Directiva 2011/16/UE/15-feb-2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE

Acte UE

Jurnalul Oficial 64L

În vigoare

Versiune de la: 26 Noiembrie 2025

Dată act: 15-feb-2011

Emitent: Consiliul Uniunii Europene

(1)În această eră a globalizării, nevoia de asistenţă reciprocă între statele membre în domeniul fiscal este mai acută ca oricând. Mobilitatea contribuabililor, numărul tranzacţiilor transfrontaliere şi internaţionalizarea instrumentelor financiare au cunoscut o dezvoltare puternică, ceea ce îngreunează stabilirea corectă a taxelor şi impozitelor de către statele membre. Această dificultate din ce în ce mai mare afectează funcţionarea sistemelor de impozitare şi atrage după sine apariţia dublei impuneri, fapt care incită la fraudă fiscală şi evaziune fiscală, competenţele de control rămânând la nivel naţional. Ea pune aşadar în pericol funcţionarea pieţei interne.

(2)În consecinţă, un stat membru nu îşi poate gestiona sistemul de impozitare intern, în special în ceea ce priveşte impozitarea directă, în lipsa unor informaţii din partea altor state membre. Pentru contracararea efectelor negative ale acestui fenomen, este indispensabil să se instituie o nouă cooperare administrativă între administraţiile fiscale ale statelor membre. Este necesar să se creeze instrumente care să permită instaurarea încrederii între statele membre, prin instituirea de norme, obligaţii şi drepturi identice pentru toate statele membre.

(4)În acest context, actuala Directivă 77/799/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1977 privind asistenţa reciprocă acordată de autorităţile competente din statele membre în domeniul impozitării directe şi al impozitării primelor de asigurare (³) nu mai asigură măsurile corespunzătoare. Deficienţele profunde ale acesteia au fost examinate de grupul de lucru ad hoc al Consiliului în materie de fraudă fiscală, în cadrul unui raport elaborat în 22 mai 2000, şi mai recent în Comunicarea Comisiei privind prevenirea şi combaterea abuzurilor corporative şi financiare din 27 septembrie 2004 şi în Comunicarea Comisiei privind necesitatea elaborării unei strategii coordonate de îmbunătăţire a luptei împotriva fraudei fiscale din 31 mai 2006.

(6)Ţinând cont de numărul şi de importanţa adaptărilor necesare ale Directivei 77/799/CEE, o simplă modificare a acesteia nu ar fi suficientă pentru îndeplinirea obiectivelor prezentate mai sus. Directiva 77/799/CEE ar trebui aşadar abrogată şi înlocuită de un nou instrument juridic. Acest instrument ar trebui să se aplice taxelor şi impozitelor directe şi indirecte care în prezent nu fac obiectul legislaţiei Uniunii. În acest sens, prezenta nouă directivă este considerată ca fiind instrumentul adecvat pentru a permite o cooperare administrativă eficientă.

(7)Prezenta directivă se bazează pe realizările Directivei 77/799/CEE, însă prevede norme mai clare şi mai precise care să reglementeze cooperarea administrativă dintre statele membre, în cazul în care acest lucru este necesar, în scopul de a institui, în special în ceea ce priveşte schimbul de informaţii, o sferă mai largă de cooperare administrativă între statele membre. Ar trebui, de asemenea, ca norme mai clare să facă posibilă în special includerea tuturor persoanelor juridice şi fizice din Uniune, ţinând seama de gama tot mai largă de construcţii juridice, inclusiv, dar fără a se limita la construcţiile tradiţionale cum ar fi trusturile, fundaţiile şi fondurile de investiţii, precum şi orice nou instrument care poate fi instituit de către contribuabilii din statele membre.

(8)Este necesar să existe un contact mai direct între birourile locale sau naţionale responsabile de cooperarea administrativă din statele membre, regula fiind comunicarea între birourile centrale de legătură. Lipsa contactelor directe conduce la ineficienţă, la utilizarea insuficientă a mecanismelor de cooperare administrativă şi la întârzieri în comunicarea informaţiilor. Prin urmare, este necesar să se prevadă dispoziţii care să permită contacte mai directe între servicii în vederea unei cooperări mai eficiente şi mai rapide. Repartizarea de competenţe departamentelor de legătură ar trebui prevăzută în cadrul dispoziţiilor interne ale fiecărui stat membru.

(9)Statele membre ar trebui să facă schimb de informaţii privind cazuri specifice în cazul în care acest lucru este solicitat de un alt stat membru şi să facă demersurile necesare pentru a obţine aceste informaţii. Standardul "relevanţei previzibile" are rolul de a crea condiţiile pentru schimbul de informaţii în domeniul fiscal în cea mai mare măsură posibilă şi, în acelaşi timp, de a clarifica faptul că statele membre nu au posibilitatea de a se implica în "anchete pentru găsirea probelor" sau de a solicita informaţii puţin probabil a fi relevante pentru veniturile impozabile ale unui contribuabil dat. Articolul 20 din prezenta directivă cuprinde cerinţe procedurale; aceste dispoziţii ar trebui interpretate într-un mod mai larg, pentru a nu împiedica schimbul efectiv de informaţii.

(27)Toate schimburile de informaţii menţionate în prezenta directivă fac obiectul dispoziţiilor de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (²) şi a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (³). Cu toate acestea, este oportun să se ia în considerare limitarea anumitor drepturi şi obligaţii prevăzute de Directiva 95/46/CE, pentru a proteja interesele menţionate la articolul 13 alineatul (1) litera (e) din directiva menţionată. Această limitare este necesară şi proporţională, având în vedere pierderile potenţiale de venituri pentru statele membre şi importanţa crucială a informaţiilor care fac obiectul prezentei directive în combaterea eficientă a fraudei.

(29)Deoarece obiectivul prezentei directive, şi anume instituirea unei cooperări administrative eficiente între statele membre în vederea contracarării efectelor negative ale globalizării în creştere asupra pieţei interne, nu poate fi îndeplinit în mod satisfăcător de către statele membre şi, din motive de uniformitate şi eficacitate, poate fi îndeplinit mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, prevăzut la acelaşi articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv,

CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1: Obiect

Art. 2: Domeniu de aplicare

Art. 3: Definiţii

9.«schimb automat» înseamnă:

(a)în sensul articolului 8 alineatul (1) şi al articolelor 8a-8ae, comunicarea sistematică de informaţii predefinite către alt stat membru, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite. În sensul articolului 8 alineatul (1), menţiunea referitoare la informaţiile disponibile se referă la informaţii din dosarele fiscale ale statului membru care comunică informaţiile respective, care pot fi accesate în conformitate cu procedurile de colectare şi de procesare a informaţiilor din respectivul stat membru;

(c)în sensul dispoziţiilor din prezenta directivă, cu excepţia articolului 8 alineatele (1) şi (3a) şi a articolelor 8a-8ae, comunicarea sistematică de informaţii predefinite prevăzută la primul paragraf literele (a) şi (b) de la prezentul punct.

În contextul prezentului articol, al articolului 8 alineatele (3a) şi (7a) şi al articolului 21 alineatul (2) din prezenta directivă şi în contextul anexei IV la prezenta directivă, orice termen scris cu iniţială majusculă are sensul atribuit conform definiţiilor corespunzătoare prevăzute în anexa I la prezenta directivă. În contextul articolului 21 alineatul (5) şi al articolului 25 alineatele (3) şi (4) din prezenta directivă, orice termen scris cu iniţială majusculă are sensul atribuit conform definiţiilor corespunzătoare prevăzute în anexa I, V sau VI la prezenta directivă. În contextul articolului 8aa din prezenta directivă şi al anexei III la aceasta, orice termen scris cu iniţială majusculă are sensul atribuit conform definiţiilor corespunzătoare prevăzute în anexa III la prezenta directivă. În contextul articolului 8ac din prezenta directivă şi al anexei V la aceasta, orice termen scris cu iniţială majusculă are sensul atribuit conform definiţiilor corespunzătoare prevăzute în anexa V la prezenta directivă. În contextul articolului 8ad din prezenta directivă şi al anexei VI la aceasta, orice termen scris cu iniţială majusculă are sensul atribuit conform definiţiilor corespunzătoare prevăzute în anexa VI la prezenta directivă. În contextul articolelor 8ae şi 9a din prezenta directivă şi al anexei VII la aceasta, orice termen are acelaşi înţeles ca cel definit la articolul 3, articolul 9 alineatul (2) litera (a), articolul 16 alineatele (4), (6), (8) şi (11), articolul 17 alineatul (1), articolul 21 alineatul (5), articolul 22 alineatul (1), articolul 24 alineatele (4) şi (6), articolul 26 alineatul (2), articolul 27 alineatele (3), (4) şi (5), articolul 28 alineatul (1), articolul 30 alineatul (2), articolul 31 alineatul (1), articolul 32, articolul 33 alineatul (1), articolul 35 alineatul (1), articolul 36 alineatul (1), articolul 37 alineatul (1), articolul 39 alineatul (1), articolul 42 alineatul (1), articolul 44 alineatul (1), articolul 47 alineatul (1) şi articolul 49 alineatul (3) din Directiva (UE) 2022/2523 a Consiliului (^*1). În plus, orice termen scris cu iniţială majusculă are acelaşi înţeles ca cel definit în secţiunea I din anexa VII la prezenta directivă.

11."persoană" înseamnă:

14.«decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră» înseamnă orice acord, comunicare sau orice alt instrument sau acţiune cu efecte similare, inclusiv o decizie emisă, modificată sau reînnoită în contextul unui audit fiscal şi care îndeplineşte următoarele condiţii:

(e)este luată anterior tranzacţiilor sau activităţilor dintr-o altă jurisdicţie care au potenţialul de a genera un sediu permanent sau anterior depunerii declaraţiei fiscale pentru perioada în care a avut loc tranzacţia sau seria de tranzacţii sau activităţi.

15.«acord prealabil privind preţul de transfer» înseamnă orice acord, comunicare sau orice alt instrument sau acţiune cu efecte similare, inclusiv unul (una) emis(ă), modificat(ă) sau reînnoit(ă) în contextul unui audit fiscal şi care îndeplineşte următoarele condiţii:

(c)stabileşte, anterior tranzacţiilor transfrontaliere între întreprinderi asociate, un set corespunzător de criterii pentru stabilirea preţurilor de transfer pentru aceste tranzacţii sau determină atribuirea profiturilor către un sediu permanent.

16.în sensul punctului 14, «tranzacţie transfrontalieră» înseamnă o tranzacţie sau o serie de tranzacţii în care:

(c)una dintre părţile la tranzacţie sau la seria de tranzacţii îşi desfăşoară activitatea într-o altă jurisdicţie prin intermediul unui sediu permanent şi tranzacţia sau seria de tranzacţii constituie o parte sau totalitatea activităţii la sediul permanent. O tranzacţie sau o serie de tranzacţii transfrontaliere include, de asemenea, măsurile luate de către o persoană în ceea ce priveşte activităţile comerciale din altă jurisdicţie pe care persoana respectivă le desfăşoară prin intermediul unui sediu permanent; sau

18.«modalitate transfrontalieră» înseamnă o modalitate care implică fie mai mult de un stat membru, fie un stat membru şi o ţară terţă, dacă este îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii:

21.«intermediar» înseamnă orice persoană care proiectează, comercializează, organizează, pune la dispoziţie în vederea implementării sau gestionează implementarea unei modalităţi transfrontaliere care face obiectul raportării.

De asemenea, înseamnă orice persoană care, având în vedere faptele şi circumstanţele relevante şi pe baza informaţiilor disponibile, a cunoştinţelor de specialitate relevante şi a înţelegerii necesare pentru furnizarea acestor servicii, ştie sau ar fi rezonabil de aşteptat să ştie că s-a angajat să furnizeze, direct sau prin intermediul altor persoane, ajutor, asistenţă sau consiliere cu privire la proiectarea, comercializarea, organizarea, punerea la dispoziţie în vederea implementării sau gestionarea implementării unei modalităţi transfrontaliere care face obiectul raportării. Orice persoană are dreptul să furnizeze dovezi că nu a ştiut şi nu ar fi fost rezonabil de aşteptat să ştie că a fost implicată într-o modalitate transfrontalieră care face obiectul raportării. În acest scop, persoana respectivă se poate raporta la toate faptele şi circumstanţele relevante, la informaţiile disponibile, precum şi la cunoştinţele sale de specialitate relevante şi la capacitatea sa de înţelegere.

23.în sensul articolului 8ab, «întreprindere asociată» înseamnă o persoană care este legată de altă persoană cel puţin în unul din următoarele moduri:

(d)o persoană are dreptul să primească 25 % sau mai mult din profitul unei alte persoane.

27.«încălcarea securităţii datelor» înseamnă o încălcare a securităţii care conduce la distrugerea, pierderea sau modificarea informaţiilor la orice incident de acces, divulgare sau utilizare inadecvată, necorespunzătoare sau neautorizată a acestora, inclusiv, dar fără a se limita la date cu caracter personal transmise, stocate sau prelucrate în alt mod, ca urmare a unor acte ilegale, neglijenţe sau accidente săvârşite cu intenţie. O încălcare a securităţii datelor poate viza confidenţialitatea, disponibilitatea şi integritatea datelor.

Art. 4: Organizare

(7)Atunci când un departament de legătură sau un funcţionar competent primeşte o cerere de cooperare care necesită o acţiune în afara competenţei care i-a fost repartizată conform legislaţiei sau politicii naţionale a statului său membru, el transmite fără întârziere această cerere biroului central de legătură al statului său membru şi informează autoritatea solicitantă. Într-un astfel de caz, perioada prevăzută la articolul 7 începe în ziua următoare transmiterii cererii de cooperare către biroul central de legătură.

CAPITOLUL II:SCHIMBUL DE INFORMAŢII

SECŢIUNEA I:Schimbul de informaţii la cerere

Art. 5^a: Relevanţa previzibilă

(3)În cazul în care o cerere menţionată la articolul 5 vizează un grup de contribuabili care nu pot fi identificaţi individual, autoritatea solicitantă furnizează autorităţii solicitate cel puţin următoarele informaţii:

Art. 6: Anchete administrative

Art. 7: Termene

(1)Autoritatea solicitată furnizează informaţiile prevăzute la articolul 5 în cel mai scurt timp posibil, în termen de trei luni de la data primirii cererii. Totuşi, în cazul în care autoritatea solicitată nu este în măsură să răspundă cererii în termenul stabilit, aceasta notifică autorităţii solicitante fără întârziere şi, în orice caz, în termen de trei luni de la primirea cererii, motivele nerespectării termenului şi data la care consideră că va fi în măsură să ofere un răspuns. Acest termen nu poate depăşi şase luni de la data primirii cererii.

SECŢIUNEA II:Schimbul automat obligatoriu de informaţii

Art. 8: Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii

(1)Autoritatea competentă a fiecărui stat membru comunică autorităţii competente a oricărui alt stat membru, prin schimb automat, toate informaţiile care sunt disponibile referitoare la rezidenţii din respectivul stat membru, cu privire la următoarele categorii specifice de venituri şi de capital, astfel cum sunt acestea înţelese în temeiul dreptului intern al statului membru care comunică informaţiile:

g)venituri din dividende, altele decât veniturile din dividende scutite de la plata impozitului pe profit în temeiul articolului 4, 5 sau 6 din Directiva 2011/96/UE a Consiliului (^*2), vărsate prin intermediul unor conturi altele decât cele de custodie.

(2)Înainte de 1 ianuarie 2024, statele membre informează Comisia cu privire la cel puţin patru categorii menţionate la primul paragraf de la alineatul (1), în legătură cu care autoritatea competentă a fiecărui stat membru comunică, prin schimb automat, autorităţii competente a oricărui alt stat membru informaţii referitoare la rezidenţii respectivului alt stat membru. Informaţiile respective vizează perioade impozabile care încep la 1 ianuarie 2025 sau ulterior datei respective.

(3¹)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune Instituţiilor sale Financiare Raportoare să aplice normele de raportare şi de diligenţă fiscală incluse în anexele I şi II şi să asigure punerea în aplicare eficace şi respectarea acestor norme în conformitate cu secţiunea IX din anexa I.

a)numele/denumirea, adresa, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF), precum şi data şi locul naşterii (în cazul unei persoane fizice) ale fiecărei Persoane care face Obiectul Raportării şi care este Titular de cont al contului respectiv şi, în cazul unei Entităţi care este Titular de cont şi care, după aplicarea normelor de diligenţă fiscală prevăzute în anexele I şi II, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care exercită controlul şi care sunt Persoane care fac Obiectul Raportării, denumirea, adresa şi NIF ale Entităţii, precum şi numele, adresa, NIF şi data şi locul naşterii fiecărei Persoane care face Obiectul Raportării;

e)în cazul oricărui Cont de custodie:

k)în cazul oricărei Participaţii în capitalurile proprii deţinute într-o Entitate de Investiţii care este o construcţie juridică, rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) Persoana care face Obiectul Raportării este un deţinător de Participaţii în capitalurile proprii.

(7¹)Statele membre trebuie să asigure faptul că entităţile şi conturile care urmează să fie considerate Instituţii Financiare Nonraportoare şi, respectiv, Conturi Excluse îndeplinesc toate cerinţele enumerate la punctul B subpunctul 1 litera (c) şi la punctul C subpunctul 17 litera (g) din secţiunea VIII a anexei I şi, în special, că statutul de Instituţie Financiară Nonraportoare al unei Instituţii Financiare sau statutul de Cont Exclus al unui cont nu aduce atingere obiectivelor prezentei directive.

Art. 8^a

(1)Autoritatea competentă a unui stat membru în care s-a emis, s-a modificat sau s-a reînnoit o decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau un acord prealabil privind preţul de transfer după data de 31 decembrie 2016 comunică, prin schimb automat, informaţii cu privire la acest lucru autorităţilor competente din toate celelalte state membre, precum şi Comisiei Europene, cu limitarea cazurilor prevăzute la alineatul (8) din prezentul articol, în conformitate cu măsurile practice aplicabile adoptate în temeiul articolului 21.

(2)În conformitate cu măsurile practice aplicabile adoptate în temeiul articolului 21, autoritatea competentă a unui stat membru comunică informaţii şi autorităţilor competente din toate celelalte state membre, precum şi Comisiei, cu limitarea cazurilor prevăzute la prezentul articol alineatul (8), referitoare la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi la acordurile prealabile privind preţul de transfer emise, modificate sau reînnoite într-un termen care începe cu cinci ani înaintea datei de 1 ianuarie 2017.

Statele membre pot exclude din comunicarea menţionată la prezentul alineat informaţii privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acordurile prealabile privind preţul de transfer emise, modificate sau reînnoite înainte de 1 aprilie 2016 la adresa unei anumite persoane sau a unui anumit grup de persoane, cu excepţia celor care desfăşoară în principal activităţi financiare sau de investiţii, cu o cifră de afaceri anuală netă la nivelul întregului grup, conform definiţiei de la articolul 2 punctul 5 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*), de mai puţin de 40 000 000 EUR (sau echivalentul acestei sume în orice altă monedă), pe parcursul exerciţiului financiar care precedă datei emiterii, modificării sau reînnoirii respectivelor decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acorduri prealabile privind preţul de transfer.

(3)Acordurile prealabile privind preţul de transfer bilaterale sau multilaterale cu ţări terţe se exclud din domeniul de aplicare al schimbului automat de informaţii în temeiul prezentului articol în cazul în care acordul internaţional privind impozitarea în temeiul căruia a fost negociat acordul prealabil privind preţul de transfer nu permite divulgarea sa către terţi. Aceste acorduri prealabile privind preţul de transfer bilaterale sau multilaterale vor fi schimbate în temeiul articolului 9 în cazul în care acordul în temeiul căruia a fost negociat acordul prealabil privind preţul de transfer permite divulgarea acestora, iar autoritatea competentă a ţării terţe acordă permisiunea ca informaţiile să fie divulgate.

Totuşi, atunci când acordurile prealabile privind preţul de transfer bilaterale sau multilaterale ar fi excluse de la schimbul automat de informaţii în temeiul primei teze de la primul paragraf din prezentul alineat, informaţiile identificate la alineatul (6) din prezentul articol, menţionate în cererea care conduce la emiterea unui astfel de acord prealabil privind preţul de transfer bilateral sau multilateral, fac în schimb obiectul unui schimb în temeiul prezentul articol alineatele (1) şi (2).

(4)Alineatele (1) şi (2) nu se aplică în cazul în care o decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră implică şi se referă exclusiv la afacerile fiscale ale uneia sau mai multor persoane fizice, cu excepţia cazului în care una dintre aceste decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră a fost emisă, modificată sau reînnoită după 1 ianuarie 2026 şi dacă:

b)decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră stabileşte dacă o persoană este sau nu rezidentă fiscal în statul membru care emite decizia.

(5)Schimbul de informaţii se desfăşoară după cum urmează:

a)în ceea ce priveşte informaţiile comunicate în conformitate cu alineatul (1), fără întârziere, după emiterea, modificarea sau reînnoirea deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind preţul de transfer şi în termen de trei luni de la sfârşitul semestrului anului calendaristic în care s-a emis, s-a modificat sau s-a reînnoit decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau acordul prealabil privind preţul de transfer;

(6)Informaţiile care urmează să fie comunicate de către un stat membru în conformitate cu prezentul articol alineatele (1) şi (2) cuprind următoarele:

b)un rezumat al deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau al acordului prealabil privind preţul de transfer, inclusiv o descriere a activităţilor comerciale sau a tranzacţiei sau seriei de tranzacţii relevante, precum şi orice alte informaţii care ar putea ajuta autoritatea competentă să evalueze un posibil risc fiscal, fără a conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional sau a unui procedeu comercial ori a unor informaţii a căror divulgare ar fi contrară politicii publice;

k)identitatea oricărei persoane, alta decât o persoană fizică, cu excepţia cazului în care decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră se referă la o persoană fizică şi se comunică în temeiul alineatelor (1) şi (4), din celelalte state membre, dacă există, care este probabil să fie afectată de decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau de acordul prealabil privind preţul de transfer (indicând statele membre de care sunt legate persoanele afectate); şi

Art. 8^{a^a}: Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii cu privire la raportul pentru fiecare ţară în parte

(1)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune societăţii-mamă finale a unui grup de întreprinderi multinaţionale care îşi are rezidenţa fiscală pe teritoriul său, sau oricărei alte entităţi raportoare în conformitate cu secţiunea II din anexa III, să prezinte un raport pentru fiecare ţară în parte pentru fiecare an fiscal de raportare, în termen de 12 luni de la ultima zi a anului fiscal de raportare a grupului de întreprinderi multinaţionale în conformitate cu secţiunea II din anexa III.

(2)Autoritatea competentă a unui stat membru în care a fost primit raportul pentru fiecare ţară în parte în temeiul alineatului (1) comunică, prin intermediul schimbului automat şi în termenul stabilit la alineatul (4), raportul pentru fiecare ţară în parte oricărui alt stat membru în care, pe baza informaţiilor din raportul pentru fiecare ţară în parte, una sau mai multe entităţi constitutive din grupul de întreprinderi multinaţionale al entităţii raportoare îşi au rezidenţa fiscală sau sunt supuse impozitării pentru activitatea economică desfăşurată prin intermediul unui sediu permanent.

(3)Raportul pentru fiecare ţară în parte trebuie să conţină următoarele informaţii cu privire la grupul de întreprinderi multinaţionale:

Art. 8^{a^b}: Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii cu privire la modalităţile transfrontaliere care fac obiectul raportării

(1)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune intermediarilor să depună la autorităţile competente informaţiile aflate la cunoştinţa, în posesia sau sub controlul lor cu privire la modalităţile transfrontaliere care fac obiectul raportării, în termen de 30 de zile începând:

c)din momentul în care a fost făcut primul pas în procesul de implementare a modalităţii transfrontaliere care face obiectul raportării,

(3)În cazul în care intermediarul are răspunderea de a depune informaţii cu privire la modalităţile transfrontaliere care fac obiectul raportării la autorităţile competente din mai multe state membre, aceste informaţii se depun numai în statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos:

(5)Fiecare stat membru poate lua măsurile necesare pentru a acorda intermediarilor dreptul la o derogare de la depunerea informaţiilor cu privire la o modalitate transfrontalieră care face obiectul raportării în cazul în care obligaţia de raportare ar încălca privilegiul profesional legal în temeiul dreptului intern al statului membru respectiv. În aceste circumstanţe, fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune tuturor intermediarilor cărora li s-a acordat o derogare să îşi notifice fără întârziere clientul, în cazul în care respectivul client este un intermediar sau, dacă nu există un astfel de intermediar, în cazul în care clientul respectiv este contribuabilul relevant, obligaţiile de raportare care îi revin în temeiul alineatului (6).

(7)Contribuabilul relevant căruia îi revine obligaţia de raportare depune informaţiile în termen de 30 de zile începând din ziua următoare datei la care modalitatea transfrontalieră care face obiectul raportării este pusă la dispoziţia respectivului contribuabil relevant în vederea implementării sau este pregătită pentru implementarea de către contribuabilul relevant sau din momentul în care a fost făcut primul pas în procesul de implementare legat de contribuabilul relevant, oricare dintre aceste momente survine mai întâi.

(9)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune ca, în cazul în care există mai mulţi intermediari, obligaţia de depunere a informaţiilor cu privire la modalitatea transfrontalieră care face obiectul raportării revine tuturor intermediarilor implicaţi în aceeaşi modalitate transfrontalieră care face obiectul raportării.

(10)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune ca, în cazul în care obligaţia de raportare revine contribuabilului relevant şi în cazul în care există mai mulţi contribuabili relevanţi, contribuabilul relevant care depune informaţiile în conformitate cu alineatul (6) să fie cel care ocupă primul loc în lista de mai jos:

(14)Informaţiile care trebuie comunicate de autoritatea competentă a unui stat membru în temeiul alineatului (13) includ, după caz, următoarele:

c)un rezumat al conţinutului modalităţii transfrontaliere care face obiectul raportării, inclusiv o trimitere la denumirea sub care este cunoscută de obicei, dacă aceasta există, şi o descriere generală a modalităţilor relevante şi a oricăror alte informaţii care ar putea ajuta autoritatea competentă să evalueze un posibil risc fiscal, fără a duce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui proces comercial ori a unor informaţii a căror dezvăluire ar fi contrară politicilor publice;

Art. 8^{a^c}: Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii raportate de Operatorii de platforme

(2)În temeiul cerinţelor aplicabile privind procedura de diligenţă fiscală şi cerinţele de raportare prevăzute în secţiunile II şi III din anexa V, autoritatea competentă a unui stat membru unde a avut loc raportarea în conformitate cu alineatul (1) comunică, prin intermediul schimbului automat şi în termenul prevăzut la alineatul (3), autorităţii competente a statului membru de rezidenţă al Vânzătorului raportabil, determinat în temeiul anexei V secţiunea II punctul D, iar în cazul în care Vânzătorul raportabil prestează servicii de închiriere de bunuri imobile, autorităţii competente a statului membru în care sunt situate bunurile imobile, următoarele informaţii referitoare la fiecare Vânzător raportabil:

h)Numărul de identificare a contului financiar în care se plăteşte sau se creditează Contraprestaţia, în măsura în care acesta este disponibil pentru Operatorul de platformă care are obligaţia de raportare şi dacă autoritatea competentă din statul membru de rezidenţă al Vânzătorului raportabil, în sensul anexei V secţiunea II punctul D, nu a informat autorităţile competente din toate celelalte state membre că nu intenţionează să utilizeze Numărul de identificare a contului financiar în acest scop;

i)în cazul în care este diferit de numele Vânzătorului raportabil, pe lângă Numărul de identificare a contului financiar, numele titularului contului financiar în care se plăteşte sau se creditează Contraprestaţia, în măsura în care Operatorul de platformă căruia îi revine obligaţia de raportare cunoaşte acest nume, precum şi orice alte informaţii de identificare financiară a titularului contului respectiv disponibile pentru Operatorul de platformă care are obligaţia de raportare;

m)identificatorul Serviciului de Identificare şi statul membru emitent, în cazul în care Operatorul de Platformă care are Obligaţia de Raportare se bazează pe confirmarea directă a identităţii şi a reşedinţei Vânzătorului prin intermediul unui Serviciu de Identificare pus la dispoziţie de un stat membru sau de Uniune pentru a stabili identitatea şi rezidenţa fiscală a Vânzătorului; în astfel de cazuri, nu este necesar să se comunice statului membru emitent al identificatorului Serviciului de Identificare informaţiile menţionate la literele (c)-(g).

