Art. 2. - Art. 2: Domeniul de aplicare - Directiva 2013/11/UE/21-mai-2013 privind soluţionarea alternativă a litigiilor în materie de consum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 şi a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum)
Acte UE
Jurnalul Oficial 165L
În vigoare Versiune de la: 19 Ianuarie 2026
Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică procedurilor de soluţionare extrajudiciară a litigiilor interne, a litigiilor transfrontaliere şi a litigiilor cu comercianţi din ţări terţe dintre un consumator cu reşedinţa în Uniune şi un comerciant, prin intervenţia unei entităţi SAL care propune sau impune o soluţie sau reuneşte părţile cu scopul de a facilita o soluţie amiabilă, în cazul în care între consumator şi comerciant a fost încheiat un contract de vânzare sau un contract de servicii, inclusiv un contract de furnizare de conţinut digital sau de servicii digitale, în temeiul căruia consumatorul plăteşte sau se angajează să plătească un preţ, şi survine un litigiu referitor la obligaţiile contractuale, inclusiv la obligaţiile care decurg din faza precontractuală.
Prezenta directivă se aplică şi în cazurile în care comerciantul furnizează sau se angajează să furnizeze consumatorului conţinut digital care nu este livrat pe un suport material sau un serviciu digital, iar consumatorul furnizează sau se angajează să furnizeze comerciantului date cu caracter personal.
Prezenta directivă nu se aplică cazurilor care intră sub incidenţa excepţiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1a) din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*1).
(*1)Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului şi a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului şi a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2011/83/oj).
(2)Prezenta directivă nu se aplică:
a)procedurilor entităţilor de soluţionare a litigiilor, în cazul în care persoanele fizice responsabile de soluţionarea litigiilor sunt angajate sau remunerate exclusiv de comerciant, cu excepţia cazului în care statele membre hotărăsc să permită ca astfel de proceduri să fie considerate proceduri SAL în conformitate cu prezenta directivă şi sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în capitolul II, inclusiv cerinţele specifice de independenţă şi transparenţă prevăzute la articolul 6 alineatul (3);
b)procedurilor supuse sistemelor de instrumentare a reclamaţiilor consumatorilor gestionate de comerciant;
c)serviciilor neeconomice de interes general;
d)litigiilor între comercianţi;
e)negocierilor directe între consumator şi comerciant;
f)încercărilor efectuate de un judecător de a soluţiona un litigiu pe parcursul procedurii judiciare referitoare la respectivul litigiu;
g)procedurilor iniţiate de un comerciant împotriva unui consumator;
h)serviciilor de sănătate prestate pacienţilor de către cadre medicale pentru evaluarea, menţinerea sau refacerea stării lor de sănătate, inclusiv prescrierea, eliberarea şi furnizarea de medicamente şi dispozitive medicale;
i)entităţilor publice de învăţământ superior sau complementar.
(3)Prezenta directivă instituie cerinţe armonizate de calitate pentru entităţile SAL şi procedurile SAL pentru a garanta că, după punerea sa în aplicare, consumatorii au acces la mecanisme de soluţionare extrajudiciară a litigiilor de înaltă calitate, transparente, eficace şi echitabile, indiferent de locul de reşedinţă în Uniune. Statele membre pot menţine sau introduce norme care le depăşesc pe cele prevăzute de prezenta directivă, în scopul de a asigura un nivel mai ridicat de protecţie a consumatorilor.
(4)Prezenta directivă recunoaşte competenţa statelor membre de a stabili dacă entităţile SAL înfiinţate pe teritoriul lor ar trebui să fie în măsură să impună o soluţie.