Directiva 2013/11/UE/21-mai-2013 privind soluţionarea alternativă a litigiilor în materie de consum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 şi a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum)
Acte UE
Jurnalul Oficial 165L
În vigoare Versiune de la: 18 Iunie 2013
Directiva 2013/11/UE/21-mai-2013 privind soluţionarea alternativă a litigiilor în materie de consum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 şi a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum)
Dată act: 21-mai-2013
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 114,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 181, 21.6.2012, p. 93.
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
(2)Poziţia Parlamentului European din 12 martie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 22 aprilie 2013.
întrucât:
(1)În conformitate cu articolul 169 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea trebuie să contribuie la atingerea unui nivel înalt de protecţie a consumatorilor prin măsurile pe care le adoptă în temeiul articolului 114 din TFUE. Articolul 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că politicile Uniunii trebuie să asigure un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor.
(2)În conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din TFUE, piaţa internă trebuie să cuprindă un spaţiu fără frontiere interne, în cadrul căruia este asigurată libera circulaţie a bunurilor şi a serviciilor. Piaţa internă ar trebui să le ofere consumatorilor o valoare adăugată concretizată printr-o calitate mai bună, o varietate mai mare, preţuri rezonabile şi standarde de siguranţă ridicate pentru bunuri şi servicii, care ar trebui să promoveze un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor.
(3)Fragmentarea pieţei interne aduce atingere competitivităţii, creşterii şi creării de locuri de muncă în Uniune. Eliminarea obstacolelor directe şi indirecte din calea bunei funcţionări a pieţei interne şi creşterea încrederii cetăţenilor sunt esenţiale pentru realizarea pieţei interne.
(4)Asigurarea accesului la căi simple, eficiente, rapide şi necostisitoare de soluţionare a litigiilor la nivel naţional şi transfrontalier care apar în temeiul contractelor de vânzare sau de prestare de servicii ar trebuie să fie în beneficiul consumatorilor şi, prin urmare, să întărească încrederea acestora în piaţă. Acest acces ar trebui să existe atât în cazul tranzacţiilor online, cât şi al celor offline şi este deosebit de important atunci când consumatorii fac cumpărături în străinătate.
(5)Soluţionarea alternativă a litigiilor (SAL) oferă o soluţie extrajudiciară simplă, rapidă şi necostisitoare în cazul litigiilor dintre consumatori şi comercianţi. Cu toate acestea, SAL nu este încă dezvoltată suficient şi coerent în Uniune. Este regretabil faptul că, în ciuda Recomandărilor 98/257/CE din 30 martie 1998 privind principiile aplicabile organelor responsabile pentru soluţionarea extrajudiciară a litigiilor în materie de consum (3) şi 2001/310/CE din 4 aprilie 2001 privind principiile aplicabile organelor extrajudiciare implicate în soluţionarea consensuală a litigiilor în materie de consum (4) ale Comisiei, SAL nu a fost instituită în mod corect şi nu funcţionează în mod satisfăcător în toate zonele geografice sau sectoarele comerciale ale Uniunii. Consumatorii şi comercianţii încă nu ştiu că există mecanisme de atac extrajudiciare, în timp ce doar un procentaj scăzut de cetăţeni ştiu cum să prezinte o reclamaţie unei entităţi SAL. Acolo unde procedurile SAL sunt disponibile, nivelul calităţii lor variază considerabil de la un stat membru la altul, deseori litigiile transfrontaliere nefiind gestionate în mod eficace de către entităţile SAL.
(3)JO L 115, 17.4.1998, p. 31.
(4)JO L 109, 19.4.2001, p. 56.
(6)Diferenţele dintre statele membre în materie de acoperire, calitate şi conştientizare în ceea ce priveşte SAL constituie o barieră în calea pieţei interne şi reprezintă unul dintre motivele pentru care numeroşi consumatori nu fac cumpărături dincolo de frontiere şi nu au convingerea că potenţialele litigii cu comercianţii pot fi soluţionate într-un mod uşor, rapid şi necostisitor. Din aceleaşi motive, comercianţii ar putea avea reţineri în a vinde consumatorilor din alte state membre atunci când nu există suficient acces la proceduri SAL de calitate. De asemenea, comercianţii cu sediul într-un stat membru în care procedurile SAL de calitate nu sunt disponibile în mod suficient sunt în dezavantaj competitiv faţă de comercianţii care au acces la aceste proceduri şi care pot astfel să soluţioneze litigiile în materie de consum mai rapid şi mai ieftin.
(7)Pentru a le permite consumatorilor să profite pe deplin de potenţialul pieţei interne, mecanismele SAL ar trebui să fie disponibile pentru toate tipurile de litigii naţionale şi transfrontaliere reglementate de prezenta directivă, procedurile SAL ar trebui să respecte cerinţe de calitate coerente care să se aplice în întreaga Uniune, iar consumatorii şi comercianţii ar trebui să fie conştienţi de existenţa acestui tip de proceduri. Având în vedere intensificarea comerţului transfrontalier şi a circulaţiei persoanelor, este de asemenea important ca entităţile SAL să instrumenteze litigiile transfrontaliere în mod eficient.
(8)Conform poziţiei Parlamentului European exprimate în rezoluţiile sale din 25 octombrie 2011 privind soluţionarea alternativă a litigiilor în materie civilă, comercială şi de familie şi din 20 mai 2010 referitoare la oferirea unei pieţe unice consumatorilor şi cetăţenilor, orice abordare holistică a pieţei unice care oferă beneficii cetăţenilor săi ar trebui să dezvolte în mod prioritar un sistem de despăgubiri simplu, rapid şi accesibil, la preţuri abordabile.
(9)În Comunicarea din 13 aprilie 2011 intitulată "Actul privind piaţa unică - Douăsprezece pârghii pentru stimularea creşterii şi întărirea încrederii - «Împreună pentru o nouă creştere» ", Comisia a identificat legislaţia privind SAL, care include dimensiunea comerţului electronic, drept una dintre cele douăsprezece pârghii pentru stimularea creşterii, consolidarea încrederii şi înregistrarea de progrese în direcţia realizării pieţei unice.
(10)În concluziile sale din 24-25 martie şi din 23 octombrie 2011, Consiliul European a invitat Parlamentul European şi Consiliul să adopte, până la sfârşitul anului 2012, un prim set de măsuri prioritare pentru a da un nou impuls pieţei unice. În plus, în concluziile sale din 30 mai 2011 privind priorităţile pentru relansarea pieţei unice, Consiliul Uniunii Europene a evidenţiat importanţa comerţului electronic şi a recunoscut că sistemele SAL în materie de consum pot asigura o cale de atac simplă, rapidă şi la un preţ redus atât pentru consumatori, cât şi pentru comercianţi. Punerea în aplicare cu succes a acestor sisteme necesită angajamentul şi sprijinul politic continuu din partea tuturor actorilor, fără a compromite caracterul abordabil, transparenţa, flexibilitatea, rapiditatea şi calitatea procesului decizional al entităţilor SAL care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.
(11)Având în vedere importanţa din ce în ce mai mare a comerţului online, în special a comerţului transfrontalier, ca pilon al activităţii economice a Uniunii, o infrastructură SAL pentru litigiile în materie de consum cu o funcţionare corespunzătoare şi un cadru de soluţionare online a litigiilor (SOL), integrat în mod corespunzător, pentru litigiile în materie de consum care decurg din tranzacţiile online sunt necesare pentru a realiza obiectivul Actului privind piaţa unică de a întări încrederea cetăţenilor în piaţa internă.
(12)Prezenta directivă şi Regulamentul (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 mai 2013 privind soluţionarea online a litigiilor în materie de consum (1) sunt două instrumente legislative interconectate şi complementare. Regulamentul (UE) nr. 524/2013 prevede instituirea unei platforme SOL care să le ofere consumatorilor şi comercianţilor un punct de intrare unic pentru soluţionarea extrajudiciară a litigiilor online, prin intermediul entităţilor SAL care sunt conectate la platformă şi oferă posibilitatea soluţionării alternative a litigiilor prin intermediul unor proceduri SAL de calitate. Disponibilitatea unor entităţi SAL de calitate în întreaga Uniune constituie, aşadar, o condiţie prealabilă pentru buna funcţionare a platformei SOL.
(1)A se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial.
(13)Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice în cazul serviciilor de interes general fără caracter economic. Serviciile fără caracter economic sunt servicii care nu sunt prestate în scop economic. Prin urmare, serviciile de interes general fără caracter economic prestate de stat sau în numele statului, în absenţa remuneraţiei, nu ar trebui să fie reglementate de prezenta directivă, indiferent de forma juridică sub care sunt prestate serviciile respective.
(14)Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice serviciilor de asistenţă medicală, astfel cum sunt definite la articolul 3 litera (a) din Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere (2).
(2)JO L 88, 4.4.2011, p. 45.
(15)Dezvoltarea în cadrul Uniunii a unui sistem SAL cu o funcţionare corespunzătoare este necesară pentru a consolida încrederea consumatorilor în piaţa internă, inclusiv în domeniul comerţului online, şi pentru a valorifica potenţialul comerţului transfrontalier şi al celui online şi oportunităţile oferite de acestea. Această dezvoltare ar trebui să se bazeze pe procedurile SAL existente în statele membre şi să respecte tradiţiile juridice ale acestora. Entităţile de soluţionare a litigiilor existente şi cele nou-constituite deopotrivă, care funcţionează corespunzător şi care respectă cerinţele de calitate stabilite prin prezenta directivă, ar trebui considerate "entităţi SAL" în sensul prezentei directive. Diseminarea SAL poate să se dovedească importantă şi în acele state membre în care există o întârziere considerabilă în ceea ce priveşte cazurile aflate în aşteptare în instanţe, fapt care împiedică cetăţenii Uniunii să îşi exercite dreptul la un proces echitabil, într-un termen rezonabil.
(16)Prezenta directivă ar trebui să se aplice litigiilor dintre consumatori şi comercianţi privind obligaţiile contractuale apărute în temeiul contractelor de vânzare sau de prestare de servicii, atât online, cât şi offline, în toate sectoarele economice, altele decât sectoarele exceptate. Acestea ar trebui să includă litigiile apărute din vânzarea sau furnizarea de conţinut digital în schimbul unei remuneraţii. Prezenta directivă ar trebui să se aplice reclamaţiilor prezentate de consumatori împotriva comercianţilor. Aceasta nu ar trebui să se aplice reclamaţiilor prezentate de comercianţi împotriva consumatorilor sau litigiilor între comercianţi. Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să adopte sau să menţină în vigoare dispoziţii privind procedurile de soluţionare extrajudiciară a litigiilor respective.
