Art. 8ab. - Art. 8 a^b : Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii cu privire la modalităţile transfrontaliere care fac obiectul raportării - Directiva 2011/16/UE/15-feb-2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE

Acte UE

Jurnalul Oficial 64L

În vigoare
Versiune de la: 26 Noiembrie 2025
Art. 8a^b: Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii cu privire la modalităţile transfrontaliere care fac obiectul raportării
(1)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune intermediarilor să depună la autorităţile competente informaţiile aflate la cunoştinţa, în posesia sau sub controlul lor cu privire la modalităţile transfrontaliere care fac obiectul raportării, în termen de 30 de zile începând:
a)din ziua următoare datei la care modalitatea transfrontalieră care face obiectul raportării este pusă la dispoziţie în vederea implementării; sau
b)din ziua următoare datei la care modalitatea transfrontalieră care face obiectul raportării este pregătită pentru implementare; sau
c)din momentul în care a fost făcut primul pas în procesul de implementare a modalităţii transfrontaliere care face obiectul raportării,
oricare dintre aceste momente survine mai întâi.
În pofida primului paragraf, intermediarii menţionaţi la articolul 3 punctul 21 al doilea paragraf au, de asemenea, obligaţia de a depune informaţii în termen de 30 de zile începând din ziua următoare datei la care au furnizat ajutor, asistenţă sau consiliere, în mod direct sau prin intermediul altor persoane.
(2)În cazul modalităţilor comercializabile, statele membre iau măsurile necesare pentru a impune intermediarului să întocmească un raport periodic, la fiecare trei luni, prin care să furnizeze o variantă actualizată care să conţină noile informaţii care fac obiectul raportării, menţionate la punctul 14 literele (a), (d), (g) şi (h), care au devenit disponibile de la depunerea ultimului raport.
(3)În cazul în care intermediarul are răspunderea de a depune informaţii cu privire la modalităţile transfrontaliere care fac obiectul raportării la autorităţile competente din mai multe state membre, aceste informaţii se depun numai în statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos:
a)statul membru în care intermediarul îşi are rezidenţa fiscală;
b)statul membru în care intermediarul are un sediu permanent prin intermediul căruia sunt furnizate serviciile legate de modalitatea în cauză;
c)statul membru în care intermediarul este constituit sau de a cărui legislaţie este reglementat;
d)statul membru în care intermediarul este înregistrat într-o asociaţie profesională legată de servicii juridice, fiscale sau de consultanţă.
(4)În cazul în care, în temeiul alineatului (3), există o obligaţie de raportare multiplă, intermediarul este exonerat de depunerea informaţiilor dacă deţine dovada, în conformitate cu dreptul intern, că aceleaşi informaţii au fost depuse într-un alt stat membru.
(5)Fiecare stat membru poate lua măsurile necesare pentru a acorda intermediarilor dreptul la o derogare de la depunerea informaţiilor cu privire la o modalitate transfrontalieră care face obiectul raportării în cazul în care obligaţia de raportare ar încălca privilegiul profesional legal în temeiul dreptului intern al statului membru respectiv. În aceste circumstanţe, fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune tuturor intermediarilor cărora li s-a acordat o derogare să îşi notifice fără întârziere clientul, în cazul în care respectivul client este un intermediar sau, dacă nu există un astfel de intermediar, în cazul în care clientul respectiv este contribuabilul relevant, obligaţiile de raportare care îi revin în temeiul alineatului (6).
Intermediarii nu pot beneficia de o derogare în temeiul primului paragraf decât în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în limitele legilor naţionale relevante care le definesc profesia.
(6)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune ca, în cazul în care nu există niciun intermediar sau în care intermediarul informează contribuabilul relevant sau un alt intermediar cu privire la aplicarea unei derogări în temeiul alineatului (5), obligaţia de depunere a informaţiilor cu privire la o modalitate transfrontalieră care face obiectul raportării revine celuilalt intermediar informat sau, dacă acesta nu există, contribuabilului relevant.
(7)Contribuabilul relevant căruia îi revine obligaţia de raportare depune informaţiile în termen de 30 de zile începând din ziua următoare datei la care modalitatea transfrontalieră care face obiectul raportării este pusă la dispoziţia respectivului contribuabil relevant în vederea implementării sau este pregătită pentru implementarea de către contribuabilul relevant sau din momentul în care a fost făcut primul pas în procesul de implementare legat de contribuabilul relevant, oricare dintre aceste momente survine mai întâi.
În cazul în care contribuabilul relevant are obligaţia de a depune informaţii privind modalitatea transfrontalieră care face obiectul raportării la autorităţile competente din mai multe state membre, aceste informaţii se depun numai la autorităţile competente din statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos:
a)statul membru în care contribuabilul relevant îşi are rezidenţa fiscală;
b)statul membru în care contribuabilul relevant are un sediu permanent care beneficiază de modalitatea în cauză;
c)statul membru în care contribuabilul relevant obţine venituri sau generează profituri, deşi nu îşi are rezidenţa fiscală şi nici nu are un sediu permanent în niciun stat membru;
d)statul membru în care contribuabilul relevant desfăşoară o activitate, deşi nu îşi are rezidenţa fiscală şi nici nu are un sediu permanent în niciun stat membru.
(8)În cazul în care, în temeiul alineatului (7), există o obligaţie de raportare multiplă, contribuabilul relevant este exonerat de depunerea informaţiilor dacă deţine dovada, în conformitate cu dreptul intern, că aceleaşi informaţii au fost depuse într-un alt stat membru.
(9)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune ca, în cazul în care există mai mulţi intermediari, obligaţia de depunere a informaţiilor cu privire la modalitatea transfrontalieră care face obiectul raportării revine tuturor intermediarilor implicaţi în aceeaşi modalitate transfrontalieră care face obiectul raportării.
Un intermediar este exonerat de depunerea informaţiilor numai dacă are o dovadă, în conformitate cu dreptul intern, că aceleaşi informaţii menţionate la alineatul (14) au fost depuse deja de un alt intermediar.
(10)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune ca, în cazul în care obligaţia de raportare revine contribuabilului relevant şi în cazul în care există mai mulţi contribuabili relevanţi, contribuabilul relevant care depune informaţiile în conformitate cu alineatul (6) să fie cel care ocupă primul loc în lista de mai jos:
a)contribuabilul relevant care a convenit cu intermediarul cu privire la modalitatea transfrontalieră care face obiectul raportării;
b)contribuabilul relevant care gestionează implementarea modalităţii.
Orice contribuabil relevant este exonerat de depunerea informaţiilor numai dacă deţine dovada, în conformitate cu dreptul intern, că aceleaşi informaţii menţionate la alineatul (14) au fost depuse deja de un alt contribuabil relevant.
(11)Fiecare stat membru poate lua măsurile necesare pentru a impune fiecărui contribuabil relevant depune la autoritatea fiscală informaţiile cu privire la utilizarea modalităţii transfrontaliere raportabile care face obiectul raportării în fiecare an în care aceasta a fost utilizată.
(12)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a le impune intermediarilor şi contribuabililor relevanţi să depună informaţiile cu privire la modalităţile transfrontaliere care fac obiectul raportării a căror primă etapă a fost implementată între 25 iunie 2018 şi 30 iunie 2020. Intermediarii şi contribuabilii relevanţi, după caz, depun informaţiile cu privire la respectivele modalităţile transfrontaliere care fac obiectul raportării până la 31 august 2020.

