Capitolul ii - SCHIMBUL DE INFORMAŢII - Directiva 2011/16/UE/15-feb-2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE
Acte UE
Jurnalul Oficial 64L
În vigoare Versiune de la: 26 Noiembrie 2025
CAPITOLUL II:SCHIMBUL DE INFORMAŢII
Art. 5: Procedura aplicabilă schimbului de informaţii la cerere
La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată comunică autorităţii solicitante orice informaţii la care se face referire la articolul 1 alineatul (1) pe care le deţine sau pe care le obţine în urma anchetelor administrative.
Art. 5a: Relevanţa previzibilă
(1)În sensul unei cereri menţionate la articolul 5, informaţiile solicitate sunt relevante în mod previzibil dacă, la momentul transmiterii cererii, autoritatea solicitantă consideră că, în conformitate cu dreptul său intern, există o posibilitate rezonabilă ca informaţiile solicitate să fie relevante pentru situaţia fiscală a unuia sau mai multor contribuabili identificaţi prin nume sau în alt mod şi să fie justificate în scopul anchetei.
(2)În scopul demonstrării relevanţei previzibile a informaţiilor solicitate, autoritatea solicitantă furnizează autorităţii solicitate cel puţin următoarele informaţii:
a)scopul fiscal pentru care se solicită informaţia; şi
b)precizarea informaţiilor necesare pentru administrarea sau aplicarea dreptului său intern.
(3)În cazul în care o cerere menţionată la articolul 5 vizează un grup de contribuabili care nu pot fi identificaţi individual, autoritatea solicitantă furnizează autorităţii solicitate cel puţin următoarele informaţii:
a)o descriere detaliată a grupului;
b)o explicaţie privind legea aplicabilă şi faptele pe baza cărora există motive să se considere că contribuabilii din grup nu au respectat legea aplicabilă;
c)o explicaţie privind modul în care informaţiile solicitate ar ajuta să se stabilească dacă contribuabilii din grup s-au conformat cerinţelor legale; şi
d)dacă este cazul, faptele şi circumstanţele referitoare la implicarea unui terţ care a contribuit în mod activ la eventuala nerespectare a legii aplicabile de către contribuabilii din grup.
Art. 6: Anchete administrative
(1)Autoritatea solicitată asigură efectuarea oricăror anchete administrative necesare pentru a obţine informaţiile menţionate la articolul 5.
(2)Cererea menţionată la articolul 5 poate conţine o cerere motivată de efectuare a unei anchete administrative. În cazul în care autoritatea solicitată consideră că nu este necesară o anchetă administrativă, aceasta informează de îndată autoritatea solicitantă cu privire la motivele acestei decizii.
(3)Pentru a obţine informaţiile solicitate sau a efectua ancheta administrativă cerută, autoritatea solicitată urmează aceleaşi proceduri ca atunci când acţionează din proprie iniţiativă sau la cererea unei alte autorităţi din statul său membru.
(4)Atunci când autoritatea solicitantă i-o solicită în mod expres, autoritatea solicitată transmite documente originale, cu condiţia ca acest lucru să nu contravină dispoziţiilor în vigoare în statul membru al autorităţii solicitate.
Art. 7: Termene
(1)Autoritatea solicitată furnizează informaţiile prevăzute la articolul 5 în cel mai scurt timp posibil, în termen de trei luni de la data primirii cererii. Totuşi, în cazul în care autoritatea solicitată nu este în măsură să răspundă cererii în termenul stabilit, aceasta notifică autorităţii solicitante fără întârziere şi, în orice caz, în termen de trei luni de la primirea cererii, motivele nerespectării termenului şi data la care consideră că va fi în măsură să ofere un răspuns. Acest termen nu poate depăşi şase luni de la data primirii cererii.
Cu toate acestea, în cazul în care autoritatea solicitată deţine deja informaţiile cerute, transmiterea acestora se face în termen de două luni de la data primirii cererii.
(2)Pentru anumite cazuri speciale, autoritatea solicitantă şi cea solicitată pot conveni asupra unor termene diferite de cele prevăzute la alineatul (1).
(3)Autoritatea solicitată confirmă autorităţii solicitante, dacă este posibil prin mijloace electronice, primirea unei cereri fără întârziere şi, în orice caz, în termen de cel mult şapte zile lucrătoare de la primire.
(4)În termen de o lună de la primirea cererii, autoritatea solicitată notifică autorităţii solicitante orice nereguli ale cererii, precum şi nevoia unor eventuale informaţii suplimentare. Într-un astfel de caz, termenele prevăzute la alineatul (1) se calculează din ziua următoare celei în care autoritatea solicitată primeşte informaţiile suplimentare necesare.
(5)[textul din Art. 7, alin. (5) din capitolul II, sectiunea I a fost abrogat la 14-apr-2021 de Art. 1, punctul 5. din Directiva 514/22-mar-2021]
(6)În cazul în care autoritatea solicitată nu se află în posesia informaţiilor solicitate şi nu este în măsură să răspundă sau refuză să răspundă unei cereri de informaţii din motivele prevăzute la articolul 17, aceasta notifică autorităţii solicitante motivele sale fără întârziere şi, în orice caz, în termen de o lună de la data primirii cererii.
Art. 8: Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii
(1)Autoritatea competentă a fiecărui stat membru comunică autorităţii competente a oricărui alt stat membru, prin schimb automat, toate informaţiile care sunt disponibile referitoare la rezidenţii din respectivul stat membru, cu privire la următoarele categorii specifice de venituri şi de capital, astfel cum sunt acestea înţelese în temeiul dreptului intern al statului membru care comunică informaţiile:
a)venituri din muncă;
b)remuneraţii plătite administratorilor şi altor persoane asimilate acestora;
c)venituri din produse de asigurări de viaţă neacoperite de alte instrumente juridice ale Uniunii privind schimbul de informaţii şi de alte măsuri similare;
d)pensii;
e)proprietatea asupra bunurilor imobile şi venituri din bunuri imobile;
f)redevenţe;
g)venituri din dividende, altele decât veniturile din dividende scutite de la plata impozitului pe profit în temeiul articolului 4, 5 sau 6 din Directiva 2011/96/UE a Consiliului (*2), vărsate prin intermediul unor conturi altele decât cele de custodie.
(*2)Directiva 2011/96/UE a Consiliului din 30 noiembrie 2011 privind regimul fiscal comun care se aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora din diferite state membre (JO L 345, 29.12.2011, p. 8).
Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2024 sau ulterior datei respective, statele membre depun eforturi pentru a include în comunicarea informaţiilor menţionate la primul paragraf numărul de identificare fiscală (NIF) al rezidenţilor emis de statul membru de rezidenţă.
Statele membre informează anual Comisia cu privire la cel puţin două categorii de venituri şi de capital menţionate la primul paragraf, în legătură cu care comunică informaţii referitoare la rezidenţii unui alt stat membru.
(2)Înainte de 1 ianuarie 2024, statele membre informează Comisia cu privire la cel puţin patru categorii menţionate la primul paragraf de la alineatul (1), în legătură cu care autoritatea competentă a fiecărui stat membru comunică, prin schimb automat, autorităţii competente a oricărui alt stat membru informaţii referitoare la rezidenţii respectivului alt stat membru. Informaţiile respective vizează perioade impozabile care încep la 1 ianuarie 2025 sau ulterior datei respective.
Înainte de 1 ianuarie 2026, statele membre informează Comisia cu privire la cel puţin cinci categorii menţionate la alineatul (1) primul paragraf, în legătură cu care autoritatea competentă a fiecărui stat membru comunică, prin schimb automat, autorităţii competente a oricărui alt stat membru informaţii referitoare la rezidenţii respectivului alt stat membru. Aceste informaţii vizează perioade impozabile care încep la 1 ianuarie 2026 sau ulterior datei respective.
(3)Autoritatea competentă a unui stat membru poate indica autorităţii competente a oricărui alt stat membru faptul că nu doreşte să primească informaţii referitoare la una sau mai multe dintre categoriile de venituri şi de capital menţionate la alineatul (1). De asemenea, statul membru respectiv informează Comisia în acest sens.
[textul din Art. 8, alin. (3) din capitolul II, sectiunea II a fost abrogat la 14-apr-2021 de Art. 1, punctul 6., alin. (B) din Directiva 514/22-mar-2021]
(31)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune Instituţiilor sale Financiare Raportoare să aplice normele de raportare şi de diligenţă fiscală incluse în anexele I şi II şi să asigure punerea în aplicare eficace şi respectarea acestor norme în conformitate cu secţiunea IX din anexa I.