(17)Ar trebui să se permită statelor membre să menţină sau să introducă dispoziţii naţionale privind procedurile care nu fac obiectul prezentei directive, precum procedurile interne de instrumentare a reclamaţiilor, utilizate de comerciant. Aceste proceduri interne de instrumentare a reclamaţiilor pot constitui un mijloc eficace de soluţionare a litigiilor în materie de consum într-o etapă timpurie.
(18)Definiţia "consumatorului" ar trebui să includă persoanele fizice care acţionează în afara activităţii lor comerciale, de afaceri, meşteşugăreşti sau profesionale. Dacă însă contractul este încheiat în scopuri parţial circumscrise activităţii comerciale a persoanei şi parţial aflate în afara acesteia (contracte cu dublu scop) şi dacă scopul comercial este într-atât de limitat, încât nu are o pondere predominantă în contextul general al furnizării, respectiva persoană ar trebui să fie, de asemenea, considerată drept un consumator.
(19)Unele acte juridice existente ale Uniunii cuprind deja dispoziţii privind SAL. Pentru a se asigura securitatea juridică, ar trebui să se prevadă că, în caz de conflict, prevalează prezenta directivă, cu excepţia cazurilor în care aceasta cuprinde dispoziţii contrare explicite. În special, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială (1), care stabileşte deja un cadru pentru sistemele de mediere la nivelul Uniunii, pentru litigiile transfrontaliere, fără a împiedica aplicarea directivei respective în cazul sistemelor interne de mediere. Prezenta directivă este menită să se aplice în mod orizontal tuturor tipurilor de proceduri SAL, inclusiv procedurilor SAL reglementate de Directiva 2008/52/CE.
(1)JO L 136, 24.5.2008, p. 3.
(20)Entităţile SAL sunt extrem de diverse pe teritoriul UE, dar şi în interiorul statelor membre. Prezenta directivă ar trebui să reglementeze orice entitate care este stabilită pe o bază durabilă, oferă soluţionarea unui litigiu între un consumator şi un comerciant printr-o procedură SAL şi este înscrisă pe listă în conformitate cu prezenta directivă. Prezenta directivă poate viza, de asemenea, în cazul în care statele membre decid acest lucru, entităţile de soluţionare a litigiilor care impun soluţii obligatorii pentru părţi. Cu toate acestea, o procedură extrajudiciară care este creată pe bază ad hoc pentru un singur litigiu între un consumator şi un comerciant nu ar trebui considerată drept procedură SAL.
(21)De asemenea, procedurile SAL variază mult de la un stat membru la altul, precum şi în interiorul acestora. Ele pot lua forma unor proceduri în care entitatea SAL aduce părţile împreună cu scopul de a facilita o soluţie amiabilă sau a unor proceduri în care entitatea SAL propune o soluţie sau proceduri în care entitatea SAL impune o soluţie. Ele pot fi, de asemenea, combinaţii de două sau mai multe astfel de proceduri. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere tipului de proceduri SAL din statele membre.
(22)Procedurile în faţa entităţilor de soluţionare a litigiilor în cazul cărora persoanele fizice responsabile de soluţionarea litigiilor sunt angajate exclusiv de comerciant sau primesc orice tip de remuneraţie exclusiv de la acesta sunt susceptibile de a fi expuse unui conflict de interese. Prin urmare, respectivele proceduri, în principiu, ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive, cu excepţia cazului în care un stat membru decide că aceste proceduri pot fi recunoscute drept proceduri SAL în temeiul prezentei directive şi cu condiţia ca entităţile respective să fie pe deplin conforme cu cerinţele specifice în materie de independenţă şi imparţialitate prevăzute de prezenta directivă. Entităţile SAL care oferă soluţionarea litigiilor prin astfel de proceduri ar trebui să facă obiectul unei evaluări periodice a conformităţii lor cu cerinţele de calitate prevăzute în prezenta directivă, inclusiv cu cerinţele suplimentare specifice care asigură independenţa lor.
(23)Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice nici procedurilor din cadrul sistemelor de instrumentare a reclamaţiilor consumatorilor gestionate de către comerciant, nici negocierilor directe între părţi. De asemenea, aceasta nu ar trebui să se aplice încercărilor unui judecător de a soluţiona un litigiu pe parcursul procedurii judiciare referitoare la respectivul litigiu.
(24)Statele membre ar trebui să se asigure că litigiile care intră sub incidenţa prezentei directive pot fi prezentate unei entităţi SAL care îndeplineşte cerinţele prevăzute de prezenta directivă şi care este înscrisă pe listă în conformitate cu aceasta. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a îndeplini această obligaţie bazându-se pe entităţile SAL existente cu o funcţionare corespunzătoare şi adaptând domeniul lor de aplicare, după caz, sau prevăzând crearea de noi entităţi SAL. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere funcţionării entităţilor de soluţionare a litigiilor existente care activează în cadrul autorităţilor naţionale de protecţie a consumatorilor din statele membre, în care funcţionarii publici sunt responsabili de soluţionarea litigiilor. Funcţionarii publici ar trebui consideraţi drept reprezentanţi ai intereselor atât ale consumatorilor, cât şi ale comercianţilor. Prezenta directivă nu ar trebui să oblige statele membre să creeze o entitate SAL specifică pentru fiecare sector de comerţ cu amănuntul. Atunci când este necesar, pentru a asigura o acoperire sectorială şi geografică completă şi accesul deplin la SAL, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a prevedea crearea unei entităţi SAL complementare care să se ocupe de litigiile pentru a căror soluţionare nu este competentă nicio entitate SAL specifică. Entităţile SAL complementare au rolul de a constitui o protecţie pentru consumatori şi pentru comercianţi prin garantarea faptului că nu există lacune în ceea ce priveşte accesul la o entitate SAL.
(25)Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să menţină sau să introducă legislaţie privind procedurile de soluţionare extrajudiciară a litigiilor contractuale în materie de consum care să fie conformă cu cerinţele prevăzute în prezenta directivă. Mai mult, pentru a garanta că entităţile SAL îşi pot desfăşura activitatea în mod eficace, entităţile respective ar trebui să aibă posibilitatea de a menţine sau de a introduce, în conformitate cu legislaţia din statul membru în care sunt stabilite, norme procedurale care să le permită să refuze instrumentarea litigiilor în anumite circumstanţe, de exemplu atunci când un litigiu este prea complex şi, prin urmare, ar fi soluţionat mai bine în instanţă. Cu toate acestea, normele procedurale care permit entităţilor SAL să refuze instrumentarea unui litigiu ar trebui să nu afecteze în mod semnificativ accesul consumatorilor la procedurile SAL, inclusiv în cazul litigiilor transfrontaliere. Astfel, atunci când decid asupra unui prag financiar, statele membre ar trebui să ţină întotdeauna seama de faptul că valoarea reală a litigiului poate varia de la un stat membru la altul şi, prin urmare, că stabilirea unui prag disproporţionat de înalt într-un stat membru ar putea să afecteze accesul la procedurile SAL pentru consumatorii din alte state membre. Statele membre nu ar trebui să aibă obligaţia de a asigura faptul că consumatorul îşi poate prezenta reclamaţia unei alte entităţi SAL, în cazul în care o entitate SAL căreia i-a fost prezentată iniţial reclamaţia a refuzat să o instrumenteze din cauza normelor sale procedurale. În aceste cazuri, ar trebui să se considere că statele membre şi-au îndeplinit obligaţia de a asigura acoperirea deplină de către entităţile SAL.
(26)Prezenta directivă ar trebui să le permită comercianţilor stabiliţi într-un stat membru să fie acoperiţi de o entitate SAL care este stabilită în alt stat membru. Pentru a îmbunătăţi acoperirea şi accesul consumatorilor la SAL în întreaga Uniune, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a decide să se bazeze pe entităţi SAL stabilite în alt stat membru sau entităţi SAL regionale, transnaţionale sau paneuropene, atunci când comercianţi din state membre diferite intră sub incidenţa aceleiaşi entităţi SAL. Cu toate acestea, recurgerea la entităţi SAL stabilite în alt stat membru sau la entităţi SAL transnaţionale sau paneuropene nu ar trebui să aducă atingere responsabilităţii statelor membre de a asigura acoperirea completă şi accesul deplin la entităţile SAL.
(27)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere posibilităţii ca statele membre să menţină sau să introducă proceduri SAL care instrumentează în comun litigii identice sau similare între un comerciant şi mai mulţi consumatori. Soluţionările extrajudiciare colective ar trebui să facă obiectul unor ample evaluări de impact înainte ca soluţionările respective să fie propuse la nivelul Uniunii. Existenţa unui sistem eficace pentru acţiunile colective şi accesul uşor la SAL ar trebui să fie complementare; aceste proceduri nu ar trebui să se excludă reciproc.
(28)Prelucrarea informaţiilor referitoare la litigiile reglementate prin prezenta directivă ar trebui să respecte normele privind protecţia datelor cu caracter personal prevăzute în actele cu putere de lege şi actele administrative ale statelor membre, adoptate în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (1).
(1)JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
(29)Confidenţialitatea şi viaţa privată ar trebui respectate pe întreaga durată a procedurii SAL. Statele membre ar trebui să fie încurajate să protejeze confidenţialitatea procedurilor SAL în cadrul oricărei proceduri judiciare civile sau comerciale sau al unei proceduri de arbitraj ulterioare.
(30)Cu toate acestea, statele membre ar trebui să se asigure că entităţile SAL fac publice orice probleme sistematice sau semnificative care apar frecvent şi duc la litigii între consumatori şi comercianţi. Informaţiile comunicate în acest sens ar putea fi însoţite de recomandări cu privire la modul în care aceste probleme pot fi evitate sau rezolvate în viitor, în scopul de a ridica standardele comercianţilor şi de a facilita schimbul de informaţii şi de bune practici.
(31)Statele membre ar trebui să garanteze că entităţile SAL soluţionează litigiile de o manieră echitabilă, practică şi proporţională atât pentru consumator, cât şi pentru comerciant, pe baza evaluării obiective a circumstanţelor în care se depune plângerea şi ţinând seama în mod corespunzător de drepturile părţilor.
