Capitolul iii - ALTE FORME DE COOPERARE ADMINISTRATIVĂ - Directiva 2011/16/UE/15-feb-2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE

Acte UE

Jurnalul Oficial 64L

În vigoare
Versiune de la: 26 Noiembrie 2025
CAPITOLUL III:ALTE FORME DE COOPERARE ADMINISTRATIVĂ
Art. 11: Domeniu de aplicare şi condiţii
(1)În scopul comunicării informaţiilor menţionate la articolul 1 alineatul (1), autoritatea competentă a unui stat membru poate solicita autorităţii competente a unui alt stat membru ca, în conformitate cu normele procedurale prevăzute de cea din urmă, funcţionarii autorizaţi de cea dintâi:
a)să fie prezenţi în birourile în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administrative ale statului membru solicitat;
b)să fie prezenţi în timpul anchetelor administrative efectuate pe teritoriul statului membru solicitat;
c)să participe la anchetele administrative desfăşurate de statul membru solicitat prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice, după caz.
Autoritatea solicitantă răspunde la o cerere în conformitate cu primul paragraf în termen de 60 de zile de la primirea cererii, pentru a-şi confirma acordul sau a-şi comunica refuzul motivat autorităţii solicitante.
În cazul în care informaţiile solicitate sunt incluse în documentaţia la care au acces funcţionarii autorităţii solicitate, funcţionarii autorităţii solicitante primesc copii ale documentelor care conţin informaţiile solicitate.

(2)Dacă funcţionarii autorităţii solicitante sunt prezenţi în timpul anchetelor administrative sau participă la anchetele administrative prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice, aceştia pot să intervieveze persoane şi să examineze evidenţe, sub rezerva normelor procedurale stabilite de statul membru solicitat.
Refuzul unei persoane care face obiectul unei anchete de a respecta măsurile de control luate de funcţionarii autorităţii solicitante este tratat de către autoritatea solicitată drept un refuz împotriva propriilor săi funcţionari.
(3)Funcţionarii abilitaţi de statul membru solicitant prezenţi într-un alt stat membru în conformitate cu alineatul (1) trebuie să fie în măsură să prezinte în orice moment o împuternicire scrisă în care le sunt indicate identitatea şi calitatea oficială.
Art. 12: Controale simultane
(1)Atunci când două sau mai multe state membre convin să efectueze controale simultane, fiecare pe teritoriul propriu, ale uneia sau mai multor persoane care prezintă un interes comun sau complementar, pentru a face schimb cu informaţiile astfel obţinute, se aplică alineatele (2), (3) şi (4).
(2)Autoritatea competentă din fiecare stat membru identifică în mod independent persoanele pentru care intenţionează să propună un control simultan. Ea notifică autorităţilor competente din celelalte state membre implicate orice cazuri pentru care propune efectuarea unui control simultan, indicând motivele acestei alegeri.
Autoritatea competentă indică perioada în care trebuie efectuate aceste controale.
(3)Autoritatea competentă a fiecărui stat membru implicat decide dacă doreşte să participe la controalele simultane. Aceasta confirmă autorităţii competente care a propus controlul simultan acordul său sau îi comunică refuzul său motivat în termen de 60 de zile de la primirea propunerii.

