Secţiunea 2 - 6.2. Agricultura şi Pescuitul - Strategie din 2013 naţională a României privind schimbările climatice 2013 - 2020

M.Of. 536 bis

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 26 August 2013
SECŢIUNEA 2:6.2. Agricultura şi Pescuitul
SUBSECŢIUNEA 1:6.2.1. Agricultura
(1)_
Aşa cum se arată în rapoartele internaţionale relevante, România se va confrunta cu evenimente meteorologice extreme, care vor avea ca rezultat o variabilitate ridicată a recoltelor agricole, mai ales în regiunile cu vulnerabilitate accentuată, în prezent, şi cu un potenţial de adaptare redus, cu consecinţe negative asupra aprovizionării cu alimente şi economiei naţionale.
Atât evenimentele meteo extreme cât şi variabilitatea climatică pot creşte ca rezultat al încălzirii globale. Devine tot mai evident faptul că necesarul de alimente în România va fi afectat de variabilitatea climatică şi schimbările climatice, mai ales în regiunile cu vulnerabilitate ridicată în prezent şi cu un potenţial de adaptare redus. Recoltele de cereale şi alte culturi ar putea să scadă în zonele de sud şi sud-est ale României, din cauza secetelor mai frecvente. Chiar dacă pierderile ar putea fi parţial compensate de efectele benefice ale dioxidului de carbon, recoltele ar continua, totuşi, să fie ameninţate şi de necesarul de apă, de prezenţa dăunătorilor şi a bolilor şi de pierderile de terenuri agricole prin deşertificare. În general, efectele schimbărilor climatice asupra recoltelor agricole depind de condiţiile locale ale fiecărei suprafeţe, de severitatea modificărilor climatice şi de efectele fiziologice directe ale concentraţiei de CO2. Din acest motiv, pentru a face faţă schimbărilor climatice, trebuie să folosim soiuri de culturi mai bine adaptate şi mai rezistente la condiţii de temperaturi ridicate şi secetă. În acelaşi scop, este important ca fermierii să fie astfel sprijiniţi să-şi poată continua activitatea, prin furnizarea de servicii în zonele rurale şi oferirea de asistenţă, astfel încât să-şi adapteze metodele de producţie.
Sunt aşteptate schimbări în utilizarea terenurilor, precum şi modificări ale ecosistemelor şi reducerea biodiversităţii, factori care vor afecta echilibrul sectorului agricol. În plus, incertitudinea climatică va afecta siguranţa financiară a fermierilor şi va reduce încrederea în activităţile agricole.
Mai mult, în România, la baza componentei de adaptare la efectele schimbărilor climatice trebuie să stea măsurile de reducere a riscului de inundaţii, precum şi cele de sprijinire a fermierilor pentru a face faţă pierderilor din producţia agricolă. De mare importanţă este creşterea investiţiilor în infrastructura pentru protecţia împotriva inundaţiilor şi în managementul apei. Totodată, prin Planul European de Redresare Economică din decembrie 2009 în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală au fost alocate sume suplimentare privind noile provocări la schimbări climatice, energie regenerabilă, managementul resurselor de apă, biodiversitate, măsuri ce însoţesc restructurarea sectorului produse lactate, inovare şi respectiv broadband, definite drept priorităţi.
Micii fermieri sunt cei mai vulnerabili la schimbările climatice, deoarece fac faţă mai greu dificultăţilor economice şi sociale. Mai mult, condiţiile de mediu problematice le măresc vulnerabilitatea şi le reduc capacitatea de adaptare la efectele schimbărilor climatice. Zonele rurale sunt cele mai expuse la schimbările climatice, în special zonele sărace, unde activităţile agricole constituie baza vieţii de zi cu zi.
(2)Factorii socio-economici care influenţează capacitatea fermierilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice sunt următorii:
a)caracteristicile exploataţiei agricole: tipul de producţie, mărimea, nivelul de intensitate;
b)diversificarea culturilor şi a creşterii animalelor precum şi disponibilitatea altor surse de venit;
c)accesul la informaţii şi cunoştinţe privind schimbările climatice şi soluţiile de adaptare la efectele schimbărilor climatice;
d)contextul socio-economic de ansamblu, de exemplu cei mai vulnerabili sunt fermierii care dispun de resurse limitate sau cei care trăiesc în zone rurale îndepărtate sau izolate;
e)accesul la tehnologie şi infrastructură;
f)accesul la serviciile de intervenţie activă în atmosferă, servicii cu caracter preventiv ce acţionează în sensul eliminării/reducerii pagubelor produse de fenomene meteorologice periculoase: grindină, furtuni, ploi abundente şi altele asemenea.
