Partea ii - PREVEDERI REFERITOARE LA CONSTRUCŢIA NAVALĂ, INSTALAŢII ŞI ECHIPAMENT - Anexa 2/2018 la Ordinul nr. 1472/2018 pentru aprobarea cerinţelor tehnice pentru navele de navigaţie interioară - CERINŢE TEHNICE MINIME APLICABILE CONSTRUCŢIILOR NAVALE CARE NAVIGHEAZĂ PE CĂILE NAVIGABILE INTERIOARE DIN ZONELE 1, 2, 3 ŞI 4
M.Of. 844 bis
În vigoare Versiune de la: 24 Aprilie 2024
PARTEA II:PREVEDERI REFERITOARE LA CONSTRUCŢIA NAVALĂ, INSTALAŢII ŞI ECHIPAMENT
CAPITOLUL 3:Cerinţe referitoare la construcţia navală
Art. 3.01: Regulile fundamentale
Navele trebuie să fie construite în conformitate cu regulile bunei practici din construcţiile navale.
Art. 3.02: Rezistenţă şi stabilitate
1.Corpul trebuie să fie suficient de solid pentru a face faţă tuturor tensiunilor la care este supus în mod normal:
a)în cazul navelor nou construite sau al transformărilor importante ce afectează rezistenţa navei, trebuie să fie demonstrată rezistenţa corespunzătoare prin prezentarea unui proiect de calcul. Această dovadă nu este cerută în cazul prezentării unui certificat de clasificare sau a unei atestări din partea unei societăţi de clasificare recunoscută.
b)în cazul inspecţiei periodice, grosimile minime ale tablelor fundului, gurnei şi bordajului navelor construite din oţel trebuie să nu fie mai mici decât cea mai mare dintre valorile care rezultă din următoarele formule:
1.)pentru nave cu lungimea mai mare de 40 m: tmin = fxbxc x (2,3 + 0,04*L) [mm];
pentru nave cu lungimea de cel mult 40 m: tmin = fxbxc x (1,5 + 0,06*L) [mm], dar nu mai mică de 3,00 mm.
2.)tmin = 0,005 x a x 
[mm];
[mm];unde:
a = distanţa intercostală [mm];
f = coeficient funcţie de distanţa intercostală:
f = 1 pentru a < = 500 mm
f = 1 + 0,0013(a - 500) pentru a > 500 mm
b = coeficient pentru tablele de fund, bordaj sau tablele de gurnă
b = 1,0 pentru tablele de fund sau de bordaj
b = 1,25 pentru tablele de gurnă
f = 1 poate fi luat pentru distanţa intercostală la calcularea grosimii minime a tablelor de bordaj. Totuşi, grosimea minimă a tablelor de gurnă nu poate să fie în nici un caz mai mică decât cea a tablelor de fund şi de bordaj.
c = coeficient funcţie de tipul constructiv
c = 0,95 pentru navele cu dublu fund şi spaţii laterale goale la care peretele de separaţie dintre magazie şi spaţiile laterale goale este aşezat vertical, paralel cu rama gurii de magazie;
c = 1,0 pentru toate celelalte tipuri de construcţie.
c)Pentru asigurarea unei suficiente rezistenţe (longitudinală, laterală şi locală), la navele construite în sistem longitudinal cu dublu fund şi spaţii laterale goale valoarea minimă calculată pentru grosimea tablei conform formulei de la alin. b) poate fi redusă la o valoare calculată, certificată de o societate de clasificare recunoscută.
Dacă grosimile tablelor fundului, gurnei sau bordajului sunt sub valorile admisibile indicate mai sus, acestea trebuie să fie înlocuite.
Valorile minime calculate conform metodei de mai sus sunt valori limită care ţin cont de uzura uniformă normală şi cu condiţia folosirii oţelului pentru construcţii navale şi cu condiţia ca elementele structurale interne, cum ar fi varangele, coastele, elementele structurale principale longitudinale şi transversale, să fie în stare bună şi corpul să nu prezinte indicii privind vreo suprasolicitare a rezistenţei longitudinale.
În măsura în care aceste valori nu mai sunt atinse, tablele avute în vedere trebuie să fie reparate sau înlocuite. Totuşi sunt acceptate local, pentru suprafeţe mici, grosimi mai mici, cu o reducere de cel mult 10% din valorile calculate.
2.În cazul în care un material, altul decât oţelul, se utilizează la construcţia corpului, trebuie să se demonstreze prin calcul că rezistenţa corpului (longitudinală, laterală şi locală) este cel puţin egală cu rezistenţa ce ar putea rezulta din utilizarea oţelului conform ipotezei grosimii minime în conformitate cu alin. 1. Dacă se prezintă un certificat de clasă sau o declaraţie emisă de către o societate de clasificare recunoscută, se poate renunţa la demonstrarea prin calcul.
3.Stabilitatea navelor trebuie să corespundă utilizărilor destinate acestora.
Art. 3.03: Corpul
1.Pereţii etanşi care se extind până la punte sau, în lipsa punţii, până la marginea superioară a bordajului trebuie să fie amplasaţi în următoarele locuri:
a)Un perete de coliziune la o distanţă corespunzătoare de prova astfel încât flotabilitatea navei încărcate să fie asigurată, cu o distanţă de siguranţă reziduală de 100 mm, în cazul inundării compartimentului etanş din prova peretelui de coliziune.
De regulă, condiţia menţionată la alin. 1 este considerată îndeplinită dacă peretele de coliziune este amplasat la o distanţă cuprinsă între 0,04 L şi 0,04 L + 2 m, măsurată de la perpendiculara prova în planul pescajului maxim.
Dacă distanţa respectivă este mai mare de 0,04 L + 2 m, condiţia menţionată la alin. 1 trebuie verificată prin calcul.
Distanţa poate fi redusă la 0,03 L. În acest caz condiţia menţionată la alin. 1 trebuie să fie verificată prin calcul presupunând că sunt inundate simultan compartimentul din prova peretelui de coliziune şi cel adiacent lui.
b)Un perete al picului pupa, la o distanţă corespunzătoare de pupa pentru navele a căror lungime L este mai mare de 25 m astfel încât flotabilitatea navei încărcate să fie asigurată, cu o distanţă de siguranţă reziduală de 100 mm, în cazul inundării compartimentului etanş din pupa peretelui picului pupa.
De regulă, condiţia menţionată la primul alineat este considerată îndeplinită dacă peretele picului pupa este amplasat la o distanţă cuprinsă între 1,4 m şi 0,04 L + 2 m, măsurată de la punctul pupa de intersecţie a corpului cu planul pescajului maxim.
Dacă distanţa respectivă este mai mare de 0,04 L + 2 m, condiţia menţionată la primul alineat trebuie verificată prin calcul.
Distanţa poate fi redusă la 1 m. În acest caz condiţia menţionată la primul alineat trebuie să fie verificată prin calcul presupunând că sunt inundate simultan compartimentul din pupa peretelui picului pupa şi cel adiacent lui.
2.Nici o încăpere de locuit sau echipament necesar siguranţei sau exploatării navei nu trebuie să fie amplasat în prova peretelui de coliziune sau în pupa peretelui picului pupa.
Această cerinţă nu se aplică instalaţiei de ancorare sau echipamentului de guvernare.
3.Încăperile de locuit, încăperile de maşini şi încăperile de căldări, precum şi încăperile de lucru aferente acestora, trebuie să fie despărţite de magazii prin pereţi transversali etanşi la apă, care să se extindă până la punte.
4.Încăperile de locuit trebuie să fie despărţite de încăperile de maşini, încăperile de căldări şi de magazii prin pereţi etanşi la gaze şi trebuie să fie accesibile direct de pe punte. Dacă un astfel de acces nu este asigurat, trebuie prevăzută o ieşire de urgenţă care să ducă direct pe punte.
5.Pereţii etanşi ceruţi la alin. 1 şi 3, precum şi separarea de zonele specificate la alin. 4 nu trebuie să fie prevăzuţi cu deschideri.
Totuşi, sunt admise uşi în peretele picului pupa şi treceri ale liniilor de arbori şi ale sistemului de tubulaturi dacă acestea sunt realizate în aşa fel încât să nu fie afectată eficacitatea acestor pereţi etanşi şi a separării zonelor. Uşile din peretele picului pupa trebuie să fie permise cu condiţia ca în timonerie un dispozitiv de control la distanţă să indice dacă ele sunt deschise sau închise şi cu condiţia ca ele să fie prevăzute pe ambele părţi cu următoarea inscripţie uşor lizibilă:
"A se închide uşa imediat după folosire".
6.Prizele de apă şi scurgerile, precum şi sistemul de tubulaturi la care acestea sunt racordate, trebuie să fie realizate în aşa fel încât orice infiltrare accidentală de apă în navă să fie imposibilă.
7.Secţiunile la extremitatea prova a navei trebuie să fie construite astfel încât ancorele să nu poată ieşi în întregime şi nici parţial în exteriorul învelişului bordajului.
Art. 3.04: Încăperile de maşini şi căldări, buncăre
1.Încăperile de maşini sau căldări trebuie să fie amenajate în aşa fel încât echipamentul instalat aici să poată fi operabil, exploatat şi întreţinut uşor şi în siguranţă.
2.Buncărele pentru combustibil lichid sau ulei de ungere, zonele pentru pasageri şi încăperile de locuit, nu pot avea suprafeţe comune care în exploatare normală se găsesc sub presiunea statică a lichidului.
3.Pereţii etanşi, plafoanele şi uşile încăperilor de maşini, de căldări şi ai buncărelor trebuie să fie construiţi din oţel sau din alte materiale incombustibile echivalente.
Materialul de izolaţie utilizat la încăperile de maşini trebuie să fie protejat împotriva pătrunderii combustibilului şi a vaporilor de combustibil.
Toate deschiderile în pereţi, plafoane, precum şi uşile încăperilor de maşini, încăperilor de căldări şi încăperilor buncărelor trebuie să fie astfel încât acestea să poată fi închise din afara încăperii. Dispozitivele de închidere trebuie să fie executate din oţel sau un material incombustibil echivalent.
4.Încăperile de maşini, încăperile de căldări şi alte încăperi în care se presupune că ar putea fi degajate gaze inflamabile sau toxice trebuie să poată fi ventilate în mod adecvat.
5.Scările de tambuchi şi scările ce permit accesul în încăperile de maşini, încăperile de căldări şi în buncăre trebuie să fie bine fixate şi executate din oţel sau dintr-un material rezistent la şocuri mecanice şi incombustibil.
6.Încăperile de maşini şi încăperile de căldări trebuie să aibă două ieşiri din care una poate fi o ieşire de urgenţă.
Se poate renunţa la cea de-a doua ieşire atunci când:
a)suprafaţa totală (lungimea medie x lăţimea medie la nivelul paiolului) a încăperii de maşini sau a încăperii de căldări nu este mai mare de 35 m2, şi
b)calea de trecere de la fiecare punct în care se efectuează operaţiuni de serviciu sau de întreţinere, la ieşirea sau marginea scării de tambuchi din apropierea ieşirii, ce permite accesul pe puntea liberă, nu este mai lungă de 5 m, şi
c)un extinctor este amplasat la punctul de serviciu cel mai îndepărtat de uşa de ieşire şi, de asemenea, prin derogare de la art. 13.03(1)(e), atunci când puterea instalată a maşinilor nu depăşeşte 100 kW.
7.Nivelul presiunii acustice maxime admise în încăperile de maşini trebuie să fie 110 dB(A). Locurile de măsurare trebuie să fie alese în funcţie de operaţiunile de întreţinere necesare în timpul funcţionării normale a instalaţiei amplasate aici.
CAPITOLUL 4:Distanţă de siguranţă, bord liber şi scări de pescaj
Art. 4.01: Distanţa de siguranţă
1.Distanţa de siguranţă trebuie să fie de cel puţin 300 mm.
2.Pentru navele ale căror deschideri nu pot fi închise de dispozitive etanşe contra stropilor de val sau intemperiilor şi pentru navele care navighează cu magaziile neacoperite, distanţa de siguranţă se măreşte în aşa fel încât fiecare dintre aceste deschideri să se găsească la o distanţă de cel puţin 500 mm faţă de planul pescajului maxim.
Art. 4.02: Bord liber
1.Bordul liber al navelor cu punte continuă, fără selatură şi suprastructuri trebuie să fie de 150 mm.
2.Bordul liber al navelor cu selatură şi suprastructuri trebuie să fie calculat cu următoarea formulă:
= coeficient de corecţie, care ţine cont de toate suprastructurile avute în vedere;
v = coeficient de corecţie datorat influenţei selaturii din prova care rezultă din existenţa unor suprastructurilor în sfertul din prova a lungimii L a navei;
a = coeficient de corecţie datorat influenţei selaturii din pupa care rezultă din existenţa suprastructurilor în sfertul din pupa a lungimii L a navei;
F = 150 (1 - 
) - (bv x Sev + ba x Sea)/15 [mm]
) - (bv x Sev + ba x Sea)/15 [mm]unde:
= coeficient de corecţie, care ţine cont de toate suprastructurile avute în vedere;v = coeficient de corecţie datorat influenţei selaturii din prova care rezultă din existenţa unor suprastructurilor în sfertul din prova a lungimii L a navei;a = coeficient de corecţie datorat influenţei selaturii din pupa care rezultă din existenţa suprastructurilor în sfertul din pupa a lungimii L a navei;Sev = selatura efectivă în prova, în mm;
Sea = selatura efectivă în pupa, în mm.
3.Coeficientul 
se calculează cu următoarea formulă:
= (
lea + 
lem + 
lev)/L
se calculează cu următoarea formulă: = (lea + lem + lev)/Lunde:
lem = lungimea efectivă, în m, a suprastructurilor situate în partea mediană corespunzând jumătăţii lungimii L a navei;
lev = lungimea efectivă, în m, a unei suprastructuri din sfertul din prova a lungimii L a navei;
lea = lungimea efectivă, în m, a unei suprastructuri din sfertul din pupa a lungimii L a navei.
Lungimea efectivă a unei suprastructuri se calculează cu următoarea formulă:
lem = 1 (2,5 x b/B -1,5) x h/0,36 [m].
lev respectiv lea = 1 (2,5 x b/B1 - 1,5) x h/0,36 [m].
unde:
l = lungimea efectivă, în m, a suprastructurii avute în vedere;
b = lăţimea suprastructurii avute în vedere, în m;
B1 = lăţimea navei, în m, măsurată la exteriorul tablelor bordajului la înălţimea punţii, la jumătatea lungimii suprastructurilor avute în vedere;
h = înălţimea suprastructurii avute în vedere, în m. Totuşi, în cazul gurilor de magazie, h se obţine prin reducerea înălţimii ramelor gurii de magazie cu jumătatea distanţei de siguranţă cerute la art. 4.01. Pentru h nu se va lua în nici un caz o valoare mai mare de 0,36 m.
Dacă raportul b/B respectiv b/B1 este mai mic de 0,6, lungimea efectivă a suprastructurii va fi zero.
4.Coeficienţii 
v şi 
a se calculează cu următoarele formule:
v = 1 - (3 x lev)/L
a = 1 - (3 x lea)/L
v şi a se calculează cu următoarele formule:v = 1 - (3 x lev)/La = 1 - (3 x lea)/L5.Selaturile efective din pupa/prova, Sev/Sea, se calculează cu următoarele formule:
Sev = Sv x p
Sea = Sa x p
unde:
Sv = selatura reală a provei, în m; totuşi Sv nu poate fi considerat mai mare de 1000 mm;
Sa = selatura reală a pupei, în m; totuşi Sa nu poate fi considerat mai mare de 500 mm.
p = coeficient calculat cu următoarea formulă:
p = 4 x X/L
X = abscisa măsurată pornind de la extremitatea punctului în care selatura este egală cu 0,25 x Sv, respectiv 0,25 x Sa (a se vedea schiţa)
Totuşi, coeficientul p nu poate fi considerat mai mare decât 1.
6.Dacă 
a x Sea este mai mare decât 
v x Sev, se va adopta ca valoare a lui 
a x Sea valoarea 
v x Sev.
a x Sea este mai mare decât v x Sev, se va adopta ca valoare a lui a x Sea valoarea v x Sev.Art. 4.03: Bord liber minim
Ţinând cont de reducerile prevăzute de art. 4.02, bordul liber minim nu trebuie să fie mai mic de 0 mm.
Art. 4.04: Mărci de pescaj
1.În scopurile art. 4.04 şi 4.05 zona R este echivalentă cu Zona 3.
2.Planul pescajului maxim trebuie determinat astfel încât să fie respectate atât cerinţele referitoare la bordul liber minim cât şi cele referitoare la distanţa de siguranţă minimă. Totuşi, din motive de siguranţă, comisia de inspecţie poate stabili o valoare mai mare pentru distanţa de siguranţă sau pentru bordul liber.
Planul pescajului maxim trebuie să fie determinat cel puţin pentru Zona 3.
3.Planul pescajului maxim trebuie să fie indicat prin mărci de pescaj foarte vizibile şi care nu se pot şterge.
4.Mărcile de pescaj pentru Zona 3 trebuie să fie reprezentate printr-un dreptunghi de 300 mm lungime şi 40 mm înălţime, a cărui bază este orizontală şi corespunde cu planul pescajului maxim. Diferitele mărci de pescaj trebuie să conţină un asemenea dreptunghi.
5.Navele trebuie să aibă cel puţin trei perechi de astfel de mărci de pescaj, dintre care o pereche aşezată la 1/2 din lungimea L iar celelalte două la o distanţă faţă de prova şi pupa egală cu circa 1/6 din lungimea L.
Totuşi,
a)pentru navele a căror lungime L este mai mică de 40 m, este suficientă aplicarea a două perechi de mărci de pescaj, aşezate faţa de prova şi pupa la o distanţă egală cu o pătrime din lungimea L;
b)pentru navele care nu sunt destinate transportului de mărfuri este suficientă o pereche de mărci de pescaj, amplasată aproximativ la mijlocul navei.
6.Mărcile de pescaj sau indicaţiile care după o nouă inspecţie încetează să mai fie valabile, trebuie să fie şterse sau marcate, sub supravegherea comisiei de inspecţie, pentru a arăta că nu mai sunt valabile. Dacă o marcă de pescaj trebuie să dispară, ea nu poate fi înlocuită decât sub supravegherea comisiei de inspecţie.
7.În cazul în care unei nave i-a fost măsurat tonajul aplicându-se Convenţia 1966 privind măsurarea tonajului navelor de navigaţie interioară şi în cazul în care planul mărcilor de măsurare respectă cerinţele prezentului Standard, mărcile de măsurare ţin locul mărcilor de pescaj; acest fapt trebuie să fie menţionat în certificatul navei de navigaţie interioară.
8.Pentru navele care operează în zonele căilor de navigaţie interioară altele decât Zona 3 (de ex. Zonele 1, 2, sau 4) cele două perechi de mărci de pescaj prova şi pupa, privitoare la aceste zone, prevăzute conform alin. 4, trebuie să fie completate prin adăugarea unei linii verticale la care una sau, în cazul diferitelor zone, mai multe linii suplimentare de pescaj, cu lungimea de 150 mm trebuie să fie aplicate înspre prova navei, în raport cu marca de pescaj pentru Zona 3.
Aceste linii orizontale şi verticale trebuie să aibă grosimea de 30 mm. Suplimentar faţă de marca de pescaj din prova navei, numerele relevante ale zonei de navigaţie trebuie să fie indicate cu litere de 60 mm înălţime şi 40 mm lăţime. (vezi fig. 1).
