaptării la efectele schimbărilor climatice.

CAPITOLUL VII:Concluzii

(1)Componenta de adaptare la efectele schimbărilor climatice din Strategia naţională privind schimbările climatice 2013-2020 este menită să reprezinte o abordare generală şi practică a adaptării la efectele schimbărilor climatice în România, furnizând direcţia şi orientările diferitelor sectoare pentru a stabili planuri specifice de acţiune care vor fi actualizate periodic, ţinând seama de cele mai recente concluzii ştiinţifice privind scenariile climatice precum şi de necesităţile sectoriale.

(3)Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale vor avea responsabilitatea de a elabora măsurile de ASC la nivel sectorial, sub îndrumarea şi coordonarea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi în colaborare cu părţile interesate din sectoarele respective: societăţi comerciale, ONG-uri, cetăţeni. Totuşi, este important să se aibă mereu în vedere câteva obiective cheie ce trebuie atinse pentru fiecare sector:

(4)Coordonarea dintre sectoare va fi realizată de MMSC cu sprijinul ministerelor cu responsabilităţi în domeniu, ţinând cont de interesul şi priorităţile naţionale şi de nevoia de a integra dezvoltarea ASC în politica de adaptare la nivel european. Este necesară o identificare a ameninţărilor şi soluţiilor comune de adaptare la efectele schimbărilor climatice şi prezentat modul în care mai multe ministere pot răspunde acestora, date fiind măsurile comune precum cele referitoare la educaţie/formare profesională.

(5)MMSC va aproba măsurile de adaptare sectoriale, va urmări implementarea şi rezultatele lor şi va stabili direcţiile şi orientările actualizate pentru sectoare, în scopul de a realiza la nivel naţional minimizarea impactului efectelor adverse ale schimbărilor climatice şi maximizarea oportunităţilor în acest sens. În acest context, componenta de adaptare la efectele schimbărilor climatice din Strategia Naţională privind Schimbările Climatice va fi preluată şi îmbunătăţită continuu la nivelul administraţiilor publice locale, prin măsuri specifice relevante pentru condiţiile geo-politice, contextul economic, necesităţile publice locale; în acelaşi timp, autorităţile administraţiei publice locale vor elabora planuri de acţiune privind schimbările climatice.