(3)_
Fermierii vor beneficia de pregătire şi vor avea acces la informaţii privind metodele de adaptare a producţiei agricole la efectele schimbărilor climatice. Aceste metode vor fi evaluate de fermieri în raport cu cerinţele şi condiţiile din fermele lor. De asemenea, factorii de decizie care elaborează politicile publice trebuie să ţină seama că pe viitor noi zone pot fi considerate defavorizate şi astfel pot deveni eligibile pentru subvenţii.
Pentru a ajuta fermierii în procesul ASC şi pentru a sprijini sectorul agricol pe parcursul acestui proces, va exista o corelaţie între cercetarea agro-meteorologică/ agro-climatică şi cercetarea în alte domenii conexe.
(4)Conceptul de prevenţie şi reducere a riscurilor va fi mai ferm inserat în procesul decizional, cu măsuri de adaptare şi strategii clare. Aceste măsuri vor fi, de asemenea, incluse şi în politicile de dezvoltare locale, regionale şi naţionale. În elaborarea unor politici de mediu realiste şi durabile, ca şi a unor politici vizând planificarea şi dezvoltarea durabilă a agriculturii, factorii de decizie vor trebui să aibă în vedere şi informaţiile privind situaţia actuală şi viitoare a resurselor agro-climatice.
(5)Laboratorul de Agrometeorologie al ANM reprezintă o componentă de bază a activităţii operative, derulând analize ale impactului variabilităţii şi schimbărilor climatice asupra culturilor, inclusiv fenologia şi producţia, precum şi asupra principalelor componente ale echilibrului apei din sol. Acesta monitorizează zilnic parametrii agro-meteorologici şi modificările conţinutului de umiditate a solului la nivelul plantei, identifică perioadele şi zonele agricole grav afectate de evenimentele extreme, elaborează buletine agro-meteorologice săptămânale şi lunare, face previziuni agro-meteorologice pe termen lung privind creşterea, dezvoltarea şi eficienţa plantelor. Aceste informaţii sunt extrem de utile pentru sprijinirea producătorilor agricoli în alegerea soluţiilor agro-tehnice adecvate. Pentru monitorizarea ariei de cuprindere a fenomenelor meteorologice extreme, inclusiv seceta, şi a evalua zonele cele mai vulnerabile sunt folosite tehnici de modelare şi GIS. Informaţiile furnizate acoperă zone agricole la nivel sub-regional, regional şi naţional, în funcţie de nevoile concrete ale utilizatorilor finali.
(6)Activitatea de cercetare agro-meteorologică îşi îmbunătăţeşte permanent aplicaţiile pentru a asigura o dezvoltare durabilă a strategiilor agricole.
(7)Obiectivele specifice sunt:
a)Dezvoltarea şi îmbunătăţirea metodelor de evaluare şi prognoză a impactului variabilităţii climatice, inclusiv al evenimentelor extreme, asupra agriculturii:
- Modelarea şi evaluarea efectelor variabilităţii climatice asupra balanţei apei din sol;
- Cercetări privind oscilaţia resurselor de umiditate şi impactul asupra culturilor de iarnă de grâu şi porumb - studii de caz pentru principalele zone agricole din România
b)Evaluarea potenţialului agroclimatic al României şi determinarea caracterului favorabil pentru principalele culturi, pentru a iniţia un sistem de management durabil în domeniul agriculturii
c)Evaluarea impactului potenţial al schimbărilor climatice asupra creşterii, dezvoltării şi formării culturilor, folosind modele de simulare dinamică şi sisteme de suport decizional pentru agricultură - DSSAT v3.5, combinate cu diferite scenarii climatice prognozate de modele climatice globale - MCR şi MCG.
(8)Departamentul de Climatologie al ANM este implicat în efectuarea de studii privind variabilitatea climatică, schimbările climatice şi previziunea climatică. Principalele teme de cercetare sunt: analiza principalelor caracteristici ale variabilităţii climatice din România, utilizând observaţii pe termen lung: tendinţe, deplasări, evenimente extreme, legătura dintre clima din România şi mecanismele pe scară largă: circulaţia atmosferică, fenomene cu frecvenţă redusă, precum Oscilaţia Nord-Atlantică, proiecţia schimbărilor climatice la scara României, folosind modele statistice de reducere la scară şi validarea la scară largă şi la scară regională a modelelor climatice globale/regionale.
