Secţiunea iii - Schimbul spontan de informaţii - Directiva 2011/16/UE/15-feb-2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE
Acte UE
Jurnalul Oficial 64L
În vigoare Versiune de la: 26 Noiembrie 2025
SECŢIUNEA III:Schimbul spontan de informaţii
Art. 9: Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului spontan de informaţii
(1)Autoritatea competentă din fiecare stat membru comunică autorităţii competente din orice alt stat membru interesat informaţiile menţionate la articolul 1 alineatul (1), în oricare dintre următoarele situaţii:
a)autoritatea competentă a unui stat membru are dovezi pe baza cărora presupune că pot exista pierderi fiscale într-un alt stat membru;
b)o persoană impozabilă obţine o reducere sau o scutire de impozit într-un stat membru care ar putea determina o mărire a impozitului sau o obligaţie de plată a impozitului într-un alt stat membru;
c)afacerile între o persoană impozabilă dintr-un stat membru şi o persoană impozabilă din alt stat membru sunt realizate printr-una sau mai multe ţări, astfel încât să rezulte o scădere a impozitului în unul din cele două state membre sau în amândouă;
d)autoritatea competentă a unui stat membru are dovezi pe baza cărora presupune că poate avea loc o diminuare a impozitului în urma unor transferuri artificiale ale profiturilor în cadrul unor grupuri de întreprinderi;
e)informaţiile transmise unui stat membru de către autoritatea competentă a altui stat membru au permis obţinerea unor informaţii care pot fi importante în evaluarea impozitului datorat în cel de al doilea stat membru.
(2)Autorităţile competente din fiecare stat membru pot să comunice, prin schimb spontan, autorităţilor competente din celelalte state membre orice informaţii de care au cunoştinţă şi care pot fi utile autorităţilor competente din celelalte state membre.
Art. 9a: Colaborarea în ceea ce priveşte corecţiile, respectarea şi aplicarea normelor în legătură cu Declaraţiile privind impozitul suplimentar
(1)În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru are motive să creadă că informaţiile dintr-o Declaraţie privind impozitul suplimentar depusă de o societate-mamă finală sau de o entitate desemnată care depune declaraţia situată în jurisdicţia altui stat membru, comunicate în temeiul articolului 8ae, necesită corectarea unor erori evidente, aceasta transmite o notificare, fără întârzieri nejustificate, autorităţii competente a celuilalt stat membru. În cazul în care este de acord că informaţiile din Declaraţia privind impozitul suplimentar necesită corecţii, autoritatea competentă notificată ia, fără întârzieri nejustificate, măsuri adecvate pentru a obţine o Declaraţie privind impozitul suplimentar corectată din partea societăţii-mamă finale sau a entităţii desemnate care depune declaraţia. Aceasta comunică, fără întârzieri nejustificate, Declaraţia privind impozitul suplimentar corectată tuturor autorităţilor competente pentru care informaţiile respective fac obiectul schimbului, în conformitate cu prezenta directivă.
(2)În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru primeşte o notificare din partea uneia sau mai multor entităţi constitutive care sunt situate în statul său membru, conform căreia Declaraţia privind impozitul suplimentar pentru respectivele entităţi constitutive trebuia să fie depusă de societatea-mamă finală sau de entitatea desemnată care depune declaraţia situată într-un alt stat membru, dar informaţiile din Declaraţia privind impozitul suplimentar nu au fost comunicate în termenele specificate la articolul 8ae alineatul (3) sau la articolul 27d alineatele (3) şi (4), aceasta notifică, fără întârzieri nejustificate, celeilalte autorităţi competente faptul că informaţiile nu au fost primite. Autoritatea competentă notificată stabileşte, fără întârzieri nejustificate, motivul pentru care Declaraţia privind impozitul suplimentar în cauză nu a fost comunicată şi informează autoritatea competentă în termen de o lună de la primirea notificării, indicând inclusiv data preconizată a schimbului de informaţii referitor la declaraţia respectivă, dacă este cazul. Termenul preconizat pentru realizarea schimbului de informaţii nu depăşeşte trei luni de la data primirii notificării privind nerealizarea schimbului.
Art. 10: Termene
(1)Autoritatea competentă căreia i se pun la dispoziţie informaţiile menţionate la articolul 9 alineatul (1) transmite informaţiile respective autorităţii competente a oricărui alt stat membru interesat, cât de curând posibil, dar nu mai târziu de o lună de la data la care informaţiile au fost puse la dispoziţie.
(2)Autoritatea competentă căreia i se comunică informaţiile în temeiul articolului 9 confirmă, dacă este posibil prin mijloace electronice, primirea acestor informaţii autorităţii competente care le-a furnizat, fără întârziere şi, în orice caz, în termen de cel mult şapte zile lucrătoare de la primire.