În temeiul normelor de raportare şi de diligenţă fiscală aplicabile, prevăzute în anexele I şi II, autoritatea competentă a fiecărui stat membru comunică autorităţii competente din orice alt stat membru, prin intermediul schimbului automat, în termenul prevăzut la alineatul (6) litera (b), următoarele informaţii referitoare la un Cont care face obiectul raportării, aferente perioadelor impozabile începând cu 1 ianuarie 2016:
a)numele/denumirea, adresa, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF), precum şi data şi locul naşterii (în cazul unei persoane fizice) ale fiecărei Persoane care face Obiectul Raportării şi care este Titular de cont al contului respectiv şi, în cazul unei Entităţi care este Titular de cont şi care, după aplicarea normelor de diligenţă fiscală prevăzute în anexele I şi II, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care exercită controlul şi care sunt Persoane care fac Obiectul Raportării, denumirea, adresa şi NIF ale Entităţii, precum şi numele, adresa, NIF şi data şi locul naşterii fiecărei Persoane care face Obiectul Raportării;
b)numărul de cont (sau echivalentul său funcţional în absenţa unui număr de cont);
c)denumirea şi numărul de identificare (dacă este cazul) al Instituţiei Financiare Raportoare;
d)soldul sau valoarea contului (inclusiv, în cazul unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui Contract cu rentă viageră, Valoarea de răscumpărare) valabil(ă) la sfârşitul anului calendaristic relevant sau la sfârşitul altei perioade de raportare adecvate sau, în cazul în care contul a fost închis în cursul anului sau al perioadei în cauză, închiderea contului;
e)în cazul oricărui Cont de custodie:
(i)cuantumul brut total al dobânzilor, cuantumul brut total al dividendelor şi cuantumul brut total al altor venituri generate în legătură cu activele deţinute în cont, în fiecare caz plătite sau creditate în contul respectiv (sau în legătură cu respectivul cont) în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate; şi
(ii)încasările brute totale din vânzarea sau răscumpărarea Activelor Financiare plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate în legătură cu care Instituţia Financiară Raportoare a acţionat drept custode, broker, reprezentant sau orice alt fel de mandatar al Titularului de cont;
f)în cazul oricărui Cont de depozit, cuantumul brut total al dobânzilor plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate;
g)în cazul oricărui alt cont decât cele descrise la litera (e) sau la litera (f), cuantumul brut total plătit sau creditat Titularului de cont în legătură cu respectivul cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate în legătură cu care Instituţia Financiară Raportoare este debitoare, inclusiv suma agregată a oricăror răscumpărări plătite Titularului de cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate;
h)dacă a fost furnizată o declaraţie pe propria răspundere valabilă pentru fiecare Titular de cont;
i)rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face Obiectul Raportării şi care este o Persoană care exercită controlul asupra unui Titular al unui Cont de Entitate este o Persoană care exercită controlul asupra Entităţii şi dacă a fost furnizată o declaraţie pe propria răspundere valabilă pentru fiecare astfel de Persoană care face Obiectul Raportării;
j)tipul de cont, menţionându-se dacă contul este un Cont Preexistent sau un Cont Nou, precum şi dacă este un cont comun, inclusiv numărul de Titulari ai contului comun; şi
k)în cazul oricărei Participaţii în capitalurile proprii deţinute într-o Entitate de Investiţii care este o construcţie juridică, rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) Persoana care face Obiectul Raportării este un deţinător de Participaţii în capitalurile proprii.
În scopul schimbului de informaţii în temeiul prezentului alineat, în absenţa unor dispoziţii contrare prevăzute la prezentul alineat sau în anexa I sau II, cuantumul şi descrierea plăţilor efectuate în legătură cu un Cont care face obiectul raportării se stabilesc în conformitate cu legislaţia naţională a statului membru care comunică informaţiile.
Primul şi al doilea paragraf de la prezentul alineat au prioritate faţă de alineatul (1) litera (c) sau orice alt instrument juridic al Uniunii în măsura în care schimbul de informaţii în cauză intră sub incidenţa alineatului (1) litera (c) sau a oricărui alt instrument juridic al Uniunii.
Autoritatea competentă a fiecărui stat membru comunică informaţiile menţionate la literele (h)-(k) de la al doilea paragraf cu privire la perioadele impozabile începând cu 1 ianuarie 2026.
(4)[textul din Art. 8, alin. (4) din capitolul II, sectiunea II a fost abrogat la 18-dec-2015 de Art. 1, punctul 2. din Directiva 2376/08-dec-2015]
(5)
[textul din Art. 8, alin. (5) din capitolul II, sectiunea II a fost abrogat la 18-dec-2015 de Art. 1, punctul 2. din Directiva 2376/08-dec-2015]
(6)Comunicarea informaţiilor se desfăşoară după cum urmează:
a)în cazul categoriilor prevăzute la alineatul (1): cel puţin o dată pe an, în termen de şase luni de la sfârşitul anului fiscal din statul membru respectiv pe parcursul căruia au devenit disponibile informaţiile;
b)în cazul informaţiilor prevăzute la alineatul (3a): anual, în termen de nouă luni de la sfârşitul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate la care se referă informaţiile.
(7)Comisia adoptă măsurile practice pentru schimbul automat de informaţii, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (2), înainte de datele prevăzute la articolul 29 alineatul (1).
(71)Statele membre trebuie să asigure faptul că entităţile şi conturile care urmează să fie considerate Instituţii Financiare Nonraportoare şi, respectiv, Conturi Excluse îndeplinesc toate cerinţele enumerate la punctul B subpunctul 1 litera (c) şi la punctul C subpunctul 17 litera (g) din secţiunea VIII a anexei I şi, în special, că statutul de Instituţie Financiară Nonraportoare al unei Instituţii Financiare sau statutul de Cont Exclus al unui cont nu aduce atingere obiectivelor prezentei directive.
(8)În cazul în care statele membre convin să facă automat schimb de informaţii referitoare la categorii suplimentare de venituri şi de capital în cadrul unor acorduri bilaterale sau multilaterale pe care le încheie cu alte state membre, acestea comunică acordurile respective Comisiei, care le pune la dispoziţia tuturor celorlalte state membre.
Art. 8a
Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acordurile prealabile privind preţul de transfer
(1)Autoritatea competentă a unui stat membru în care s-a emis, s-a modificat sau s-a reînnoit o decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau un acord prealabil privind preţul de transfer după data de 31 decembrie 2016 comunică, prin schimb automat, informaţii cu privire la acest lucru autorităţilor competente din toate celelalte state membre, precum şi Comisiei Europene, cu limitarea cazurilor prevăzute la alineatul (8) din prezentul articol, în conformitate cu măsurile practice aplicabile adoptate în temeiul articolului 21.
(2)În conformitate cu măsurile practice aplicabile adoptate în temeiul articolului 21, autoritatea competentă a unui stat membru comunică informaţii şi autorităţilor competente din toate celelalte state membre, precum şi Comisiei, cu limitarea cazurilor prevăzute la prezentul articol alineatul (8), referitoare la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi la acordurile prealabile privind preţul de transfer emise, modificate sau reînnoite într-un termen care începe cu cinci ani înaintea datei de 1 ianuarie 2017.
În cazul în care deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acordurile prealabile privind preţul de transfer sunt emise, modificate sau reînnoite între 1 ianuarie 2012 şi 31 decembrie 2013, o astfel de comunicare are loc cu condiţia ca acestea să fi fost încă valabile la 1 ianuarie 2014.
În cazul în care deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acordurile prealabile privind preţul de transfer sunt emise, modificate sau reînnoite între 1 ianuarie 2014 şi 31 decembrie 2016, o astfel de comunicare are loc indiferent dacă acestea sunt încă valabile.
Statele membre pot exclude din comunicarea menţionată la prezentul alineat informaţii privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acordurile prealabile privind preţul de transfer emise, modificate sau reînnoite înainte de 1 aprilie 2016 la adresa unei anumite persoane sau a unui anumit grup de persoane, cu excepţia celor care desfăşoară în principal activităţi financiare sau de investiţii, cu o cifră de afaceri anuală netă la nivelul întregului grup, conform definiţiei de la articolul 2 punctul 5 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*), de mai puţin de 40 000 000 EUR (sau echivalentul acestei sume în orice altă monedă), pe parcursul exerciţiului financiar care precedă datei emiterii, modificării sau reînnoirii respectivelor decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acorduri prealabile privind preţul de transfer.