(9)Unele măsuri cheie de ASC au fost, deja, incluse în Strategia Naţională de Reducere a Efectelor Secetei, de Prevenire şi Combatere a Degradării şi Deşertificării Terenurilor, elaborată de MADR în 2008. Suprafeţele afectate de secetă s-au extins în ultimele decenii, cele mai expuse fiind în sudul şi sud-estul României. Această Strategie trebuie, de asemenea, să traseze orientările pentru un Program naţional de reabilitare a sectorului irigaţiilor.
(10)Specialiştii în sectorul agricol recomandă, printre altele, următoarele măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice:
a)elaborarea unor ghiduri de bune practici pentru agricultură, în special pentru agricultura neirigată;
b)elaborarea şi implementarea planurilor de acţiune locale, la nivel de comună, pentru ASC;
c)implementarea proiectelor propuse în Schema Directoare de Amenajare şi Management a Bazinelor Hidrografice, pentru protejarea zonelor umede şi diminuarea efectelor negative generate de excesul de apă sau de lipsa acesteia
d)utilizarea cercetării pentru a combate vulnerabilităţile existente şi a modifica structura culturilor/ exploataţiilor în sensul unei agriculturi mai puţin expuse la schimbările climatice;
e)încurajarea asigurărilor pentru culturi/ferme;
f)îmbunătăţirea disponibilităţii şi aplicabilităţii opţiunilor de modelare şi adaptare pentru uzul fermierilor, furnizarea de date şi rezultate privind reacţia resursei de apă la scenariile posibile de schimbări climatice, promovarea utilizării tehnologiei GIS şi altele asemenea;
g)dezvoltarea infrastructurii şi tehnologiei necesare pentru intervenţii active de combatere locală a fenomenelor meteorologice extreme pentru protecţia culturilor şi a comunităţilor locale.
(11)În contextul schimbărilor climatice, apare nevoia de noi lucrări de cercetare în domeniul agriculturii. Până acum au fost realizate unele tehnologii durabile în domeniul utilizării resurselor naturale şi modele de bune practici. Noile lucrări de cercetare în domeniul agriculturii vor trebui să vizeze următoarele obiective:
a)inter-operabilitatea între sistemele de observaţie, de gestionare a informaţiilor şi folosire în comun a datelor, precum şi optimizarea informaţiilor pentru înţelegerea, modelarea şi previzionarea fenomenelor de mediu, pentru evaluarea, explorarea şi gestionarea resurselor naturale: sol, apă, climă;
b)schimbul de experienţă privind noi metode de estimare a modificărilor privind producţia agricolă sub influenţa schimbărilor climatice, a condiţiilor regionale/locale precum şi a sistemelor de management;
c)măsuri specifice de prevenire a degradării terenurilor şi reabilitarea suprafeţelor cu degradare severă;
d)desfăşurarea de activităţi educaţionale în scopul conştientizării publice privind efectele secetei, deşertificării şi a lipsei apei, cu precădere în zonele rurale;
e)modalităţi diverse de diseminare a informaţiilor către autorităţi ale administraţiei publice locale şi comunităţi, precum şi dezvoltarea capacităţii acestora de a răspunde la informaţii prin planificarea de măsuri de urgenţă eficace;
f)analize de adaptare, recomandări şi dezvoltarea de opţiuni de management pentru îmbunătăţirea sistemelor de utilizare a terenurilor pentru producţia agricolă, apă în condiţiile manifestării fenomenelor meteo extreme: deficit/exces de apă, furtuni şi altele asemenea;
g)dezvoltarea capacităţilor instituţionale în domeniile relevante privind schimbările climatice, precum şi a mecanismelor de facilitare a schimbului de informaţii între instituţiile care desfăşoară activităţi de cercetare - dezvoltare în domeniu.
