Secţiunea 10 - 6.10. Biodiversitate - Strategie din 2013 naţională a României privind schimbările climatice 2013 - 2020

M.Of. 536 bis

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 26 August 2013
SECŢIUNEA 10:6.10. Biodiversitate
(1)_
Diversitatea biologică, noţiune prin care se defineşte diversitatea întregii vieţi de pe Pământ, se confruntă azi cu unul dintre cele mai complexe fenomene: încălzirea globală. Evoluţia ecosistemelor pe parcursul a mii de ani, o consecinţă directă a echilibrului semi-stabil dintre diferitele specii constitutive şi factorii abiotici, poate fi puternic afectată de schimbările climatice cu impact direct asupra lor. Indirect, poate fi afectată de relaţia dintre speciile care vor stabili noii termeni de referinţă în cadrul ecosistemului în curs de constituire, în special legată de directa corespondenţă dintre specii şi factorii abiotici: temperatură, umiditate, condiţii de hidratare, pH, concentraţia CO2, concentraţia altor gaze, structura solului şi alţii asemenea.
Impactul schimbărilor climatice asupra unui teritoriu implică analiza impactului asupra ecosistemelor existente pe acel teritoriu şi a relaţiilor dintre ele, iar acest impact se suprapune cu presiunile deja exercitate precum poluarea, supraexploatarea, speciile invadatoare, fragmentarea, degradarea sau distrugerea habitatelor.
Perturbarea drastică a factorilor de mediu are efect direct asupra evoluţiei fiinţelor vii, iniţial asupra capacităţii de adaptare a acestora, iar apoi asupra capacităţii de supravieţuire, fiind probabil să acţioneze în cazuri extreme ca factor de extincţie pentru anumite specii din lanţurile trofice, cu consecinţe grave asupra biodiversităţii locale şi funcţionării coerente a ecosistemului vizat.
Măsurile de conservare a biodiversităţii asigură indirect suport pentru diminuarea efectelor generale ale schimbărilor climatice. Ecosistemele, atât cele terestre, cât şi cele acvatice joacă un rol esenţial în reglarea climei, prin îndeplinirea rolului lor în absorbţia de CO2 şi stocarea şi captarea carbonului.
Degradarea ecosistemelor poate reduce capacitatea acestora de a capta şi stoca carbonul. Supuse la presiuni care trec de un anumit prag, răspunsurile ecosistemelor devin imprevizibile acestea pierzându-şi capacitatea de rezistenţă, ceea ce duce la transformarea din rezervoare în surse de carbon. Menţinerea diversităţii genetice şi a speciilor în cadrul ecosistemelor este de asemenea vitală pentru funcţionarea coerentă a acestora. Prin urmare conservarea biodiversităţii şi investiţiile în conservarea ecosistemelor sunt esenţiale şi obligatoriu de luat în considerare în orice strategie privind adaptarea la schimbările climatice.
(2)Ca recomandări şi măsuri de adaptare trebuie întreprinse următoarele acţiuni:
a)crearea unui sistem naţional de monitorizare a speciilor ameninţate, realizat cu sprijin public şi privat, prin programe naţionale şi prin participarea societăţii civile, ca rezultat al activităţilor de cercetare;
b)evaluarea sistemului de monitorizare pentru a-i determina eficienţa potrivit evoluţiei efectelor schimbărilor climatice şi identificarea oportunităţilor de modificare a acestuia;
c)extinderea utilizării datelor în procesul de monitorizare, prin extrapolarea rezultatelor obţinute folosind simularea matematică;
d)elaborarea unor planuri speciale de management al habitatelor naturale în scopul prevenirii şi limitării procesului de degradare a acestor habitate ca rezultat al impactului schimbărilor climatice;
e)reducerea presiunilor suplimentare care afectează speciile vulnerabile;
f)reducerea activităţilor agricole în zonele direct afectate şi implementarea unor măsuri adecvate pentru a proteja habitatele naturale şi semi-naturale existente în apropierea suprafeţelor agricole, inclusiv identificarea de măsuri compensatorii necesare pentru supravieţuirea populaţiei afectate;
g)extinderea zonelor împădurite prin reabilitarea zonelor pustii şi prin crearea altor zone favorabile;
h)realizarea de studii privind evaluarea vulnerabilităţii diferitelor ecosisteme/specii la efectele schimbărilor climatice precum refacerea luncilor de-a lungul râurilor, a câmpiilor inundabile şi zonelor umede;
i)protejarea crearea de noi zone cu resurse naturale;
j)conectarea zonelor de conservare în scopul îmbunătăţirii opţiunilor de migrare pentru specii - coridoare ecologice;
k)management orientat către natură;
l)îmbunătăţirea condiţiilor ecologice acvatice şi litorale.
(3)Prin urmare, efectele schimbărilor climatice pot genera chiar dispariţia anumitor specii care sunt reprezentate printr-o singură populaţie sau prin foarte puţine populaţii, şi care trăiesc în nişe ecologice care sunt extrem de înguste, pe de o parte, dar şi extrem de vulnerabile la aceste efecte pe de altă parte.
(4)Realităţile menţionate mai sus au consecinţe extrem de grave nu doar asupra conservării biodiversităţii, ci indirect şi asupra capacităţii de supravieţuire a civilizaţiei umane; se ştie că serviciile şi produsele diversităţii biologice stau la baza supravieţuirii acestei civilizaţii. Altfel, civilizaţia umană face parte din sistemele ecologice globale, iar pierderea echilibrului lor funcţional afectează direct dezvoltarea civilizaţiei umane.