Capitolul 17 - TULBURĂRILE PSIHIATRICE - Criterii din 2012 PE BAZA CĂRORA SE STABILEŞTE APTITUDINEA ŞI ÎNCADRAREA ÎN GRADE DE INVALIDITATE PENTRU CADRELE MILITARE, SOLDAŢII ŞI GRADAŢII VOLUNTARI, POLIŢIŞTII ŞI FUNCŢIONARII PUBLICI CU STATUT SPECIAL DIN SISTEMUL ADMINISTRAŢIEI PENITENCIARE

M.Of. 117 bis

În vigoare
Versiune de la: 15 Februarie 2012
CAPITOLUL 17:TULBURĂRILE PSIHIATRICE
SECŢIUNEA 1:I. COORDONATE GENERALE
Criteriile de diagnostic clinic vor fi conforme cu ICD-10 (codificarea tulburării psihiatrice) şi/sau DSM-IV-TR pentru evaluarea clinică şi funcţională.
Utilizarea diagnosticului multiaxial permite obiectivarea diagnosticului funcţional, ţinând cont de dinamica evolutivă şi posibilitatea de cuantificare atât în momentul iniţial al diagnosticului, cât mai ales pe parcursul evaluărilor periodice.
Aprecierea clasării de APT/AL se va face prin cuantificarea restantului morfo-funcţional în raport cu solicitările locului de muncă pe care îl ocupă subiectul în momentul examinării.
Dacă subiectul îşi schimbă specificul activităţii sau locului de muncă, iar implicit fişa postului şi atribuţiile se schimbă, unitatea va solicita o nouă expertiză pentru stabilirea aptitudinii în concordanţă cu cerinţele noului post.
Expertizarea şi cuantificarea aptitudinii şi eventual, încadrarea în grad de invaliditate nu pot fi influenţate în niciun fel de către situaţia juridică de moment, statutul profesional sau de altă natură al subiectului.
În cadrul componentei somatice va fi acordată o atenţie specială efectelor adverse induse de medicaţia psihotropă necesară şi oportună pentru menţinerea remisiunii:
- manifestări extrapiramidale - posibil de cuantificat prin scalele AIMS, BARNES etc.;
- sindromul cardiometabolic - creşterea în greutate, dislipdemiile, EKG, diabetul zaharat, prelungirea intervalului QT;
- niveluri de prolactină crescute.
Evaluarea corectă a remisiunilor, remisiunile parţiale, incomplete sau cu simptome reziduale antrenând dizabilităţi psihiatrice ce pot afecta într-o manieră evidentă capacitatea funcţională în vederea exercitării cerinţelor impuse de atribuţiile de serviciu specifice.
Evaluarea interferării în evoluţia bolii a unor evenimente psihotraumatice majore sau a unor comportamente antisociale.
SECŢIUNEA 2:II. CRITERII DE DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL
În scopul creşterii obiectivităţii diagnosticului funcţional, se recomandă utilizarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) de către medicii specialişti psihiatri. Scala GAFS este validată internaţional.
Scala globală de evaluare a funcţionalităţii sociale (GAFS)

100-91

- funcţionează la nivel superior într-o gamă largă de activităţi;

- problemele existenţei par să nu scape niciodată de sub control;

- este apreciat de ceilalţi datorită calităţilor sale;

- niciun simptom psihopatologic.

90-81

- simptome absente sau minime (de exemplu, anxietate uşoară înaintea unui examen);

- funcţionare bună în toate zonele de activitate;

- este interesat şi implicat într-o gamă largă de activităţi;

- este eficient social, în general satisfăcut de viaţă;

- nu are mai mult decât problemele şi grijile de fiecare zi (de exemplu, o ceartă ocazională cu membrii familiei).

80-71

- dacă sunt prezente simptome psihopatologice, ele sunt tranzitorii şi sunt reacţii comprehensibile la stresori psihosociali (de exemplu, dificultăţi de concentrare după un conflict cu familia);

- nu mai mult decât tulburări discrete în funcţionarea socială, ocupaţională sau şcolară (de exemplu, rămâne pentru scurt timp în urmă cu temele);

70-61

- simptome uşoare (de exemplu, dispoziţie depresivă sau insomnie uşoară);

- unele dificultăţi în funcţionarea socială, ocupaţională sau şcolară (de exemplu, chiul ocazional sau furturi din casă), dar funcţionarea generală este relativ bună);

- există câteva relaţii interpersonale semnificative.

60-51

- simptome moderate (de exemplu, aplatizare afectivă, vorbire circumstanţială, ocazional atacuri de panică);

- dificultate moderată în funcţionarea socială, ocupaţională sau şcolară (de exemplu, prieteni puţini, conflicte cu colegii, salariaţii).

50-41

- simptome serioase (de exemplu, ideaţie suicidară, ritualuri obsesionale severe, furt frecvent din magazin);

- tulburări severe în funcţionarea socială, ocupaţională sau şcolară (de exemplu, fără prieteni, incapabil de a-şi păstra slujba).

40-31

- tulburări în testarea realităţii sau în comunicare (de exemplu, în unele momente vorbirea este ilogică, obscură, irelevantă);

- tulburări majore în unele domenii, printre care: judecată, gândire, dispoziţie, muncă sau şcoală, relaţii din familie (de exemplu, persoana depresivă care îşi evită prietenii, îşi neglijează familia, este incapabil de muncă, manifestă agresivitate, înregistrează eşecuri şcolare).

30-21

- comportament influenţat considerabil de delir sau halucinaţii;

- tulburare severă în comunicare sau judecată (de exemplu, uneori incoerent, acţionează evident neconcordant cu situaţia);

- preocupări suicidare;

- incapacitate de a funcţiona în majoritatea domeniilor: social, ocupaţional sau familial (de exemplu, stă în pat toată ziua, nu are serviciu, nu are prieteni).

20-11

- există pericol de a face rău altora sau sieşi (de exemplu, tentative suicidare);

- frecvent violent, agresivitate sau excitaţie maniacală;

- nu reuşeşte să menţină o minimă igienă personală;

- tulburare grosieră în comunicare (de exemplu, incoerenţă cvasipermanentă).

10-1

- pericol persistent de a produce rănire severă altora sau sieşi (de exemplu, violenţă recurentă);

- inabilitate persistentă de a menţine igiena personală minimă;

- acte homicidare;

- expectaţie mare de moarte;

- frecvente tentative de suicid.

SECŢIUNEA 3:III. CORELAŢIA ÎNTRE SCALA GAFS (EVALUAREA GLOBALĂ A FUNCŢIONALITĂŢII SOCIALE), DEFICIENŢA FUNCŢIONALĂ, INCAPACITATEA ADAPTATIVĂ ŞI APTITUDINE

Scorul GAFS-SEGFS

Deficienţa funcţională

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

100-81

Fără deficienţă psihică

0-19%

APT

Nu se încadrează

80-61

Deficienţă psihică uşoară

20-49%

AL

Nu se încadrează

60-41

Deficienţă psihică medie

50-69%

IPALR/ISE

Gradul III

40-21

Deficienţă psihică accentuată

70-89%

ISE

Gradul II

20-1

Deficienţă psihică gravă

90-100%

ISE

Gradul I

SUBCAPITOLUL 2:TULBURĂRI MENTALE ORGANICE
Sunt tulburări mentale cu etiologie organică, constând fie în boală sau afectare cerebrală, fie în perturbări ce produc disfuncţii cerebrale. Disfuncţia poate fi:
- primară - ca în boli, leziuni sau traumatisme ce afectează direct sau cu predilecţie creierul;
- secundară - ca în bolile sau tulburările sistemice ce afectează atât creierul, cât şi alte organe şi sisteme ale organismului.
(1)Marea majoritate a demenţelor constituie o clasă de afecţiuni neurodegenerative caracterizate prin alterarea persistentă şi progresivă atât a funcţiilor cognitive (memoria, intelectul, cunoaşterea, limbajul, judecata), cât şi a celor noncognitive (afectivitatea, percepţia, comportamentul), cu evoluţie către invaliditate.
(2)Criterii de diagnostic clinic DSM-IV-TR
1.Dezvoltarea mai multor deficite cognitive, dintre care obligatoriu:
a)Afectarea memoriei (scăderea capacităţii de a învăţa informaţii noi sau de a evoca informaţii sau evenimente petrecute anterior).
b)Cel puţin una dintre următoarele:
b.1) I. afazie;
b.2) II. apraxie;
b.3) III. agnozie;
b.4) IV. perturbarea funcţiei executive.
2.Deficitele cognitive menţionate mai sus reprezintă un declin faţă de nivelul anterior de funcţionare şi care cauzează afectarea semnificativă a funcţionării sociale sau ocupaţionale.
3.Deficienţele cognitive menţionate mai sus nu apar exclusiv în cursul unui episod de delirium.
4.Criteriile de diagnostic specifice se adaugă pentru stabilirea diferitelor etiologii ale demenţei.
5.Afectarea memoriei trebuie să fie prezentă, însă, uneori, poate să nu fie simptomul predominant.
6.Pentru a putea stabili diagnosticul de demenţă, deliriumul şi orice alt tip de tulburare confuzională trebuie exclusă prin diagnostic diferenţial.
(3)Forme clinice
1.demenţă de tip Alzheimer (ICD 10: F00.*0):
- cu debut precoce;
- cu debut tardiv.
2.demenţă vasculară (ICD 10: F01.*0):
- cu debut acut;
- prin infarcte multiple;
- subcorticală.
3.demenţă cauzată de boala Pick (ICD 10: F02.*0).
4.demenţă cauzată de boala Creutzfeld-Jakob.
5.demenţă cauzată de boala Huntington.
6.demenţă cauzată de boala Parkinson.
7.demenţă cauzată de maladia HIV.
8.demenţă cauzată de traumatismul cranian.
9.demenţă cauzată de alte condiţii medicale generale.
10.demenţă persistentă indusă de o substanţă.
11.demenţă cauzată de etiologii multiple.
(4)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor cognitive, precum şi a celor noncognitive (depresie, delirium, sindrom de dependenţă de substanţe) conform criteriilor de diagnostic DSM-IV-TR, a examinării psihologice (MMSE şi testul ceasului), paraclinice, EEG şi neuroimagistice (CT, RMN Cerebral), precum şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Demenţă forma uşoară*

Scor MMSE = 20-26

Deficienţă psihică medie

50-75%

ISE

Gradul III

Demenţă în forma medie*

Scor MMSE = 11-19

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

Gradul II

Demenţă în forma severă/gravă*

Scor MMSE = 3-10

Deficienţă psihică gravă

90-100%

ISE

Gradul I

Necesită supraveghere permanentă din partea altei persoane

* În aprecierea diagnosticului funcţional se va ţine seama de prezenţa manifestărilor noncognitive (delirium, idei delirante, halucinaţii, depresie, tulburări de comportament).
** Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate de aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 2:DELIRIUM (ICD 10: F05.*0)
Elementul esenţial îl constituie obnubilarea conştiinţei şi o modificare în cunoaştere, debutul este relativ rapid şi evoluţia fluctuantă, tulburările fiind determinate de condiţia medicală generală sau induse de o substanţă sau cauzate de o etiologie multiplă.
Criterii de diagnostic clinic DSM-IV-TR
Tulburarea conştienţei cu scăderea capacităţii de concentrare a atenţiei. Modificarea cogniţiei sau apariţia unei tulburări de percepţie. Tulburarea se dezvoltă într-o perioadă de timp şi tinde să fluctueze pe parcursul zilei. Istoricul, examenul somatic şi datele de laborator furnizează date potrivit cărora tulburarea este consecinţa fiziologică directă a unei condiţii medicale generale sau indusă de o substanţă sau determinată de o etiologie multiplă.
Diagnostic funcţional
Se stabileşte după investigaţie clinică complexă: somatică, neurologică, psihică, analize biochimice, investigaţii imagistice, radiografii, CT, RMN, ecografie, EEG.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Delirium