Figura 1
Art. 4.05: Pescajul maxim al navelor ale căror magazii nu sunt totdeauna închise etanş contra stropilor de val şi intemperiilor
Dacă planul pescajului maxim de la o navă pentru Zona 3 este determinat considerând că magaziile pot fi închise etanş contra stropilor de val şi intemperiilor şi dacă distanţa de siguranţă dintre planul pescajului maxim şi muchia superioară a ramelor gurilor de magazie este mai mică de 500 mm, atunci trebuie să fie determinat pescajul maxim pentru navigaţia cu magaziile deschise.
În certificatul navei de navigaţie interioară trebuie făcută următoarea precizare:
"În cazul în care capacele magaziilor sunt în totalitate sau parţial deschise, nava nu poate fi încărcată decât până la ....... mm sub mărcile de pescaj pentru Zona 3/Zona R".
Art. 4.06: Scări de pescaj
1.Navele, al căror pescaj poate depăşi 1 m, trebuie să aibă de fiecare parte a pupei câte o scară de pescaj. Ele pot avea şi scări de pescaj suplimentare.
2.Punctul zero al fiecărei scări de pescaj trebuie să fie considerat pe verticala acesteia în planul paralel planului pescajului maxim trecând prin punctul cel mai de jos al corpului sau al chilei, dacă există. Distanţa verticală de deasupra punctului zero trebuie să fie gradată în decimetri. Această gradaţie trebuie să fie marcată pe fiecare scară, de la planul de plutire al navei goale până la 100 mm deasupra pescajului maxim, prin repere poansonate sau gravate şi vopsite având forma unei benzi foarte vizibile, în două culori alternante. Gradaţia trebuie să fie indicată prin cifre marcate pe o parte a scării, cel puţin din 5 în 5 dm, precum şi la capătul ei.
3.Cele două scări de tonaj din pupa aplicate în conformitate cu Convenţia prevăzută la art. 4.04, alin. 7, pot ţine loc de scări de pescaj cu condiţia ca acestea să conţină o gradaţie conform cerinţelor, completată, dacă este cazul, cu cifre care să indice pescajul.
Art. 4.07: Cerinţe specifice aplicabile navelor care navighează pe căile navigabile din zona 4
1.Prin derogare de la art. 4.01 alin. 1 şi 2, distanţa de siguranţă a uşilor şi deschiderilor altele decât cele pentru capacele magaziilor navelor care navighează pe căile navigabile din Zona 4 este redusă după cum urmează:
a)pentru deschideri care pot fi închise etanş contra stropilor de val şi intemperiilor, la 150 mm;
b)pentru deschideri care nu pot fi închise etanş contra stropilor de val şi intemperiilor, la 200 mm.
2.Prin derogare de la art. 4.02, bordul liber minim al navelor care navighează pe căile navigabile din Zona 4 este de 0 mm, dacă distanţa de siguranţă în conformitate cu alin. 1 este respectată.
CAPITOLUL 5:Manevrabilitate
Art. 5.01: Generalităţi
1.Navele şi convoaiele trebuie să dispună de o capacitate de navigaţie şi o manevrabilitate corespunzătoare.
2.Navele fără propulsie, destinate remorcării, trebuie să respecte cerinţele speciale impuse de comisia de inspecţie.
3.Navele cu propulsie şi convoaiele trebuie să respecte cerinţele prevăzute de art. 5.02 până la 5.10.
Art. 5.02: Probe de navigaţie
1.Capacitatea de navigaţie şi manevrabilitatea trebuie să fie verificate prin probe de navigaţie.
Conformitatea cu cerinţele art. 5.06 până la 5.10 trebuie să fie examinată în amănunt.
2.Comisia de inspecţie poate renunţa în totalitate sau parţial la probe atunci când respectarea cerinţelor privind capacitatea de navigaţie şi manevrabilitatea sunt demonstrate în alt mod.
Art. 5.03: Zona de probe
1.Probele de navigaţie prevăzute la art. 5.02 trebuie să se desfăşoare în zonele căilor de navigaţie interioară stabilite de către autorităţile competente.
2.Aceste zone de probe trebuie să se situeze pe un tronson pe cât posibil în aliniament drept, cu o lungime de cel puţin 2 km şi o lărgime suficientă, în apă străbătută de curenţi sau în apă stătătoare şi trebuie să fie prevăzute cu repere foarte distincte pentru determinarea poziţiei navei.
3.Trebuie să fie posibil, pentru comisia de inspecţie, să aibă la dispoziţie un plan cu datele hidrologice, ca de exemplu adâncimea apei, lăţimea canalului navigabil şi viteza medie a curentului în zona de navigaţie în funcţie de diferitele niveluri ale apei.
Art. 5.04: Gradul de încărcare a navelor şi convoaielor în timpul probelor de navigaţie
În timpul probelor de navigaţie, navele şi convoaiele destinate transportului de mărfuri trebuie să fie încărcate la cel puţin 70% din tonajul lor şi încărcătura lor să fie repartizată în aşa fel încât să asigure pe cât posibil o asietă dreaptă. Dacă probele se desfăşoară cu o încărcătură mai mică, aprobarea pentru a naviga în aval trebuie să se limiteze la această încărcătură.
Art. 5.05: Folosirea mijloacelor de la bord pentru proba de navigaţie
1.În timpul probei de navigaţie pot fi folosite toate echipamentele menţionate la punctele 34 şi 52 din certificatul navei de navigaţie interioară, care pot fi comandate din timonerie, cu excepţia ancorelor.
2.Totuşi, în timpul probei de virare spre amonte prevăzută la art. 5.10, pot fi folosite ancorele prova.
Art. 5.06: Viteza prescrisă (la marş înainte)
1.Navele şi convoaiele trebuie să atingă o viteză de cel puţin 13 km/h în raport cu apa. Această condiţie nu este obligatorie pentru împingătoarele care navighează singure.
2.Pentru navele şi convoaiele care navighează numai în rade şi porturi comisia de inspecţie poate acorda derogări.
3.Comisia de inspecţie trebuie să verifice dacă nava neîncărcată este capabilă să depăşească viteza de 40 km/h în raport cu apa. Dacă aceasta poate fi confirmată trebuie să se efectueze următoarea înregistrare la pct. 52 din certificatul navei de navigaţie interioară:
"Nava este capabilă să depăşească o viteză de 40 km/h în raport cu apa."
Art. 5.07: Capacitatea de oprire
1.Navele şi convoaiele trebuie să fie capabile să se oprească cu prova în aval în timp util, rămânând suficient de manevrabile.
2.Pentru navele sau convoaiele cu o lungime L egală sau mai mică de 86 m şi o lăţime B egală sau mai mică de 22,90 m, capacitatea de oprire menţionată mai sus poate fi înlocuită cu capacitatea de a vira.
3.Capacitatea de oprire trebuie să fie dovedită prin manevre de oprire efectuate într-o zonă de probe conform celor menţionate la art. 5.03, iar capacitatea de a vira prin manevre de virare conform art. 5.10.
Art. 5.08: Capacitatea de a naviga la marş înapoi
Atunci când manevra de oprire cerută conform art. 5.07 se desfăşoară în apă stătătoare, ea trebuie să fie urmată de o probă de navigaţie la marş înapoi.
Art. 5.09: Capacitatea de a evita
Navele şi convoaiele trebuie să aibă capacitatea de a evita în timp util. Capacitatea de a evita trebuie să fie dovedită prin manevre de evitare desfăşurate într-o zonă de probe dintre cele menţionate la art. 5.03.
Art. 5.10: Capacitatea de a vira
Navele şi convoaiele cu o lungime L egală sau mai mică de 86 m şi o lăţime B egală sau mai mică de 22,90 m trebuie să poată vira în timp util.
Această capacitate de a vira poate fi înlocuită prin capacitatea de oprire prevăzută la art. 5.07.
Capacitatea de a vira trebuie să fie dovedită prin manevre de virare spre amonte.
CAPITOLUL 6:Instalaţia de guvernare
Art. 6.01: Cerinţe generale
1.Navele trebuie să fie prevăzute cu o instalaţie sigură de guvernare care să asigure cel puţin manevrabilitatea prescrisă la capitolul 5.
2.Instalaţiile de guvernare motorizate trebuie să fie concepute în aşa fel încât cârma să nu-şi poată schimba poziţia neintenţionat.
3.Ansamblul instalaţiei de guvernare trebuie să fie conceput pentru bandări permanente de până la 15° şi pentru temperaturi ale mediului ambiant de la -20°C până la +50°C.
4.Părţile componente ale instalaţiei de guvernare trebuie să fie suficient de rezistente încât să poată rezista solicitărilor la care pot fi supuse în timpul exploatării normale. Nici o solicitare externă care acţionează asupra cârmei nu trebuie să diminueze capacitatea de funcţionare a maşinii cârmei şi a acţionării sale.
5.Instalaţia de guvernare trebuie să includă o acţionare motorizată, dacă acest lucru este cerut de solicitările necesare acţionării cârmei.
6.Maşina cârmei cu acţionare motorizată trebuie să fie protejată la suprasarcini printr-un sistem care să limiteze momentul de torsiune aplicat la acţionarea cârmei.
7.Trecerile axelor cârmelor trebuie să fie concepute astfel încât să se prevină răspândirea lubrifianţilor poluanţi ai apei.
Art. 6.02: Instalaţii pentru acţionarea maşinii cârmei
1.Dacă maşina cârmei are acţionare motorizată, trebuie să fie prevăzută o acţionare secundară independentă sau o acţionare manuală suplimentară. În cazul nefuncţionării sau defectării instalaţiei pentru acţionarea maşinii cârmei, trebuie să fie posibilă intrarea în funcţiune, în decurs de 5 secunde, a acţionării secundare independente sau a acţionării manuale.
2.Dacă acţionarea secundară sau acţionarea manuală nu este pusă automat în funcţiune, trebuie să fie posibilă punerea imediată în funcţiune printr-o singură manevră efectuată simplu şi repede de către timonier.
3.Acţionarea secundară sau acţionarea manuală trebuie să asigure manevrabilitatea cerută conform capitolului 5.
Art. 6.03: Instalaţia de acţionare hidraulică a maşinii cârmei
1.Nici un alt consumator de putere nu poate să fie conectat la instalaţia de acţionare hidraulică a maşinii cârmei.
2.Rezervoarele hidraulice trebuie să fie echipate cu un sistem de avertizare care monitorizează scăderea nivelului de ulei sub nivelul minim necesar pentru funcţionarea sigură.
3.Dimensiunile, proiectarea şi dispunerea tubulaturilor de lucru trebuie să excludă pe cât posibil deteriorarea lor prin acţiune mecanică sau foc.
4.Furtunurile hidraulice trebuie:
a)permise numai dacă amortizarea vibraţiilor sau libertatea de mişcare a componentelor fac folosirea lor inevitabilă;
b)să fie proiectate pentru cel puţin presiunea maximă de serviciu;
c)să fie înlocuite cel târziu la fiecare opt ani.
5.Cilindrii hidraulici, pompele hidraulice şi motoarele hidraulice precum şi motoarele electrice trebuie să fie examinate cel târziu la fiecare opt ani de către o firmă competentă şi reparate dacă se cere.
Art. 6.04: Sursa de energie
1.Instalaţiile de guvernare prevăzute cu două acţionări motorizate trebuie să dispună de cel puţin două surse de energie.
2.Dacă cea de-a doua sursă de energie pentru maşinile motorizate ale cârmei nu este disponibilă în mod permanent în timp ce nava se află în marş, un dispozitiv tampon cu capacitate suficientă trebuie să o suplinească pe perioada necesară punerii acesteia în funcţiune.
3.În cazul existenţei surselor de energie electrică nici un alt consumator de energie nu trebuie să fie alimentat prin sursa principală de energie a instalaţiei de guvernare.
Art. 6.05: Instalaţia de acţionare manuală
1.Timona unei instalaţii de acţionare manuală nu trebuie să fie acţionată printr-o acţionare motorizată.
2.Indiferent de poziţia cârmei, revenirea poziţiei timonei trebuie să fie împiedecată în cazul în care instalaţia de acţionare manuală este cuplată automat.
Art. 6.06: Instalaţii cu elice orientabile, cu jet de apă, cu propulsoare cicloidale şi cu propulsoare prova
1.La instalaţiilor cu elice orientabile, cu jet de apă, cu propulsoare cicloidale şi cu propulsoare prova la care modificarea orientării împingerii este comandată de la distanţă prin mijloace electrice, hidraulice sau pneumatice, trebuie să existe două instalaţii de acţionare, independente una faţă de alta, între timonerie şi instalaţia propulsor/elice, respectându-se prin analogie cerinţele art. 6.01 până la 6.05.
Aceste instalaţii nu se supun prezentului alineat dacă nu sunt necesare pentru obţinerea manevrabilităţii cerute la capitolul 5 sau dacă sunt necesare numai pentru proba de oprire.
2.În cazul în care există două sau mai multe instalaţii cu elice orientabile, cu jet de apă, cu propulsoare cicloidale sau cu propulsoare prova care sunt independente unele faţă de altele, cea de-a doua instalaţie de acţionare nu este necesară dacă, în caz de defectare a uneia dintre ele, nava îşi păstrează manevrabilitatea conform cerinţelor capitolului 5.
Art. 6.07: Indicatoare şi dispozitive de control
1.Poziţia cârmei trebuie să fie clar indicată la postul de guvernare. Dacă indicatorul de poziţie a cârmei este electric, acesta trebuie să dispună de alimentare proprie cu energie.
2.Un sistem de alarmă optică şi acustică va fi prezent la postul de guvernare pentru a semnala următoarele:
a)nivelul uleiului din rezervoarele hidraulice scăzând sub nivelul minim de conţinut, conform art. 6.03 alin. 2, şi scăderea presiunii de serviciu a instalaţiei hidraulice;
b)întreruperea alimentării cu energie electrică a comenzii de guvernare;
c)întreruperea alimentării cu energie electrică a instalaţiilor de acţionare;
d)defectarea regulatorului vitezei de giraţie;
e)defectarea dispozitivelor tampon prescrise.
Art. 6.08: Regulatoarele vitezei de giraţie
1.Regulatoarele vitezei de giraţie şi componentele lor trebuie să corespundă cerinţelor art. 10.20.
2.Funcţionarea corectă a regulatorului vitezei de giraţie trebuie să fie indicată la postul de guvernare printr-o lampă indicatoare cu lumină verde.
Orice defectare sau variaţii inadmisibile ale tensiunii de alimentare şi o scădere inacceptabilă a vitezei de rotaţie a giroscopului trebuie să fie supravegheate.
3.Atunci când, în afară de regulatorul vitezei de giraţie, există şi alte instalaţii de guvernare, trebuie să fie posibilă distingerea clară la postul de guvernare a instalaţiei care a fost activată. Trecerea de la o instalaţie la alta trebuie să se poată face imediat. Regulatorul vitezei de giraţie nu trebuie să aibă vreo influenţă asupra altor instalaţii de guvernare.
4.Alimentarea cu energie electrică a indicatorului vitezei de giraţie trebuie să fie independentă de cea a altor consumatori de energie.
5.Giroscoapele, detectoarele şi indicatoarele cu privire la giraţie folosite la regulatoarele vitezei de giraţie trebuie să respecte cerinţele minime ale specificaţiilor minime şi ale condiţiilor de probă privind indicatoarele vitezei de giraţie pentru navigaţia interioară, aşa cum se indică în secţiunea II din anexa nr. 5 la ES-TRIN.
Art. 6.09: Încercare
1.Instalarea corectă a instalaţiei de guvernare trebuie să fie verificată de către comisia de inspecţie. În acest scop, se pot cere următoarele documente:
a)descrierea instalaţiei de guvernare;
b)planuri şi informaţii cu privire la instalaţiile de acţionare şi comenzile de guvernare;
c)informaţii cu privire la maşina cârmei;
d)schema instalaţiei electrice;
e)descrierea regulatorului vitezei de giraţie;
f)instrucţiuni de operare şi întreţinere a instalaţiei de guvernare.
2.Funcţionarea instalaţiei de guvernare, în ansamblu, trebuie să fie verificată printr-o probă de navigaţie. Dacă este instalat un regulator al vitezei de giraţie, acesta trebuie să fie verificat în sensul că o rută predeterminată poate să fie menţinută cu certitudine şi că virajele pot fi realizate în siguranţă.
3.Instalaţia de acţionare a instalaţiei de guvernare trebuie să fie inspectată de către o persoană competentă:
a)după punerea în funcţiune;
b)după defectare;
c)după orice modificare sau reparaţie;
d)regulat la fiecare trei ani.
4.Inspecţia acoperă cel puţin:
a)o verificare a conformităţii cu documentaţia aprobată şi la inspecţiile periodice eventualele modificări aduse instalaţiei de guvernare;
b)o încercare funcţională a instalaţiei de guvernare pentru toate operaţiile posibile;
c)o verificare vizuală şi a etanşeităţii în special a valvulelor, tubulaturilor, furtunurilor hidraulice, cilindrilor hidraulici, distribuitoarelor hidraulice;
d)o verificare vizuală a componentelor electrice, în special comutatoare, motoare electrice, dispozitive de siguranţă;
e)o verificare a dispozitivelor de control optice şi acustice.
5.Trebuie emis un certificat de inspecţie, semnat de către persoana competentă, indicând data inspecţiei.
CAPITOLUL 7:Timoneria
Art. 7.01: Generalităţi
1.Timoneriile trebuie să fie amplasate în aşa fel încât timonierul să-şi poată îndeplini îndatoririle în timp ce nava se află în marş.
2.În condiţii normale de exploatare, nivelul presiunii acustice a zgomotului propriu al navei în postul de guvernare, la nivelul capului timonierului nu trebuie să depăşească 70 dB (A).
3.În cazul unei timonerii amenajate pentru conducerea prin radar de către o singură persoană, timonierul trebuie să-şi îndeplinească îndatoririle în poziţie şezând şi trebuie ca toate instrumentele indicatoare şi de control şi toate elementele de comandă necesare conducerii navei să fie amplasate astfel încât timonierul să le poată folosi comod pe timpul marşului, fără a-şi părăsi locul şi fără a scăpa din vedere ecranul radarului.
Art. 7.02: Vizibilitate neobstrucţionată
1.La postul de guvernare trebuie să fie asigurată o vizibilitate neobstrucţionată adecvată în toate direcţiile.
2.Pentru timonier, zona lipsită de vizibilitate în prova navei neîncărcate şi cu jumătate din provizii, dar fără balast, nu trebuie să depăşească 250 m.
Pentru reducerea şi mai mult a oricărei zone lipsite de vizibilitate, trebuie utilizate numai mijloace auxiliare corespunzătoare.
Mijloacele auxiliare corespunzătoare pentru reducerea zonei lipsite de vizibilitate nu vor fi luate în considerare pe parcursul inspecţiei.
3.Câmpul de vizibilitate neobstrucţionată a timonierului în poziţia sa normală trebuie să fie de cel puţin 240° pe orizont din care cel puţin 140° în semicercul îndreptat spre prova navei.
Nici o ramă a ferestrei, stâlp sau suprastructură nu trebuie să se afle pe axa normală de vizibilitate a timonierului.
