Subcapitolul 11 - TULBURĂRILE DISOCIATIVE (ICD 10: F44) - Criterii din 2012 PE BAZA CĂRORA SE STABILEŞTE APTITUDINEA ŞI ÎNCADRAREA ÎN GRADE DE INVALIDITATE PENTRU CADRELE MILITARE, SOLDAŢII ŞI GRADAŢII VOLUNTARI, POLIŢIŞTII ŞI FUNCŢIONARII PUBLICI CU STATUT SPECIAL DIN SISTEMUL ADMINISTRAŢIEI PENITENCIARE
M.Of. 117 bis
În vigoare Versiune de la: 15 Februarie 2012
SUBCAPITOLUL 11:TULBURĂRILE DISOCIATIVE (ICD 10: F44)
(1)se vor clasa ca ISE şi se vor încadra în grad de invaliditate în funcţie de gradul de afectare a funcţiilor psihice, în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate de aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.
(2)Criterii de diagnostic
Tulburările disociative se definesc în DSM-IV-TR ca fiind caracterizate, în principal, de perturbarea "conştienţei, memoriei, identităţii sau percepţiei mediului". Disocierea reprezintă negarea existenţei traumelor, care ajută persoanele să se îndepărteze de traumă atunci când aceasta se produce. DSM-IV-TR recunoaşte patru tulburări disociative specifice: amnezia disociativă, fuga disociativă, tulburarea disociativă a identităţii şi tulburarea de personalizare.
SECŢIUNEA 2:AMNEZIA DISOCIATIVĂ (ICD 10: F44.0)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Perturbarea predominantă constă dintr-unul sau mai multe episoade de incapacitate de a-şi reaminti informaţii personale importante, de obicei de natură traumatizantă sau stresantă, de amploare prea mare pentru a putea fi explicate prin uitarea obişnuită;
B.Perturbarea nu apare exclusiv pe parcursul unei tulburări disociative de identitate, al fugii disociative, al unei tulburări de stres posttraumatic, pe fondul unei tulburări acute de stres sau al tulburării de somatizare şi nu este cauzată de efectele fiziologice directe ale unei substanţe sau ale unei tulburări neurologice ori ale unei alte condiţii medicale generale;
C.Simptomele cauzează suferinţe semnificativă clinic sau alterare socială, ocupaţională sau manifestă în alte domenii importante de funcţionare.
SECŢIUNEA 3:FUGA DISOCIATIVĂ (ICD 10: F44.1)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Perturbarea predominantă este plecarea bruscă, neaşteptată, de acasă sau de la locul obişnuit de muncă, cu incapacitatea reamintirii propriului trecut;
B.Confuzie în legătură cu identitatea personală sau asumarea unei noi identităţi;
C.Tulburarea nu apare exclusiv în cursul unei tulburări disociative a identităţii şi nu este determinată de efectele fiziologice directe ale unei substanţe sau ale unor condiţii medicale generale;
D.Simptomele cauzează suferinţă semnificativă clinic sau alterare socială, ocupaţională sau manifestă în alte domenii importante de funcţionare.
SECŢIUNEA 4:TULBURAREA DISOCIATIVĂ A IDENTITĂŢII (ICD 10: F44.8)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Prezenţa a două sau mai multe identităţi sau stări de personalitate (fiecare cu propriul pattern relativ durabil de percepţie, relaţionare şi gândire despre mediu şi self);
B.Cel puţin două dintre aceste identităţi sau stări de personalitate preiau repetat controlul comportamentului persoanei;
C.Incapacitatea de a-şi reaminti informaţii personale importante, prea extinsă pentru a putea fi explicată prin uitarea obişnuită;
D.Tulburarea nu este determinată de efectele fiziologice directe ale unei substanţe sau ale unei condiţii medicale generale.