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

Gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 3:TULBURAREA AMNESTICĂ (ICD 10: F04)
(1)Tulburarea amnestică se caracterizează printr-o perturbare a memoriei cauzată fie de o condiţie medicală generală, fie de efectele persistente ale unor substanţe.
(2)Criterii de diagnostic clinic DSM-IV-TR
A.Dezvoltarea unei deteriorări a memoriei, manifestată prin perturbarea capacităţii de a învăţa informaţii noi, sau incapacitatea de a evoca evenimente petrecute anterior.
B.Perturbarea memoriei determină o scădere semnificativă în funcţionarea socială şi profesională şi reprezintă un declin semnificativ de la nivelul anterior de funcţionare.
C.Perturbarea memoriei nu survine exclusiv în cursul unui delirium sau demenţe.
D.Din istoric, examenul somatic sau datele de laborator arată că perturbarea este consecinţa fiziologică a unei condiţii medicale generale/induse de o substanţă.
(3)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice conform criteriilor de diagnostic DSM-IV-TR, a examinării psihologice (MMSE şi testul ceasului), paraclinice - inclusiv examen toxicologic, EEG şi neuroimagistice (CT, RMN Cerebral), precum şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Tulburări moderate ale funcţiei mnezice globale cu relativă conştientizare

Deficienţă psihică moderată

50-75%

ISE

Gradul III

Tulburări severe ale funcţiei mnezice globale, confabulaţii, absenţa criticii

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

Gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 4:TULBURAREA DELIRANTĂ ORGANICĂ (ICD 10: F06.2)
(1)Criterii de diagnostic clinic
1.Ideile delirante persistente sau recurente sunt elementul central.
2.Nu există obnubilare, pierderea capacităţilor intelectuale sau halucinaţii.
3.Prezenţa factorilor organici.
Aceste tulburări apar în epilepsia temporală, coreea Huntington, leziuni ale emisferului nedominant.
(2)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor cognitive în urma examinării psihologice, paraclinice, EEG şi neuroimagistice (CT, RMN Cerebral), cât şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Deteriorare cognitivă uşoară, stereotipii, disforie

Deficienţă psihică moderată

50-75%

ISE

gradul III

Gândire magică, ritualuri, disforie, perplexitate, vorbire dezlânată sau incoerentă, inhibiţie psihomotorie sau nelinişte

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

gradul II

Potenţial marcat de periculozitate

Deficienţă psihică gravă

90-100%

ISE

gradul I

necesită supraveghere permanentă din partea altei persoane

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 5:TULBURAREA AFECTIVĂ ORGANICĂ (ICD 10: F06.3)
(1)Elementul esenţial este o tulburare de dispoziţie asemănătoare unui episod maniacal sau depresiv major, determinată de un factor organic specific.
(2)Criterii de diagnostic clinic
1.Tulburarea dispoziţiei cu cel puţin 2 din simptomele asociate menţionate la episodul maniacal sau depresiv.
2.Nu există obnubilare, deteriorarea activităţii intelectuale, idei delirante sau halucinaţii.
3.Prezenţa factorilor organici.
Diagnosticul funcţional, al incapacităţii adaptative şi al aptitudinii este identic cu cel indicat la capitolul Tulburări de afectivitate.
SECŢIUNEA 6:TULBURAREA ANXIOASĂ ORGANICĂ (ICD 10: F06.4)
Criterii de diagnostic clinic
- prezenţa etiologiei organice;
- prezenţa anxietăţii generalizate;
- prezenţa atacurilor de panică;
- asocierea altor tulburări.
Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice în urma examinării psihologice, paraclinice, EEG şi neuroimagistice (CT, RMN Cerebral), precum şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Anxietate generalizată sau episoade paroxistice. Nu interferează cu activitatea profesională

Deficienţă psihică uşoară/medie

20-49%/50-60%

AL/IPALR (funcţie de specificul activităţii)

Nu se încadrează/Gradul III de invaliditate

Prezente cele două forme de anxietate care interferează cu activitatea profesională

Deficienţă psihică moderată

50-75%

IPALR

Gradul III

Frecvente decompensări cu interferenţa importantă a activităţii profesionale şi a relaţiilor sociale, izolare

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

Gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 7:TULBURAREA DISOCIATIVĂ ORGANICĂ (ICD 10: F06.5)
Criterii de diagnostic clinic
- fondul organic prezent;
- pierderea parţială sau completă a integrării normale în amintirile din trecut, continuitatea identităţii şi a senzaţiilor mediate şi controlul mişcărilor corporale.
Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor cognitive în urma examinării psihologice, paraclinice, EEG şi neuroimagistice (CT, RMN cerebral), precum şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Tulburări de intensitate nevrotică

Deficienţă psihică moderată

50-75%

IPALR

gradul III

Tulburări de intensitate psihotică, cu scăderea posibilităţilor compensatorii ale bolnavului

Deficienţă psihică moderată

76-90%

ISE

gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 8:LABILITATEA EMOTIONALĂ ORGANICĂ (ICD 10: F06.6)
Criterii de diagnostic clinic
- labilitate emoţională marcată şi persistentă;
- disconfort cenestezic;
- prezenţa certă a factorului organic.
Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor cognitive în urma examinării psihologice, paraclinice, EEG şi neuroimagistice (CT, RMN cerebral), precum şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Labilitate emoţională organică

Deficienţă psihică uşoară

20-49%

AL

Nu se încadrează

Coexistenţa cu tulburări somatoforme importante

Deficienţă psihică moderată

50-75%

ISE

Gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 9:TULBURAREA ORGANICĂ DE PERSONALITATE (ICD 10: F07.0)
(1)Criterii de diagnostic clinic
1.Marcată modificare a personalităţii şi a comportamentului care era obişnuit individului înainte de a interveni boala:
- labilitate emoţională;
- deteriorarea conţinutului pulsional şi a simţului critic;
- apatie marcată şi indiferenţă;
- suspiciozitate şi ideaţie paranoidă.
2.Nu există obnubilare, deteriorare intelectuală, idei delirante, tulburări ale dispoziţiei sau halucinaţii.
3.Prezenţa certă a factorului organic.
(2)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice în urma examinării psihologice, paraclinice, EEG şi neuroimagistice (CT, RMN cerebral), precum şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Suspiciozitate, deteriorare cognitivă uşoară, iritabilitate

Deficienţă psihică uşoară/moderată

20-49%/50-60%

AL/IPALR (funcţie de specificul activităţii))

Nu se încadrează/Gradul III

Comportament inacceptabil, disforie

Deficienţă psihică moderată

50-75%

IPALR

Gradul III

Comportament impulsiv, exploziv, antisocial, periculozitate, deficit important de autocontrol

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

Gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.

Diagnostic

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Sindrom postencefalitic-F07.1 - alterarea reziduală a comportamentului nespecific şi variabil, după vindecarea unei encefalite virale sau bacteriene;sindromul este reversibil, ceea ce constituie principala diferenţă între acest tablou şi tulburările organice ale personalităţii

Deficienţă psihică uşoară/moderată

40-60%/

AL (în timpul tratamentului)

IPALR

Nu se încadrează/Gradul III

SUBCAPITOLUL 3:TULBURĂRI MENTALE ŞI DE COMPORTAMENT DETERMINATE DE CONSUMUL DE ALCOOL SAU ALTE SUBSTANŢE PSIHOACTIVE (opiacee, cocaină, stimulente, halucinogene) (echivalente în CIM 10 OMS cu codurile de boală de la F10 la F19 cu subdiviziunile acestora, excepţie F15 şi F17)
SECŢIUNEA 1:SINDROMUL DE DEPENDENŢĂ (ICD 10: F1X.2)
Criterii de diagnostic clinic DSM-IV-TR:
Un model dezadaptativ de uz de o substanţă care duce la deteriorare sau scădere semnificativă clinic manifestată prin trei sau mai multe din următoarele:
- toleranţă;
- abstinenţă;
- substanţa este luată în cantităţi mai mari sau o perioadă mai lungă de timp decât era preconizat;
- există o dorinţă persistentă de a suprima sau controla uzul de substanţă;
- o mare parte a timpului este ocupată cu activităţi necesare obţinerii substanţei, uzului substanţei sau recuperii din efectele acesteia;
- activităţile sociale profesionale sau recreaţionale sunt abandonate sau reduse din cauza uzului de substanţe;
- uzul de substanţe este continuat, deci subiectul ştie că are o problemă somatică sau psihologică persistentă sau recurentă care este posibil să fi fost cauzată sau exacerbată de substanţă.
Specificanţi:
- cu dependenţă fiziologică;
- fără dependenţă fiziologică;
- remisiune completă precoce;
- remisiune parţială precoce;
- remisiune completă persistentă;
- remisiune parţială persistentă;
- sub terapie agonistă;
- în mediu controlat.
Tulburările induse de consumul de substanţe psihoactive (altele decât alcool, cofeină şi tutun) se vor clasa ca IPALR sau ISE şi se vor încadra în grad de invaliditate în funcţie de gradul de afectare a funcţiilor psihice, în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate de aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
Diagnostic funcţional pentru tulburările induse de consumul de alcool.
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor cognitive în urma examinării psihologice, paraclinice, inclusiv toxicologice, EEG şi neuroimagistice (CT, RMN cerebral), precum şi a notei de relaţii.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Tulburări psihice uşoare care nu deranjează anturajul şi nu interferează cu activitatea profesională

Fără deficienţă

0-19%

APT

Nu se încadrează

Tulburări de atenţie, iritabilitate.

Deficienţă psihică uşoară

20-49%

AL

Nu se încadrează

Accentuarea tulburărilor de atenţie şi memorie, comportament inadecvat, deranjează anturajul şi interfera cu activitatea socio-profesională, deficit de autocontrol.

Deficienţă psihică moderată

50-75%

IPALR

Gradul III

Apariţia elementelor de deteriorare, nelinişte, imposibilitate de autocontrol şi autocenzură, apariţia complicaţiilor (afecţiuni somatice invalidante), intoxicaţii acute recurente

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

Gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment ofFunctioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 2:TULBURĂRI INDUSE DE UTILIZAREA UNEI SUBSTANŢE PSIHOACTIVE
SUBSECŢIUNEA 1:
1.Intoxicaţia acută. (ICD 10: F1X.0)
2.Sevraj.
3.Delirium prin intoxicaţie/abstinenţă.
4.Demenţă indusă de utilizarea substanţei psihoactive.
5.Tulburarea amnestică indusă de utilizarea substanţei psihoactive.
6.Tulburarea psihotică indusă de utilizarea substanţei psihoactive.
7.Tulburarea afectivă indusă de utilizarea substanţei psihoactive.
SUBSECŢIUNEA 2:_
SUBSECŢIUNEA 21:Sevraj/abstinenţă (ICD 10: F1X.3)
(1)Criterii de diagnostic clinic DSM-IV-TR
A)încetarea sau reducerea uzului excesiv şi prelungit de substanţă psihoactivă;
B)două sau mai multe dintre următoarele simptome ce survin în decurs de câteva ore sau zile după criteriul A:
1.hiperactivitate vegetativă;
2.tremur marcat al extremităţilor;
3.insomnie;
4.greţuri sau vărsături;
5.iluzii sau halucinaţii vizuale, tactile sau auditive tranzitorii;
6.agitaţie psihomotorie;
7.anxietate;
8.crize de grand-mal.
C)simptomele de la criteriul B) determină scăderea sau deteriorarea semnificativă clinic în funcţionarea socio-profesională;
D)simptomele nu se datorează unor condiţii medicale generale şi nu sunt explicate mai bine de altă tulburare mentală.
(2)Specificant
Cu tulburări de percepţie (ICD 10: F1x.4 - Sindrom de sevraj cu delirium)
(3)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii simptomatologiei conform criteriilor de diagnostic DSM-IV-TR, în urma examinării psihologice, paraclinice, somatice, neurologice, EEG şi neuroimagistice (CT, RMN cerebral), cât şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Simptomatologie clinică uşoară

Deficienţă psihică uşoară

20-49%

AL

Nu se încadrează.