Chiar în cazul în care se asigură un câmp de vizibilitate neobstrucţionat de 240° pe orizont, comisia de inspecţie poate pretinde alte măsuri şi mai ales instalarea de mijloace auxiliare corespunzătoare dacă nu este asigurată o vizibilitate suficientă spre pupa.
Înălţimea ramei de jos a ferestrelor din bord trebuie menţinută cât mai scăzută posibil, iar înălţimea ramei de sus a ferestrelor din bord şi pupa trebuie menţinute cât mai sus posibil.
Pentru a stabili dacă sunt respectate cerinţele din acest articol, cu privire la vizibilitatea din timonerie, se consideră că timonierul are o înălţime a nivelului ochilor de 1,65 m deasupra planşeului timoneriei, la postul de guvernare.
4.Marginea superioară a ferestrelor cu vedere spre prova din timonerie trebuie să fie suficient de înaltă astfel încât o persoană aflată la postul de guvernare să aibă o vedere clară în prova.
Această cerinţă trebuie considerată a fi respectată atunci când o persoană aflată la postul de guvernare cu o înălţime a ochilor de 1,8 m are o vedere clară în prova la cel puţin 10° deasupra orizontului la înălţimea nivelului ochilor.
5.În toate condiţiile meteorologice trebuie să existe mijloace corespunzătoare pentru asigurarea unei vederi clare prin fereastra spre prova.
6.Geamurile folosite în timonerii trebuie să fie securizate şi să aibă un grad de transparenţă de cel puţin 75%.
Pentru a împiedica reflexia, ferestrele din prova punţii trebuie să fie antireflex şi dispuse astfel încât să excludă reflexia efectivă.
Cerinţa celei de a doua fraze trebuie considerată a fi respectată când ferestrele sunt înclinate faţă de planul vertical la un unghi de nu mai puţin de 10° şi nu mai mult de 25°.
Art. 7.03: Cerinţe generale privind dispozitivele de comandă, de indicare şi de control
1.Elementele de comandă necesare conducerii navei trebuie să poată fi uşor puse în poziţia de folosire. Aceasta poziţie trebuie să fie evidentă.
2.Instrumentele de control trebuie să poată fi citite cu uşurinţă. Iluminarea lor trebuie să poată fi reglată gradual până la stingere. Stingerea surselor de iluminare nu trebuie să deranjeze şi nici să afecteze citirea instrumentelor de control.
3.Trebuie să existe o instalaţie pentru verificarea lămpilor de avertizare şi indicatoare.
4.Trebuie să se poată observa clar dacă o instalaţie este în funcţiune. Dacă această funcţionare este indicată prin intermediul unei lămpi indicatoare, aceasta trebuie să fie verde.
5.Defectările sau deteriorările instalaţiilor, pentru care este prevăzută supravegherea, trebuie să fie semnalate prin intermediul unor lămpi de avertizare roşii.
6.Simultan cu luminarea lămpii de avertizare roşii trebuie să se declanşeze un semnal acustic de avertizare. Semnalele acustice de avertizare pot consta dintr-un singur semnal comun. Nivelul intensităţii acustice a acestui semnal trebuie să depăşească cu cel puţin 3 dB (A) nivelul intensităţii acustice maxime a zgomotului ambiant din postul de comandă.
7.Semnalul acustic de avertizare poate fi oprit după constatarea disfuncţionalităţii sau deteriorării. Această oprire nu trebuie să împiedice declanşarea semnalului de alarmă pentru alte defecţiuni. Lămpile de avertizare roşii nu trebuie să se stingă decât după eliminarea defecţiunii.
8.Dispozitivele de control şi indicare trebuie să fie conectate automat la o altă sursă de energie în cazul întreruperii propriei lor alimentări cu energie.
Art. 7.04: Cerinţe speciale privind dispozitivele de comandă, de indicare şi de control ale maşinilor principale de propulsie şi ale instalaţiei de guvernare
1.Comanda şi controlul maşinilor principale de propulsie şi a instalaţiei de guvernare trebuie să poată fi făcute de la postul de guvernare. Maşinile principale de propulsie dotate cu un dispozitiv de cuplare care poate fi acţionat din postul de guvernare sau cele care acţionează o elice cu pas variabil care poate fi acţionată din postul de guvernare, trebuie să poată fi puse în funcţiune sau oprite şi din încăperea maşinilor.
2.Comanda fiecărei maşini principale de propulsie trebuie să fie asigurată de o singură manetă care să se deplaseze pe un arc de cerc aşezat într-un plan vertical aproximativ paralel cu axa longitudinală a navei. Deplasarea manetei spre prova trebuie să aibă ca rezultat marşul înainte în timp ce deplasarea manetei spre pupa trebuie să aibă ca rezultat marşul înapoi. Cuplarea şi inversarea sensului de marş se realizează prin poziţia neutră a manetei. Maneta trebuie să se oprească în poziţia neutră.
3.Direcţia de propulsie imprimată navei şi viteza de rotaţie a elicei sau a maşinilor principale de propulsie trebuie să fie indicată.
4.Dispozitivele de indicare şi control prevăzute la art. 6.07, alin. 2, art. 8.03, alin. 2 şi art. 8.05, alin. 13, trebuie să fie amplasate în postul de guvernare.
5.Navele cu timonerii amenajate pentru conducerea prin radar de către o singură persoană trebuie guvernate prin intermediul unei manete. Această manetă trebuie să poată fi manevrată manual cu uşurinţă. Poziţia manetei raportată la axa longitudinală a navei trebuie să corespundă exact poziţiei penei cârmei. Maneta trebuie să poată fi părăsită în orice poziţie dată fără ca poziţia penei cârmei să se schimbe. Poziţia neutră a manetei trebuie să fie perceptibilă în mod clar.
6.În cazul timoneriilor amenajate pentru conducerea prin radar de către o singură persoană, dacă nava este dotată cu propulsor prova sau cârme speciale, în special pentru marşul înapoi, acestea trebuie să fie comandate prin manete speciale care să respecte, prin analogie, cerinţele prevăzute la alin. 5.
De asemenea, această prevedere se aplică, atunci când la convoaie este folosită instalaţia de guvernare corespunzătoare altor construcţii navale decât acelea care asigură propulsia convoiului.
7.În cazul folosirii regulatoarelor de viteză de giraţie, elementul de comandă a vitezei de giraţie trebuie să poată fi lăsat în orice poziţie dată fără ca viteza aleasă să se schimbe.
Sectorul de rotaţie a elementului de comandă trebuie să fie dimensionat astfel încât să se asigure în mod corespunzător poziţionarea exactă. Poziţia neutră trebuie să se deosebească clar de celelalte poziţii. Iluminarea scalei trebuie să poată fi reglată gradual.
8.Echipamentul cu comandă de la distanţă aferent ansamblului instalaţiilor de guvernare trebuie să fie montat stabil şi dispus în aşa fel încât direcţia aleasă să fie uşor vizibilă. Dacă echipamentul cu comandă de la distanţă este decuplabil, el trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv indicator care să semnaleze situaţia "în funcţiune" sau "ieşit din funcţiune". Dispunerea şi manevrarea elementelor de comandă trebuie să fie funcţionale.
Pentru instalaţiile care sunt adiţionale instalaţiei de guvernare, cum ar fi propulsorul prova, trebuie să fie admis echipament cu comandă de la distanţă neinstalat permanent cu condiţia ca printr-un dispozitiv de cuplare comanda instalaţiei adiţionale să poată fi transferată în orice moment în timonerie.
9.În cazul unor instalaţii cu elice orientabile, cu jet de apă, cu propulsoare cicloidale şi cu propulsor prova, sunt admise dispozitive echivalente pentru dispozitivele de comandă, de indicare şi de control.
Cerinţele prevăzute la alin. 1 până la 8 trebuie aplicate, prin analogie, ţinând cont de caracteristicile specifice şi de dispunerile selectate pentru mecanismele de guvernare şi de propulsie mai sus amintite. Prin analogie cu alin. 2 comanda fiecărei instalaţii trebuie să fie asigurată de o singură manetă care să se deplaseze pe un arc de cerc aşezat într-un plan vertical aproximativ paralel cu direcţia de împingere a instalaţiei. Pentru fiecare instalaţie, direcţia de împingere care acţionează asupra navei trebuie să fie în mod clar indicată de poziţia manetei.
Dacă instalaţiile cu elice orientabile sau instalaţiile cu propulsoarele cicloidale nu sunt comandate prin intermediul unor manete, comisia de inspecţie poate acorda derogări de la alin. 2. Aceste derogări trebuie introduse la punctul 52 al certificatului navei de navigaţie interioară.
Art. 7.05: Lumini de navigaţie, semnale luminoase şi semnale sonore
1.Luminile de navigaţie, carcasele şi accesoriile acestora trebuie să aibă aplicat marcajul de conformitate prevăzut în Directiva 2014/90/UE7, aşa cum a fost amendată.
7Directiva 2014/90/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iulie 2014 privind echipamentele maritime şi care abrogă Directiva 96/98/CE (JO L 257, 28.8.2014).
2.Pentru controlul luminilor de navigaţie, în timonerie trebuie să fie montate lămpi indicatoare sau alte dispozitive echivalente, similare lămpilor indicatoare, în afară de cazul în care acest control se poate efectua direct din timonerie.
3.În cazul timoneriilor amenajate pentru conducerea prin radar de către o singură persoană, pe panoul de comandă trebuie să fie montate lămpi indicatoare pentru controlul luminilor de navigaţie şi a semnalelor luminoase. Întrerupătoarele luminilor de navigaţie trebuie să fie incluse în lămpile indicatoare sau să fie alături de acestea şi trebuie să se identifice clar cu acestea.
Dispunerea şi culoarea lămpilor indicatoare ale luminilor de navigaţie şi ale semnalelor luminoase trebuie să corespundă poziţiei şi culorii reale ale acestor lumini şi semnale.
Nefuncţionarea unei lumini de navigaţie sau a unui semnal luminos trebuie semnalată fie prin stingerea lămpii indicatoare fie prin declanşarea unui semnal în alt mod.
4.În cazul timoneriilor amenajate pentru conducerea prin radar de către o singură persoană, acţionarea semnalelor sonore trebuie să se facă printr-un întrerupător declanşat cu piciorul. Această prevedere nu se aplică semnalului "nu vă apropiaţi", semnal în conformitate cu regulile autorităţii de navigaţie din statele membre.
Art. 7.06: Instalaţii radar şi indicatoare de viteză de giraţie
1.Aparatele radar de navigaţie şi indicatoarele vitezei de giraţie trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute în anexa nr. 5 la ES-TRIN. Respectarea acestor cerinţe se determină printr-o aprobare de tip eliberată de autoritatea competentă.
2.Echipamentul ECDIS interior care poate fi operat în modul navigaţie trebuie considerat ca instalaţie radar de navigaţie. Trebuie respectate cerinţele standardului ECDIS interior, în vigoare.
Cerinţele din anexa nr. 5 la ES-TRIN trebuie respectate.
3.Echipamentul AIS interior trebuie să îndeplinească cerinţele standardului de încercare pentru AIS interior, în vigoare.
Cerinţele din anexa nr. 5 la ES-TRIN trebuie respectate.
4.Indicatorul vitezei de giraţie trebuie să fie amplasat în faţa timonierului, în câmpul său vizual.
5.În cazul timoneriilor amenajate pentru conducerea prin radar de către o singură persoană:
a)ecranul radarului nu trebuie să fie prea mult îndepărtat de axa vizuală a timonierului în poziţia sa normală;
b)imaginea radar trebuie să rămână perfect vizibilă, fără mască sau ecran, oricare ar fi condiţiile de iluminare din exteriorul timoneriei;
c)indicatorul vitezei de giraţie trebuie să fie instalat direct deasupra sau dedesubtul imaginii radar sau încorporat acesteia.
Art. 7.07: Instalaţii de radiotelefonie pentru navele cu timonerie amenajată pentru conducerea prin radar de către o singură persoană
1.Pentru navele a căror timonerie este amenajată pentru conducerea prin radar de către o singură persoană, recepţia semnalelor navă-navă şi a informaţiilor nautice trebuie să se facă prin intermediul unui difuzor, iar emiterea printr-un microfon fix. Trecerea de la recepţie la emisie trebuie să se facă prin intermediul unui buton basculant.
Microfoanele acestei reţele nu trebuie să fie folosite pentru reţeaua de comunicaţii publice.
2.Pentru navele a căror timonerie este amenajată pentru conducerea prin radar de către o singură persoană şi care sunt dotate cu o instalaţie de radiotelefonie pentru reţeaua de comunicaţii publice, recepţia trebuie să fie posibilă din postul timonierului.
Art. 7.08: Mijloace de comunicare internă la bord
(1)La bordul navelor a căror timonerie este amenajată pentru conducerea prin radar de către o singură persoană, trebuie să existe mijloace de comunicare internă.
(2)Următoarele legături de comunicare trebuie să poată fi stabilite din postul de guvernare:
a)cu partea din prova a navei sau convoiului;
b)cu partea din pupa a navei sau convoiului dacă comunicarea directă nu este posibilă de la postul de guvernare;
c)cu încăperile de locuit ale echipajului;
d)cu cabina comandantului.
(3)Recepţia în toate amplasamentele acestor legături de comunicare internă trebuie să se facă printr-un difuzor iar emisia printr-un microfon fix. Legătura cu prova sau cu pupa navei sau convoiului poate fi o legătură radiotelefonică.
Art. 7.09: Instalaţii de alarmă
1.Trebuie să existe o instalaţie independentă de alarmă care să permită alertarea încăperilor de locuit, încăperilor de maşini şi, după caz, a compartimentelor de pompe izolate.
2.Timonierul trebuie să aibă la îndemână un întrerupător "oprit/pornit" care să declanşeze semnalul de alarmă; întrerupătoarele care revin automat la poziţia de oprire atunci când sunt lăsate libere, nu sunt admise.
3.Nivelul intensităţii acustice a semnalului de alarmă trebuie să fie de cel puţin 75 dB (A) în zona de locuit.
În încăperile de maşini şi compartimentele pompelor trebuie să existe, ca semnal de alarmă, o lumină intermitentă vizibilă din toate părţile şi clar perceptibilă din orice punct.
Art. 7.10: Încălzire şi ventilaţie
Timoneriile trebuie să fie prevăzute cu o instalaţie eficace, reglabilă, de încălzire şi de ventilaţie.
Art. 7.11: Instalaţii pentru manevrarea ancorelor de la pupa
Pe navele şi convoaiele a căror timonerie este amenajată pentru conducerea prin radar de către o singură persoană, a căror lungime depăşeşte 86 m sau a căror lăţime depăşeşte 22,90 m, timonierul trebuie să poată lăsa la apă, din postul său, ancorele de la pupa.
Art. 7.12: Timonerii escamotabile
1.O timonerie escamotabilă motorizată cât şi dispozitivele aferente trebuie proiectate astfel încât să nu pună în pericol siguranţa persoanelor aflate la bord.
2.O timonerie escamotabilă nu trebuie să compromită stabilitatea navei.
3.Operaţiunile efectuate din timonerie nu trebuie să fie împiedicate în timpul ridicării sau coborârii. Trebuie să fie posibil accesul şi părăsirea în siguranţă a timoneriei, indiferent de poziţia sa.
4.Trebuie să fie posibil să se acţioneze mecanismul de ridicare din interiorul timoneriei. Următoarele informaţii trebuie să fie prezente la postul de guvernare:
a)punerea sub tensiune,
b)timoneria în poziţia cea mai de jos,
c)timoneria în poziţia cea mai înaltă,
d)timoneria blocată în poziţie fixă (dacă este cazul).
5.Mecanismul de ridicare trebuie să permită oprirea timoneriei în orice poziţie. Dacă este posibilă blocarea timoneriei într-o poziţie dată, mecanismul de ridicare trebuie să fie dezactivat automat la blocare. Deblocarea trebuie să fie posibilă în toate condiţiile de funcţionare.
6.Mecanismul de ridicare trebuie proiectat astfel încât să nu poată fi depăşite poziţiile extreme.
7.Trebuie luate măsuri pentru a evita coborârea necontrolată a timoneriei. Trebuie instalate dispozitive de protecţie corespunzătoare pentru a evita riscul de răniri care pot apărea în timpul coborârii. Toate operaţiunile de coborâre trebuie să declanşeze automat un semnal de avertizare optic cât şi un semnal de avertizare acustic clar audibil.
8.Timoneriile escamotabile trebuie să fie echipate cu un sistem de coborâre de urgenţă independent de mecanismul normal de ridicare şi care poate fi, de asemenea, utilizat în cazul unei căderi de tensiune. Acest sistem de urgenţă trebuie să poată fi acţionat din interiorul timoneriei. La utilizarea sistemului de urgenţă, viteza de coborâre nu trebuie să fie mai mică decât viteza de coborâre în condiţii normale.
9.(fără conţinut)
10.Furtunurile flexibile:
a)sunt permise numai atunci când utilizarea lor este indispensabilă pentru amortizarea vibraţiilor sau pentru libertatea de mişcare a pieselor componente,
b)trebuie să fie proiectate pentru o presiune cel puţin egală cu presiunea maximă de lucru,
c)trebuie să fie înlocuite cel târziu la fiecare opt ani.
11.Timoneriile escamotabile şi dispozitivele asociate acestora trebuie să fie inspectate în mod regulat şi cel puţin o dată la douăsprezece luni de către o persoană competentă. Siguranţa instalaţiei trebuie verificată printr-o inspecţie vizuală şi printr-o verificare a funcţionării corespunzătoare a acesteia.
12.Timoneriile escamotabile şi dispozitivele asociate acestora trebuie inspectate de către un expert:
a)înainte de prima punere în funcţiune,
b)înainte de repunerea în funcţiune după o modificare sau reparaţie majoră;
c)în mod regulat şi cel puţin o dată la cinci ani.
Cu această ocazie, dovada prin calcul trebuie să fie furnizată pentru o rezistenţă şi o stabilitate suficientă.
Expertul care a efectuat inspecţia trebuie să emită şi să semneze un certificat privind inspecţia, cu menţionarea datei inspecţiei.
Art. 7.13: Menţionarea în certificatul navei de navigaţie interioară a navelor a căror timonerie este amenajată pentru conducerea prin radar de către o singură persoană
Atunci când o navă corespunde prevederilor speciale pentru timoneriile amenajate pentru conducerea prin radar de către o singură persoană, aşa cum se indică la articolele 7.01(3), 7.04(5) şi (6) 7.05(3) şi (4), 7.06(2), 7.07, 7.08 şi 7.11, în certificatul navei de navigaţie interioară trebuie să fie făcută următoarea menţiune:
"Nava are o timonerie amenajată pentru conducerea prin radar de către o singură persoană".
CAPITOLUL 8:Construcţia maşinilor
Art. 8.01: Generalităţi
1.Maşinile, precum şi instalaţiile auxiliare, trebuie să fie concepute, executate şi instalate conform celei mai bune practici.
2._
(1)Recipientele sub presiune destinate funcţionării navei trebuie controlate de către un expert pentru a verifica siguranţa în funcţiune a acestora:
a)înainte de a fi puse în funcţiune pentru prima oară;
b)înainte de a fi repuse în funcţiune în urma efectuării de modificări sau reparaţii; şi
c)în mod regulat, cel puţin o dată la cinci ani.
(2)Inspecţia trebuie să cuprindă o inspecţie interioară şi una exterioară. Recipientele de aer sub presiune al căror interior nu poate fi inspectat în mod corespunzător sau a căror stare nu poate fi stabilită în mod clar în cursul inspecţiei interioare trebuie să fie supuse unor încercări suplimentare nedistructive sau unei încercări hidraulice de presiune.
