Secţiunea 2 - 2.2. Acţiuni de urgenţă - Strategie din 2013 naţională a României privind schimbările climatice 2013 - 2020
M.Of. 536 bis
Ieşit din vigoare Versiune de la: 26 August 2013
SECŢIUNEA 2:2.2. Acţiuni de urgenţă
(1)_
Conform datelor şi studiilor existente, în perioada 1901-2007, temperatura medie anuală a aerului a crescut în România cu 0,5°C, dintre ultimii 20 de ani cel mai călduros fiind anul 2007, cu 11,5°C, iar cel mai rece anul 1985, cu 8,4°C.
Evoluţia pe decenii a temperaturilor lunare medii ale aerului pentru perioada 1961-2008, comparativ cu perioada de referinţă 1961-1990 arată că în raport cu nivelul de referinţă, în ianuarie, în intervalul 2001-2008 temperatura aerului a crescut cu 1,6°C în martie, cu 1,3°C, în iulie cu 1,6°C şi în august cu 1,6°C. Tendinţa crescătoare este evidenţiată începând cu anul 1981. În ceea ce priveşte regimul precipitaţiilor, pentru perioada 1901-2007 analizele efectuate indică existenţa, în special după anul 1960, a unei tendinţe generale descrescătoare a cantităţilor anuale de precipitaţii la nivelul întregii ţări şi în special o creştere accentuată a deficitului de precipitaţii în zonele situate în sudul şi sud-estul ţării.
Potrivit evaluărilor prezentate în Raportul al 4-lea al IPCC din anul 2007, România aşteaptă o încălzire medie anuală de aceeaşi magnitudine ca cea proiectată la nivel European faţă de linia de bază a anilor 1980-1990, cu mici diferenţe între modele în primele decenii ale secolului XXI şi mult mai mari către sfârşitul secolului: între 0,5°C şi 1,5°C pentru perioada 2020-2029 şi între 2,0°C şi 5,0°C pentru 2090-2099, în funcţie de scenariul abordat.
(2)În ceea ce priveşte temperaturile extreme ale aerului, referitoare la valoarea medie maximă şi valoarea medie minimă, pentru perioada 2070-2099, faţă de 1961-1990, rezultatele modelarii evidenţiază următoarele aspecte:
a)în ceea ce priveşte temperatura medie minimă din anotimpul de iarnă - creşteri semnificative vor avea loc în zona inter-carpatică cu 4,0°C-6,0°C, acestea fiind mai reduse în restul teritoriului cu 3,0°C-4,0°C. Acest semnal climatic este deja existent, aşa cum rezultă din analiza datelor de observaţie pentru perioada 1961-2000: o încălzire de 0,8-0,9°C în nord-estul şi nord-vestul ţării;
b)în cazul temperaturilor medii maxime din anotimpul de vară, modelarea relevă o creştere substanţială a temperaturilor în sudul ţării cu 5,0°C-6,0°C comparativ cu nordul,4,0°C-5,0°C. Un semnal identificat deja, de asemenea, în datele de observaţie - de exemplu, pentru luna iulie s-au identificat, în perioada 1961-2000, în sud, centru şi în sudul Moldovei creşteri de 1,6-1,9°C şi mai mici în restul ţării, de exemplu între 0,4°C şi 1,5°C.
(3)_
Din punct de vedere al precipitaţiilor, peste 90% dintre modelele utilizate proiectează pentru perioada 2090-2099 producerea de secete severe vara în România, în special în zonele de sud şi sud-est, cu deviaţii negative faţă de nivelul de referinţă 1980-1990, cu un exces de 20%.
Pe întreg teritoriul României, s-a înregistrat deja o creştere de 0,5°C a temperaturilor medii anuale începând din 1901, o creştere mai mare în afara arcului carpatic - până la 2°C, o creştere mai mică în interiorul arcului şi o creştere de peste 3°C a temperaturilor atât vara cât şi iarna. Cantităţile anuale de precipitaţii au scăzut constant, mai ales în centrul şi sud-estul României. Zilele tropicale sunt mai frecvente, iar zilele de iarnă sunt tot mai rare. Pe teritoriul ţării, temperatura medie minimă vara este deja mai mare, precum şi temperatura maximă medie vara până la 2°C în sud şi sud-est. Grosimea straturilor de zăpadă a scăzut semnificativ în nord-estul, centrul şi vestul României, în timp ce la nivelul întregii ţări frecvenţa anuală a producerii fenomenelor de chiciură, polei şi chiciură moale au scăzut semnificativ.