Simptomatologie clinică moderată cu interferarea activităţii profesionale

Deficienţă psihică moderată

50-75%

IPALR

Gradul III

Simptomatologie accentuată cu apariţia consecinţelor (afecţiuni somatice invalidante) şi a deliriumului

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

Gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SUBSECŢIUNEA 22:TULBURAREA PSIHOTICĂ INDUSĂ DE UTILIZAREA SUBSTANŢEI PSIHOACTIVE (ICD 10: F1X.5)
Criterii de diagnostic clinic:
- halucinaţii auditive sau polisenzoriale;
- idei delirante, în special de tip persecutor;
- agitaţie psihomotorie sau stupoare;
- anxietate marcată;
- prezenţa unui grad de obnubilare a conştiinţei, fără a atinge caracterul unei confuzii grave.
Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii simptomatologiei conform criteriilor de diagnostic DSM-IV-TR, în urma examinării psihologice, paraclinice, somatice, neurologice, EEG şi neuroimagistice (CT, RMN cerebral), precum şi a notei de relaţii.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Elementele diagnosticului clinic

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

Gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SUBSECŢIUNEA 23:TULBURAREA AMNESTICĂ PERSISTENTĂ INDUSĂ DE SUBSTANŢE PSIHOACTIVE (ICD 10: F1X.6)
Criterii de diagnostic clinic DSM-IV-TR:
- afectarea memoriei recente;
- absenţa deficitului de evocare imediată a afectării câmpului de conştiinţă şi afectării cognitive generalizate;
- istoric de consumator.
Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii simptomatologiei conform criteriilor de diagnostic DSM-IV-TR, în urma examinării psihologice, paraclinice, somatice, neurologice, EEG şi neuroimagistice (CT, RMN cerebral), precum şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Semnele clinice descrise

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

Gradul II

Accentuarea deteriorării cu afectarea capacităţii de muncă

Deficienţă psihică gravă

90-100%

ISE

Gradul I

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate de aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SUBSECŢIUNEA 24:DEMENŢA INDUSĂ DE SUBSTANŢELE PSIHOACTIVE (ICD 10: F1X.7)
Vezi Criteriile de diagnostic pentru Demenţă.
SUBCAPITOLUL 4:MODIFICĂRI DURABILE DE PERSONALITATE (ICD 10: F62.*)
- se vor clasa ca ISE şi se vor încadra în grad de invaliditate în funcţie de gradul de afectare a funcţiilor psihice, în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate de aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
Această categorie se referă la anomaliile de personalitate şi de comportament la adult, survenind în absenţa tulburărilor prealabile ale personalităţii şi urmând după un factor de stres, fie catastrofic, fie excesiv şi prelungit sau în urma unei boli psihice severe. Acest diagnostic nu trebuie pus decât în cazurile în care există dovada unei modificări manifeste şi durabile a modului de percepţie, de relaţii sau cognitive. Modificarea trebuie să fie semnificativă şi asociată unui comportament rigid şi maladaptat, absent înaintea apariţiei evenimentului patogen. Modificarea nu trebuie să fie manifestarea unei alte tulburări mentale şi nici simptom rezidual al unei tulburări mentale anterioare.
Manifestările clinice trebuie să persiste cel puţin doi ani după acţiunea evenimentului patogen.
Criterii de diagnostic clinic
- atitudine ostilă sau neîncrezătoare faţă de lume;
- retragerea socială;
- sentimentul de vid sau disperare;
- impresia permanentă de a fi sub presiune;
- detaşarea;
- dependenţă şi atitudine de cerere excesivă faţă de alţii;
- imposibilitatea de a stabili sau menţine relaţii interpersonale strânse;
- pasivitate;
- pierdere de interes;
- plângeri persistente legate de starea de sănătate;
- asocierea ocazională a unor uneori manifestări hipocondrice;
- dispoziţie disforică sau labilă.
Forme clinice:
- modificări durabile ale personalităţii neatribuite unei leziuni sau boli cerebrale.
- modificări durabile ale personalităţii după o experienţă catastrofică.
- modificări durabile ale personalităţii după o boală psihică.
Diagnostic funcţional:
Se elaborează prin aprecierea clinică atât a intensităţii tulburărilor cognitive, cât şi a celor non-cognitive (depresie, delirium, sindrom de dependenţă de substanţe), conform criteriilor de diagnostic DSM-IV-TR, a examinării psihologice, paraclinice, EEG şi neuroimagistice (CT, RMN cerebral), precum şi a notei de relaţii.
SUBCAPITOLUL 5:SCHIZOFRENIA - (ICD 10: F20)
Se va clasa ca ISE şi se va încadra în grad de invaliditate în funcţie de gradul de afectare a funcţiilor psihice, în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate de aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
Este o tulburare psihotică cu potenţialitate evolutivă deficitară (o degradare progresivă a vieţii psihice). Este o boală cronică cu o evoluţie care include o fază prodromală, o fază activă şi o fază reziduală.
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A)Simptome caracteristice: două sau mai multe din următoarele, fiecare simptom prezent timp de o lună:
1.idei delirante;
2.halucinaţii;
3.vorbire dezorganizată;
4.comportament catatonic/dezorganizat;
5.simptome negative.
B)Disfuncţie socială/socio-profesională.
C)Durata: persistenţa timp de cel puţin 6 luni a semnelor tulburării.
D)Excluderea tulburărilor afective şi schizoafective.
E)Excluderea condiţiilor medicale generale/legate de substanţe.
F)Relaţia cu o tulburare pervazivă a dezvoltării.
(2)Clasificarea evoluţiei longitudinale
1.Episodică, cu simptome reziduale interepisodice.
2.Episodică, fără simptome reziduale interepisodice.
3.Continuă.
4.Episod unic în remisiune parţială.
5.Episod unic în remisiune completă.
(3)Forme clinice
1.Schizofrenie paranoidă.
2.Schizofrenie dezorganizată (hebefrenică).
3.Schizofrenie catatonică.
4.Schizofrenie nediferenţiată.
5.Schizofrenie reziduală.
6.Schizofrenie simplă.
7.Depresia postschizofrenică.
(4)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice şi a prognosticului bolii, conform criteriilor de diagnostic DSM-IV-TR, a examinării psihologice, paraclinice, EEG şi neuroimagistice (CT), precum şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Gradul de invaliditate

Episodică cu/fără simptome reziduale interepisodice. Schizofrenie reziduală Episod unic în remisiune parţială

Deficienţă psihică medie

50-75%

Gradul III

Schizofrenie cronică, asociind tulburări induse de tratament (diabet zaharat, dislipidemie, parkinsonism), afecţiuni somatice, comportament adictiv; schizofrenie grefată

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

Gradul II

Pacienţi cu evoluţie progredientă cu degradare severă a personalităţii şi a comportamentului, potenţial antisocial

Deficienţă psihică gravă

90-100%

Gradul I

Necesită supraveghere permanentă din partea altei persoane

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 2:TULBURAREA SCHIZOFRENIFORMĂ
Este o tulburare psihotică cu durata limitată la 1-6 luni şi care respectă criteriul A pentru schizofrenie.
Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Sunt satisfăcute criteriile A, D, E din schizofrenie.
B.Un episod al tulburării durează cel puţin o lună, dar mai puţin de 6 luni.
Specificanţi:
- fără elemente de prognostic bun;
- cu elemente de prognostic bun.
Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice şi a prognosticului bolii, conform criteriilor de diagnostic DSM-IV-TR, a examinării psihologice, paraclinice, EEG şi neuroimagistice (CT), precum şi a notei de relaţii.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Tulburare schizofreniformă

Deficienţă psihică medie

50-75%

IPALR

Gradul III

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 3:TULBURAREA SCHIZOAFECTIVĂ (ICD 10: F25)
(1)Este o tulburare cu simptome afective şi psihotice concomitente care se caracterizează prin faptul că sunt satisfăcute complet criteriile atât pentru faza activă a schizofreniei (criteriul A), cât şi pentru episodul depresiv major, maniacal sau mixt.
(2)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Perioada neîntreruptă de boală în cursul căreia la un moment dat există un episod depresiv major, un episod maniacal sau un episod mixt în paralel cu simptome care îndeplinesc criteriul A pentru schizofrenie.
B.În aceeaşi perioadă de boală au existat deliruri sau halucinaţii timp de cel puţin 2 săptămâni în absenţa unor simptome afective proeminente.
C.Simptomele care satisfac criteriile pentru un episod afectiv sunt prezente pe o porţiune substanţială din durata totală a perioadelor active şi reziduale ale tulburării.
D.Tulburarea nu este cauzată de efectele fiziologice directe ale unei substanţe sau ale unei condiţii medicale generale.
(3)Forme clinice
1.bipolar
2.depresiv
(4)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice şi a prognosticului bolii, conform criteriilor de diagnostic DSM-IV-TR, a examinării psihologice, paraclinice, EEG şi neuroimagistice (CT), precum şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Tulburare schizoafectivă

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

gradul II

Pacienţi cu evoluţie progredientă, cu degradare severă a personalităţii şi a comportamentului, potenţial antisocial

Deficienţă psihică gravă

90-100%

ISE

gradul I de invaliditate, necesită supraveghere permanentă din partea altei persoane

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 4:TULBURAREA DELIRANTĂ (ICD 10: F22)
(1)Tulburare în care principala manifestare este un delir nonbizar sistematizat şi nonhalucinator.
(2)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Idei delirante non-bizare.
B.Criteriul A pentru schizofrenie nu a fost satisfăcut.
C.În afară de ideile delirante, comportamentul nu este, în mod evident, straniu sau bizar, iar funcţionarea nu este deteriorată semnificativ.
D.Dacă episoadele au survenit concomitent cu ideile delirante, durata lor totală a fost scurtă.
E.Tulburarea este cauzată de efectele fiziologice directe ale unei substanţe sau ale condiţiilor medicale generale.
(3)Forme clinice
1.tipul erotomaniac
2.tipul de grandoare
3.tipul de gelozie
4.tipul de persecuţie
5.tipul somatic
6.tipul mixt
7.tip nediferenţiat
(4)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice şi a prognosticului bolii, conform criteriilor de diagnostic DSM-IV-TR, a examinării psihologice, paraclinice, EEG şi neuroimagistice (CT), precum şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Sindrom delirant care scade capacitatea de inserţie socio-profesională