(3)Trebuie eliberat un certificat de inspecţie, semnat de expert, în care se menţionează data inspecţiei.
(4)Alte instalaţii care necesită inspecţii regulate, în special căldările cu aburi, alte recipiente sub presiune şi accesoriile acestora, precum şi ascensoarele, respectă reglementările aplicabile într-unul dintre statele membre ale Uniunii Europene.
3.Pot fi instalate numai motoarele cu combustie internă care funcţionează cu combustibil cu punctul de inflamabilitate mai mare de 55°C.
Art. 8.02: Dispozitive de siguranţă
1.Maşinile trebuie să fie instalate şi montate în aşa fel încât să fie suficient de accesibile pentru operare şi întreţinere şi să nu pună în pericol persoanele care realizează aceste activităţi. Ele trebuie să fie asigurate în cazul unei porniri neintenţionate.
2.Maşinile de propulsie, maşinile auxiliare, căldările şi recipientele sub presiune, precum şi accesoriile lor, trebuie să fie dotate cu dispozitive de siguranţă.
3.În caz de urgenţă, oprirea motoarelor care acţionează suflanta şi ventilatoarele de aspiraţie trebuie să fie de asemenea posibilă din exteriorul spaţiului în care se află situate cât şi din exteriorul încăperii de maşini.
4.În caz de necesitate, conectările tubulaturilor care vehiculează combustibil, ulei de ungere, şi ulei uzat în sistemele de transmitere a puterii, control şi acţionare şi în sistemele de încălzire trebuie ecranate sau altfel protejate pentru a nu permite pulverizarea combustibil sau scurgerea acestuia peste suprafeţele încălzite, spre admisia aerului la maşini sau spre alte surse de aprindere. Numărul de conectări la aceste sisteme de tubulaturi trebuie să fie redus la minim.
5.Tubulaturile exterioare de combustibil, de înaltă presiune, ale motoarelor diesel, situate între pompa de combustibil de înaltă presiune şi injectoarele de combustibil trebuie protejate cu un sistem de protecţie a tubulaturii capabil să păstreze combustibilul în cazul spargerii tubulaturii de înaltă presiune. Sistemul de protecţie a tubulaturii trebuie să includă un mijloc pentru colectarea scurgerilor şi trebuie prevăzut cu un sistem de alarmare în cazul spargerii tubulaturii, cu excepţia că alarma nu este cerută pentru motoarele cu unul sau doi cilindrii. Sistemul de protecţie a tubulaturii nu trebuie aplicat motoarelor de pe punţi deschise care acţionează vinciuri sau cabestane.
6.Izolarea componentelor maşinilor trebuie să corespundă cerinţelor art. 3.04 alin. 3, paragraful 2.
Art. 8.03: Maşini de propulsie
1.Propulsia navei trebuie să poată fi pusă în funcţiune, oprită sau inversată în siguranţă şi rapid.
2.Următorii parametrii trebuie să fie controlaţi, prin dispozitive adecvate care să declanşeze alarma atunci când se atinge nivelul critic:
a)temperatura apei de răcire a motoarelor principale;
b)presiunea uleiului de ungere a motoarelor principale şi a transmisiilor;
c)presiunea uleiului şi aerului în dispozitivele de inversare ale motoarelor principale, ale transmisiilor reversibile sau a elicelor;
3.Pentru navele care au un singur motor de propulsie, acest motor nu trebuie oprit automat cu excepţia cazului protecţiei la supraturaţie.
4.Pentru navele care au un singur motor de propulsie, acesta nu poate fi echipat cu un dispozitiv automat pentru reducerea vitezei motorului, decât dacă această reducere automată a vitezei motorului declanşează un semnal optic şi acustic în timonerie şi dispozitivul de reducere poate fi oprit din postul de guvernare.
5.Bucşele arborelui portelice trebuie să fie realizate în aşa fel încât să prevină răspândirea lubrifianţilor care ar polua apa.
Art. 8.04: Instalaţia de evacuare a gazelor arse de la motoare
1.Gazele de evacuare trebuie să fie dirijate complet în afara navei.
2.Trebuie să fie luate toate măsurile necesare pentru evitarea penetrării gazelor de evacuare în diferite compartimente. Tubulaturile de evacuare care traversează încăperile de locuit sau timoneria trebuie să fie dublate, în interiorul acestor încăperi, cu o carcasă de protecţie etanşă la gaze. Spaţiul dintre tubulatura de evacuare şi această carcasă trebuie să comunice cu atmosfera exterioară.
3.Tubulaturile de evacuare trebuie să fie dispuse şi protejate în aşa fel încât să nu poată provoca incendii.
4.În încăperile de maşini, tubulaturile de evacuare trebuie să fie izolate termic sau răcite. La exteriorul încăperilor de maşini este suficientă protecţia termică la atingere.
Art. 8.05: Tancuri de combustibil, tubulaturi şi accesorii
1.Combustibilul lichid trebuie să fie depozitat în tancuri de oţel structurale sau care sunt fixate stabil de corpul navei. Dacă construcţia navei o cere poate fi folosit un material echivalent din punct de vedere al rezistenţei la foc. Aceste cerinţe nu se aplică în cazul tancurilor care au o capacitate mai mică sau egală cu 12 litri, încorporate în echipamente auxiliare în timpul fabricării lor. Tancurile de combustibil nu trebuie să aibă pereţi comuni cu tancurile de apă potabilă.
2.Tancurile de combustibil, precum şi tubulaturile lor şi celelalte accesorii, trebuie să fie dispuse şi amenajate în aşa fel încât să nu poată intra accidental în interiorul navei nici combustibil şi nici vaporii de combustibil. Valvulele tancurilor care servesc la luarea de probe din combustibil sau la evacuarea apei trebuie să se închidă automat.
3.Tancurile de combustibil nu pot fi amplasate în prova peretelui de coliziune şi în pupa peretelui picului pupa.
4.Tancurile de combustibil şi accesoriile lor nu trebuie să fie amplasate direct deasupra motoarelor sau tubulaturilor de evacuare.
5.Orificiile de umplere ale tancurilor de combustibil trebuie să fie marcate clar.
6.Tubulaturile pentru umplerea tancurilor de combustibil trebuie să aibă orificiile situate pe punte, excepţie făcând tancurile pentru consum zilnic. Tubulatura de umplere trebuie să fie dotată cu o piesă de racordare conformă cu standardul EN 12827:1999.
Aceste tancuri trebuie să fie dotate cu tubulaturi de aerisire care să conducă deasupra punţii în atmosferă şi care să fie amplasate astfel încât să nu fie posibilă pătrundere apei. Secţiunea acestei tubulaturi trebuie să fie cel puţin egală cu de 1,25 ori secţiunea tubulaturii de umplere.
Dacă tancurile sunt interconectate între ele, secţiunea tubulaturii de racordare trebuie să fie cel puţin egală cu de 1,25 ori secţiunea tubulaturii de umplere.
7.Tubulaturile pentru distribuţia combustibilului trebuie să fie prevăzute, la ieşirea din tancuri, cu o valvulă cu închidere rapidă care poate fi acţionată de pe punte, inclusiv în cazul în care încăperile respective sunt închise.
Dacă dispozitivul de acţionare este mascat, capacul sau carcasa nu trebuie să fie încuiabile.
Dispozitivul de acţionare trebuie să fie marcat în culoarea roşie. Dacă dispozitivul de acţionare este mascat el trebuie marcat cu un simbol pentru valvula cu închidere rapidă în conformitate cu Fig.9 a Anexei 4 la ES-TRIN cu lungimea laturii de cel puţin 10 cm.
Primul paragraf nu trebuie aplicat tancurilor montate direct pe motor.
8.Tubulaturile de combustibil, racordările lor, îmbinările şi armăturile trebuie să fie realizate din materiale rezistente la solicitările mecanice, chimice şi termice, la care sunt susceptibile de a fi supuse. Tubulaturile pentru combustibil nu trebuie să fie supuse unei influenţe dăunătoare a căldurii şi trebuie să poată fi controlate pe întreaga lor lungime.
9.Tancurile pentru combustibil trebuie să fie dotate cu un dispozitiv de măsurare a nivelului. Dispozitivul de măsurare a nivelului trebuie să fie lizibil până la nivelul maxim de umplere. Sticlele de nivel trebuie să fie protejate în mod eficient contra şocurilor, dotate cu o valvulă cu închidere automată în partea lor inferioară şi racordate în partea superioară la tancuri, deasupra nivelului maxim de umplere. Materialul sticlelor de nivel nu trebuie să se deformeze la temperaturi normale ale mediului ambiant. Extremitatea tubulaturilor de sondă nu trebuie să se găsească în încăperile de locuit. Tubulaturile sondelor terminate într-o încăpere de maşini sau căldări trebuie prevăzute la extremitatea lor cu dispozitive cu auto-închidere.
10._
a)Deversările de combustibil, în timpul buncherării, trebuie să fie făcute imposibile prin montarea la bordul navei a unor dispozitive tehnice corespunzătore care trebuie înregistrate la punctul 52 al certificatului navei de navigaţie interioară.
b)Dacă alimentarea este făcută prin staţia de buncherare cu sistemul ei propriu de prevenire a deversării de combustibil la bord, pe durata buncherării, echipamentul cerut la lit. a) şi alin. 11 nu mai trebuie montat.
11.Dacă tancurile de combustibil sunt prevăzute cu dispozitiv de închidere automat, senzori trebuie să închidă alimentarea când tancul este 97% plin; acest echipament trebuie să fie de un tip sigur în funcţionare.
Dacă senzorul activează un contact electric, care poate întrerupe circuitul de la staţia de buncherare printr-un semnal binar, trebuie să fie posibilă transmiterea semnalului la staţia de buncherare printr-un conector, etanş la apă, ce trebuie să fie conform publicaţiei IEC 60309-1:2012 pentru curent continuu de la 40 la 50 V, de culoare albă, poziţia contactului de împământare la ora zece a ceasului.
12.Tancurile de combustibil lichid trebuie să fie dotate cu deschideri prevăzute cu închidere etanşă, destinate să permită curăţarea şi inspectarea lor.
13.Tancurile de combustibil, care alimentează direct motoarele principale precum şi motoarele necesare pentru operarea sigură a navei, trebuie să fie dotate cu un dispozitiv care să emită un semnal acustic şi optic în timonerie atunci când nivelul lor de umplere nu este suficient pentru continuarea exploatării în siguranţă.
Art. 8.06: Depozitarea uleiului de ungere, tubulaturi şi accesorii
1.Uleiul de ungere trebuie să fie depozitat în tancuri de oţel structurale sau în tancuri care sunt fixate stabil de corpul navei. Dacă construcţia navei o cere, se poate folosi un material echivalent din punct de vedere al rezistenţei la foc. Aceste cerinţe nu se aplică în cazul tancurilor care au o capacitate mai mică sau egală cu 25 litri. Tancurile de ulei de ungere nu trebuie să aibă pereţi comuni cu tancurile de apă potabilă.
2.Tancurile pentru ulei de ungere, precum şi tubulaturile lor şi celelalte accesorii trebuie să fie dispuse şi amenajate în aşa fel încât să nu poată intra accidental în interiorul navei nici uleiul de ungere nici vaporii de ulei de ungere.
3.Tancurile pentru ulei de ungere nu pot fi amplasate în prova peretelui de coliziune.
4.Tancurile pentru ulei de ungere şi accesoriile lor nu trebuie să fie amplasate direct deasupra motoarelor sau tubulaturilor de evacuare.
5.Orificiile de umplere a tancurilor pentru ulei de ungere trebuie să fie marcate clar.
6.Tubulaturile pentru uleiul de ungere, racordările lor, îmbinările şi armăturile trebuie să fie realizate din materiale rezistente la solicitările mecanice, chimice şi termice, la care sunt susceptibile de a fi supuse. Tubulaturile nu trebuie să fie supuse unei influenţe dăunătoare a căldurii şi trebuie să poată fi controlate pe întreaga lor lungime.
7.Tancurile pentru ulei de ungere trebuie să fie dotate cu un dispozitiv de măsurare a nivelului. Dispozitivul de măsurare a nivelului trebuie să fie lizibil până la nivelul maxim de umplere. Sticlele de nivel trebuie să fie protejate în mod eficient contra şocurilor, dotate cu o valvulă cu închidere automată în partea lor inferioară şi racordate în partea superioară la tancuri, deasupra nivelului maxim de umplere. Materialul sticlelor de nivel nu trebuie să se deformeze la temperaturi normale ale mediului ambiant. Extremitatea tubulaturilor de sondă nu trebuie să se găsească în încăperile de locuit. Tubulaturile sondelor terminate într-o încăpere de maşini sau căldări trebuie prevăzute la extremitatea lor cu dispozitive cu auto-închidere.
Art. 8.07: Depozitarea uleiurilor utilizate la sistemele de transmitere a puterii, sistemele de comandă şi acţionare şi sistemele de încălzire, tubulaturi şi accesorii
1.Uleiul utilizat la sistemul de transmitere a puterii, sistemele de comandă şi acţionare şi sistemele de încălzire trebuie să fie depozitat în tancuri de oţel structurale sau care sunt fixate stabil de corpul navei. Dacă construcţia navei o cere poate fi folosit un material echivalent din punct de vedere al rezistenţei. Aceste cerinţe nu se aplică în cazul tancurilor care au o capacitate mai mică sau egală cu 25 litri. Tancurile vizate la prima frază nu trebuie să aibă pereţi comuni cu rezervoarele de apă potabilă.
2.Tancurile, vizate la alin. 1, şi tubulaturile şi celelalte accesorii, trebuie să fie dispuse în aşa fel încât să nu poată intra accidental în interiorul navei nici uleiurile şi nici vaporii de ulei.
3.Tancurile, vizate la alin. 1, nu pot fi amplasate în prova peretelui de coliziune.
4.Tancurile, vizate la alin. 1, şi accesoriile lor nu trebuie să fie amplasate direct deasupra motoarelor sau tubulaturilor de evacuare.
5.Orificiile de umplere ale tancurilor, vizate la alin. 1, trebuie să fie marcate clar.
6.Tubulaturile pentru ulei, vizate la alin. 1, racordările lor, îmbinările şi armăturile trebuie să fie realizate din materiale rezistente la solicitările mecanice, chimice şi termice, la care sunt susceptibile de a fi supuse. Tubulaturile nu trebuie să fie supuse unei influenţe dăunătoare a căldurii şi trebuie să poată fi controlate pe întreaga lor lungime.
7.Tancurile, vizate la alin. 1, trebuie să fie dotate cu un dispozitiv de măsurare a nivelului. Dispozitivul de măsurare a nivelului trebuie să fie lizibil până la nivelul maxim de umplere. Sticlele de nivel trebuie să fie protejate în mod eficient contra şocurilor, dotate cu o valvulă cu închidere automată în partea lor inferioară şi racordate în partea superioară la tancuri, deasupra nivelului maxim de umplere. Materialul sticlelor de nivel nu trebuie să se deformeze la temperaturi normale ale mediului ambiant. Extremitatea tubulaturilor de sondă nu trebuie să se găsească în încăperile de locuit. Tubulaturile sondelor terminate într-o încăpere de maşini sau căldări trebuie prevăzute la extremitatea lor cu dispozitive cu auto-închidere.
Art. 8.08: Instalaţii de santină
1.Fiecare compartiment etanş la apă trebuie să poată fi drenat separat. Totuşi, această prevedere nu se aplică compartimentelor închise în mod normal ermetic în timpul marşului.
2.Navele prevăzute cu echipaj trebuie să fie dotate cu două pompe de santină independente, care să nu fie instalate în acelaşi compartiment. Cel puţin una din acestea trebuie să fie antrenată de un motor. Dacă totuşi aceste nave au o putere de propulsie mai mică de 225 kW sau o capacitate de încărcare mai mică de 350 t, respectiv pentru navele care nu sunt destinate transportului de mărfuri având un deplasament volumetric mai mic de 250 m3, este suficientă o pompă manuală sau antrenată de un motor.
Fiecare dintre pompele prevăzute trebuie să poată fi folosită pentru fiecare compartiment etanş.
3.Debitul minim al primei pompe de santină se calculează cu formula:
Q1 = 0,1 x d12 [l/min.], unde:
d1 se calculează cu formula
Debitul minim al celei de-a doua pompe de santină, în l/min., se calculează cu formula:
Q2 = 0,1 x d22 [l/min.], unde:
d2 se calculează cu formula:
Totuşi, valoarea d2 nu trebuie să depăşească valoarea d1.
Pentru determinarea lui Q2 se adoptă pentru l lungimea compartimentului etanş cel mai lung.
În aceste formule:
l = lungimea compartimentului etanş drenat, în (m);
d1 = diametrul interior calculat al tubulaturii magistrale de santină, în (mm);
d2 = diametrul interior calculat al tubulaturii ramificaţiei, în (mm).
4.Atunci când pompele de santină sunt racordate la o instalaţie de santină, tubulatura principală trebuie să aibă un diametru interior cel puţin egal cu d1, în mm, iar tubulatura ramificaţie un diametru interior cel puţin egal cu d2.
Pentru navele cu o lungime L mai mică de 25 m aceste valori pentru d1 şi d2 pot fi reduse până la 35 mm.
5.Sunt admise numai pompele de santină autoamorsabile.
6.În orice compartiment drenabil, cu fund plat, cu o lăţime mai mare de 5 m trebuie să existe cel puţin câte un sorb de aspiraţie în tribord şi în babord.
7.Drenarea picului pupa poate fi asigurată din încăperea maşinii principale prin intermediul unei tubulaturi cu închidere automată, uşor accesibilă.
8.Tubulatura ramificaţiilor diferitelor compartimente trebuie să fie racordate la tubulatura principală prin intermediul unei valvule cu sens unic.
Compartimentele sau alte încăperi destinate transportului balastului pot fi racordate la instalaţia de santină doar prin intermediul unei simple valvule cu închidere. Această prevedere nu se aplică magaziilor adaptate pentru balastare. Umplerea unor astfel de magazii cu apă de balast trebuie să se facă prin intermediul unei tubulaturi de balastare, montată permanent şi independentă de tubulatura de santină, sau cel puţin care poate fi conectată la tubulatura principală de santină cu ajutorul unei ramificaţii constituite din tubulaturi flexibile sau tubulaturi intermediare. Nu este admisă utilizarea în acest scop a sorburilor de absorbţie amplasate pe fundul magaziei.
9.Santinele magaziilor trebuie să fie dotate cu dispozitive de măsurare.
10.În cazul unui instalaţii de santină cu tubulaturi montate permanent, tubulaturile de santină de pe fundul magaziilor destinate colectării apelor cu hidrocarburi trebuie să fie dotate cu dispozitive de închidere, sigilate în poziţia închis, de către comisia de inspecţie. Numărul şi poziţia acestor dispozitive trebuie să fie menţionate în certificatul navei de navigaţie interioară.
11.Blocarea închiderilor în poziţie trebuie să fie considerată ca echivalentă cu sigilarea în conformitate cu alin. 10. Cheia sau cheile pentru blocarea închiderilor trebuie să fie indicate în mod corespunzător şi păstrate într-un loc marcat şi uşor accesibil în încăperea de maşini.
