Secţiunea 1 - 2.1. Context - Strategie din 2013 naţională a României privind schimbările climatice 2013 - 2020
M.Of. 536 bis
Ieşit din vigoare Versiune de la: 26 August 2013
SECŢIUNEA 1:2.1. Context
(1)Pentru factorii de decizie la nivel internaţional, încălzirea globală ridică două preocupări majore:
a)necesitatea reducerii semnificative a emisiilor de gaze cu efect de seră, în scopul diminuării influenţei antropice asupra sistemului climatic natural;
b)necesitatea promovării unor politici şi a unor măsuri de adaptare la efectele previzibile ale schimbărilor climatice, datorate în principal inerţiei sistemului climatic.
(2)În pofida eforturilor făcute până în prezent, pe plan global în scopul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, studiile ştiinţifice elaborate până în prezent arată că în următoarea perioadă temperatura medie globală va continua să crească, ceea ce face ca necesitatea implementării unor măsuri adecvate de adaptare la efectele schimbărilor climatice să devină tot mai urgente. Studiile ştiinţifice care certifică creşterea temperaturilor globale, generează tot mai multe dezbateri privind cele mai adecvate măsuri şi acţiuni economice, sociale şi politice pentru diminuarea efectelor schimbărilor climatice. Pe baza analizelor la nivel naţional, regional şi local ale impactului schimbărilor climatice urmează să fie identificate, elaborate şi adoptate măsurile şi acţiunile adecvate de răspuns care vor fi integrate în politicile de dezvoltare durabilă pe baza cerinţelor sectoriale din domenii precum: agricultură, industrie, managementul calitativ şi cantitativ al apei şi altele asemenea, şi a cerinţelor geografice specifice, precum şi pe baza principiilor conştientizării, solidarităţii şi coeziunii sociale unanim acceptate.
(3)Schimbările climatice regionale şi locale vor influenţa ecosistemele, aşezările omeneşti şi infrastructura. Modificările de temperatură şi precipitaţii prognozate pot conduce la modificări ale perioadelor de vegetaţie şi la schimbarea limitelor între păduri şi păşuni. Unele evenimente meteorologice extreme cum ar fi valurile de căldură, secetă, viituri şi altele asemenea vor fi mai frecvente, cu o intensitate crescută şi, în consecinţă, cu riscuri mai mari pentru pagube semnificative asociate.
(4)România s-a confruntat, în timpul primului deceniu al acestui secol cu o serie de fenomene meteorologice extreme, ce au determinat atât producerea de inundaţii, cât şi apariţia unor zone secetoase:
a)în anul 2005 - inundaţiile istorice produse pe râurile interioare, au provocat atât pierderea a 76 de vieţi omeneşti cât şi mari pagube materiale;
b)în anul 2006 - inundaţiile istorice care au avut loc pe sectorul românesc al Dunării cât şi inundaţiile produse pe râurile interioare au provocat, din nou, pagube materiale importante;
c)în anul 2007 - cea mai gravă secetă din ultimii 60 de ani.
(5)În România, zonele afectate de secetă s-au extins în ultimele decenii iar cele mai afectate zone sunt cele situate în sudul şi sud-estul României. În ultimii 30 de ani în întreaga ţară, se resimt efectele unor perioade secetoase din ce în ce mai dese şi mai extinse în timp şi spaţiu. Producerea unor fenomene meteo-hidrologice extreme, inundaţii şi secete au ca efect atât pierderea de vieţi omeneşti cât şi pierderi economice semnificative în toate sectoarele de activitate, precum agricultură, transport, furnizarea energiei, managementul apei şi altele asemenea, iar modelele climatice globale indică faptul că frecvenţa şi intensitatea acestor evenimente vor creşte.