(32)Independenţa şi integritatea entităţilor SAL sunt esenţiale pentru a câştiga încrederea cetăţenilor Uniunii în capacitatea mecanismelor SAL de a oferi soluţii într-o manieră echitabilă şi independentă. Persoana fizică sau organismul colegial care răspunde de SAL ar trebui să fie independente de toţi cei care ar putea avea un interes în rezultatul final şi ar trebui să nu se afle într-un conflict de interese care i-ar putea împiedica să ia o hotărâre echitabilă, imparţială şi independentă.
(33)Persoanele fizice responsabile de SAL nu ar trebui să fie considerate imparţiale decât în cazul în care acestea nu pot fi supuse unei presiuni care, eventual, le influenţează comportamentul cu privire la litigiu. Pentru a se asigura independenţa acţiunilor lor, persoanele respective ar trebui să fie numite pentru o perioadă suficient de lungă şi nu ar trebui să primească niciun fel de instrucţiuni de la oricare dintre părţi sau de la reprezentanţii acestora.
(34)Pentru a asigura faptul că nu există niciun conflict de interese, persoanele fizice responsabile de SAL ar trebui să semnaleze orice circumstanţă care le-ar putea afecta independenţa şi imparţialitatea sau ar putea duce la un conflict de interese cu oricare dintre părţile în litigiul pe care trebuie să îl soluţioneze. Aceste circumstanţe ar putea fi reprezentate de orice interes financiar, direct sau indirect, legat de rezultatul procedurii SAL sau orice relaţie personală sau de afaceri cu una sau mai multe dintre părţi în cursul ultimilor trei ani anteriori preluării postului, inclusiv orice calitate care nu este legată de SAL şi în care persoana respectivă a acţionat pentru una sau mai multe dintre părţi, pentru o organizaţie profesională sau o asociaţie de întreprinderi în care una dintre părţi este membră sau pentru orice alt membru al acestora.
(35)Este extrem de important să se evite astfel de presiuni atunci când persoanele fizice responsabile de SAL sunt angajate de comerciant sau primesc orice tip de remuneraţie de la acesta. Prin urmare, ar trebui prevăzute cerinţe specifice în cazul în care statele membre decid să permită ca procedurile de soluţionare a litigiilor în aceste cazuri să fie considerate proceduri SAL în temeiul prezentei directive. Atunci când persoanele fizice responsabile de SAL sunt angajate sau primesc orice tip de remuneraţie exclusiv de la o organizaţie profesională sau o asociaţie de întreprinderi din care face parte comerciantul, acestea ar trebui să aibă la dispoziţie un buget alocat separat, suficient pentru îndeplinirea sarcinilor lor.
(36)Pentru reuşita SAL şi, în special pentru asigurarea încrederii necesare în procedurile SAL, este esenţial ca persoanele fizice responsabile de SAL să dispună de expertiza necesară, inclusiv de o bună înţelegere generală a legislaţiei. În special, persoanele fizice ar trebui să dispună de suficiente cunoştinţe generale în materie juridică pentru a înţelege implicaţiile juridice ale litigiului, fără a fi obligate să fie specialişti calificaţi în domeniul juridic.
(37)Aplicabilitatea anumitor principii de calitate în cazul procedurilor SAL întăreşte încrederea atât a consumatorilor, cât şi a comercianţilor în aceste proceduri. Aceste principii de calitate au fost dezvoltate prima dată la nivelul Uniunii în Recomandările 98/257/CE şi 2001/310/CE. Prin conferirea unui caracter obligatoriu unora dintre principiile stabilite în respectivele recomandări ale Comisiei, prezenta directivă stabileşte un set de cerinţe de calitate care se aplică tuturor procedurilor SAL desfăşurate de o entitate SAL care a fost notificată Comisiei.
(38)Prezenta directivă ar trebui să instituie cerinţe de calitate pentru entităţile SAL, care să asigure acelaşi nivel de protecţie şi aceleaşi drepturi ale consumatorilor, atât în cazul litigiilor naţionale, cât şi în cazul litigiilor transfrontaliere. Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să adopte sau să menţină norme care depăşesc sfera dispoziţiilor prezentei directive.
(39)Entităţile SAL ar trebui să fie accesibile şi transparente. Pentru a asigura transparenţa entităţilor SAL şi a procedurilor SAL este necesar ca, înainte de a se angaja într-o procedură SAL, părţile să primească informaţii clare şi accesibile de care au nevoie pentru a lua o decizie în cunoştinţă de cauză. Nu ar trebui să se impună ca aceste informaţii să fie furnizate comercianţilor atunci când participarea lor la procedurile SAL este obligatorie în temeiul legislaţiei naţionale.
(40)O entitate SAL care funcţionează în mod corespunzător ar trebui să încheie procedurile online şi offline de soluţionare a litigiilor cu rapiditate într-un termen de 90 de zile calendaristice de la data la care entitatea SAL a primit dosarul de reclamaţie complet, cuprinzând toată documentaţia relevantă referitoare la reclamaţia respectivă, şi până la data la care rezultatul procedurii SAL este pus la dispoziţie. Entitatea SAL care a primit o reclamaţie ar trebui să notifice părţile după primirea tuturor documentelor necesare pentru aplicarea procedurii SAL. În anumite cazuri excepţionale de o deosebită complexitate, inclusiv atunci când una dintre părţi se află, din motive întemeiate, în imposibilitatea de a participa la procedură, entităţile SAL ar trebui să aibă posibilitatea de a prelungi termenul în scopul desfăşurării unei examinări a cazului respectiv. Părţile ar trebui să fie informate în legătură cu orice prelungire a termenului respectiv, precum şi în legătură cu perioada aproximativă estimată ca fiind necesară pentru încheierea litigiului.
(41)Ar fi de preferat ca procedurile SAL să fie gratuite pentru consumatori. În cazul în care se aplică costuri, procedura SAL ar trebui să fie accesibilă, atractivă şi necostisitoare pentru consumatori. În acest scop, costurile nu ar trebui să depăşească un tarif simbolic.
(42)Procedurile SAL ar trebui să fie echitabile, astfel încât părţile în litigiu să fie informate pe deplin cu privire la drepturile lor şi la consecinţele alegerilor făcute în contextul unei proceduri SAL. Entităţile SAL ar trebui să îi informeze pe consumatori cu privire la drepturile lor înainte ca aceştia să accepte sau să urmeze soluţia propusă. De asemenea, ambele părţi ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi prezenta informaţiile şi probele fără a fi prezente fizic.
(43)Un acord între un consumator şi un comerciant de a prezenta reclamaţii unei entităţi SAL nu ar trebui să fie obligatoriu pentru consumator dacă a fost încheiat înainte de apariţia litigiului şi dacă are drept efect privarea consumatorului de dreptul său de a introduce o acţiune în instanţă în vederea soluţionării litigiului. De asemenea, în cadrul procedurilor SAL care vizează soluţionarea litigiului prin impunerea unei soluţii, aceasta din urmă ar trebui să fie obligatorie pentru părţi numai dacă părţile au fost informate în prealabil despre caracterul său obligatoriu şi şi-au dat acordul în mod expres. Nu ar trebui să fie impus acordul specific al comerciantului dacă normele naţionale prevăd că astfel de soluţii sunt obligatorii pentru comercianţi.
(44)În cadrul procedurilor SAL care vizează soluţionarea litigiului prin impunerea unei soluţii consumatorului, într-o situaţie în care nu există un conflict de legi, soluţia impusă nu ar trebui să ducă la privarea consumatorului de protecţia care îi este oferită de dispoziţii de la care nu se poate deroga prin convenţie în temeiul legislaţiei statului membru în care consumatorul şi comerciantul îşi au reşedinţa obişnuită. În situaţiile în care există un conflict de legi, atunci când legea aplicabilă contractului de vânzare sau de servicii este stabilită în conformitate cu articolul 6 alineatele (1) şi (2) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I) (1), soluţia impusă de entitatea SAL nu ar trebui să ducă la privarea consumatorului de protecţia care îi este oferită de dispoziţii de la care nu se poate deroga prin convenţie în temeiul legislaţiei statului membru în care consumatorul îşi are reşedinţa obişnuită. În situaţiile în care există un conflict de legi, atunci când legea aplicabilă contractului de vânzare sau de servicii este stabilită în conformitate cu articolul 5 alineatele (1)-(3) din Convenţia de la Roma din 19 iunie 1980 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (2), soluţia impusă de entitatea SAL nu ar trebui să ducă la privarea consumatorului de protecţia care îi este oferită de dispoziţiile obligatorii din legislaţia statului membru în care consumatorul îşi are reşedinţa obişnuită.
(1)JO L 177, 4.7.2008, p. 6.
(2)JO L 266, 9.10.1980, p. 1.
(45)Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil sunt drepturi fundamentale prevăzute la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Prin urmare, procedurile SAL nu ar trebui să fie concepute astfel încât să înlocuiască procedurile judiciare şi nu ar trebui să îi priveze pe consumatori sau pe comercianţi de dreptul lor de a solicita despăgubiri în faţa instanţelor judecătoreşti. Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice părţile să îşi exercite dreptul de acces la sistemul judiciar. În cazurile în care un litigiu nu a putut fi soluţionat printr-o anumită procedură SAL al cărei rezultat nu este obligatoriu, părţile nu ar trebui să fie împiedicate ulterior să iniţieze proceduri judiciare în legătură cu litigiul respectiv. Statele membre ar trebui să fie libere să aleagă mijloacele adecvate de realizare a acestui obiectiv. Acestea ar trebui să aibă posibilitatea de a prevedea, printre altele, că termenele de decădere sau de prescripţie nu expiră în cursul unei proceduri SAL.
(46)Pentru a funcţiona eficient, entităţile SAL ar trebui să aibă la dispoziţie suficiente resurse umane, materiale şi financiare. Statele membre ar trebui să decidă cu privire la o formă adecvată de finanţare a entităţilor SAL pe teritoriul lor, fără a restrânge finanţarea entităţilor care sunt deja operaţionale. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere posibilităţii finanţării entităţilor SAL din fonduri publice sau private sau dintr-o combinaţie de fonduri publice şi private. Cu toate acestea, entităţile SAL ar trebui să fie încurajate să ia în considerare în mod special formele private de finanţare şi să utilizeze fonduri publice doar la discreţia statelor membre. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere posibilităţii ca întreprinderile sau organizaţiile profesionale sau asociaţiile de întreprinderi să finanţeze entităţi SAL.