(3)Acordurile prealabile privind preţul de transfer bilaterale sau multilaterale cu ţări terţe se exclud din domeniul de aplicare al schimbului automat de informaţii în temeiul prezentului articol în cazul în care acordul internaţional privind impozitarea în temeiul căruia a fost negociat acordul prealabil privind preţul de transfer nu permite divulgarea sa către terţi. Aceste acorduri prealabile privind preţul de transfer bilaterale sau multilaterale vor fi schimbate în temeiul articolului 9 în cazul în care acordul în temeiul căruia a fost negociat acordul prealabil privind preţul de transfer permite divulgarea acestora, iar autoritatea competentă a ţării terţe acordă permisiunea ca informaţiile să fie divulgate.
Totuşi, atunci când acordurile prealabile privind preţul de transfer bilaterale sau multilaterale ar fi excluse de la schimbul automat de informaţii în temeiul primei teze de la primul paragraf din prezentul alineat, informaţiile identificate la alineatul (6) din prezentul articol, menţionate în cererea care conduce la emiterea unui astfel de acord prealabil privind preţul de transfer bilateral sau multilateral, fac în schimb obiectul unui schimb în temeiul prezentul articol alineatele (1) şi (2).
(4)Alineatele (1) şi (2) nu se aplică în cazul în care o decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră implică şi se referă exclusiv la afacerile fiscale ale uneia sau mai multor persoane fizice, cu excepţia cazului în care una dintre aceste decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră a fost emisă, modificată sau reînnoită după 1 ianuarie 2026 şi dacă:
a)valoarea tranzacţiei sau a seriei de tranzacţii aferente deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră depăşeşte 1 500 000 EUR (sau valoarea echivalentă în orice altă monedă), dacă o astfel de valoare este menţionată în decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră; sau
b)decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră stabileşte dacă o persoană este sau nu rezidentă fiscal în statul membru care emite decizia.
În sensul literei (a) de la primul paragraf şi fără a aduce atingere cuantumului menţionat în decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră, într-o serie de tranzacţii referitoare la diferite bunuri, servicii sau active, cuantumul deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră cuprinde valoarea totală subiacentă. Sumele nu sunt agregate în cazul în care aceleaşi bunuri, servicii sau active sunt tranzacţionate de mai multe ori.
Fără a aduce atingere literei (b) de la primul paragraf, schimbul de informaţii privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră referitoare la persoane fizice nu include astfel de decizii privind impozitarea la sursă în ceea ce priveşte veniturile din muncă, remuneraţiile plătite administratorilor şi altor persoane asimilate acestora sau pensiile nerezidenţilor
(5)Schimbul de informaţii se desfăşoară după cum urmează:
a)în ceea ce priveşte informaţiile comunicate în conformitate cu alineatul (1), fără întârziere, după emiterea, modificarea sau reînnoirea deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind preţul de transfer şi în termen de trei luni de la sfârşitul semestrului anului calendaristic în care s-a emis, s-a modificat sau s-a reînnoit decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau acordul prealabil privind preţul de transfer;
b)în ceea ce priveşte informaţiile comunicate în conformitate cu alineatul (2), înaintea datei de 1 ianuarie 2018.
(6)Informaţiile care urmează să fie comunicate de către un stat membru în conformitate cu prezentul articol alineatele (1) şi (2) cuprind următoarele:
a)identitatea persoanei, alta decât o persoană fizică, cu excepţia cazului în care decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră se referă la o persoană fizică şi se comunică în temeiul alineatelor (1) şi (4) şi, după caz, cea a grupului de persoane din care aceasta face parte;
b)un rezumat al deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau al acordului prealabil privind preţul de transfer, inclusiv o descriere a activităţilor comerciale sau a tranzacţiei sau seriei de tranzacţii relevante, precum şi orice alte informaţii care ar putea ajuta autoritatea competentă să evalueze un posibil risc fiscal, fără a conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional sau a unui procedeu comercial ori a unor informaţii a căror divulgare ar fi contrară politicii publice;
c)datele emiterii, modificării sau reînnoirii deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind preţul de transfer;
d)data de începere a perioadei de valabilitate a deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind preţul de transfer, în cazul în care aceasta este specificată;
e)data încetării perioadei de valabilitate a deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind preţul de transfer, în cazul în care aceasta este specificată;
f)tipul de decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau de acord prealabil privind preţul de transfer;
g)valoarea tranzacţiei sau a seriei de tranzacţii aferente deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau acordului prealabil privind preţul de transfer dacă o astfel de valoare este menţionată în decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau în acordul prealabil privind preţul de transfer;
h)descrierea setului de criterii utilizate pentru a stabili preţurile de transfer sau preţul de transfer în sine, în cazul unui acord prealabil privind preţul de transfer;
i)identificarea metodei utilizate pentru a stabili preţurile de transfer sau preţul de transfer în sine, în cazul unui acord prealabil privind preţul de transfer;
j)identificarea celorlalte state membre, dacă există, care este probabil să fie vizate de decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau de acordul prealabil privind preţul de transfer;
k)identitatea oricărei persoane, alta decât o persoană fizică, cu excepţia cazului în care decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră se referă la o persoană fizică şi se comunică în temeiul alineatelor (1) şi (4), din celelalte state membre, dacă există, care este probabil să fie afectată de decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau de acordul prealabil privind preţul de transfer (indicând statele membre de care sunt legate persoanele afectate); şi
l)precizarea dacă informaţiile comunicate se bazează pe decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau pe acordul prealabil privind preţul de transfer în sine sau sunt furnizate ca urmare a cererii menţionate la prezentul articol alineatul (3) al doilea paragraf.
(7)Pentru a facilita schimbul de informaţii menţionate la prezentul articol alineatul (6), Comisia adoptă măsurile practice necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol, inclusiv măsuri de standardizare a comunicării setului de informaţii prevăzut la alineatul (6) din prezentul articol, în cadrul procedurii de stabilire a formularului-tip prevăzut la articolul 20 alineatul (5).
(8)Informaţiile definite la prezentul articol alineatul (6) literele (a), (b), (h) şi (k) nu se comunică Comisiei.
(9)Autoritatea competentă a statului membru vizat, identificată în temeiul alineatului (6) litera (j), confirmă, dacă este posibil prin mijloace electronice, primirea acestor informaţii autorităţii competente care le-a furnizat, fără întârziere şi, în orice caz, în cel mult şapte zile lucrătoare de la primire. Această măsură se aplică până când registrul menţionat la articolul 21 alineatul (5) devine funcţional.
(10)Statele membre pot, în conformitate cu articolul 5 şi ţinând seama de articolul 21 alineatul (4), să solicite informaţii suplimentare, inclusiv textul integral al unei decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau al unui acord prealabil privind preţul de transfer.
Art. 8a^a: Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii cu privire la raportul pentru fiecare ţară în parte
(1)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune societăţii-mamă finale a unui grup de întreprinderi multinaţionale care îşi are rezidenţa fiscală pe teritoriul său, sau oricărei alte entităţi raportoare în conformitate cu secţiunea II din anexa III, să prezinte un raport pentru fiecare ţară în parte pentru fiecare an fiscal de raportare, în termen de 12 luni de la ultima zi a anului fiscal de raportare a grupului de întreprinderi multinaţionale în conformitate cu secţiunea II din anexa III.
(2)Autoritatea competentă a unui stat membru în care a fost primit raportul pentru fiecare ţară în parte în temeiul alineatului (1) comunică, prin intermediul schimbului automat şi în termenul stabilit la alineatul (4), raportul pentru fiecare ţară în parte oricărui alt stat membru în care, pe baza informaţiilor din raportul pentru fiecare ţară în parte, una sau mai multe entităţi constitutive din grupul de întreprinderi multinaţionale al entităţii raportoare îşi au rezidenţa fiscală sau sunt supuse impozitării pentru activitatea economică desfăşurată prin intermediul unui sediu permanent.