Prognozele meteorologice pe termen mediu şi lung pentru România justifică apelul la acţiuni imediate emis de factorii de decizie. Modelele climatice demonstrează că temperaturile medii anuale în România vor continua să crească constant, mai ales vara şi iarna. Astfel, în pofida faptului că România va continua să aibă o climă temperată şi patru anotimpuri, clima temperată va fi semnificativ modificată în următorii 50-100 de ani.
La nivel naţional, va avea loc o creştere cu 2°C a temperaturilor medii în anotimpul de iarnă şi o creştere cu peste a temperaturilor medii în anotimpul de vară, 3,5°C în nord şi 4,3°C în sud. În zonele situate în afara arcului carpatic, în special, se vor înregistra temperaturi mai mari în anotimpul de iarnă, în timp ce în zonele din sudul şi sud-estul ţării se vor înregistra temperaturi mai mari în anotimpul de vară. Valurile de căldură vor fi o apariţie obişnuită şi vor afecta în special zonele urbane, temperatura va fi ridicată datorita densităţii mari a construcţiilor, punând în pericol sănătatea populaţiei).
Se preconizează că precipitaţiile vor fi mai mari pentru perioade scurte de timp şi pe suprafeţe reduse, ceea ce va conduce la creşterea frecvenţei viiturilor, în special a celor de tip flash flood, şi de asemenea la perioade secetoase mai mari, în final, aceasta însemnând un deficit al resurselor de apă, pericol de producere de incendii forestiere, pierderea biodiversităţii, degradarea solului şi a ecosistemelor şi deşertificarea. Chiar dacă există posibilitatea ca regimul precipitaţiilor să nu se schimbe semnificativ în anotimpul de iarnă, cu excepţia unei uşoare creşteri în nord-vestul ţării şi uşoare scăderi în sud - vest, se preconizează o scădere generală a precipitaţiilor în anotimpul de vară de până la 40%, mai ales în sudul şi sud-estul ţării. Rata zilnică medie a precipitaţiilor pentru România se va reduce cu circa 20%. Totuşi, predictibilitatea precipitaţiilor variază mult în funcţie de regiune, în special în estul României. Prognoza pe termen lung realizată pe baza aplicării modelelor climatice demonstrează faptul că efectele schimbărilor climatice vor continua să varieze de la o zonă la alta, în funcţie de parametrii geografici, accentuând necesitatea de a avea o abordare bine fondată, locală a ASC. Evoluţia estimativă a factorilor climatici determinată pe baza studiilor elaborate pe marginea scenariilor climatice justifică pe deplin necesitatea unor acţiuni urgente, acţiune deja declanşată atât de MMSC cât şi de alte instituţii guvernamentale centrale şi locale şi promovată în cadrul actualei componente ASC.
Toate informaţiile legate de scenariile prognozate ale evoluţiei climatice din România vor fi periodic actualizate de ANM astfel încât la baza ASC să stea în permanenţă date de ultimă generaţie. O atenţie deosebită va fi acordată zonelor situate în sudul şi sud-estul României, deoarece interviurile realizate au relevat că în opinia factorilor interesaţi aceste regiuni sunt considerate a fi cele mai vulnerabile la seceta pedologică. Evident, scenariile climatice îşi au limitele şi incertitudinile lor, deoarece viteza şi amploarea schimbărilor climatice pot fi prognozate numai pentru un anumit interval. Aceasta se datorează parţial faptului că viitoarele emisii de gaze cu efect de seră sunt greu de prognozat şi parţial actualei incapacităţi a modelelor climatice utilizate de a reproduce toate procesele complexe implicate în sistemele climatice. Aceste limitări au fost subliniate de specialiştii ANM în timpul interviurilor şi trebuie luate în considerare la planificarea măsurilor ASC.
Cercetările în domeniul schimbărilor climatice evoluează constant. Periodic, ANM va prezenta noi scenarii bazate pe modele climatice îmbunătăţite, obţinute prin proiecte de cercetare. Aceste scenarii noi vor prognoza mai precis schimbările climatice şi vor oferi un tablou mai detaliat al efectelor regionale şi locale. Pe măsura revizuirii scenariilor ANM, principiile politicii ASC vor fi actualizate constant, având în vedere monitorizarea continuă realizată de autorităţile relevante ale administraţiei publice. Îmbunătăţirea continuă a modelelor statistice, în mod particular pentru modelele climatice regionale, reprezintă un obiectiv principal al activităţii de cercetare, realizată de ANM în cadrul naţional şi cel european. De exemplu, astfel de dezvoltări au fost realizate de ANM prin proiecte din cadrul celui de-al Al 6-lea Program Cadru - FP6 ENSEMBLES şi a celui de-al 6-lea Program Cadru CECILIA.