Art. 8.09: Instalaţii pentru colectarea apelor cu hidrocarburi şi a uleiurilor uzate
1.Apele cu hidrocarburi care provin din exploatare trebuie să poată fi păstrate la bord. În acest sens santina încăperii de maşini este considerată rezervor.
2.Pentru colectarea uleiurilor uzate trebuie să existe în încăperile de maşini unul sau mai multe recipiente speciale, a căror capacitate să fie cel puţin de 1,5 ori cantitatea de uleiuri uzate care provine din carterul tuturor motoarelor cu combustie internă, al tuturor mecanismelor instalate precum şi cantitatea de uleiuri hidraulice care provine din rezervoarele de uleiuri hidraulice.
Racordurile pentru deversarea recipientelor sus menţionate trebuie să fie conforme normei europene EN 1305:1996.
3.Pentru navele folosite numai pentru sectoare de navigaţie scurte, comisia de inspecţie poate acorda derogări de la prevederile alin. 2.
Art. 8.10: Zgomotul produs de nave
1.Zgomotul produs de o navă în marş şi mai ales zgomotele de la aspiraţia şi de la evacuarea aerului motoarelor trebuie să fie atenuate prin folosirea mijloacelor adecvate.
2.Zgomotul produs de navă în marş, la o distanţă laterală de 25 m de la bordaj, nu trebuie să depăşească 75 dB (A).
3.Zgomotul produs de navă în staţionare, exceptând operaţiunile de transbordare, la o distanţă laterală de 25 m de la bordaj, nu trebuie să depăşească 65 dB (A).
CAPITOLUL 9:EMISII DE GAZE ŞI PARTICULE POLUANTE DE LA MOTOARELE CU ARDERE INTERNĂ
Art. 9.00: Definiţii
În scopurile prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
1."motor cu ardere internă": un convertor de energie, altul decât o turbină cu gaz, conceput pentru a transforma energia chimică (absorbită) în energie mecanică (furnizată) printr-un proces de ardere internă; acesta include, acolo unde au fost instalate, sistemul de control al emisiilor şi interfaţa de comunicaţie (hardware şi mesaje) între unităţile de comandă electronică ale motorului şi orice altă unitate de comandă;
2."aprobare de tip": procedura prin care autoritatea competentă certifică faptul că un tip de motor sau o familie de motoare satisface cerinţele tehnice relevante privind nivelul emisiei de gaze şi particule poluante produse de motor (motoare);
3."familie de motoare": un grup de motoare ale unui constructor de motoare, care, prin concepţia lor, posedă caracteristici similare în ce priveşte emisiile de gaze de evacuare şi respectă valorile limită ale emisiilor aplicabile;
4."puterea de referinţă": putere netă care este utilizată pentru determinarea valorilor limită ale emisiilor aplicabile motorului;
5."constructor de motoare": orice persoană fizică sau juridică care este responsabilă, faţă de autoritatea competentă în materie de aprobare, pentru toate aspectele legate de procesul de aprobare de tip sau de autorizare a motorului cât şi pentru asigurarea conformităţii producţiei motorului şi care este, de asemenea, responsabilă pentru problemele legate de supravegherea pieţei în ceea ce priveşte motoarele produse, indiferent dacă această persoană este sau nu direct implicată în toate etapele de proiectare şi construcţie a motorului care face obiectul aprobării de tip;
6."protocol privind parametrii motorului": documentul menţionat în anexa nr. 6 a ES-TRIN în care sunt înregistraţi în mod adecvat toţi parametrii, şi include componentele şi reglajele motorului care afectează nivelul emisiei de gaze şi particule poluante, precum şi modificările aduse acestor parametri.
Art. 9.01: Dispoziţii generale
1.Dispoziţiile prezentului capitol se aplică tuturor motoarelor cu ardere internă care au o putere de referinţă mai mare de 19 kW, instalate la bordul construcţiilor navale.
2.Motoarele cu ardere internă trebuie să respecte cerinţele Regulamentului (UE) 2016/16288. Numai motoarele cu ardere internă ale categoriilor:
8Regulamentul (UE) 2016/1628 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind cerinţele referitoare la limitele emisiilor de poluanţi gazoşi şi de particule poluante şi omologarea de tip pentru motoarele cu ardere internă pentru echipamentele mobile fără destinaţie rutieră, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1024/2012 şi (UE) nr. 167/2013 şi de modificare şi abrogare a Directivei 97/68/CE (JO L 252, 16.9.2016).
a)IWP,
b)IWA,
c)NRE cu o putere de referinţă mai mică de 560 kW sau
d)motoarele recunoscute ca echivalente în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1628 pot fi instalate. Această conformitate este stabilită prin intermediul unui certificat de aprobare de tip.
3.O copie a certificatului de aprobare de tip, instrucţiunile producătorului motorului şi protocolul parametrilor motorului trebuie să se afle la bord.
4.Este interzisă instalarea motoarelor de înlocuire, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2016/1628.
5.Comisia de inspecţie poate utiliza un serviciu tehnic pentru îndeplinirea sarcinilor menţionate în acest capitol. Numai serviciile tehnice notificate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1628 sunt recunoscute în scopurile prezentului standard.
Art. 9.02: Menţiuni în certificatul navei de navigaţie interioară
Numărul de identificare şi, după caz, numărul aprobării de tip al tuturor motoarelor cu ardere internă aflate la bordul construcţiei navale se introduc la punctul 52 al certificatului navei de navigaţie interioară.
Art. 9.03: Prevederi pentru instalarea motoarelor cu ardere internă
Instalarea motorului cu ardere internă pe construcţia navală trebuie să fie conform restricţiilor definite în domeniul de aplicare al aprobării de tip.
Art. 9.04: Instrucţiunile constructorului de motoare
1.Instrucţiunile constructorului de motoare, care trebuie să fie întocmite de către constructorul motorului, trebuie să specifice elementele constitutive care sunt determinante pentru emisiile de gaze de evacuare cât şi reglajele şi parametrii datorită cărora conformitatea cu valorile limită stabilite pentru gazele de evacuare sunt asigurate permanent.
2.Instrucţiunile trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:
a)tipul motorului şi, după caz, familia de motoare, cu indicarea puterii de referinţă şi a turaţiei nominale;
b)lista componentelor şi parametri motorului cu relevanţă în contextul emisiilor de gaze de evacuare;
c)caracteristicile care permit identificarea componentelor aprobate care sunt determinante pentru emisiile de gaze de evacuare (de exemplu, numărul piesei de pe componente);
d)indicarea parametrilor motorului care sunt determinanţi pentru emisiile de gaze de evacuare, cum ar fi intervalul de reglare a avansului injecţiei, temperatura admisibilă a apei de răcire şi contra-presiunea maximă a gazelor de evacuare.
Art. 9.05: Încercările motorului cu ardere internă
1.În timpul încercării privind instalarea, încercărilor intermediare şi speciale, comisia de inspecţie verifică starea curentă a motorului cu referire la componentele, calibrarea şi reglajele parametrilor săi aşa cum sunt specificaţi în instrucţiunile constructorului motorului şi în protocolul parametrilor motorului.
2.Rezultatele încercărilor menţionate la alin. 1 trebuie să fie indicate în raportul privind parametrii motorului în conformitate cu anexa nr. 6 la ES-TRIN.
3.Dacă încercările privind instalarea, intermediare şi speciale demonstrează că, în ce priveşte parametrii, componentele şi caracteristicile reglabile ale acestora, motoarele cu ardere internă instalate la bord sunt conforme specificaţiilor enunţate în documentele menţionate la art. 9.01 alin. 3, se poate presupune că emisiile de gaze de evacuare şi particule provenite de la motoarele cu ardere internă sunt conforme valorilor limită.
Dacă comisia de inspecţie consideră că motorul cu ardere internă nu îndeplineşte cerinţele prevăzute în documentele menţionate la art. 9.01, alin. 3, ea trebuie să solicite luarea unor măsuri pentru a restabili conformitatea motorul cu ardere internă.
4.În cazul motoarelor cu combustie internă echipate cu un dispozitiv de post-tratare a gazelor de evacuare, se efectuează verificări, în cadrul încercărilor privind instalarea, intermediare sau speciale, pentru a se asigura că aceste sisteme funcţionează corect.
Art. 9.06: Încercările privind instalarea
1.După instalarea motorului cu ardere internă la bord, dar înainte de punerea în funcţiune, trebuie efectuată o încercare privind instalarea. Această încercare, care face parte din inspecţia iniţială a construcţiei navale sau dintr-o inspecţie specială determinată de instalarea motorului cu ardere internă, trebuie să conducă fie la înregistrarea motorului în certificatul navei de navigaţie interioară ce urmează să fie emis pentru prima dată fie la modificarea certificatului navei de navigaţie interioară existent.
2.Pe durata încercării privind instalarea, comisia de inspecţie trebuie să se asigure că un motor instalat la bord respectă întotdeauna cerinţele tehnice privind nivelul emisiilor de gaze şi de particule poluante, chiar şi după eventuale modificări sau reglaje după aprobarea de tip.
3.Comisia de inspecţie poate renunţa la încercarea privind instalarea în sensul alin. 1 atunci când un motor cu ardere internă a cărui putere de referinţă nominală CA este mai mică de 130 kW este înlocuit cu un motor cu ardere internă, având aceeaşi aprobare tip în conformitate cu art. 9.01, alin. 2. Ca o precondiţie, comisia de inspecţie trebuie să fie notificată cu privire la înlocuirea motorului şi trebuie să primească o copie a certificatului de aprobare de tip şi detalii privind numărul de identificare al motorului nou instalat. Comisia de inspecţie modifică, în consecinţă, punctul nr. 52 al certificatului navei de navigaţie interioară.
Art. 9.07: Încercările intermediare
1.În cazul încercărilor intermediare, comisia de inspecţie trebuie să se asigure că un motor instalat la bord respectă întotdeauna cerinţele tehnice privind nivelul emisiilor de gaze şi de particule poluante, chiar şi după eventuale modificări sau reglaje după încercarea privind instalarea.
2.Încercările intermediare ale motorului cu combustie internă trebuie să se efectueze în cadrul unei inspecţii periodice.
Art. 9.08: Încercările speciale
1.În cazul încercărilor speciale, comisia de inspecţie trebuie să se asigure că un motor instalat la bord respectă întotdeauna cerinţele tehnice privind nivelul emisiilor de gaze şi de particule poluante după fiecare modificare importantă.
2.O încercare specială trebuie să se efectueze sistematic după fiecare modificare importantă a unui motor cu ardere internă care are un impact asupra emisiei de gaze şi particule poluante.
Art. 9.09: Cerinţe specifice privitoare la dispozitivele de post-tratare a gazelor de evacuare
1.Dispozitivele de post-tratare a gazelor de evacuare nu trebuie să afecteze siguranţa funcţionării navei, inclusiv sistemul de propulsie şi de alimentare cu energie electrică, sau să obstrucţioneze sistemul de evacuare.
2.Dacă dispozitivul de post-tratare a gazelor de evacuare a motoarelor cu ardere internă pentru propulsarea principală a unei construcţii navale este echipat cu un dispozitiv de by-pass, dispozitivul de by-pass trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)În cazul unei defecţiuni a sistemului de post-tratare a gazelor de evacuare, dispozitivul de by-pass trebuie să permită construcţiei navale să îşi continue traseul prin mijloace proprii.
b)Atunci când dispozitivul de by-pass este declanşat, sistemul de control al by-pass-ului trebuie să declanşeze semnale de alarmă acustică şi optică în timonerie.
c)Un sistem de control al dispozitivului de by-pass trebuie să înregistreze într-o memorie nevolatilă toate incidentele de funcţionare ale motorului în legătură cu utilizarea dispozitivului de by-pass. Informaţiile trebuie să fie uşor accesibile autorităţilor competente.
3.În cazul în care este instalat un sistem de diagnosticare a controlului în conformitate cu art. 25 alin. (3) lit. (f) din Regulamentul (UE) 2016/1628, alarmele cerute trebuie să declanşeze un semnal de alarmă acustică şi optică în timonerie.
4._
(1)Dacă un dispozitiv de post-tratare utilizează un reactiv pentru reducerea emisiilor, alarmele cerute trebuie să alerteze echipajul cu privire la necesitatea de a umple reactivul înainte de a fi gol sau de a înlocui reactivul, dacă nu îndeplineşte cerinţele privind concentraţia.
(2)Dacă un sistem de diagnosticare a controlului instalat în conformitate cu art. 25 alin. (3) lit. (f) din Regulamentul (UE) 2016/1628 poate activa o reducere a puterii motorului cu ardere internă, trebuie îndeplinite următoarele cerinţe:
a)Declanşarea reducerii puterii permite construcţiei navale să îşi continue traseul prin mijloace proprii.
b)În cazul declanşării reducerii de putere, sistemul de control trebuie să declanşeze un semnal de alarmă acustică şi optică în timonerie.
5.Cerinţele de la alin. 1 de mai sus sunt considerate îndeplinite dacă nava este echipată cu:
a)un al doilea sistem de propulsie independent (chiar dacă acest al doilea sistem include un dispozitiv de post-tratare a gazelor de evacuare) care permite navei să-şi continue traseul prin mijloace proprii; sau
b)un dispozitiv de post-tratament cu dispozitiv de by-pass în conformitate cu alin. 2.
CAPITOLUL 10:Echipamente şi instalaţii electrice
Art. 101: Art. 10.01: Generalităţi
1.În cazul în care pentru anumite părţi ale unei instalaţii nu există cerinţe speciale, gradul de siguranţă trebuie să fie considerat satisfăcător dacă aceste părţi au fost realizate conform unui standard european în vigoare sau conform cerinţelor unei societăţi de clasificare recunoscute.
Documentele corespunzătoare trebuie să fie prezentate comisiei de inspecţie.
2._
(1)Următoarele documentele, ştampilate în mod corespunzător de către comisia de inspecţie trebuie să fie disponibile la bord:
a)planurile generale ale întregii instalaţii electrice;
b)planurile de conectare pentru tabloul principal de comandă, tablou de comandă în caz de avarie şi tabloul de distribuţie împreună cu cele mai importante date tehnice, ca de exemplu intensitatea curentului nominal corespunzătoare dispozitivelor de protecţie şi de comandă;
c)indicaţiile cu privire la puterea aparatelor electrice de serviciu;
d)tipurile de cabluri cu indicarea secţiunilor pentru conductori;
e)pentru sistemele de propulsie electrică a navelor, planurile tablourilor de comandă cât şi documente referitoare la motoarele de propulsie electrică;
f)planurile sistemelor electronice de conducere, de reglare, de alarmare şi de siguranţă;
g)planurile circuitelor de comandă.
(2)Pentru construcţiile navale fără echipaj nu este necesară existenţa la bord a acestor documente, dar ele trebuie să fie oricând disponibile la proprietar.
3.Echipamentul şi instalaţiile trebuie să fie proiectat pentru înclinări permanente de până la 15° şi pentru o temperatură a mediului ambiant interior de la 0°C până la +40°C şi pe punte de la -20°C până la +40°C. Ele trebuie sa funcţioneze perfect între aceste limite.
4.Echipamentul şi instalaţiile electrice trebuie să fie complet accesibile şi uşor de întreţinut.
5.Aparatele şi instalaţiile electrice trebuie să fie construite şi instalate astfel încât vibraţiile care apar în condiţii normale de funcţionare să nu producă disfuncţionalităţi sau defecţiuni.
Art. 102: Art. 10.02: Sisteme de alimentare electrică
1.La bordul construcţiilor navale dotate cu o instalaţie electrică, alimentarea instalaţiei trebuie să provină, în principiu, de la cel puţin două surse de energie în aşa fel încât, în caz de defectare a unei surse de energie, sursa de energie rămasă să fie capabilă să alimenteze cel puţin 30 minute echipamentele consumatoare a căror utilizare este necesară pentru siguranţa navigaţiei.
2.Nivelul suficient de alimentare cu energie electrică trebuie să fie dovedit printr-un bilanţ de putere. Poate fi luat în considerare şi un factor adecvat de simultaneitate.
3.Independent de alin. 1, art. 6.04 trebuie să se aplice surselor de energie pentru instalaţiile de guvernare.
Art. 103: Art. 10.03: Protecţia contra contactului fizic, pătrunderii corpurilor solide şi apei
Tipul de protecţie minimă a părţilor instalate permanent în instalaţie trebuie să corespundă tabelului următor:
Amplasare | Tipul de protecţie minimă în conformitate cu standardul european EN 60529:2014 | |||||
Generatoare | Motoare | Transformatoare | Tablouri Distribuţie Întrerupătoare | Accesorii de instalare(4) | Aparate de iluminat/Detectoare de incendiu | |
Încăperi de serviciu, încăperi de maşini, compartimente ale instalaţiei de guvernare ......... | IP22 | IP 22 | IP 22(2) | IP 22(1) (2) | IP44 | IP 22 |
Magazii ........... |
| IP55 | IP55 |
| IP55 | IP55 |
Încăperi pentru acumulatori şi pentru pituri ...... |
|
|
|
|
| IP44 şi.(Ex)(3) |
Punţi deschise, posturi de guvernare deschise .......... | IP55 | IP55 |
| IP55 | IP55 | IP55 |
Timonerie închisă ....... | IP55 | IP22 | IP22 | IP22 | IP22 | IP22 |
Încăperi de locuit cu excepţia încăperilor sanitare şi umede |
|
|
| IP22 | IP20 | IP20 |
Încăperi sanitare şi umede |
| IP44 | IP44 | IP44 | IP55 | IP44 |
Observaţii: 1. Pentru echipamentele cu degajare mare de căldura: IP 12. 2. Atunci când tipul de protecţie nu este asigurat de echipamentul însuşi, acesta trebuie să fie furnizat de locaţia de instalare aşa cum este prezentat în tabel. 3. Echipamentele electrice de tip certificat de securitate, de exemplu instalaţiile: a) autorizate în conformitate cu seria de standarde europene EN 60079 (în vigoare la 6 iulie 2017); b) având un tip de protecţie inferior specific configuraţiei, de exemplu anumite tipuri de detectoare de incendiu. Dacă corpuri de iluminat sau detectoare de incendiu sunt utilizate în locuri rezervate pentru acumulatori şi vopsele, trebuie îndeplinite ambele condiţii. 4. Materialele instalaţiei pentru curenţi de la 125 A: IP 66 (EN 60529: 2014). | ||||||
Art. 104: Art. 10.04: Protecţia contra exploziei
1.În încăperile şi locaţiile în care se pot acumula atmosfere explozive, nu sunt admise decât echipamente electrice protejate contra exploziei (certificate de securitate). Aceste echipamente trebuie să fie controlate şi aprobate de un organism de inspecţie recunoscut pe baza dispoziţiilor naţionale ale unuia dintre statele membre în ceea ce priveşte securitatea într-o atmosferă explozivă.
Instalarea echipamentelor de conectare pentru aparatele de iluminat şi pentru alte aparate electrice trebuie să fie evitată cât mai mult posibil în aceste încăperi şi locaţii. Protecţia împotriva exploziilor trebuie să corespundă caracteristicilor atmosferei prezente (grupa de explozie, clasa de temperatură) şi trebuie să fie conformă cerinţelor locaţiei în cauză.
Trebuie luate în considerare indicaţiile şi restricţiile conţinute în certificatele de aprobare ale aparatelor.
Clasificarea şi evaluarea locaţiilor periculoase trebuie să fie efectuată şi documentată în conformitate cu standardele internaţionale EN 60079-10-1: 2015 şi EN 60079-10-2: 2015.