(4)Pentru a asigura respectarea cerinţelor de raportare în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, fiecare stat membru stabileşte normele necesare pentru a impune unui Operator de platformă care are obligaţia de raportare în sensul anexei V secţiunea I punctul A subpunctul 4 litera (b) să se înregistreze în Uniune. Autoritatea competentă a statului membru de înregistrare alocă un număr individual de identificare unui astfel de Operator de platformă care are obligaţia de raportare.

Statele membre stabilesc normele în temeiul cărora un Operator de platformă care are obligaţia de raportare poate alege să se înregistreze la autoritatea competentă dintr-un singur stat membru în conformitate cu normele prevăzute în anexa V secţiunea IV punctul F. Statele membre iau măsurile necesare pentru a impune ca un Operator de platformă care are obligaţia de raportare în sensul anexei V secţiunea I punctul A subpunctul 4 litera (b), a cărui înregistrare a fost revocată în conformitate cu anexa V secţiunea IV punctul F subpunctul 7, să poată fi autorizat să se reînregistreze numai cu condiţia de a furniza autorităţilor statului membru în cauză garanţii adecvate privind angajamentul său de a respecta cerinţele de raportare din Uniune, inclusiv orice cerinţă de raportare neîndeplinită.

(7)La solicitarea motivată a unui stat membru sau din proprie iniţiativă, Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dacă informaţiile care trebuie să facă obiectul schimbului automat de informaţii în temeiul unui acord între autorităţile competente ale statului membru în cauză şi o jurisdicţie din afara Uniunii, în sensul anexei V secţiunea I punctul A subpunctul 7, sunt echivalente cu cele precizate în anexa V secţiunea III punctul B. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 26 alineatul (2).

În cazul în care Comisia consideră că nu dispune de toate informaţiile necesare pentru evaluarea cererii, aceasta contactează statul membru în cauză în termen de două luni de la primirea cererii şi precizează informaţiile suplimentare care sunt necesare. Odată ce Comisia dispune de toate informaţiile pe care le consideră necesare, aceasta informează statul membru solicitant în termen de o lună şi transmite informaţiile relevante comitetului menţionat la articolul 26 alineatul (2).

Art. 8^{a^d}: Domeniul de aplicare şi condiţiile pentru schimbul automat obligatoriu de informaţii raportate de Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori

(2)În temeiul cerinţelor de raportare aplicabile şi al procedurilor de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi, respectiv, III din anexa VI, autoritatea competentă a unui stat membru în care are loc raportarea menţionată la alineatul (1) din prezentul articol comunică informaţiile menţionate la alineatul (3) din prezentul articol, prin intermediul unui schimb automat şi în termenul stabilit la alineatul (6) din prezentul articol, către autorităţile competente din toate celelalte state membre, în conformitate cu modalităţile practice adoptate în temeiul articolului 21.

(3)Autoritatea competentă a unui stat membru comunică următoarele informaţii cu privire la fiecare Persoană care face Obiectul Raportării:

a)numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidenţă, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) şi, în cazul unei persoane fizice, data şi locul naşterii fiecărui Utilizator care face Obiectul Raportării, iar în cazul oricărei Entităţi care, după aplicarea procedurilor de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunea III din anexa VI, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care Exercită Controlul care sunt Persoane care fac Obiectul Raportării, numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidenţă şi numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) ale Entităţii, precum şi numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidenţă, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) şi data şi locul naşterii fiecărei Persoane care face Obiectul Raportării, împreună cu rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face Obiectul Raportării este o Persoană care Exercită Controlul asupra Entităţii;

fără a aduce atingere primului paragraf de la prezenta literă, în cazul în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor raportează unei autorităţi competente care utilizează un Serviciu de Identificare şi se bazează pe confirmarea directă a identităţii şi a rezidenţei Persoanei care face Obiectul Raportării prin intermediul unui Serviciu de Identificare pus la dispoziţie de un stat membru sau de Uniune pentru a stabili identitatea şi rezidenţa fiscală ale Persoanei care face Obiectul Raportării, informaţiile care trebuie raportate cu privire la Persoana care face Obiectul Raportării sunt numele, identificatorul din Serviciul de Identificare şi statul membru emitent, precum şi rolul (rolurile) în virtutea căruia (cărora) fiecare Persoană care face Obiectul Raportării este o Persoană care Exercită Controlul asupra Entităţii;

c)pentru fiecare tip de Criptoactiv care face Obiectul Raportării şi cu care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor a efectuat Tranzacţii care fac Obiectul Raportării în cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate, dacă este cazul:

(4)Pentru a facilita schimbul de informaţii menţionate la alineatul (3) din prezentul articol, Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, măsurile practice necesare, inclusiv măsuri de standardizare a comunicării informaţiilor prevăzute la alineatul respectiv, în cadrul procedurii de stabilire a formularului-tip electronic prevăzut la articolul 20 alineatul (5). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 26 alineatul (2).

(7)Pentru a asigura respectarea cerinţelor de raportare menţionate la alineatul (1), fiecare stat membru stabileşte normele necesare pentru a impune unui Operator de Criptoactive să se înregistreze în Uniune. Autoritatea competentă a statului membru de înregistrare alocă respectivului Operator de Criptoactive un număr individual de identificare.

(11)La solicitarea motivată a oricărui stat membru sau din proprie iniţiativă, Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dacă informaţiile care trebuie să facă obiectul schimbului automat de informaţii în temeiul unui acord între autorităţile competente ale statului membru în cauză şi o jurisdicţie din afara Uniunii corespund celor indicate în secţiunea II punctul B din anexa VI, în sensul secţiunii IV punctul F subpunctul 5 din anexa VI. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 26 alineatul (2).

Atunci când acţionează din proprie iniţiativă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare, astfel cum se menţionează la primul paragraf, numai cu privire la un acord privind stabilirea autorităţii competente încheiat de un stat membru cu o jurisdicţie din afara Uniunii în care se prevede schimbul automat de informaţii privind o persoană fizică sau o Entitate care este client al unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în scopul efectuării Tranzacţiilor care fac Obiectul Raportării.

(12)Fără a aduce atingere alineatului (11), în cazul în care se stabileşte că un standard internaţional privind raportarea şi schimbul automat de informaţii privind criptoactivele este un standard minim sau echivalent, nu mai este necesară stabilirea de către Comisie, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, a faptului că informaţiile care trebuie să facă obiectul schimbului automat în temeiul aplicării standardului respectiv şi al acordului privind stabilirea autorităţii competente încheiat între statul membru (statele membre) în cauză şi o jurisdicţie din afara Uniunii corespund. Se consideră că aceste informaţii corespund informaţiilor care trebuie transmise în temeiul prezentei directive, cu condiţia să existe un acord efectiv privind stabilirea autorităţii competente încheiat între autorităţile competente din toate statele membre în cauză şi jurisdicţia din afara Uniunii care solicită schimbul automat de informaţii cu privire la o persoană fizică sau o entitate care este client al unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în scopul efectuării Tranzacţiilor care fac obiectul Raportării. Dispoziţiile privind corespondenţa din prezentul articol şi din anexa VI nu se mai aplică în astfel de scopuri.

Art. 8^{a^e}: Formatul pentru depunerea declaraţiilor şi schimbul de informaţii cu privire la Declaraţiile privind impozitul suplimentar în temeiul articolului 44 din Directiva (UE) 2022/2523

(2)Autoritatea competentă a unui stat membru care a primit Declaraţia privind impozitul suplimentar depusă de societatea-mamă finală sau de entitatea desemnată care depune declaraţia, astfel cum se menţionează la articolul 44 alineatul (3) literele (a) şi (b) din Directiva (UE) 2022/2523, comunică, prin intermediul schimbului automat şi în conformitate cu următoarea abordare în materie de diseminare, următoarele:

b)Secţiunea generală din Declaraţia privind impozitul suplimentar, cu excepţia sintezei generale a informaţiilor din secţiunea 1.4 din cadrul acesteia, către statele membre care aplică doar un impozit suplimentar naţional calificat (qualified domestic top-up tax - QDTT) şi:

c)una sau mai multe Secţiuni jurisdicţionale din Declaraţia privind impozitul suplimentar către statele membre care au drepturi de impozitare în temeiul Directivei (UE) 2022/2523, inclusiv dreptul de a aplica impozitul suplimentar naţional calificat, în cazul statelor membre vizate de respectivele Secţiuni jurisdicţionale.

Prin excepţie de la primul paragraf litera (c), jurisdicţiilor care aplică UTPR cu un procent alocat în temeiul UTPR egal cu zero li se pune la dispoziţie doar partea din Declaraţia privind impozitul suplimentar care conţine informaţii privind atribuirea impozitului suplimentar în temeiul UTPR în ceea ce priveşte jurisdicţia respectivă, aceste informaţii fiind în concordanţă cu un extras din secţiunea 3.4.3 din Declaraţia privind impozitul suplimentar, iar Statului membru de punere în aplicare în care este situată societatea-mamă finală i se pun la dispoziţie toate Secţiunile jurisdicţionale.

Art. 8^b: Statistici privind schimburile automate

SECŢIUNEA III:Schimbul spontan de informaţii

Art. 9: Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului spontan de informaţii

(1)Autoritatea competentă din fiecare stat membru comunică autorităţii competente din orice alt stat membru interesat informaţiile menţionate la articolul 1 alineatul (1), în oricare dintre următoarele situaţii:

Art. 9^a: Colaborarea în ceea ce priveşte corecţiile, respectarea şi aplicarea normelor în legătură cu Declaraţiile privind impozitul suplimentar

(1)În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru are motive să creadă că informaţiile dintr-o Declaraţie privind impozitul suplimentar depusă de o societate-mamă finală sau de o entitate desemnată care depune declaraţia situată în jurisdicţia altui stat membru, comunicate în temeiul articolului 8ae, necesită corectarea unor erori evidente, aceasta transmite o notificare, fără întârzieri nejustificate, autorităţii competente a celuilalt stat membru. În cazul în care este de acord că informaţiile din Declaraţia privind impozitul suplimentar necesită corecţii, autoritatea competentă notificată ia, fără întârzieri nejustificate, măsuri adecvate pentru a obţine o Declaraţie privind impozitul suplimentar corectată din partea societăţii-mamă finale sau a entităţii desemnate care depune declaraţia. Aceasta comunică, fără întârzieri nejustificate, Declaraţia privind impozitul suplimentar corectată tuturor autorităţilor competente pentru care informaţiile respective fac obiectul schimbului, în conformitate cu prezenta directivă.

(2)În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru primeşte o notificare din partea uneia sau mai multor entităţi constitutive care sunt situate în statul său membru, conform căreia Declaraţia privind impozitul suplimentar pentru respectivele entităţi constitutive trebuia să fie depusă de societatea-mamă finală sau de entitatea desemnată care depune declaraţia situată într-un alt stat membru, dar informaţiile din Declaraţia privind impozitul suplimentar nu au fost comunicate în termenele specificate la articolul 8ae alineatul (3) sau la articolul 27d alineatele (3) şi (4), aceasta notifică, fără întârzieri nejustificate, celeilalte autorităţi competente faptul că informaţiile nu au fost primite. Autoritatea competentă notificată stabileşte, fără întârzieri nejustificate, motivul pentru care Declaraţia privind impozitul suplimentar în cauză nu a fost comunicată şi informează autoritatea competentă în termen de o lună de la primirea notificării, indicând inclusiv data preconizată a schimbului de informaţii referitor la declaraţia respectivă, dacă este cazul. Termenul preconizat pentru realizarea schimbului de informaţii nu depăşeşte trei luni de la data primirii notificării privind nerealizarea schimbului.

Art. 10: Termene

CAPITOLUL III:ALTE FORME DE COOPERARE ADMINISTRATIVĂ

SECŢIUNEA I:Prezenţa în birourile administrative şi participarea la anchetele administrative

Art. 11: Domeniu de aplicare şi condiţii

(1)În scopul comunicării informaţiilor menţionate la articolul 1 alineatul (1), autoritatea competentă a unui stat membru poate solicita autorităţii competente a unui alt stat membru ca, în conformitate cu normele procedurale prevăzute de cea din urmă, funcţionarii autorizaţi de cea dintâi:

c)să participe la anchetele administrative desfăşurate de statul membru solicitat prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice, după caz.

(2)Dacă funcţionarii autorităţii solicitante sunt prezenţi în timpul anchetelor administrative sau participă la anchetele administrative prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice, aceştia pot să intervieveze persoane şi să examineze evidenţe, sub rezerva normelor procedurale stabilite de statul membru solicitat.

SECŢIUNEA II:Controale simultane

Art. 12: Controale simultane

SECŢIUNEA II^a:Controale comune

Art. 12^a: Controale comune

(2)Controalele comune se desfăşoară într-un mod coordonat, convenit în prealabil, inclusiv în ceea ce priveşte regimul lingvistic, de către autorităţile competente din statul membru solicitant şi statul membru solicitat şi în conformitate cu normele legale şi procedurale ale statului membru în care au loc activităţile controlului comun. În fiecare stat membru în care au loc activităţile controlului comun, autoritatea competentă din statul membru respectiv desemnează un reprezentant însărcinat cu supravegherea şi coordonarea controlului comun în statul membru respectiv.

Drepturile şi obligaţiile funcţionarilor statelor membre care participă la controlul comun, atunci când aceştia sunt prezenţi la activităţi desfăşurate într-un alt stat membru, se stabilesc în conformitate cu legislaţia statului membru în care au loc activităţile controlului comun. În cadrul respectării legislaţiei statului membru în care au loc activităţile controlului comun, funcţionarii unui alt stat membru nu exercită nicio competenţă care ar depăşi sfera competenţelor care le sunt conferite în temeiul legislaţiei propriului stat membru.

(3)Fără a aduce atingere alineatului (2), statul membru în care au loc activităţile controlului comun ia măsurile necesare astfel încât:

(4)În cazul în care autorităţile competente din două sau mai multe state membre desfăşoară un control comun, se străduiesc să convină asupra faptelor şi circumstanţelor relevante pentru controlul comun şi depun eforturi pentru a ajunge, pe baza rezultatelor controlului comun, la un acord privind situaţia fiscală a persoanei (persoanelor) controlate. Constatările controlului comun sunt incluse într-un raport final. Aspectele asupra cărora autorităţile competente convin sunt reflectate în raportul final şi sunt luate în considerare în cadrul instrumentelor relevante emise de autorităţile competente ale statelor membre participante în urma controlului comun respectiv.

SECŢIUNEA III:Notificări administrative

Art. 13: Cereri de notificare

(4)Autoritatea solicitantă face o cerere de notificare în temeiul prezentului articol numai în cazul în care nu este în măsură să efectueze notificarea în conformitate cu normele care reglementează notificarea instrumentelor în cauză în statul membru solicitant sau în cazul în care o astfel de notificare ar cauza dificultăţi disproporţionate. Autoritatea competentă a unui stat membru poate transmite orice document prin poştă recomandată sau prin poştă electronică în mod direct unei persoane aflate pe teritoriul unui alt stat membru.

SECŢIUNEA IV:Feedback

Art. 14: Condiţii

(1)În cazul în care o autoritate competentă furnizează informaţii în temeiul articolului 5 sau 9, aceasta poate solicita autorităţii competente care primeşte informaţiile să transmită feedback cu privire la informaţiile primite. În cazul în care se solicită feedback, autoritatea competentă care a primit informaţiile transmite feedbackul autorităţii competente care a furnizat informaţiile, fără a aduce atingere normelor privind secretul fiscal şi protecţia datelor, aplicabile în statul său membru, în cel mai scurt timp posibil şi în termen de cel mult trei luni de la momentul în care se cunoaşte rezultatul utilizării informaţiilor solicitate. Comisia stabileşte măsurile practice în conformitate cu procedura menţionată la articolul 26 alineatul (2).

SECŢIUNEA V:Schimbul de experienţă şi de bune practici

CAPITOLUL IV:CONDIŢII APLICABILE COOPERĂRII ADMINISTRATIVE

Art. 16: Transmiterea de informaţii şi documente

(1)Informaţiile comunicate între statele membre sub orice formă conform prezentei directive intră sub incidenţa secretului profesional şi se bucură de protecţia conferită informaţiilor de acest tip în temeiul dreptului intern al statului membru care le primeşte. Astfel de informaţii pot fi utilizate pentru evaluarea, administrarea şi aplicarea dreptului intern al statelor membre referitor la taxele şi impozitele menţionate la articolul 2, precum şi la TVA, la alte impozite indirecte, la taxele vamale şi la combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului.

(2)Informaţiile şi documentele primite în temeiul prezentei directive pot fi utilizate în alte scopuri decât cele menţionate la alineatul (1), cu permisiunea autorităţii competente a statului membru care comunică informaţiile în temeiul prezentei directive şi numai în măsura în care acest lucru este permis în temeiul dreptului intern al statului membru al autorităţii competente care primeşte informaţiile. O astfel de permisiune se acordă dacă informaţiile pot fi utilizate în scopuri asemănătoare în statul membru al autorităţii competente care comunică informaţiile.

Autoritatea competentă a fiecărui stat membru poate comunica autorităţilor competente din toate celelalte state membre o listă cu scopurile pentru care se pot utiliza informaţiile şi documentele, altele decât cele menţionate la alineatul (1), în conformitate cu dreptul său intern. Autoritatea competentă care primeşte informaţii şi documente poate utiliza informaţiile şi documentele primite fără permisiunea menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat pentru oricare dintre scopurile enumerate de statul membru care comunică informaţiile.

(3)Dacă o autoritate competentă a unui stat membru consideră că informaţiile primite de la autoritatea competentă a unui alt stat membru pot fi utile, în scopurile menţionate la alineatul (1), autorităţii competente a unui al treilea stat membru, le poate transmite acesteia din urmă, cu condiţia ca această partajare să respecte normele şi procedurile prevăzute de prezenta directivă. Aceasta informează autoritatea competentă a statului membru din care provin informaţiile cu privire la intenţia sa de a partaja informaţiile respective unui stat membru terţ. Statul membru din care provin informaţiile se poate opune partajării informaţiilor respective în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii comunicării din partea statului membru care doreşte să partajeze informaţiile.

(6)În pofida alineatelor (1)-(4) de la prezentul articol, informaţiile comunicate de statele membre între ele în temeiul articolului 8^{a^a} sunt utilizate în scopul evaluării riscurilor de nivel înalt aferente preţurilor de transfer şi a riscurilor aferente erodării bazei impozabile şi transferului profiturilor, inclusiv al evaluării riscului de neconformare de către membrii grupului de întreprinderi multinaţionale la normele aplicabile în materie de preţuri de transfer şi, după caz, în scopul analizelor economice şi statistice. Ajustarea preţurilor de transfer de către autorităţile fiscale din statul membru destinatar nu se bazează pe informaţiile care fac obiectul schimbului în temeiul articolului 8^{a^a}. În pofida celor de mai sus, nu există nicio interdicţie privind utilizarea informaţiilor comunicate de statele membre între ele în temeiul articolului 8^{a^a} ca bază pentru efectuarea de cercetări suplimentare ale acordurilor privind preţurile de transfer ale grupului de întreprinderi multinaţionale sau ale altor aspecte de natură fiscală în cursul unui audit fiscal şi, prin urmare, pot fi făcute ajustări corespunzătoare ale venitului impozabil al entităţii constitutive.

Art. 17: Limite

Art. 18: Obligaţii

(1)În cazul în care un stat membru solicită informaţii în temeiul prezentei directive, statul membru solicitat recurge la mecanismul său de colectare de informaţii pentru a obţine informaţiile solicitate, chiar dacă acestea nu îi sunt necesare pentru propriile scopuri fiscale. Această obligaţie nu aduce atingere articolului 17 alineatele (2), (3) şi (4), ale căror dispoziţii nu pot fi în niciun caz interpretate în sensul autorizării unui stat membru solicitat să refuze furnizarea informaţiilor pentru simplul motiv că acestea nu prezintă un interes naţional.

Art. 20: Formulare-tip şi formate electronice

(1)Cererile de informaţii şi de anchete administrative formulate conform articolului 5 şi răspunsurile aferente, confirmările de primire, cererile de informaţii generale suplimentare şi declaraţiile de incapacitate sau de refuz în temeiul articolului 7 se trimit, în măsura posibilului, pe baza unui formular-tip adoptat de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 26 alineatul (2).

(2)Formularul-tip menţionat la alineatul (1) include cel puţin următoarele informaţii care trebuie furnizate de către autoritatea solicitantă:

(5)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte formularele-tip electronice, inclusiv regimul lingvistic aferent, în următoarele cazuri:

c)pentru schimbul automat de informaţii privind Criptoactivele care fac Obiectul Raportării, în conformitate cu articolul 8ad, înainte de 30 iunie 2025.

(6)Schimbul automat de informaţii cu privire la raportul pentru fiecare ţară în parte în conformitate cu articolul 8^{a^a} se face utilizând formularul-tip prevăzut în tabelele 1, 2 şi 3 din secţiunea III a anexei III. Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, regimul lingvistic al acestui schimb până la 31 decembrie 2016. Acestea nu împiedică statele membre să comunice informaţiile menţionate la articolul 8^{a^a} în oricare dintre limbile oficiale şi de lucru ale Uniunii. Cu toate acestea, este posibil ca regimul lingvistic să prevadă transmiterea elementelor esenţiale ale informaţiilor şi într-o altă limbă oficială a Uniunii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 26 alineatul (2).

Art. 21: Măsuri practice

(2)Comisia este însărcinată să efectueze orice adaptare a reţelei CCN necesară pentru a permite schimbul de informaţii de acest tip între statele membre şi să asigure securitatea reţelei CCN.

(5)Până la 31 decembrie 2017, Comisia dezvoltă şi dotează cu sprijin tehnic şi logistic un registru central securizat la nivel de stat membru privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal, în care informaţiile se comunică în cadrul articolului 8a alineatele (1) şi (2) se înregistrează în vederea efectuării schimbului automat prevăzut la respectivele alineate.

Autorităţile competente ale tuturor statelor membre au acces la informaţiile înregistrate în respectivul registru. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte informaţiile care se comunică în cadrul articolului 8ad alineatele (2) şi (3), autoritatea competentă a unui stat membru are acces numai la informaţiile referitoare la Utilizatorii care fac Obiectul Raportării şi la Persoanele care fac Obiectul Raportării rezidente în statul membru respectiv. Comisia are, de asemenea, acces la informaţiile înregistrate în repertoriul respectiv, însă cu limitările prevăzute la articolul 8a alineatul (8), la articolul 8ab alineatul (17) şi la articolul 8ad alineatul (5) şi numai în scopul colectării de statistici în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol. Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, modalităţile practice necesare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 26 alineatul (2).

(7)Comisia dezvoltă o interfaţă centrală securizată de cooperare administrativă în domeniul fiscal şi asigură sprijin tehnic şi logistic pentru respectiva interfaţă, în care statele membre comunică prin intermediul formularelor-tip în temeiul articolului 20 alineatele (1) şi (3). Autorităţile competente ale tuturor statelor membre au acces la respectiva interfaţă. În scopul colectării de statistici, Comisia are acces la informaţiile privind schimburile înregistrate în interfaţă şi care pot fi extrase automatizat. Comisia are acces numai la date anonime şi agregate. Accesarea de către Comisie nu aduce atingere obligaţiei statelor membre de a furniza statistici privind schimbul de informaţii în conformitate cu articolul 23 alineatul (4).

(8)Comisia pune la dispoziţia statelor membre un instrument care să permită verificarea electronică şi automată a corectitudinii numerelor de identificare fiscală (NIF) furnizate de o entitate raportoare sau de un contribuabil în scopul schimbului automat de informaţii.

Art. 22: Obligaţii speciale

(1¹)În scopul punerii în aplicare şi al asigurării respectării normelor de drept ale statelor membre care pun în aplicare prezenta directivă, precum şi pentru asigurarea funcţionării cooperării administrative pe care o instituie, statele membre asigură prin lege accesul autorităţilor fiscale la mecanismele, procedurile, documentele şi informaţiile menţionate la articolele 13, 30, 31, 32a şi 40 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului (^*1).

(4)Statele membre depun eforturi pentru a se asigura că unei entităţi raportoare i se permite să obţină confirmarea prin mijloace electronice a valabilităţii informaţiilor referitoare la NIF al oricărui contribuabil care face obiectul schimbului de informaţii în temeiul articolelor 8-8ae. Confirmarea informaţiilor referitoare la NIF poate fi solicitată numai în scopul validării corectitudinii datelor menţionate la articolul 8 alineatele (1) şi (3a), la articolul 8a alineatul (6), la articolul 8aa alineatul (3), la articolul 8ab alineatul (14), la articolul 8ac alineatul (2), la articolul 8ad alineatul (3) şi la articolul 8ae alineatul (2).

CAPITOLUL V:RELAŢIILE CU COMISIA

Art. 23: Evaluare

(3)Fiecare stat membru monitorizează şi evaluează, în ceea ce îl priveşte, eficacitatea cooperării administrative în conformitate cu prezenta directivă, inclusiv în scopul combaterii evaziunii fiscale şi a evitării obligaţiilor fiscale, şi comunică anual Comisiei rezultatele evaluării sale. Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, formularul şi condiţiile de comunicare a evaluării anuale respective. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 26 alineatul (2).

Art. 23^a: Confidenţialitatea informaţiilor

(2)Informaţiile comunicate Comisiei de un stat membru în temeiul articolului 23, precum şi orice raport sau document elaborat de Comisie pe baza acestor informaţii pot fi transmise altor state membre. Astfel de informaţii transmise intră sub incidenţa secretului de serviciu şi beneficiază de protecţia acordată informaţiilor asemănătoare conform dreptului intern al statului membru care le-a primit.

CAPITOLUL VI:RELAŢII CU ŢĂRILE TERŢE

Art. 24: Schimbul de informaţii cu ţările terţe

(1)În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru primeşte de la o ţară terţă informaţii care sunt în mod previzibil relevante pentru administrarea şi aplicarea legilor interne ale acestui stat membru în privinţa taxelor şi impozitelor menţionate la articolul 2, autoritatea respectivă poate, în măsura în care acest lucru este permis în temeiul unui acord cu ţara terţă respectivă, să comunice aceste informaţii autorităţilor competente ale statelor membre pentru care ar putea fi utile şi oricărei autorităţi solicitante.

(2)Autorităţile competente pot transmite unei ţări terţe, conform normelor interne privind comunicarea datelor cu caracter personal către ţările terţe, informaţii obţinute în temeiul prezentei directive, dacă toate condiţiile de mai jos sunt îndeplinite:

CAPITOLUL VII:DISPOZIŢII GENERALE ŞI FINALE

Art. 25: Protecţia datelor

(1)Orice schimb de informaţii efectuat în temeiul prezentei directive intră sub incidenţa Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*2). Totuşi, în scopul aplicării corecte a prezentei directive, statele membre limitează domeniul de aplicare a obligaţiilor şi drepturilor prevăzute la articolul 13, la articolul 14 alineatul (1) şi la articolul 15 din Regulamentul (UE) 2016/679, în măsura în care acest lucru este necesar pentru protejarea intereselor menţionate la articolul 23 alineatul (1) litera (e) din regulamentul respectiv.

(2)Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*3) se aplică în cazul oricărei prelucrări de date cu caracter personal în temeiul prezentei directive de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii. Cu toate acestea, în scopul aplicării corecte a prezentei directive, domeniul de aplicare a obligaţiilor şi drepturilor prevăzute la articolul 15, articolul 16 alineatul (1) şi articolele 17-21 din Regulamentul (UE) 2018/1725 este limitat în măsura în care acest lucru este necesar pentru protejarea intereselor menţionate la articolul 25 alineatul (1) litera (c) din regulamentul respectiv.

(3)Instituţiile Financiare Raportoare, intermediarii, Operatorii de Platforme care au Obligaţia de Raportare, Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori şi autorităţile competente ale statelor membre sunt consideraţi operatori de date care acţionează individual sau în comun. Atunci când Comisia prelucrează date cu caracter personal în scopurile prezentei directive, se consideră că aceasta prelucrează datele cu caracter personal în numele operatorilor şi are obligaţia de a respecta cerinţele prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/1725 pentru persoanele împuternicite de operatori. Prelucrarea este reglementată printr-un contract în sensul articolului 28 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 şi al articolului 29 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1725.