(12)Schimbul de informaţii, metodologii şi instrumente între experţii ştiinţifici care lucrează în domeniul gestionării riscurilor legate de calamităţi şi cel al schimbărilor climatice ar putea îmbunătăţi sustenabilitatea procesului de dezvoltare. Este necesară o politică proactivă de cercetare şi educaţie vizând promovarea unei mai bune înţelegeri a impactului schimbărilor climatice şi dezvoltarea de abilităţi, metode şi tehnologii, pentru a face faţă consecinţelor schimbărilor climatice. De asemenea, complementar cu măsurile de adaptare, este important să se folosească potenţialul oferit de diversitatea opţiunilor de asigurări, care să funcţioneze ca instrumente de distribuire a riscurilor, în special în cazul produselor de asigurări bazate pe indici climatici şi pe metodologia Transferului Riscului Alternativ.
(13)Aspectele care să lege politicile în domeniu - inclusiv la nivel local - de planificarea agricolă pe termen lung, adaptarea producţiei la efectele schimbărilor climatice şi o analiză strategică a managementului resurselor agro-industriale sunt cruciale. Analiza implică un studiu al incertitudinilor producţiei legate de climă, în termeni de producţie, financiari şi instituţionali. Întreaga comunitate se află în faţa unei provocări: definirea impactului climatic asupra agriculturii şi a măsurilor de răspuns adecvate. Trebuie analizată situaţia prezentă şi viitoare a climei şi integrarea tuturor datelor şi a metodologiilor disponibile.
(14)Cu privire la conştientizare, specialiştii ASC din sectorul agricol au sugerat colectarea şi diseminarea informaţiilor de la/către fermieri prin intermediul instituţiilor din reţeaua agricolă, precum: Camere Agricole, denumite în continuare CA, sucursalele judeţene şi locale ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, direcţiile pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti şi alte asemenea. De asemenea, conştientizarea poate fi îmbunătăţită şi prin manifestările tehnico-ştiinţifice şi expoziţionale organizate la nivel judeţean, regional şi naţional. Aceste informaţii trebuie să sporească cunoştinţele fermierilor şi ale autorităţilor privind adaptarea agriculturii la variabilitatea climatică. Dacă este posibil, se recomandă cursuri de formare şi instruire la nivel regional, având drept ţintă fermierii şi reprezentanţii instituţiilor.
(15)Trebuie să existe o mai bună cooperare, precum şi un transfer constant de tehnologie, know-how şi bune practici. Schimbul de cunoştinţe şi experienţă trebuie să includă şi o bază de date cu studii de caz, care să pună în valoare abordările ASC în agricultură, cu accent special pe cele legate de evenimente extreme.
(16)La nivelul exploataţiilor agricole sunt extrem de importante câteva elemente de adaptare la efectele schimbărilor climatice.
(17)Dintre soluţiile pe termen scurt şi mediu se pot menţiona următoarele:
a)adaptarea perioadelor de desfăşurare a activităţilor agricole;
b)elaborarea unor soluţii tehnice faţă de fenomenele meteorologice extreme, în scopul protejării producţiei vegetale şi zootehnice: grădini/livezi împotriva îngheţului;
c)îmbunătăţirea sistemelor de aerisire şi climatizare a adăposturilor de animale şi a comunităţilor rurale şi urbane;
d)alegerea unor culturi şi soiuri mai bine adaptate la modificările sezonului de creştere şi la apa disponibilă, precum şi cu o mai mare rezistenţă la noile condiţii climatice;
e)adaptarea culturilor prin utilizarea diversităţii genetice existente şi a noilor oportunităţi oferite de biotehnologie;
f)creşterea eficienţei în combaterea bolilor şi dăunătorilor;
g)utilizarea eficientă a apei prin: reducerea pierderilor de apă, îmbunătăţirea tehnicilor de irigare, reciclarea şi stocarea apei;
h)un management mai bun al solurilor prin mărirea retenţiei apei în scopul menţinerii umidităţii solului;
i)managementul peisajului prin păstrarea elementelor de peisaj care oferă adăpost animalelor;
j)introducerea de specii de animale rezistente la temperaturi extreme şi adaptarea regimului nutriţional al animalelor la solicitările cauzate de schimbările climatice.
(18)Factorii socio-economici care pot influenţa adaptarea fermierilor şi a operatorilor economici din agricultură la schimbările climatice sunt:
a)situaţia socio-economică de ansamblu;
b)caracteristicile exploataţiei: tipul de producţie, dimensiunea exploataţiei agricole, producţia;
c)diversitatea sistemelor de cultură şi de creştere a animalelor, precum şi existenţa altor surse de venit în agricultură;
d)accesul la informaţii, competenţe şi cunoştinţe relevante privind tendinţele climatice şi soluţiile de adaptare, rolul în adaptare al serviciilor de consultanţă agricolă şi informare agricole;
e)accesul la tehnologiile şi infrastructura disponibile.