(3)Raportul pentru fiecare ţară în parte trebuie să conţină următoarele informaţii cu privire la grupul de întreprinderi multinaţionale:
a)informaţii agregate referitoare la suma veniturilor, profitul (pierderile) anterioare impozitării veniturilor, impozitul pe venit plătit, impozitul pe venit acumulat, capitalul declarat, profitul nedistribuit, numărul de salariaţi şi imobilizările corporale, altele decât numerarul sau echivalentele de numerar pentru fiecare jurisdicţie în care îşi desfăşoară activitatea grupul de întreprinderi multinaţionale;
b)identificarea fiecărei entităţi constitutive din grupul de întreprinderi multinaţionale, precizând jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală respectiva entitate constitutivă şi, în cazul în care este diferită de respectiva jurisdicţie de rezidenţă fiscală, jurisdicţia în temeiul legislaţiei căreia este organizată respectiva entitate constitutivă şi natura principalei sau principalelor activităţi economice ale respectivei entităţi constitutive.
(4)Comunicarea are loc în termen de 15 luni de la ultima zi a anului fiscal al grupului de întreprinderi multinaţionale la care se referă raportul pentru fiecare ţară în parte. Primul raport pentru fiecare ţară în parte se comunică pentru anul fiscal al grupului de întreprinderi multinaţionale începând cu data de 1 ianuarie 2016 sau ulterior acestei date, comunicare care are loc în termen de 18 luni de la ultima zi a anului fiscal respectiv.
Art. 8a^b: Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii cu privire la modalităţile transfrontaliere care fac obiectul raportării
(1)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune intermediarilor să depună la autorităţile competente informaţiile aflate la cunoştinţa, în posesia sau sub controlul lor cu privire la modalităţile transfrontaliere care fac obiectul raportării, în termen de 30 de zile începând:
a)din ziua următoare datei la care modalitatea transfrontalieră care face obiectul raportării este pusă la dispoziţie în vederea implementării; sau
b)din ziua următoare datei la care modalitatea transfrontalieră care face obiectul raportării este pregătită pentru implementare; sau
c)din momentul în care a fost făcut primul pas în procesul de implementare a modalităţii transfrontaliere care face obiectul raportării,
oricare dintre aceste momente survine mai întâi.
În pofida primului paragraf, intermediarii menţionaţi la articolul 3 punctul 21 al doilea paragraf au, de asemenea, obligaţia de a depune informaţii în termen de 30 de zile începând din ziua următoare datei la care au furnizat ajutor, asistenţă sau consiliere, în mod direct sau prin intermediul altor persoane.
(2)În cazul modalităţilor comercializabile, statele membre iau măsurile necesare pentru a impune intermediarului să întocmească un raport periodic, la fiecare trei luni, prin care să furnizeze o variantă actualizată care să conţină noile informaţii care fac obiectul raportării, menţionate la punctul 14 literele (a), (d), (g) şi (h), care au devenit disponibile de la depunerea ultimului raport.
(3)În cazul în care intermediarul are răspunderea de a depune informaţii cu privire la modalităţile transfrontaliere care fac obiectul raportării la autorităţile competente din mai multe state membre, aceste informaţii se depun numai în statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos:
a)statul membru în care intermediarul îşi are rezidenţa fiscală;
b)statul membru în care intermediarul are un sediu permanent prin intermediul căruia sunt furnizate serviciile legate de modalitatea în cauză;
c)statul membru în care intermediarul este constituit sau de a cărui legislaţie este reglementat;
d)statul membru în care intermediarul este înregistrat într-o asociaţie profesională legată de servicii juridice, fiscale sau de consultanţă.
(4)În cazul în care, în temeiul alineatului (3), există o obligaţie de raportare multiplă, intermediarul este exonerat de depunerea informaţiilor dacă deţine dovada, în conformitate cu dreptul intern, că aceleaşi informaţii au fost depuse într-un alt stat membru.
(5)Fiecare stat membru poate lua măsurile necesare pentru a acorda intermediarilor dreptul la o derogare de la depunerea informaţiilor cu privire la o modalitate transfrontalieră care face obiectul raportării în cazul în care obligaţia de raportare ar încălca privilegiul profesional legal în temeiul dreptului intern al statului membru respectiv. În aceste circumstanţe, fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune tuturor intermediarilor cărora li s-a acordat o derogare să îşi notifice fără întârziere clientul, în cazul în care respectivul client este un intermediar sau, dacă nu există un astfel de intermediar, în cazul în care clientul respectiv este contribuabilul relevant, obligaţiile de raportare care îi revin în temeiul alineatului (6).
Intermediarii nu pot beneficia de o derogare în temeiul primului paragraf decât în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în limitele legilor naţionale relevante care le definesc profesia.
(6)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune ca, în cazul în care nu există niciun intermediar sau în care intermediarul informează contribuabilul relevant sau un alt intermediar cu privire la aplicarea unei derogări în temeiul alineatului (5), obligaţia de depunere a informaţiilor cu privire la o modalitate transfrontalieră care face obiectul raportării revine celuilalt intermediar informat sau, dacă acesta nu există, contribuabilului relevant.
(7)Contribuabilul relevant căruia îi revine obligaţia de raportare depune informaţiile în termen de 30 de zile începând din ziua următoare datei la care modalitatea transfrontalieră care face obiectul raportării este pusă la dispoziţia respectivului contribuabil relevant în vederea implementării sau este pregătită pentru implementarea de către contribuabilul relevant sau din momentul în care a fost făcut primul pas în procesul de implementare legat de contribuabilul relevant, oricare dintre aceste momente survine mai întâi.
În cazul în care contribuabilul relevant are obligaţia de a depune informaţii privind modalitatea transfrontalieră care face obiectul raportării la autorităţile competente din mai multe state membre, aceste informaţii se depun numai la autorităţile competente din statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos:
a)statul membru în care contribuabilul relevant îşi are rezidenţa fiscală;
b)statul membru în care contribuabilul relevant are un sediu permanent care beneficiază de modalitatea în cauză;
c)statul membru în care contribuabilul relevant obţine venituri sau generează profituri, deşi nu îşi are rezidenţa fiscală şi nici nu are un sediu permanent în niciun stat membru;
d)statul membru în care contribuabilul relevant desfăşoară o activitate, deşi nu îşi are rezidenţa fiscală şi nici nu are un sediu permanent în niciun stat membru.
(8)În cazul în care, în temeiul alineatului (7), există o obligaţie de raportare multiplă, contribuabilul relevant este exonerat de depunerea informaţiilor dacă deţine dovada, în conformitate cu dreptul intern, că aceleaşi informaţii au fost depuse într-un alt stat membru.
(9)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune ca, în cazul în care există mai mulţi intermediari, obligaţia de depunere a informaţiilor cu privire la modalitatea transfrontalieră care face obiectul raportării revine tuturor intermediarilor implicaţi în aceeaşi modalitate transfrontalieră care face obiectul raportării.
Un intermediar este exonerat de depunerea informaţiilor numai dacă are o dovadă, în conformitate cu dreptul intern, că aceleaşi informaţii menţionate la alineatul (14) au fost depuse deja de un alt intermediar.
(10)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune ca, în cazul în care obligaţia de raportare revine contribuabilului relevant şi în cazul în care există mai mulţi contribuabili relevanţi, contribuabilul relevant care depune informaţiile în conformitate cu alineatul (6) să fie cel care ocupă primul loc în lista de mai jos:
a)contribuabilul relevant care a convenit cu intermediarul cu privire la modalitatea transfrontalieră care face obiectul raportării;
b)contribuabilul relevant care gestionează implementarea modalităţii.
Orice contribuabil relevant este exonerat de depunerea informaţiilor numai dacă deţine dovada, în conformitate cu dreptul intern, că aceleaşi informaţii menţionate la alineatul (14) au fost depuse deja de un alt contribuabil relevant.
(11)Fiecare stat membru poate lua măsurile necesare pentru a impune fiecărui contribuabil relevant depune la autoritatea fiscală informaţiile cu privire la utilizarea modalităţii transfrontaliere raportabile care face obiectul raportării în fiecare an în care aceasta a fost utilizată.
(12)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a le impune intermediarilor şi contribuabililor relevanţi să depună informaţiile cu privire la modalităţile transfrontaliere care fac obiectul raportării a căror primă etapă a fost implementată între 25 iunie 2018 şi 30 iunie 2020. Intermediarii şi contribuabilii relevanţi, după caz, depun informaţiile cu privire la respectivele modalităţile transfrontaliere care fac obiectul raportării până la 31 august 2020.