Deficienţă psihică medie

50-75%

IPALR

Gradul II

Grad mare de deteriorare performanţială

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

Gradul I

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 5:TULBURĂRI PSIHOTICE ACUTE ŞI TRANZITORII (ICD 10: F23.*)
- Tulburare psihotică acută polimorfă fără simptome schizofrenice - F23.0 - AL
- Tulburare psihotică acută cu simptome de schizofrenie - F23.1 - ISE - Gradul III de invaliditate
- Alte tulburări psihotice acute şi tranzitorii (F23.8), psihoza reactivă (scurtă) - F23.9 - AL
SUBCAPITOLUL 6:TULBURĂRI AFECTIVE (ALE DISPOZIŢIEI)
În aceste tulburări, perturbarea fundamentală este o schimbare a afectivităţii sau a dispoziţiei în sensul unei depresii (asociată sau nu cu anxietatea) sau de expansivitate.
Schimbarea dispoziţiei este însoţită de obicei de o modificare a nivelului global de activitate şi majoritatea celorlalte simptome sunt, fie secundare acestor schimbări ale dispoziţiei şi ale activităţii, fie uşor înţelese în contextul lor. Majoritatea acestor tulburări au tendinţa de a fi recurente şi apariţia episoadelor pot fi deseori puse în relaţie cu situaţii sau evenimente stresante.
SECŢIUNEA 1:EPISODUL MANIACAL (ICD 10: F30)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
1.O perioadă distinctă de dispoziţie maniacală, expansivă sau iritabilă, anormală şi persistentă de cel puţin o săptămână.
2.În perioada de tulburare a dispoziţiei au persistat trei dintre următoarele simptome:
- stima de sine exagerată sau grandoare;
- scăderea necesităţii de somn;
- locvacitate sau tendinţa de a vorbi continuu;
- fuga de idei;
- distractibilitatea;
- agitaţia psihomotorie sau creşterea activităţii orientate spre un scop;
- implicarea excesivă în activităţi care produc plăcerea (cumpărături exagerate, tulburări sexuale, investiţii nesăbuite).
3.Simptomele nu îndeplinesc criteriile unui episod mixt.
4.Deteriorare marcată în activitatea profesională sau socială uzuală.
(2)Intensitatea tabloului clinic
1.Uşoară - 3 sau 4 simptome maniacale.
2.Moderată - creştere extremă a activităţii sau deteriorarea judecăţii.
3.Severă, fără elemente psihotice - necesită supravegherea permanentă.
4.Cu elemente psihotice - idei delirante sau halucinaţii congruente/incongruente cu dispoziţia.
5.În remisiune parţială - sunt încă prezente, dar criteriile complete nu mai sunt satisfăcute sau nu mai există niciun simptom semnificativ de episod maniacal, dar perioada de remisiune durează mai puţin de 6 luni.
6.În remisiune completă - necesită o perioadă de cel puţin 6 luni în care să nu existe simptome semnificative de manie.
(3)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice conform criteriilor de diagnostic clinic DSM-IV-TR, a examinării psihologice (se va ţine seama de alterarea funcţiei cognitive), examene paraclinice (afecţiuni somatice), examen somatic, neuroimagistice (CT cerebral), precum şi investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Episod maniacal în remisiune completă

Deficienţă psihică uşoară

20-49%

AL

Nu se încadrează

Episod maniacal în remisiune parţială

Deficienţă psihică medie

50-75%

IPALR

Gradul III

Episod maniacal formele I-IV, potenţial autolitic şi antisocial

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

Gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 2:EPISODUL HIPOMANIACAL (ICD 10: F30.0)
Criterii de diagnostic clinic
O perioadă distinctă în care dispoziţia predominantă este expansivă sau iritabilă, cu durata continuă de cel puţin 4 zile.
În perioada de tulburarea a dispoziţiei, au persistat trei dintre următoarele simptome:
- stima de sine exagerată sau grandoarea;
- scăderea necesităţii de somn;
- locvacitate sau tendinţa de a vorbi continuu;
- fuga de idei;
- distractibilitatea;
- agitaţia psihomotorie;
- implicarea excesivă în activităţi care produc plăcerea (cumpărături exagerate, tulburări sexuale, investiţii nesăbuite). Tulburarea nu este suficient de severă pentru o deteriorare marcată în activitatea socială sau profesională.
Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice conform criteriilor de diagnostic clinic DSM-IV-TR, a examinării psihologice (se va ţine seama de alterarea funcţiei cognitive), paraclinice, somatice, neuroimagistice (CT cerebral), precum şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Grad de invaliditate

Intensitatea tulburărilor de mică amploare şi de scurtă durată cu remisiune, fără tratament sau cu tratament minim sau remisiune bună, dar sub tratament de specialitate în regim ambulator

Deficienţă psihică uşoară.

20-49%

AL

Nu se încadrează

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 3:EPISODUL DEPRESIV MAJOR (ICD 10: F32.x)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A)Cel puţin 5 din următoarele simptome sunt prezente cel puţin 2 săptămâni şi reprezintă o schimbare faţă de funcţionarea anterioară (cel puţin unul din primele două simptome):
1.dispoziţie depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape zilnic, indicată fie de relatarea subiectivă, fie de observarea de către alţii;
2.diminuarea marcată a interesului sau plăcerii pentru toate, sau aproape toate, activităţile, cea mai mare parte a zilei, aproape zilnic;
3.pierdere sau câştig ponderal semnificativ, cu scăderea sau creşterea apetitului;
4.insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi;
5.agitaţie sau lentoare psihomotorie, aproape zilnic (observată de alţii);
6.fatigabilitate sau pierderea energiei;
7.sentimente de devalorizare sau culpă excesivă sau inadecvată;
8.diminuarea capacităţii de a gândi sau de a se concentra, ori indecizie;
9.idei recurente de moarte, ideaţie suicidară recurentă fără un plan anume, sau o tentativă de suicid.
B)Simptomele nu îndeplinesc criteriile de episod afectiv mixt.
C)Simptomele determină o suferinţă semnificativă clinic şi alterări socioprofesionale.
D)Simptomele nu sunt cauzate de efectele fiziologice directe ale unei substanţe sau ale unei condiţii medicale generale.
E)Simptomele nu sunt explicate mai bine de doliu.
(2)Intensitatea tabloului clinic
1.Uşoară.
2.Moderată.
3.Severă fără elemente psihotice, simptome care interferează puternic activitatea profesională.
4.Cu elemente psihotice - idei delirante sau halucinaţii congruente/incongruente cu dispoziţia.
5.În remisiune parţială.
6.În remisiune completă.
(3)Specificanţi
1._
- episod depresiv major cronic;
- cu elemente catatonice;
- cu elemente melancolice;
- cu elemente atipice;
- cu debut pospartum;
- cu pattern sezonier.
2.Specificanţi de evoluţie longitudinală
- cu recuperare interepisodică completă.
- fără remisiune interepisodică completă.
(4)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice conform criteriilor de diagnostic clinic DSM-IV-TR, a examinării psihologice (se va ţine seama de alterarea funcţiei cognitive), paraclinice (afecţiuni somatice), somatice, neuroimagistice (CT cerebral) şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Episod depresiv major remis complet

- fără deficienţă/

- deficienţă psihică uşoară

15-49%

APT/AL (funcţie de specificul activităţii)

Nu se încadrează

Episod depresiv major în remisiune parţială Episod depresiv major uşor moderat

Deficienţă psihică medie

50-75%

IPALR

Gradul III

Episod depresiv major sever cu/fără elemente psihotice cu/fără comportament adictiv

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

Gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 4:EPISOD MIXT - (ICD 10: F38.0)
- se va clasa ca ISE şi se va încadra în grad de invaliditate în funcţie de gradul de afectare a funcţiilor psihice, în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate de aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
Criterii de diagnostic - DSM-IV-TR
A.Sunt satisfăcute criteriile atât pentru episodul maniacal, cât şi pentru episodul depresiv major aproape în fiecare zi, în cursul unei perioade de cel puţin o săptămână.
B.Perturbarea afectivă este suficient de severă pentru a cauza o deteriorare semnificativă în funcţionarea profesională sau în activităţile sociale uzuale ori în relaţiile cu alţii sau pentru a necesita spitalizarea spre a preveni vătămarea sa sau a altora, ori există elemente psihotice.
C.Simptomele nu sunt determinate de efectele fiziologice directe ale unei substanţe ori ale unei condiţii medicale generale.
SECŢIUNEA 5:TULBURAREA DEPRESIVĂ MAJORĂ - EPISOD UNIC (ICD 10: F32.X)
Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
Prezenţa unui singur episod major.
Episod depresiv major - nu este explicat mai bine de tulburarea schizoafectivă şi nu este suprapus peste schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea delirantă. Nu a existat niciodată un episod maniacal mixt sau hipomaniacal.
Specificanţi:
- uşor;
- moderat;
- sever, fără elemente psihotice;
- sever, cu elemente psihotice;
- cronic;
- cu elemente catatonice;
- cu elemente melancoliforme;
- cu elemente atipice;
- cu debut postpartum;
- în remisiune parţială;
- cu remisiune completă.
SECŢIUNEA 6:TULBURAREA DEPRESIVĂ MAJORĂ RECURENTĂ (ICD 10: F33)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Prezenţa a două sau mai multe episoade majore;
B.Episod depresiv major - nu este explicat mai bine de tulburarea schizoafectivă şi nu este suprapus peste schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea delirantă;
C.Nu a existat niciodată un episod maniacal mixt sau hipomaniacal.
(2)Specificanţi:
- uşor;
- moderat;
- sever, fără elemente psihotice;
- sever cu elemente psihotice;
- cronic;
- cu elemente catatonice;
- cu elemente melancoliforme;
- cu elemente atipice;
- cu debut postpartum;
- în remisiune parţială;
- cu remisiune completă.
(3)Specificanţi - evoluţie longitudinală
- Cu recuperare interepisodică completă;
- Fără remisiune interemisferică completă;
- Cu pattern sezonier.
(4)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice conform criteriilor de diagnostic clinic DSM-IV-TR, a examinării psihologice (se va ţine seama de alterarea funcţiei cognitive), paraclinice, somatice, neuroimagistice (CT cerebral) şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Remisiune parţială sau completă

Se va ţine seamă de numărul episoadelor, frecvenţa lor, complianţa terapeutică interaccesuală

Deficienţă psihică medie

50-75%

IPALR

Gradul III

Episod actual cu sau fără simptome psihotice la care se adaugă şi ceilalţi specificanţi

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

Gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 7:TULBURAREA BIPOLARĂ I (ICD 10: F31)
(1)Criterii de diagnostic clinic
A.Prezenţa unui singur episod maniacal sau mixt şi a niciunui episod depresiv în trecut;
B.Episodul nu este explicat mai bine de tulburarea schizoafectivă, tulburarea schizofreniformă şi tulburarea delirantă.
(2)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice conform criteriilor de diagnostic clinic DSM-IV-TR, a examinării psihologice (se va ţine seama de alterarea funcţiei cognitive), paraclinice, somatice, neuroimagistice (CT cerebral) şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Remisiune parţială, remisiune completă, Tulburarea bipolară I - viraj dispoziţional

Deficienţă psihică medie

50-75%

IPALR

Gradul III

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 8:TULBURAREA BIPOLARĂ I - CEL MAI RECENT EPISOD HIPOMANIACAL (ICD 10: F31.0)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Cel mai recent episod hipomaniacal;
B.Anterior a existat cel puţin un episod maniacal sau mixt;
C.Simptomele afective determină o deteriorare semnificativă clinic în domeniul socio-profesional;
D.Episodul nu este explicat mai bine de tulburarea schizoafectivă, tulburarea schizofreniformă şi tulburarea delirantă.
(2)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice conform criteriilor de diagnostic clinic DSM-IV-TR, a examinării psihologice (se va ţine seama de alterarea funcţiei cognitive), paraclinice, somatice, neuroimagistice (CT cerebral) şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Tulburarea bipolară I

