Art. 16. - Art. 16: Transmiterea de informaţii şi documente - Directiva 2011/16/UE/15-feb-2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE
Acte UE
Jurnalul Oficial 64L
În vigoare Versiune de la: 26 Noiembrie 2025
Art. 16: Transmiterea de informaţii şi documente
(1)Informaţiile comunicate între statele membre sub orice formă conform prezentei directive intră sub incidenţa secretului profesional şi se bucură de protecţia conferită informaţiilor de acest tip în temeiul dreptului intern al statului membru care le primeşte. Astfel de informaţii pot fi utilizate pentru evaluarea, administrarea şi aplicarea dreptului intern al statelor membre referitor la taxele şi impozitele menţionate la articolul 2, precum şi la TVA, la alte impozite indirecte, la taxele vamale şi la combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului.
Aceste informaţii pot fi utilizate, de asemenea, pentru stabilirea şi recuperarea altor taxe şi impozite prevăzute la articolul 2 din Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de impozite, taxe şi alte măsuri (1) sau pentru stabilirea şi recuperarea contribuţiilor obligatorii la sistemul de securitate socială.
(1)JO L 84, 31.3.2010, p. 1.
De asemenea, acestea pot fi folosite în legătură cu procedurile judiciare şi administrative care pot implica sancţiuni, iniţiate ca urmare a încălcării legislaţiei fiscale, fără a aduce atingere normelor şi dispoziţiilor generale care reglementează drepturile acuzaţilor şi martorilor în cadrul acestor proceduri.
(2)Informaţiile şi documentele primite în temeiul prezentei directive pot fi utilizate în alte scopuri decât cele menţionate la alineatul (1), cu permisiunea autorităţii competente a statului membru care comunică informaţiile în temeiul prezentei directive şi numai în măsura în care acest lucru este permis în temeiul dreptului intern al statului membru al autorităţii competente care primeşte informaţiile. O astfel de permisiune se acordă dacă informaţiile pot fi utilizate în scopuri asemănătoare în statul membru al autorităţii competente care comunică informaţiile.
Autoritatea competentă a fiecărui stat membru poate comunica autorităţilor competente din toate celelalte state membre o listă cu scopurile pentru care se pot utiliza informaţiile şi documentele, altele decât cele menţionate la alineatul (1), în conformitate cu dreptul său intern. Autoritatea competentă care primeşte informaţii şi documente poate utiliza informaţiile şi documentele primite fără permisiunea menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat pentru oricare dintre scopurile enumerate de statul membru care comunică informaţiile.
Autoritatea competentă care primeşte informaţii şi documente poate, de asemenea, să utilizeze informaţiile şi documentele primite fără permisiunea menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat în orice scop care face obiectul unui act întemeiat pe articolul 215 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi să le comunice în acest scop autorităţii competente responsabile cu măsurile restrictive din statul membru în cauză.
(3)Dacă o autoritate competentă a unui stat membru consideră că informaţiile primite de la autoritatea competentă a unui alt stat membru pot fi utile, în scopurile menţionate la alineatul (1), autorităţii competente a unui al treilea stat membru, le poate transmite acesteia din urmă, cu condiţia ca această partajare să respecte normele şi procedurile prevăzute de prezenta directivă. Aceasta informează autoritatea competentă a statului membru din care provin informaţiile cu privire la intenţia sa de a partaja informaţiile respective unui stat membru terţ. Statul membru din care provin informaţiile se poate opune partajării informaţiilor respective în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii comunicării din partea statului membru care doreşte să partajeze informaţiile.
(4)Permisiunea de a utiliza în temeiul alineatului (2) informaţiile transmise în temeiul alineatului (3) poate fi acordată numai de către autoritatea competentă a statului membru de unde provin informaţiile.
(5)Informaţiile, rapoartele, declaraţiile şi orice alte documente, precum şi copiile certificate sau extrasele din aceste documente, obţinute de autoritatea solicitată şi comunicate autorităţii solicitante în temeiul prezentei directive pot fi invocate ca dovezi de către organismele competente ale statului membru solicitant, în acelaşi mod ca informaţiile, rapoartele, declaraţiile şi orice alte documente similare furnizate de o autoritate din statul membru respectiv.
(6)În pofida alineatelor (1)-(4) de la prezentul articol, informaţiile comunicate de statele membre între ele în temeiul articolului 8a^a sunt utilizate în scopul evaluării riscurilor de nivel înalt aferente preţurilor de transfer şi a riscurilor aferente erodării bazei impozabile şi transferului profiturilor, inclusiv al evaluării riscului de neconformare de către membrii grupului de întreprinderi multinaţionale la normele aplicabile în materie de preţuri de transfer şi, după caz, în scopul analizelor economice şi statistice. Ajustarea preţurilor de transfer de către autorităţile fiscale din statul membru destinatar nu se bazează pe informaţiile care fac obiectul schimbului în temeiul articolului 8a^a. În pofida celor de mai sus, nu există nicio interdicţie privind utilizarea informaţiilor comunicate de statele membre între ele în temeiul articolului 8a^a ca bază pentru efectuarea de cercetări suplimentare ale acordurilor privind preţurile de transfer ale grupului de întreprinderi multinaţionale sau ale altor aspecte de natură fiscală în cursul unui audit fiscal şi, prin urmare, pot fi făcute ajustări corespunzătoare ale venitului impozabil al entităţii constitutive.