(4)Autoritatea competentă din fiecare stat membru implicat desemnează un reprezentant însărcinat cu supravegherea şi coordonarea operaţiunii de control.
Art. 12a: Controale comune
(1)O autoritate competentă dintr-unul sau mai multe state membre poate solicita unei autorităţi competente dintr-un alt stat membru (sau din alte state membre) să desfăşoare un control comun. Autorităţile competente solicitate răspund la cererea de control comun în termen de 60 de zile de la primirea acesteia. Autorităţile competente solicitate pot respinge o cerere de efectuare a unui control comun din partea unei autorităţi competente dintr-un stat membru din motive justificate.
(2)Controalele comune se desfăşoară într-un mod coordonat, convenit în prealabil, inclusiv în ceea ce priveşte regimul lingvistic, de către autorităţile competente din statul membru solicitant şi statul membru solicitat şi în conformitate cu normele legale şi procedurale ale statului membru în care au loc activităţile controlului comun. În fiecare stat membru în care au loc activităţile controlului comun, autoritatea competentă din statul membru respectiv desemnează un reprezentant însărcinat cu supravegherea şi coordonarea controlului comun în statul membru respectiv.
Drepturile şi obligaţiile funcţionarilor statelor membre care participă la controlul comun, atunci când aceştia sunt prezenţi la activităţi desfăşurate într-un alt stat membru, se stabilesc în conformitate cu legislaţia statului membru în care au loc activităţile controlului comun. În cadrul respectării legislaţiei statului membru în care au loc activităţile controlului comun, funcţionarii unui alt stat membru nu exercită nicio competenţă care ar depăşi sfera competenţelor care le sunt conferite în temeiul legislaţiei propriului stat membru.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (2), statul membru în care au loc activităţile controlului comun ia măsurile necesare astfel încât:
a)funcţionarii altor state membre care participă la activităţile controlului comun să aibă posibilitatea de a intervieva persoane şi de a examina evidenţe împreună cu funcţionarii statului membru în care au loc activităţile controlului comun, sub rezerva normelor procedurale stabilite de statul membru în care au loc activităţile respective;
b)probele colectate în timpul activităţilor controlului comun să poată fi evaluate, inclusiv în ceea ce priveşte admisibilitatea lor, în aceleaşi condiţii juridice ca în cazul unui control efectuat în statul membru respectiv la care ar participa numai funcţionarii statului membru respectiv, inclusiv în cursul unor eventuale proceduri privind plângeri, reexaminări sau căi de atac; şi
c)persoana sau persoanele care fac obiectul unui control comun sau care sunt afectate de acesta să se bucure de aceleaşi drepturi şi să aibă aceleaşi obligaţii ca în cazul unui control la care ar participa numai funcţionarii statului membru respectiv, inclusiv în cursul unor eventuale proceduri privind plângeri, reexaminări sau căi de atac.
(4)În cazul în care autorităţile competente din două sau mai multe state membre desfăşoară un control comun, se străduiesc să convină asupra faptelor şi circumstanţelor relevante pentru controlul comun şi depun eforturi pentru a ajunge, pe baza rezultatelor controlului comun, la un acord privind situaţia fiscală a persoanei (persoanelor) controlate. Constatările controlului comun sunt incluse într-un raport final. Aspectele asupra cărora autorităţile competente convin sunt reflectate în raportul final şi sunt luate în considerare în cadrul instrumentelor relevante emise de autorităţile competente ale statelor membre participante în urma controlului comun respectiv.
Sub rezerva primului paragraf, acţiunile întreprinse de către autorităţile competente ale unui stat membru sau de oricare dintre funcţionarii acestuia în urma unui control comun şi orice alte proceduri din statul membru respectiv, cum ar fi o decizie a autorităţilor fiscale, o procedură privind o cale de atac sau o soluţionare aferentă, au loc în conformitate cu dreptul intern al statului membru respectiv.
(5)Persoana sau persoanele controlate sunt informate cu privire la rezultatul controlului comun, primind inclusiv o copie a raportului final, în termen de 60 de zile de la data emiterii raportului final.

Art. 13: Cereri de notificare
(1)La cererea autorităţii competente a unui stat membru, autoritatea competentă a unui alt stat membru comunică destinatarului, în conformitate cu normele care reglementează notificarea actelor similare în statul membru solicitat, toate actele şi deciziile emise de autorităţile administrative ale statului membru solicitant şi care se referă la aplicarea pe teritoriul său a legislaţiei privind taxele şi impozitele reglementate de prezenta directivă.
(2)Cererile de notificare precizează obiectul actului sau al deciziei care trebuie notificate şi indică numele şi adresa destinatarului, precum şi orice alte informaţii care pot facilita identificarea acestuia.
(3)Autoritatea solicitată informează de îndată autoritatea solicitantă cu privire la răspunsul său la cererea respectivă şi îi comunică, în special, data notificării destinatarului în privinţa actului sau a deciziei.
(4)Autoritatea solicitantă face o cerere de notificare în temeiul prezentului articol numai în cazul în care nu este în măsură să efectueze notificarea în conformitate cu normele care reglementează notificarea instrumentelor în cauză în statul membru solicitant sau în cazul în care o astfel de notificare ar cauza dificultăţi disproporţionate. Autoritatea competentă a unui stat membru poate transmite orice document prin poştă recomandată sau prin poştă electronică în mod direct unei persoane aflate pe teritoriul unui alt stat membru.
Art. 14: Condiţii
(1)În cazul în care o autoritate competentă furnizează informaţii în temeiul articolului 5 sau 9, aceasta poate solicita autorităţii competente care primeşte informaţiile să transmită feedback cu privire la informaţiile primite. În cazul în care se solicită feedback, autoritatea competentă care a primit informaţiile transmite feedbackul autorităţii competente care a furnizat informaţiile, fără a aduce atingere normelor privind secretul fiscal şi protecţia datelor, aplicabile în statul său membru, în cel mai scurt timp posibil şi în termen de cel mult trei luni de la momentul în care se cunoaşte rezultatul utilizării informaţiilor solicitate. Comisia stabileşte măsurile practice în conformitate cu procedura menţionată la articolul 26 alineatul (2).
(2)Autorităţile competente ale statelor membre transmit anual celorlalte state membre feedback cu privire la schimbul automat de informaţii, în conformitate cu măsurile practice convenite bilateral.
Art. 15: Domeniu de aplicare şi condiţii
(1)Împreună cu Comisia, statele membre examinează şi evaluează cooperarea administrativă prevăzută de prezenta directivă şi fac schimb de experienţă în scopul îmbunătăţirii acestei cooperări şi, dacă este cazul, al elaborării unor norme în domeniile respective.
(2)Alături de Comisie, statele membre pot elabora orientări cu privire la orice aspect considerat necesar pentru schimbul de bune practici şi schimbul de experienţă.