(13)Autoritatea competentă a unui stat membru în care au fost depuse informaţiile în conformitate cu alineatele (1)-(12) din prezentul articol comunică, prin intermediul unui schimb automat, informaţiile precizate la alineatul (14) din prezentul articol către autorităţile competente din toate celelalte state membre, în conformitate cu modalităţile practice adoptate în temeiul articolului 21.
(14)Informaţiile care trebuie comunicate de autoritatea competentă a unui stat membru în temeiul alineatului (13) includ, după caz, următoarele:
a)identitatea intermediarilor, alţii decât intermediarii exoneraţi de obligaţia de raportare ca urmare a privilegiului profesional legal pe care trebuie să îl respecte în temeiul alineatului (5), precum şi a contribuabililor relevanţi, inclusiv numele, data şi locul naşterii (în cazul unei persoane fizice), rezidenţa fiscală, NIF ale acestora, şi, dacă este cazul, identitatea persoanelor care sunt întreprinderi asociate cu contribuabilul relevant;

b)detalii privind semnele distinctive stabilite în anexa IV care determină ca modalitatea transfrontalieră să facă obiectul raportării;
c)un rezumat al conţinutului modalităţii transfrontaliere care face obiectul raportării, inclusiv o trimitere la denumirea sub care este cunoscută de obicei, dacă aceasta există, şi o descriere generală a modalităţilor relevante şi a oricăror alte informaţii care ar putea ajuta autoritatea competentă să evalueze un posibil risc fiscal, fără a duce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui proces comercial ori a unor informaţii a căror dezvăluire ar fi contrară politicilor publice;

d)data la care s-a desfăşurat sau la care se va desfăşura prima etapă a implementării modalităţii transfrontaliere care face obiectul raportării;
e)detalii privind dispoziţiile naţionale care constituie baza modalităţii transfrontaliere care face obiectul raportării;
f)valoarea modalităţii transfrontaliere care face obiectul raportării;
g)identificarea statului membru al contribuabilului (contribuabililor) relevant (relevanţi) şi a oricăror alte state membre care este probabil să fie vizate de modalitatea transfrontalieră care face obiectul raportării;
h)identificarea oricărei alte persoane din statul membru care este probabil să fie afectată de modalitatea transfrontalieră care face obiectul raportării, indicând care sunt statele membre de care este legată o astfel de persoană.
(15)Faptul că o administraţie fiscală nu reacţionează la o modalitate transfrontalieră care face obiectul raportării nu implică acceptarea valabilităţii sau a tratamentului fiscal ale respectivei modalităţi.
(16)Pentru a facilita schimbul de informaţii menţionat la alineatul (13) din prezentul articol, Comisia adoptă modalităţile practice necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol, inclusiv măsuri de standardizare a comunicării informaţiilor prevăzute la alineatul (14) din prezentul articol, în cadrul procedurii de stabilire a formularului standard menţionat la articolul 20 alineatul (5).
(17)Comisia nu are acces la informaţiile menţionate la alineatul (14) literele (a), (c) şi (h).
(18)Schimbul automat de informaţii are loc în termen de o lună de la sfârşitul trimestrului în care au fost depuse informaţiile. Primele informaţii se comunică până la 31 octombrie 2020.