(47)În cazul apariţiei unui litigiu, consumatorii trebuie să poată identifica rapid care dintre entităţile SAL este competentă pentru a instrumenta reclamaţia lor şi să ştie dacă comerciantul în cauză va participa sau nu la procedurile transmise entităţii SAL. Comercianţii care se angajează să folosească entităţi SAL pentru soluţionarea litigiilor cu consumatorii ar trebui să îi informeze pe aceştia din urmă cu privire la adresa site-ului internet al entităţii sau entităţilor SAL de care sunt deserviţi. Informaţiile respective ar trebui să fie furnizate în mod clar, uşor de înţeles şi accesibil pe site-ul internet al comerciantului, în cazul în care acesta există, şi, după caz, în termenii şi în condiţiile generale ale contractelor de vânzare sau de prestare de servicii între comerciant şi consumator. Comercianţii ar trebui să aibă posibilitatea de a include pe site-urile lor internet şi în termenii şi condiţiile contractelor relevante orice informaţii suplimentare referitoare la procedurile lor interne de instrumentare a reclamaţiilor sau la orice alte moduri de a-i contacta direct în vederea soluţionării litigiilor cu consumatorii fără a le înainta unei entităţi SAL. În cazul în care litigiul nu poate fi soluţionat în mod direct, comerciantul ar trebui să îi furnizeze consumatorului, pe suport de hârtie sau pe un alt suport durabil, informaţii cu privire la entităţile SAL relevante şi să specifice dacă va recurge la acestea.
(48)Obligaţia comercianţilor de a informa consumatorii cu privire la entităţile SAL de care comercianţii respectivi sunt deserviţi nu ar trebui să aducă atingere dispoziţiilor privind informarea consumatorilor cu privire la procedurile de atac extrajudiciare prevăzute de alte acte juridice ale Uniunii, care ar trebui să se aplice în plus faţă de obligaţia de informare prevăzută de prezenta directivă.
(49)Prezenta directivă nu ar trebui să prevadă obligativitatea participării comercianţilor la procedurile SAL, nici faptul că aceştia au obligaţia de a respecta rezultatul acestor proceduri, atunci când un consumator a prezentat o reclamaţie împotriva acestora. Cu toate acestea, pentru a se asigura accesul consumatorilor la o cale de atac şi faptul că aceştia nu sunt obligaţi să renunţe la depunerea reclamaţiilor, comercianţii ar trebui să fie încurajaţi să participe, în măsura în care este posibil, la procedurile SAL. Prin urmare, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere niciunei norme naţionale care prevede că participarea comercianţilor la astfel de proceduri este obligatorie sau face obiectul unor stimulente sau al unor sancţiuni, sau că respectarea rezultatului acestor proceduri este obligatorie pentru comercianţi, cu condiţia ca o astfel de legislaţie să nu împiedice părţile să îşi exercite dreptul de acces la sistemul judiciar, astfel cum este prevăzut la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
(50)Pentru a evita impunerea unor sarcini inutile entităţilor SAL, statele membre ar trebui să încurajeze consumatorii să contacteze comercianţii într-un efort de soluţionare a problemei în mod bilateral, înainte de a prezenta o reclamaţie unei entităţi SAL. În multe cazuri, acest lucru le-ar permite consumatorilor să soluţioneze litigiile rapid şi într-o etapă timpurie.
(51)Statele membre ar trebui să implice reprezentanţii organizaţiilor profesionale, ai asociaţiilor de întreprinderi şi ai organizaţiilor de consumatori când elaborează SAL, în special în ceea ce priveşte principiile imparţialităţii şi independenţei.
(52)Statele membre ar trebui să se asigure că entităţile SAL cooperează în vederea soluţionării litigiilor transfrontaliere.
(53)Reţelele de entităţi SAL, cum ar fi reţeaua de soluţionare a litigiilor financiare "FIN-NET" în domeniul serviciilor financiare, ar trebui să fie consolidate în cadrul Uniunii. Statele membre ar trebui să încurajeze entităţile SAL să facă parte din aceste reţele.
(54)Cooperarea strânsă între entităţile SAL şi autorităţile naţionale ar trebui să consolideze aplicarea eficace a actelor juridice ale Uniunii privind protecţia consumatorilor. Comisia şi statele membre ar trebui să faciliteze cooperarea între entităţile SAL, pentru a încuraja schimbul de bune practici şi de expertiză tehnică şi pentru a supune discuţiei orice probleme legate de funcţionarea procedurilor SAL. Asemenea cooperare ar trebui sprijinită, printre altele, prin intermediul viitorului program al Uniunii privind protecţia consumatorilor.
(55)Pentru a se asigura că entităţile SAL funcţionează în mod corespunzător şi eficace, ele ar trebui să fie monitorizate atent. În acest sens, fiecare stat membru ar trebui să desemneze o autoritate competentă sau autorităţi competente care să îndeplinească această funcţie. În conformitate cu prezenta directivă, Comisia şi autorităţile competente ar trebui să publice şi să actualizeze o listă de entităţi SAL care respectă dispoziţiile prezentei directive. Statele membre ar trebui să se asigure că entităţile SAL, reţeaua centrelor europene pentru consumatori şi, după caz, organismele desemnate în conformitate cu prezenta directivă publică această listă pe site-urile lor, furnizând un link către site-ul Comisiei, şi, ori de câte ori este posibil, pe un suport durabil la sediile lor. Mai mult, statele membre ar trebui să încurajeze organizaţiile consumatorilor şi asociaţiile de întreprinderi relevante să publice, de asemenea, această listă. Statele membre ar trebui să asigure, de asemenea, diseminarea adecvată a informaţiilor cu privire la acţiunile pe care ar trebui să le întreprindă un consumator în cazul unui litigiu cu un comerciant. În plus, autorităţile competente ar trebui să publice rapoarte periodice privind evoluţia şi funcţionarea entităţilor SAL în statele lor membre. Entităţile SAL ar trebui să notifice autorităţilor competente informaţii specifice pe baza cărora aceste rapoarte ar trebui să fie elaborate. Statele membre ar trebui să încurajeze entităţile SAL să furnizeze astfel de informaţii utilizând Recomandarea 2010/304/UE a Comisiei din 12 mai 2010 privind utilizarea unei metode armonizate de clasificare şi raportare a plângerilor şi cererilor de informaţii din partea consumatorilor (1).
(1)JO L 136, 2.6.2010, p. 1.
(56)Este necesar ca statele membre să prevadă norme privind sancţiunile aplicabile pentru încălcarea dispoziţiilor naţionale adoptate în scopul respectării prezentei directive şi să se asigure că normele respective sunt puse în aplicare. Sancţiunile ar trebui să fie eficace, proporţionale şi disuasive.
(57)Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului("Regulamentul privind cooperarea în materie de protecţie a consumatorului") (2) ar trebui să fie modificat pentru a include o trimitere la prezenta directivă în anexa sa, astfel încât să se consolideze cooperarea transfrontalieră în materie de aplicare a prezentei directive.
(2)JO L 364, 9.12.2004, p. 1.
(58)Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind acţiunile în încetare în ceea ce priveşte protecţia intereselor consumatorilor (3) ("Directiva privind acţiunile în încetare") ar trebui să fie modificată pentru a include o trimitere la prezenta directivă în anexa sa, astfel încât să se garanteze că interesele colective ale consumatorilor prevăzute în prezenta directivă sunt protejate.
(3)JO L 110, 1.5.2009, p. 30.
(59)În conformitate cu Declaraţia politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre şi a Comisiei privind documentele explicative (4), statele membre s-au angajat să anexeze, în cazuri justificate, la notificarea măsurilor lor de transpunere unul sau mai multe documente care explică relaţia dintre componentele unei directive şi părţile corespunzătoare din instrumentele naţionale de transpunere. În ceea ce priveşte prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.
(4)JO C 369, 17.12.2011, p. 14.
(60)Deoarece obiectivul prezentei directive, şi anume de a contribui, prin realizarea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorului şi fără a limita accesul consumatorilor la instanţe, la buna funcţionare a pieţei interne, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre şi, prin urmare, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(61)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute îndeosebi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special la articolele 7, 8, 38 şi 47.
(62)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (5) şi a emis un aviz la 12 ianuarie 2012 (6),
(5)JO L 8, 12.1.2001, p. 1.
(6)JO C 136, 11.5.2012, p. 1.
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiect
Prezenta directivă urmăreşte, prin atingerea unui nivel înalt de protecţie a consumatorilor, să contribuie la buna funcţionare a pieţei interne prin garantarea faptului că reclamaţiile împotriva comercianţilor pot fi prezentate de către consumatori, în mod voluntar, unor entităţi care aplică proceduri de soluţionare alternativă a litigiilor independente, imparţiale, transparente, eficace, rapide şi echitabile. Prezenta directivă nu aduce atingere legislaţiei naţionale care prevede obligativitatea participării la astfel de proceduri, cu condiţia ca legislaţia respectivă să nu împiedice părţile să îşi exercite dreptul de acces la sistemul judiciar.
Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică procedurilor de soluţionare extrajudiciară a litigiilor naţionale şi transfrontaliere care privesc obligaţiile contractuale prevăzute în contractele de vânzări sau în contractele de prestări de servicii între un comerciant stabilit în Uniune şi un consumator rezident în Uniune prin intervenţia unei entităţi SAL, care propune sau impune o soluţie sau reuneşte părţile în scopul de a facilita o soluţie amiabilă.
(2)Prezenta directivă nu se aplică:
a)procedurilor entităţilor de soluţionare a litigiilor, în cazul în care persoanele fizice responsabile de soluţionarea litigiilor sunt angajate sau remunerate exclusiv de comerciant, cu excepţia cazului în care statele membre hotărăsc să permită ca astfel de proceduri să fie considerate proceduri SAL în conformitate cu prezenta directivă şi sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în capitolul II, inclusiv cerinţele specifice de independenţă şi transparenţă prevăzute la articolul 6 alineatul (3);
b)procedurilor supuse sistemelor de instrumentare a reclamaţiilor consumatorilor gestionate de comerciant;
c)serviciilor neeconomice de interes general;
d)litigiilor între comercianţi;
e)negocierilor directe între consumator şi comerciant;
f)încercărilor efectuate de un judecător de a soluţiona un litigiu pe parcursul procedurii judiciare referitoare la respectivul litigiu;
g)procedurilor iniţiate de un comerciant împotriva unui consumator;
h)serviciilor de sănătate prestate pacienţilor de către cadre medicale pentru evaluarea, menţinerea sau refacerea stării lor de sănătate, inclusiv prescrierea, eliberarea şi furnizarea de medicamente şi dispozitive medicale;
i)entităţilor publice de învăţământ superior sau complementar.