2.Pentru locaţiile periculoase se aplică:
a)În locaţiile din Zona 0 sunt permise numai circuitele electrice cu securitate intrinsecă (tip de protecţie Ex ia) în conformitate cu standardul internaţional IEC 60079-11: 2012.
b)În locaţiile din Zona 1 sunt permise numai echipamentele electrice protejate contra exploziilor (certificate de securitate).
c)În locaţiile din Zona 2 trebuie să fie luate măsuri de protecţie pentru echipamentele electrice care corespund naturii şi obiectivului de utilizare a echipamentelor de serviciu.
În aceste locaţii nu sunt admise decât:
aa)echipamente electrice protejate contra exploziilor (certificate de securitate);
bb)echipamente de serviciu care, în timpul funcţionării normale, nu produc scântei şi ale căror suprafeţe, putând fi expuse la aer liber, nu ating temperaturi inadmisibile, sau
cc)echipamente de serviciu protejate printr-un înveliş sub presiune sau printr-un înveliş etanş la vapori (tip de protecţie minimum IP 55) şi ale căror suprafeţe nu ating temperaturi inadmisibile.
3.Pentru protecţia împotriva exploziilor cauzate de praf, se aplică cerinţele din standardul european EN 60079-10-2: 2015.
Art. 105: Art. 10.05: Legarea la pământ
1.Legarea la pământ este necesară în cazul instalaţiilor care au tensiuni ce depăşesc 50 V.
2.Părţile metalice expuse contactului fizic şi care nu sunt sub tensiune, pe durata exploatării normale, ca de exemplu suporţii şi carcasele pentru instalaţiile electrice, echipamentele electrice care nu sunt mobile, trebuie să fie legate la pământ separat în cazul în care ele nu sunt în contact electric cu corpul ca urmare a instalării lor.
3.Carcasele aparatelor electrice mobile trebuie să fie legate la pământ cu ajutorul unui conductor de protecţie suplimentar, fără tensiune în exploatarea normală, încorporat în cablul de alimentare.
Această prevedere nu se aplică în cazul folosirii unui transformator cu circuit de separaţie protejat şi nici în cazul aparatelor prevăzute cu o izolaţie de protecţie (dublă izolaţie).
4.Secţiunea transversală a conductorilor de legare la pământ nu trebuie să fie mai mică decât valorile indicate în tabelul următor:
Secţiunea transversală a conductorilor exteriori [mm2] | Secţiunea transversală minimă a conductorilor de legare la pământ | |
În cablurile izolate [mm2] | Montaţi separat [mm2] | |
0,5 < = S < = 4 | aceeaşi secţiune transversală ca şi a conductorului exterior | 4 |
4 < S < = 16 | aceeaşi secţiune transversală ca şi a conductorului exterior | |
16 < S < = 35 | 16 | |
35 < S < = 120 | jumătate din secţiunea transversală a conductorului exterior | |
S > 120 | 70 | |
Art. 106: Art. 10.06: Tensiuni maxime admisibile
1.Pentru tensiuni nu trebuie să fie depăşite următoarele valori:
Tipul echipamentului sau instalaţiei | Tensiuni maxime admisibile | ||
Curent continuu | Curent alternativ monofazat | Curent alternativ trifazat | |
a. Instalaţii de forţă şi de încălzire incluzând prizele de curent corespunzătoare ............... | 250 V | 250 V | 690 V |
b. instalaţii de iluminat, de comunicaţii, de comandă şi de informare incluzând prizele de curent corespunzătoare ...... | 250 V | 250 V | - |
c. Prize de curent destinate alimentarii echipamentelor electrice mobile folosite pe punţi deschise sau în spaţii metalice strâmte sau umede - cu excepţia căldărilor şi tancurilor: 1. În general .............................. 2. În cazul folosirii unui transformator cu circuit de separaţie protejat care alimentează doar un singur aparat ........ 3. În cazul folosirii unor aparate cu izolaţie protectoare (dublă izolaţie) ...... 4. În cazul folosirii întrerupătoarelor diferenţiale de curent rezidual < = 30 mA ....... |
50 V1) -
250 V
- |
50 V1) 250 V2)
250 V
250 V |
- -
-
690 V |
d. Echipamentele electrice mobile (cum ar fi echipamentele electrice pentru containere, motoare, ventilatoare şi pompe), care nu sunt în mod normal manipulate în timpul funcţionării şi ale căror părţi conductoare accesibile atingerii corpului sunt legate la pământ printr-un conductor de protecţie încorporat cablului de alimentare şi care în afară de acest conductor sunt legate la corp prin amplasarea lor sau printr-un alt conductor ................ | 250 V | 250 V | 690 V |
e. Prizele de curent destinate alimentării aparatelor electrice mobile folosite în interiorul căldărilor şi al tancurilor ...... | 50 V1) | 50 V1) | - |
Observaţii: 1) Atunci când această tensiune provine de la reţele de tensiune superioară, trebuie să se folosească o separaţie galvanică (transformator de siguranţă). 2) Circuitul electric secundar trebuie izolat omnipolar de pământ. | |||
2.Sub rezerva respectării măsurilor de protecţie necesare, sunt permise tensiuni mai mari pentru:
a)instalaţiile de forţă în cazul în care puterea lor o cere;
b)instalaţiile de bord speciale, cum ar fi instalaţia radio şi sistemul de aprindere.
3.Comisia de inspecţie poate autoriza alte excepţii în cazuri justificate, cu condiţia respectării măsurilor de protecţie necesare.
Art. 107: Art. 10.07: Sisteme de distribuţie
1.Pentru curent continuu şi pentru curent alternativ monofazat, sunt admise următoarele sisteme de distribuţie:
a)sisteme cu doi conductori dintre care unul este legat la pământ (L1/N/PE)
b)sisteme cu un conductor folosind principiul reîntoarcerii la corp, numai pentru instalaţiile locale (ca de exemplu instalaţia de pornire a unui motor cu ardere internă) (L1/PEN)
c)sisteme cu doi conductori care sunt izolaţi de corp (L1/L2/PE).
2.Pentru curent alternativ trifazat sunt admise următoarele sisteme de distribuţie:
a)sisteme cu patru conductori, cu legarea la pământ a nulului, fără utilizarea principiului reîntoarcerii la corp (L1/L2/L3/N/PE) = ( reţeaua TN-S) sau (reţeaua TT).
b)sisteme cu trei conductori izolaţi de corp (L1/L2/L3/PE) = (reţeaua IT);
c)sisteme cu trei conductori cu legarea la pământ a nulului, utilizând principiul reîntoarcerii la corp, mai puţin pentru circuitele terminale (L1/L2/L3/PEN).
3.Comisia de inspecţie poate permite folosirea altor sisteme.
Art. 108: Art. 10.08: Conectarea la mal sau la alte reţele externe
1.Unitatea de alimentare, adică toate instalaţiile la bord pentru transferul de energie electrică la bord, trebuie să fie proiectată după cum urmează:
a)Transferul de la sistemul de alimentare cu energie de la ţărm:
aa)Pentru curenţii până la 125 A inclusiv, trebuie respectate cerinţele standardelor europene EN 15869-1 şi EN 15869-3 în versiunea în vigoare la 6 iulie 2017.
bb)Pentru curenţii mai mari de 250 A trebuie respectate cerinţele standardul european EN 16840: 2017.
b)În toate celelalte cazuri, se aplică cerinţele de la alineatele (2)-(9). Se consideră că cerinţele menţionate sunt respectate în cazul în care se respectă standardele menţionate la litera a) pentru utilizarea respectivă.
2.Cablurile de alimentare de la reţelele de la mal sau de la alte reţele externe spre instalaţiile reţelei de la bord trebuie să aibă o conectare permanentă la bord cu ajutorul unor borne fixe sau al unor prize fixe. Conexiunile cablurilor nu trebuie să fie supuse vreunei solicitări de întindere.
3.Corpul trebuie să aibă un branşament de împământare atunci când tensiunea de conectare depăşeşte 50V. Branşamentul de împământare trebuie să fie semnalat într-un mod special.
4.Dispozitivele de protecţie a conectării trebuie să poată fi închise în aşa fel încât să împiedice funcţionarea simultană a generatoarelor reţelei de la bord şi a reţelei de la mal sau a altei reţele externe. Se permite o scurtă funcţionare simultană pentru trecerea de la un sistem la altul fără întrerupere de tensiune.
5.Conectarea trebuie să fie protejată la scurtcircuit şi la suprasarcină.
6.Tabloul principal de distribuţie trebuie să indice dacă conectarea se află sub tensiune.
7.Trebuie să fie instalate dispozitive indicatoare care să permită compararea polarităţii în cazul curentului continuu şi ordinea fazelor în cazul curentului alternativ trifazat, între conectare şi reţeaua de la bord.
8.Un panou adiacent conectării trebuie să indice:
a)măsurile ce trebuie să fie luate pentru a efectua conectarea;
b)natura curentului şi tensiunea nominală şi, în plus, în cazul curentului alternativ, frecvenţa.
9.Dacă se utilizează prize de curent nominal mai mare de 16 A, trebuie prevăzute dispozitive care să asigure să aibă loc conectarea sau deconectarea numai atunci când linia nu se află sub tensiune.
Art. 109: Art. 10.09: Furnizarea de curent electric altor construcţii navale
1.Atunci când alimentarea este furnizată altor construcţii navale, trebuie să existe un dispozitiv de conectare separat.
2.Articolul 10.08, alin. 2 şi 4-9 trebuie să se aplice prin analogie.
Art. 1010: Art. 10.10: Generatoare, motoare şi transformatoare
1.Generatoarele acţionate de maşina principală, de arborele sau de un grup auxiliar destinat altor funcţii, trebuie să fie dimensionate în funcţie de variaţia numărului de rotaţii ce se pot produce în timpul funcţionării.
2.Transformatoarele trebuie amplasate în locaţii bine ventilate sau în încăperi bine aerisite.
3.Înfăşurările primare şi secundare ale transformatoarelor trebuie să fie izolate electric. Acest lucru nu se aplică la transformatoarele de pornire.
4.Pentru reglarea tensiunii secundare a transformatoarelor, trebuie să fie prevăzute prizele de alimentare corespunzătoare tensiunii nominale. Acest lucru nu se aplică la transformatoarele de pornire.
5.Motoarele, generatoarele şi transformatoarele trebuie să fie prevăzute, de către producător, cu un marcaj care include, pe lângă numele societăţii producătorului, numărul de serie al maşinii şi puterea, principalele date nominale.
Art. 1011: Art. 10.11: Baterii, acumulatori şi dispozitivele lor de încărcare
1.Acumulatorii trebuie să fie accesibili şi amplasaţi astfel încât să nu se deplaseze în caz de mişcări ale construcţiei navale. Ei nu trebuie sa fie amplasaţi în locuri în care ar fi expuşi la căldură excesivă, temperaturi foarte scăzute, stropi de val, aburi sau vapori.
2.Acumulatorii nu pot fi instalaţi în timonerii, încăperi de locuit, camere de locuit şi în magazii, şi la bordul navelor de pasageri în încăperile pentru pasageri, în cabine şi în bucătării. Prima frază nu se aplică bateriilor:
a)în aparatele mobile; sau
b)cu o putere de încărcare mai mică de 0,2 kW.
3.Acumulatorii care necesită o putere de încărcare mai mare de 2,0 kW trebuie să fie instalaţi într-o încăpere specială. Dacă sunt amplasaţi pe punte, pot fi puşi, de asemenea într-un dulap. Această încăpere sau dulap trebuie ventilate forţat spre puntea deschisă (admisie şi evacuare a aerului), în cazul în care acumulatorii pot degaja gaze.
4.Puterea de încărcare a unui acumulator este calculată pornind de la curentul de încărcare maxim şi de la tensiunea nominală a acumulatorului, ţinând seama de curbele caracteristicilor de încărcare ale dispozitivului de încărcare.
5.Acumulatorii care necesită o putere de încărcare de ce nu depăşeşte 2,0 kW pot fi instalaţi, de asemenea, într-un dulap sau o casetă sub punte. Aceştia pot fi de asemenea să fie instalaţi într-o încăpere de maşini, într-o încăpere electrică de serviciu sau în altă locaţie bine ventilată; în aceste cazuri, aceştia trebuie protejaţi împotriva căderii obiectelor şi a picăturilor de apă.
6.Suprafeţele interioare ale tuturor încăperilor, dulapurilor sau casetelor, ale etajerelor şi ale altor elemente de construcţie destinate acumulatorilor trebuie să fie protejate contra efectelor dăunătoare ale electrolitului.
7._
(1)Încăperile, dulapurile sau casetele închise în care sunt instalaţi acumulatorii trebuie să poată fi ventilate eficient. O ventilaţie forţată trebuie să fie prevăzută pentru puteri de încărcare mai mari de:
a)2,0 kW pentru acumulatorii cu nichel-cadmiu;
b)3,0 kW pentru acumulatorii cu plumb.
(2)Aerul trebuie să intre prin partea inferioară şi să iasă prin partea superioară astfel încât să se asigure evacuarea totală a gazelor.
(3)Canalele de ventilaţie nu trebuie sa cuprindă dispozitive care să împiedice circulaţia liberă a aerului, cum ar fi valvule de obturare.
8.Debitul de aer cerut (Q) se va calcula cu ajutorul următoarei formule:
Q = f x Igaz x n [m3/h]
În această formulă:
S = 0,11 pentru acumulatorii cu electroliţi lichizi;
S = 0,03 pentru acumulatorii cu celule închise (electroliţi în gel, fibre);
Igaz = o pătrime din curentul maxim al dispozitivului de încărcare, în A;
[ = numărul de celule montate în serie.
În cazul existenţei acumulatorilor tampon ai reţelei de bord, alte metode de calculare care să ţină cont de curba caracteristicii de încărcare a dispozitivului de încărcare pot fi acceptate de către comisia de inspecţie cu condiţia ca aceste metode să se bazeze pe dispoziţiile unei societăţi de clasificare recunoscute sau pe alte standarde relevante.
9.În caz de ventilaţie naturală, secţiunea transversală a canalelor trebuie să corespundă debitului de aer necesar pe baza unei viteze a aerului de 0,5 m/s. Totuşi, secţiunea transversală trebuie să fie de cel puţin:
a)80 cm2 pentru acumulatorii cu plumb;
b)120 cm2 pentru acumulatorii cu nichel-cadmium.
10.În caz de ventilaţie forţată, trebuie să se prevadă un ventilator, de preferinţă de un tip cu aspiraţie, al cărui motor să fie etanş la curentul de gaz sau de aer.
Ventilatorul trebuie să fie construit în aşa fel încât să nu permită formarea de scântei prin contactul dintre pala şi carcasa ventilatorului şi astfel încât să se evite orice încărcări electrostatice.
11.Pe uşile sau pe capacele încăperilor, ale dulapurilor sau ale cutiilor în care se află acumulatori trebuie sa fie aplicată menţiunea "Interzis focul, flacăra deschisă şi fumatul" conform figurii 2 din anexa nr. 4 la ES-TRIN, având un diametru minim de 10 cm.
12.În principiu, dispozitivele de încărcare trebuie să fie dimensionate astfel încât acumulatorii descărcaţi să poată fi reîncărcaţi la 80% din capacitatea lor nominală în maximum 15 ore, fără a depăşi intensitatea curentului de încărcare maxim admisibil.
13.Pot fi utilizate numai dispozitive de încărcare automată care corespund caracteristicilor de încărcare ale tipului de acumulator.
14.În cazul alimentării simultane a aparatelor consumatoare în timpul încărcării, cerinţele de putere ale echipamentelor consumatoare trebuie să fie luate în considerare la alegerea dispozitivului de încărcare. Indiferent de necesarul de putere instantanee, trebuie să fie respectată o tensiune maximă de încărcare de 120% din tensiunea nominală.
15.Pentru acumulatori litiu-ion se aplică cerinţele standardelor europene EN 62619 în ediţia în vigoare la 6 iulie 2017 şi EN 62620: 2015.
16._
(1)Atunci când este posibil, ar trebui utilizate sisteme de gestionare a bateriilor pentru monitorizarea acumulatorilor. Bateriile litiu-ion trebuie să fie echipate cu astfel de sisteme.
(2)Aceste sisteme trebuie să acopere cel puţin următoarele funcţionalităţi:
a)protecţia celulelor (scurtcircuit extern, intern, supracurent, descărcare completă etc.);
b)controlul încărcării, dacă acest lucru nu este asigurat de încărcător;
c)gestionarea sarcinii;
d)determinarea stării de încărcare;
e)echilibrarea celulelor;
f)gestionarea termică.
(3)Dacă este posibil, acestea ar trebui să aibă, de asemenea, următoarele funcţionalităţi, în funcţie de utilizare:
g)determinarea îmbătrânirii, capacitatea reziduală, rezistenţa internă etc.;
h)comunicarea (de exemplu, cu invertoare şi dispozitive de control);
i)autentificarea şi identificarea;
j)istoric.
17.Alineatele 1-12 şi 16 se aplică prin analogie bateriilor.
Art. 1012: Art. 10.12: Instalaţii de conectare
1.Tablouri electrice
a)Echipamentele, întrerupătoarele, siguranţele şi instrumentele tablourilor trebuie să fie dispuse în mod clar şi să fie accesibile pentru întreţinere şi reparaţii. Bornele pentru tensiuni până la 50V şi cele pentru tensiuni mai mari de 50V trebuie să fie dispuse separat şi să fie marcate distinct.
b)Pentru toate întrerupătoarele şi aparatele trebuie să fie aplicate plăci indicatoare pe tablouri arătându-se circuitul. Pentru siguranţe trebuie să se indice intensitatea nominală şi circuitul.
c)Atunci când aparatele, a căror tensiune de funcţionare este mai mare de 50V, se află în spatele uşilor, părţile conducătoare de curent ale acestor aparate trebuie să fie protejate contra unui contact accidental în cazul deschiderii uşilor.
d)Materialele tablourilor trebuie să aibă o rezistenţă mecanică adecvată, să fie durabile şi greu inflamabile, autoextinctive şi să nu fie higroscopice.
e)Dacă în tablouri sunt instalate siguranţe cu tensiune joasă şi mare capacitate de rupere, atunci trebuie să fie disponibile accesorii şi echipamente de protecţie corporală pentru montarea şi demontarea acestor siguranţe.
2.Întrerupătoare, dispozitive de protecţie
a)Circuitele generatoarelor şi circuitele de putere ale consumatorilor trebuie să fie protejate la scurtcircuit şi la suprasarcină pe toţi conductori nelegaţi la pământ. În acest scop pot fi folosite dispozitive de protecţie ce se declanşează la scurtcircuit şi la suprasarcină sau siguranţe fuzibile.