(6)Ţinând cont de prognozele menţionate mai sus, adaptarea la efectele schimbărilor climatice va fi un element important în politica naţională a României privind schimbările climatice şi în dezvoltarea ţării în general. Deoarece fenomenele meteo-hidrologice extreme care s-au produs în ultimul deceniu şi care au provocat numeroase inundaţii, perioade prelungite de secetă şi valuri de căldură sunt considerate de tot mai mulţi specialişti ca fiind rezultatul schimbărilor climatice, politica şi măsurile de adaptare vor fi abordate cu o responsabilitate crescută în viitor.
(7)Stabilirea politicii şi a măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice vor fi corelate cu abordarea României în domeniul RCGES.
(8)Pentru o înţelegere mai bună a abordărilor din această lucrare, au fost reluate definiţia şi unele explicaţii privind conceptul de adaptare la efectele schimbărilor climatice.
(9)_
Adaptarea la efectele schimbărilor climatice este capacitatea sistemelor naturale şi antropogenice de a reacţiona la efectele schimbărilor climatice, actuale sau aşteptate, inclusiv variabilitatea climei şi evenimentele meteorologice extreme, cu scopul de a reduce pagubele potenţiale, de a beneficia de oportunităţi şi de a reacţiona adecvat la consecinţele schimbărilor climatice, având în vedere faptul că societatea şi ecosistemele resimt efectul individual şi cumulat al tuturor acestor componente.
Există mai multe tipuri de adaptare: anticipativă şi reactivă, privată şi publică, autonomă şi programată. Adaptarea la efectele schimbărilor climatice este un proces complex, datorită faptului că gravitatea efectelor variază de la o regiune la alta, în funcţie de expunere, vulnerabilitatea fizică, gradul de dezvoltare socio-economică, capacitatea naturală şi umană de adaptare, serviciile de sănătate şi mecanismele de monitorizare a dezastrelor. Provocarea pentru adaptare constă în creşterea rezistenţei sistemelor economice şi ecologice şi reducerea vulnerabilităţii lor la efectele schimbărilor climatice. Totodată măsurile adoptate în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice vor asigura un beneficiu maxim al efectelor pozitive pe care le generează procesul de încălzire globală.
Adaptarea necesită acţiuni la toate nivelurile - local, regional, naţional şi internaţional - şi în toate sectoarele. La nivel european, politica în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice a demarat în iunie 2007 prin iniţiativa elaborată de Comisia Europeană prin Cartea Verde - Adaptarea la schimbările climatice în Europa - posibilităţile de acţiune ale Uniunii Europene, urmată în 2009 de Cartea Albă - Adaptarea la schimbările climatice: Către un cadru de acţiune la nivel european.
Abordarea europeană subliniază faptul că adaptarea la efectele schimbărilor climatice, cu cât va fi abordată mai curând, cu atât costurile pentru limitarea efectelor negative ale schimbărilor climatice vor fi mai mici.
În prezent, Comisia Europeană intenţionează să integreze problematica adaptării în toate politicile privind schimbările climatice şi urmează să prezinte în cursul anului 2013, Strategia de Adaptare a UE cu recomandări generale pentru toate statele membre.
În timp ce RCGES este abordată în conformitate cu ţintele globale de reducere a emisiilor de GES, politica şi măsurile de adaptare la efectele schimbărilor climatice necesită un răspuns local la consecinţele impactului schimbărilor climatice asupra sistemelor naturale şi antropice. Datorită caracterului regional al impactului schimbărilor climatice, politica şi măsurile de adaptare vor fi stabilite în mod eficient prin cooperarea transfrontalieră şi schimb deschis de cunoştinţe şi experienţă.
Unele domenii precum managementul calitativ şi cantitativ al apei şi biodiversitatea beneficiază deja de cooperarea transfrontalieră, iar schimbul internaţional de cunoştinţe şi experienţă va fi extrem de important pentru dezvoltarea politicilor şi măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice din aceste sectoare. Cu toate acestea, măsurile de adaptare la efectele schimbărilor climatice vor fi selectate în funcţie de obiectivele naţionale şi de nevoile şi resursele naţionale specifice.