(3)Prezenta directivă instituie cerinţe armonizate de calitate pentru entităţile SAL şi procedurile SAL pentru a garanta că, după punerea sa în aplicare, consumatorii au acces la mecanisme de soluţionare extrajudiciară a litigiilor de înaltă calitate, transparente, eficace şi echitabile, indiferent de locul de reşedinţă în Uniune. Statele membre pot menţine sau introduce norme care le depăşesc pe cele prevăzute de prezenta directivă, în scopul de a asigura un nivel mai ridicat de protecţie a consumatorilor.
(4)Prezenta directivă recunoaşte competenţa statelor membre de a stabili dacă entităţile SAL înfiinţate pe teritoriul lor ar trebui să fie în măsură să impună o soluţie.
Art. 3: Relaţia cu alte acte juridice ale Uniunii
(1)În absenţa unor dispoziţii contrare în prezenta directivă, în cazul în care o dispoziţie a prezentei directive se află în contradicţie cu o dispoziţie prevăzută într-un alt act juridic al Uniunii şi priveşte proceduri referitoare la căile de atac extrajudiciare iniţiate de un consumator împotriva unui comerciant, dispoziţia din prezenta directivă prevalează.
(2)Prezenta directivă nu aduce atingere Directivei 2008/52/CE.
(3)Articolul 13 din prezenta directivă nu aduce atingere dispoziţiilor privind informarea consumatorilor cu privire la procedurile referitoare la căile de atac extrajudiciare conţinute în alte acte juridice ale Uniunii, care se aplică în plus faţă de articolul menţionat.
Art. 4: Definiţii
(1)În sensul prezentei directive:
a)"consumator" înseamnă orice persoană fizică care acţionează în scopuri care nu sunt legate de activitatea sa comercială, de afaceri, meşteşugărească sau profesională;
b)"comerciant" înseamnă orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă este publică sau privată, care acţionează, inclusiv prin intermediul unei alte persoane care acţionează în numele sau în contul ei, în scopuri ce ţin de activitatea sa comercială, de afaceri, meşteşugărească sau profesională;
c)"contract de vânzare" înseamnă orice contract în temeiul căruia comerciantul transferă sau se angajează să transfere proprietatea asupra unor bunuri către consumator, iar consumatorul plăteşte sau se angajează să plătească preţul acestora, inclusiv orice contract care are drept obiect atât bunuri, cât şi servicii;
d)"contract de prestări de servicii" înseamnă orice contract, altul decât un contract de vânzare, în temeiul căruia comerciantul furnizează sau se angajează să furnizeze un serviciu consumatorului, iar acesta plăteşte sau se angajează să plătească preţul acestuia;
e)"litigiu intern" înseamnă un litigiu contractual care rezultă dintr-un contract de vânzare sau de prestare de servicii, în cazul în care consumatorul, în momentul în care comandă astfel de bunuri sau servicii, îşi are reşedinţa în acelaşi stat membru în care este stabilit comerciantul;
f)"litigiu transfrontalier" înseamnă un litigiu contractual care rezultă dintr-un contract de vânzare sau de prestare de servicii, în cazul în care consumatorul, în momentul în care comandă astfel de bunuri sau servicii, îşi are reşedinţa într-un alt stat membru decât cel în care este stabilit comerciantul;
g)"procedură SAL" înseamnă o procedură astfel cum este menţionată la articolul 2, care îndeplineşte cerinţele prezentei directive şi este aplicată de o entitate SAL;
h)"entitate SAL" înseamnă orice entitate, indiferent cum este numită sau menţionată, care este stabilită pe o bază durabilă şi oferă soluţionarea unui litigiu printr-o procedură SAL şi care este înscrisă pe listă în conformitate cu articolul 20 alineatul (2);
i)"autoritate competentă" înseamnă orice autoritate desemnată de un stat membru în sensul prezentei directive şi stabilită la nivel naţional, regional sau local.
(2)Un comerciant este "stabilit":
- în locul în care îşi desfăşoară activitatea profesională, dacă este vorba despre o persoană fizică;
- în locul în care îşi are sediul statutar, administraţia centrală sau în care îşi desfăşoară în principal activitatea, inclusiv o sucursală, agenţie sau o altă unitate, dacă este vorba despre o societate sau o altă persoană juridică ori despre o asociaţie de persoane fizice sau juridice.
(3)O entitate SAL este "stabilită":
- în locul în care aceasta îşi desfăşoară activităţile SAL, dacă funcţionarea sa este asigurată de o persoană fizică;
- în locul în care respectiva persoană juridică sau asociaţie de persoane fizice sau juridice îşi desfăşoară activităţile SAL, dacă funcţionarea sa este asigurată de o persoană juridică sau de o asociaţie de persoane fizice sau juridice;
- în locul în care respectiva autoritate sau un alt organism public îşi are sediul, dacă funcţionarea sa este asigurată de o autoritate sau de un alt organism public.
Art. 5: Accesul la entităţile SAL şi la procedurile SAL
(1)Statele membre facilitează accesul consumatorilor la procedurile SAL şi se asigură că litigiile care intră sub incidenţa prezentei directive şi care implică comercianţi ale căror sedii se află pe teritoriile lor pot fi prezentate unei entităţi SAL care îndeplineşte cerinţele prevăzute de prezenta directivă.
(2)Statele membre se asigură că entităţile SAL:
a)întreţin un site internet actualizat care permite părţilor să aibă cu uşurinţă acces la informaţiile referitoare la procedura SAL şi care permite consumatorilor să prezinte online o reclamaţie şi documentele justificative necesare;
b)furnizează la cerere părţilor, pe un suport durabil, informaţiile menţionate la litera (a);
c)după caz, permite consumatorului să prezinte o reclamaţie offline;
d)permite schimbul de informaţii dintre părţi prin mijloace electronice sau, dup caz, prin poştă;
e)acceptă atât litigii naţionale, cât şi litigii transfrontaliere, inclusiv litigiile reglementate de Regulamentul (UE) nr. 524/2013; şi
f)atunci când se ocupă de litigiile reglementate de prezenta directivă, iau măsurile necesare pentru a se asigura că prelucrarea datelor cu caracter personal este în conformitate cu normele privind protecţia datelor cu caracter personal stabilite în legislaţia naţională de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE din statul membru în care entitatea SAL îşi are sediul.
(3)Statele membre pot îndeplini obligaţiile care le revin în temeiul alineatului (1) prin garantarea existenţei unei entităţi SAL complementare care este competentă să se ocupe de litigiile menţionate la alineatul respectiv pentru a căror soluţionare nu există nicio entitate SAL competentă. Statele membre îşi pot de asemenea îndeplini aceste obligaţii bazându-se pe entităţi SAL stabilite în alt stat membru sau pe entităţi de soluţionare a litigiilor regionale, transnaţionale sau paneuropene, în cazul în care comercianţii din alte state membre intră sub incidenţa aceleiaşi entităţi SAL, fără a aduce atingere răspunderii pe care o au în ceea ce priveşte asigurarea unei acoperiri depline şi a unui acces complet la SAL.
(4)Statele membre pot, după cum consideră de cuviinţă, să permită entităţilor SAL să menţină şi să introducă norme procedurale care să le permită să refuze instrumentarea unui anumit litigiu din următoarele motive:
a)consumatorul nu a încercat să contacteze comerciantul în cauză pentru a discuta reclamaţia sa şi nu a încercat, ca un prim pas, să rezolve diferendul direct cu comerciantul;
b)litigiul este nepertinent sau jignitor;
c)litigiul este sau a fost analizat anterior de către o altă entitate SAL sau de o instanţă;
d)valoarea despăgubirii este inferioară sau superioară unui prag financiar prestabilit;
e)consumatorul nu a prezentat reclamaţia entităţii SAL într-un termen predeterminat de minimum un an de la data la care consumatorul a prezentat reclamaţia comerciantului;
f)instrumentarea unui astfel de litigiu ar afecta în mod grav funcţionarea eficace a entităţii SAL.
În cazul în care, în conformitate cu normele sale procedurale, o entitate SAL nu poate analiza o reclamaţie care i-a fost înaintată, entitatea SAL respectivă prezintă ambelor părţi o explicaţie privind motivele neanalizării litigiului în termen de trei săptămâni de la primirea dosarului de reclamaţie.
Aceste norme procedurale nu trebuie să afecteze în mod semnificativ accesul consumatorilor la procedurile SAL, inclusiv în cazul litigiilor transfrontaliere.
(5)Statele membre se asigură că atunci când entităţilor SAL li se permite instituirea unor praguri financiare predeterminate pentru a limita accesul la procedurile SAL, respectivele praguri nu sunt stabilite la un nivel la care ar afecta în mod negativ accesul consumatorilor la instrumentarea reclamaţiilor de către entităţile SAL.
(6)În cazul în care, în conformitate cu normele procedurale menţionate la alineatul (4), o entitate SAL nu poate examina o reclamaţie care i-a fost prezentată, statul membru nu are obligaţia de a asigura faptul că consumatorul îşi poate prezenta reclamaţia unei alte entităţi SAL.
(7)În cazul în care o entitate SAL care se ocupă de litigii într-un sector economic specific are competenţa de a lua în considerare litigiile legate de un comerciant care îşi desfăşoară activitatea în sectorul respectiv, dar care nu este membru al organizaţiei sau al asociaţiei care formează sau care finanţează entitatea SAL, se consideră că statul membru şi-a îndeplinit obligaţia în temeiul alineatului (1) şi în ceea ce priveşte litigiile legate de respectivul comerciant.
Art. 6: Expertiză, independenţă şi imparţialitate
(1)Statele membre se asigură că persoanele fizice responsabile de SAL au expertiza necesară şi sunt independente şi imparţiale. Acest lucru este garantat prin asigurarea faptului că astfel de persoane:
a)dispun de cunoştinţele şi aptitudinile necesare în domeniul procedurilor de soluţionare alternativă a litigiilor sau al soluţionării judiciare a litigiilor în materie de consum, precum şi de o bună înţelegere generală a legislaţiei;
b)sunt numite pentru un mandat cu o durată suficientă pentru a asigura independenţa acţiunilor lor şi nu pot fi eliberate din funcţie fără motive întemeiate;
c)nu primesc niciun fel de instrucţiuni de la oricare dintre părţi sau de la reprezentanţii acestora;
d)sunt remunerate într-un mod care nu este legat de rezultatul procedurii;
e)comunică fără întârziere entităţii SAL orice element care le poate afecta sau poate fi considerat ca afectându-le independenţa şi imparţialitatea sau poate da naştere unui conflict de interese cu oricare dintre părţile la litigiul pe care trebuie să îl soluţioneze. Obligaţia de a comunica astfel de elemente este o obligaţie permanentă pe tot parcursul procedurii SAL. Aceasta nu se aplică în cazul în care entitatea SAL este alcătuită dintr-o singură persoană fizică.