Deficienţă psihică medie

50-75%

IPALR

Gradul III

Tulburarea bipolară I, se va ţine seama de numărul de episoade, de frecvenţa acestora şi intervalele interaccesuale, cu pattern sezonier şi cu ciclare rapidă, de complexitatea terapiei

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

Gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 9:TULBURAREA BIPOLARĂ I - CEL MAI RECENT EPISOD MANIACAL MODERAT (ICD 10: F31.1)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Cel mai recent episod maniacal;
B.Anterior a existat cel puţin un episod depresiv major, maniacal sau mixt;
C.Simptomele afective determină o deteriorare semnificativă clinic în domeniul socio-profesional;
D.Episodul nu este explicat mai bine de tulburarea schizoafectivă, tulburarea schizofreniformă şi tulburarea delirantă.
(2)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice conform criteriilor de diagnostic clinic DSM-IV-TR, a examinării psihologice (se va ţine seama de alterarea funcţiei cognitive), paraclinice, somatice, neuroimagistice (CT cerebral) şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Tulburarea bipolară I în remisiune parţială, în remisiune completă

Deficienţă psihică medie

50-75%

IPALR

Gradul III

Tulburarea bipolară I, se va ţine seama de numărul de episoade, frecvenţa acestora şi intervalul interaccesuale, cu pattern sezonier şi cu ciclare rapidă, complexitatea terapiei

Deficienţă psihică accentuata

75-90%

ISE

Gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 10:TULBURAREA BIPOLARĂ I - CEL MAI RECENT EPISOD MIXT (ICD 10: F31.6)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Cel mai recent episod maniacal;
B.Anterior a existat cel puţin un episod depresiv major, maniacal sau mixt;
C.Simptomele afective determină o deteriorare semnificativă clinic în domeniul socio-profesional;
D.Episodul nu este explicat mai bine de tulburarea schizoafectivă, tulburarea schizofreniformă şi tulburarea delirantă.
(2)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice conform criteriilor de diagnostic clinic DSM-IV-TR, a examinării psihologice (se va ţine seama de alterarea funcţiei cognitive), paraclinice, somatice, neuroimagistice (CT cerebral) şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Tulburarea bipolară I în remisiune parţială, în remisiune completă

Deficienţă psihică medie

50-75%

IPALR

Gradul III

Tulburarea bipolară I, se va ţine seama de numărul de episoade, frecvenţa acestora şi intervalul interaccesuale, cu pattern sezonier şi cu ciclare rapidă, complexitatea terapiei

Deficienţă psihică accentuata

75-90%

ISE

Gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 11:TULBURAREA BIPOLARĂ II
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Prezenţa unuia sau mai multor episoade depresive majore;
B.Prezenţa a cel puţin un episod hipomaniacal;
C.Nu a existat niciun episod maniacal sau mixt;
D.Simptomele afective determină o deteriorare semnificativă clinic în domeniul socio-profesional;
E.Episodul nu este explicat mai bine de tulburarea schizoafectivă, tulburarea schizofreniformă şi tulburarea delirantă.
(2)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice conform criteriilor de diagnostic clinic DSM-IV-TR, a examinării psihologice (se va ţine seama de alterarea funcţiei cognitive), paraclinice, somatice, neuroimagistice (CT cerebral) şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Tulburarea bipolară II, în remisiune parţială, în remisiune completă

Deficienţă psihică medie

50-75%

IPALR

Gradul III

Tulburarea bipolară II; se va ţine seama de numărul de episoade, de frecvenţa acestora şi de intervalele interaccesuale, cu pattern sezonier şi cu ciclare rapidă, de complexitatea terapiei

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

Gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 12:CICLOTIMIA (ICD 10: F34.0)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
1.Prezenţa pentru cel puţin 2 ani a numeroase episoade hipomaniacale şi numeroase perioade de dispoziţie depresivă ori a pierderii interesului sau plăcerii (dar nu satisfac criteriile pentru episodul depresiv major);
2.În timpul unei perioade de 2 ani de perturbare simptomele maniacale sau depresive lipsesc pentru mai mult de 2 luni, consecutive;
3.Nu există episod depresiv major sau episod maniacal în primii 2 ani ai tulburării;
4.Nu este suprapusă peste o tulburare psihotică (schizofrenie, tulburare delirantă);
5.Nu poate fi stabilit un factor organic.
Tulburarea începe în adolescenţă sau precoce în viaţa adultă. Are evoluţie cronică, persoana putând dezvolta o tulburare bipolară. Este frecvent abuzul de substanţe psihoactive.
(2)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice conform criteriilor de diagnostic clinic DSM-IV-TR, a examinării psihologice (se va ţine seama de alterarea funcţiei cognitive), paraclinice, somatice, neuroimagistice (CT cerebral) şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Pot exista unele dificultăţi de adaptabilitate, fără a perturba activitatea

Fără deficienţă psihică

0-19%

APT

Nu se încadrează

Episoadele depresive nu perturbă activitatea, nu se asociază cu consum de substanţe psihoactive

Pot exista dificultăţi în condiţii noi de activitate profesională

Deficienţă psihică uşoară

20-49%

AL

Nu se încadrează

Episoadele depresive induc deteriorarea activităţii, sau se asociază consum cronic de substanţe psihoactive

Deficienţă psihică medie

50-75%

IPALR

Gradul III

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 13:TULBURAREA DISTIMICĂ (ICD 10: F34.1)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-VI-TR
A)Dispoziţie depresivă pentru cea mai mare parte a zilei, timp de mai multe zile (fie prin relatare subiectivă, fie prin observaţia altora) pentru cel puţin 2 ani.
B)Prezenţa în timpul depresiei a cel puţin două dintre următoarele:
1.apetit redus sau exagerat;
2.insomnie sau hipersomnie;
3.energie redusă sau fatigabilitate;
4.stimă de sine redusă;
5.concentrare redusă sau dificultate în a lua decizii;
6.sentimente de disperare.
C)În timpul unei perioade de 2 ani niciodată fără simptome, pentru mai mult de 2 luni consecutiv.
D)Nu a prezentat niciodată un episod depresiv major.
E)Nu a prezentat niciodată un episod maniacal sau hipomaniacal.
F)Nu se suprapune peste o tulburare psihotică cronică.
G)Nu poate fi stabilit un factor organic.
Debutul este în adolescenţă sau precoce, în viaţa adultă. Evoluţia este cronică.
(2)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice conform criteriilor de diagnostic clinic DSM-IV-TR, a examinării psihologice (se va ţine seama de alterarea funcţiei cognitive), paraclinice, somatice, neuroimagistice (CT cerebral) şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Nu duce la deteriorarea funcţionalităţii profesionale mai ales la debut sau în apropierea acestuia

Deficienţă psihică uşoară

20-49%

AL

Nu se încadrează

Există în antecedente o tentativă de suicid sau există tendinţa de structurare

Deficienţă psihică medie

50-75%

ISE

gradul III

Cronicizare care duce la o deteriorare a activităţii profesionale

Tentative de suicid

Deficienţă psihică accentuată

76-90%

ISE

gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SUBCAPITOLUL 7:TULBURĂRI ANXIOASE
SECŢIUNEA 1:TULBURARE DE PANICĂ (ICD 10: F41.0)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A)Unul sau mai multe atacuri de panică (perioade de frică sau disconfort intens) neaşteptate (fără cauze aparente);
B)4 atacuri de panică survenite în 4 săptămâni; unul sau mai multe atacuri care au fost urmate de o perioadă de cel puţin 1 lună de teamă persistentă de a nu avea alt atac;
C)Cel puţin 4 din următoarele simptome apărute în cel puţin unul dintre atacuri:
1.dispnee sau sufocare;
2.ameţeală, senzaţie de dezechilibru sau leşin;
3.palpitaţii sau tahicardie;
4.tremurături;
5.transpiraţie;
6.greaţă, dureri abdominale;
7.depersonalizare sau derealizare;
8.amorţeli, parestezii;
9.valuri de căldură, frisoane;
10.frica de moarte;
11.frica de a nu înnebuni sau de a face ceva necugetat.
D)Survin brusc şi cresc în intensitate în decurs de 10 minute;
E)Nu există factor organic;
F)Absenţa agorafobiei.
(2)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice conform criteriilor de diagnostic clinic DSM-IV-TR, a examinării psihologice (se va ţine seama de alterarea funcţiei cognitive), paraclinice, somatice, neuroimagistice (CT cerebral) şi a investigaţie sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Atacurile de panică apar pentru o perioadă limitată de timp

Deficienţă psihică uşoară

20-49%

AL

Nu se încadrează

Atacurile de panică durează câteva zile, cu perioade variabile de remisiune parţială şi perioade de exacerbare

Cel puţin opt atacuri în ultima lună

Deficienţă psihică medie

50-75%

IPALR

Gradul III

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 2:TULBURAREA DE PANICĂ CU AGORAFOBIE (ICD 10: F40.0)
(1)Criterii de diagnostic clinic DSM-IV-TR
A.Satisface criteriile de diagnostic pentru atacul de panică;
B.Prezenţa agorafobiei - frica de a se afla în locuri sau situaţii în care scăparea poate fi dificilă sau în care ajutorul nu poate fi accesibil în eventualitatea unui atac de panică. Persoana îşi reduce deplasările, necesită un însoţitor când se află în afara casei. Include frica de a fi în afara casei, în mijloace de transport, în intersecţii, pe poduri, singur.
(2)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice conform criteriilor de diagnostic clinic DSM-IV-TR, a examinării psihologice (se va ţine seama de alterarea funcţiei cognitive), paraclinice, somatice, neuroimagistice (CT cerebral) şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Există o oarecare evitare, dar modul de viaţă este normal (se poate deplasa singur la locul de muncă sau în alte situaţii) sau se poate deplasa singur, dar pe distanţe scurte, poate folosi unele mijloace de transport. Remisiune completă, fără manifestări clinice în ultimele 6 luni.