(19)La nivel naţional sunt propuse următoarele acţiuni:
a)identificarea zonelor şi a sectoarelor vulnerabile şi evaluarea necesităţii şi a oportunităţii de alternanţă a culturilor şi a schimbării soiurilor, ca reacţie la schimbările climatice;
b)sprijinirea cercetării agricole şi a producţiei experimentale în vederea selectării culturilor şi a dezvoltării celor mai bune soiuri, care să fie mai potrivite cu noile condiţii climatice;
c)îmbunătăţirea capacităţii de adaptare la efectele schimbărilor climatice prin conştientizarea factorilor interesaţi cu ajutorul ofertei de consultanţă agricolă şi al informaţiilor esenţiale privind managementul exploataţiilor agricole;
d)creşterea investiţiilor vizând eficienţa infrastructurii de irigaţii, acva-tehnologiile şi îmbunătăţirea gestionării resurselor de apă;
e)elaborarea de planuri de irigaţii pe baza unei evaluări atente a impactului acestora, a viitoarei disponibilităţi a apei şi a nevoilor de apă, ţinând seama de echilibrul între cerere şi ofertă;
f)crearea unor instrumente de management al riscurilor şi crizelor, pentru a face faţă consecinţelor economice ale unor evenimente datorate climei.
SUBSECŢIUNEA 2:6.2.2. Pescuitul
SUBSECŢIUNEA 21:
(1)Schimbările climatice impun noi provocări cu privire la sistemele de pescuit şi acvacultură, cu implicaţii serioase pentru miliardele de oameni pentru care peştele este o importantă sursă de hrană, aşa cum menţionează studiile internaţionale realizate în domeniu.
(2)Pentru a face faţă acestor provocări, trebuie avute în vedere următoarele:
a)concentrarea răspunsurilor la schimbările climatice acolo unde este cea mai mare necesitate, prin stabilirea şi evaluarea vulnerabilităţii populaţiei şi zonelor dependente de pescuit şi acvacultură datorate impactului schimbărilor climatice;
b)reducerea vulnerabilităţii populaţiei la impactul schimbărilor climatice prin identificarea de strategii de adaptare la efectele schimbărilor climatice;
c)diminuarea efectelor negative ale schimbărilor climatice prin identificarea unor modalităţi de combatere a fenomenului de încălzire globală;
d)întărirea capacităţii de implementare a unor măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice în domeniul pescuitului şi acvaculturii.
(3)În vederea adaptării la efectele schimbărilor climatice trebuie luate în considerare următoarele:
a)resursele de apă sunt o componentă a sistemului climatic şi răspund la aceste schimbări; impactul asupra pescuitului datorită schimbărilor în productivitatea biologică a ecosistemelor acvatice va varia şi va depinde de schimbările climatice specifice care au loc şi de caracteristicile biologice ale fiecărei specii; aceste schimbări pot determina modificarea distribuţiei resurselor marine, cu consecinţe importante pentru industria de pescuit;
b)impactul direct include schimbări privind disponibilul de apă, schimbări de temperatură, schimbări privind nivelul apelor, precum şi o creştere a frecvenţei fenomenelor meteorologice extreme: inundaţii, furtuni.