(13)Autoritatea competentă a unui stat membru în care au fost depuse informaţiile în conformitate cu alineatele (1)-(12) din prezentul articol comunică, prin intermediul unui schimb automat, informaţiile precizate la alineatul (14) din prezentul articol către autorităţile competente din toate celelalte state membre, în conformitate cu modalităţile practice adoptate în temeiul articolului 21.
(14)Informaţiile care trebuie comunicate de autoritatea competentă a unui stat membru în temeiul alineatului (13) includ, după caz, următoarele:
a)identitatea intermediarilor, alţii decât intermediarii exoneraţi de obligaţia de raportare ca urmare a privilegiului profesional legal pe care trebuie să îl respecte în temeiul alineatului (5), precum şi a contribuabililor relevanţi, inclusiv numele, data şi locul naşterii (în cazul unei persoane fizice), rezidenţa fiscală, NIF ale acestora, şi, dacă este cazul, identitatea persoanelor care sunt întreprinderi asociate cu contribuabilul relevant;
b)detalii privind semnele distinctive stabilite în anexa IV care determină ca modalitatea transfrontalieră să facă obiectul raportării;
c)un rezumat al conţinutului modalităţii transfrontaliere care face obiectul raportării, inclusiv o trimitere la denumirea sub care este cunoscută de obicei, dacă aceasta există, şi o descriere generală a modalităţilor relevante şi a oricăror alte informaţii care ar putea ajuta autoritatea competentă să evalueze un posibil risc fiscal, fără a duce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui proces comercial ori a unor informaţii a căror dezvăluire ar fi contrară politicilor publice;
d)data la care s-a desfăşurat sau la care se va desfăşura prima etapă a implementării modalităţii transfrontaliere care face obiectul raportării;
e)detalii privind dispoziţiile naţionale care constituie baza modalităţii transfrontaliere care face obiectul raportării;
f)valoarea modalităţii transfrontaliere care face obiectul raportării;
g)identificarea statului membru al contribuabilului (contribuabililor) relevant (relevanţi) şi a oricăror alte state membre care este probabil să fie vizate de modalitatea transfrontalieră care face obiectul raportării;
h)identificarea oricărei alte persoane din statul membru care este probabil să fie afectată de modalitatea transfrontalieră care face obiectul raportării, indicând care sunt statele membre de care este legată o astfel de persoană.
(15)Faptul că o administraţie fiscală nu reacţionează la o modalitate transfrontalieră care face obiectul raportării nu implică acceptarea valabilităţii sau a tratamentului fiscal ale respectivei modalităţi.
(16)Pentru a facilita schimbul de informaţii menţionat la alineatul (13) din prezentul articol, Comisia adoptă modalităţile practice necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol, inclusiv măsuri de standardizare a comunicării informaţiilor prevăzute la alineatul (14) din prezentul articol, în cadrul procedurii de stabilire a formularului standard menţionat la articolul 20 alineatul (5).
(17)Comisia nu are acces la informaţiile menţionate la alineatul (14) literele (a), (c) şi (h).
(18)Schimbul automat de informaţii are loc în termen de o lună de la sfârşitul trimestrului în care au fost depuse informaţiile. Primele informaţii se comunică până la 31 octombrie 2020.
Art. 8a^c: Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii raportate de Operatorii de platforme
(1)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune Operatorilor de platforme cărora le revine obligaţia de raportare să îndeplinească procedura de diligenţă fiscală şi să îndeplinească cerinţele de raportare prevăzute în secţiunile II şi III din anexa V. De asemenea, fiecare stat membru asigură punerea în aplicare efectivă şi respectarea acestor măsuri în conformitate cu secţiunea IV din anexa V.
(2)În temeiul cerinţelor aplicabile privind procedura de diligenţă fiscală şi cerinţele de raportare prevăzute în secţiunile II şi III din anexa V, autoritatea competentă a unui stat membru unde a avut loc raportarea în conformitate cu alineatul (1) comunică, prin intermediul schimbului automat şi în termenul prevăzut la alineatul (3), autorităţii competente a statului membru de rezidenţă al Vânzătorului raportabil, determinat în temeiul anexei V secţiunea II punctul D, iar în cazul în care Vânzătorul raportabil prestează servicii de închiriere de bunuri imobile, autorităţii competente a statului membru în care sunt situate bunurile imobile, următoarele informaţii referitoare la fiecare Vânzător raportabil:
a)numele, adresa sediului social, NIF-ul şi, dacă este cazul, numărul individual de identificare alocat în temeiul alineatului (4) primul paragraf, ale Operatorului de platformă care are obligaţia de raportare, precum şi denumirea comercială (denumirile comerciale) a(le) Platformei (Platformelor) pentru care Operatorul de platformă care are obligaţia de raportare în cauză raportează informaţii;
b)prenumele şi numele Vânzătorului raportabil care este o persoană fizică şi denumirea juridică a Vânzătorului raportabil care este o Entitate;
c)adresa principală;
d)orice NIF al Vânzătorului raportabil, inclusiv fiecare stat membru emitent, sau, în absenţa unui NIF, locul naşterii Vânzătorului raportabil care este o persoană fizică;
e)numărul de înregistrare în Registrul Comerţului al Vânzătorului raportabil care este o Entitate;
f)numărul de identificare în scopuri de TVA al Vânzătorului raportabil, dacă există;
g)data naşterii Vânzătorului raportabil care este o persoană fizică;
h)Numărul de identificare a contului financiar în care se plăteşte sau se creditează Contraprestaţia, în măsura în care acesta este disponibil pentru Operatorul de platformă care are obligaţia de raportare şi dacă autoritatea competentă din statul membru de rezidenţă al Vânzătorului raportabil, în sensul anexei V secţiunea II punctul D, nu a informat autorităţile competente din toate celelalte state membre că nu intenţionează să utilizeze Numărul de identificare a contului financiar în acest scop;
i)în cazul în care este diferit de numele Vânzătorului raportabil, pe lângă Numărul de identificare a contului financiar, numele titularului contului financiar în care se plăteşte sau se creditează Contraprestaţia, în măsura în care Operatorul de platformă căruia îi revine obligaţia de raportare cunoaşte acest nume, precum şi orice alte informaţii de identificare financiară a titularului contului respectiv disponibile pentru Operatorul de platformă care are obligaţia de raportare;
j)fiecare stat membru de rezidenţă al Vânzătorului raportabil, determinat în temeiul anexei V secţiunea II punctul D;
k)Contraprestaţia totală plătită sau creditată în fiecare trimestru al Perioadei de raportare şi numărul de Activităţi relevante pentru care aceasta a fost plătită sau creditată;
l)orice onorarii, comisioane sau taxe reţinute sau percepute de Operatorul de platforme care are obligaţia de raportare în fiecare trimestru al Perioadei de raportare.
m)identificatorul Serviciului de Identificare şi statul membru emitent, în cazul în care Operatorul de Platformă care are Obligaţia de Raportare se bazează pe confirmarea directă a identităţii şi a reşedinţei Vânzătorului prin intermediul unui Serviciu de Identificare pus la dispoziţie de un stat membru sau de Uniune pentru a stabili identitatea şi rezidenţa fiscală a Vânzătorului; în astfel de cazuri, nu este necesar să se comunice statului membru emitent al identificatorului Serviciului de Identificare informaţiile menţionate la literele (c)-(g).
În cazul în care Vânzătorul raportabil prestează servicii de închiriere de bunuri imobile, se comunică următoarele informaţii suplimentare:
(a)adresa fiecărui Bun imobil listat, stabilită pe baza procedurii prevăzute în anexa V secţiunea II punctul E, şi numărul cărţii funciare respective sau echivalentul acestuia în temeiul dreptului intern al statului membru în care se află Bunul imobil respectiv, dacă este disponibil;
(b)Contraprestaţia totală plătită sau creditată în fiecare trimestru al Perioadei de raportare şi numărul de Activităţi relevante corespunzător fiecărui Bun imobil listat;
(c)dacă este disponibil, numărul de zile pentru care a fost închiriat fiecare Bun imobil listat în timpul Perioadei de raportare şi tipul fiecărui Bun imobil listat.