Circuitele electrice pentru antrenarea electrică a instalaţiei de guvernare conform art. 6.04 cât şi circuitele lor de comandă trebuie să fie protejate numai la scurtcircuit. Atunci când circuitele presupun existenţa unor întrerupătoare termice, acestea trebuie să fie neutralizate sau reglate cel puţin la dublul intensităţii nominale.
b)Ieşirile de mai mult de 16A ale tabloului principal către consumatorii de putere trebuie să conţină câte un întrerupător de sarcina sau un disjunctor.
c)Echipamentele consumatoare necesare propulsiei navei, instalaţiei de guvernare conform capitolului 6, indicatorului de poziţie al cârmei, navigaţiei sau sistemelor de siguranţă ca şi echipamentele consumatoare cu intensitate nominală mai mare de 16A trebuie să fie alimentaţi prin circuite electrice separate.
d)Circuitele electrice ale echipamentelor consumatoare necesare propulsiei şi manevrării navei trebuie să fie alimentate direct de la tabloul principal.
e)Echipamentele de întrerupere a circuitului trebuie să fie alese în funcţie de intensitatea lor nominală, de rezistenţa termică şi dinamică cât şi în funcţie de puterea de rupere. Întrerupătoarele trebuie să oprească simultan toţi conductorii sub tensiune. Poziţia de comutare trebuie să fie identificabilă.
f)Siguranţele fuzibile trebuie să fie de tip cu topire închisă şi să fie din porţelan sau dintr-un material echivalent. Acestea trebuie să poată fi schimbate fără să existe pericol de contact pentru operator.
3.Aparatele de măsură şi de supraveghere
a)Circuitele generatoarelor, ale acumulatorilor şi cele de distribuţie trebuie să posede aparate de măsură şi de supraveghere atunci când funcţionarea sigură a instalaţiei o cere.
b)Pentru reţelele nelegate la pământ a căror tensiune este mai mare de 50V, trebuie să se asigure echiparea cu un dispozitiv pentru monitorizarea izolării, echipat cu o alarmă optică şi acustică. Pentru instalaţiile secundare, cum ar fi circuitele de comandă, se poate renunţa la acest dispozitiv.
4.Amplasarea tablourilor
a)Tablourile trebuie să fie amplasate în încăperi accesibile, bine aerisite şi în aşa fel încât să fie protejate la apă şi de deteriorări mecanice.
Instalaţiile de tubulaturi şi conductele de aer trebuie să fie amplasate în aşa fel încât, în caz de scurgeri, tablourile să nu poată fi deteriorate. Dacă montarea lor în apropierea tablourilor nu se poate evita, atunci tubulaturile nu trebuie să aibă conexiuni detaşabile în această zonă.
b)Dulapurile sau nişele în care sunt instalate aparatele de întrerupere neprotejate, trebuie să fie construite dintr-un material greu inflamabil sau să fie protejate printr-o îmbrăcăminte metalică sau dintr-un alt material incombustibil.
c)Atunci când tensiunea este mai mare de 50A, grătarele sau covoarele izolante trebuie să fie amplasate în faţa tabloului principal pe locul ocupat de operator.
Art. 1013: Art. 10.13: Întrerupătoare de circuit în caz de avarie
Pentru arzătoarele pe combustibil, pentru pompele de combustibil, pentru separatoare şi pentru ventilatoarele din încăperea de maşini, întrerupătoarele de circuit în caz de avarie trebuie să fie instalate central, în exteriorul încăperilor în care sunt amplasate echipamentele.
Art. 1014: Art. 10.14: Accesorii de instalare
1.Conectările cablurilor trebuie să fie dimensionate pentru funcţionarea cablurilor care trebuie conectate şi să corespundă tipului de cabluri folosite.
2.Prizele de curent ale circuitelor de tensiuni sau frecvente diferite nu trebuie să poată fi confundate.
3.Întrerupătoarele trebuie să oprească în acelaşi timp toate conductoarele nelegate la pământ ale unui circuit. Totuşi, sunt admise întrerupătoare unipolare în reţelele nelegate la pământ, în circuitele pentru iluminarea încăperilor de locuit, mai puţin în spălătorii, băi, toalete şi alte încăperi umede.
4.Atunci când intensitatea este mai mare de 16A, prizele de curent trebuie să fie blocate de un întrerupător în aşa fel încât conectarea fişei să nu fie posibilă decât fără tensiune.
Art. 1015: Art. 10.15: Cabluri
1._
(1)Cablurile trebuie să fie greu inflamabile, autoextinctive şi rezistente la apă şi la ulei.
(2)Se admit în încăperile de locuit alte tipuri de cabluri cu condiţia de a fi efectiv protejate, de a prezenta proprietatea de a întârzia propagarea flăcări şi de a fi autoextinctive.
(3)Sunt admise pentru constatarea că cablurile electrice sunt greu inflamabile, cerinţele:
a)seria de standarde europene EN 60332-1 şi EN 60332-3 în ediţia lor în vigoare la 6 iulie 2017 sau
b)reglementările echivalente ale unuia dintre statele membre.
2.Conductorii din circuitele de forţă şi de iluminat, trebuie să aibă o secţiune transversală unitară minimă de 1,5 mm2.
3.Armăturile, protecţiile şi învelişurile metalice ale cablurilor instalaţiilor de forţa şi de iluminat nu trebuie sa fie folosite în exploatarea normală în calitate de conductori sau pentru legarea la pământ.
4.Protecţiile şi învelişurile metalice ale cablurilor instalaţiilor de forţă şi de iluminat trebuie să fie legate la pământ la cel puţin unul din capete.
5.Secţiunea transversală a conductorilor trebuie să ţină cont de temperatura finală maximă admisibilă a conductorilor (intensitatea maximă admisibilă) cât şi de căderea de tensiune admisibilă. Această cădere dintre tabloul principal şi cel mai defavorabil punct al instalaţiei nu trebuie să fie mai mare de 5% pentru iluminat şi de 7% pentru instalaţiile de forţa sau de încălzire, raportat la tensiunea nominală.
6.Cablurile trebuie să fie protejate contra riscurilor de deteriorare mecanică.
7.Mijloacele pentru fixarea cablurilor trebuie să garanteze faptul că orice eventuale tracţiuni se înscriu în limitele admisibile.
8.Atunci când cablurile străbat pereţi sau punţi, rezistenţa mecanică, etanşeitatea cât şi caracteristicile tehnice ale rezistenţei la foc (de ex. caracterul incombustibil, greu inflamabil, rezistent la foc) ale acestor pereţi şi punţi nu trebuie sa fie afectate de aceste treceri de cabluri.
9._
(1)Terminaţiile şi îmbinările tuturor conductorilor trebuie să fie confecţionaţi astfel încât să-şi păstreze caracteristicile electrice, mecanice cât şi caracteristicile tehnice ale rezistenţei la foc (de ex. caracterul incombustibil, greu inflamabil, rezistent la foc) ale cablului. Această cerinţă se consideră a fi respectată dacă elementele terminale şi îmbinările sunt conforme cu:
a)Standardul internaţional IEC 60092-352: 2005, punctul 3.28 coroborat cu apendicele D al standardului, sau
b)o reglementare sau un standard recunoscut ca echivalent de către unul dintre statele membre.
(2)Numărul de îmbinări ale cablului trebuie să fie redus la minimum.
(3)Pentru cablurile reparate sau înlocuite, fraza 1 se consideră respectată dacă îmbinările de cabluri sunt în conformitate cu standardul internaţional IEC 60092-352: 2005, punctul 3.28 coroborat cu apendicele D al standardului sau cu regulile recunoscute ca echivalente de către un stat membru.
10.Cablurile conectate la timoneriile escamotabile trebuie să fie suficient de flexibile şi să fie dotate cu o izolaţie care să fie suficient de flexibilă până la -20°C şi să fie rezistente la aburi şi vapori, la razele ultraviolete şi la ozon.
11.În cazul amenajării trecerilor ansamblului de cabluri, caracteristicile de nepropagare a flăcării peretelui nu trebuie modificate. Această cerinţă se consideră respectată atunci când cablurile sunt conforme dispoziţiilor seriei de standarde europene EN 60332-3 în ediţia în vigoare la 6 iulie 2017 sau cu regulile recunoscute ca echivalente de către un stat membru. În caz contrar, dispozitivele de oprire a focului trebuie să fie prevăzute în trecerile lungi pentru ansamblurile de cabluri (vertical mai mult de 6 m şi orizontal mai mult de 14 m), dacă cablurile nu sunt complet închise în canale de distribuţie.
12.Cablurile care leagă o sursă de energie electrică de urgenţă la dispozitivele de consum trebuie, în măsura posibilului, plasate în zona de siguranţă.
13.Trecerea cablurilor prin zone cu temperaturi ridicate ale mediului ambiant trebuie evitată. Dacă acest lucru nu este posibil:
a)temperaturile ambientale trebuie luate în considerare la determinarea intensităţii maxime admise sau
b)cablurile trebuie protejate împotriva deteriorărilor datorate căldurii şi a incendiilor.
14.Cablurile de alimentare principale şi în caz de urgenţă nu trebuie să traverseze aceeaşi încăpere. Comisia de inspecţie poate deroga de la această cerinţă atunci când:
a)cablurile de alimentare principale şi în caz de urgenţă trebuie amplasate, pe cât posibil, la o distanţă mare între ele sau
b)cablurile de alimentare în caz de urgenţă sunt rezistente la foc. Această cerinţă se consideră a fi respectată dacă sunt îndeplinite cerinţele din seria standardului internaţional IEC 60331 în versiunea în vigoare la 6 iulie 2017.
Art. 1016: Art. 10.16: Instalaţii de iluminat
1.Aparatele de iluminat trebuie să fie instalate astfel încât căldura pe care ele o degajă să nu poată aprinde obiectele sau elementele inflamabile din jur.
2.Aparatele de iluminat de pe puntea deschisă trebuie să fie instalate în aşa fel încât să nu împiedice recunoaşterea luminilor de navigaţie.
3.Atunci când două sau mai multe aparate de iluminat sunt instalate într-o încăpere de maşini sau căldări, ele trebuie să fie alimentate pe cel puţin două circuite diferite. Această prevedere se aplică, de asemenea, încăperilor în care sunt amplasate instalaţii frigorifice, maşini hidraulice sau motoare electrice.
Art. 1017: Art. 10.17: Lumini de navigaţie
1.Tablourile de comandă ale luminilor de navigaţie trebuie să fie amplasate în timonerie. Ele trebuie să fie alimentate printr-un cablu de alimentare independent de la tabloul principal sau prin două reţele secundare independente.
2.Luminile de navigaţie trebuie să fie alimentate separat, protejate şi comandate separat, de la tabloul luminilor de navigaţie.
3.Defectarea instalaţiei de control, aşa cum este cerut la art. 7.05, alin. 2, nu trebuie să împiedice funcţionarea luminii pe care o controlează.
4.Mai multe lumini care formează o unitate funcţională şi sunt amplasate împreună în acelaşi loc, pot fi alimentate, comandate şi controlate în comun. Instalaţia de control trebuie să permită descoperirea nefuncţionării oricărei lămpi. Totuşi, cele două surse luminoase ale unui felinar biform (două felinare montate unul deasupra altuia sau în aceeaşi carcasă) nu trebuie să poată fi folosite simultan.
Art. 1018: Art. 10.18: Electronica de putere
1.Pentru fiecare sistem electronic de putere trebuie să fie prevăzută o posibilitate distinctă de deconectare de la reţea. Pentru aparatele consumatoare cu un curent nominal de 315 A se poate utiliza combinaţia siguranţe-contactor. În toate celelalte cazuri, trebuie prevăzut un întrerupător la nivelul reţelei.
2.Electronica de putere trebuie să fie uşor accesibilă pentru reparaţii şi măsurători. Dispozitivele corespunzătoare trebuie să fie prevăzute pentru verificarea funcţionării şi identificarea defecţiunilor.
3.Electronica de control şi semnalizare trebuie să fie separată de circuitele trifazate printr-o izolare galvanică.
4.Sistemele de conversie a curentului electric trebuie să asigure o funcţionare sigură şi la cele mai mari variaţii admisibile de tensiune şi frecvenţă. În cazul unor variaţii excesive de frecvenţă şi/sau tensiune a tensiunii de alimentare, sistemul trebuie să se oprească sau să rămână într-o stare de funcţionare sigură.
5.Încărcăturile electrice din module trebuie să rămână la o tensiune mai mică de 50 V în mai puţin de 5 secunde după separarea reţelei. Dacă sunt necesare perioade de descărcare mai lungi, pe dispozitiv trebuie să fie fixat un panou de avertizare.
6.Defectarea semnalelor de comandă externă nu trebuie să ducă la o situaţie periculoasă.
7.Electronica de putere trebuie proiectată şi instalată astfel încât defectarea tensiunilor de comandă să nu pericliteze sau să deterioreze instalaţia sau aparatul în care se montează electronica de putere, sau întreaga instalaţie.
8.În instalaţiile necesare pentru propulsie şi manevrabilitate cât şi pentru siguranţa echipajului, navei sau încărcăturii, trebuie să fie prevăzute, pentru monitorizarea diferitelor module şi sistemele parţiale ale electronicii de putere, elemente care facilitează detectarea defecţiunilor în cazul unei disfuncţionalităţi şi prevenirea existenţei erorilor nedetectate.
9.Monitorizarea electronicii de putere trebuie să detecteze erorile în mod sigur şi să împiedice ca ele să nu fie pierdute fără a fi detectate.
10.Cu excepţia elementelor de construcţie, pot fi utilizate numai electronice de putere care au fost supuse examinării de tip. Dacă dispozitivele de protecţie şi de monitorizare sunt părţi ale electronicii de putere, controlul trebuie să includă, de asemenea, dovezi ale pragurilor de răspuns şi interacţiunilor coordonate ale tuturor dispozitivelor de protecţie şi monitorizare. Raportul privind examinarea de tip trebuie ataşat la documentaţia sistemului.
Art. 1019: Art. 10.19: Instalaţii de alarmă şi de siguranţă pentru instalaţiile mecanice
Instalaţiile de alarmă şi siguranţă destinate supravegherii şi protejării instalaţiilor mecanice trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
1.Instalaţii de alarmă
Instalaţiile de alarmă trebuie să fie construite în aşa fel încât avarierea sistemului de alarmă să nu poată duce la defectarea echipamentului sau instalaţiei supravegheate.
Transmiţătorii binari trebuie să fie realizaţi pe principiul curentului de repaos sau conform principiului curentului de lucru supravegheat.
Alarmele optice trebuie să rămână vizibile până la eliminarea defecţiunii; o alarmă cu semnalare de recepţie trebuie să se poată distinge de o alarmă fără semnalare de recepţie. Fiecare alarmă trebuie, de asemenea, să cuprindă şi un semnal acustic. Alarmele acustice trebuie să poată fi întrerupte. Întreruperea unei alarme acustice nu trebuie să împiedice declanşarea unei alarme provocate de o altă cauză.
Derogările sunt admise pentru instalaţiile de alarma care cuprind mai puţin de cinci puncte de măsurare.
2.Instalaţii de siguranţă
Instalaţiile de siguranţă trebuie să fie realizate în aşa fel încât, înainte de atingerea stării critice de funcţionare a instalaţiei ameninţate, să întrerupă, să reducă sau să transfere comanda unui post ocupat în permanenţă.
Transmiţătorii binari trebuie să fie realizaţi conform principiului curentului de lucru.
Dacă instalaţiile de siguranţa nu sunt concepute cu autosupraveghere, trebuie să fie posibilă verificarea funcţionării lor corecte.
Instalaţiile de siguranţă trebuie să fie independente de alte instalaţii.
Art. 1020: Art. 10.20: Condiţii de încercare pentru instalaţiile electronice
1.Generalităţi
Condiţiile de încercare de la alin. 2 se aplică numai aparatelor electronice care sunt necesare pentru instalaţia de guvernare şi sistemul de propulsie al construcţiei navale, inclusiv instalaţiile lor auxiliare.
2.Condiţii de încercare
a)Solicitările care apar în urma încercărilor nu trebuie să ducă la defecţiuni sau disfuncţiuni ale echipamentelor electronice. Cu excepţia încercării de rezistenţă la frig, încercările corespunzătoare standardelor internaţionale, cum ar fi publicaţia IEC 60092-504:2016, trebuie să se efectueze cu aparatul în funcţiune. Aceste încercări trebuie să includă verificarea funcţionării corecte.
b)Variaţii de tensiune şi de frecvenţă
| Parametrii | VARIAŢII | |
Continue | Scurtă durată | ||
În general | frecvenţa tensiunea | +/- 5% +/- 10% | +/- 10% 5 s +/- 20% 1,5 s |
Funcţionarea cu baterii | tensiunea | +/-30% - 25% | - |
c)Încercarea la căldură
Proba este adusă la o temperatura de 55°C în interval de o jumătate de oră. După atingerea acestei temperaturi ea va fi menţinută timp de 16 ore. Se va trece apoi la o încercare a funcţionării.
d)Încercarea de rezistenţă la frig
Proba este răcită până la -25°C şi menţinută la această temperatură timp de două ore. Apoi, temperatura este ridicată la 0°C şi se trece la o încercare a funcţionării.
e)Încercarea la vibraţii
Încercarea la vibraţii trebuie să fie efectuată la frecvenţa de rezonanţă a aparatelor sau pieselor, pe cele trei axe, de fiecare dată pe o durată de 90 min. Dacă nu se distinge nici o rezonanţă, încercarea la vibraţii are loc la 30 Hz.
Încercarea la vibraţii are loc în următoarele limite prin oscilaţie sinusoidală:
În general:
f = 2,0 până la 13,2 Hz; a = + -1 mm
(amplitudinea a = 1/2 din lăţimea benzii de vibraţie)
f = 13,2 până la 100 Hz: acceleraţie +/- 0,7 g.
Echipamentele destinate a fi montate pe motoare cu ardere internă sau pe instalaţiile de guvernare trebuie să fie încercate după cum urmează:
f = 2,0 până la 25 Hz; a = + -1,6 mm
(amplitudinea a = 1/2 din lăţimea benzii de vibraţie)
f = 25 până la 100 Hz; acceleraţie +/- 4 g.
Senzorii destinaţi a fi montaţi în tubulaturile de eşapament ale motoarelor cu ardere internă pot fi supuşi unor solicitări considerabil superioare. Trebuie să se ţină cont de acest lucru în timpul încercărilor.
3.4. Încercările de compatibilitate electromagnetică trebuie să se efectueze pe baza standardelor europene EN 61000-4-2:2009, EN 61000-4-3:2010, EN 61000-4-4:2012, cu gradul de încercare 3.
4.5. Dovada că aparatele electronice corespund acestor condiţii rămâne să fie furnizată de producător. Certificatul unei societăţi de clasificare recunoscute este, de asemenea, considerată dovadă.
Art. 1021: Art. 10.21: Compatibilitatea electromagnetică
Funcţionarea instalaţiilor electrice şi electronice nu trebuie să fie afectată de interferenţele electromagnetice. Măsurile generale trebuie să se extindă în egală măsură la:
a)deconectarea căilor de transmisie dintre sursa de interferenţă şi aparatele afectate;
b)reducerea cauzelor de parazitare la sursa lor;
c)reducerea sensibilităţii aparatelor afectate de interferenţă.
CAPITOLUL 13:Echipamente
Art. 131: Art. 13.01: Echipament de ancorare
1.Navele destinate transportului de mărfuri, cu excepţia barjelor purtate a căror lungime nu depăşeşte 40 m, trebuie să fie echipate la prova cu ancore a căror masă totală P se obţine conform următoarei formule:
P = k x B x T [kg]
unde:
k - este un coeficient care ţine cont de raportul dintre lungimea L şi lăţimea B, precum şi de tipul de navă:
pentru barje se va lua totuşi k = c;
c - este un coeficient empiric dat de tabelul următor:
Capacitatea de încărcare în tone | Coeficient c |
Până la 400 t inclusiv De la 400 t până la 650 t inclusiv De la 650 t până la 1000 t inclusiv Peste 1000 t | 45 55 65 70 |
Pentru navele a căror capacitatea de încărcare nu este mai mare de 400 t şi care, datorită construcţiei şi destinaţiei lor, sunt exploatate doar pe sectoare scurte determinate, comisia de inspecţie poate admite ca pentru ancorele prova să nu se ceară decât 2/3 din masa totală P.