c)efectele indirecte includ costul economic şi social;
d)efectele negative includ: stresul datorat creşterii temperaturilor şi a nevoii de oxigen, nesiguranţa proviziilor de apă, fenomene meteorologice extreme, creşterea nivelului apelor, creşterea frecvenţei apariţiei unor boli şi toxiinfecţii alimentare, scăderea capturilor de peşte destinate consumului;
e)impactul pozitiv al schimbărilor climatice asupra acvaculturii include o eficienţă crescută a conversiei alimentelor şi rate mai mari de creştere în ape calde, o mărire a sezonului de creştere şi altele asemenea;
f)apele interioare şi ecosistemele acestora sunt foarte vulnerabile la schimbările climatice, de exemplu lacurile îşi pot modifica conturul sau pot chiar seca în totalitate din cauza creşterilor frecvente de temperatură, pe fondul lipsei de precipitaţii şi accelerării fenomenului de evaporare studiile privind simulări de schimbări climatice au ajuns la concluzia că peştii de apă rece vor fi cei mai afectaţi de pierderea condiţiilor optime oferite de habitatul lor natural;
g)cele mai afectate specii de peşti vor fi cele din apele interioare din zonele de relief joase, cu precădere cele care nu au acces la coridoare cu orientare nordică;
h)ecosistemele râurilor sunt în mod particular mai sensibile la schimbările climatice privind cantitatea şi perioadele de precipitaţiilor care sunt influenţate de schimbările climatice;
i)schimbările climatice privind precipitaţiile pot fi exacerbate prin eforturi umane în direcţia reţinerii de apă în rezervoare şi canale de irigaţii;
j)abundenţa şi diversitatea speciilor de peşti sunt în mod particular influenţate de aceşti factori perturbatori, deoarece nivelurile scăzute de apă în sezonul uscat reduce numărul de indivizi capabili să depună ouă cu succes şi multe specii de peşti se adaptează depunerii de icre în sincronie cu pulsul căderilor de apă pentru a ajuta icrele sa fie transportate în zone propice pentru fecundarea icrelor.
(4)Este important să fie realizată o strategie pentru promovarea sustenabilităţii, luând în considerare atât problemele cât şi oportunităţile. Pentru zona de coastă este important să fie considerate nevoile speciilor marine, atunci când sunt realizate planurile de management aferente acestei zone care să răspundă schimbărilor climatice.
Acvacultura poate fi un instrument folositor pentru a stabiliza proviziile de hrană şi nevoia de locuri de muncă.
SUBSECŢIUNEA 22:Întărirea capacităţii de adaptare şi răspuns
Reducerea vulnerabilităţii sectorului de pescuit şi acvacultură necesită aplicarea unor măsuri potrivite de adaptare la efectele schimbărilor climatice. Efectivitatea acestora depinde de întărirea capacităţii de răspuns la schimbări, precum şi includerea unor măsuri de răspuns la aceste schimbări în documente de politici privind managementul resurselor naturale. Dintre măsurile necesare amintim întărirea capacităţii de monitorizare şi prognoză ale schimbărilor climatice, aplicarea de prognoze care să prevină potenţiale dezastre, dezvoltarea capacităţii de implementare a politicilor şi inovărilor tehnologice care să adreseze adaptarea sectorului de acvacultură la efectele schimbărilor climatice.
Prin managementul direct al producţiei de peşte, acvacultura are potenţialul de a-şi îmbunătăţi capacitatea de adaptare la efectele schimbărilor climatice în comunităţile vulnerabile şi de compensare a variabilităţii şi declinului resurselor de peşte datorate schimbărilor climatice exacerbate. Dezvoltarea capacităţii de inovare a sistemelor din acvacultură vor ajuta acest sector la adaptarea la efectele schimbărilor climatice, precum şi la creşterea competitivităţii acestuia în condiţiile unei pieţe concurenţiale.
În acelaşi timp, pentru a putea răspunde acestor schimbări este necesară creşterea capacităţii pescarilor şi a fermierilor de a răspunde efectelor negative ale schimbărilor climatice. Totodată, zonele unde acvacultura şi pescuitul sunt cele mai productive şi contribuie cel mai mult la reducerea sărăciei şi securităţii alimentare sunt şi cele mai vulnerabile la dezastre naturale cauzate de fenomenele meteorologice extreme şi de creşterea nivelului apelor.
Instituţiile au nevoie de sprijin pentru îmbunătăţirea capacităţii de a facilita extinderea măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice la nivelul unei politici macro privind pescuitul. Înţelegerea şi stabilirea unor măsuri de răspuns la efectele disproporţionate asupra grupurilor vulnerabile sunt foarte importante. Pentru atingerea acestor obiective, instituţiile de cercetare şi de management în domeniul pescuitului şi acvaculturii trebuie să se angajeze într-o politică privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice.
În concluzie, schimbările climatice reprezintă inevitabil o provocare pentru pescuit şi acvacultură. Printr-o cercetare riguroasă a impactului şi a componentei de adaptare la efectele schimbărilor climatice, combinate cu activităţi practice întreprinse la nivel naţional, regional sau local se urmăreşte obţinerea de cunoştinţe în acest domeniu şi creşterea capacităţii de răspuns.