(4)Fără a aduce atingere alineatului (1), fiecare stat membru trebuie să asigure faptul că fiecare dintre Instituţiile Financiare Raportoare, intermediarii, Operatorii de Platforme care au Obligaţia de Raportare sau, după caz, Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori care se află în jurisdicţia sa:

b)comunică fiecărei persoane vizate toate informaţiile pe care aceasta are dreptul să le primească de la operatorul de date, în timp util, astfel încât persoana respectivă să aibă suficient timp să îşi exercite drepturile la protecţia datelor şi, în orice caz, înainte de raportarea informaţiilor.

(6)Statul membru în care a avut loc o încălcare a securităţii datelor raportează fără întârziere Comisiei încălcarea securităţii datelor şi eventuale măsuri de remediere ulterioare. Comisia informează fără întârziere toate statele membre cu privire la încălcarea securităţii datelor care i-a fost raportată sau de care are cunoştinţă şi cu privire la eventuale măsuri de remediere.

Statul membru (statele membre) în care a avut loc încălcarea securităţii datelor investighează, opreşte şi remediază încălcarea securităţii datelor şi solicită Comisiei, printr-o cerere scrisă, suspendarea accesului la CCN în sensul prezentei directive, dacă încălcarea securităţii datelor nu poate fi oprită imediat şi în mod corespunzător. La cererea respectivă, Comisia suspendă accesul la CCN al statului membru (statelor membre) respectiv(e) în sensul prezentei directive.

După raportarea de către statul membru în care a avut loc încălcarea securităţii datelor a remedierii încălcării securităţii datelor, Comisia restabileşte accesul la CCN al statului membru (statelor membre) în cauză în sensul prezentei directive. În cazul în care unul sau mai multe state membre solicită Comisie să verifice în comun dacă încălcarea securităţii datelor a fost remediată cu succes, Comisia restabileşte accesul la CCN al statului membru (statelor membre) respectiv(e) în sensul prezentei directive după verificarea respectivă.

Atunci când are loc o încălcare a securităţii datelor în registrul central sau în CCN în sensul prezentei directive şi când ar putea fi afectat schimbul între statele membre prin intermediul CCN, Comisia informează statele membre cu privire la încălcarea securităţii datelor şi la eventualele măsuri de remediere luate, fără întârzieri nejustificate. Astfel de măsuri de remediere pot include suspendarea accesului la registrul central sau la CCN în sensul prezentei directive până la remedierea încălcării securităţii datelor.

Art. 26: Procedura comitetului

(1)Comisia este asistată de Comitetul privind cooperarea administrativă în domeniul impozitării. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (*).

Art. 27^a: Amânarea opţională a termenelor din cauza pandemiei de COVID19

(2)În cazul în care statele membre adoptă măsurile menţionate la alineatul (1), acestea adoptă, de asemenea, măsurile necesare pentru a permite ca:

b)perioada de 30 de zile pentru depunerea informaţiilor menţionată la articolul 8ab alineatele (1) şi (7) să înceapă cel târziu la 1 ianuarie 2021, în cazul în care:

Art. 27^b: Prelungirea perioadei de amânare

Art. 27^c: Raportarea şi comunicarea NIF

(2)Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2030 sau ulterior acestei date, fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune obligaţia ca NIF al rezidenţilor emis de statul membru de rezidenţă să fie raportat, atunci când este posibil, în ceea ce priveşte informaţiile menţionate la articolul 8 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) şi (d), în măsura în care aceste informaţii se referă la categorii de venituri şi de capital cu privire la care ar fi fost comunicate informaţii chiar dacă NIF nu ar fi fost disponibil.

(3)Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2028 sau ulterior acestei date, fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune obligaţia ca NIF al persoanelor şi entităţilor emise de statul membru de rezidenţă să fie raportat, atunci când este posibil, în ceea ce priveşte informaţiile menţionate la articolul 8a alineatul (6) literele (a) şi (k), precum şi al persoanelor şi entităţilor raportate în ceea ce priveşte informaţiile menţionate la articolul 8aa alineatul (3) litera (b) şi la articolul 8ab alineatul (14) litera (h).

(4)Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2028 sau ulterior acestei date, fiecare stat membru include, în cazul în care a fost obţinut de autoritatea competentă a statului membru respectiv, NIF al persoanelor şi entităţilor emis de statul membru de rezidenţă în comunicarea informaţiilor menţionate la articolul 8a alineatul (6) literele (a) şi (k), precum şi al persoanelor şi entităţilor raportate în comunicarea informaţiilor menţionate la articolul 8aa alineatul (3) litera (b) şi la articolul 8ab alineatul (14) litera (h).

Art. 27^d: Primul An fiscal de raportare şi comunicarea de informaţii în temeiul articolului 8ae, efectuat pentru prima dată

(2)Pentru statele membre care au optat să nu aplice IIR şi UTPR în temeiul articolului 50 alineatul (1) din Directiva (UE) 2022/2523, primul An fiscal de raportare pentru care se comunică informaţii în temeiul articolului 8ae este primul an fiscal de după încheierea perioadei unei astfel de opţiuni.

Prin excepţie de la primul paragraf de la prezentul alineat, pentru statele membre care au optat să nu aplice IIR şi UTPR în temeiul articolului 50 alineatul (1) din Directiva (UE) 2022/2523 şi care au optat să aplice un impozit suplimentar naţional calificat în temeiul articolului 11 alineatul (1) din directiva respectivă, primul An fiscal de raportare pentru care se comunică informaţii în temeiul articolului 8ae este primul an fiscal în care se aplică impozitul suplimentar naţional calificat.

Art. 29: Transpunere

(1)Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi dispoziţiile administrative necesare respectării prezentei directive de la 1 ianuarie 2013.

ANEXA I:Norme de raportare şi de diligentă fiscală pentru schimbul de informaţii referitoare la Conturile Financiare

Prezenta anexă stabileşte normele de raportare şi de diligentă fiscală care trebuie să fie aplicate de către Instituţiile Financiare Raportoare pentru a permite statelor membre să comunice, prin schimb automat, informaţiile menţionate la articolul 8 alineatul (3a) din prezenta directivă. Prezenta anexă prevede, de asemenea, normele şi procedurile administrative care trebuie să fie în vigoare în statele membre pentru ca acestea să asigure punerea înîn aplicare eficace şi respectarea procedurilor de raportare şi de diligentă fiscală, prezentate în continuare

SECŢIUNEA I:CERINŢE GENERALE DE RAPORTARE

(A)Sub rezerva dispoziţiilor de la punctele C-F, fiecare Instituţie Financiară Raportoare raportează autorităţii competente din statul său membru cu privire la fiecare Cont care face Obiectul Raportării al respectivelor Instituţii Financiare Raportoare:

1.următoarele informaţii:

b)în cazul unei Entităţi care este Titular de Cont şi care, după aplicarea procedurilor de diligenţă fiscală în conformitate cu secţiunile V, VI şi VII, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care Exercită Controlul care sunt Persoane care fac Obiectul Raportării, numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidenţă şi (dacă este cazul) altă jurisdicţie (alte jurisdicţii) de rezidenţă şi numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) ale Entităţii, precum şi numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidenţă, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF), data şi locul naşterii fiecărei Persoane care face Obiectul Raportării, precum şi rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face obiectul Raportării este o Persoană care Exercită Controlul asupra Entităţii şi informaţia dacă a fost furnizată o declaraţie pe propria răspundere valabilă pentru fiecare Persoană care face Obiectul Raportării;

5.în cazul oricărui Cont de custodie:

(C)Fără a aduce atingere subpunctului 1 de la punctul A, cu privire la fiecare Cont care face Obiectul Raportării care este un Cont Preexistent, nu este obligatorie raportarea NIF sau a datei naşterii în cazul în care acestea nu figurează în registrele Instituţiei Financiare Raportoare şi nu există o altă cerinţă care să impună respectivei Instituţii Financiare Raportoare să colecteze aceste informaţii în temeiul dreptului intern sau al oricărui instrument juridic al Uniunii. Cu toate acestea, o Instituţie Financiară Raportoare are obligaţia să depună eforturi rezonabile pentru a obţine NIF şi data naşterii în ceea ce priveşte Conturile Preexistente până la sfârşitul celui de al doilea an calendaristic care urmează anului în care respectivele Conturi Preexistente au fost identificate drept Conturi care fac Obiectul Raportării şi ori de câte ori este necesară actualizarea informaţiilor referitoare la Contul Preexistent în temeiul Procedurilor AML/KYC naţionale.

(E)Fără a aduce atingere punctului 1 din subsecţiunea A, nu există obligaţia raportării locului naşterii, cu excepţia următoarelor cazuri:

(F)Fără a aduce atingere subpunctului 5 litera (b) de la punctul A şi cu excepţia cazului în care Instituţia Financiară Raportoare decide altfel cu privire la orice grup de conturi identificat în mod clar, raportarea încasărilor brute din vânzarea sau răscumpărarea unui Activ Financiar nu este obligatorie, cu condiţia ca încasările brute din vânzarea sau răscumpărarea Activului Financiar respectiv să fie raportate de Instituţia Financiară Raportoare în conformitate cu articolul 8ad.

SECŢIUNEA II:SECŢIUNEA II: CERINŢE GENERALE DE DILIGENŢĂ FISCALĂ

E.Fiecare stat membru poate permite Instituţiilor Financiare Raportoare să aplice procedurile de diligentă fiscală pentru Conturile Noi în cazul Conturilor Preexistente, precum şi procedurile de diligentă fiscală pentru Conturile cu Valoare Mare în cazul Conturilor cu Valoare Mai Mică. În cazul în care un stat membru permite utilizarea procedurilor de diligentă fiscală aplicabile unui Cont Nou pentru Conturile Preexistente, celelalte norme aplicabile Conturilor Preexistente se aplică în continuare.

SECŢIUNEA III:SECŢIUNEA III: DILIGENŢĂ FISCALĂ ÎN CEEA CE PRIVEŞTE CONTURILE DE PERSOANĂ FIZICĂ PREEXISTENTE

(B)Conturi cu Valoare Mai Mică. În cazul Conturilor cu Valoare Mai Mică se aplică procedurile prezentate în continuare.

1.Adresa de rezidenţă. În cazul în care Instituţia Financiară Raportoare deţine în registrele sale o adresă actuală de rezidenţă pentru Titularul de cont persoană fizică, bazată pe Documente Justificative, Instituţia Financiară Raportoare poate considera Titularul de cont persoană fizică drept având rezidenţa fiscală în statul membru respectiv sau într-o altă jurisdicţie în care este situată adresa, pentru a stabili dacă respectivul Titular de cont persoană fizică este o Persoană care face obiectul raportării.

2.Căutarea în registrul electronic. În cazul în care o Instituţie Financiară Raportoare nu se bazează pe o adresă actuală de rezidenţă a Titularului de cont persoană fizică, pe baza unor Documente Justificative, astfel cum este prevăzut la punctul 1 din subsecţiunea B, Instituţia Financiară Raportoare trebuie să examineze datele accesibile pentru căutare electronică păstrate de Instituţia Financiară Raportoare cu privire la toate indiciile prezentate în continuare şi să aplice punctele 3-6 din subsecţiunea B:

4.În cazul în care oricare dintre indiciile enumerate la subsecţiunea B punctul 2 literele (a)-(e) este descoperit în sistemul electronic de căutare, sau în cazul în care intervine o modificare a circumstanţelor care să ducă la asocierea unuia sau a mai multor indicii cu contul, Instituţia Financiară Raportoare trebuie să considere Titularul de cont drept rezident fiscal în fiecare stat membru pentru care este identificat un indiciu, cu excepţia cazului în care aceasta alege să aplice punctul 6 din subsecţiunea B şi, cu privire la respectivul cont, se aplică una dintre excepţiile prevăzute la respectivul punct.

5.În cazul în care o adresă purtând menţiunea «post-restant» sau «în atenţia» este descoperită în urma căutării electronice şi nicio altă adresă şi niciunul dintre celelalte indicii enumerate la subsecţiunea B punctul 2 literele (a)-(e) nu este identificat cu privire la Titularul de cont, Instituţia Financiară Raportoare trebuie, în ordinea cea mai adecvată circumstanţelor, să efectueze căutarea în registrul pe suport hârtie prevăzută la punctul 2 din subsecţiunea C sau să încerce să obţină din partea Titularului de cont o autocertificare sau Documente Justificative pentru a stabili rezidenţa fiscală (rezidenţele fiscale) ale respectivului Titular de cont. În cazul în care în urma căutării în dosar nu se constată niciun indiciu, iar încercarea de a obţine autocertificarea sau Documente Justificative nu dă rezultate, Instituţia Financiară Raportoare trebuie să raporteze contul autorităţii competente din propriul stat membru drept cont nedocumentat.

6.Sub rezerva găsirii unor indicii în temeiul punctului 2 din subsecţiunea B, o Instituţie Financiară Raportoare nu este obligată să considere un Titular de cont drept rezident al unui stat membru în cazul în care:

a)informaţiile referitoare la Titularul de cont conţin o adresă de corespondenţă sau de rezidenţă actuală în statul membru respectiv, unul sau mai multe numere de telefon în statul membru respectiv (şi niciun număr de telefon în statul membru al Instituţiei Financiare Raportoare) sau instrucţiuni permanente (cu privire la Conturi Financiare altele decât Conturile de Depozit) de a transfera fonduri într-un cont administrat într-un stat membru, şi Instituţia Financiară Raportoare obţine sau a examinat anterior şi păstrează o înregistrare a următoarelor informaţii:

b)informaţiile referitoare la Titularul de cont conţin o împuternicire sau o delegare de semnătură valabilă, acordată unei persoane cu adresa în statul membru respectiv, şi Instituţia Financiară Raportoare obţine sau a examinat anterior şi păstrează o înregistrare a următoarelor informaţii:

(C)Proceduri de examinare aprofundată pentru Conturile cu Valoare Mare. Se aplică următoarele proceduri de examinare aprofundată în ceea ce priveşte Conturile cu Valoare Mare.

2.Căutarea în registrul pe suport hârtie. În cazul în care baza de date accesibile pentru căutare electronică a Instituţiei Financiare Raportoare include domenii destinate tuturor informaţiilor prevăzute la punctul 3 din subsecţiunea C şi toate informaţiile respective, nu este necesară căutarea suplimentară în registrul pe suport hârtie. În cazul în care bazele de date electronice nu cuprind toate informaţiile respective, atunci, în ceea ce priveşte Conturile cu Valoare Mare, Instituţia Financiară Raportoare trebuie să examineze şi actualul dosar principal al clientului şi, în măsura în care informaţiile în cauză nu sunt cuprinse în actualul dosar principal al clientului, următoarele documente asociate contului şi obţinute de Instituţia Financiară Raportoare în cursul ultimilor cinci ani pentru oricare dintre indiciile prevăzute la punctul 2 din subsecţiunea B:

3.Excepţie în măsura în care bazele de date conţin informaţii suficiente. O Instituţie Financiară Raportoare nu este obligată să efectueze căutarea în registrul pe suport hârtie prevăzută la punctul 2 din subsecţiunea C în măsura în care informaţiile disponibile pentru căutare în format electronic ale Instituţiei Financiare Raportoare includ:

4.Consultarea responsabilului pentru relaţii cu clienţii în scopul obţinerii de informaţii concrete. În afară de căutarea în registrul electronic şi de căutarea în registrul pe suport hârtie prevăzute la punctele 1 şi 2 din subsecţiunea C, Instituţia Financiară Raportoare trebuie să considere drept Cont care face obiectul raportării orice Cont cu Valoare Mare încredinţat unui responsabil pentru relaţii cu clienţii (inclusiv orice Conturi Financiare agregate respectivului Cont cu Valoare Mare) în cazul în care responsabilul pentru relaţii cu clienţii deţine informaţii concrete conform cărora Titularul de cont este o Persoană care face obiectul raportării.

5.Efectele găsirii unor indicii.

a)Dacă, în urma examinării aprofundate a Conturilor cu Valoare Mare prevăzute la subsecţiunea C, nu este descoperit niciunul dintre indiciile enumerate la punctul 2 din subsecţiunea B, iar contul nu este identificat ca fiind deţinut de o Persoană care face obiectul raportării descrisă la punctul 4 din subsecţiunea C, atunci nu sunt necesare acţiuni suplimentare până în momentul în care intervine o modificare a circumstanţelor care să ducă la asocierea unuia sau a mai multor indicii cu contul respectiv.

b)În cazul în care, în urma examinării aprofundate a Conturilor cu Valoare Mare prevăzute la subsecţiunea C, este descoperit oricare dintre indiciile enumerate la subsecţiunea B punctul 2 literele (a)-(e), sau în cazul în care intervine ulterior o modificare a circumstanţelor care duce la asocierea unuia sau a mai multor indicii cu contul, Instituţia Financiară Raportoare trebuie să considere contul drept Cont care face obiectul raportării în fiecare stat membru pentru care este identificat un indiciu, cu excepţia cazului în care aceasta alege să aplice punctul 6 din subsecţiunea B şi, cu privire la respectivul cont, se aplică una dintre excepţiile prevăzute la respectivul punct.

c)În cazul în care, în urma examinării aprofundate prevăzute la subsecţiunea C, este descoperită o adresă purtând menţiunea «post-restant» sau «în atenţia» şi pentru Titularul de cont nu este identificată nicio altă adresă şi niciunul dintre celelalte indicii enumerate la subsecţiunea B punctul 2 literele (a)-(e) Instituţia Financiară Raportoare trebuie să obţină din partea Titularului de cont respectiv o autocertificare sau Documente Justificative pentru a stabili rezidenţa fiscală (rezidenţele fiscale) ale respectivului Titular de cont. În cazul în care o Instituţie Financiară Raportoare nu poate obţine autocertificarea sau Documentele Justificative respective, aceasta trebuie să raporteze contul autorităţii competente din propriul stat membru drept cont nedocumentat.

6.În cazul în care un Cont de Persoană Fizică Preexistent nu este un Cont cu Valoare Mare la data de 31 decembrie 2015, dar devine un Cont cu Valoare Mare începând cu ultima zi a anului calendaristic următor, Instituţia Financiară Raportoare trebuie să finalizeze procedurile de examinare aprofundată prevăzute la subsecţiunea C cu privire la respectivul cont în anul calendaristic următor anului în care contul devine un Cont cu Valoare Mare. Dacă, pe baza acestei examinări, respectivul cont este identificat drept Cont care face obiectul raportării, Instituţia Financiară Raportoare are obligaţia de a raporta, anual, informaţiile necesare cu privire la respectivul cont pentru anul în care acesta este identificat drept Cont care face obiectul raportării şi pentru anii următori, cu excepţia cazului în care Titularul de cont încetează să mai fie o Persoană care face obiectul raportării.

7.Odată ce o Instituţie Financiară Raportoare aplică procedurile de examinare aprofundată prevăzute la subsecţiunea C pentru un Cont cu Valoare Mare, Instituţia Financiară Raportoare nu este obligată să aplice din nou respectivele proceduri, în afară de consultarea responsabilului pentru relaţii cu clienţii prevăzută la punctul 4 din subsecţiunea C, cu privire la acelaşi Cont cu Valoare Mare în orice an ulterior, cu excepţia cazului în care contul este nedocumentat, caz în care Instituţia Financiară Raportoare ar trebui să aplice din nou, anual, respectivele proceduri, până în momentul în care respectivul cont încetează să mai fie nedocumentat.

8.În cazul în care intervine o modificare a circumstanţelor privind un Cont cu Valoare Mare care duce la asocierea cu contul respectiv a unuia sau a mai multor indicii prevăzute la punctul 2 din subsecţiunea B, Instituţia Financiară Raportoare trebuie să considere contul drept Cont care face obiectul raportării în legătură cu fiecare stat membru pentru care este identificat un indiciu, cu excepţia cazului în care aceasta alege să aplice punctul 6 din subsecţiunea B şi, cu privire la respectivul cont, se aplică una dintre excepţiile prevăzute la punctul menţionat.

9.O Instituţie Financiară Raportoare trebuie să pună în aplicare proceduri prin care să se asigure că un responsabil pentru relaţii cu clienţii identifică orice modificare a circumstanţelor referitoare la un cont. De exemplu, în cazul în care responsabilului pentru relaţii cu clienţii i se comunică faptul că Titularul de cont are o nouă adresă de corespondenţă într-un stat membru, Instituţia Financiară Raportoare are obligaţia de a considera noua adresă drept o modificare a circumstanţelor şi, în cazul în care aceasta alege să aplice punctul 6 din subsecţiunea B, este obligată să obţină documentele adecvate din partea Titularului de cont.

SECŢIUNEA IV:SECŢIUNEA IV: DILIGENŢĂ FISCALĂ ÎN CEEA CE PRIVEŞTE CONTURILE DE PERSOANĂ FIZICĂ NOI

A.În ceea ce priveşte Conturile de Persoană Fizică Noi, în momentul deschiderii contului, Instituţia Financiară Raportoare trebuie să obţină o autocertificare, care poate face parte din documentaţia de deschidere a contului, care permite Instituţiei Financiare Raportoare să stabilească rezidenţa fiscală (rezidenţele fiscale) a(le) Titularului de cont şi să confirme caracterul rezonabil al respectivei autocertificări pe baza informaţiilor obţinute de Instituţia Financiară Raportoare în legătură cu deschiderea contului, inclusiv eventualele documente colectate în conformitate cu Procedurile AML/KYC.

SECŢIUNEA V:SECŢIUNEA V: DILIGENŢĂ FISCALĂ ÎN CEEA CE PRIVEŞTE CONTURILE DE ENTITATE PREEXISTENTE

(A)Conturi de Entitate care nu fac obiectul obligaţiei de examinare, identificare sau raportare. Cu excepţia cazului în care Instituţia Financiară Raportoare decide altfel, fie cu privire la toate Conturile de Entitate Preexistente, fie separat, cu privire la orice grup clar identificat de astfel de conturi, un Cont de Entitate Preexistent cu un sold agregat sau o valoare agregată a contului care nu depăşeşte, la data de 31 decembrie 2015, un cuantum în moneda fiecărui stat membru care corespunde sumei de 250 000 USD nu face obiectul obligaţiei de examinare, identificare sau raportare drept un Cont care face obiectul raportării, până în momentul în care soldul agregat sau valoarea agregată a contului depăşeşte cuantumul respectiv în ultima zi din orice an calendaristic ulterior.

(B)Conturi de entitate care fac obiectul examinării. Un Cont de Entitate Preexistent cu un sold sau o valoare agregată a contului care depăşeşte, la data de 31 decembrie 2015, un cuantum în moneda fiecărui stat membru care corespunde sumei de 250 000 USD şi un Cont de Entitate Preexistent care nu depăşeşte, la data de 31 decembrie 2015, cuantumul respectiv, dar cu un sold sau o valoare agregată a contului care depăşeşte acest cuantum în ultima zi din orice an calendaristic ulterior trebuie examinate în conformitate cu procedurile prevăzute la subsecţiunea D.

(C)Conturi de entitate care fac obiectul obligaţiei de raportare. În ceea ce priveşte Conturile de Entitate Preexistente prevăzute la subsecţiunea B, numai conturile care sunt deţinute de una sau mai multe Entităţi care sunt Persoane care fac obiectul raportării sau de ENFS (Entităţi care nu sunt Instituţii Financiare) pasive cu una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării sunt considerate drept Conturi care fac obiectul raportării.

(D)Proceduri de examinare pentru identificarea Conturilor de Entitate care fac obiectul obligaţiei de raportare. Pentru Conturile de Entitate Preexistente prevăzute la subsecţiunea B, o Instituţie Financiară Raportoare trebuie să aplice următoarele proceduri de examinare pentru a stabili dacă contul este deţinut de una sau mai multe Persoane care fac obiectul raportării sau de ENFS pasive cu una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării:

1.Să stabilească dacă Entitatea este o Persoană care face obiectul raportării.

2.Să stabilească dacă Entitatea este o ENFS pasivă cu una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării. Cu privire la un Titular de cont al unui Cont de entitate preexistent (inclusiv o Entitate care este o Persoană care face obiectul raportării), Instituţia Financiară Raportoare trebuie să stabilească dacă Titularul de cont este o ENFS pasivă cu una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării. În cazul în care oricare dintre Persoanele care exercită controlul asupra unei ENFS pasive este o Persoană care face obiectul raportării, atunci contul trebuie considerat drept un Cont care face obiectul raportării. În cursul stabilirii acestor elemente, Instituţia Financiară Raportoare trebuie să respecte orientările de la subsecţiunea D punctul 2 literele (a)-(c) în ordinea cea mai adecvată circumstanţelor.

a)Să stabilească dacă Titularul de cont este o ENFS pasivă. În scopul de a stabili dacă Titularul de cont este o ENFS pasivă, Instituţia Financiară Raportoare trebuie să obţină o autocertificare din partea Titularului de cont pentru a stabili statutul acestuia, cu excepţia cazului în care există informaţii aflate în posesia sa sau disponibile public, pe baza cărora poate stabili în mod rezonabil că Titularul de cont este o ENFS activă sau o Instituţie Financiară, alta decât o Entitate de Investiţii prevăzută la secţiunea VIII subsecţiunea A punctul 6 litera (b) care nu este o Instituţie Financiară dintr-o Jurisdicţie Participantă.

c)Să stabilească dacă o Persoană care exercită controlul asupra unei ENFS pasive este o Persoană care face obiectul raportării. Pentru a stabili dacă o Persoană care exercită controlul asupra unei ENFS pasive este o Persoană care face obiectul raportării, o Instituţie Financiară Raportoare se poate baza pe:

(E)Calendarul punerii în aplicare a examinării şi proceduri suplimentare aplicabile Conturilor de Entitate Preexistente

SECŢIUNEA VI:SECŢIUNEA VI: DILIGENŢĂ FISCALĂ ÎN CEEA CE PRIVEŞTE CONTURILE DE ENTITATE NOI

1.Să stabilească dacă Entitatea este o Persoană care face obiectul raportării.

(a)Să obţină o autocertificare, care poate face parte din documentaţia de deschidere a contului, care permite Instituţiei Financiare Raportoare să stabilească rezidenţa fiscală (rezidenţele fiscale) a(le) Titularului de cont şi să confirme caracterul rezonabil al respectivei autocertificări pe baza informaţiilor obţinute de Instituţia Financiară Raportoare în legătură cu deschiderea contului, inclusiv eventualele documente colectate în conformitate cu Procedurile AML/KYC. În cazul în care Entitatea certifică faptul că nu are rezidenţă fiscală, Instituţia Financiară Raportoare se poate baza pe adresa sediului principal al Entităţii pentru a stabili rezidenţa Titularului de cont.

2.Să stabilească dacă Entitatea este o ENFS pasivă cu una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării. Cu privire la un Titular de cont al unui Cont de Entitate Nou (inclusiv o Entitate care este o Persoană care face obiectul raportării), Instituţia Financiară Raportoare trebuie să stabilească dacă Titularul de cont este o ENFS pasivă cu una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării. În cazul în care oricare dintre Persoanele care exercită controlul asupra unei ENFS pasive este o Persoană care face obiectul raportării, atunci contul trebuie considerat drept un Cont care face obiectul raportării. În cursul stabilirii acestor elemente, Instituţia Financiară Raportoare trebuie să respecte orientările de la subsecţiunea A punctul 2 literele (a)-(c) în ordinea cea mai adecvată circumstanţelor.

(a)Să stabilească dacă Titularul de cont este o ENFS pasivă. În scopul de a stabili dacă Titularul de cont este o ENFS pasivă, Instituţia Financiară Raportoare trebuie să se bazeze pe o autocertificare din partea Titularului de cont pentru a stabili statutul acestuia, cu excepţia cazului în care există informaţii aflate în posesia sa sau disponibile public, pe baza cărora poate stabili în mod rezonabil că Titularul de cont este o ENFS activă sau o Instituţie Financiară, alta decât o Entitate de investiţii prevăzută la secţiunea VIII subsecţiunea A punctul 6 litera (b) care nu este o Instituţie Financiară dintr-o Jurisdicţie Participantă.

(b)să stabilească Persoanele care exercită controlul asupra unui Titular de Cont. În scopul stabilirii Persoanelor care Exercită Controlul asupra unui Titular de Cont, o Instituţie Financiară Raportoare se poate baza pe informaţiile colectate şi păstrate în conformitate cu Procedurile AML/KYC, cu condiţia ca aceste proceduri să fie conforme cu Directiva (UE) 2015/849. În cazul în care Instituţia Financiară Raportoare nu are obligaţia legală de a aplica Proceduri AML/KYC care sunt conforme cu Directiva (UE) 2015/849, aceasta aplică proceduri similare în esenţă în scopul stabilirii Persoanelor care Exercită Controlul.