Deficienţă psihică uşoară

20-49%

AL

Nu se încadrează

Limitare marcată a distanţelor pe care se poate deplasa singur (neînsoţit), evitarea mijloacelor de transport sau remisiune parţială, mai persistă tulburări în ultimele 6 luni de intensitate moderată

Deficienţă psihică medie

50-75%

ISE

Gradul III

Nu mai părăseşte de loc sau aproape de loc locuinţa de invaliditate neînsoţit, nu-şi mai poate desfăşura activitatea fiind stăpânit de manifestările de boală

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

Se pot încadra în Gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 3:TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ (ICD 10: F42)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Obsesii sau compulsii;
B.Obsesiile sau compulsiile cauzează o suferinţă marcată, sunt consumatoare de timp (peste 1 oră pe zi) sau interferează semnificativ cu activitatea de rutină, cu cea profesională sau socială uzuală.
(2)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice conform criteriilor de diagnostic clinic DSM-IV-TR, a examinării psihologice (se va ţine seama de alterarea funcţiei cognitive), paraclinice, somatice, neuroimagistice (CT cerebral) şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Domină tabloul obsesiv, care permite însă desfăşurarea activităţii profesionale şi a celei cotidiene

Deficienţă psihică uşoară

20-49%

AL

Nu se încadrează

Este interferată activitatea profesională în sensul deteriorării sale moderate prin scăderea marcată a capacităţii de concentrare şi finalizare secundar asaltului manifestărilor obsesivo- compulsive

Deficienţă psihică medie

50-75%

IPALR

Gradul III

Întreaga activitate a pacienţilor se desfăşoară conform compulsiunilor şi ritualurilor

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

Gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 4:ANXIETATEA GENERALIZATĂ (ICD 10: F41.1)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A)Anxietate şi preocupare iraţională sau excesivă referitoare la două sau mai multe circumstanţe de viaţă;
B)Perturbarea nu survine numai în cursul unei tulburări de dispoziţie sau al unei tulburări psihotice;
C)Cel puţin 6 dintre următoarele:
1.tremurături, contracţii;
2.durere sau tensiune musculară;
3.nelinişte motorie;
4.fatigabilitate rapidă;
5.dispnee, sufocare;
6.palpitaţii, tahicardie;
7.gură uscată;
8.ameţeală;
9.greaţă, diaree;
10.valuri de căldură;
11.micţiuni frecvente;
12.dificultăţi de deglutiţie, "nod în gât"
13.transpiraţii;
14.surescitări;
15.reacţie de alarmă exagerată;
16.dificultate în concentrare;
17.dificultate în adormire;
18.iritabilitate.
D)Nu poate fi stabilit un factor organic.
(2)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice conform criteriilor de diagnostic clinic, a examinării psihologice (se va ţine seama de alterarea funcţiei cognitive), paraclinice, somatic, neuroimagistice (CT cerebral) şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Nu este afectată activitatea profesională

Fără deficienţă psihică

0-19%

APT

Nu se încadrează

Activitatea profesională se poate desfăşura la un nivel uşor scăzut fată de nivelul anterior

Deficienţă psihică uşoară

20-49%

AL

Nu se încadrează

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SECŢIUNEA 5:TULBURARE ANXIOS-DEPRESIVĂ MIXTĂ - F41.2
1) dispoziţie disforică recurentă sau persistentă care durează cel puţin 1 lună;
2) însoţită de simptome adiţionale care trebuie să dureze cel puţin 1 lună şi includ cel puţin 4 din:
- dificultăţi de concentrare/memorie
- perturbarea somnului
- fatigabilitate/energie scăzută
- iritabilitate
- aprehensiune
- hipervigilitate
- aşteptarea la ce e mai rău
- disperare/pesimism în legătură cu viitorul
- stimă de sine scăzută
- sentimente de inutilitate
3) Simptomele trebuie să cauzeze o detresă/deteriorare semnificativă (social, profesional, recurenţial);
4) Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe sau ale unei CMG;
5) Nu au fost satisfăcute niciodată criteriile pentru tulburare depresivă majoră, tulburare distimică, panică, anxietate generalizată. Simptomele nu sunt explicate mai bine de oricare tulburare mintală.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Tulburare anxios depresivă mixtă remisă sub tratament

Fără deficienţă psihică

0-19%

APT

Nu se încadrează

Tulburare anxios depresivă mixtă în tratament

Deficienţă psihică uşoară

20-49%

AL

Nu se încadrează

Tulburare anxios depresivă mixtă - simptomatologia persistă peste 1 an de tratament

Deficienţă psihică medie

50-75%

IPALR

Gradul III

SUBCAPITOLUL 8:TULBURĂRILE DE PERSONALITATE (ICD 10: F60)
(1)se vor clasa ca ISE şi se vor încadra în grad de invaliditate în funcţie de gradul de afectare a funcţiilor psihice, în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate de aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
(2)Criterii de diagnostic clinic DSm-IV-TR pentru o tulburare de personalitate.
A.Un pattern durabil de trăire şi de comportament individual. Acest pattern se manifestă prin două (sau mai multe) dintre următoarele:
- cunoaştere;
- afectivitate;
- funcţionare interpersonală;
- controlul impulsului.
B.Patternul durabil este inflexibil şi pervaziv în raport cu o gamă largă de situaţii personale şi sociale;
C.Patternul durabil duce la o detresă, o deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional ori în alte domenii importante de funcţionare;
D.Patternul este stabil şi de lungă durată, iar debutul său poate fi trasat retrospectiv cel puţin până în adolescenţă:
E.Patternul durabil nu este explicat mai bine ca manifestare sau consecinţă a unei alte tulburări mentale;
F.Patternul durabil nu este cauzat de efectele fiziologice directe ale unei substanţe sau ale unei condiţii medicale generale.
(3)Tulburările de personalitate sunt grupate în trei clustere:
- Clusterul A cuprinde tulburările de personalitate paranoidă, schizoidă şi schizotipală.
- Clusterul B cuprinde tulburările de personalitate histrionică, narcisică, antisocială şi borderline.
- Clusterul C cuprinde tulburările de personalitate dependentă, evitantă şi obsesiv compulsivă.
SUBSECŢIUNEA 1:TULBURAREA DE PERSONALITATE PARANOIDĂ (ICD 10: F60.0)
Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.O neîncredere şi suspiciozitate pervazivă faţă de alţii astfel încât motivaţiile celorlaţi sunt interpretate ca rău-voitoare, indicate de patru din urmatoarele:
- suspectează, fără suficient temei, că alţii îl exploatează, prejudiciază sau înşală;
- este preocupat cu îndoieli nejustificate asupra loialităţii sau încrederii pe care o prezintă prietenii sau asociaţii;
- evită să aibă încredere în alţii, de teama nejustificată că informaţiile respective vor fi folosite cu rea intenţie împotriva sa;
- găseşte înţelesuri ascunse înjositoare sau ameninţătoare în remarci sau evenimente banale sau inofensive;
- păstrează constant resentimente;
- percepe atacuri, care nu sunt vizibile pentru alţii, la adresa caracterului sau reputaţiei sale;
- are suspiciuni repetate lipsite de justifcare la adresa fidelităţii partenerului marital sau sexual.
B.Nu apare exclusiv în cursul schizofreniei, a unei tulburări a dispoziţiei cu elemente psihotice sau a unei tulburări psihotice şi nu este cauzată de efectele fiziologice directe ale unei condiţii medicale generale.
SUBSECŢIUNEA 2:TULBURAREA DE PERSONALITATE SCHIZOIDĂ (ICD 10: F60.1)
A.Un pattern pervaziv de detaşare faţă de relaţiile sociale şi o gamă restrânsă de exprimare emoţională indicată de patru sau mai multe dintre următoarele:
- nici nu doreşte şi nici nu se bucură de relaţiile strânse, inclusiv de faptul de a fi parte a unei familii;
- aproape întotdeauna preferă activităţile solitare;
- are puţin sau nu are niciun interes în a avea experienţă sexuală cu altă persoană;
- îi plac puţin sau nu-i plac niciun fel de activităţi;
- este indiferent la laudele şi criticile altora;
- nu are prieteni apropiaţi, sau confident, altii decât rudele de gradul I;
- prezintă răceală emoţională, detaşare sau afectivitate plate.
B.Nu apare exclusiv în cursul schizofreniei, a unei tulburări a dispoziţiei cu elemente psihotice sau a unei tulburări psihotice şi nu este cauzată de efectele fiziologice directe ale unei condiţii medicale generale.
SUBSECŢIUNEA 3:TULBURAREA DE PERSONALITATE SCHIZOTIPALĂ (ICD 10: F21)
A.Un pattern pervaziv de deficite sociale şi interpersonale manifestat prin disconfort acut în relaţii şi reducerea capacităţii de a stabilii relaţii intime, precum şi prin distorsiuni cognitive de percepţie şi excentricităţi de comportament, după cum este indicat de cinci sau mai multe dintre următoarele:
- idei de referinţă;
- gândire magică;
- experienţe perceptive insolite;
- gândire şi limbaj bizar;
- suspiciozitate, ideaţie paranoidă;
- afect inadecvat;
- comportament, aspect bizar, excentric, particular;
- lipsa de amici sau confidenţi în afara rudelor de gradul I;
- anxietate socială.
B.Nu apare exclusiv în cursul schizofreniei, a unei tulburări a dispoziţiei cu elemente psihotice sau a unei tulburări psihotice şi nu este cauzată de efectele fiziologice directe ale unei condiţii medicale generale.
SUBSECŢIUNEA 4:TULBURAREA DE PERSONALITATE ANTISOCIALĂ (ICD 10: F60.2)
A.Un pattern pervaziv de comportament antisocial apărut de la vârsta de 15 ani, indicat de trei sau mai multe dintre următoarele:
- incapacitate de a se conforma normelor sociale în legătură cu comportamentele legale, indicată
de comiterea repetată de acte care constituie motive de arest;
- incorectitudine indicată de minţitul repetat, uzul de alibiuri, manipularea altora pentru profitul sau plăcerea personală;
- impulsivitate, incapacitate de a plănui dinainte;
- iritabilitate şi agresivitate, indicate de luptele, atacurile corporale repetate;
- neglijenţă nesăbuită pentru siguranţa sa/a altora;
- iresponsabilitate considerabilă, indicată prin incapacitate repetată de a avea un comportament consecvent în muncă ori de a-şi onora obligaţiile;
- lipsă de remuşcare.
B.Individul este în vârstă de cel puţin 18 ani;
C.Există proba unei tulburări de conduită cu debut înainte de 15 ani;
D.Comportamentul antisocial nu survine exclusiv în cursul schizofreniei ori al unui episod maniacal.
SUBSECŢIUNEA 5:TULBURAREA DE PERSONALITATE BORDERLINE (ICD 10: F60.3)
Un pattern pervaziv de instabilitate a relaţiilor interpersonale, a imaginii de sine şi afectelor, asociat cu impulsivitate marcată, începând precoce în perioada adultă şi prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat de cinci dintre următoarele:
- eforturi disperate de a evita abandonul real/imaginar;
- un pattern de relaţii interpersonale intense şi instabile caracterizat prin alternare între extremele de idealizare şi devalorizare;
- perturbare de identitate: imagine de sine/conştiinta de sine marcat şi persistent instabilă;
- impulsivitate în cel puţin două domenii care sunt potenţial autoprejudiciante;
- comportament, gesturi sau ameninţări de suicid ori comportament automutilant;
- instabilitate afectivă datorată unei reactivităţi marcate de dispoziţie;
- sentimentul cronic de vid;
- mânie intensă, inadecvată ori dificultate în a controla mânia;
- ideaţie paranoidă sau simptome disociative severe, tranzitorii, în legătură cu stresul.
SUBSECŢIUNEA 6:TULBURAREA DE PERSONALITATE HISTRIONICĂ (ICD 10: F60.4)
Un pattern pervaziv de emoţionalitate excesivă şi de căutare a atenţiei începând precoce în perioada adultă şi prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat de cinci dintre următoarele:
- este incomodat în situaţiile în care nu se află în centrul atenţiei;
- interacţiunea cu alţii este caracterizată adesea printr-un comportament seducător sau provocator sexual inadecvat;
- prezintă o schimbare rapidă şi o expresie superficială a emoţiilor;
- profită în mod constant de aspectul fizic pentru a atrage atenţia asupra sa;
- are un stil de a vorbi extrem de impresionistic şi lipsit de detaliu;
- manifestă autodramatizare, teatralism şi o expresie exagerată a emoţiilor;
- este sugestionabil, adică uşor de influenţat de alţii sau de circumstanţe;
- consideră relaţiile a fi mai intime decât sunt în realitate.
SUBSECŢIUNEA 7:TULBURAREA DE PERSONALITATE NARCISISTICĂ (ICD 10: F60.8)
Un pattern pervaziv de grandoare (în fantezie şi comportament), necesitatea de admiraţie şi lipsa de empatie, începând precoce în perioada adultă şi prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicată de cinci dintre următoarele:
- are un sentiment grandios de autoimportanţă;
- este preocupat de fantezii de succes nelimitat, de putere, strălucire, frumuseţe sau amor ideal;
- crede că este aparte şi unic şi poate fi înţeles, trebuie să se asocieze numai cu oameni/instituţii cu status înalt;
- necesită admiraţie excesivă;
- are un sentiment de îndreptăţire, adică pretenţii exagerate de tratament favorabil special ori de supunere automată a dorinţelor sale;
- este exploatator interpersonal, profită de alţii pentru a-si atinge scopurile;
- este lipsit de empatie, incapabil să recunoască sau să se identifice cu sentimentele şi necesităţile altora;
- este invidios pe alţii sau crede că alţii sunt invidioşi pe el;
- prezintă comportamente sau atitudini arogante sau sfidătoare.
SUBSECŢIUNEA 8:TULBURAREA DE PERSONALITATE EVITANTĂ (ICD 10: F60.6)
Un pattern pervaziv de inhibiţie socială, sentimente de insuficienţă şi hipersensibilitate la evaluare negativă, începând precoce în perioada adultă şi prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat de patru dintre următoarele:
- evită activităţile profesionale care implică un contact interpersonal semnificativ, din cauza fricii de critică, dezaprobare sau rejecţie;
- nu doreşte să se asocieze cu alţi oameni decât dacă este sigur că este apreciat;
- manifestă reţinere în relaţiile intime din cauza fricii de a nu se face de râs sau ridiculizat;
- este preocupat de faptul de a nu fi criticat sau rejectat în situaţii sociale;
- este inhibat în situatii interpersonale noi din cauza sentimentelor de inadecvare;
- se vede pe sine inapt social, inatractiv personal sau incapabil să se angajeze în activităţi;
- refuză să-şi asume riscuri personale sau să se angajeze în orice activităţi noi din cauza faptului că acestea l-ar putea pune în dificultate.
SUBSECŢIUNEA 9:TULBURAREA DE PERSONALITATE DEPENDENTĂ (ICD 10: F60.7)
O necesitate excesivă şi pervazivă de a fi tutelat, care duce la un comportament submisiv şi adeziv şi la frica de separare, şi care începe precoce în perioada adultă şi este prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat de cinci dintre următoarele:
- are dificultăţi în a lua decizii comune fără o cantitate excesivă de consilii şi reasigurări din partea altora;
- necesită ca alţii să-şi asume responsabilitatea pentru cele mai importante domenii ale vieţii lui;
- are dificultăţi în a-şi exprima dezacordul faţă de alţii din cauza fricii de a nu pierde suportul sau aprobarea;
- are dificultăţi în a iniţia proiecte ori a face ceva singur (din cauza lipsei de încredere în judecata sau capacităţile sale, mai curând decât din cauza lipsei de motivaţie sau de energie);
- merge foarte departe spre a obţine solicitudine şi suport de la alţii, până la punctul de a se oferi voluntar să facă lucruri care sunt neplăcute;
- se simte incomodat sau lipsit de ajutor când rămâne singur, din cauza fricii exagerate de a nu fi în stare să aibă grijă de sine;
- caută urgent altă relaţie drept sursă de solicitudine şi suport când o relaţie strânsă se termină;
- este exagerat de preocupat de frica de a nu fi lăsat să aibă grijă de sine.
SUBSECŢIUNEA 10:TULBURAREA DE PERSONALITATE OBSESIV-COMPULSIVĂ (ICD 10: F60.5)
(1)Un pattern pervaziv de preocupare pentru ordine, perfecţionism şi control mental şi impersonal, în detrimentul flexibilităţii, deschiderii şi eficienţei, începând precoce în perioada adultă şi prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat de cel puţin patru dintre următoarele:
- este preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau planuri, în aşa măsură că obiectivul major al activităţii este pierdut;
- prezintă perfecţionism care interferează cu îndeplinirea sarcinilor;
- este excesiv de devotat muncii şi productivităţii, mergând până la excluderea activităţilor recreative şi a amiciţiilor;
- este hiperconştiincios, scrupulos şi inflexibil în probleme de moralitate, etică sau valori;
- este incapabil să se debaraseze de obiecte uzuale sau inutile, chiar când acestea nu au nicio valoare sentimentală;
- refuză să delege sarcini sau să lucreze cu alţii în afară de cazul când aceştia se supun exact modului lui de a face lucrurile;
- adoptă un stil avar de a cheltui, atât faţă de sine, cât şi faţă de alţii, banii fiind văzuţi ca ceva ce trebuie strâns pentru eventuale catastrofe;
- prezintă rigiditate şi obstinaţie.
(2)Diagnostic funcţional
În stabilirea diagnosticului funcţional se va ţine seama de:
1.tipul tulburării de personalitate;
2.frecvenţa şi intensitatea decompensărilor (nevrotic, psihotic);
3.durata decompensărilor;
4.răspunsul terapeutic şi calitatea remisiunilor;
5.integrarea socio-profesională şi profesională;
6.profesiunea;
7.toxicofiliile asociate;
8.alte afecţiuni somatice asociate;
9.alte afecţiuni psihice asociate (axa I).
10.vârsta în corelaţie cu procesele involutive şi deteriorative.
Aceste date vor fi obţinute printr-o anamneză minuţioasă, corelată cu nota de relaţii urmărind depistarea unor date amănunţite privind atât activitatea profesională, cât şi comportamentul longitudinal în familie şi societate. Examenul psihologic aduce date privitoare la posibilele elemente deteriorative, precum şi date care evidenţiează trăsăturile dominante în cazul tulburărilor mixte de personalitate.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Decompensări mai dese (2-3 pe an), de durată mai lungă, nevrotice, cu exacerbări comportamentale, eventual în asociere cu consum de toxice, compensate parţial terapeutic