(2)Statele membre se asigură că entităţile dispun de proceduri care garantează că, în cazul situaţiilor menţionate la alineatul (1) litera (e):
a)persoana fizică respectivă este înlocuită de altă persoană fizică, căreia i se încredinţează desfăşurarea procedurii SAL; sau, dacă această condiţie nu este îndeplinită,
b)persoana fizică respectivă se abţine de la desfăşurarea procedurii SAL şi, după caz, entitatea SAL propune părţilor să înainteze litigiul unei alte entităţi SAL care este competentă în acest sens; sau, dacă această condiţie nu este îndeplinită,
c)elementele sunt comunicate părţilor, iar persoanei fizice respective i se permite să continue desfăşurarea procedurii SAL numai în cazul în care părţile nu au obiecţii cu privire la acest lucru după ce au fost informate cu privire la elemente şi la dreptul lor de a obiecta.
Prezentul alineat nu aduce atingere articolului 9 alineatul (2) litera (a).
În cazul în care entitatea SAL este alcătuită dintr-o singură persoană fizică, se aplică exclusiv literele (b) şi (c) din primul paragraf din prezentul alineat.
(3)În situaţia în care statele membre hotărăsc să permită procedurile menţionate la articolul 2 alineatul (2) litera (a) ca proceduri SAL în temeiul prezentei directive, se asigură că, în plus faţă de cerinţele generale stabilite la alineatele (1) şi (5), respectivele proceduri îndeplinesc următoarele cerinţe specifice:
a)persoanele fizice responsabile cu soluţionarea litigiilor sunt numite de un organism colegial compus dintr-un număr egal de reprezentanţi ai organizaţiilor de consumatori şi reprezentanţi ai comerciantului sau fac parte din organismul respectiv, numirea fiind rezultatul unei proceduri transparente;
b)persoanelor fizice responsabile cu soluţionarea litigiilor li se acordă un mandat de minimum trei ani pentru a se asigura independenţa acţiunilor lor;
c)persoanele fizice responsabile cu soluţionarea litigiilor se angajează să nu lucreze pentru comerciant, pentru o organizaţie profesională sau o asociaţie de întreprinderi din care face parte comerciantul pentru o perioadă de trei ani după ce mandatul lor în cadrul entităţii de soluţionare a litigiilor a ajuns la final;
d)entitatea de soluţionare a litigiilor nu are nicio legătură ierarhică sau funcţională cu comerciantul şi este clar separată de entităţile operaţionale ale comercianţilor şi are la dispoziţie un buget suficient pentru a-şi îndeplini sarcinile, care este separat de bugetul general al comercianţilor.
(4)În cazul în care persoanele fizice responsabile de SAL sunt angajate sau remunerate exclusiv de o organizaţie profesională sau de o asociaţie de întreprinderi din care face parte comerciantul, statele membre se asigură că, în plus faţă de cerinţele stabilite la alineatele (1) şi (5), acestea au la dispoziţie un buget alocat separat, suficient pentru îndeplinirea sarcinilor lor.
Prezentul alineat nu se aplică în cazul în care persoanele fizice respective fac parte dintr-un organism colegial alcătuit dintr-un număr egal de reprezentanţi ai organizaţiei profesionale sau ai asociaţiei de întreprinderi ai cărei angajaţi sunt sau de care sunt remuneraţi şi ai organizaţiilor de consumatori.
(5)Atunci când persoanele fizice responsabile de soluţionarea litigiilor fac parte dintr-un organism colegial, statele membre se asigură că entităţile SAL prevăd un număr egal de reprezentanţi ai intereselor consumatorilor şi de reprezentanţi ai intereselor comercianţilor în cadrul organismului respectiv.
(6)În sensul alineatului (1) litera (a), statele membre încurajează entităţile SAL să ofere formare pentru persoanele fizice responsabile de SAL. În cazul în care se oferă astfel de formare, autorităţile competente monitorizează schemele de formare stabilite de entităţile SAL pe baza informaţiilor care le sunt comunicate în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) litera (g).
Art. 7: Transparenţă
(1)Statele membre se asigură că entităţile SAL publică pe site-urile lor internet, pe un suport durabil, la cerere, şi prin orice alte mijloace pe care le consideră adecvate, clare şi uşor de înţeles, informaţii privind:
a)datele lor de contact, inclusiv adresa poştală şi de e-mail;
b)faptul că entităţile SAL sunt incluse pe o listă în conformitate cu articolul 20 alineatul (2);
c)persoanele fizice responsabile de SAL, modalităţile de numire a acestora şi durata mandatului lor;
d)expertiza, imparţialitatea şi independenţa persoanelor fizice responsabile de SAL, în cazul în care sunt angajate sau remunerate în mod exclusiv de către comerciant;
e)apartenenţa acestora la reţelele entităţilor SAL care facilitează soluţionarea litigiilor transfrontaliere, dacă este cazul;
f)tipurile de litigii pe care sunt competente să le soluţioneze, inclusiv orice prag financiar, dacă este cazul;
g)normele de procedură care reglementează soluţionarea unui litigiu şi motivele pentru care entitatea SAL poate refuza să se ocupe de un anumit litigiu, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4);
h)limbile în care reclamaţiile pot fi prezentate entităţii SAL şi în care se desfăşoară procedura SAL;
i)tipurile de norme pe care entitatea SAL le poate utiliza ca bază de soluţionare a litigiilor (de exemplu, norme juridice, considerente de echitate, coduri de conduită);
j)orice cerinţe preliminare pe care părţile ar putea fi obligate să le îndeplinească înaintea începerii procedurii de soluţionare alternativă a litigiului, inclusiv cerinţa adresată consumatorului de a încerca o soluţionare a diferendului direct cu comerciantul;
k)măsura în care părţile se pot retrage din procedură;
l)costurile, în cazul în care acestea există, care urmează să fie suportate de către părţi, inclusiv orice norme privind imputarea cheltuielilor la încheierea procedurii;
m)durata medie a procedurii SAL;
n)efectul juridic al rezultatului procedurii SAL, inclusiv penalităţile pentru nerespectare în cazul unei decizii cu efecte obligatorii asupra părţilor, dacă este cazul;
o)punerea în aplicare a deciziei SAL, dacă acest lucru este relevant.
(2)Statele membre se asigură că entităţile SAL publică pe site-urile lor internet, pe un suport durabil, la cerere, şi prin orice alte mijloace pe care le consideră adecvate rapoarte anuale de activitate. Aceste rapoarte cuprind următoarele informaţii privind atât litigiile naţionale, cât şi litigiile transfrontaliere:
a)numărul de litigii înaintate şi tipurile de reclamaţii la care se referă;
b)orice probleme sistematice sau semnificative care apar frecvent şi duc la litigii între consumatori şi comercianţi; informaţiile respective pot fi însoţite de recomandări cu privire la modul în care aceste probleme pot fi evitate sau rezolvate în viitor, în scopul de a ridica standardele comercianţilor şi de a facilita schimbul de informaţii şi de bune practici;
c)proporţia litigiilor pe care entitatea SAL a refuzat să le instrumenteze şi ponderea procentuală a tipurilor de motive pe care se bazează acest refuz, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4);
d)în cazul procedurilor descrise la articolul 2 alineatul (2) litera (a), proporţia procentuală a soluţiilor care sunt propuse sau impuse în favoarea consumatorului şi în favoarea comerciantului şi a celor obţinute pe cale amiabilă;
e)proporţia de proceduri SAL care au fost întrerupte, precum şi motivul întreruperii acestora, dacă este cunoscut;
f)timpul mediu necesar pentru soluţionarea litigiilor;
g)proporţia respectării rezultatelor procedurilor SAL, în cazul în care aceasta este cunoscută;
h)cooperarea entităţilor SAL în cadrul reţelelor entităţilor SAL care facilitează soluţionarea litigiilor transfrontaliere, dacă este cazul.
Art. 8: Eficacitatea
Statele membre se asigură că procedurile SAL sunt eficace şi îndeplinesc următoarele cerinţe:
(a)procedura SAL este disponibilă şi uşor accesibilă online şi offline pentru ambele părţi, indiferent de locul în care acestea se găsesc;
(b)părţile au acces la procedură fără obligaţia de a recurge la un avocat sau la un consilier juridic, însă procedura nu privează părţile de dreptul acestora la consiliere independentă sau de a fi reprezentate sau asistate de o terţă parte în orice etapă a procedurii;
(c)procedura SAL este gratuită sau disponibilă la un tarif simbolic pentru consumatori;
(d)entitatea SAL care a primit o reclamaţie notifică părţile în litigiu imediat după primirea tuturor documentelor care conţin informaţii relevante referitoare la reclamaţie;
(e)rezultatul procedurii SAL este pus la dispoziţie în termen de 90 de zile calendaristice de la data la care o entitate SAL a primit dosarul complet al reclamaţiei. În cazul unor litigii extrem de complexe, entitatea SAL responsabilă poate, după cum consideră de cuviinţă, să prelungească termenul de 90 de zile calendaristice. Părţile sunt informate în legătură cu orice prelungire a termenului respectiv, precum şi în legătură cu perioada estimată pentru încheierea litigiului.
Art. 9: Corectitudinea
(1)Statele membre se asigură că, în cursul procedurilor SAL:
a)părţile au posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere într-o perioadă de timp rezonabilă, de a primi din partea entităţii SAL argumentele, probele, documentele şi elementele de fapt prezentate de cealaltă parte, orice declaraţii şi avize ale experţilor şi de a prezenta observaţii pe marginea acestora;
b)părţile sunt informate că nu sunt obligate să folosească un avocat sau un consilier juridic, dar pot apela la consultanţă independentă sau pot fi reprezentate sau asistate de o parte terţă în orice fază a procedurii;
c)părţile sunt informate cu privire la rezultatul procedurii SAL, în scris sau pe un suport durabil, şi li se oferă o declaraţie precizând motivele pe care se întemeiază rezultatul.