(3)Comunicarea în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol se efectuează prin intermediul formularului-tip menţionat la articolul 20 alineatul (4), în termen de două luni de la încheierea Perioadei de raportare aferente cerinţelor de raportare aplicabile ale Operatorului de platformă care are obligaţia de raportare. Primele informaţii se comunică pentru Perioadele de raportare care încep la 1 ianuarie 2023.
(4)Pentru a asigura respectarea cerinţelor de raportare în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, fiecare stat membru stabileşte normele necesare pentru a impune unui Operator de platformă care are obligaţia de raportare în sensul anexei V secţiunea I punctul A subpunctul 4 litera (b) să se înregistreze în Uniune. Autoritatea competentă a statului membru de înregistrare alocă un număr individual de identificare unui astfel de Operator de platformă care are obligaţia de raportare.
Statele membre stabilesc normele în temeiul cărora un Operator de platformă care are obligaţia de raportare poate alege să se înregistreze la autoritatea competentă dintr-un singur stat membru în conformitate cu normele prevăzute în anexa V secţiunea IV punctul F. Statele membre iau măsurile necesare pentru a impune ca un Operator de platformă care are obligaţia de raportare în sensul anexei V secţiunea I punctul A subpunctul 4 litera (b), a cărui înregistrare a fost revocată în conformitate cu anexa V secţiunea IV punctul F subpunctul 7, să poată fi autorizat să se reînregistreze numai cu condiţia de a furniza autorităţilor statului membru în cauză garanţii adecvate privind angajamentul său de a respecta cerinţele de raportare din Uniune, inclusiv orice cerinţă de raportare neîndeplinită.
Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, modalităţile practice necesare pentru înregistrarea şi identificarea Operatorilor de platforme care au obligaţia de raportare. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 26 alineatul (2).
(5)În cazul în care un Operator de platformă este considerat Operator de platformă exclus, autoritatea competentă a statului membru în care s-a făcut demonstraţia în conformitate cu anexa V secţiunea I punctul A subpunctul 3 notifică acest lucru autorităţilor competente din toate celelalte state membre, inclusiv orice modificări ulterioare.
(6)Până la 31 decembrie 2022, Comisia întocmeşte un registru central în care se înregistrează informaţiile care trebuie notificate în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol şi care trebuie comunicate în conformitate cu anexa V secţiunea IV punctul F subpunctul 2. Registrul central respectiv este pus la dispoziţia autorităţilor competente din toate statele membre.
(7)La solicitarea motivată a unui stat membru sau din proprie iniţiativă, Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dacă informaţiile care trebuie să facă obiectul schimbului automat de informaţii în temeiul unui acord între autorităţile competente ale statului membru în cauză şi o jurisdicţie din afara Uniunii, în sensul anexei V secţiunea I punctul A subpunctul 7, sunt echivalente cu cele precizate în anexa V secţiunea III punctul B. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 26 alineatul (2).
Un stat membru care solicită măsura menţionată la primul paragraf trimite Comisiei o cerere motivată.
În cazul în care Comisia consideră că nu dispune de toate informaţiile necesare pentru evaluarea cererii, aceasta contactează statul membru în cauză în termen de două luni de la primirea cererii şi precizează informaţiile suplimentare care sunt necesare. Odată ce Comisia dispune de toate informaţiile pe care le consideră necesare, aceasta informează statul membru solicitant în termen de o lună şi transmite informaţiile relevante comitetului menţionat la articolul 26 alineatul (2).
Atunci când acţionează din proprie iniţiativă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare, astfel cum se menţionează la primul paragraf, numai după ce un stat membru a încheiat cu o jurisdicţie din afara Uniunii un acord privind stabilirea autorităţii competente care impune schimbul automat de informaţii privind vânzătorii care obţin venituri din activităţi facilitate prin intermediul Platformelor.
Atunci când stabileşte dacă informaţiile sunt echivalente în sensul primului paragraf în legătură cu o Activitate relevantă, Comisia ţine seama în mod corespunzător de măsura în care regimul pe care se bazează aceste informaţii corespunde celui prevăzut în anexa V, în special în ceea ce priveşte:
(i)definiţiile termenilor «Operator de platformă care are obligaţia de raportare», «Vânzător raportabil», «Activitate relevantă»;
(ii)procedurile aplicabile în scopul identificării Vânzătorilor raportabili;
(iii)cerinţele de raportare; şi
(iv)normele şi procedurile administrative care se instituie de către jurisdicţiile din afara Uniunii pentru a asigura punerea în aplicare efectivă şi respectarea procedurii de diligenţă fiscală şi a cerinţelor de raportare prevăzute în regimul respectiv.
Pentru a stabili că informaţiile nu mai sunt echivalente se aplică aceeaşi procedură.
Art. 8a^d: Domeniul de aplicare şi condiţiile pentru schimbul automat obligatoriu de informaţii raportate de Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori
(1)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori să îndeplinească cerinţele de raportare şi procedurile de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi, respectiv, III din anexa VI. De asemenea, fiecare stat membru asigură punerea în aplicare efectivă şi respectarea acestor măsuri în conformitate cu secţiunea V din anexa VI.
(2)În temeiul cerinţelor de raportare aplicabile şi al procedurilor de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi, respectiv, III din anexa VI, autoritatea competentă a unui stat membru în care are loc raportarea menţionată la alineatul (1) din prezentul articol comunică informaţiile menţionate la alineatul (3) din prezentul articol, prin intermediul unui schimb automat şi în termenul stabilit la alineatul (6) din prezentul articol, către autorităţile competente din toate celelalte state membre, în conformitate cu modalităţile practice adoptate în temeiul articolului 21.
(3)Autoritatea competentă a unui stat membru comunică următoarele informaţii cu privire la fiecare Persoană care face Obiectul Raportării:
a)numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidenţă, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) şi, în cazul unei persoane fizice, data şi locul naşterii fiecărui Utilizator care face Obiectul Raportării, iar în cazul oricărei Entităţi care, după aplicarea procedurilor de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunea III din anexa VI, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care Exercită Controlul care sunt Persoane care fac Obiectul Raportării, numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidenţă şi numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) ale Entităţii, precum şi numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidenţă, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) şi data şi locul naşterii fiecărei Persoane care face Obiectul Raportării, împreună cu rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face Obiectul Raportării este o Persoană care Exercită Controlul asupra Entităţii;
fără a aduce atingere primului paragraf de la prezenta literă, în cazul în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor raportează unei autorităţi competente care utilizează un Serviciu de Identificare şi se bazează pe confirmarea directă a identităţii şi a rezidenţei Persoanei care face Obiectul Raportării prin intermediul unui Serviciu de Identificare pus la dispoziţie de un stat membru sau de Uniune pentru a stabili identitatea şi rezidenţa fiscală ale Persoanei care face Obiectul Raportării, informaţiile care trebuie raportate cu privire la Persoana care face Obiectul Raportării sunt numele, identificatorul din Serviciul de Identificare şi statul membru emitent, precum şi rolul (rolurile) în virtutea căruia (cărora) fiecare Persoană care face Obiectul Raportării este o Persoană care Exercită Controlul asupra Entităţii;
b)numele, adresa, numărul de identificare fiscală (NIF) şi, dacă este disponibil, numărul individual de identificare menţionat la alineatul (7) şi Identificatorul global al entităţii juridice ale Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor;
c)pentru fiecare tip de Criptoactiv care face Obiectul Raportării şi cu care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor a efectuat Tranzacţii care fac Obiectul Raportării în cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate, dacă este cazul:
(i)denumirea completă a tipului de Criptoactiv care face Obiectul Raportării;
(ii)suma brută agregată plătită, numărul agregat de unităţi şi numărul de Tranzacţii care fac Obiectul Raportării în contextul achiziţiilor în schimbul Monedei Fiduciare;
(iii)suma brută agregată încasată, numărul agregat de unităţi şi numărul de Tranzacţii care fac Obiectul Raportării în contextul vânzărilor în schimbul Monedei Fiduciare;
(iv)valoarea justă de piaţă agregată, numărul agregat de unităţi şi numărul de Tranzacţii care fac Obiectul Raportării în contextul achiziţiilor în schimbul altor Criptoactive care fac Obiectul Raportării;
(v)valoarea justă de piaţă agregată, numărul agregat de unităţi şi numărul de Tranzacţii care fac Obiectul Raportării în contextul vânzărilor în schimbul altor Criptoactive care fac Obiectul Raportării;
(vi)valoarea justă de piaţă agregată, numărul agregat de unităţi şi numărul de Tranzacţii de Plată cu Amănuntul care fac Obiectul Raportării;
(vii)valoarea justă de piaţă agregată, numărul agregat de unităţi şi numărul de Tranzacţii care fac Obiectul Raportării, defalcate pe tipuri de transfer în cazul în care acestea sunt cunoscute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor, în cazul acelor Transferuri către Utilizatorul care face Obiectul Raportării care nu intră sub incidenţa punctelor (ii) şi (iv);
(viii)valoarea justă de piaţă agregată, numărul agregat de unităţi şi numărul de Tranzacţii care fac Obiectul Raportării, defalcate pe tipuri de transfer în cazul în care acestea sunt cunoscute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor, în cazul acelor Transferuri din partea Utilizatorului care face Obiectul Raportării care nu intră sub incidenţa punctelor (iii), (v) şi (vi); şi
(ix)valoarea justă de piaţă agregată, precum şi numărul agregat de unităţi de Transferuri efectuate de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor către adresele de registru distribuit în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 18 din Regulamentul (UE) 2023/1113, despre care nu se ştie că ar fi asociate cu un furnizor de servicii de active virtuale sau cu o instituţie financiară.