SECŢIUNEA VII:SECŢIUNEA VII: NORME SPECIALE DE DILIGENŢĂ FISCALĂ

A^1.Lipsa temporară a declaraţiei pe propria răspundere. În circumstanţe excepţionale în care o Instituţie Financiară Raportoare nu poate obţine o declaraţie pe propria răspundere în ceea ce priveşte un Cont Nou în timp util pentru a-şi îndeplini obligaţiile de diligenţă fiscală şi de raportare cu privire la perioada de raportare în care a fost deschis contul, Instituţia Financiară Raportoare aplică procedurile de diligenţă fiscală pentru Conturile Preexistente, până la obţinerea şi validarea unei astfel de declaraţii pe propria răspundere.

B.Proceduri alternative pentru Conturile Financiare deţinute de beneficiari persoane fizice ai unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau ai unui Contract cu rentă viageră şi pentru Contractele de asigurare cu valoare de răscumpărare de grup sau pentru Contractele cu rentă viageră de grup. O Instituţie Financiară Raportoare poate presupune că un beneficiar persoană fizică (altul decât deţinătorul) al unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui Contract cu rentă viageră care beneficiază de o indemnizaţie de deces nu este o Persoană care face obiectul raportării şi poate considera un astfel de Cont Financiar ca nefiind un Cont care face obiectul raportării, cu excepţia cazului în care Instituţia Financiară Raportoare ştie sau are motive să ştie că beneficiarul este o Persoană care face obiectul raportării. O Instituţie Financiară Raportoare are motive să ştie că beneficiarul unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui Contract cu rentă viageră este o Persoană care face obiectul raportării dacă informaţiile colectate de către Instituţia Financiară Raportoare şi asociate respectivului beneficiar conţin indicii conform celor prevăzute la secţiunea III subsecţiunea B. În cazul în care o Instituţie Financiară Raportoare deţine informaţii concrete sau are motive să ştie că beneficiarul este o Persoană care face obiectul raportării, Instituţia Financiară Raportoare trebuie să respecte procedurile de la secţiunea III subsecţiunea B.

O Instituţie Financiară Raportoare poate considera un Cont Financiar care constă în participaţia de care beneficiază un membru în cadrul unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare de grup sau al unui Contract cu rentă viageră de grup ca fiind un Cont Financiar care este un cont care nu face obiectul raportării până la data la care suma respectivă trebuie plătită angajatului/deţinătorului unui certificat sau beneficiarului, în cazul în care Contul Financiar care constă în participaţia de care beneficiază un membru în cadrul unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare de grup sau al unui Contract cu rentă viageră de grup îndeplineşte următoarele cerinţe:

Termenul «Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare de grup» înseamnă un Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare care: (i) asigură persoane fizice care sunt afiliate prin intermediul unui angajator, al unei organizaţii profesionale, al unui sindicat ori al altei asociaţii sau grupări; şi (ii) impune plata unei prime pentru fiecare membru al grupului (sau membru al unei categorii din cadrul grupului), care este stabilită fără a lua în considerare caracteristicile individuale de sănătate, altele decât vârsta, genul şi obiceiurile legate de fumat ale respectivului membru al grupului (sau a categoriei de membri).

1.Agregarea Conturilor de persoană fizică. În scopul stabilirii soldului sau a valorii agregata Conturilor Financiare deţinute de o persoană fizică, o Instituţie Financiară Raportoare este obligaţia de a agrega toate Conturile Financiare administrate de Instituţia Financiară Raportoare, sau de o Entitate afiliată, dar numai în măsura în care sistemele informatice ale Instituţiei Financiare Raportoare arată o legătură între Conturile Financiare prin referire la un element de date, cum ar fi numărul de client sau NIF şi permite agregarea soldurilor sau a valorii conturilor. Fiecărui titular al unui Cont Financiar deţinut în comun i se atribuie soldul sau valoarea integrală a Contului Financiar deţinut în comun în scopul aplicării cerinţelor privind agregarea prevăzute la prezentul punct.

2.Agregarea Conturilor de entitate. În scopul stabilirii soldului sau a valorii agregate a Conturilor Financiare deţinute de o Entitate, o Instituţie Financiară Raportoare are obligaţia de a lua în considerare toate Conturile Financiare care sunt administrate de Instituţia Financiară Raportoare sau de o Entitate afiliată, dar numai în măsura în care sistemele informatice ale Instituţiei Financiare Raportoare arată o legătură între Conturile Financiare prin referire la un element de date, cum ar fi numărul de client sau NIF şi permit agregarea soldurilor sau a valorilor conturilor. Fiecărui titular al unui Cont Financiar deţinut în comun i se atribuie soldul sau valoarea integrală a Contului Financiar deţinut în comun în scopul aplicării cerinţelor privind agregarea prevăzute la prezentul punct.

3.Norme speciale privind agregarea conturilor aplicabile responsabililor pentru relaţii cu clienţii. În scopul stabilirii soldului sau a valorii agregate a Conturilor Financiare deţinute de o persoană pentru a stabili dacă un Cont Financiar este un Cont cu Valoare Mare, o Instituţie Financiară Raportoare are, de asemenea, obligaţia ca, în cazul oricăror Conturi Financiare cu privire la care responsabilul pentru relaţii cu clienţii ştie sau are motive să ştie că sunt în mod direct sau indirect deţinute, controlate sau instituite (altfel decât în capacitate fiduciară) de către aceeaşi persoană, de a agrega toate respectivele conturi.

SECŢIUNEA VIII:DEFINIŢIILE TERMENILOR

(A)Instituţie Financiară Raportoare

1.Termenul «Instituţie Financiară Raportoare» înseamnă orice Instituţie Financiară a unui stat membru care nu este o Instituţie Financiară Nonraportoare. Termenul «Instituţie Financiară a unui stat membru» înseamnă: (i) orice Instituţie Financiară care este rezidentă într-un stat membru, dar exclude orice sucursală a respectivei Instituţii Financiare care se află în afara teritoriului statului membru respectiv, şi (ii) orice sucursală a unei Instituţii Financiare care nu este rezidentă într-un stat membru, în cazul în care sucursala respectivă se află în respectivul stat membru.

2.Termenul «Instituţie Financiară dintr-o Jurisdicţie Participantă» înseamnă: (i) orice Instituţie Financiară care este rezidentă într-o Jurisdicţie Participantă, dar exclude orice sucursală a respectivei Instituţii Financiare care se află în afara teritoriului Jurisdicţiei Participante şi (ii) orice sucursală a unei Instituţii Financiare care nu este rezidentă într-o Jurisdicţie Participantă, în cazul în care sucursala respectivă se află într-o Jurisdicţie Participantă.

4.Termenul «Instituţie de Custodie» înseamnă orice Entitate care deţine, ca parte substanţială a activităţii sale, Active Financiare în contul unor terţi. O Entitate deţine, ca parte substanţială a activităţii sale, Active Financiare în contul unor terţi dacă venitul brut al Entităţii atribuibil deţinerii de Active Financiare şi serviciilor financiare conexe este egal sau mai mare de 20 % din venitul brut al Entităţii pe perioada cea mai scurtă dintre următoarele: (i) perioada de trei ani care se încheie la data de 31 decembrie (sau în ultima zi a unei perioadei contabile care nu este un an calendaristic) dinaintea anului în care se efectuează calculul sau (ii) perioada în cursul căreia Entitatea a existat.

6.Termenul «Entitate de Investiţii» înseamnă orice Entitate:

Se consideră că o Entitate desfăşoară ca activitate principală una sau mai multe dintre activităţile menţionate la punctul A subpunctul 6 litera (a), sau venitul brut al unei Entităţi este atribuibil în principal activităţilor de investire, reinvestire sau tranzacţionare de Active Financiare sau de Criptoactive care fac Obiectul Raportării în sensul punctului A subpunctul 6 litera (b), în cazul în care venitul brut al Entităţii atribuibil activităţilor relevante este mai mare sau egal cu 50 % din venitul brut al Entităţii pe perioada cea mai scurtă dintre următoarele: (i) perioada de trei ani care se încheie la data de 31 decembrie a anului dinaintea anului în care se efectuează calculul; sau (ii) perioada în cursul căreia Entitatea a existat. În sensul punctului A subpunctul 6 litera (a) punctul (iii), expresia «care investeşte, administrează sau gestionează în alt mod Active Financiare, bani sau Criptoactive care fac obiectul raportării în numele altor persoane» nu include prestarea de servicii prin care se efectuează tranzacţii de schimb pentru clienţi sau în numele acestora. Termenul «Entitate de Investiţii» nu include o Entitate care este o ENF activă, întrucât Entitatea respectivă îndeplineşte oricare dintre criteriile prevăzute la punctul D subpunctul 8 literele (d)-(g).

7.Termenul «Activ Financiar» include un titlu de valoare (de exemplu, acţiuni în cadrul capitalului unei societăţi comerciale; participaţii în capitalurile proprii sau dreptul la beneficii în cadrul unui parteneriat deţinut de mulţi asociaţi sau cotat la bursă sau în cadrul unei fiducii; bilete la ordin, obligaţiuni sau alte titluri de datorie), drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap (de exemplu, swap pe rata dobânzii, swap valutar, swap de bază, rată de dobândă cu plafon maxim, rata de dobândă cu prag minim, swap pe mărfuri, swap pe acţiuni, swap pe indici bursieri şi acorduri similare), un Contract de Asigurare sau un Contract cu Rentă Viageră sau orice dobândă (inclusiv un contract de tip futures sau forward sau o opţiune) în legătură cu un titlu de valoare, un Criptoactiv care face Obiectul Raportării, drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap, un Contract de Asigurare sau un Contract cu Rentă Viageră. Termenul «Activ Financiar» nu include drepturile directe asupra unor bunuri imobile, care să nu fie titluri de datorie.

9.În sensul prezentei anexe, termenul «Monedă Electronică» înseamnă orice produs care este:

Termenul «Monedă Electronică» nu include un produs creat cu unicul scop de a facilita transferul de fonduri de la un client la o altă persoană în conformitate cu instrucţiunile clientului. Un produs nu este creat cu unicul scop de a facilita transferul de fonduri dacă, pe parcursul desfăşurării normale a activităţii Entităţii care efectuează transferul, fie fondurile legate de produsul respectiv sunt deţinute mai mult de 60 de zile de la primirea instrucţiunilor de facilitare a transferului, fie, în cazul în care nu se primesc instrucţiuni, fondurile legate de produsul respectiv sunt deţinute mai mult de 60 de zile de la primirea fondurilor.

(B)Instituţie Financiară Nonraportoare

1.Termenul «Instituţie Financiară Nonraportoare» înseamnă orice Instituţie Financiară care este:

a)o Entitate Guvernamentală, o Organizaţie Internaţională sau o Bancă Centrală, în afară de situaţiile care:

c)orice altă Entitate care prezintă un risc scăzut de a fi utilizată pentru evaziune fiscală, are caracteristici similare în mod substanţial cu oricare dintre Entităţile prevăzute la subsecţiunea B punctul 1 literele (a) şi (b) şi este inclusă pe lista Instituţiilor Financiare nonraportoare menţionată la articolul 8 alineatul (7^a) din prezenta directivă, cu condiţia ca statutul respectivei Entităţi drept Instituţie Financiară Nonraportoare să nu aducă atingere obiectivelor prezentei directive;

2.Termenul «Entitate guvernamentală» înseamnă guvernul unui stat membru sau al unei alte jurisdicţii, orice subdiviziune politică a unui stat membru sau a unei alte jurisdicţii (care, pentru evitarea oricărei ambiguităţi, include un stat, o provincie, un judeţ sau o localitate), sau orice organism sau agenţie deţinut(ă) integral de un stat membru sau de o altă jurisdicţie ori de una sau mai multe dintre subdiviziunile sus-menţionate (fiecare reprezentând o «Entitate guvernamentală»). Această categorie este alcătuită din părţi integrante, entităţi controlate şi subdiviziuni politice ale unui stat membru sau ale unei alte jurisdicţii.

a)O «parte integrantă» a unui stat membru sau a unei alte jurisdicţii înseamnă orice persoană, organizaţie, agenţie, birou, fond, organism public sau alt organism, oricare ar fi denumirea sa, care constituie o autoritate administrativă a unui stat membru sau a unei alte jurisdicţii. Veniturile nete ale autorităţii administrative trebuie să fie creditate contului propriu al acesteia sau altor conturi ale statului membru sau al unei alte jurisdicţii şi nicio parte a acestora nu trebuie să revină în beneficiul vreunei persoane private. O parte integrantă nu include nicio persoană fizică care este un membru al guvernului, funcţionar sau administrator care acţionează cu titlu privat sau personal.

b)O entitate controlată înseamnă o Entitate care este, formal, separată de statul membru sau altă jurisdicţie sau care constituie, în alt mod, o entitate juridică separată, cu condiţia ca:

c)Venitul nu revine în beneficiul persoanelor fizice în cazul în care respectivele persoane sunt beneficiarii-ţintă ai unui program guvernamental, iar activităţile din cadrul programului sunt desfăşurate pentru publicul larg în interes general sau se referă la administrarea unei părţi a guvernului. Cu toate acestea, sub rezerva dispoziţiilor anterioare, se consideră că venitul revine în beneficiul persoanelor fizice în cazul în care este obţinut din folosirea unei Entităţi Guvernamentale pentru a desfăşura o activitate comercială, cum ar fi o activitate bancară comercială, care furnizează servicii financiare persoanelor fizice.

3.Termenul «Organizaţie internaţională» înseamnă orice organizaţie internaţională ori agenţie sau organism deţinut în totalitate de aceasta. Această categorie include orice organizaţie interguvernamentală (inclusiv o organizaţie supranaţională): (i) care este alcătuită în primul rând din guverne; (ii) care are în vigoare un acord privind sediul sau un acord în mod fundamental similar cu statul membru; şi (iii) al cărei venit nu revine în beneficiul unor persoane private.

5.Termenul «Fond de pensii cu participare largă» înseamnă un fond instituit pentru a furniza beneficii cu titlu de pensie, indemnizaţii de invaliditate sau de deces, sau orice combinaţie a acestora, către beneficiari care sunt actuali sau foşti angajaţi (sau persoanele desemnate de către respectivii angajaţi) ai unuia sau ai mai multor angajatori în schimbul unor servicii prestate, cu condiţia ca fondul:

c)să îndeplinească cel puţin una dintre următoarele cerinţe:

6.Termenul «Fond de pensii cu participare restrânsă» înseamnă un fond instituit pentru a furniza beneficii cu titlu de pensii sau indemnizaţii de invaliditate sau de deces către beneficiari care sunt actuali sau foşti angajaţi (sau persoanele desemnate de către respectivii angajaţi) ai unuia sau ai mai multor angajatori în schimbul unor servicii prestate, cu următoarele condiţii:

7.Termenul «Fond de pensii al unei Entităţi guvernamentale, al unei Organizaţii internaţionale sau al unei Bănci centrale» înseamnă un fond instituit de o Entitate guvernamentală, o Organizaţie internaţională sau o Bancă centrală pentru a furniza beneficii cu titlu de pensii sau indemnizaţii de invaliditate sau de deces către beneficiari sau participanţi care sunt actuali sau foşti angajaţi (sau persoanele desemnate de către respectivii angajaţi), sau care nu sunt actuali sau foşti angajaţi, dacă respectivele beneficii sunt acordate unor astfel de beneficiari sau participanţi în schimbul unor servicii personale prestate pentru Entitatea guvernamentală, Organizaţia internaţională sau Banca centrală respective.

8.Termenul «Emitent de carduri de credit calificat» înseamnă o Instituţie Financiară care îndeplineşte următoarele cerinţe:

b)anterior datei de 1 ianuarie 2016 sau începând cu data menţionată, Instituţia Financiară pune în aplicare politici şi proceduri, fie pentru a împiedica un client de la a face o plată excedentară care depăşeşte cuantumul exprimat în moneda fiecărui stat membru care corespunde sumei de 50 000 USD, fie pentru a asigura faptul că orice plată excedentară efectuată de un client peste cuantumul respectiv este restituită clientului în termen de 60 de zile, aplicând, în fiecare caz, normele prevăzute la secţiunea VII subsecţiunea C privind agregarea conturilor şi conversia monetară. În acest sens, o plată excedentară a unui client nu se referă la solduri creditoare aferente unor debite contestate, ci include soldurile creditoare rezultate din restituiri de mărfuri.

9.Termenul «Organism de plasament colectiv exceptat» înseamnă o Entitate de Investiţii care este reglementată ca organism de plasament colectiv, cu condiţia ca toate drepturile asupra organismului de plasament colectiv să fie deţinute de către sau prin intermediul unor persoane fizice sau Entităţi care nu sunt Persoane care fac obiectul raportării, cu excepţia unei ENFS pasive cu Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării.

(C)Cont Financiar

1.Termenul «Cont Financiar» înseamnă un cont administrat de o Instituţie Financiară şi include un Cont de Depozit, un Cont de Custodie şi:

a)în cazul unei Entităţi de Investiţii, orice drepturi aferente capitalului sau datoriei aparţinând Instituţiei Financiare. Fără a aduce atingere dispoziţiilor anterioare, termenul «Cont Financiar» nu include niciun drept aferent capitalului sau datoriei unei Entităţi care este o Entitate de Investiţii doar din motivul că aceasta: (i) prestează un serviciu de consiliere în investiţii şi acţionează în numele, sau (ii) administrează portofolii ale unui client şi acţionează în numele acestuia în scopul realizării de investiţii, de gestionare sau de administrare a Activelor Financiare depuse în numele clientului la o Instituţie Financiară, alta decât respectiva Entitate;

2.Termenul «Cont de Depozit» include orice cont comercial, de debit, de economii, la termen, de consemnaţiuni sau un cont a cărui existenţă este documentată printr-un certificat de depozit, de economii, de investiţii, un certificat de îndatorare sau un alt instrument similar păstrat de o Instituţie Depozitară. Un Cont de Depozit include, de asemenea:

4.Termenul «Participaţie în capitalurile proprii» înseamnă, în cazul unui parteneriat care este o Instituţie Financiară, o participaţie fie la capitalul, fie la profitul parteneriatului. În cazul unei fiducii care este o Instituţie Financiară, o Participaţie în capitalurile proprii este considerată a fi deţinută de către orice persoană asimilată unui constituitor sau unui beneficiar al întregii fiducii sau a unei părţi a acesteia, sau a oricărei alte persoane fizice care exercită un control efectiv definitiv asupra fiduciei. O Persoană care face obiectul raportării va fi considerată beneficiar al unei fiducii dacă respectiva Persoană care face obiectul raportării are dreptul de a primi, direct sau indirect (de exemplu, prin intermediul unui mandatar), o distribuţie obligatorie sau poate primi, direct sau indirect, o distribuţie discreţionară din fiducie.

6.Termenul «Contract cu rentă viageră» înseamnă un contract în conformitate cu care emitentul este de acord să efectueze plăţi pentru o anumită perioadă de timp, determinată, în totalitate sau parţial, în funcţie de speranţa de viaţă a uneia sau mai multor persoane fizice. Termenul include, de asemenea, un contract care este considerat a fi un Contract cu rentă viageră în conformitate cu legislaţia, reglementările sau practica din statul membru sau din altă jurisdicţie în care contractul a fost emis, şi în conformitate cu care emitentul este de acord să facă plăţile pentru o perioadă de mai mulţi ani.

8.Termenul «Valoare de răscumpărare» înseamnă valoarea cea mai mare dintre: (i) suma pe care deţinătorul poliţei de asigurare este îndreptăţit să o primească în cazul răscumpărării sau rezilierii contractului (calculată fără a scădea eventualele taxe de răscumpărare sau împrumuturi din poliţă) şi (ii) suma pe care deţinătorul poliţei de asigurare o poate împrumuta în temeiul contractului sau în legătură cu acesta. Fără a aduce atingere dispoziţiilor anterioare, termenul «Valoare de răscumpărare» nu include o sumă de plătit în temeiul unui Contract de asigurare:

c)drept rambursare a unei prime plătite anterior (mai puţin costul taxelor de asigurare, fie că acestea sunt sau nu efectiv aplicate) în conformitate cu un Contract de asigurare (altul decât un contract de asigurare de viaţă cu componentă de investiţii sau un Contract cu rentă viageră) ca urmare a anulării sau a rezilierii contractului, a diminuării expunerii la risc pe parcursul perioadei în care contractul este efectiv în vigoare, ori rezultând din corectarea unei erori de înscriere sau a unei erori similare cu privire la prima stipulată în contract;

9.Termenul «Cont Preexistent» înseamnă:

(ii)Instituţia Financiară Raportoare (şi, după caz, Entitatea afiliată din acelaşi stat membru ca şi Instituţia Financiară Raportoare) tratează atât Conturile Financiare menţionate anterior, cât şi orice alte Conturi Financiare ale Titularului de Cont care sunt considerate drept Conturi Preexistente în temeiul punctului C subpunctul 9 litera (b), drept un singur Cont Financiar în scopul respectării standardelor în materie de cerinţe privind cunoaşterea clientului prevăzute la secţiunea VII punctul A, şi în scopul stabilirii soldului sau a valorii oricăruia dintre Conturile Financiare atunci când aplică oricare dintre pragurile referitoare la cont;

17.Termenul «Cont Exclus» înseamnă oricare dintre următoarele conturi:

a)un cont de pensie care îndeplineşte următoarele cerinţe:

Un Cont Financiar care îndeplineşte în alt mod cerinţa de la subsecţiunea C punctul 17 litera (a) subpunctul (v) nu va înceta să îndeplinească această cerinţă numai din cauza faptului că respectivul Cont Financiar poate primi active sau fonduri virate din unul sau mai multe Conturi Financiare care îndeplinesc cerinţele de la subsecţiunea C punctul 17 litera (a) sau (b) sau din unul sau mai multe fonduri de pensii care îndeplinesc cerinţele de la oricare dintre punctele 5-7 de la subsecţiunea B.

b)un cont care îndeplineşte cerinţele următoare:

Un Cont Financiar care îndeplineşte în alt mod cerinţa de la subsecţiunea C punctul 17 litera (a) subpunctul (iv) nu va înceta să îndeplinească această cerinţă numai din cauza faptului că respectivul Cont Financiar poate primi active sau fonduri virate din unul sau mai multe Conturi Financiare care îndeplinesc cerinţele de la subsecţiunea C punctul 17 litera (a) sau (b) sau din unul sau mai multe fonduri de pensii care îndeplinesc cerinţele de la oricare dintre punctele 5-7 din subsecţiunea B.

c)un contract de asigurare de viaţă pe o perioadă care urmează să se încheie înainte ca persoana fizică asigurată să împlinească vârsta de 90 ani, cu condiţia ca contractul să îndeplinească următoarele cerinţe:

e)un cont instituit în legătură cu oricare dintre următoarele elemente:

f)un Cont de Depozit care îndeplineşte următoarele cerinţe:

(ii)de la data de 1 ianuarie 2016 sau anterior datei menţionate, Instituţia Financiară pune în aplicare politici şi proceduri, fie pentru a împiedica un client de la a face o plată excedentară care depăşeşte un cuantum în moneda fiecărui stat membru care corespunde sumei de 50 000 USD, fie pentru a asigura faptul că orice plată excedentară efectuată de un client şi care depăşeşte cuantumul respectiv este restituită clientului în termen de 60 de zile, aplicând, în fiecare caz, normele prevăzute la secţiunea VII subsecţiunea C privind conversia monetară. În acest sens, o plată excedentară a unui client nu se referă la solduri creditoare aferente unor debite contestate, dar include soldurile creditoare rezultate din restituiri de mărfuri.

(D)Cont care face obiectul raportării

1.Termenul «Cont care face obiectul raportării» înseamnă un Cont Financiar care este administrat de o Instituţie Financiară Raportoare a unui stat membru şi este deţinut de una sau mai multe Persoane care fac obiectul raportării sau de o ENFS pasivă cu una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării, cu condiţia ca aceasta să fi fost identificată ca atare în temeiul procedurilor de diligentă fiscală prevăzute la secţiunile II-VII.

3.Termenul «Persoană dintr-un stat membru», din perspectiva fiecărui stat membru, înseamnă o persoană fizică sau o Entitate care are rezidenţa în orice alt stat membru în temeiul legislaţiei fiscale din jurisdicţia respectivului stat membru, sau patrimoniul succesoral al unei persoane decedate care era rezidentă a oricărui alt stat membru. În acest sens, o Entitate precum o societate civilă, o societate cu răspundere limitată sau o construcţie juridică similară care nu are rezidenţă fiscală este considerată ca fiind rezidentă în jurisdicţia în care se află sediul conducerii efective.

4.Termenul «Jurisdicţie Participantă» cu privire la fiecare stat membru înseamnă:

5.Termenul «Persoane care exercită controlul» înseamnă persoanele fizice care exercită controlul asupra unei Entităţi. În cazul unei fiducii, acest termen înseamnă constituitorul (constituitorii), fiduciarul (fiduciarii), protectorul (protectorii) (dacă este cazul), beneficiarul (beneficiarii) sau clasa (clasele) de beneficiari, precum şi orice altă persoană fizică care exercită un control efectiv definitiv asupra fiduciei, şi, în cazul unei construcţii juridice care nu este o fiducie, acest termen desemnează persoanele aflate în poziţii echivalente sau similare. Termenul «Persoane care exercită controlul» trebuie interpretat într-o manieră consecventă cu recomandările Grupului de Acţiune Financiară.

8.Termenul «ENFS activă» înseamnă orice ENFS care îndeplineşte oricare dintre următoarele criterii:

d)toate activităţile ENFS constau, în esenţă, în deţinerea (în totalitate sau parţial) a acţiunilor subscrise emise de una sau mai multe filiale ale căror tranzacţii sau activităţi sunt diferite de activităţile unei Instituţii Financiare, sau în finanţarea şi prestarea de servicii respectivelor filiale. Cu toate acestea, o Entitate nu are statutul de Entitate activă dacă funcţionează (sau se prezintă) drept un fond de investiţii, cum ar fi un fond de investiţii în societăţi necotate, un fond cu capital de risc, un fond de achiziţie prin îndatorarea companiei sau orice alt organism de plasament al cărui scop este de a achiziţiona sau de a finanţa companii şi de a deţine capital în cadrul respectivelor companii, reprezentând active de capital în scopul unor investiţii;

h)ENFS îndeplineşte toate condiţiile următoare:

(i)este constituită şi îşi desfăşoară activitatea în statul membru propriu sau în altă jurisdicţie de rezidenţă exclusiv în scopuri religioase, caritabile, ştiinţifice, artistice, culturale, sportive sau educaţionale; sau este constituită şi îşi desfăşoară activitatea în statul membru propriu sau în altă jurisdicţie de rezidenţă şi este o organizaţie profesională, o asociaţie de afaceri, o cameră de comerţ, o organizaţie a muncii, o organizaţie din sectorul agriculturii sau al horticulturii, o asociaţie civică sau o organizaţie care funcţionează exclusiv pentru promovarea bunăstării sociale;

(iv)legislaţia aplicabilă a statului membru al ENFS sau a altei jurisdicţii de rezidenţă a ENFS ori documentele de constituire a ENFS nu permit ca vreun venit ori vreun activ al ENFS să fie distribuit sau utilizat în beneficiul unei persoane fizice sau al unei Entităţi non-caritabile în alt mod decât în scopul desfăşurării de activităţi caritabile ale ENFS, sau drept plată a unor compensaţii rezonabile pentru servicii prestate, ori drept plată reprezentând valoarea justă de piaţă a proprietăţii pe care ENFS a cumpărat-o; şi

(E)Diverse

1.Termenul «Titular de cont» înseamnă persoana inclusă pe o listă sau identificată drept titularul unui Cont Financiar de către Instituţia Financiară care ţine contul. O persoană, alta decât o Instituţie Financiară, care deţine un Cont Financiar în beneficiul sau în numele altei persoane în calitate de agent, custode, mandatar, semnatar, consilier de investiţii sau intermediar, nu este considerată drept deţinătoare a contului în sensul prezentei directive, ci cealaltă persoană este considerată drept titulară a contului. În cazul unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui Contract cu rentă viageră, Titularul de cont este orice persoană care are dreptul să acceseze valoarea de răscumpărare sau să modifice beneficiarului contractului. În cazul în care nicio persoană nu poate să aibă acces la valoarea de răscumpărare sau să modifice beneficiarul, Titularul de cont este orice persoană desemnată în calitate de proprietar în contract şi orice persoană cu un drept la plată în conformitate cu termenii contractuali. La scadenţa unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau a unui Contract cu rentă viageră, fiecare persoană care are dreptul să primească o plată în conformitate cu contractul este considerată ca fiind un Titular de cont.