Deficienţă psihică medie

50-75%

ISE

Gradul III

Decompensări frecvente (mai mult de 3 pe an), de intensitate psihotică, eficienţă terapeutică slabă, asociere de consum de toxice cu eventuale elemente deteri orative. Dificultăţi majore de rela- ţionare socio-profesională, conflictualitate marcată, eşecuri repetate de schimbare a locului de muncă

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

Gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate de aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SUBCAPITOLUL 9:SINDROMUL POSTCOMOŢIONAL (ICD 10: F07.2)
Survine după un traumatism cranian suficient de grav pentru a provoca pierderea conştienţei.
Criterii de diagnostic clinic
Simptomatologie variată:
- cefalee;
- vertij;
- oboseală;
- iritabilitate;
- dificultate de concentrare;
- alterarea memoriei;
- diminuarea toleranţei la stres, emoţii sau alcool.
Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice şi a prognosticului bolii, conform criteriilor de diagnostic DSM-IV-TR, a examinării psihologice, paraclinice, EEG şi neuroimagistice (CT), precum şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Prezenţa tulburărilor 6 luni -1 an

Deficienţă psihică uşoară

20-49%

AL

Nu se încadrează

Alterarea funcţiei cognitive

Deficienţă psihică medie

50-75%

IPALR

Gradul III

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SUBCAPITOLUL 10:REACŢIA LA UN FACTOR DE STRES IMPORTANT ŞI TULBURĂRILE DE ADAPTARE (ICD 10: F43)
Un eveniment în mod particular stresant determină o reacţie acută sau o schimbare în mod particular marcată în viaţa persoanei respective, comportând consecinţe dezagreabile şi durabile şi dezvoltând o tulburare de adaptare.
Aceste tulburări sunt consecinţa directă a unui factor de stres acut important sau a unui traumatism persistent, sunt răspunsuri de neadaptare la aceşti factori în măsura în care ele interferă cu mecanismele adaptative eficace şi împiedică astfel funcţia socială.
SECŢIUNEA 1:REACŢIA ACUTĂ LA UN FACTOR DE STRES (ICD 10: F43.0)
- se încadrează ca apt limitat pentru 6 luni, după care se reevaluează diagnosticul.
Criterii de diagnostic clinic
- tulburare tranzitorie la o persoană care nu prezintă tulburarea mentală manifestă;
- este determinată de factor de stres fizic sau psihic, dispărând după câteva ore, zile;
- este influenţată de vulnerabilitatea individuală de a face faţă unui traumatism;
- simptomatologie mixtă şi variabilă:
- stare de buimăcire caracterizată printr-o oarecare îngustare a câmpului conştienţei şi a atenţiei;
- imposibilitatea de a integra stimuli;
- dezorientare, stupoare disociativă sau agitaţie cu hiperactivitate (reacţia de a fugi);
- simptome neurovegetative de anxietate, de panică: tahicardie, transpiraţii, valuri de căldură;
- apar la câteva minute după eveniment, dispar după câteva ore, până la 2-3 zile;
- poate exista amnezia parţială sau completă a episodului.
- persistenţa simptomelor determină modificări de diagnostic.
SECŢIUNEA 2:STARE DE STRES POSTTRAUMATIC (ICD 10: F43.1)
Este o tulburare care se constituie ca răspuns diferit sau prelungit la o situaţie sau un eveniment stresant (de scurtă sau lungă durată), în mod excepţional, ameninţător sau catastrofic, care ar provoca simptome evidente de disperare la cele mai multe persoane.
Criterii de diagnostic clinic
- revenirea repetată a evenimentului traumatic în amintiri invadante; vise; coşmaruri;
- apar în context durabil de "anestezie psihică" şi de stări emoţionale, de detaşare în raport cu ceilalţi;
- insensibilitate la mediu, anhedonie;
- evitarea activităţilor sau situaţiilor care pot redeştepta amintirea traumei;
- hiperactivitate neurovegetativă cu hipervigilenţă, insomnie asociată cu anxietate, depresie, idei suicidare;
- perioada dintre traumă şi apariţia simptomelor variază de la săptămâni la câteva luni;
- evoluţie fluctuantă spre vindecare sau evoluţie cronică pe durată mare de câţiva ani antrenând o modificare durabilă a personalităţii.
Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice şi a prognosticului bolii, conform criteriilor de diagnostic DSM-IV-TR, a examinării psihologice, paraclinice, EEG şi neuroimagistice (CT), precum şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