Prin urmare, este necesar ca factorii de decizie din România să aibă permanent în atenţie problematica majoră pe care o reprezintă schimbările climatice şi să continue elaborarea şi actualizarea politicilor pentru diminuarea efectelor acestora.
(4)La fel de importantă este şi monitorizarea impactului schimbărilor climatice în sectoarele prioritare, deja definite de MMP şi reţeaua ASC, respectiv sectoarele:
a)Industrie
b)Agricultură şi Pescuit
c)Turism
d)Sănătate publică
e)Construcţii şi Infrastructură
f)Transport
g)Resurse de apă şi protecţie împotriva inundaţiilor
h)Păduri
i)Energie
j)Biodiversitate
k)Asigurări
l)Activităţi recreative
m)Educaţie
(5)Principalele efecte şi ameninţări produse de schimbările climatice - inclusiv evenimentele extreme valuri de căldură, secetă, viituri şi alte asemenea - trebuie să fie identificate şi cuantificate pentru fiecare din aceste sectoare prioritare, şi în acelaşi timp trebuie identificate şi oportunităţile de adaptare ale acestor sectoare la efectele schimbărilor climatice care pot fi semnificative şi care, adesea, sunt trecute cu vederea de către factorii de decizie. Trebuie efectuate, de asemenea, analize inter-sectoriale, precum identificarea asemănărilor şi a diferenţelor observate şi a celor preconizate între sectoare. Cercetările anterioare, precum şi punctele de vedere exprimate de factorii interesaţi în timpul interviurilor indică o mare probabilitate ca perioadele cu regim pluviometric intens să conducă la accentuarea fenomenelor de eroziune şi a alunecărilor de teren, pierderea de materie organică din sol, aceasta conducând la o scădere dramatică a producţiei agricole, riscul creşterii frecvenţei producerii inundaţiilor şi în special a celor de tip flash flood şi altor asemenea. Un alt aspect semnalat îl reprezintă riscul scăderii volumelor de apă disponibile pentru producerea de hidroenergie cât şi a celor de apă de răcire pentru termocentrale şi centrala nucleară, în special în timpul verilor cu temperaturi foarte ridicate. Riscul perturbărilor în livrarea energiei electrice va creşte, deoarece temperaturile foarte mari din timpul verii vor conduce la creşterea cerinţei de aer condiţionat. Riscul creşterii frecvenţei producerii inundaţiilor precum şi a magnitudinii acestora ameninţă viaţa oamenilor, conduce la pierderea bunurilor acestora dar şi la creşterea pagubelor materiale în toate sectoarele economice putând să aibă şi importante efecte sociale, de mediu, sănătate.
(6)Acestea sunt doar câteva din consecinţele alarmante ale schimbărilor climatice, care fac ca România să ia măsuri neîntârziate.
(7)_
Prin anticiparea schimbărilor climatice nu se evidenţiază însă numai probleme dar se identifică şi o serie de oportunităţi. Turismul românesc poate avea unele beneficii ca urmare a creşterii temperaturilor în anotimpul de vară, deoarece în acest caz se prelungeşte sezonul cald pe litoralul Mării Negre, sezon care în prezent este relativ scurt comparativ cu locaţiile similare de la Mediterană. În mod similar şi staţiunile turistice din zonele montane se vor putea dezvolta tot mai mult ca urmare a nevoii tot mai mari a locuitorilor din zonele urbane de a evada din calea valurilor de căldură spre zone cu temperaturi mai scăzute. În agricultură, creşterea cantităţii de CO2 îmbunătăţeşte dezvoltarea culturilor ca urmare a intensificării proceselor de fotosinteză şi tinde să reducă rata pierderilor de apă prin închiderea stomatelor.
Din aceste exemple succinte şi generale ale impactului schimbărilor climatice asupra sectoarelor de activitate din România, rezultă necesitatea elaborării rapide şi hotărâte a unor măsuri coerente de adaptare la efectele schimbărilor climatice şi de cercetare mai aprofundată pentru evaluarea oportunităţilor şi pentru sprijinirea acţiunilor de urgenţă.
Pentru o dezvoltare şi implementare optimă a politicii de adaptare la efectele schimbărilor climatice este necesară asigurarea unei activităţi de cercetare eficiente care să fundamenteze procesul decizional al politicilor şi al măsurilor, acţiunilor şi soluţiilor de adaptare, şi care să ofere factorilor interesaţi o cale optimă de realizare a obiectivelor propuse.