4.O Entitate este o «Entitate afiliată» unei alte Entităţi dacă: (i) oricare dintre cele două Entităţi deţine controlul asupra celeilalte; (ii) cele două Entităţi se află sub control comun; sau (iii) cele două Entităţi sunt Entităţi de investiţii prevăzute la subsecţiunea A punctul 6 litera (b), se află sub o conducere comună şi respectiva conducere este cea care asigură respectarea cerinţelor de diligentă fiscală care revine unor astfel de Entităţi de investiţii. În acest sens, noţiunea de control include deţinerea directă sau indirectă a peste 50 % din voturi şi din valoarea unei Entităţi.

6.Termenul «Documente Justificative» include oricare dintre următoarele:

d)orice situaţie financiară auditată, raport de credit efectuat de o parte terţă, declarare a falimentului sau raport al unei autorităţi de reglementare a pieţei titlurilor de valoare.

Cu privire la un Cont de Entitate Preexistent, Instituţia Financiară Raportoare poate utiliza ca Documente Justificative orice clasificare care figurează în registrele Instituţiei Financiare Raportoare cu privire la Titularul de cont care a fost determinată pe baza unui sistem standardizat de codificare a segmentelor de activitate, care a fost înregistrată de către Instituţia Financiară Raportoare în conformitate cu practicile sale obişnuite de afaceri în scopul aplicării Procedurilor AML/KYC proceduri sau în alte scopuri de reglementare (altele decât fiscale) şi care a fost pusă în aplicare de către Instituţia Financiară Raportoare înainte de data utilizată pentru a clasifica Contul Financiar drept un Cont Preexistent, cu condiţia ca respectiva Instituţie Financiară Raportoare să nu fi aflat sau să nu aibă motive de a fi aflat că respectiva clasificare este incorectă sau nefiabilă. Termenul «Sistem standardizat de codificare a segmentelor de activitate» înseamnă un sistem de codificare utilizat pentru a clasifica unităţile în funcţie de tipul activităţii lor în alte scopuri decât în scopuri fiscale.

SECŢIUNEA IX:PUNEREA ÎN APLICARE EFECTIVĂ

SECŢIUNEA X:DATE DE PUNERE ÎN APLICARE ÎN CEEA CE PRIVEŞTE INSTITUŢIILE FINANCIARE RAPORTOARE SITUATE ÎN AUSTRIA

SECŢIUNEA XI:MĂSURI TRANZITORII

Fără a aduce atingere secţiunii I punctul A subpunctul 1 litera (b) şi punctul A subpunctul 6a, în ceea ce priveşte fiecare Cont care face Obiectul Raportării şi care este administrat de o Instituţie Financiară Raportoare la 31 decembrie 2025 şi pentru perioadele de raportare care se încheie în al doilea an calendaristic care urmează acestei date, informaţiile cu privire la rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face obiectul raportării este o Persoană care exercită Controlul sau un Deţinător de Participaţii în Capitalurile Proprii ale Entităţii trebuie raportate numai dacă aceste informaţii sunt disponibile în datele accesibile pentru căutare electronică păstrate de Instituţia Financiară Raportoare.

ANEXA II:NORME SUPLIMENTARE DE RAPORTARE ŞI DE DILIGEN'ŢĂ FISCALĂ PENTRU SCHIMBUL DE INFORMAŢII REFERITOARE LA CONTURILE FINANCIARE

1.Modificarea circumstanţelor

O «modificare a circumstanţelor» include orice modificare care are drept rezultat adăugarea de informaţii relevante privind statutul unei persoane sau intră, în alt mod, în contradicţie cu statutul persoanei respective. În plus, o modificare a circumstanţelor include orice modificare sau completare a informaţiilor privind contul Titularului de cont (inclusiv adăugarea sau substituirea unui Titular de cont, ori altă modificare referitoare la acesta) sau orice modificare sau completare a informaţiilor privind orice cont asociat cu un astfel de cont (aplicând normele privind agregarea conturilor prevăzute la anexa I secţiunea VII subsecţiunea C punctele 1-3), dacă o astfel de modificare sau completare a informaţiilor afectează statutul Titularului de cont.

În cazul în care o Instituţie Financiară Raportoare a aplicat testul cu privire la adresa de rezidenţă prevăzută la anexa I secţiunea III subsecţiunea B punctul 1 şi intervine o modificare a circumstanţelor în urma căreia Instituţia Financiară Raportoare află sau are motive să afle că Documentele justificative iniţiale (sau orice alte documente echivalente) sunt incorecte sau nefiabile, Instituţia Financiară Raportoare trebuie, până în ultima zi a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare adecvate, ori în termen de 90 de zile calendaristice de la notificarea sau descoperirea unei asemenea modificări a circumstanţelor, oricare dintre acestea este mai recentă, să obţină o autocertificare şi noi Documente Justificative pentru a stabili rezidenţa fiscală (rezidenţele fiscale) a(le) Titularului de cont. În cazul în care o Instituţie Financiară Raportoare nu poate obţine autocertificarea şi noi Documente Justificative până la data respectivă, aceasta trebuie să aplice procedura de căutare în registrul electronic prevăzută la anexa I secţiunea III subsecţiunea B punctele 2-6.

3.Rezidenţa unei Instituţii Financiare

O Instituţie Financiară este «rezidentă» într-un stat membru în cazul în care aceasta se află sub jurisdicţia statului membru respectiv (şi anume, statul membru poate impune raportarea de către Instituţia Financiară). În general, în cazul în care o Instituţie Financiară are rezidenţa fiscală într-un stat membru, aceasta se află sub jurisdicţia acestui stat membru şi, prin urmare, este o Instituţie Financiară a statului membru. În cazul unei fiducii care este o Instituţie Financiară (indiferent dacă aceasta este rezident fiscal într-un stat membru), fiducia este considerată a se afla sub jurisdicţia unui stat membru dacă unul sau mai mulţi fiduciari sunt rezidenţi în respectivul stat membru, cu excepţia cazului în care fiducia raportează altui stat membru toate informaţiile care trebuie raportate în temeiul prezentei directive cu privire la Conturile care fac obiectul raportării administrate de fiducie, în virtutea faptului că fiducia are rezidenţa fiscală în acel stat membru. Cu toate acestea, în cazul în care o Instituţie Financiară (care nu este o fiducie) nu are rezidenţă fiscală (de exemplu, pentru că este considerată transparentă din punct de vedere fiscal sau pentru că se află într-o jurisdicţie în care nu există impozit pe venit), se consideră că aceasta se află sub jurisdicţia unui stat membru şi că este, prin urmare, o Instituţie Financiară a statului membru, în cazul în care:

4.Cont administrat

5.Fiducii care sunt ENFS pasive

O Entitate precum o societate civilă, o societate cu răspundere limitată sau o construcţie juridică similară care nu are rezidenţă fiscală, în conformitate anexa I secţiunea VIII subsecţiunea D punctul 3, este considerată ca fiind rezidentă în jurisdicţia în care se află sediul conducerii efective. În acest sens, o persoană juridică sau o construcţie juridică este considerată a fi «similară» cu o societate civilă şi cu o societate cu răspundere limitată în cazul în care aceasta nu este tratată ca o unitate impozabilă într-un stat membru în temeiul legislaţiei fiscale a acestui stat membru. Cu toate acestea, în scopul de a evita raportarea dublă (ţinând cont de sfera amplă a termenului «Persoane care exercită controlul» în cazul fiduciilor), o fiducie care este o ENFS pasivă nu poate fi considerată o construcţie juridică similară.

6.Adresa sediului principal al Entităţii

Una dintre cerinţele prevăzute la anexa I secţiunea VIII subsecţiunea E punctul 6 litera (c) este că, în ceea ce priveşte o Entitate, documentaţia oficială include fie adresa sediului principal al entităţii în statul membru sau în altă jurisdicţie în care aceasta afirmă că este rezidentă, fie statul membru sau altă jurisdicţie în care Entitatea a fost înregistrată sau constituită. Adresa sediului principal al Entităţii este, în general, locul în care se află sediul conducerii efective. Adresa unei Instituţii Financiare la care Entitatea administrează un cont, o căsuţă poştală sau o adresă utilizate exclusiv pentru corespondenţă nu este adresa sediului principal al Entităţii, cu excepţia cazului în care respectiva adresă este singura adresă utilizată de către Entitate şi figurează ca adresă socială a Entităţii în documentele de constituire. Mai mult decât atât, o adresă furnizată purtând menţiunea «post-restant» nu este adresa sediului principal al Entităţii.

ANEXA III:NORME DE RAPORTARE PENTRU GRUPURILE DE ÎNTREPRINDERI MULTINAŢIONALE

SECŢIUNEA I:DEFINIŢIILE TERMENILOR

5.Termenul "Entitate constitutivă" înseamnă oricare dintre următoarele:

7.Termenul "Societate-mamă finală" înseamnă o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaţionale care îndeplineşte următoarele criterii:

(a)are, în mod direct sau indirect, un interes suficient în ceea ce priveşte una sau mai multe entităţi constitutive ale grupului respectiv de întreprinderi multinaţionale, astfel încât este obligată să elaboreze situaţii financiare consolidate în temeiul principiilor contabile aplicate în general în jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală, sau ar fi obligată să facă acest lucru dacă participaţiile sale în capitalurile proprii ar fi tranzacţionate la o bursă de valori publice în jurisdicţiile în care aceasta îşi are rezidenţa fiscală;

8.Termenul "Societate-mamă surogat" înseamnă o entitate constitutivă a grupului de întreprinderi multinaţionale care a fost desemnată de respectivul grup de întreprinderi multinaţionale ca unic substitut pentru societatea-mamă finală, cu scopul de a prezenta, în numele grupului de întreprinderi multinaţionale în cauză, un raport pentru fiecare ţară în parte în jurisdicţia în care respectiva entitate constitutivă îşi are rezidenţa fiscală, atunci când se aplică una sau mai multe dintre condiţiile stabilite la secţiunea II punctul 1 primul paragraf litera (b).

14.Termenul "Eşec sistemic"cu privire la o jurisdicţie înseamnă fie faptul că o jurisdicţie a încheiat cu un stat membru un acord privind stabilirea autorităţii competente care este încă în vigoare, dar a suspendat schimbul automat (din alte motive decât cele conforme cu clauzele acordului), fie faptul că o jurisdicţie a omis în alt fel, în mod repetat, să transmită automat unui stat membru rapoartele pentru fiecare ţară în parte, aflate în posesia sa, ale grupurilor de întreprinderi multinaţionale care deţin entităţi constitutive în statul membru respectiv.

SECŢIUNEA II:CERINŢE GENERALE DE RAPORTARE

1.O entitate constitutivă rezidentă într-un stat membru, care nu este societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaţionale, prezintă un raport pentru fiecare ţară în parte referitor la anul fiscal de raportare al unui grup de întreprinderi multinaţionale din care face parte, dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:

(b)se aplică una dintre următoarele condiţii:

Fără a aduce atingere obligaţiei societăţii-mamă finale menţionate la articolul 8^{a^a} alineatul (1) sau a societăţii sale mamă surogat de a prezenta primul raport pentru fiecare ţară în parte pentru anul fiscal al grupului de întreprinderi multinaţionale care începe la 1 ianuarie 2016 sau după această dată, statele membre pot decide că obligaţia pentru entităţile constitutive prevăzută la punctul 1 din prezenta secţiune se aplică pentru rapoartele pentru fiecare ţară în parte în ceea ce priveşte anii fiscali de raportare care încep la 1 ianuarie 2017 sau după această dată.

O entitate constitutivă rezidentă într-un stat membru, astfel cum este definită la primul paragraf de la prezentul punct, solicită societăţii sale mamă finale să îi pună la dispoziţie toate informaţiile necesare pentru a-i permite să îşi îndeplinească obligaţiile de a prezenta un raport pentru fiecare ţară în parte, în conformitate cu articolul 8^{a^a} alineatul (3). Dacă în ciuda acestui lucru, respectiva entitate constitutivă nu a obţinut sau nu a dobândit toate informaţiile necesare pentru întocmirea raportului pentru grupul de întreprinderi multinaţionale, această entitate constitutivă prezintă un raport pentru fiecare ţară în parte care conţine toate informaţiile de care dispune, obţinute sau dobândite, şi notifică statului său membru de rezidenţă că societatea-mamă finală a refuzat să pună la dispoziţie informaţiile necesare. Acest lucru nu aduce atingere dreptului statului membru în cauză de a aplica sancţiunile prevăzute în legislaţia sa naţională; de asemenea, statul membru respectiv informează toate statele membre cu privire la refuzul sus-menţionat.

Dacă acelaşi grup de întreprinderi multinaţionale are mai mult de o entitate constitutivă cu rezidenţa fiscală în Uniune şi dacă se aplică una sau mai multe dinte condiţiile stabilite la litera (b) de la primul paragraf, grupul de întreprinderi multinaţionale poate desemna una dintre respectivele entităţi constitutive să prezinte raportul pentru fiecare ţară în parte în conformitate cu cerinţele articolului 8^{a^a} alineatul (3), cu privire la orice an fiscal de raportare, în termenul specificat la articolul 8^{a^a} alineatul (1) şi să notifice statului membru în cauză că prezentarea are ca scop îndeplinirea obligaţiei de raportare care le revine tuturor entităţilor constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale în cauză care îşi au rezidenţa fiscală în Uniune. Statul membru în cauză comunică, în temeiul articolului 8^{a^a} alineatul (2), raportul pentru fiecare ţară în parte pe care l-a primit oricărui alt stat membru în care, pe baza informaţiilor din raportul pentru fiecare ţară în parte, una sau mai multe entităţi constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale din care face parte entitatea raportoare fie îşi au rezidenţa fiscală, fie sunt impozabile pentru activitatea economică desfăşurată prin intermediul unui sediu permanent.

În cazul în care o entitate constitutivă nu poate obţine sau dobândi toate informaţiile necesare pentru a prezenta un raport pentru fiecare ţară în parte, în conformitate cu articolul 8^{a^a} alineatul (3), respectiva entitate constitutivă nu este eligibilă pentru a fi desemnată drept entitate raportoare pentru grupul de întreprinderi multinaţionale în conformitate cu al patrulea paragraf de la prezentul punct. Această regulă nu aduce atingere obligaţiei entităţii constitutive de a-şi notifica statul membru de rezidenţă cu privire la faptul că societatea-mamă finală a refuzat să pună la dispoziţie informaţiile necesare.

2.Prin derogare de la punctul 1, atunci când se aplică una sau mai multe dintre condiţiile stabilite la punctul 1 primul paragraf litera (b), o entitate descrisă la punctul 1 nu este obligată să prezinte un raport pentru fiecare ţară în parte referitor la anul fiscal de raportare dacă grupul de întreprinderi multinaţionale în cadrul căruia aceasta este o entitate constitutivă a pus la dispoziţie un raport pentru fiecare ţară în parte în conformitate cu articolul 8^{a^a} alineatul (3) referitor la respectivul an fiscal, prin intermediul unei societăţi-mamă surogat care prezintă respectivul raport pentru fiecare ţară în parte autorităţii fiscale din jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală, la data specificată la articolul 8^{a^a} alineatul (1) sau anterior acestei date, şi care, în cazul în care societatea-mamă surogat îşi are rezidenţa fiscală într-o jurisdicţie din afara Uniunii, îndeplineşte următoarele condiţii:

3.Statele membre solicită oricărei entităţi constitutive a unui grup de întreprinderi multinaţionale care îşi are rezidenţa fiscală în statul membru respectiv să notifice statului membru dacă este societatea-mamă finală sau societatea-mamă surogat sau entitatea constitutivă desemnată conform punctului 1, până cel târziu în ultima zi a anului fiscal de raportare al respectivului grup de întreprinderi multinaţionale. Statele membre pot prelungi respectivul termen până în ultima zi de depunere a declaraţiei fiscale a respectivei entităţi constitutive pentru anul fiscal precedent.

4.Statele membre solicită ca, dacă o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaţionale care îşi are rezidenţa fiscală în statul membru respectiv nu este societatea-mamă finală, nici societatea-mamă surogat, nici entitatea constitutivă desemnată conform punctului 1, entitatea respectivă să notifice statului membru identitatea şi rezidenţa fiscală a entităţii raportoare până cel târziu în ultima zi din anul fiscal de raportare al respectivului grup de întreprinderi multinaţionale. Statele membre pot prelungi respectivul termen până în ultima zi de depunere a declaraţiei fiscale a respectivei entităţi constitutive pentru anul fiscal precedent.

SECŢIUNEA III:RAPORTUL PENTRU FIECARE ŢARĂ ÎN PARTE

(A)Modelul raportului pentru fiecare ţară în parte

Numele grupului de întreprinderi multinaţionale: Anul fiscal vizat: Moneda utilizată:
Jurisdicţia fiscală	Venituri			Profituri (pierderi) anterioare impozitării veniturilor	Impozit pe venit plătit (pe baza contabilităţii de casă)	Impozit pe venit acumulat - anul curent	Capitalul declarat	Profitul nedistribuit	Număr de salariaţi	Imobilizări corporale, altele decât numerarul şi echivalentele de numerar
Jurisdicţia fiscală	Parte neafiliată	Parte afiliată	Total	Profituri (pierderi) anterioare impozitării veniturilor	Impozit pe venit plătit (pe baza contabilităţii de casă)	Impozit pe venit acumulat - anul curent	Capitalul declarat	Profitul nedistribuit	Număr de salariaţi

Numele grupului de întreprinderi multinaţionale: Anul fiscal vizat:

Jurisdicţia fiscală

Entităţile constitutive rezidente în jurisdicţia fiscală

Jurisdicţia fiscală de organizare sau de constituire, dacă este diferită de jurisdicţia fiscală de rezidenţă

Principala (principalele) activitate (activităţi) economică (economice)

Cercetare şi dezvoltare

Deţinere sau gestionare de proprietate intelectuală

Achiziţii sau atribuire de contracte de achiziţii publice

Fabricaţie sau producţie

Vânzări, comercializare sau distribuţie

Servicii administrative, de gestiune sau de sprijin

Prestare servicii - către părţi neafiliate

Finanţare internă a grupului

Servicii financiare regulate

Asigurări

Deţinere de acţiuni sau de alte instrumente de capital

Inactiv

Altele (¹)

(¹) Vă rugăm să precizaţi natura activităţii entităţii constitutive la rubrica "Informaţii suplimentare".

(B)Instrucţiuni generale pentru prezentarea raportului pentru fiecare ţară în parte

3.Perioada vizată de modelul anual

4.Sursa datelor

La completarea modelului, întreprinderea multinaţională raportoare utilizează aceleaşi surse de date, în mod sistematic de la un an la altul. Întreprinderea multinaţională raportoare poate alege să utilizeze date din pachetele sale de raportare consolidată, din situaţiile financiare statutare separate ale unei entităţi, din situaţiile financiare de reglementare sau din conturile de management intern. Nu este necesar ca raportarea veniturilor, a profiturilor şi a impozitelor să fie reconciliată, în model, cu situaţiile financiare consolidate. Dacă se utilizează ca bază de raportare situaţiile financiare statutare, toate sumele se convertesc în moneda funcţională declarată de întreprinderea multinaţională raportoare, la cursul mediu de schimb pentru exerciţiul declarat la secţiunea "Informaţii suplimentare" din model. Cu toate acestea, nu este necesar să se facă ajustări pentru a lua în considerare diferenţele dintre diferitele principii contabile aplicate în diferitele jurisdicţii fiscale.

(C)Instrucţiuni specifice pentru prezentarea raportului pentru fiecare ţară în parte

1.Prezentare generală a alocării veniturilor, a impozitelor şi a activităţilor economice, per jurisdicţie fiscală (tabelul 1)

1.1.Jurisdicţia fiscală

În prima coloană a tabelului, întreprinderea multinaţională raportoare enumeră toate jurisdicţiile fiscale în care îşi au rezidenţa fiscală entităţile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale. O jurisdicţie fiscală este definită ca fiind o jurisdicţie statală, dar şi o jurisdicţie nestatală care are autonomie fiscală. Se introduce un rând separat pentru toate entităţile constitutive din grupul de întreprinderi multinaţionale care, potrivit întreprinderii multinaţionale raportoare, nu îşi au rezidenţa fiscală în nicio jurisdicţie fiscală. Dacă o entitate constitutivă este rezidentă în mai multe jurisdicţii fiscale, se aplică regula de departajare din tratatul fiscal aplicabil pentru a se determina jurisdicţia fiscală de rezidenţă. Dacă nu există niciun tratat fiscal aplicabil, entitatea constitutivă trebuie raportată în jurisdicţia fiscală de care aparţine locul conducerii efective al respectivei entităţi constitutive. Locul conducerii efective se determină pe baza unor standarde convenite la nivel internaţional.

1.2.Venituri

1.4.Impozit pe venit plătit (pe baza contabilităţii de casă)

În cea de a şasea coloană a modelului, întreprinderea multinaţională raportoare comunică suma totală a impozitelor pe venit plătite efectiv în cursul anului fiscal relevant de toate entităţile constitutive cu rezidenţa fiscală în jurisdicţia fiscală relevantă. Impozitele plătite includ impozitele în numerar plătite de entitatea constitutivă în jurisdicţia fiscală de rezidenţă şi în toate celelalte jurisdicţii fiscale. Impozitele plătite includ impozitele reţinute la sursă plătite de alte entităţi (întreprinderi asociate şi întreprinderi independente) în ceea ce priveşte plăţile către entitatea constitutivă. Astfel, dacă o societate A rezidentă în jurisdicţia fiscală A încasează dobânzi în jurisdicţia fiscală B, societatea A trebuie să raporteze impozitul reţinut la sursă în jurisdicţia fiscală B.

1.5.Impozit pe venit acumulat - anul curent

În cea de a şaptea coloană a modelului, întreprinderea multinaţională raportoare comunică suma cheltuielilor curente acumulate cu impozitele, înregistrate pentru profiturile sau pierderile impozabile din exerciţiul de raportare ale tuturor entităţilor constitutive cu rezidenţa fiscală în jurisdicţia fiscală relevantă. Cheltuielile curente cu impozitele reflectă numai operaţiunile din exerciţiul curent şi nu includ impozite amânate sau provizioane pentru datorii fiscale nesigure.

1.6.Capitalul declarat

În cea de a opta coloană a modelului, întreprinderea multinaţională raportoare comunică cuantumul capitalului declarat al tuturor entităţilor constitutive cu rezidenţa fiscală în jurisdicţia fiscală relevantă. În ceea ce priveşte sediile permanente, capitalul declarat trebuie să fie raportat de către entitatea juridică ce deţine sediul permanent în cauză, cu excepţia cazului în care, în jurisdicţia fiscală a sediului permanent, există o cerinţă de capital definită, în scopuri de reglementare.

1.8.Număr de salariaţi

În cea de a zecea coloană a modelului, întreprinderea multinaţională raportoare comunică numărul total de salariaţi în echivalent normă întreagă al tuturor entităţilor constitutive cu rezidenţa fiscală în jurisdicţia fiscală relevantă. Numărul de salariaţi poate fi raportat începând de la sfârşitul exerciţiului, pe baza nivelurilor medii de ocupare a forţei de muncă pentru exerciţiul în cauză sau pe orice altă bază aplicată în mod sistematic în toate jurisdicţiile fiscale şi de la un exerciţiu la altul. În acest scop, contractorii independenţi participanţi la activităţile de exploatare obişnuite ale entităţii constitutive pot fi raportaţi ca salariaţi. Este permisă rotunjirea sau aproximarea rezonabilă a numărului de salariaţi, cu condiţia ca această rotunjire sau aproximare să nu denatureze semnificativ distribuţia relativă a salariaţilor între diferitele jurisdicţii fiscale. Se aplică abordări coerente de la un exerciţiu la altul şi în toate entităţile.

1.9.Imobilizări corporale, altele decât numerarul şi echivalentele de numerar

În cea de a unsprezecea coloană a modelului, întreprinderea multinaţională raportoare comunică cuantumul valorilor contabile nete ale imobilizărilor corporale ale tuturor entităţilor constitutive cu rezidenţa fiscală în jurisdicţia fiscală relevantă. În ceea ce priveşte sediile permanente, imobilizările trebuie raportate în cea ce priveşte jurisdicţia fiscală în care este situat sediul permanent. În acest scop, imobilizările corporale nu includ numerar sau echivalente de numerar, imobilizări necorporale sau active financiare.

2.Lista tuturor entităţilor constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale incluse în fiecare agregare, per jurisdicţie fiscală (tabelul 2)

2.1.Entităţile constitutive rezidente în jurisdicţia fiscală

Întreprinderea multinaţională raportoare enumeră, pentru fiecare jurisdicţie fiscală şi pentru fiecare denumire de entitate juridică, toate entităţile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale care îşi au rezidenţa fiscală în jurisdicţia fiscală relevantă. Cu toate acestea, în conformitate cu punctul 2 din instrucţiunile generale referitoare la sediile permanente, sediul permanent se menţionează în legătură cu jurisdicţia fiscală în care este situat. Se notează entitatea juridică căreia îi aparţine sediul permanent.

ANEXA IV:SEMNE DISTINCTIVE

Partea I:Testul beneficiului principal

Partea II:Categorii de semne distinctive

(A)Semne distinctive generice legate de testul beneficiului principal

(B)Semne distinctive specifice legate de testul beneficiului principal

(C)Semne distinctive specifice legate de tranzacţiile transfrontaliere

(D)Semne distinctive specifice referitoare la schimbul automat de informaţii şi la beneficiarii reali

f)modalităţi care subminează sau exploatează punctele slabe din cadrul procedurilor de precauţie utilizate de Instituţiile Financiare pentru a-şi respecta obligaţiile de raportare a informaţiilor privind Conturile Financiare, inclusiv utilizarea jurisdicţiilor cu regimuri neadecvate sau precare de asigurare a respectării legislaţiei privind combaterea spălării banilor sau cu cerinţe precare în materie de transparenţă cu privire la persoanele juridice sau construcţiile juridice.

(E)Semne distinctive specifice referitoare la stabilirea preţurilor de transfer

3.O modalitate care implică un transfer transfrontalier de funcţii şi/sau de riscuri şi/sau de active în interiorul unui grup, în cazul în care câştigurile înainte de dobânzi şi impozite (EBIT) anuale preconizate, pentru perioada de trei ani ulterioară transferului, de către entitatea/entităţile care efectuează transferul se situează sub 50 % din EBIT anuale preconizate de către această entitate/aceste entităţi care efectuează transferul dacă transferul nu ar fi avut loc.

ANEXA V:PROCEDURA DE DILIGENŢĂ FISCALĂ, CERINŢE DE RAPORTARE ŞI ALTE NORME PENTRU OPERATORII DE PLATFORME

SECŢIUNEA I:DEFINIŢIILE TERMENILOR

(A)Operatori de Platforme care au Obligaţia de Raportare

1.«Platformă» înseamnă orice software, inclusiv un site web sau o parte a unui site web, şi aplicaţii, inclusiv aplicaţii mobile, care sunt accesibile utilizatorilor şi care permit Vânzătorilor să fie conectaţi cu alţi utilizatori în scopul realizării unei Activităţi Relevante, în mod direct sau indirect, pentru aceşti utilizatori. Termenul include, de asemenea, orice aranjament pentru colectarea şi plata unei Contraprestaţii pentru realizarea Activităţii Relevante.

4.«Operator de Platformă care are Obligaţia de Raportare» înseamnă orice Operator de Platformă, altul decât un Operator de Platformă Exclus, care se află în oricare dintre situaţiile următoare:

5.«Operator de Platformă Calificat din afara Uniunii» înseamnă un Operator de Platformă în cazul căruia toate Activităţile Relevante pe care le facilitează sunt şi Activităţi Relevante Calificate şi care are rezidenţă fiscală într-o Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii sau, atunci când respectivul Operator de Platformă nu are rezidenţă fiscală într-o Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii, îndeplineşte oricare dintre condiţiile următoare:

8.«Activitate Relevantă» înseamnă o activitate realizată în schimbul unei Contraprestaţii şi constă în oricare dintre următoarele:

(B)Vânzători Raportabili

4.«Vânzător Exclus» înseamnă orice Vânzător:

(C)Alte definiţii

1.«Entitate» înseamnă o persoană juridică sau o construcţie juridică, de exemplu o companie, un parteneriat, o fiducie sau o fundaţie. O Entitate este o Entitate afiliată a unei alte Entităţi dacă oricare dintre cele două Entităţi deţine controlul asupra celeilalte sau cele două Entităţi se află sub control comun. În acest sens, noţiunea de control include deţinerea directă sau indirectă a peste 50 % din voturi şi din valoarea unei Entităţi. În cazul participaţiei indirecte, îndeplinirea cerinţei privind deţinerea a peste 50 % din dreptul de proprietate asupra capitalului celeilalte Entităţi se stabileşte prin înmulţirea ratelor de participaţie pe nivelurile succesive. Se consideră că o persoană care deţine mai mult de 50 % din drepturile de vot deţine 100 % din drepturile de vot.