evoluţie spre vindecare, de aproximativ 6 luni

Deficienţă psihică uşoară

0-49%

AL 6 luni

Păstrată

evoluţie de peste 6 luni

Deficienţă psihică medie

50-75%

IPALR

Gradul III

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
Tulburare de adaptare ((ICD 10: F43.2) Se va clasa AL - deficienţă funcţională uşoară - Incapacitate adaptativă 20-49%. După 6 luni se va reevalua şi se va încadra APT sau AL funcţie de persistenţa simptomatologiei.
SUBCAPITOLUL 11:TULBURĂRILE DISOCIATIVE (ICD 10: F44)
(1)se vor clasa ca ISE şi se vor încadra în grad de invaliditate în funcţie de gradul de afectare a funcţiilor psihice, în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate de aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
(2)Criterii de diagnostic
Tulburările disociative se definesc în DSM-IV-TR ca fiind caracterizate, în principal, de perturbarea "conştienţei, memoriei, identităţii sau percepţiei mediului". Disocierea reprezintă negarea existenţei traumelor, care ajută persoanele să se îndepărteze de traumă atunci când aceasta se produce. DSM-IV-TR recunoaşte patru tulburări disociative specifice: amnezia disociativă, fuga disociativă, tulburarea disociativă a identităţii şi tulburarea de personalizare.
SECŢIUNEA 2:AMNEZIA DISOCIATIVĂ (ICD 10: F44.0)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Perturbarea predominantă constă dintr-unul sau mai multe episoade de incapacitate de a-şi reaminti informaţii personale importante, de obicei de natură traumatizantă sau stresantă, de amploare prea mare pentru a putea fi explicate prin uitarea obişnuită;
B.Perturbarea nu apare exclusiv pe parcursul unei tulburări disociative de identitate, al fugii disociative, al unei tulburări de stres posttraumatic, pe fondul unei tulburări acute de stres sau al tulburării de somatizare şi nu este cauzată de efectele fiziologice directe ale unei substanţe sau ale unei tulburări neurologice ori ale unei alte condiţii medicale generale;
C.Simptomele cauzează suferinţe semnificativă clinic sau alterare socială, ocupaţională sau manifestă în alte domenii importante de funcţionare.
SECŢIUNEA 3:FUGA DISOCIATIVĂ (ICD 10: F44.1)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Perturbarea predominantă este plecarea bruscă, neaşteptată, de acasă sau de la locul obişnuit de muncă, cu incapacitatea reamintirii propriului trecut;
B.Confuzie în legătură cu identitatea personală sau asumarea unei noi identităţi;
C.Tulburarea nu apare exclusiv în cursul unei tulburări disociative a identităţii şi nu este determinată de efectele fiziologice directe ale unei substanţe sau ale unor condiţii medicale generale;
D.Simptomele cauzează suferinţă semnificativă clinic sau alterare socială, ocupaţională sau manifestă în alte domenii importante de funcţionare.
SECŢIUNEA 4:TULBURAREA DISOCIATIVĂ A IDENTITĂŢII (ICD 10: F44.8)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Prezenţa a două sau mai multe identităţi sau stări de personalitate (fiecare cu propriul pattern relativ durabil de percepţie, relaţionare şi gândire despre mediu şi self);
B.Cel puţin două dintre aceste identităţi sau stări de personalitate preiau repetat controlul comportamentului persoanei;
C.Incapacitatea de a-şi reaminti informaţii personale importante, prea extinsă pentru a putea fi explicată prin uitarea obişnuită;
D.Tulburarea nu este determinată de efectele fiziologice directe ale unei substanţe sau ale unei condiţii medicale generale.
SECŢIUNEA 5:TULBURAREA DE DEPERSONALIZARE (ICD 10: F48.1)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Trăiri persistente sau recurente de detaşare, ca şi cum cineva ar fi un observator exterior al propriilor procese mintale sau al propriului corp;
B.În cursul trăirii de depersonalizare testarea realităţii rămâne intactă;
C.Depersonalizarea produce suferinţă semnificativă clinic sau alterări sociale, ocupaţionale sau în alte domenii importante ale funcţionării;
D.Trăirea de depersonalizare nu apare exclusiv în cursul unei tulburări mintale, cum ar fi schizofrenia, tulburarea de panică, tulburarea de stres acută sau o altă tulburare disociativă şi nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe sau ale unei condiţii medicale generale.
SECŢIUNEA 6:STUPOR DISOCIATIV (ICD 10: F44.2)
(1)Criterii de diagnostic clinic
A.Vorbirea şi mişcarea spontană şi cu scop sunt absente.
B.Diminuarea sau absenţa mişcărilor voluntare în prezenţa unei reactivităţi normale la stimuli externi;
C.Absenţa unei suferinţe somatice;
D.Prezenţa evenimentelor psiho-traumatizante recente.
SECŢIUNEA 7:TULBURĂRI DE TRANSĂ ŞI POSESIUNE (ICD 10: F44.3)
(1)Criterii de diagnostic clinic
A.Pierderea temporară a simţului identităţii personale şi a conştientizării depline a ambianţei înconjurătoare;
B.Survin în afara controlului religios sau cultural al persoanei;
C.Nu sunt determinate de suferinţe somatice sau psihice.
SECŢIUNEA 8:TULBURĂRI MOTORII DISOCIATIVE (ICD 10: F44.4)
(1)Criterii de diagnostic clinic
A.Pierderea capacităţii de a mişca o parte sau totalitatea unui membru sau a mai multor membre;
B.Se pot asemăna cu toate formele de atacuri, apraxie, afonie, dizartrie, dischinezie, convulsii sau paralizii;
C.Nu au substrat organic.
SECŢIUNEA 9:CONVULSII DISOCIATIVE (ICD 10: F44.5)
(1)Criterii de diagnostic clinic
A.Convulsii asemănătoare celor epileptice;
B.Muşcarea limbii, rănirile prin cădere sau pierderea urinei sunt rare;
C.Se pot asocia cu o stare de stupoare sau de transă, dar nu este însoţită de pierderea cunoştinţei;
D.Nu are cauză organică sau una identificată în epilepsie.
SECŢIUNEA 10:ANESTEZIA DISOCIATIVĂ ŞI ATINGERILE SENZORIALE (ICD 10: F44.6)
(1)Criterii de diagnostic clinic
A.Limitele teritoriilor cutanate anesteziate cuprind mai mult concepţiile personale ale pacientului privind funcţionarea corpului decât cunoştinţele medicale;
B.Atingerea unui tip de sensibilitate cu păstrarea altora fără a respecta teritoriile anatomice, fără a corespunde unor leziuni neurologice cunoscute;
C.Nu este cauzată de leziuni organice.
(2)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice şi a prognosticului bolii, conform criteriilor de diagnostic DSM-IV-TR, a examinării psihologice, paraclinice, EEG şi neuroimagistice (CT), precum şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Tulburări disociative care interfera cu activitatea profesională

Deficienţă psihică medie

50-75%

ISE

Gradul III

Stări cronice care interfera cu activitatea profesională, tulburări motorii, convulsii frecvente

Deficienţă psihică accentuată

75-90%

ISE

Gradul II

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
SUBCAPITOLUL 12:TULBURĂRI SOMATOFORME (ICD 10: F45.*)
Tulburările somatoforme se caracterizează prin simptome somatice care sugerează o condiţie medicală, dar care nu sunt explicate pe deplin de condiţia medicală respectivă, de uzul de substanţe sau de altă tulburare mentală. DSM-IV-TR recunoaşte cinci tulburări somatoforme specifice: tulburarea de somatizare, tulburarea conversivă, tulburarea hipocondriacă, tulburarea dismorfică corporală şi tulburarea algică; şi două nespecifice: tulburarea somatoformă nediferenţiată şi tulburarea somatoformă nespecificată în alt mod.
SECŢIUNEA 1:TULBURAREA DE SOMATIZARE (ICD 10: F45.0)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Istoric de numeroase acuze somatice, începând înaintea vârstei de 30 ani, care se manifestă pe o perioadă de câţiva ani şi determină căutarea unui tratament sau în alterare semnificativă socială, ocupaţională sau manifestată în alte domenii importante ale funcţionării;
B.Fiecare dintre criteriile următoare trebuie să fi fost îndeplinit, simptomele individuale putând să apară în orice moment pe parcursul tulburării:
- patru simptome algice: istoric de dureri legate de cel puţin patru localizări sau funcţiuni diferite;
- două simptome gastro-intestinale: istoric de cel puţin două simptome gastro-intestinale, altele decât durerea;
- un simptom sexual: istoric de cel puţin un simptom sexual sau reproductiv, altul decât durerea;
- un simptom pseudoneurologic: istoric de cel puţin un simptom sau deficit care sugerează o condiţie neurologică şi care nu se limitează la durere.
C.Fie 1, fie 2:
1) după investigarea adecvată, fiecare dintre simptomele de la criteriul B nu pot fi explicate pe deplin printr-o condiţie medicală generală cunoscută sau prin efectele directe ale unei substanţe;
2) atunci când există o condiţie medicală generală legată de simptom, acuzele somatice sau alterările sociale sau ocupaţionale rezultante sunt excesive faţă de ceea ce ar fi de aşteptat pe baza anamnezei, a examenului somatic sau a datelor de laborator.
D.Simptomele nu sunt imitate sau produse intenţionat.
SECŢIUNEA 2:TULBURĂRI SOMATOFORME NEDIFERENŢIATE (ICD 10: F45.1)
(1)Categorie reziduală, folosită pentru descrierea unui tablou parţial de tulburare somatoformă.
(2)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Una sau mai multe acuze somatice;
B.Fie 1, fie 2;
C.După investigarea adecvată, simptomele nu pot fi explicate pe deplin de o condiţie medicală generală cunoscută sau de efectele fiziologice directe ale unei substanţe;
D.Atunci când există o condiţie medicală generală legată de simptom, acuzele somatice sau alterările sociale sau ocupaţionale rezultante sunt excesive faţă de ceea ce ar fi de aşteptat pe baza anamnezei, a examenului somatic sau a datelor de laborator;
E.Simptomele cauzează suferinţă semnificativă clinic sau alterări sociale, ocupaţionale sau în alte domenii importante ale funcţionării;
F.Durata tulburărilor este de cel puţin şase luni;
G.Tulburarea nu este explicată mai bine de o altă tulburare mintală;
H.Simptomele nu sunt imitate sau produse intenţionat.
SECŢIUNEA 3:TULBURĂRI CONVERSIVE (ICD 10: F44)
Se caracterizează printr-unul sau mai multe simptome neurologice asociate cu un conflict sau cu o nevoie psihologică, şi nu cu o tulburare somatică, neurologică sau legată de substanţe.
SECŢIUNEA 4:TULBURAREA HIPOCONDRIACĂ (ICD 10: F45.2)
(1)Frica sau convingerea, patologice, de a suferi de o boală gravă, cu toate că nicio astfel de boală nu este prezentă.
(2)Criterii de diagnostic clinic
A.preocupare persistentă privind prezenţa eventuală a uneia sau mai multor tulburări somatice grave şi evolutive;
B.interpretarea de către persoana respectivă a semnelor şi senzaţiilor fizice normale şi anodine ca fiind patologice, anormale sau penibile;
C.concentrarea atenţiei asupra unuia sau două organe sau sisteme;
D.prezenţa unei depresii şi anxietăţi importante pot justifica un diagnostic suplimentar.
SECŢIUNEA 5:TULBURAREA ALGICĂ (ICD 10: F45.4)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Durerea în unul sau mai multe sedii anatomice constituie elementul central al tabloului clinic şi este de o severitate suficientă ca să justifice atenţia clinică;
B.Durerea cauzează suferinţă semnificativă clinic sau alterări sociale, ocupaţionale sau în alte domenii importante ale funcţionării.
C.Se apreciază că factorii psihologici au un rol important în debutul, severitatea, exacerbarea sau întreţinerea durerii.
D.Simptomul sau deficitul nu sunt produse sau imitate intenţionat.
E.Durerea nu se explică mai bine de o tulburare a dispoziţiei, de o tulburare anxioasă sau de o tulburare psihotică şi nu îndeplineşte criteriile de dispareunie.
SECŢIUNEA 6:TULBURĂRILE FACTICE
În tulburările factice pacienţii produc deliberat simptome somatice sau psihologice cu scopul de a-şi asuma rolul de bolnav. În aceste tulburări, bolnavii produc intenţionat semne de boli medicale sau mintale şi îşi prezintă istoricul şi simptomele altfel decât în realitate.
SECŢIUNEA 7:SIMULAREA
Este producerea voluntară de simptome somatice sau psihice, în vederea înfăptuirii unui scop specific.
Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice şi a prognosticului bolii, conform criteriilor de diagnostic DSM-IV-TR, a examinării psihologice, paraclinice, EEG şi neuroimagistice (CT), precum şi a investigaţiei sociale.

Criteriile

Diagnosticul funcţional

Incapacitatea adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Interfera cu activitatea profesională (zile de incapacitate temporală de muncă) pentru tulburările de somatizare şi tulburările somatoforme nediferenţiate

Deficienţă psihică uşoară

20-49%

AL

Nu se încadrează

Pentru formele 1,2, 3, şi 4 ce interferă cu activitatea profesională, modificări de comportament social, familial

Deficienţă psihică medie

50-75%

IPALR

Gradul III

* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.