În sensul literei (c) punctele (ii) şi (iii), suma plătită sau încasată se raportează în Moneda Fiduciară în care a fost plătită sau încasată. În cazul în care sumele au fost plătite sau încasate în mai multe Monede Fiduciare, sumele se comunică într-o singură monedă, convertită la momentul fiecărei Tranzacţii care face obiectul Raportării, într-un mod aplicat consecvent de către Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor.
În sensul literei (c) punctele (iv)-(ix), valoarea justă de piaţă se determină şi se comunică într-o singură Monedă Fiduciară, evaluată la momentul fiecărei Tranzacţii care face obiectul Raportării într-un mod aplicat consecvent de către Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor.
În cadrul informaţiilor comunicate se specifică Moneda Fiduciară în care este raportată fiecare sumă.
(4)Pentru a facilita schimbul de informaţii menţionate la alineatul (3) din prezentul articol, Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, măsurile practice necesare, inclusiv măsuri de standardizare a comunicării informaţiilor prevăzute la alineatul respectiv, în cadrul procedurii de stabilire a formularului-tip electronic prevăzut la articolul 20 alineatul (5). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 26 alineatul (2).
(5)Comisia nu are acces la informaţiile menţionate la alineatul (3) literele (a) şi (b).
(6)Comunicarea în temeiul alineatului (3) din prezentul articol se efectuează prin intermediul formularului-tip electronic menţionat la articolul 20 alineatul (5), în termen de nouă luni de la încheierea anului calendaristic aferent cerinţelor de raportare aplicabile Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori. Primele informaţii se comunică pentru anul calendaristic relevant sau pentru altă perioadă de raportare adecvată începând cu 1 ianuarie 2026.
(7)Pentru a asigura respectarea cerinţelor de raportare menţionate la alineatul (1), fiecare stat membru stabileşte normele necesare pentru a impune unui Operator de Criptoactive să se înregistreze în Uniune. Autoritatea competentă a statului membru de înregistrare alocă respectivului Operator de Criptoactive un număr individual de identificare.
Statele membre stabilesc normele în temeiul cărora un Operator de Criptoactive se înregistrează la autoritatea competentă dintr-un singur stat membru în conformitate cu normele prevăzute în anexa VI secţiunea V punctul F.
Statele membre iau măsurile necesare pentru a impune ca unui Operator de Criptoactive a cărui înregistrare a fost revocată în conformitate cu anexa VI secţiunea V punctul F subpunctul 7 să i se permită reînregistrarea numai cu condiţia să furnizeze autorităţilor statului membru în cauză o garanţie adecvată privind angajamentul său de a respecta cerinţele de raportare din Uniune, inclusiv orice cerinţă de raportare neîndeplinită restantă.
(8)Alineatul (7) de la prezentul articol nu se aplică Furnizorilor de Servicii de Criptoactive în sensul anexei VI secţiunea IV punctul B subpunctul 1.
(9)Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, modalităţile practice şi tehnice necesare pentru înregistrarea şi identificarea Operatorilor de Criptoactive. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 26 alineatul (2).
(10)Până la 31 decembrie 2025, Comisia întocmeşte un registru al Operatorilor de Criptoactive în care se înregistrează informaţiile care se comunică în conformitate cu anexa VI secţiunea V punctul F subpunctul 2. Registrul Operatorilor de Criptoactive respectiv este pus la dispoziţia autorităţilor competente din toate statele membre.
(11)La solicitarea motivată a oricărui stat membru sau din proprie iniţiativă, Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dacă informaţiile care trebuie să facă obiectul schimbului automat de informaţii în temeiul unui acord între autorităţile competente ale statului membru în cauză şi o jurisdicţie din afara Uniunii corespund celor indicate în secţiunea II punctul B din anexa VI, în sensul secţiunii IV punctul F subpunctul 5 din anexa VI. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 26 alineatul (2).
Un stat membru care solicită măsura menţionată la primul paragraf transmite Comisiei o cerere motivată.
În cazul în care consideră că nu dispune de toate informaţiile necesare pentru evaluarea cererii, Comisia contactează statul membru în cauză în termen de două luni de la primirea cererii şi precizează informaţiile suplimentare care sunt necesare. Odată ce Comisia dispune de toate informaţiile pe care le consideră necesare, aceasta informează statul membru solicitant în termen de o lună şi transmite informaţiile relevante comitetului menţionat la articolul 26 alineatul (1).
Atunci când acţionează din proprie iniţiativă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare, astfel cum se menţionează la primul paragraf, numai cu privire la un acord privind stabilirea autorităţii competente încheiat de un stat membru cu o jurisdicţie din afara Uniunii în care se prevede schimbul automat de informaţii privind o persoană fizică sau o Entitate care este client al unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în scopul efectuării Tranzacţiilor care fac Obiectul Raportării.
Atunci când stabileşte dacă informaţiile corespund Tranzacţiilor care fac Obiectul Raportării, în sensul primului paragraf, Comisia ţine seama în mod corespunzător de măsura în care regimul pe care se bazează aceste informaţii corespunde celui prevăzut în anexa VI, în special în ceea ce priveşte:
a)definiţia Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor, a Utilizatorului care face Obiectul Raportării şi a Tranzacţiei care face Obiectul Raportării;
b)procedurile aplicabile în scopul identificării Utilizatorilor care fac Obiectul Raportării;
c)cerinţele de raportare;
d)normele şi procedurile administrative care trebuie instituite de către jurisdicţiile din afara Uniunii pentru a asigura punerea în aplicare efectivă şi respectarea procedurilor de diligenţă fiscală şi a cerinţelor de raportare prevăzute în regimul respectiv.
Procedura prevăzută la prezentul alineat se aplică şi pentru a stabili că informaţiile nu mai corespund informaţiilor prevăzute în anexa VI secţiunea IV punctul F subpunctul 5.
(12)Fără a aduce atingere alineatului (11), în cazul în care se stabileşte că un standard internaţional privind raportarea şi schimbul automat de informaţii privind criptoactivele este un standard minim sau echivalent, nu mai este necesară stabilirea de către Comisie, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, a faptului că informaţiile care trebuie să facă obiectul schimbului automat în temeiul aplicării standardului respectiv şi al acordului privind stabilirea autorităţii competente încheiat între statul membru (statele membre) în cauză şi o jurisdicţie din afara Uniunii corespund. Se consideră că aceste informaţii corespund informaţiilor care trebuie transmise în temeiul prezentei directive, cu condiţia să existe un acord efectiv privind stabilirea autorităţii competente încheiat între autorităţile competente din toate statele membre în cauză şi jurisdicţia din afara Uniunii care solicită schimbul automat de informaţii cu privire la o persoană fizică sau o entitate care este client al unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în scopul efectuării Tranzacţiilor care fac obiectul Raportării. Dispoziţiile privind corespondenţa din prezentul articol şi din anexa VI nu se mai aplică în astfel de scopuri.
Art. 8a^e: Formatul pentru depunerea declaraţiilor şi schimbul de informaţii cu privire la Declaraţiile privind impozitul suplimentar în temeiul articolului 44 din Directiva (UE) 2022/2523
(1)Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune entităţii constitutive care depune declaraţia din cadrul unui grup de întreprinderi multinaţionale să utilizeze modelul standard prevăzut în secţiunea IV din anexa VII la prezenta directivă în vederea îndeplinirii obligaţiilor de declarare în temeiul articolului 44 din Directiva (UE) 2022/2523.