SECŢIUNEA II:PROCEDURA DE DILIGENŢĂ FISCALĂ

(A)Vânzători care nu fac obiectul examinării

(B)Colectarea informaţiilor despre Vânzător

2.Operatorul de Platformă care are Obligaţia de Raportare colectează toate informaţiile următoare pentru fiecare Vânzător care este o Entitate şi care nu este Vânzător Exclus:

4.Prin excepţie de la punctul B subpunctul 1 litera (c) şi de la punctul B subpunctul 2 literele (c) şi (e), Operatorul de Platformă care are Obligaţia de Raportare nu este obligat să colecteze NIF-ul sau, după caz, numărul de înregistrare în Registrul Comerţului în niciuna dintre situaţiile următoare:

(C)Verificarea informaţiilor despre Vânzător

3.În aplicarea punctului F subpunctul 3 litera (b) şi prin excepţie de la punctul C subpunctele 1 şi 2, în cazurile în care Operatorul de Platformă care are Obligaţia de Raportare are motive să considere că oricare dintre informaţiile descrise la punctul B sau E pot fi inexacte în temeiul informaţiilor furnizate de autoritatea competentă a unui stat membru într-o cerere privind un anumit Vânzător, Operatorul de Platformă care are Obligaţia de Raportare solicită Vânzătorului să corecteze informaţiile despre care s-a constatat că sunt incorecte şi să furnizeze documente justificative, date sau informaţii fiabile, provenite dintr-o sursă independentă, cum ar fi:

(D)Determinarea statului membru (statelor membre) de rezidenţă al(e) Vânzătorului în sensul prezentei directive

1.Un Operator de Platformă care are Obligaţia de Raportare consideră că un Vânzător este rezident în statul membru în care se află Adresa Principală a Vânzătorului. Un Operator de Platformă care are Obligaţia de Raportare consideră că Vânzătorul are rezidenţa şi în statul membru de emitere a NIF-ului dacă statul emitent este diferit de statul membru în care se află Adresa Principală a Vânzătorului. Dacă Vânzătorul a furnizat informaţii cu privire la existenţa unui sediu permanent în temeiul punctului B subpunctul 2 litera (f), un Operator de Platformă care are Obligaţia de Raportare consideră că un Vânzător este rezident şi în statul membru respectiv, astfel cum a precizat Vânzătorul.

(E)Colectarea informaţiilor privind bunul imobil închiriat

Dacă un Vânzător desfăşoară o Activitate Relevantă care implică închirierea de bunuri imobile, Operatorul de Platformă care are Obligaţia de Raportare colectează adresa fiecărui Bun Imobil Listat şi, dacă a fost emis, numărul cărţii funciare respective sau echivalentul acestuia prevăzut de dreptul intern al statului membru în care se află. Dacă un Operator de Platformă care are Obligaţia de Raportare a facilitat peste 2 000 de Activităţi Relevante prin închirierea unui Bun Imobil Listat pentru acelaşi Vânzător care este o Entitate, Operatorul de Platformă care are Obligaţia de Raportare colectează documente justificative, date sau informaţii conform cărora Bunul Imobil Listat este deţinut de acelaşi proprietar.

(F)Termenele de finalizare şi de valabilitate ale procedurii de diligenţă fiscală

3.Prin excepţie de la punctul F subpunctul 1, un Operator de Platformă care are Obligaţia de Raportare poate utiliza procedura de diligenţă fiscală îndeplinită în legătură cu Perioadele de Raportare anterioare dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(H)Îndeplinirea procedurii de diligenţă fiscală de către terţi

SECŢIUNEA III:CERINŢE DE RAPORTARE

(A)Calendarul şi modalitatea de raportare

1.Un Operator de Platformă care are Obligaţia de Raportare în sensul secţiunii I punctul A subpunctul 4 litera (a) raportează autorităţii competente din statul membru determinat în conformitate cu secţiunea I punctul A subpunctul 4 litera (a) informaţiile prevăzute la punctul B din prezenta secţiune în ceea ce priveşte Perioada de Raportare cel târziu până la data de 31 ianuarie a anului următor anului calendaristic în care Vânzătorul este identificat ca Vânzător Raportabil. Dacă există mai mulţi Operatori de Platforme care au Obligaţia de Raportare, oricare dintre respectivii Operatori de Platforme care au Obligaţia de Raportare este exonerat de obligaţia de a raporta informaţiile dacă deţine dovezi, în conformitate cu dreptul intern, că aceleaşi informaţii au fost raportate de un alt Operator de Platformă care are Obligaţia de Raportare.

2.Dacă un Operator de Platformă care are Obligaţia de Raportare în sensul secţiunii I punctul A subpunctul 4 litera (a) îndeplineşte oricare dintre condiţiile menţionate la această dispoziţie în mai multe state membre, atunci alege unul dintre respectivele state membre în care să îndeplinească cerinţele de raportare stabilite în prezenta secţiune. Acest Operator de Platformă care are Obligaţia de Raportare raportează informaţiile menţionate la punctul B din prezenta secţiune, în ceea ce priveşte Perioada de Raportare, autorităţii competente din statul membru ales, astfel cum este determinat acesta în conformitate cu secţiunea IV punctul E, până la data de 31 ianuarie a anului următor anului calendaristic în care Vânzătorul este identificat ca Vânzător Raportabil. Dacă există mai mulţi Operatori de Platforme care au Obligaţia de Raportare, oricare dintre respectivii Operatori de Platforme care au Obligaţia de Raportare este exonerat de obligaţia de a raporta informaţiile dacă deţine dovezi, în conformitate cu dreptul intern, că aceleaşi informaţii au fost raportate de un alt Operator de Platformă care are Obligaţia de Raportare dintr-un alt stat membru.

3.Un Operator de Platformă care are Obligaţia de Raportare în sensul secţiunii I punctul A subpunctul 4 litera (b) raportează informaţiile prevăzute la punctul B din prezenta secţiune, în ceea ce priveşte Perioada de Raportare, autorităţii competente din statul membru de înregistrare, astfel cum este determinat acesta în conformitate cu secţiunea IV punctul F subpunctul 1, până la data de 31 ianuarie a anului următor anului calendaristic în care Vânzătorul este identificat ca Vânzător Raportabil.

4.Prin excepţie de la punctul A subpunctul 3 din prezenta secţiune, un Operator de Platformă care are Obligaţia de Raportare în sensul secţiunii I punctul A subpunctul 4 litera (b) nu este obligat să furnizeze informaţiile prevăzute la punctul B din prezenta secţiune în ceea ce priveşte Activităţile Relevante Calificate, care fac obiectul unui Acord Efectiv privind Stabilirea Autorităţii Competente, care prevede deja schimbul automat de informaţii echivalente cu un stat membru cu privire la Vânzătorii Raportabili rezidenţi în statul membru respectiv.

(B)Informaţiile care urmează a fi raportate

2.Pentru fiecare Vânzător Raportabil care a realizat Activitatea Relevantă, cu excepţia închirierii de bunuri imobile:

c)în cazul în care este diferit de numele Vânzătorului Raportabil, pe lângă Numărul de Identificare a Contului Financiar, numele titularului contului financiar în care se plăteşte sau se creditează Contraprestaţia, în măsura în care Operatorul de Platformă care are Obligaţia de Raportare cunoaşte acest nume, precum şi orice alte informaţii de identificare financiară a titularului contului respectiv disponibile pentru Operatorul de Platformă care are Obligaţia de Raportare;

3.Pentru fiecare Vânzător Raportabil care a desfăşurat o Activitate relevantă care implică închirierea de bunuri imobile:

4.Fără a aduce atingere punctului B subpunctul 2 litera (a) şi subpunctul 3 litera (a), Operatorul de Platformă Raportor nu este obligat să raporteze informaţiile care trebuie colectate în temeiul secţiunii II punctul B în cazul în care raportează către o autoritate competentă care foloseşte un Serviciu de Identificare şi se bazează pe confirmarea directă a identităţii şi a rezidenţei Vânzătorului prin intermediul unui Serviciu de Identificare pus la dispoziţie de un stat membru sau de Uniune pentru a stabili identitatea şi toate rezidenţele fiscale ale Vânzătorului. În cazul în care Operatorul de Platformă Raportor s-a bazat pe un Serviciu de Identificare pentru a stabili identitatea şi toate rezidenţele fiscale ale unui Vânzător care face Obiectul Raportării, trebuie să fie raportate numele, identificatorul (identificatorii) Serviciului de Identificare şi statul membru (statele membre) emitent(e);

SECŢIUNEA IV:PUNEREA ÎN APLICARE EFECTIVĂ

(A)Norme de asigurare a respectării cerinţelor de colectare şi verificare prevăzute în secţiunea II

2.În cazul în care un Vânzător nu comunică informaţiile prevăzute în secţiunea II nici după primirea a două atenţionări transmise ulterior solicitării iniţiale din partea Operatorului de Platformă care are Obligaţia de Raportare, dar nu înainte de expirarea unui termen de 60 de zile, Operatorul de Platformă care are Obligaţia de Raportare închide contul Vânzătorului şi nu îi permite acestuia să se înregistreze din nou pe Platformă sau reţine plata Contraprestaţiei către Vânzător atât timp cât Vânzătorul nu comunică informaţiile solicitate.

(B)Norme care impun Operatorilor de Platforme care au Obligaţia de Raportare să păstreze evidenţa măsurilor întreprinse şi orice informaţii pe care s-au bazat în îndeplinirea procedurii de diligenţă fiscală şi a cerinţelor de raportare, precum şi să aplice măsuri adecvate pentru obţinerea acestor evidenţe

1.Statele membre iau măsurile necesare pentru a impune Operatorilor de Platforme care au Obligaţia de Raportare să păstreze evidenţa măsurilor întreprinse şi orice informaţii pe care s-au bazat în îndeplinirea procedurii de diligenţă fiscală şi a cerinţelor de raportare stabilite în secţiunile II şi III. Aceste evidenţe rămân disponibile pentru o perioadă suficient de lungă şi, în orice caz, pentru cel puţin cinci ani şi cel mult zece ani după încheierea Perioadei de Raportare la care se referă.

(E)Procedura administrativă de alegere a unui singur stat membru în care să se raporteze informaţiile

Dacă un Operator de Platformă care are Obligaţia de Raportare în sensul secţiunii I punctul A subpunctul 4 litera (a) îndeplineşte oricare dintre condiţiile menţionate la această dispoziţie în mai multe state membre, Operatorul de Platformă care are Obligaţia de Raportare alege unul dintre respectivele state membre pentru îndeplinirea cerinţelor de raportare în temeiul secţiunii III. Operatorul de Platformă care are Obligaţia de Raportare informează toate autorităţile competente din respectivele state membre în legătură cu alegerea sa.

(F)Procedura administrativă de înregistrare unică a unui Operator de Platformă care are Obligaţia de Raportare

2.Operatorul de Platformă care are Obligaţia de Raportare comunică statului membru de înregistrare unică următoarele informaţii:

5.Statul membru de înregistrare unică elimină din registrul central un Operator de Platformă Raportor în următoarele cazuri:

6.Fiecare stat membru informează de îndată Comisia cu privire la orice Operator de Platformă în sensul secţiunii I punctul A subpunctul 4 litera (b) care îşi începe activitatea de Operator de Platformă fără să se înregistreze în conformitate cu prezentul punct.

Dacă un Operator de Platformă care are Obligaţia de Raportare nu respectă obligaţia de înregistrare sau dacă înregistrarea sa a fost revocată în conformitate cu punctul F subpunctul 7 din prezenta secţiune, statele membre iau măsuri efective, proporţionale şi disuasive, fără a aduce atingere articolului 25a, pentru a asigura conformitatea în jurisdicţia lor. Alegerea acestor măsuri rămâne la latitudinea statelor membre. Statele membre se străduiesc, de asemenea, să îşi coordoneze acţiunile menite să asigure conformitatea, inclusiv, în ultimă instanţă, să împiedice Operatorul de Platformă care are Obligaţia de Raportare să îşi desfăşoare activitatea în cadrul Uniunii.

7.Dacă un Operator de Platformă care are Obligaţia de Raportare nu respectă obligaţia de raportare în conformitate cu secţiunea III punctul A subpunctul 3 din prezenta anexă după două atenţionări din partea statului membru de înregistrare unică, statul membru ia măsurile necesare, fără a aduce atingere articolului 25a, pentru a revoca înregistrarea Operatorului de Platformă care are Obligaţia de Raportare efectuată în temeiul articolului 8ac alineatul (4). Înregistrarea se revocă cel târziu după expirarea unui termen de 90 de zile, dar nu înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la a doua atenţionare.

ANEXA VI:CERINŢE DE RAPORTARE, PROCEDURI DE DILIGENŢĂ FISCALĂ ŞI ALTE NORME APLICABILE FURNIZORILOR DE SERVICII DE CRIPTOACTIVE RAPORTORI

SECŢIUNEA I:OBLIGAŢIILE FURNIZORILOR DE SERVICII DE CRIPTOACTIVE RAPORTORI

(A)Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor în sensul definiţiei din secţiunea IV punctul B subpunctul 3, îi revin obligaţiile de raportare şi de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi III într-un stat membru dacă:

2.nu este o Entitate autorizată de un stat membru în conformitate cu articolul 63 din Regulamentul (UE) 2023/1114 sau autorizată să furnizeze Servicii de Criptoactive în urma unei notificări adresate unui stat membru în conformitate cu articolul 60 din Regulamentul (UE) 2023/1114 şi este:

(C)Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este o Entitate nu îi revin obligaţiile de raportare şi de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi, respectiv, III într-un stat membru de care aparţine în temeiul punctului A subpunctul 2 litera (b), (c) sau (d) în cazul în care obligaţiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în orice alt stat membru sau într-o Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii în temeiul faptului că are rezidenţa fiscală în respectivul stat membru sau în respectiva Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii.

(D)Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este o Entitate nu îi revin obligaţiile de raportare şi de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi III într-un stat membru de care aparţine în temeiul punctului A subpunctul 2 litera (c) sau (d) în cazul în care obligaţiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în orice alt stat membru sau într-o Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii în temeiul faptului că este o Entitate care: (a) este înregistrată sau organizată în temeiul legislaţiei statului membru sau ale Jurisdicţiei Calificate din afara Uniunii respective şi (b) fie are personalitate juridică în celălalt stat membru sau cealaltă Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii, fie are obligaţia de a depune declaraţii fiscale sau declaraţii fiscale de informare la autorităţile fiscale din celălalt stat membru sau din Jurisdicţia Calificată din afara Uniunii cu privire la veniturile Entităţii.

(E)Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este o Entitate nu îi revin obligaţiile de raportare şi de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi, respectiv, III într-un stat membru de care aparţine în temeiul punctului A subpunctul 2 litera (d) în cazul în care obligaţiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în orice alt stat membru sau într-o Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii în temeiul faptului că este administrat din respectivul stat membru sau respectiva Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii.

(F)Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este o persoană fizică nu îi revin obligaţiile de raportare şi de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi III într-un stat membru de care aparţine în temeiul punctului A subpunctul 2 litera (d) în cazul în care obligaţiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în orice alt stat membru sau într-o Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii în temeiul faptului că are rezidenţa fiscală în respectivul stat membru sau în respectiva Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii.

(G)Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor nu îi revin obligaţiile de raportare şi de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi, respectiv, III într-un stat membru de care aparţine în temeiul punctului A subpunctul 2, litera (a), (b), (c) sau (d) în cazul în care acesta a depus o notificare într-un stat membru, într-un format specificat de statul membru respectiv, prin care se confirmă că obligaţiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în conformitate cu normele din orice alt stat membru sau Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii, în temeiul unor criterii care sunt în esenţă similare cu punctul A subpunctul 2 litera (a), (b), (c) sau, respectiv, (d).

(H)Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor nu îi revin obligaţiile de raportare şi de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi, respectiv, III într-un stat membru cu privire la Tranzacţiile care fac Obiectul Raportării pe care le efectuează prin intermediul unei Sucursale din orice alt stat membru sau Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii, în cazul în care obligaţiile respective sunt îndeplinite de respectiva Sucursală într-un astfel de alt stat membru sau Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii.

SECŢIUNEA II:CERINŢE DE RAPORTARE

(B)Pentru fiecare an calendaristic relevant sau pentru fiecare altă perioadă de raportare adecvată şi sub rezerva obligaţiilor Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori prevăzute în secţiunea I şi a procedurilor de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunea III, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor raportează, cu privire la Utilizatorii săi de Criptoactive care sunt Utilizatori care fac Obiectul Raportării sau care au Persoane care exercită Controlul care sunt Persoane care fac Obiectul Raportării, următoarele informaţii:

1.numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidenţă, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) şi, în cazul persoanelor fizice, data şi locul naşterii fiecărui Utilizator care face Obiectul Raportării, iar în cazul oricărei Entităţi care, după aplicarea procedurilor de diligenţă fiscală prevăzute la secţiunea III, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care exercită Controlul care sunt Persoane care fac obiectul Raportării, numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidenţă şi numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) ale Entităţii, precum şi numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidenţă, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF), data şi locul naşterii fiecărei Persoane care exercită Controlul asupra Entităţii care este Persoană care face Obiectul Raportării, precum şi rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare astfel de Persoană care face Obiectul Raportării este o Persoană care exercită Controlul asupra Entităţii;

fără a aduce atingere punctului B subpunctul 1 primul paragraf, în cazul în care un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor raportează unei autorităţi competente care utilizează un Serviciu de Identificare şi se bazează pe confirmarea directă a identităţii şi a rezidenţei Persoanei care face obiectul Raportării prin intermediul unui Serviciu de Identificare pus la dispoziţie de un stat membru sau de Uniune pentru a stabili identitatea şi toate rezidenţele fiscale ale Persoanei care face obiectul Raportării, informaţiile care trebuie raportate cu privire la Persoana care face obiectul Raportării sunt numele, identificatorul (identificatorii) din Serviciul de Identificare şi statul membru (statele membre) emitent(e), precum şi rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face Obiectul Raportării este o Persoană care exercită Controlul asupra Entităţii;

3.pentru fiecare tip de Criptoactiv care face obiectul Raportării şi cu care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor a efectuat Tranzacţii care fac obiectul Raportării în cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate, dacă este cazul:

i)valoarea justă de piaţă agregată, precum şi numărul agregat de unităţi de Transferuri efectuate de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor către adresele de registru distribuit în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 18 din Regulamentul (UE) 2023/1113, despre care nu se ştie că ar fi asociate cu un furnizor de servicii de active virtuale sau cu o instituţie financiară.

(E)Fără a aduce atingere punctelor A şi D din prezenta secţiune, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în sensul Secţiunii I punctul A subpunctul 2 litera (a), (b), (c) sau (d) nu este obligat să furnizeze informaţiile prevăzute la punctul B din prezenta secţiune cu privire la un Utilizator care face Obiectul Raportării sau la o Persoană care exercită Controlul pentru care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor finalizează raportarea acestor informaţii într-o jurisdicţie din afara Uniunii care face obiectul unui acord efectiv privind stabilirea autorităţii competente încheiat cu statul membru de reşedinţă al respectivului Utilizator care face Obiectul Raportării sau respectivei Persoane care exercită Controlul.

SECŢIUNEA III:PROCEDURI DE DILIGENŢĂ FISCALĂ

(A)Proceduri de diligenţă fiscală pentru persoanele fizice care sunt Utilizatori de Criptoactive

1.La stabilirea relaţiei cu persoana fizică care este Utilizator de Criptoactive sau, în cazul persoanelor fizice care sunt Utilizatori de Criptoactive Preexistenţi la 1 ianuarie 2027, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor obţine o declaraţie pe propria răspundere în baza căreia poate să stabilească rezidenţa fiscală (rezidenţele fiscale) a(le) persoanei fizice respective şi să confirme caracterul rezonabil al respectivei declaraţii pe propria răspundere pe baza informaţiilor obţinute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor, inclusiv a oricăror documente obţinute în conformitate cu Procedurile de Precauţie privind Clientela.

2.În cazul în care, în orice moment, intervine o modificare a circumstanţelor cu privire la o persoană fizică care este Utilizator de Criptoactive în urma căreia Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor află sau are motive să suspecteze că declaraţia pe propria răspundere iniţială este incorectă sau nu prezintă încredere, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu se poate baza pe declaraţia pe propria răspundere iniţială şi trebuie să obţină o declaraţie pe propria răspundere valabilă sau o explicaţie rezonabilă şi, după caz, documente care să justifice valabilitatea declaraţiei pe propria răspundere iniţiale.

(B)Proceduri de diligenţă fiscală pentru Entităţile care sunt Utilizatori de Criptoactive

1.Se stabileşte dacă Entitatea care este Utilizator de Criptoactive are calitatea de Persoană care face Obiectul Raportării.

a)La stabilirea relaţiei cu Entitatea care este Utilizator de Criptoactive sau, în cazul Entităţilor care sunt Utilizatori de Criptoactive preexistenţi la 1 ianuarie 2027, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor obţine o declaraţie pe propria răspundere în baza căreia poate să stabilească rezidenţa fiscală (rezidenţele fiscale) a(le) Entităţii respective şi să confirme caracterul rezonabil al respectivei declaraţii pe propria răspundere pe baza informaţiilor obţinute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor, inclusiv a oricăror documente obţinute în conformitate cu Procedurile de Precauţie privind Clientela. În cazul în care Entitatea care este Utilizator de Criptoactive certifică faptul că nu are rezidenţă fiscală, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor se poate baza pe sediul conducerii efective sau pe adresa sediului principal pentru a stabili rezidenţa Entităţii care este Utilizator de Criptoactive.

b)Dacă declaraţia pe propria răspundere indică faptul că Entitatea care este Utilizator de Criptoactive este rezidentă într-un stat membru, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor trebuie să considere Entitatea care este Utilizator de criptoactive drept Utilizator care face obiectul Raportării, cu excepţia cazului în care stabileşte în mod rezonabil, pe baza declaraţiei pe propria răspundere sau a informaţiilor aflate în posesia sa sau care sunt disponibile public, că Entitatea respectivă este o Persoană Exclusă.

2.Se stabileşte dacă Entitatea are una sau mai multe Persoane care exercită Controlul şi care sunt Persoane care fac Obiectul Raportării. În cazul unei Entităţi care este Utilizator de Criptoactive fără a fi Persoană Exclusă, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor determină dacă aceasta are una sau mai multe Persoane care exercită Controlul şi care sunt Persoane care fac Obiectul Raportării, cu excepţia cazului în care stabileşte că Entitatea care este Utilizator de Criptoactive este o Entitate Activă, pe baza unei declaraţii pe propria răspundere din partea Entităţii respective.

a)Se stabilesc Persoanele care exercită Controlul asupra Entităţii care este Utilizator de Criptoactive. În scopul stabilirii Persoanelor care exercită Controlul asupra unei Entităţi care este Utilizator de Criptoactive, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor se poate baza pe informaţiile colectate şi păstrate în conformitate cu Procedurile de Precauţie privind Clientela, cu condiţia ca aceste proceduri să fie conforme Directivei (UE) 2015/849. În cazul în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu are obligaţia legală de a aplica Proceduri de Precauţie privind Clientela conforme Directivei (UE) 2015/849, acesta aplică proceduri similare în esenţă în scopul stabilirii Persoanelor care exercită Controlul.

b)Se stabileşte dacă o Persoană care exercită Controlul asupra unei Entităţi care este Utilizator de Criptoactive este o Persoană care face Obiectul Raportării. Pentru a stabili dacă o Persoană care exercită Controlul este o Persoană care face Obiectul Raportării, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor se bazează pe o declaraţie pe propria răspundere din partea unei Entităţi care este Utilizatorul de Criptoactive sau a respectivei Persoane care exercită Controlul, în baza căreia poate să stabilească rezidenţa fiscală (rezidenţele fiscale) a(le) Persoanei care exercită Controlul şi să confirme caracterul rezonabil al respectivei declaraţii pe propria răspundere pe baza informaţiilor obţinute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor, inclusiv a oricăror documente obţinute în conformitate cu Procedurile de Precauţie privind Clientela.

3.În cazul în care, în orice moment, intervine o modificare a circumstanţelor cu privire la o Entitate care este Utilizator de Criptoactive sau la Persoanele care exercită Controlul asupra acesteia în urma căreia Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor află sau are motive să suspecteze că declaraţia pe propria răspundere iniţială este incorectă sau nu prezintă încredere, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu se poate baza pe declaraţia pe propria răspundere iniţială şi trebuie să obţină o declaraţie pe propria răspundere valabilă sau o explicaţie rezonabilă şi, după caz, documente care să justifice valabilitatea declaraţiei pe propria răspundere iniţiale.

(C)Cerinţe privind valabilitatea declaraţiilor pe propria răspundere

1.O declaraţie pe propria răspundere furnizată de o persoană fizică care este Utilizator de criptoactive sau de o Persoană care exercită controlul este valabilă numai cu condiţia să fie semnată sau confirmată în alt mod de către persoana respectivă, să fie datată cel târziu la data primirii şi să conţină următoarele informaţii cu privire la persoana fizică având calitatea de Utilizator de criptoactive sau cu privire la Persoana care exercită controlul:

2.O declaraţie pe propria răspundere furnizată de o Entitate care este Utilizator de Criptoactive este valabilă numai cu condiţia să fie semnată sau confirmată în alt mod de către entitatea respectivă, să fie datată cel târziu la data primirii şi să conţină următoarele informaţii cu privire la Entitatea care este Utilizator de Criptoactive:

e)în cazul unei Entităţi care este Utilizator de Criptoactive, alta decât o Entitate Activă sau o Persoană Exclusă, informaţiile prevăzute la punctul C subpunctul 1 cu privire la fiecare Persoană care exercită Controlul asupra Entităţii care este Utilizator de Criptoactive, cu excepţia cazului în care respectiva Persoană care exercită Controlul a furnizat o declaraţie pe propria răspundere în temeiul punctului C subpunctul 1, precum şi rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Utilizator care face Obiectul Raportării este o Persoană care exercită Controlul asupra Entităţii, dacă nu au fost deja stabilite pe baza Procedurilor de Precauţie privind Clientela;

(D)Cerinţe generale privind diligenţa fiscală

1.Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este şi Instituţie Financiară în sensul prezentei directive se poate baza, în scopul procedurilor de diligenţă fiscală prevăzute în prezenta secţiune, pe procedurile de diligenţă fiscală finalizate în temeiul anexei I secţiunile IV şi VI. Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor se poate baza şi pe o declaraţie pe propria răspundere deja obţinută în alte scopuri fiscale, cu condiţia ca respectiva declaraţie pe propria răspundere să îndeplinească cerinţele de la punctul C din prezenta secţiune.

SECŢIUNEA IV:DEFINIŢIILE TERMENILOR

(A)Criptoactiv care face Obiectul Raportării

5.În sensul prezentei anexe, «Monedă Electronică» înseamnă orice Criptoactiv care este:

e)în temeiul cerinţelor de reglementare aplicabile emitentului, rambursabil în orice moment şi la valoarea nominală pentru aceeaşi Monedă Fiduciară, la cererea deţinătorului produsului.

(B)Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor

(C)Tranzacţie care face Obiectul Raportării

4.«Transfer» înseamnă o tranzacţie prin care se transferă un Criptoactiv care face Obiectul Raportării de la sau către adresa Criptoactivelor sau contul unui Utilizator de Criptoactive, altele decât adresa Criptoactivelor sau contul administrat de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor în numele aceluiaşi Utilizator de Criptoactive, în cazul în care, pe baza cunoştinţelor de care dispune la momentul tranzacţiei, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu poate stabili că tranzacţia este o Tranzacţie de Schimb.