SECŢIUNEA 5:TULBURAREA DE DEPERSONALIZARE (ICD 10: F48.1)
(1)Criterii de diagnostic clinic - DSM-IV-TR
A.Trăiri persistente sau recurente de detaşare, ca şi cum cineva ar fi un observator exterior al propriilor procese mintale sau al propriului corp;
B.În cursul trăirii de depersonalizare testarea realităţii rămâne intactă;
C.Depersonalizarea produce suferinţă semnificativă clinic sau alterări sociale, ocupaţionale sau în alte domenii importante ale funcţionării;
D.Trăirea de depersonalizare nu apare exclusiv în cursul unei tulburări mintale, cum ar fi schizofrenia, tulburarea de panică, tulburarea de stres acută sau o altă tulburare disociativă şi nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe sau ale unei condiţii medicale generale.
SECŢIUNEA 6:STUPOR DISOCIATIV (ICD 10: F44.2)
(1)Criterii de diagnostic clinic
A.Vorbirea şi mişcarea spontană şi cu scop sunt absente.
B.Diminuarea sau absenţa mişcărilor voluntare în prezenţa unei reactivităţi normale la stimuli externi;
C.Absenţa unei suferinţe somatice;
D.Prezenţa evenimentelor psiho-traumatizante recente.
SECŢIUNEA 7:TULBURĂRI DE TRANSĂ ŞI POSESIUNE (ICD 10: F44.3)
(1)Criterii de diagnostic clinic
A.Pierderea temporară a simţului identităţii personale şi a conştientizării depline a ambianţei înconjurătoare;
B.Survin în afara controlului religios sau cultural al persoanei;
C.Nu sunt determinate de suferinţe somatice sau psihice.
SECŢIUNEA 8:TULBURĂRI MOTORII DISOCIATIVE (ICD 10: F44.4)
(1)Criterii de diagnostic clinic
A.Pierderea capacităţii de a mişca o parte sau totalitatea unui membru sau a mai multor membre;
B.Se pot asemăna cu toate formele de atacuri, apraxie, afonie, dizartrie, dischinezie, convulsii sau paralizii;
C.Nu au substrat organic.
SECŢIUNEA 9:CONVULSII DISOCIATIVE (ICD 10: F44.5)
(1)Criterii de diagnostic clinic
A.Convulsii asemănătoare celor epileptice;
B.Muşcarea limbii, rănirile prin cădere sau pierderea urinei sunt rare;
C.Se pot asocia cu o stare de stupoare sau de transă, dar nu este însoţită de pierderea cunoştinţei;
D.Nu are cauză organică sau una identificată în epilepsie.
SECŢIUNEA 10:ANESTEZIA DISOCIATIVĂ ŞI ATINGERILE SENZORIALE (ICD 10: F44.6)
(1)Criterii de diagnostic clinic
A.Limitele teritoriilor cutanate anesteziate cuprind mai mult concepţiile personale ale pacientului privind funcţionarea corpului decât cunoştinţele medicale;
B.Atingerea unui tip de sensibilitate cu păstrarea altora fără a respecta teritoriile anatomice, fără a corespunde unor leziuni neurologice cunoscute;
C.Nu este cauzată de leziuni organice.
(2)Diagnostic funcţional
Se elaborează prin aprecierea clinică a intensităţii tulburărilor psihice şi a prognosticului bolii, conform criteriilor de diagnostic DSM-IV-TR, a examinării psihologice, paraclinice, EEG şi neuroimagistice (CT), precum şi a investigaţiei sociale.
Criteriile | Diagnosticul funcţional | Incapacitatea adaptativă | Aptitudinea | Gradul de invaliditate |
Tulburări disociative care interfera cu activitatea profesională | Deficienţă psihică medie | 50-75% | ISE | Gradul III |
Stări cronice care interfera cu activitatea profesională, tulburări motorii, convulsii frecvente | Deficienţă psihică accentuată | 75-90% | ISE | Gradul II |
* Aprecierea diagnosticului funcţional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice şi funcţionale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secţiunea III.