Abordarea ASC va urmări armonizarea cu evoluţia Platformei Europene de Adaptare la efectele schimbărilor climatice, CLIMATE-ADAPT, stabilit la nivel european ca o bază de date utilă pentru colectarea şi diseminarea informaţiei, datelor şi studiilor de caz în domeniul ASC.
Ca răspuns la apelul UE la acţiune, Ministerul Mediului şi Pădurilor a elaborat Strategia naţională privind schimbările climatice şi, legat de aceasta, Planul Naţional de Acţiune pentru 2005-2007.
Ca răspuns la "Cartea Verde - Adaptarea la schimbările climatice în Europa - posibilităţile de acţiune ale Uniunii Europene", în 2008 Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile a elaborat "Ghidul privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice", prin care identifică un grup de lucru relevant pentru sectoarele prioritare.
Membrii reţelei ASC au fost reprezentanţii factorilor de decizie ai sectoarelor prioritare. Această reţea a fost ulterior extinsă, iar componenta ASC actualizată prin implicarea unor noi instituţii şi specialişti, care să contribuie eficient la eforturile naţionale din domeniul schimbărilor climatice. În prezent, aceste eforturi sunt susţinute de reprezentanţi din toate sectoarele afectate de efectele negative ale schimbărilor climatice care contribuie la elaborarea politicii şi măsurilor sectoriale de adaptare la efectele schimbărilor climatice împreună cu ministerele de resort responsabile de sectoarele respective.
(10)Obiectivul componentei ASC este de a creşte capacitatea ţării de a se adapta la efectele reale sau potenţiale ale schimbărilor climatice, prin stabilirea direcţiilor strategice la nivel naţional care pot ghida dezvoltarea politicii la nivel sectorial, întreprinderea unor acţiuni şi dezvoltarea capacităţilor necesare pentru actualizarea periodică a acestora. Acţiunile susţinute de această componentă sunt următoarele:
a)monitorizarea activă a impactului schimbărilor climatice, precum şi a vulnerabilităţii sociale şi economice asociate;
b)integrarea măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice în strategiile de dezvoltare şi politicile la nivel sectorial, precum şi armonizarea acestor măsuri între ele;
c)identificarea măsurilor urgente de adaptare la efectele schimbărilor climatice în sectoarele socio-economice critice.
(11)_
Componenta naţională ASC încurajează identificarea măsurilor, acţiunilor şi soluţiilor ce trebuie să fie implementate în concordanţă cu necesităţile existente la nivel naţional, cu resursele disponibile şi cerinţele de cercetare, în scopul limitării efectelor negative estimate de scenariile climatice pe termen mediu şi lung. Măsurile, acţiunile şi soluţiile identificate vor fi implementate prin cooperarea interinstituţională şi prin asigurarea asistenţei tehnice necesare.
Cooperarea eficace între factorii interesaţi este o cerinţă pentru eficienţa măsurilor adoptate în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice.
Lipsa unei componente individuale ASC adoptată imediat va determina România să adopte unele măsuri improvizate de ASC cu costuri de implementare mai mari şi eficienţă limitată.
Pentru evitarea acestor situaţii, este necesară planificarea direcţiilor de acţiune în prealabil printr-o strategie coerentă care să permită luarea de măsuri planificate cât mai curând posibil.
Capacitatea de adaptare a unei ţări este definită de numărul total de instrumente, resurse şi structuri instituţionale, care sunt necesare pentru implementarea eficientă a măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice. Cele mai importante resurse ASC ale României sunt autorităţile administraţiei publice centrale, regionale şi locale care au responsabilitatea de identificare şi aplicare a măsurilor de adaptare la nivel naţional, regional şi local. Din acest motiv şi pentru a creşte gradul de conştientizare a efectelor schimbărilor climatice şi responsabilitatea în combaterea acestora, la dezvoltarea şi implementarea ASC vor fi implicate instituţiile relevante de la toate nivelurile.