(D)Utilizator care face Obiectul Raportării

2.«Utilizator de Criptoactive» înseamnă o persoană fizică sau o Entitate care este clienta unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în scopul efectuării de Tranzacţii care fac Obiectul Raportării. O persoană fizică sau o Entitate, alta decât o Instituţie Financiară sau un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, care acţionează în calitate de Utilizator de Criptoactive în beneficiul sau în numele unei alte persoane fizice sau al unei alte Entităţi în calitate de agent, custode, mandatar, semnatar, consilier de investiţii sau intermediar nu este considerată drept Utilizator de Criptoactive, ci cealaltă persoană fizică sau Entitate este considerată drept Utilizator de Criptoactive. În cazul în care un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor prestează un serviciu prin care se efectuează Tranzacţii de Plată cu Amănuntul care fac Obiectul Raportării pentru un comerciant sau în numele acestuia, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor consideră şi clientul care este contrapartea comerciantului pentru aceste Tranzacţii de Plată cu Amănuntul care fac Obiectul Raportării drept Utilizator de Criptoactive în ceea ce priveşte respectiva tranzacţie, cu condiţia ca Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor să aibă obligaţia de a verifica identitatea acestui client în cadrul Tranzacţiei de Plată cu Amănuntul care face Obiectul Raportării în conformitate cu normele naţionale de combatere a spălării banilor.

8.«Persoană dintr-un Stat Membru», din perspectiva fiecărui stat membru, înseamnă o Entitate sau o persoană fizică care are rezidenţa în orice stat membru în temeiul legislaţiei fiscale din jurisdicţia respectivului stat membru sau patrimoniul succesoral al unei persoane decedate care era rezidentă a oricărui stat membru. În acest sens, o Entitate precum o societate în nume colectiv, o societate privată cu răspundere limitată sau o construcţie juridică similară care nu are rezidenţă fiscală este considerată ca fiind rezidentă în jurisdicţia în care se află sediul conducerii efective.

9.«Persoane care exercită Controlul» înseamnă persoanele fizice care exercită controlul asupra unei Entităţi. În cazul unei fiducii, acest termen înseamnă constituitorul (constituitorii), fiduciarul (fiduciarii), protectorul (protectorii) (dacă este cazul), beneficiarul (beneficiarii) sau clasa (clasele) de beneficiari, precum şi orice altă persoană fizică (alte persoane fizice) care exercită un control efectiv definitiv asupra fiduciei, şi, în cazul unei construcţii juridice care nu este o fiducie, acest termen desemnează persoanele aflate în poziţii echivalente sau similare. Termenul «Persoană care exercită Controlul» se interpretează într-un mod compatibil cu termenul «beneficiar real», în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 6 din Directiva (UE) 2015/849 în ceea ce îi priveşte pe Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori.

10.«Entitate Activă» înseamnă orice Entitate care îndeplineşte oricare dintre următoarele criterii:

b)toate activităţile Entităţii constau, în esenţă, în deţinerea (în totalitate sau parţial) a acţiunilor subscrise emise de una sau mai multe filiale ale căror tranzacţii sau activităţi sunt diferite de activităţile unei Instituţii Financiare, sau în finanţarea şi prestarea de servicii respectivelor filiale. Totuşi, o Entitate nu are statutul de Entitate Activă dacă funcţionează (sau se prezintă) drept un fond de investiţii, cum ar fi un fond de investiţii în societăţi necotate, un fond cu capital de risc, un fond de achiziţie prin îndatorarea companiei sau orice alt organism de plasament al cărui scop este de a achiziţiona sau de a finanţa companii şi de a deţine capital în cadrul respectivelor companii, reprezentând active de capital în scopul unor investiţii;

f)Entitatea îndeplineşte toate condiţiile următoare:

(i)este constituită şi îşi desfăşoară activitatea în jurisdicţia sa de rezidenţă exclusiv în scopuri religioase, caritabile, ştiinţifice, artistice, culturale, sportive sau educaţionale; sau este constituită şi îşi desfăşoară activitatea în jurisdicţia sa de rezidenţă şi este o organizaţie profesională, o asociaţie de afaceri, o cameră de comerţ, o organizaţie a muncii, o organizaţie din sectorul agriculturii sau al horticulturii, o asociaţie civică sau o organizaţie care funcţionează exclusiv pentru promovarea bunăstării sociale;

(iv)legislaţia aplicabilă a jurisdicţiei de rezidenţă a Entităţii sau documentele de constituire a Entităţii nu permit ca vreun venit ori vreun activ al Entităţii să fie distribuit sau utilizat în beneficiul unei persoane fizice sau al unei Entităţi non-caritabile în alt mod decât în scopul desfăşurării de activităţi caritabile ale Entităţii, sau drept plată a unor compensaţii rezonabile pentru servicii prestate, ori drept plată reprezentând valoarea justă de piaţă a unei proprietăţi pe care a cumpărat-o Entitatea; şi

(E)Persoană Exclusă

3.«Instituţie de Custodie» înseamnă orice Entitate care deţine, ca parte substanţială a activităţii sale, Active Financiare în contul unor terţi. O Entitate deţine, ca parte substanţială a activităţii sale, Active Financiare în contul unor terţi dacă venitul brut al Entităţii atribuibil deţinerii de Active Financiare şi serviciilor financiare conexe este mai mare sau egal cu 20 % din venitul brut al Entităţii pe perioada cea mai scurtă dintre următoarele: (i) perioada de trei ani care se încheie la data de 31 decembrie (sau în ultima zi a unei perioadei contabile care nu este un an calendaristic) dinaintea anului în care se efectuează calculul; sau (ii) perioada în cursul căreia Entitatea a existat.

5.«Entitate de Investiţii» înseamnă orice Entitate:

a)care desfăşoară, ca activitate principală, una sau mai multe dintre următoarele activităţi sau operaţiuni pentru un client sau în numele acestuia:

b)al cărei venit brut provine în principal din activităţi de investire, reinvestire sau tranzacţionare de Active Financiare sau Criptoactive care fac obiectul raportării, în cazul în care Entitatea este administrată de către o altă Entitate care este o Instituţie Depozitară, o Instituţie de Custodie, o Companie de asigurări specificată sau o Entitate de Investiţii descrisă la punctul E subpunctul 5 litera (a).

Se consideră că o Entitate desfăşoară ca activitate principală una sau mai multe dintre activităţile menţionate la punctul E subpunctul 5 litera (a), sau venitul brut al unei Entităţi este atribuibil în principal activităţilor de investire, reinvestire sau tranzacţionare de Active Financiare sau de Criptoactive care fac obiectul Raportării în sensul punctului E subpunctul 5 litera (b), în cazul în care venitul brut al Entităţii atribuibil activităţilor relevante este mai mare sau egal cu 50 % din venitul brut al Entităţii pe perioada cea mai scurtă dintre următoarele: (i) perioada de trei ani care se încheie la data de 31 decembrie a anului dinaintea anului în care se efectuează calculul sau (ii) perioada în cursul căreia Entitatea a existat.

În sensul punctului E subpunctul 5 litera (a) subpunctul (iii), expresia «care investeşte, administrează sau gestionează în alt mod Active Financiare, bani sau Criptoactive care fac obiectul Raportării în numele altor persoane» nu include prestarea de servicii prin care se efectuează Tranzacţii de Schimb pentru clienţi sau în numele acestora. Termenul «Entitate de Investiţii» nu include o Entitate care este o Entitate Activă deoarece îndeplineşte oricare dintre criteriile prevăzute în punctul D subpunctul 10 literele (b)-(e).

7.«Entitate guvernamentală» înseamnă guvernul unei jurisdicţii, orice subdiviziune politică a unei jurisdicţii (care, pentru evitarea oricărei ambiguităţi, se referă la un stat, o provincie, un judeţ sau o localitate) sau orice organism sau agenţie deţinut(ă) integral de o jurisdicţie ori de una sau mai multe dintre subdiviziunile sus-menţionate. Această categorie este alcătuită din părţi integrante, entităţi controlate şi subdiviziuni politice ale unei jurisdicţii.

a)O «parte integrantă» a unei jurisdicţii înseamnă orice persoană, organizaţie, agenţie, birou, fond, organism public sau alt organism, oricare ar fi denumirea sa, care constituie o autoritate administrativă a unei jurisdicţii. Veniturile nete ale autorităţii administrative trebuie să fie creditate contului propriu al acesteia sau altor conturi ale unei jurisdicţii şi nicio parte a acestora nu trebuie să revină în beneficiul vreunei persoane private. O parte integrantă nu include nicio persoană fizică care este un membru al guvernului, funcţionar sau administrator care acţionează cu titlu privat sau personal.

b)O «Entitate Controlată» înseamnă o Entitate care este, formal, separată de jurisdicţie sau care constituie, în alt mod, o entitate juridică separată, cu condiţia ca:

c)Venitul nu revine în beneficiul persoanelor fizice în cazul în care respectivele persoane sunt beneficiarii-ţintă ai unui program guvernamental, iar activităţile din cadrul programului sunt desfăşurate pentru publicul larg în interes general sau se referă la administrarea unei părţi a guvernului. Cu toate acestea, fără a aduce atingere dispoziţiilor anterioare, se consideră că venitul revine în beneficiul persoanelor fizice în cazul în care este obţinut din folosirea unei entităţi guvernamentale pentru a desfăşura o activitate comercială, cum ar fi o activitate bancară comercială, care furnizează servicii financiare persoanelor fizice.

9.«Activ Financiar» include un titlu de valoare (de exemplu, acţiuni în cadrul capitalului unei societăţi comerciale; participaţii în capitalurile proprii sau dreptul la beneficii în cadrul unui parteneriat deţinut de mulţi asociaţi sau cotat la bursă sau în cadrul unei fiducii; bilete la ordin, obligaţiuni sau alte titluri de datorie), drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap (de exemplu, swap pe rata dobânzii, swap valutar, swap de bază, rată de dobândă cu plafon maxim, rata de dobândă cu prag minim, swap pe mărfuri, swap pe acţiuni, swap pe indici bursieri şi acorduri similare), un Contract de Asigurare sau un Contract cu Rentă Viageră sau orice dobândă (inclusiv un contract de tip futures sau forward sau o opţiune) în legătură cu un titlu de valoare, un Criptoactiv care face obiectul Raportării, drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap, un Contract de Asigurare sau un Contract cu Rentă Viageră. Termenul «Activ Financiar» nu include drepturile directe asupra unor bunuri imobile, care să nu fie titluri de datorie.

10.«Participaţie în Capitalurile Proprii» înseamnă, în cazul unui parteneriat care este o Instituţie Financiară, o participaţie fie la capitalul, fie la profitul parteneriatului. În cazul unei fiducii care este o Instituţie Financiară, o Participaţie în Capitalurile Proprii este considerată a fi deţinută de către orice persoană asimilată unui constituitor sau unui beneficiar al întregii fiducii sau a unei părţi a acesteia, sau a oricărei alte persoane fizice care exercită un control efectiv definitiv asupra fiduciei. O Persoană care face obiectul Raportării va fi considerată beneficiar al unei fiducii dacă respectiva Persoană care face obiectul Raportării are dreptul de a primi, direct sau indirect (de exemplu, prin intermediul unui mandatar), o distribuţie obligatorie sau poate primi, direct sau indirect, o distribuţie discreţionară din fiducie.

12.«Contract cu Rentă Viageră» înseamnă un contract în conformitate cu care emitentul este de acord să efectueze plăţi pentru o anumită perioadă de timp, determinată, în totalitate sau parţial, în funcţie de speranţa de viaţă a uneia sau mai multor persoane fizice. Termenul include, de asemenea, un contract care este considerat a fi un Contract cu Rentă Viageră în conformitate cu legislaţia, reglementările sau practica din statul membru sau din altă jurisdicţie în care contractul a fost emis, şi în conformitate cu care emitentul este de acord să facă plăţile pentru o perioadă de mai mulţi ani.

14.«Valoare de Răscumpărare» înseamnă valoarea cea mai mare dintre: (i) suma pe care deţinătorul poliţei de asigurare este îndreptăţit să o primească în cazul răscumpărării sau al rezilierii contractului (calculată fără a scădea eventualele taxe de răscumpărare sau împrumuturi din poliţă); şi (ii) suma pe care deţinătorul poliţei de asigurare o poate împrumuta în temeiul contractului sau în legătură cu acesta. Fără a aduce atingere dispoziţiilor anterioare, termenul «Valoare de Răscumpărare» nu include o sumă de plătit în temeiul unui Contract de Asigurare:

(F)Diverse

4.«Sucursală» înseamnă o unitate, o activitate sau un birou al unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este considerat(ă) sucursală în temeiul regimului de reglementare al unei jurisdicţii sau care este reglementat(ă) în alt mod în temeiul legislaţiei unei jurisdicţii ca fiind separat(ă) de alte birouri, unităţi sau sucursale ale Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor. Toate unităţile, activităţile sau birourile unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor dintr-o singură jurisdicţie sunt considerate o singură sucursală.

SECŢIUNEA V:PUNEREA ÎN APLICARE EFECTIVĂ

(A)Norme de asigurare a respectării cerinţelor de colectare şi verificare prevăzute în secţiunea III

(B)Norme care impun Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportor să păstreze evidenţa măsurilor întreprinse şi a oricăror informaţii pe care s-au bazat în îndeplinirea cerinţelor de raportare şi a procedurilor de diligenţă fiscală, precum şi să aplice măsuri adecvate pentru obţinerea acestor evidenţe

1.Statele membre iau măsurile necesare pentru a impune Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori să păstreze evidenţa măsurilor întreprinse şi a oricăror informaţii pe care s-au bazat în îndeplinirea cerinţelor de raportare şi a procedurilor de diligenţă fiscală stabilite în secţiunile II şi, respectiv, III. Aceste evidenţe rămân disponibile pentru o perioadă suficient de lungă şi, în orice caz, pentru cel puţin cinci ani şi cel mult zece ani după încheierea perioadei în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor are obligaţia de a raporta informaţiile în cazul în care informaţiile fac obiectul obligaţiei de raportare în temeiul secţiunii II.

(E)Procedura administrativă de autorizare a unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor

(F)Procedura administrativă de înregistrare unică a unui Operator de criptoactive

1.Un Operator de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, astfel cum este definit la secţiunea IV punctul B subpunctul 3, se înregistrează, în conformitate cu articolul 8ad alineatul (7), la autoritatea competentă a statului membru, determinată în conformitate cu secţiunea I, punctul A subpunctul 2 litera (a), (b), (c) sau (d) sau punctul B, înainte de sfârşitul perioadei în care respectivul Operator de Criptoactive trebuie să raporteze informaţiile prevăzute la secţiunea II punctul B. În cazul în care Operatorul de Criptoactive respectiv îndeplineşte condiţiile prevăzute la secţiunea I punctul A subpunctul 2 litera (a), (b), (c) sau (d) sau, respectiv, punctul B în mai multe state membre, acesta se înregistrează, în conformitate cu articolul 8ad alineatul (7), la autoritatea competentă a unuia dintre aceste state membre, înainte de expirarea perioadei în care Operatorul de Criptoactive trebuie să raporteze informaţiile prevăzute la secţiunea II punctul B.

Fără a aduce atingere punctului F subpunctul 1 primul paragraf, un Operator de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, astfel cum este definit în secţiunea IV punctul B subpunctul 3, nu se înregistrează la autoritatea competentă a unui stat membru în care Operatorul de Criptoactive respectiv nu are obligaţia de a îndeplini cerinţele de raportare şi de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi, respectiv, III în temeiul secţiunii I punctele C, D, E, F, G sau H, în temeiul faptului că cerinţele respective sunt îndeplinite de către Operatorul de Criptoactive respectiv în orice alt stat membru.

2.La înregistrare, Operatorul de Criptoactive comunică statului membru de înregistrare unică, determinat în conformitate cu punctul F subpunctul (1), următoarele informaţii:

5.Statul membru de înregistrare unică are posibilitatea de a elimina un Operator de Criptoactive din registrul central al operatorilor de criptoactive în următoarele cazuri:

6.Fiecare stat membru informează de îndată Comisia cu privire la orice Operator de Criptoactive, în sensul secţiunii IV punctul B subpunctul 2, care are Utilizatori care fac obiectul Raportării rezidenţi în Uniune fără să fie înregistrat în conformitate cu prezentul punct. Dacă un Operator de Criptoactive nu respectă obligaţia de înregistrare sau dacă înregistrarea sa a fost revocată în conformitate cu punctul F subpunctul 7 din prezenta secţiune, statele membre iau măsuri efective, proporţionale şi cu efect de descurajare, fără a aduce atingere articolului 25a, pentru a asigura conformarea în jurisdicţia lor. Alegerea acestor măsuri rămâne la latitudinea statelor membre. De asemenea, statele membre se străduiesc să îşi coordoneze acţiunile menite să asigure conformarea, inclusiv, în ultimă instanţă, prin împiedicarea Operatorului de Criptoactive să îşi desfăşoare activitatea în cadrul Uniunii.

7.Dacă un Operator de Criptoactive nu respectă obligaţia de raportare în conformitate cu secţiunea II punctul B din prezenta anexă după două atenţionări din partea statului membru de înregistrare unică, statul membru de înregistrare unică ia măsurile necesare, fără a aduce atingere articolului 25a, pentru a revoca înregistrarea Operatorului de Criptoactive efectuată în temeiul articolului 8ad alineatul (7). Înregistrarea se revocă cel târziu după expirarea unui termen de 90 de zile, dar nu înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la cea de a doua atenţionare.

ANEXA VII:Norme de declarare şi modelul standard pentru Declaraţia privind impozitul suplimentar

SECŢIUNEA I:DEFINIŢII

SECŢIUNEA III:FORMATUL PENTRU DEPUNEREA DECLARAŢIILOR ŞI SCHIMBUL DE INFORMAŢII PENTRU GRUPURILE NAŢIONALE DE MARI DIMENSIUNI CU ASOCIERI ÎN PARTICIPAŢIE

Atunci când o societate-mamă a unui grup naţional de mari dimensiuni deţine o participaţie directă sau indirectă în capitalurile proprii ale unei asocieri în participaţie sau ale unei filiale a unei asocieri în participaţie care face obiectul unui impozit suplimentar naţional calificat într-un alt stat membru decât cel în care este situat grupul naţional de mari dimensiuni, respectivul grup naţional de mari dimensiuni utilizează modelul standard pentru Declaraţia privind impozitul suplimentar prevăzut în secţiunea IV din prezenta anexă.

SECŢIUNEA IV:PUNCTE DE DATE

1.Informaţii privind grupurile de întreprinderi multinaţionale

1.3.1.Societatea-mamă finală

1. Jurisdicţia societăţii-mamă finale
2. Reguli aplicabile?
3. Denumirea societăţii-mamă finale
4. NIF al societăţii-mamă finale
5. NIF al societăţii-mamă finale din jurisdicţia în care se depune declaraţia (dacă este diferit şi dacă există)
6. Statutul în sensul normelor
7. Dacă societatea-mamă finală este o entitate exclusă - Tipul
8. Jurisdicţia în care se consideră că o societate-mamă cu dublă rezidenţă face obiectul unei IIR calificate (dacă se aplică regulile conform cărora se consideră că societatea-mamă este situată într-o altă jurisdicţie, în care nu face obiectul IIR calificate) (dacă este cazul)

1.3.2.1.Entităţi constitutive şi membri ai grupurilor de asocieri în participaţie

Modificări	1. Modificări faţă de Anul fiscal de raportare precedent?	Da/Nu
Jurisdicţie	2. Jurisdicţie
Jurisdicţie	3. Reguli aplicabile?
Identificarea entităţii constitutive, a asocierii în participaţie sau a filialei asocierii în participaţie	4. Denumirea entităţii constitutive, a asocierii în participaţie sau a filialei asocierii în participaţie
	5. NIF
	6. NIF pentru jurisdicţia în care se depune declaraţia (dacă este cazul)
	7. Statutul în sensul normelor
Structura de proprietate a entităţii constitutive, a asocierii în participaţie sau a filialei unei asocieri în participaţie	Pentru fiecare entitate care deţine participaţii în capitalurile proprii ale entităţii constitutive, ale asocierii în participaţie sau ale filialei unei asocieri în participaţie: 8. Tipul 9. NIF (pentru entităţile constitutive sau membrii grupurilor de asocieri în participaţie) 10. Participaţiile în capitalurile proprii deţinute (procent)
Dacă entitatea constitutivă este o societate-mamă deţinută parţial sau o societate-mamă intermediară, este entitatea obligată să aplice o IIR calificată?	11. Statutul societăţii-mamă
	12. Dacă societatea-mamă intermediară nu aplică IIR deoarece societatea-mamă finală face obiectul unei IIR calificate sau există o altă societate-mamă intermediară care deţine o participaţie de control în cadrul acesteia şi face obiectul unei IIR calificate, se identifică societatea-mamă finală sau cealaltă societate-mamă intermediară (NIF)
	13. Dacă societatea-mamă deţinută parţial nu aplică IIR deoarece o altă societate-mamă deţinută parţial care face obiectul unei IIR calificate deţine 100 % din participaţiile sale în capitalurile proprii, se identifică cealaltă societate-mamă deţinută parţial care trebuie să aplice o IIR calificată (NIF)
Este UTPR aplicabilă entităţii?	14. Faza iniţială a activităţii internaţionale aplicabilă?	Da/Nu
	15. Participaţiile agregate în capitalurile proprii (respectiv partea alocabilă din impozitele suplimentare) ale societăţilor-mamă care trebuie să aplice o IIR calificată entităţii constitutive (respectiv membrului grupului de asocieri în participaţie) (în procente)
	16. Participaţiile societăţii-mamă finale în capitalurile proprii ale entităţii constitutive (respectiv partea alocabilă a societăţii-mamă finale din impozitul suplimentar pentru membrul grupului de asocieri în participaţie) sunt mai mari decât participaţiile agregate în capitalurile proprii (respectiv partea alocabilă) ale societăţilor-mamă care trebuie să aplice o IIR calificată entităţii constitutive (respectiv membrului grupului de asocieri în participaţie)?	Da/Nu

1.3.3.Modificări ale structurii corporative care au avut loc în cursul Anului fiscal de raportare

Modificările structurii corporative care au avut loc în cursul Anului fiscal de raportare nu au fost raportate deoarece nu au afectat nici calculul cotei efective de impozitare, nici calculul sau alocarea impozitului suplimentar?							Da/Nu
1. Denumirea entităţii constitutive (sau a altei entităţi din grupul de întreprinderi multinaţionale) sau a membrului grupului de asocieri în participaţie	2. NIF	3. Data intrării în vigoare a modificării	4. Statutul înainte de modificare	5. Statutul după modificare	6. Entităţile care deţin participaţii în capitalurile proprii în entitatea constitutivă respectivă (sau în altă entitate) sau în membrul respectiv al grupului de asocieri în participaţie înainte sau după modificare	7. Participaţiile în capitalurile proprii deţinute în entitatea constitutivă respectivă (sau în altă entitate) sau în membrul respectiv al grupului de asocieri în participaţie înainte de modificare (procent)	8. Participaţiile în capitalurile proprii deţinute în entitatea constitutivă respectivă (sau în altă entitate) sau în membrul respectiv al grupului de asocieri în participaţie după modificare (procent)

1.4.Sinteza generală a informaţiilor

1. Denumirea jurisdicţiei	2. Tipul de subgrup (dacă este cazul)	3. Identificarea subgrupului (dacă este cazul)	4. Denumirea jurisdicţiei (denumirile jurisdicţiilor) cu drepturi de impozitare	5. S-a aplicat regimul de protecţie sau excluderea?	6. Intervalul cotei efective de impozitare	7. Aplicarea excluderii profitului pentru activităţile cu substanţă economică a condus la absenţa unui impozit suplimentar?	8. Impozit suplimentar de plătit (impozit suplimentar naţional calificat) - interval	9. Impozit suplimentar de plătit (IIR calificată/UTPR calificată) - interval
				[introduceţi opţiunea corespunzătoare]	[introduceţi opţiunea corespunzătoare]	Da/Nu	[introduceţi opţiunea corespunzătoare]	[introduceţi opţiunea corespunzătoare]

2.Regimurile de protecţie şi excluderile jurisdicţionale

2.2.1.2.Regimuri de protecţie permanente

2.2.2.Opţiunea pentru excluderea de minimis

2.3.Grupul de întreprinderi multinaţionale în faza iniţială a activităţii internaţionale (dacă este cazul)

1. Prima zi a primului an fiscal în care grupul de întreprinderi multinaţionale intră iniţial în domeniul de aplicare al regulilor
2. Jurisdicţia de referinţă
3. Valoarea contabilă netă a imobilizărilor corporale din jurisdicţia de referinţă pentru anul fiscal în care grupul de întreprinderi multinaţionale intră iniţial în domeniul de aplicare al regulilor
4. Numărul de jurisdicţii în care grupul de întreprinderi multinaţionale are entităţi constitutive pentru anul fiscal în care grupul de întreprinderi multinaţionale intră iniţial în domeniul de aplicare al regulilor
5. Imobilizările corporale ale entităţilor constitutive care sunt situate în afara jurisdicţiei de referinţă pentru anul fiscal în care grupul de întreprinderi multinaţionale intră iniţial în domeniul de aplicare al regulilor	(a) Jurisdicţie
	(b) Valorile contabile nete ale imobilizărilor corporale ale tuturor entităţilor constitutive care sunt situate în fiecare jurisdicţie
6. Numărul de jurisdicţii în care grupul de întreprinderi multinaţionale are entităţi constitutive în cursul Anului fiscal de raportare
7. Suma valorilor contabile nete ale imobilizărilor corporale ale tuturor entităţilor constitutive care sunt situate în alte jurisdicţii decât jurisdicţia de referinţă în cursul Anului fiscal de raportare

3.Calcule

3.1.Caracteristicile jurisdicţiei

1. Denumirea jurisdicţiei
2. Tipul subgrupului (dacă este cazul)
3. Identificarea subgrupului (dacă este cazul) pentru calcularea cotei efective de impozitare şi a impozitului suplimentar
4. Jurisdicţia cu drepturi de impozitare
5. Cota efectivă de impozitare
6. Impozite acoperite ajustate
7. Profitul net calificat sau pierderea netă calificată
8. Excluderea profitului pentru activităţile cu substanţă economică
9. Impozitul suplimentar curent adiţional
10. Valoarea impozitului suplimentar în temeiul legislaţiei naţionale
11. Opţiuni
12. Cheltuieli curente agregate cu impozitele aferente impozitelor acoperite după alocarea impozitelor acoperite suportate de anumite tipuri de entităţi constitutive
13. Credite fiscale rambursabile calificate sau credite fiscale transferabile tranzacţionabile (cheltuieli cu impozitele)
14. Alte credite fiscale (cheltuieli cu impozitele)
15. Valoarea cheltuielilor cu impozitul amânat
16. Credite fiscale rambursabile calificate sau credite fiscale transferabile tranzacţionabile (profit)
17. Excedentul de cheltuieli negative cu impozitul reportate
18. Dispoziţii tranzitorii

3.2.1.1.Calculul profitului calificat sau al pierderii calificate

1. Valoarea agregată a profitului net sau a pierderii nete din contabilitatea financiară după alocări (toate entităţile constitutive din jurisdicţie)
2. Ajustări	Valoare netă
(a) Cheltuieli nete cu impozitele
(b) Dividende excluse
(c) Câştig sau pierdere de capital exclus(ă)
(d) Câştig sau pierdere inclus(ă) în temeiul metodei reevaluării
(e) Câştig sau pierdere din cedarea activelor şi pasivelor excluse ca urmare a reorganizării
(f) Câştiguri sau pierderi din diferenţe de curs valutar
(g) Cheltuieli nedeductibile
(h) Erori dintr-o perioadă precedentă
(i) Modificări ale principiilor contabile
(j) Cheltuieli cu pensiile datorate
(k) Ştergerea datoriilor
(l) Compensare pe bază de acţiuni
(m) Ajustări efectuate conform principiului valorii de piaţă
(n) Credit fiscal rambursabil calificat sau credit fiscal transferabil tranzacţionabil
(o) Opţiunea pentru câştiguri şi pierderi pe baza principiului realizării
(p) Opţiunea pentru câştigul ajustat din active
(q) Cheltuieli aferente acordului de finanţare intra-grup
(r) Opţiunea pentru tranzacţii intra-grup în aceeaşi jurisdicţie
(s) Impozitele asigurătorului percepute de la deţinătorii de poliţe
(t) Creşterea/reducerea capitalurilor proprii atribuită distribuirilor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentare şi de fonduri proprii de nivel 1 limitate plătite/de plătit sau primite/de primit
(u) Entităţi constitutive care se alătură unui grup de întreprinderi multinaţionale şi entităţi constitutive care părăsesc un grup de întreprinderi multinaţionale
(v) Reducerea profitului calificat al societăţii-mamă finale care este o entitate transparentă
(w) Reducerea profitului calificat al societăţii-mamă finale care este supusă unui regim privind dividendele deductibile
(x) Opţiunea pentru o metodă de distribuire impozabilă
(y) Profitul obţinut din transportul maritim internaţional
(z) Tranzacţii între entităţile constitutive
3. Profitul net calificat al jurisdicţiei sau pierderea netă calificată a jurisdicţiei