(2)Autoritatea competentă a unui stat membru care a primit Declaraţia privind impozitul suplimentar depusă de societatea-mamă finală sau de entitatea desemnată care depune declaraţia, astfel cum se menţionează la articolul 44 alineatul (3) literele (a) şi (b) din Directiva (UE) 2022/2523, comunică, prin intermediul schimbului automat şi în conformitate cu următoarea abordare în materie de diseminare, următoarele:
a)Secţiunea generală din Declaraţia privind impozitul suplimentar către Statul membru de punere în aplicare în care sunt situate societatea-mamă finală sau entităţile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale;
b)Secţiunea generală din Declaraţia privind impozitul suplimentar, cu excepţia sintezei generale a informaţiilor din secţiunea 1.4 din cadrul acesteia, către statele membre care aplică doar un impozit suplimentar naţional calificat (qualified domestic top-up tax - QDTT) şi:
(i)în care sunt situate entităţile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale;
(ii)în care este situată o asociere în participaţie sau un membru al unui grup de asocieri în participaţie ale grupului de întreprinderi multinaţionale, dacă impozitul suplimentar naţional calificat este impus asocierilor în participaţie din statele membre respective;
(iii)dacă, în statele membre respective, impozitul suplimentar naţional calificat este impus unei entităţi constitutive apatride sau unei asocieri în participaţie apatride a grupului de întreprinderi multinaţionale;
c)una sau mai multe Secţiuni jurisdicţionale din Declaraţia privind impozitul suplimentar către statele membre care au drepturi de impozitare în temeiul Directivei (UE) 2022/2523, inclusiv dreptul de a aplica impozitul suplimentar naţional calificat, în cazul statelor membre vizate de respectivele Secţiuni jurisdicţionale.
Prin excepţie de la primul paragraf litera (c), jurisdicţiilor care aplică UTPR cu un procent alocat în temeiul UTPR egal cu zero li se pune la dispoziţie doar partea din Declaraţia privind impozitul suplimentar care conţine informaţii privind atribuirea impozitului suplimentar în temeiul UTPR în ceea ce priveşte jurisdicţia respectivă, aceste informaţii fiind în concordanţă cu un extras din secţiunea 3.4.3 din Declaraţia privind impozitul suplimentar, iar Statului membru de punere în aplicare în care este situată societatea-mamă finală i se pun la dispoziţie toate Secţiunile jurisdicţionale.
(3)Autoritatea competentă a unui stat membru comunică Declaraţia privind impozitul suplimentar primită în temeiul alineatului (2) în termen de cel mult trei luni de la termenul de depunere pentru Anul fiscal de raportare.
(4)Autoritatea competentă a unui stat membru comunică Declaraţia privind impozitul suplimentar primită după termenul de depunere în termen de cel mult trei luni de la data primirii acesteia.
(5)Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, modalităţile practice necesare pentru a facilita comunicarea menţionată la alineatul (2) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 26 alineatul (2).
(6)Comisia nu are acces la informaţiile menţionate la alineatul (2) literele (a)-(c).
(7)Comunicarea de informaţii menţionată la alineatele (2), (3) şi (4) din prezentul articol se efectuează utilizându-se formatul electronic standardizat menţionat la articolul 20 alineatul (4).
Art. 8b: Statistici privind schimburile automate
În fiecare an, statele membre pun la dispoziţia Comisiei statistici cu privire la volumul schimburilor automate prevăzute la articolul 8 alineatele (1) şi (3a) şi la articolele 8aa, 8ac şi 8ae şi informaţii cu privire la costurile şi beneficiile administrative şi la alte costuri şi beneficii relevante legate de schimburile care au avut loc şi cu privire la orice potenţiale modificări, atât pentru administraţiile fiscale, cât şi pentru terţi.
Art. 9: Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului spontan de informaţii
(1)Autoritatea competentă din fiecare stat membru comunică autorităţii competente din orice alt stat membru interesat informaţiile menţionate la articolul 1 alineatul (1), în oricare dintre următoarele situaţii:
a)autoritatea competentă a unui stat membru are dovezi pe baza cărora presupune că pot exista pierderi fiscale într-un alt stat membru;
b)o persoană impozabilă obţine o reducere sau o scutire de impozit într-un stat membru care ar putea determina o mărire a impozitului sau o obligaţie de plată a impozitului într-un alt stat membru;
c)afacerile între o persoană impozabilă dintr-un stat membru şi o persoană impozabilă din alt stat membru sunt realizate printr-una sau mai multe ţări, astfel încât să rezulte o scădere a impozitului în unul din cele două state membre sau în amândouă;
d)autoritatea competentă a unui stat membru are dovezi pe baza cărora presupune că poate avea loc o diminuare a impozitului în urma unor transferuri artificiale ale profiturilor în cadrul unor grupuri de întreprinderi;
e)informaţiile transmise unui stat membru de către autoritatea competentă a altui stat membru au permis obţinerea unor informaţii care pot fi importante în evaluarea impozitului datorat în cel de al doilea stat membru.
(2)Autorităţile competente din fiecare stat membru pot să comunice, prin schimb spontan, autorităţilor competente din celelalte state membre orice informaţii de care au cunoştinţă şi care pot fi utile autorităţilor competente din celelalte state membre.
Art. 9a: Colaborarea în ceea ce priveşte corecţiile, respectarea şi aplicarea normelor în legătură cu Declaraţiile privind impozitul suplimentar
(1)În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru are motive să creadă că informaţiile dintr-o Declaraţie privind impozitul suplimentar depusă de o societate-mamă finală sau de o entitate desemnată care depune declaraţia situată în jurisdicţia altui stat membru, comunicate în temeiul articolului 8ae, necesită corectarea unor erori evidente, aceasta transmite o notificare, fără întârzieri nejustificate, autorităţii competente a celuilalt stat membru. În cazul în care este de acord că informaţiile din Declaraţia privind impozitul suplimentar necesită corecţii, autoritatea competentă notificată ia, fără întârzieri nejustificate, măsuri adecvate pentru a obţine o Declaraţie privind impozitul suplimentar corectată din partea societăţii-mamă finale sau a entităţii desemnate care depune declaraţia. Aceasta comunică, fără întârzieri nejustificate, Declaraţia privind impozitul suplimentar corectată tuturor autorităţilor competente pentru care informaţiile respective fac obiectul schimbului, în conformitate cu prezenta directivă.
(2)În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru primeşte o notificare din partea uneia sau mai multor entităţi constitutive care sunt situate în statul său membru, conform căreia Declaraţia privind impozitul suplimentar pentru respectivele entităţi constitutive trebuia să fie depusă de societatea-mamă finală sau de entitatea desemnată care depune declaraţia situată într-un alt stat membru, dar informaţiile din Declaraţia privind impozitul suplimentar nu au fost comunicate în termenele specificate la articolul 8ae alineatul (3) sau la articolul 27d alineatele (3) şi (4), aceasta notifică, fără întârzieri nejustificate, celeilalte autorităţi competente faptul că informaţiile nu au fost primite. Autoritatea competentă notificată stabileşte, fără întârzieri nejustificate, motivul pentru care Declaraţia privind impozitul suplimentar în cauză nu a fost comunicată şi informează autoritatea competentă în termen de o lună de la primirea notificării, indicând inclusiv data preconizată a schimbului de informaţii referitor la declaraţia respectivă, dacă este cazul. Termenul preconizat pentru realizarea schimbului de informaţii nu depăşeşte trei luni de la data primirii notificării privind nerealizarea schimbului.
Art. 10: Termene
(1)Autoritatea competentă căreia i se pun la dispoziţie informaţiile menţionate la articolul 9 alineatul (1) transmite informaţiile respective autorităţii competente a oricărui alt stat membru interesat, cât de curând posibil, dar nu mai târziu de o lună de la data la care informaţiile au fost puse la dispoziţie.
(2)Autoritatea competentă căreia i se comunică informaţiile în temeiul articolului 9 confirmă, dacă este posibil prin mijloace electronice, primirea acestor informaţii autorităţii competente care le-a furnizat, fără întârziere şi, în orice caz, în termen de cel mult şapte zile lucrătoare de la primire.