(2)În cazul procedurilor SAL care vizează soluţionarea litigiului prin propunerea unei soluţii, statele membre se asigură că:
a)părţile au posibilitatea de a se retrage din procedură în orice moment dacă nu sunt satisfăcute de funcţionarea sau de modul de desfăşurare a procedurii. Acestea sunt informate despre acest drept înaintea începerii procedurii. Dacă normele naţionale prevăd participarea obligatorie a comercianţilor la procedurile SAL, această literă se aplică numai consumatorilor;
b)părţile, înainte de a accepta sau urma soluţia propusă, sunt informate că:
(i)au posibilitatea de a alege dacă să accepte sau nu, precum şi dacă să urmeze sau nu soluţia propusă;
(ii)implicarea în procedură nu exclude posibilitatea de a cere despăgubiri printr-o procedură judiciară;
(iii)soluţia propusă poate fi diferită de un rezultat stabilit de către o instanţă care aplică dispoziţiile legale în vigoare;
c)părţile, înainte de a accepta sau urma o soluţie propusă, sunt informate cu privire la consecinţele juridice ale faptului de a conveni asupra unei astfel de soluţii propuse sau de a o urma;
d)părţilor, înainte de a-şi da consimţământul cu privire la o soluţie propusă sau la un acord amiabil, li se acordă o perioadă rezonabilă pentru a reflecta.
(3)În cazul în care, în conformitate cu legislaţia naţională, procedurile SAL prevăd că rezultatul acestora devine obligatoriu pentru comerciant de îndată ce consumatorul a acceptat soluţia propusă, se consideră că articolul 9 alineatul (2) este aplicabil numai consumatorului.
Art. 10: Libertatea
(1)Statele membre asigură faptul că un acord între un consumator şi un comerciant de a prezenta reclamaţii unei entităţi SAL nu este obligatoriu pentru consumator dacă a fost încheiat înainte de apariţia litigiului şi dacă are drept efect privarea consumatorului de dreptul său de a introduce o acţiune în instanţă în vederea soluţionării litigiului.
(2)Statele membre asigură faptul că, în cadrul procedurilor SAL care vizează soluţionarea litigiului prin impunerea unei soluţii, aceasta poate fi obligatorie pentru părţi numai dacă părţile au fost informate în prealabil despre caracterul său obligatoriu şi şi-au dat acordul în mod formal. Nu se impune acordul specific al comerciantului dacă normele naţionale prevăd că soluţiile sunt obligatorii pentru comercianţi.
Art. 11: Legalitatea
(1)Statele membre se asigură că, în cadrul procedurilor SAL care vizează soluţionarea litigiului prin impunerea unei soluţii consumatorului:
a)într-o situaţie în care nu există un conflict de legi, soluţia impusă nu poate conduce la privarea consumatorului de protecţia asigurată de dispoziţiile de la care nu se poate deroga prin convenţie, în temeiul legislaţiei statului membru în care consumatorul şi comerciantul îşi au reşedinţa obişnuită;
b)în situaţiile în care există un conflict de legi, atunci când legea aplicabilă contractului de vânzare sau de servicii este stabilită în conformitate cu articolul 6 alineatele (1) şi (2) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008, soluţia impusă de entitatea SAL nu ar trebui să ducă la privarea consumatorului de protecţia care îi este oferită de dispoziţii de la care nu se poate deroga prin convenţie în temeiul legislaţiei statului membru în care consumatorul îşi are reşedinţa obişnuită;
c)în situaţiile în care există un conflict de legi, atunci când legea aplicabilă contractului de vânzare sau de servicii este stabilită în conformitate cu articolul 5 alineatele (1)-(3) din Convenţia de la Roma din 19 iunie 1980 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, soluţia impusă de entitatea SAL nu ar trebui să ducă la privarea consumatorului de protecţia care îi este oferită de dispoziţiile obligatorii din legislaţia statului membru în care îşi are reşedinţa obişnuită.
(2)În sensul prezentului articol, "reşedinţa obişnuită" se determină în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 593/2008.
Art. 12: Efectul procedurilor SAL asupra termenelor de decădere şi de prescripţie
(1)Statele membre se asigură că părţile care, în vederea soluţionării unui litigiu, au recurs la proceduri SAL al căror rezultat nu este obligatoriu nu vor fi ulterior împiedicate să iniţieze o procedură judiciară privind respectivul litigiu ca urmare a împlinirii unor termene de decădere sau de prescripţie pe durata procedurii SAL.
(2)Alineatul (1) nu aduce atingere dispoziţiilor privind decăderea şi prescripţia din acordurile internaţionale la care statele membre sunt părţi.
Art. 13: Informarea consumatorilor de către comercianţi
(1)Statele membre se asigură că comercianţii stabiliţi pe teritoriul lor informează consumatorii cu privire la entitatea sau entităţile SAL de care aparţin comercianţii respectivi, atunci când comercianţii respectivi se angajează sau sunt obligaţi să utilizeze respectivele entităţi pentru a soluţiona litigiile cu consumatorii. Informaţiile respective includ adresa site-ului internet al entităţii sau entităţilor SAL relevante.
(2)Informaţiile menţionate la alineatul (1) sunt furnizate în mod clar, inteligibil şi uşor accesibil pe site-ul internet al comercianţilor, în cazul în care acesta există, şi, dacă este cazul, în termenii şi condiţiile generale ale contractelor de vânzare sau de prestare de servicii între comerciant şi consumator.
(3)Statele membre se asigură că, în cazul în care un litigiu între un consumator şi un comerciant stabilit pe teritoriul lor nu a putut fi soluţionat în urma unei reclamaţii prezentate direct de consumator comerciantului, comerciantul oferă consumatorului informaţiile menţionate la alineatul (1), precizând dacă va face apel la entităţile SAL pertinente pentru soluţionarea litigiului. Această informaţie este furnizată pe suport de hârtie sau pe un alt suport durabil.
Art. 14: Asistenţa oferită consumatorilor
(1)Statele membre se asigură că, în ceea ce priveşte litigiile care decurg din contractele de vânzare sau de prestare de servicii transfrontaliere, consumatorii pot obţine asistenţă pentru a avea acces la entitatea SAL care îşi desfăşoară activitatea într-un alt stat membru şi care este competentă pentru a soluţiona litigiul lor transfrontalier.
(2)Statele membre încredinţează sarcina menţionată la alineatul (1) centrului lor afiliat reţelei centrelor europene pentru consumatori, organizaţiilor de consumatori sau oricărui alt organism.
Art. 15: Informaţii generale
(1)Statele membre se asigură că entităţile SAL, centrele reţelei centrelor europene pentru consumatori şi, după caz, entităţile desemnate în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) pun la dispoziţia publicului pe site-urile internet ale acestora, oferind un link către site-ul internet al Comisiei, şi, ori de câte ori este posibil, pe un suport durabil la sediile lor, lista entităţilor SAL menţionate la articolul 20 alineatul (4).
(2)Statele membre încurajează organizaţiile de consumatori şi asociaţiile de întreprinderi relevante să publice, pe site-urile lor internet şi prin orice alte mijloace pe care le consideră adecvate, lista entităţilor SAL menţionată la articolul 20 alineatul (4).
(3)Comisia şi statele membre asigură diseminarea adecvată a informaţiilor cu privire la modalităţile conform cărora consumatorii pot avea acces la procedurile SAL pentru soluţionarea litigiilor care intră sub incidenţa prezentei directive.
(4)Comisia şi statele membre adoptă măsuri auxiliare pentru a încuraja organizaţiile consumatorilor şi organizaţiile profesionale, de la nivelul Uniunii şi de la nivel naţional, să sporească gradul de conştientizare cu privire la entităţile SAL şi la procedurile acestora şi să promoveze adoptarea SAL de către comercianţi şi consumatori. Respectivele organisme sunt de asemenea încurajate să furnizeze consumatorilor informaţii privind entităţile SAL competente în momentul în care primesc reclamaţii din partea consumatorilor.
Art. 16: Cooperarea şi schimbul de experienţă între entităţile SAL
(1)Statele membre se asigură că entităţile SAL cooperează în vederea soluţionării litigiilor transfrontaliere şi efectuează schimburi regulate de bune practici, atât în ceea ce priveşte soluţionarea litigiilor transfrontaliere, cât şi a celor naţionale.
(2)Comisia sprijină şi facilitează crearea de reţele ale entităţilor naţionale SAL, precum şi schimbul şi diseminarea bunelor practici şi ale experienţei acestora.
(3)În cazul în care există în Uniune o reţea de entităţi SAL care facilitează soluţionarea litigiilor transfrontaliere care apar într-un anumit domeniu, statele membre încurajează entităţile SAL care se ocupă de litigiile în domeniul respectiv să devină membre ale acestei reţele.
(4)Comisia publică o listă cu denumirile şi datele de contact ale reţelelor menţionate la alineatul (3). În momentul în care acest lucru este necesar, Comisia actualizează lista respectivă.
Art. 17: Cooperarea între entităţile SAL şi autorităţile naţionale însărcinate cu punerea în aplicare a actelor juridice ale Uniunii privind protecţia consumatorilor
(1)Statele membre asigură cooperarea între entităţile SAL şi autorităţile naţionale însărcinate cu punerea în aplicare a actelor juridice ale Uniunii privind protecţia consumatorilor.
(2)Această cooperare include în special schimbul reciproc de informaţii privind practicile din sectoarele comerciale specifice cu privire la care consumatorii au prezentat reclamaţii în mod repetat. Aceasta cuprinde, de asemenea, furnizarea evaluării tehnice şi a informaţiilor de către autorităţile naţionale către entităţile SAL, în cazul în care evaluarea sau informaţiile respective sunt necesare pentru soluţionarea litigiilor individuale şi sunt deja disponibile.
(3)Statele membre se asigură că această cooperare şi schimburile reciproce de informaţii menţionate la alineatele (1) şi (2) sunt în conformitate cu normele privind protecţia datelor cu caracter personal prevăzute în Directiva 95/46/CE.
(4)Prezentul articol nu aduce atingere dispoziţiilor privind secretul profesional şi comercial care se aplică autorităţilor naţionale însărcinate cu punerea în aplicare a actelor juridice ale Uniunii în domeniul protecţiei consumatorului. Entităţile SAL sunt supuse normelor privind secretul profesional sau altor obligaţii echivalente de confidenţialitate prevăzute în legislaţia statului membru în care sunt stabilite.
Art. 18: Desemnarea autorităţilor competente
(1)Fiecare stat membru desemnează o autoritate competentă care îndeplineşte funcţiile prevăzute la articolele 19 şi 20. Fiecare stat membru poate desemna mai multe autorităţi competente. În cazul în care un stat membru procedează astfel, acesta hotărăşte care dintre autorităţile competente desemnate este punctul unic de contact cu Comisia. Fiecare stat membru comunică Comisiei autoritatea competentă sau, după caz, autorităţile competente desemnate, inclusiv punctul unic de contact pe care l-a desemnat.