3.2.1.2.Calculul impozitelor acoperite ajustate

(a)Valoarea totală a impozitelor acoperite ajustate

1. Cheltuieli curente agregate cu impozitele aferente impozitelor acoperite după alocări (toate entităţile constitutive din jurisdicţie)
2. Ajustări	Valoare netă
(a) Impozitele acoperite înregistrate în contabilitate drept cheltuială pentru calculul profitului înainte de impozitare
(b) Creanţa privind impozitul amânat asociată pierderii calificate, stabilită sau utilizată
(c) Impozitele acoperite pentru o situaţie fiscală incertă, înregistrate ca o reducere a impozitelor acoperite în anul precedent
(d) Credit fiscal rambursabil calificat sau credite fiscale transferabile tranzacţionabile înregistrate ca o reducere a cheltuielilor curente cu impozitul
(e) Beneficiile fiscale calificate transparente aferente participaţiilor calificate în capitalurile proprii
(f) Cheltuielile curente cu impozitul aferente profitului exclus din profitul calificat sau din pierderea calificată
(g) Credit fiscal rambursabil necalificat, credit fiscal transferabil netranzacţionabil sau alte credite fiscale care nu au fost înregistrate ca o reducere a cheltuielilor curente cu impozitele
(h) Impozitele acoperite rambursate sau creditate (cu excepţia oricărui credit fiscal rambursabil calificat sau a oricăror credite fiscale transferabile tranzacţionabile) care nu au fost tratate ca o ajustare a cheltuielilor curente cu impozitul
(i) Cheltuielile curente cu impozitul aferente unei situaţii fiscale incerte
(j) Cheltuielile curente cu impozitul care nu se preconizează că vor fi plătite în termen de trei ani
(k) Ajustări ulterioare declarării
(l) Impozitele acoperite aferente câştigului net din active sau pierderii nete din active
(m) Reducerea impozitelor acoperite ale societăţii-mamă finale care este o entitate transparentă
(n) Impozitele acoperite pentru profitul calificat al societăţii-mamă finale care este redus în cadrul unui regim privind dividendele deductibile
(o) Impozitul pe distribuirea preconizată
(p) Opţiunea pentru o metodă de distribuire impozabilă
(q) Valoarea totală a ajustării impozitului amânat
(r) Creşterea sau reducerea impozitelor acoperite înregistrate în capitalurile proprii sau în alte elemente ale rezultatului global în legătură cu sumele incluse în profitul calificat sau pierderea calificată care vor face obiectul impozitării în temeiul normelor fiscale locale
(s) Excedentul generat de cheltuieli negative cu impozitul reportate (carry-forward)
(t) Reducerea impozitelor acoperite (dar nu sub zero) cu valoarea soldului restant al excedentului de cheltuieli negative cu impozitul reportate
3. Impozite acoperite ajustate

3.2.2.1.Ajustări ale impozitului amânat

(a)Sinteză generală

1. Cheltuieli cu impozitul amânat în sensul normelor înainte de reajustare şi ajustări	(a) Cheltuieli cu impozitul amânat în conturile financiare	[A]
	(b) Cheltuieli cu impozitul amânat în legătură cu activele sau datoriile a căror valoare contabilă bazată pe norme este diferită de valoarea contabilă curentă	[B]
	(c) Cheltuieli cu impozitul amânat bazate pe valoarea contabilă a activelor sau datoriilor, determinată pe baza normelor	[C]
	(d) Cheltuieli cu impozitul amânat în sensul normelor înainte de reajustare şi ajustări	[D]=[A]-[B]+[C]
2. Valoarea totală a ajustărilor		[E]
3. Reajustarea cheltuielilor cu impozitul amânat la cota minimă de impozitare	(e) Cheltuieli cu impozitul amânat în sensul normelor înainte de reajustare	[F]=[D]+[E]
	(f) Diferenţa dintre cheltuielile cu impozitul amânat înregistrate la o cotă de impozitare mai mică decât cota minimă de impozitare şi reajustarea la cota minimă de impozitare	[G]
	(g) Diferenţa dintre cheltuielile cu impozitul amânat înregistrate la o cotă de impozitare mai mare decât cota minimă de impozitare şi reajustarea la cota minimă de impozitare	[H]
4. Valoarea totală a ajustării impozitului amânat		[I]=[F]+[G]-[H]

(b)Defalcarea ajustărilor

1. Ajustări la cheltuielile cu impozitul amânat	Valoare netă
(a) Cheltuieli cu impozitul amânat aferente elementelor excluse din profitul calificat sau din pierderea calificată
(b) Cheltuieli cu impozitul amânat aferente datoriilor înregistrate neacceptate
(c) Cheltuieli cu impozitul amânat aferente datoriilor înregistrate nerecuperate
(d) Ajustarea de evaluare sau ajustarea de recunoaştere contabilă aferentă unei creanţe privind impozitul amânat
(e) Cheltuieli cu impozitul amânat care rezultă dintr-o reevaluare legată de modificări ale cotei de impozitare
(f) Cheltuieli cu impozitul amânat legate de generarea şi utilizarea creditelor fiscale
(g) Creanţă reportată privind impozitul amânat aferentă pierderii substitutive sau creanţă reportată privind impozitul amânat aferentă pierderii substitutive preconizate
(h) Datoriile înregistrate neacceptate sau datoriile înregistrate nerecuperate plătite în cursul anului fiscal
(i) Recuperarea datoriei privind impozitul amânat plătite în cursul anului fiscal
(j) Recunoaşterea unei creanţe privind impozitul amânat asociate unei pierderi, neinclusă în situaţiile financiare
(k) Ajustarea cheltuielilor cu impozitul amânat ca urmare a unei reduceri a cotei de impozitare
(l) Ajustarea cheltuielilor cu impozitul amânat ca urmare a unei creşteri a cotei de impozitare
(m) Entităţi constitutive care se alătură unui grup de întreprinderi multinaţionale şi entităţi constitutive care părăsesc un grup de întreprinderi multinaţionale
(n) Cheltuieli cu impozitul amânat aferente societăţii-mamă finale care este o entitate transparentă
(o) Cheltuieli cu impozitul amânat aferente societăţii-mamă finale care este supusă unui regim privind dividendele deductibile
(p) Ajustarea impozitului amânat ca urmare a tranzacţiilor dintre entităţile constitutive
2. Valoarea totală a ajustărilor	[E]

3.2.2.2.Mecanismul de recuperare

(a)Valoarea anuală a datoriilor privind impozitul amânat care fac obiectul normei privind recuperarea

3.2.2.3.Dispoziţii tranzitorii

(a)Creanţe privind impozitul amânat şi datorii privind impozitul amânat la începutul anului de tranziţie

Datorii privind impozitul amânat
1. Datorii privind impozitul amânat la începutul anului de tranziţie			2. Datorii privind impozitul amânat reajustate la cota minimă de impozitare (dacă este cazul)

Creanţe privind impozitul amânat
3. Creanţe privind impozitul amânat la începutul anului de tranziţie	4. Creanţe privind impozitul amânat reajustate la cota minimă de impozitare (dacă este cazul)	5. Creanţe privind impozitul amânat rezultate din elemente excluse		6. Creanţe privind impozitul amânat luate în considerare în sensul normelor
[A]	[B]	[C]		[D] = [[A] sau [B], dacă este cazul]-[C]

(b)Transfer de active după 30 noiembrie 2021 şi înainte de începerea unui an de tranziţie

1. Jurisdicţia entităţilor cedente	2. Impozit plătit în legătură cu tranzacţia (tranzacţiile)	3. Creanţă sau datorie netă privind impozitul amânat reflectat în conturile financiare ale entităţii (entităţilor) constitutive cedente	4. Valoarea contabilă a activelor transferate în sensul normelor	5. Creanţă sau datorie netă privind impozitul amânat este determinat în legătură cu activele transferate, în sensul normelor, pentru entitatea (entităţile) constitutivă (constitutive) achizitoare

3.2.3.1.Opţiuni jurisdicţionale

(a)Opţiuni

1. Opţiuni anuale
a. Opţiunea pentru câştigul agregat din active		\|_\|
b. Opţiunea pentru scăderea nesemnificativă a impozitelor acoperite		\|_\|
c. Opţiunea de a nu aplica excluderea profitului pentru activităţile cu substanţă economică		\|_\|
d. Cheltuieli negative cu impozitul reportate		\|_\|
2. Opţiuni pentru perioade de cinci ani	3. Anul opţiunii	4. Anul revocării
e. Opţiunea pentru includerea investiţiilor de capital
f. Opţiunea pentru compensare pe bază de acţiuni
g. Opţiunea pe baza principiului realizării
h. Opţiunea pentru tranzacţii intra-grup
i. Opţiunea de a nu aloca impozite amânate transfrontaliere
5. Alte opţiuni	6. Anul opţiunii	7. Anul revocării
j. Opţiunea pierderii calificate

(b)Cerinţe de informare referitoare la opţiunile jurisdicţionale

1. Includerea câştigului sau pierderii de capital aferente unei opţiuni pentru includerea unei investiţii de capital
2. Soldul investiţiei proprietarului într-o participaţie calificată în capitalurile proprii din anii anteriori	[A]
3. Creşteri ale investiţiei proprietarului într-o participaţie calificată în capitalurile proprii	[B]
4. Reduceri ale investiţiei proprietarului într-o participaţie calificată în capitalurile proprii	[C]
5. Soldul restant al investiţiei proprietarului într-o participaţie calificată în capitalurile proprii	[D]=[A]+[B]-[C]

3.2.3.2.Opţiunea pentru impozitul pe distribuirea preconizată

(a)Mecanismul de recuperare

1. An fiscal	2. Valoarea impozitului pe distribuirea preconizată	3. Impozitul pe distribuirea preconizată plătit sau utilizat				4. Soldul restant al unui cont de recuperare a impozitului pe distribuirea preconizată
1. An fiscal	2. Valoarea impozitului pe distribuirea preconizată	Al 3-lea an fiscal precedent	Al 2-lea an fiscal precedent	Primul an fiscal precedent	Anul fiscal de raportare
Al 4-lea an fiscal precedent
Al 3-lea an fiscal precedent		Nu se aplică
Al 2-lea an fiscal precedent		Nu se aplică	Nu se aplică
Primul an fiscal precedent		Nu se aplică	Nu se aplică	Nu se aplică
Anul fiscal de raportare		Nu se aplică	Nu se aplică	Nu se aplică	Nu se aplică	Nu se aplică

3.2.4.1.Profit calificat sau pierdere calificată

(a)Ajustări ale profitului net sau ale pierderii nete din contabilitatea financiară

1. Entitate constitutivă sau membru al grupului de asocieri în participaţie (NIF)
2. Valoarea profitului net sau a pierderii nete din contabilitatea financiară după alocări
3. Ajustări	Creşteri	Reduceri
(a) Cheltuieli nete cu impozitele
(b) Dividende excluse
(c) Câştig sau pierdere de capital exclus(ă)
(d) Câştig sau pierdere inclus(ă) în temeiul metodei reevaluării
(e) Câştig sau pierdere din cedarea activelor şi pasivelor excluse ca urmare a reorganizării
(f) Câştiguri sau pierderi din diferenţe de curs valutar
(g) Cheltuieli nedeductibile
(h) Erori dintr-o perioadă precedentă
(i) Modificări ale principiilor contabile
(j) Cheltuieli cu pensiile datorate
(k) Ştergerea datoriilor
(l) Compensare pe bază de acţiuni
(m) Ajustări efectuate conform principiului valorii de piaţă
(n) Credit fiscal rambursabil calificat sau credite fiscale transferabile tranzacţionabile
(o) Opţiunea pentru câştiguri şi pierderi pe baza principiului realizării
(p) Opţiunea pentru câştigul ajustat din active
(q) Cheltuieli aferente acordului de finanţare intra-grup
(r) Opţiunea pentru tranzacţii intra-grup în aceeaşi jurisdicţie
(s) Impozitele asigurătorului percepute de la deţinătorii de poliţe
(t) Creşterea/reducerea capitalurilor proprii atribuită distribuirilor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentare şi de fonduri proprii de nivel 1 limitate plătite/de plătit sau primite/de primit
(u) Entităţi constitutive care se alătură unui grup de întreprinderi multinaţionale şi entităţi constitutive care părăsesc un grup de întreprinderi multinaţionale
(v) Reducerea profitului calificat al societăţii-mamă finale care este o entitate transparentă
(w) Reducerea profitului calificat al societăţii-mamă finale care este supusă unui regim privind dividendele deductibile
(x) Opţiunea pentru o metodă de distribuire impozabilă
(y) Profitul obţinut din transportul maritim internaţional
(z) Tranzacţii între entităţile constitutive
4. Profitul calificat sau pierderea calificată a entităţii constitutive sau a membrului grupului de asocieri în participaţie

(b)Alocarea transfrontalieră a profitului sau a pierderii între o entitate principală, un sediu permanent şi o entitate transparentă

1. Entitate constitutivă sau membri ai grupurilor de asocieri în participaţie situaţi în această jurisdicţie sau entitate constitutivă apatridă (NIF)	2. Profit net sau pierdere netă din contabilitatea financiară înainte de ajustare	3. Baza ajustării	4. Altă entitate constitutivă sau alt membru al grupului de asocieri în participaţie (NIF)	5. Jurisdicţia unei alte entităţi constitutive sau a unui alt membru al grupului de asocieri în participaţie (ISO)	6. Creşteri pentru această entitate constitutivă	7. Reduceri pentru această entitate constitutivă	8. Profit net sau pierdere netă din contabilitatea financiară după ajustare

(d)Ajustări ale profitului calificat al societăţii-mamă finale care este o entitate transparentă sau este supusă unui regim privind dividendele deductibile

3.2.4.2.Impozite acoperite ajustate

(a)Ajustări ale cheltuielilor curente cu impozitul în conturile financiare

1. Entitate constitutivă sau membru al grupului de asocieri în participaţie (NIF)
2. Cheltuieli curente cu impozitul aferente impozitelor acoperite după alocări
3. Ajustări	Creşteri	Reduceri
(a) Impozitele acoperite înregistrate în contabilitate drept cheltuială pentru calculul profitului înainte de impozitare
(b) Impozitele acoperite pentru o situaţie fiscală incertă, înregistrate ca o reducere a impozitelor acoperite în anul precedent
(c) Credit fiscal rambursabil calificat sau credite fiscale transferabile tranzacţionabile înregistrate ca o reducere a cheltuielilor curente cu impozitul
(d) Beneficiile fiscale calificate transparente aferente participaţiilor calificate în capitalurile proprii
(e) Cheltuielile curente cu impozitul aferente profitului exclus din profitul calificat sau din pierderea calificată
(f) Creditul fiscal rambursabil necalificat, creditul fiscal transferabil netranzacţionabil sau alte credite fiscale care nu au fost înregistrate ca o reducere a cheltuielilor curente cu impozitul
(g) Impozitele acoperite rambursate sau creditate (cu excepţia oricărui credit fiscal rambursabil calificat sau a oricăror credite fiscale transferabile tranzacţionabile) care nu au fost tratate ca o ajustare a cheltuielilor curente cu impozitul
(h) Cheltuielile curente cu impozitul aferente unei situaţii fiscale incerte
(i) Cheltuielile curente cu impozitul care nu se preconizează că vor fi plătite în termen de trei ani
(j) Ajustări ulterioare declarării
(k) Impozitele acoperite aferente câştigului net din active sau pierderii nete din active
(l) Reducerea impozitelor acoperite ale societăţii-mamă finale care este o entitate transparentă
(m) Impozitele acoperite pentru profitul calificat al societăţii-mamă finale care este redus în cadrul unui regim privind dividendele deductibile
(n) Impozitul pe distribuirea preconizată
(o) Opţiunea pentru o metodă de distribuire impozabilă
(p) Valoarea totală a ajustării impozitului amânat
(q) Creşterea sau reducerea impozitelor acoperite înregistrate în capitalurile proprii sau în alte elemente ale rezultatului global în legătură cu sumele incluse în profitul calificat sau pierderea calificată care vor face obiectul impozitării în temeiul normelor fiscale locale
4. Impozite acoperite ajustate

(b)Alocarea încrucişată a impozitelor

1. Entitate constitutivă situată în această jurisdicţie sau entitate constitutivă apatridă (sau membru al grupului de asocieri în participaţie) (NIF)	2. Impozitele acoperite ale entităţii constitutive (sau ale membrului grupului de asocieri în participaţie) înainte de ajustare	3. Baza ajustării	4. Altă entitate constitutivă (sau alt membru al grupului de asocieri în participaţie) (NIF)	5. Jurisdicţia unei alte entităţi constitutive (sau a unui alt membru al grupului de asocieri în participaţie) (ISO)	6. Creşteri pentru această entitate constitutivă	7. Reduceri pentru această entitate constitutivă	8. Impozitele acoperite ale entităţii constitutive (sau ale membrului grupului de asocieri în participaţie) după ajustare

(c)Cheltuieli cu impozitul amânat

1. Entitate constitutivă sau membru al grupului de asocieri în participaţie (NIF)
2. Valoarea cheltuielilor cu impozitul amânat în sensul normelor
3. Ajustări la cheltuielile cu impozitul amânat	Creşteri	Reduceri
(a) Cheltuieli cu impozitul amânat aferente elementelor excluse din profitul calificat sau din pierderea calificată
(b) Cheltuieli cu impozitul amânat aferente datoriilor înregistrate neacceptate
(c) Cheltuieli cu impozitul amânat aferente datoriilor înregistrate nerecuperate
(d) Ajustarea de evaluare sau ajustarea de recunoaştere contabilă aferentă unei creanţe privind impozitul amânat
(e) Cheltuieli cu impozitul amânat care rezultă dintr-o reevaluare legată de modificări ale cotei de impozitare
(f) Cheltuieli cu impozitul amânat legate de generarea şi utilizarea creditelor fiscale
(g) Creanţă reportată privind impozitul amânat aferentă pierderii substitutive sau creanţă reportată privind impozitul amânat aferentă pierderii substitutive preconizate
(h) Datoriile înregistrate neacceptate sau datoriile înregistrate nerecuperate plătite în cursul anului fiscal
(i) Recuperarea datoriei privind impozitul amânat plătite în cursul anului fiscal
(j) Recunoaşterea unei creanţe privind impozitul amânat asociate unei pierderi, neinclusă în situaţiile financiare
(k) Ajustarea cheltuielilor cu impozitul amânat ca urmare a unei reduceri a cotei de impozitare
(l) Ajustarea cheltuielilor cu impozitul amânat ca urmare a unei creşteri a cotei de impozitare
(m) Entităţi constitutive care se alătură unui grup de întreprinderi multinaţionale şi entităţi constitutive care părăsesc un grup de întreprinderi multinaţionale
(n) Cheltuieli cu impozitul amânat aferente societăţii-mamă finale care este o entitate transparentă
(o) Cheltuieli cu impozitul amânat aferente societăţii-mamă finale care este supusă unui regim privind dividendele deductibile
(p) Ajustarea impozitului amânat ca urmare a tranzacţiilor dintre entităţile constitutive
4. Diferenţa dintre cheltuielile cu impozitul amânat înregistrate la o cotă de impozitare mai mică decât cota minimă de impozitare şi reajustarea la cota minimă de impozitare
5. Diferenţa dintre cheltuielile cu impozitul amânat înregistrate la o cotă de impozitare mai mare decât cota minimă de impozitare şi reajustarea la cota minimă de impozitare
6. Valoarea totală a ajustării impozitului amânat

3.2.4.3.Opţiuni pentru entităţile constitutive (sau opţiuni care se aplică unui grup de asocieri în participaţie)

1. Entităţi constitutive (sau membri ai grupului de asocieri în participaţie) pentru care se exprimă o opţiune (NIF)
2. Opţiuni anuale	a. Opţiunea de aplicare a calculelor simplificate pentru entităţile constitutive nesemnificative (regimul de protecţie privind calculele simplificate)
	b. Opţiunea pentru ştergerea datoriilor
	c. Opţiunea pentru datorii angajate nesolicitate
3. Opţiuni pentru perioade de cinci ani		4. Anul opţiunii	5. Anul revocării
	d. Opţiunea pentru netratarea unei entităţi ca entitate exclusă
	e. Includerea tuturor dividendelor aferente participaţiilor de portofoliu
	f. Tratarea câştigurilor sau pierderilor din schimbul valutar atribuite acoperirii împotriva riscurilor (hedging) ca un câştig sau pierdere de capital exclus(ă)
	g. Opţiunea pentru transparenţa fiscală a entităţii de investiţii
	h. Opţiunea pentru o metodă de distribuire impozabilă
	i. Opţiunea pe cinci ani pentru datorii angajate nesolicitate
6. Alte opţiuni	j. Opţiunea pierderii calificate
6. Alte opţiuni	k Opţiunea pentru valoarea justă

3.2.4.4.Excluderea profitului obţinut din transportul maritim internaţional

(a)Excluderea profitului obţinut din transportul maritim internaţional

1. Entitate constitutivă sau membru al grupului de asocieri în participaţie situat(ă) în această jurisdicţie (NIF)
Profitul obţinut din transportul maritim internaţional	2. Categorie
	3. Venituri	[A]
	4. Costuri	[B]
	5. Profitul obţinut din transportul maritim internaţional	[C]=[A]-[B]
Profitul auxiliar calificat obţinut din transportul maritim internaţional	6. Categorie
	7. Venituri	[D]
	8. Costuri	[E]
	9. Profitul auxiliar calificat obţinut din transportul maritim internaţional	[F]=[D]-[E]
Efectul asupra excluderii profitului pentru activităţile cu substanţă economică	10. Costuri salariale care pot fi atribuite profitului exclus obţinut din transportul maritim internaţional sau profitului auxiliar calificat obţinut din transportul maritim internaţional
	11. Valoarea contabilă a imobilizărilor corporale utilizate pentru generarea profitului exclus obţinut din transportul maritim internaţional sau a profitului auxiliar calificat obţinut din transportul maritim internaţional
Impozite acoperite	12. Impozite acoperite care pot fi atribuite profitului exclus obţinut din transportul maritim internaţional sau profitului auxiliar calificat obţinut din transportul maritim internaţional

(b)Plafon jurisdicţional pentru excluderea profitului auxiliar calificat obţinut din transportul maritim internaţional

3.2.4.5.Informaţii în sensul opţiunii de a aplica o metodă de distribuire impozabilă (dacă este cazul)

1. Entitatea constitutivă-proprietară (sau membrul unui grup de asocieri în participaţie) pentru care se exprimă o opţiune (NIF)	2. Entitatea de investiţii pentru care se exprimă opţiunea (NIF)	3. Distribuirile efective şi preconizate ale profitului calificat al entităţii de investiţii primite de entitatea constitutivă-proprietară	4. Majorarea impozitului deductibil local suportat de entitatea de investiţii	5. Partea proporţională a entităţii constitutive-proprietare din profitul net calificat nedistribuit al entităţii de investiţii

3.3.2.1.Valoarea totală a excluderii profitului pentru activităţile cu substanţă economică

Excludere pe baza costurilor cu salariile		Excludere pe baza imobilizărilor corporale		Total
1. Costurile salariale eligibile relevante ale angajaţilor eligibili care desfăşoară activităţi în jurisdicţia respectivă	2. Aplicarea procentului marjei de profit relevante pentru Anul fiscal de raportare	3. Valoarea contabilă a imobilizărilor corporale eligibile relevante situate în jurisdicţie	4. Aplicarea procentului marjei de profit relevante pentru Anul fiscal de raportare	5. Excluderea profitului pentru activităţile cu substanţă economică
[A]	[B]	[C]	[D]	[E]=[A]x[B]+[C]x[D]

3.3.2.2.Alocarea costurilor salariale eligibile şi a valorii contabile a imobilizărilor corporale eligibile către sediile permanente în scopul excluderii profitului pentru activităţile cu substanţă economică

3.3.2.3.Alocarea costurilor salariale eligibile şi valoarea contabilă a imobilizărilor corporale eligibile ale unei entităţi transparente în scopul excluderii profitului pentru activităţile cu substanţă economică

3.3.3.1.Impozitul suplimentar adiţional, altul decât în cazul unei pierderi nete calificate înregistrate în Anul fiscal de raportare

3.3.4.Impozitul suplimentar naţional calificat

1. Standardul de contabilitate financiară
2. Valoarea impozitului suplimentar naţional calificat de plătit
3. Cota minimă de impozitare a impozitului suplimentar naţional calificat (dacă este mai mare de 15 %)
4. Baza pentru combinarea profitului şi a impozitelor (dacă este diferită de regulile IIR)
5. Moneda utilizată (dacă este diferită de moneda de raportare utilizată în situaţiile financiare consolidate)
6. Opţiunea pe cinci ani de utilizare a monedei situaţiilor financiare consolidate sau a monedei locale	Moneda	Anul opţiunii	Anul revocării
7. Este disponibilă excluderea profitului pentru activităţile cu substanţă economică?	Da/Nu
8. Este disponibilă excluderea de minimis?	Da/Nu

3.4.1.Aplicarea IIR în legătură cu această jurisdicţie

1. Impozitul suplimentar alocat entităţii din grup	a. Entitate constitutivă impozitată la un nivel redus sau membru al grupului de asocieri în participaţie impozitat la un nivel redus (NIF)
	b. Profitul calificat al entităţii constitutive impozitate la un nivel redus sau al membrului grupului de asocieri în participaţie impozitat la un nivel redus	[A]
	c. Impozitul suplimentar al entităţii constitutive impozitate la un nivel redus sau al membrului grupului de asocieri în participaţie impozitat la un nivel redus	[C]=[T]x[A]/[A+B+etc.]
2. Societăţile-mamă care trebuie să aplice o IIR calificată	a. Societatea-mamă (NIF)	[Societatea-mamă 1]
	b. Jurisdicţia societăţii-mamă	Jurisdicţia B
	c. Valoarea profitului calificat care poate fi atribuit participaţiilor în capitalurile proprii deţinute de alţi proprietari	[D]
	d. Rata de includere a societăţii-mamă	[F]=([A]-[D])/[A]
3. Impozitul suplimentar în temeiul IIR	a. Partea alocabilă a societăţii-mamă din impozitul suplimentar	[G]=[C]×[F]
	b. Compensarea IIR	[H]
	c. Impozitul suplimentar de plătit de către societatea-mamă	[I]=[G]-[H]

3.4.2.Valoarea totală a impozitului suplimentar în temeiul UTPR în legătură cu această jurisdicţie

3.4.3.Atribuirea impozitului suplimentar în temeiul UTPR

1. Societatea-mamă finală este entitatea constitutivă care depune declaraţia	2. Denumirea entităţii constitutive care depune declaraţia	3. Numărul de identificare fiscală	4. Rolul	5. Jurisdicţia în care este situată entitatea constitutivă care depune declaraţia	6. Jurisdicţiile destinatare ale schimbului de informaţii (dacă este cazul)
Da/Nu

1. Denumirea grupului de întreprinderi multinaţionale	2. Data de începere a Anului fiscal de raportare	3. Data de încheiere a Anului fiscal de raportare	4. Declaraţie modificată
			Da/Nu

	1. Veniturile totale ale tuturor entităţilor constitutive nesemnificative din jurisdicţie	2. Impozitul simplificat agregat aplicabil tuturor entităţilor constitutive nesemnificative din jurisdicţie
a. Anul fiscal de raportare
b. Primul an fiscal precedent (dacă este cazul)		nu se aplică
c. Al doilea an fiscal precedent (dacă este cazul)		nu se aplică
d. Media celor trei ani fiscali (dacă este cazul)		nu se aplică

	1. Venituri (conturi financiare)	2. Venituri calificate	3. Profit net sau pierdere netă din contabilitatea financiară	4. Profit calificat sau pierdere calificată
a. Anul fiscal de raportare
b. Primul an fiscal precedent (dacă este cazul)
c. Al doilea an fiscal precedent (dacă este cazul)
d. Media celor trei ani fiscali

(a) Profit net sau pierdere netă din contabilitatea financiară	(b) Profitul net calificat sau pierderea netă calificată	(c) Cheltuielile cu impozitul pe profit	(d) Impozite acoperite ajustate	(e) Cota efectivă de impozitare
	[A]		[B]	[C]=[B]/[A]