(2)Comisia stabileşte o listă a autorităţilor competente, inclusiv, după caz, punctul unic de contact, care i-au fost comunicate în conformitate cu alineatul (1) şi publică această listă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 19: Informaţii care trebuie notificate autorităţilor competente de către entităţile de soluţionare a litigiilor
(1)Statele membre se asigură că entităţile de soluţionare a litigiilor stabilite pe teritoriile lor, pe care intenţionează să le considere drept entităţi SAL în temeiul prezentei directive şi să le includă pe o listă în conformitate cu articolul 20 alineatul (2), notifică autorităţii competente următoarele:
a)numele, coordonatele şi site-ul internet;
b)informaţii privind structura şi finanţarea lor, inclusiv informaţii privind persoanele fizice responsabile de soluţionarea litigiilor, remunerarea, mandatul lor şi angajatorul lor;
c)normele lor de procedură;
d)comisioanele lor, după caz;
e)durata medie a procedurilor de soluţionare a litigiilor;
f)limba sau limbile în care pot fi prezentate reclamaţii şi în care se poate desfăşura procedura de soluţionare a litigiilor;
g)o declaraţie privind tipurile de litigii vizate de procedura de soluţionare a litigiilor;
h)motivele pentru care entitatea de soluţionare a litigiilor poate refuza să instrumenteze un anumit litigiu în conformitate cu articolul 5 alineatul (4);
i)o declaraţie motivată care să ateste dacă entitatea poate fi considerată sau nu drept entitate SAL care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive şi dacă este conformă cu cerinţele de calitate prevăzute în capitolul II.
În caz de modificare a informaţiilor menţionate la literele (a)-(h), entităţile SAL notifică, fără întârzieri nejustificate, aceste modificări autorităţii competente.
(2)În cazul în care statele membre decid să permită procedurile menţionate la articolul 2 alineatul (2) litera (a), acestea se asigură că entităţile SAL care aplică astfel de proceduri comunică autorităţii competente, în plus faţă de informaţiile şi declaraţiile menţionate la alineatul (1), informaţiile necesare pentru a evalua conformitatea acestora cu cerinţele specifice suplimentare privind independenţa şi transparenţa prevăzute la articolul 6 alineatul (3).
(3)Statele membre se asigură că entităţile SAL comunică autorităţilor competente la fiecare doi ani informaţii privind:
a)numărul de litigii înaintate şi tipurile de reclamaţii la care se referă;
b)procentul de proceduri SAL care au fost întrerupte înainte de a fi obţinut un rezultat;
c)durata medie de soluţionare a litigiilor primite;
d)proporţia respectării rezultatelor procedurilor SAL, în cazul în care aceasta este cunoscută;
e)orice probleme sistematice sau semnificative care apar frecvent şi duc la litigii între consumatori şi comercianţi. Informaţiile comunicate în acest sens pot fi însoţite de recomandări cu privire la modul în care aceste probleme pot fi evitate sau rezolvate în viitor;
f)după caz, o evaluare a eficacităţii cooperării lor în cadrul reţelelor entităţilor SAL care facilitează soluţionarea litigiilor transfrontaliere;
g)după caz, formarea oferită persoanelor fizice responsabile de SAL în conformitate cu articolul 6 alineatul (6);
h)o evaluare a eficacităţii procedurii SAL oferite de către entitate şi a modalităţilor posibile de îmbunătăţire a performanţelor sale.
Art. 20: Rolul autorităţilor competente şi al Comisiei
(1)Fiecare autoritate competentă evaluează, în special pe baza informaţiilor primite în conformitate cu articolul 19 alineatul (1), dacă entităţile de soluţionare a litigiilor care i-au fost notificate pot fi considerate drept entităţi SAL care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive şi îndeplinesc cerinţele de calitate prevăzute în capitolul II şi în măsurile naţionale de punere în aplicare a acesteia, inclusiv în măsurile naţionale care depăşesc cerinţele prezentei directive, în conformitate cu dreptul Uniunii.
(2)Fiecare autoritate competentă stabileşte, pe baza evaluării menţionate la alineatul (1), o listă a tuturor entităţilor SAL care i-au fost notificate şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul (1).
Lista respectivă cuprinde următoarele elemente:
a)numele, datele de contact şi site-urile internet ale entităţilor SAL menţionate la primul paragraf;
b)comisioanele lor, după caz;
c)limba sau limbile în care pot fi prezentate reclamaţii şi în care se poate desfăşura procedura SAL;
d)tipurile de litigii vizate de procedura SAL;
e)sectoarele şi categoriile de litigii acoperite de fiecare entitate SAL;
f)necesitatea prezenţei fizice a părţilor sau a reprezentanţilor acestora, după caz, inclusiv o declaraţie a entităţii SAL care să ateste că procedura SAL se desfăşoară sau poate să se desfăşoare ca procedură orală sau scrisă;
g)caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al rezultatului procedurii; şi
h)motivele pentru care entitatea SAL poate refuza să instrumenteze un anumit litigiu, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4).
Fiecare autoritate competentă notifică lista menţionată la primul paragraf din prezentul alineat Comisiei. În cazul în care autoritatea competentă este notificată cu privire la orice modificare în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf, lista respectivă se actualizează fără întârzieri nejustificate, iar informaţiile relevante sunt notificate Comisiei.
În cazul în care o autoritate de soluţionare a litigiilor care figurează pe listă ca entitate SAL în temeiul prezentei directive nu mai îndeplineşte cerinţele menţionate la alineatul (1), autoritatea competentă vizată contactează entitatea de soluţionare a litigiilor, indicând cerinţele pe care entitatea de soluţionare a litigiilor nu le îndeplineşte şi solicitându-i acesteia să asigure de îndată respectarea acestora. Dacă, după o perioadă de trei luni, entitatea de soluţionare a litigiilor continuă să nu îndeplinească cerinţele menţionate la alineatul (1), autoritatea competentă elimină entitatea de soluţionare a litigiilor din lista menţionată la primul paragraf din prezentul alineat. Lista respectivă se actualizează fără întârzieri nejustificate, iar informaţiile relevante sunt notificate Comisiei.
(3)În cazul în care statul membru a desemnat mai multe autorităţi competente, lista şi actualizările menţionate la alineatul (2) sunt transmise Comisiei prin intermediul punctului unic de contact menţionat la articolul 18 alineatul (1). Lista şi actualizările respective se referă la toate entităţile SAL care îşi au sediul în statul membru respectiv.
(4)Comisia întocmeşte o listă a entităţilor SAL care i-au fost notificate în conformitate cu alineatul (2) şi actualizează această listă ori de câte ori Comisiei îi sunt notificate schimbări. Comisia face publică această listă şi actualizările sale pe site-ul său internet şi pe un suport durabil. Comisia transmite lista şi actualizările acesteia autorităţilor competente şi statelor membre. În cazul în care un stat membru a desemnat un punct unic de contact în conformitate cu articolul 18 alineatul (1), Comisia transmite lista respectivă şi actualizările acesteia punctului unic de contact.
(5)Fiecare autoritate competentă face publică lista consolidată a entităţilor SAL la care se face referire la alineatul (4) pe site-ul internet propriu, oferind un link către site-ul internet al Comisiei relevant. De asemenea, fiecare autoritate competentă face publică lista consolidată respectivă pe un suport durabil.
(6)Până la 9 iulie 2018 şi, ulterior, la fiecare patru ani, fiecare autoritate competentă publică şi transmite Comisiei un raport privind evoluţia şi funcţionarea entităţilor SAL. În special, raportul:
a)identifică bunele practici ale entităţilor SAL;
b)subliniază deficienţele, bazate pe statistici, care afectează funcţionarea entităţilor SAL în cazul litigiilor naţionale şi al litigiilor transfrontaliere, după caz;
c)emite recomandări privind modul de îmbunătăţire a funcţionării eficace şi eficiente a entităţilor SAL, după caz.
(7)În cazul în care un stat membru a desemnat mai multe autorităţi competente în conformitate cu articolul 18 alineatul (1), raportul prevăzut la alineatul 6 din prezentul articol este făcut public de către punctul unic de contact menţionat la articolul 18 alineatul (1). Raportul respectiv se referă la toate entităţile SAL care îşi au sediul în statul membru respectiv.
Art. 21: Sancţiuni
Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor naţionale adoptate în special în conformitate cu articolul 13 şi iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare.
Art. 22: Modificarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004
În anexa la Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 se adaugă următorul punct:
"20.Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluţionarea alternativă a litigiilor în materie de consum (JO L 165, 18.6.2013, p. 63): articolul 13."
Art. 23: Modificarea Directivei 2009/22/CE
În anexa I la Directiva 2009/22/CE se adaugă următorul punct:
"14.Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluţionarea alternativă a litigiilor în materie de consum (JO L 165, 18.6.2013, p. 63): articolul 13."
Art. 24: Comunicare
(1)Până la 9 iulie 2015, statele membre comunică Comisiei:
a)după caz, numele şi datele de contact ale entităţilor desemnate în conformitate cu articolul 14 alineatul (2); şi
b)autorităţile competente, inclusiv, după caz, punctul unic de contact, desemnate în conformitate cu articolul 18 alineatul (1).
Statele membre informează Comisia în privinţa oricărei modificări ulterioare care afectează aceste informaţii.
(2)Până la 9 ianuarie 2016, statele membre comunică Comisiei prima listă menţionată la articolul 20 alineatul (2).
(3)Comisia transmite statelor membre informaţiile menţionate la alineatul (1) litera (a).
Art. 25: Transpunere
(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 9 iulie 2015. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispoziţiilor respective.
Atunci când statele membre adoptă dispoziţiile respective, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea prin care se efectuează această trimitere.
(2)Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 26: Raportarea
Până la 9 iulie 2019, iar apoi la fiecare patru ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European un raport privind aplicarea prezentei directive. Raportul respectiv ia în considerare dezvoltarea şi utilizarea entităţilor SAL şi impactul prezentei directive asupra consumatorilor şi a comercianţilor, în special cu privire la gradul de conştientizare în rândul consumatorilor şi nivelul de adoptare în rândul comercianţilor. Raportul respectiv este însoţit, după caz, de propuneri de modificare a prezentei directive.
Art. 27: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
-****-
Adoptată la Strasbourg, 21 mai 2013.
Pentru Parlamentul European Preşedintele M. SCHULZ Pentru Consiliu Preşedintele L. CREIGHTON |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 165L din data de 18 iunie 2013