2._
a)Navele de pasageri şi navele care nu transportă bunuri, cu excepţia împingătoarelor trebuie să fie echipate la prova cu ancore a căror masă totală P se obţine cu următoarea formulă:
P = k x B x T [kg]
b)Prin derogare de la a) şi având în vedere regulile autorităţii de navigaţie aplicabile pentru anumite zone de navigaţie în statele membre, pentru navele de pasageri, pentru care masa totală a ancorelor prova P a fost obţinută prin următoarea formulă trebuie înscris la punctul 52 din certificatul de navigaţie interioară că masa totală a ancorelor prova îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 13.01 alin. 2) lit. b):
P = k x B x T + 4Af [kg]
unde:
k - este coeficientul indicat la alin. 1, dar unde, pentru a obţine valoarea coeficientului empiric c, în locul capacităţii de încărcare se va lua deplasamentul volumetric în m3 menţionat în certificatul navei de navigaţie interioară.
Af - este aria frontală proiectată expusă la vânt, în m2.
3.Navele menţionate la alin. 1, a căror lungime L nu depăşeşte 86 m trebuie să fie echipate la pupa cu ancore a căror masă totală este egală cu 25% din masa P.
Navele, a căror lungime L depăşeşte 86 m, trebuie să fie echipate la pupa cu ancore a căror masă totală este egală cu 50% din masa P calculată conform alin. 1 sau 2.
Nu sunt cerute ancore la pupa pentru:
a)navele pentru care masa ancorelor de la pupa va fi mai mică de 150 kg; pentru navele menţionate la alin. 1, ultimul paragraf, trebuie să se ţină seama de masa redusă a ancorelor prova;
b)barje.
4.Navele destinate să asigure deplasarea convoaielor rigide cu o lungime de cel mult 86 m trebuie să fie echipate la pupa cu ancore a căror masă totală este egală cu 25% din masa maximă P, calculată conform alin. 1, pentru formaţiunile (considerate ca unitate navală) permise şi menţionate în certificatul navei de navigaţie interioară.
Navele destinate să asigure deplasarea în aval a convoaielor rigide cu o lungime mai mare de 86 m, trebuie să fie echipate la pupa cu ancore a căror masă totală este egală cu 50% din masa maximă P, calculată conform alin. 1, pentru formaţiunile (considerate ca unitate navală) permise şi menţionate în certificatul navei de navigaţie interioară.
5.Masele ancorelor determinate conform alineatelor 1 până la 4 pot fi reduse pentru anumite ancore speciale.
6.Masa totală P prevăzută pentru ancorele prova poate fi repartizată pe una sau două ancore. Ea poate fi redusă cu 15% atunci când nava este echipată doar cu o singură ancoră prova şi când nara de ancoră este amplasată la mijlocul navei.
Pentru împingătoare şi navele a căror lungime maximă depăşeşte 86 m, masa totală cerută pentru ancorele pupa poate fi repartizată pe una sau două ancore.
Masa celei mai uşoare ancore nu trebuie să fie mai mică de 45% din masa totală.
7.Nu sunt admise ancore din fontă.
8.Pe ancore trebuie să fie indicată masa, durabil, cu caractere în relief.
9.Ancorele cu o masă mai mare de 50 kg trebuie să fie manevrate cu vinciuri.
10.Fiecare lanţ de ancoră prova trebuie să aibă o lungime minimă de:
a)40 m pentru navele cu o lungime L ce nu este mai mare de 30 m;
b)cel puţin 10 m mai mare decât lungimea L navei atunci când aceasta este cuprinsă între 30 şi 50 m;
c)60 m pentru navele a căror lungime L este mai mare de 50 m.
Fiecare lanţ de ancoră pupa trebuie să aibă o lungime de cel puţin 40 m. Totuşi, navele care trebuie să poată opri cap în cap în aval, trebuie să aibă lanţuri de ancoră pupa cu o lungime de cel puţin 60 m.
11.Rezistenţa minimă la rupere R a lanţurilor de ancoră se calculează după următoarele formule:
a)ancorele cu masa de până la 500 kg:
R = 0,35 x P' [kN]
b)ancore cu masa mai mare de 500 kg, dar care nu depăşesc 2000 kg:
[kN]
[kN]c)ancorele cu masa mai mare de 2000 kg:
R = 0,25 x P' [kN].
unde:
P' este masa teoretică a fiecărei ancore determinată conform alineatelor 1 până la 4 şi 6.
Rezistenţa la rupere a lanţurilor de ancoră trebuie să fie cea stabilită de standardele în vigoare într-unul din statele membre.
12.În cazul în care ancorele au o masă mai mare decât cea prevăzută la alin. 1 până la 6, rezistenţa la rupere a lanţului de ancoră trebuie să se stabilească în funcţie de masa reală a ancorei.
În cazurile în care la bord există ancore mai grele cu lanţuri corespunzătoare de ancoră mai rezistente, în certificatul navei de navigaţie interioară trebuie să se menţioneze doar masele minime şi rezistenţele minime la rupere cerute conform alineatelor 1 până la 6 şi 11.
13.Elementele de legătură dintre ancoră şi lanţ trebuie să reziste la o forţă de tracţiune cu 20% mai mare decât limita de rupere a lanţului corespunzător.
14.Se admite utilizarea de cabluri în locul lanţurilor de ancoră. Cablurile trebuie să aibă aceeaşi rezistenţă la rupere ca şi cea prevăzută pentru lanţuri, dar trebuie să fie mai lungi cu 20%.
Art. 132: Art. 13.02: Alte echipamente
1.La bord trebuie să existe cel puţin următoarele echipamente, în conformitate cu reglementările aplicabile, în vigoare, în statele membre, ale autorităţii pentru navigaţie:
a)echipamente de radiotelefonie;
b)aparate şi dispozitive necesare pentru emiterea de semnale vizuale şi acustice şi pentru marcarea navei;
c)lumini de siguranţă independente de reţeaua de la bord pentru luminile de semnalizare prescrise în staţionare.
2.Trebuie să existe, de asemenea, următoarele recipiente:
a)un recipient marcat pentru deşeurile menajere;
b)recipiente separate şi marcate, cu capac etanş, fabricate din oţel sau din alt material solid şi neinflamabil, cu dimensiuni adecvate şi o capacitate de cel puţin 10 l, pentru colectarea următoarelor:
aa)cârpe de curăţat murdare de ulei;
bb)deşeuri solide periculoase sau poluante;
cc)deşeuri lichide periculoase sau poluante,
şi, în măsura în care pot apărea, pentru colectarea de:
dd)reziduuri lichide de hidrocarburi;
ee)alte deşeuri de ulei sau grăsime.
3.Suplimentar, echipamentul trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
a)Parâme de manevră:
Navele trebuie să fie echipate cu trei parâme de manevră metalice. Lungimea lor minimă trebuie să fie următoarea:
- prima parâmă: L + 20 m, totuşi, nu mai mult de 100 m;
- a doua parâmă: 2/3 din prima parâmă;
- a treia parâmă: 1/3 din prima parâmă.
La bordul navelor a căror lungime L este mai mică de 20 m, parâma cea mai scurtă nu este cerută.
Aceste parâme trebuie să aibă o limită de rupere RS calculată conform următoarelor formule:
pentru LxBxT până la 1000 m3: RS = 60 + LxBxT/10 [kN];
pentru LxBxT mai mare de 1000 m3: RS = 150 + LxBxT/100 [kN].
Pentru caracteristicile parâmelor trebuie să existe la bord un certificat în conformitate cu standardul european EN 10204:1991, punctul 3.1.
Parâmele metalice pot fi înlocuite cu parâme din fibre sintetice de aceeaşi lungime şi cu aceeaşi limită de rupere. Rezistenţa minimă la rupere a acestor parâme trebuie indicată într-un certificat.
b)Cabluri de remorcaj:
Remorcherele trebuie să fie echipate cu un număr de cabluri adaptate exploatării lor.
Totuşi, cablul principal trebuie să aibă o lungime de cel puţin 100 m şi o sarcină de rupere, în kN, care să nu fie mai mică decât o treime din puterea totală, în kW, a motorului sau a motoarelor de propulsie.
Motonavele şi împingătoarele care sunt capabile să remorcheze trebuie să fie echipate cu cel puţin un cablu de remorcaj, cu o lungime de cel puţin 100 m şi a cărui rezistenţă la rupere, în kN, nu este mai mică decât un sfert din puterea totală, în kW, a motorului sau a motoarelor de propulsie.
c)O bandulă;
d)O pasarelă de îmbarcare de cel puţin 0,40 m lăţime şi 4 m lungime, ale cărei părţi laterale să fie marcate printr-o bandă de culoare intensă; această pasarelă trebuie prevăzută cu o balustradă.
Pentru navele mici, comisia de inspecţie poate admite pasarele mai scurte.
e)O cange;
f)O trusă medicală corespunzătoare cu un conţinut conform unui standard relevant al unui stat membru. Trusa medicală trebuie să fie păstrată în încăperile de locuit sau în timonerie şi depozitată astfel încât să fie accesibilă uşor şi în siguranţă, dacă este necesar. Dacă trusele medicale se află acoperite, capacul acestora trebuie marcat cu un simbol corespunzător trusei medicale aşa cum se indică în Figura 8 a Anexei 4 a ES-TRIN, având lungimea laturii de cel puţin 10 cm;
g)Un binoclu, minim 7 x 50 sau cu un diametru mai mare al lentilelor;
h)Instrucţiuni referitoare la salvarea şi reanimarea persoanelor căzute peste bord;
i)Un proiector care poate funcţiona din timonerie.
4.La navele a căror înălţime a bordajului deasupra liniei de plutire a navei goale este mai mare de 1,50 m, trebuie să existe o scară de îmbarcare sau o scară verticală.
Art. 133: Art. 13.03: Stingătoare portabile de stingere a incendiului
1.Trebuie să existe cel puţin un stingător portabil, în conformitate cu standardele europene EN 3-7:2007 şi EN 3-8:2007, în fiecare dintre următoarele locuri:
a)în timonerie;
b)în apropierea fiecărei intrări de pe punte în încăperile de locuit;
c)în apropierea fiecărei intrări în încăperile de lucru care nu au acces înspre încăperile de locuit, în care există instalaţii de încălzire, de gătit sau frigorifice care folosesc combustibil solid, lichid sau gazos;
d)la fiecare intrare în încăperile de maşini şi încăperile de căldări;
e)în locuri adecvate din încăperile de maşini şi căldări astfel încât distanţa măsurată din orice poziţie din aceste încăperi până la stingător să nu depăşească 10 m;
2.În ceea ce priveşte stingătoarele portabile prevăzute la alin. 1, se pot utiliza doar stingătoare cu praf în greutate de cel puţin 6 kg sau alte stingătoare portabile cu aceeaşi capacitate de stingere. Acestea trebuie să fie adecvate pentru incendiile din clasele A, B şi C.
Prin derogare, în cazul navelor fără instalaţii de gaz lichefiat, sunt permise stingătoarele cu spumă pulverizată care formează o peliculă apoasă (AFFF-AR) rezistentă la îngheţ până la -20°C, chiar dacă nu sunt adecvate pentru incendiile din clasa C. Aceste stingătoare trebuie să aibă o capacitate minimă de 9 litri.
Toate stingătoarele trebuie să fie adecvate pentru stingerea incendiilor apărute la instalaţiile electrice de până la 1000 V.
3.Suplimentar, se pot utiliza stingătoare de incendiu cu pulbere, apă sau spumă care corespund cel puţin clasei de incendiu cel mai probabil să se producă în încăperea pentru care sunt destinate stingătoarele.
4.Stingătoarele de incendiu portabile cu CO2 ca agent de stingere pot fi utilizate numai la stingerea incendiilor în bucătării şi instalaţii electrice. Conţinutul acestor stingătoare nu trebuie să fie mai mare de 1 kg/15 m3 din încăperea în care au fost prevăzute.
5.Stingătoarele portabile trebuie verificate cel puţin o dată la fiecare doi ani de către o persoană competentă. Pe stingător se aplică o etichetă de verificare, semnată de persoana competentă şi menţionând data inspecţiei.
6.Dacă stingătoarele de incendiu portabile sunt instalate astfel încât nu sunt uşor vizibile, panoul care le ascunde trebuie să fie marcat cu un simbol pentru stingătoare de incendiu aşa cum se indică în Figura 3 a Anexei 4 a ES-TRIN, având lungimea laturii de cel puţin 10 cm.
Art. 134: Art. 13.04: Instalaţii fixe de stingere a incendiului pentru protecţia încăperilor de locuit, timoneriilor şi încăperilor pentru pasageri
1.În încăperile de locuit, timonerii şi încăperile pentru pasageri sunt admise, pentru protecţia contra incendiului, numai instalaţii automate corespunzătoare de pulverizare a apei sub presiune cu sprinklere ca instalaţii fixe de stingere a incendiului.
2.Montarea sau modificarea acestor instalaţii trebuie efectuată numai de către firme specializate.
3.Instalaţiile trebuie realizate din oţel sau dintr-un material echivalent incombustibil.
4.Instalaţiile trebuie să poată asigura pulverizarea unui volum de apă cu un debit de cel puţin 5 l/m2 pe minut pe suprafaţa celei mai mari încăperi care trebuie să fie protejată.
5.Instalaţiile de pulverizare a mici cantităţi de apă trebuie să aibă o aprobare de tip conform Rezoluţiei IMO A 800(19)9 sau altui standard recunoscut de către un stat membru. Aprobarea de tip trebuie efectuată de către o societate de clasificare recunoscută sau o instituţie acreditată pentru încercări. Instituţia acreditată pentru încercări trebuie să fie conformă cu Standardul European EN ISO/IEC 17025: 2005.
9Rezoluţia OMI A.800 (19), adoptată la 23 noiembrie 1995 - Linii directoare revizuite pentru aprobarea sistemelor de sprinklere echivalente cu cele prevăzute în Regula SOLAS II-2/12.
6.Instalaţiile trebuie verificate de către un expert:
a)înainte de a fi puse în funcţiune pentru prima oară;
b)înainte de a fi repuse în funcţiune, după ce au declanşat;
c)înainte de a fi repuse în funcţiune în urma efectuării de modificări sau reparaţii majore; şi
d)în mod regulat, cel puţin o dată la doi ani.
Inspecţiile menţionate la lit. d) pot fi, de asemenea, efectuate de o persoană competentă din cadrul unei firme competente specializate în instalaţii de stingere a incendiilor.
7.Atunci când se efectuează verificarea, în conformitate cu alin. 6, expertul sau persoana competentă trebuie să verifice dacă instalaţia respectă cerinţele prezentului alineat.
Verificarea trebuie să includă, cel puţin:
a)inspecţia exterioară a întregii instalaţii;
b)încercarea funcţionării instalaţiilor de siguranţă şi a duzelor;
c)încercarea funcţionării rezervoarelor de presiune şi a instalaţiei de pompare.
8.Trebuie eliberat un certificat de inspecţie, semnat de expert sau de persoana competentă, în care se menţionează data inspecţiei.
9.Numărul de instalaţii existente trebuie menţionat în certificatul navei de navigaţie interioară.
Art. 135: Art. 13.05: Instalaţii fixe de stingere a incendiului pentru protecţia încăperilor de maşini, de căldări şi compartimentul pompelor
1.Agenţi de stingere a incendiului
Pentru protecţia încăperilor de maşini, încăperilor de căldări şi încăperilor pompelor, următorii agenţi de stingere pot fi folosiţi în instalaţiile fixe de stingere a incendiilor:
a)CO2 (dioxid de carbon);
b)HFC 227ea (heptafluoropropan);
c)IG-541 (52% nitrogen, 40% argon, 8% dioxid de carbon).
d)FK-5-1-12 (dodecafluoro-2-methylpentane-3-on).
e)Apa.
2.Ventilarea, evacuarea aerului
a)Aerul de combustie pentru maşinile destinate propulsiei nu trebuie să fie aspirat din încăperile protejate cu instalaţii fixe de stingere a incendiului. Aceasta nu trebuie aplicată unde sunt două încăperi de maşini principale care sunt independente una faţă de alta şi separate ermetic sau dacă există, lângă încăperea de maşini principală o încăpere de maşini separată unde este instalat un propulsor prova, capabil să asigure propulsia navei în eventualitatea unui incendiu în încăperea maşinii principale.
b)Toate instalaţiile de ventilaţie forţată din încăperea protejată trebuie să fie închise automat dacă s-a declanşat instalaţia de stingere a incendiului.
c)Toate deschiderile care permit introducerea aerului sau evacuarea gazelor din încăperea protejată trebuie să fie echipate cu dispozitive care permit închiderea rapidă. Trebuie să fie vizibil clar dacă acestea sunt deschise sau închise.
d)Aerul de la supapele de siguranţă ale rezervoarelor de aer comprimat instalate în încăperea de maşini trebuie evacuat în exterior.
e)Suprapresiunea sau vidul produs prin introducerea agentului de stingere nu trebuie să distrugă elementele componente din încăperea ce trebuie protejată. Trebuie să fie posibilă egalizarea presiunii fără pericole.
f)Încăperile protejate trebuie să fie echipate cu mijloace care permit extragerea agentului de stingere şi a gazelor de ardere. Aceste mijloace trebuie să poată fi acţionate din posturile aflate în exteriorul încăperilor protejate şi nu trebuie să fie inaccesibile în eventualitatea unui incendiu în aceste încăperi. Dacă sunt instalate extractoare fixe, acestea nu trebuie să poată fi puse în funcţiune în timpul stingerii incendiului.
3.Instalaţia de semnalizare a incendiului
Încăperea ce trebuie protejată va fi supravegheată cu ajutorul unei instalaţii corespunzătoare de semnalizare a incendiului. Semnalul de avertizare trebuie să fie perceptibil în timonerie, în spaţiile de locuit şi în încăperea protejată.
4.Instalaţia de tubulaturi
a)Agentul de stingere a incendiului trebuie trimis în încăperea ce trebuie protejată şi distribuit în aceasta printr-o instalaţie fixă de tubulaturi. În interiorul încăperii ce trebuie protejată, tubulatura şi armăturile aferente trebuie realizate din oţel. Tubulaturile de racordare la butelii şi compensatorii de dilataţie pot fi exceptate de la această prevedere cu condiţia ca materialele folosite să aibă proprietăţi echivalente în caz de incendiu. Tubulaturile trebuie să fie protejate atât la exterior cât şi în interior împotriva coroziunii.
b)Duzele de distribuţie trebuie dimensionate şi dispuse astfel încât agentul de stingere să fie distribuit uniform. În special agentul de stingere trebuie să fie de asemenea efectiv în partea inferioară a tablelor paiolurilor.
5.Dispozitivul de declanşare
a)Instalaţiile de stingere a incendiului cu declanşare automată nu sunt admise.
b)Instalaţia de stingere a incendiului trebuie să poată fi declanşată dintr-un loc corespunzător situat în exteriorul încăperii ce trebuie protejată.
c)Dispozitivele de declanşare trebuie să fie instalate astfel încât să poată fi acţionate, în eventualitatea unui incendiu şi a unei avarii datorată incendiului sau exploziei, şi să poată fi trimisă cantitatea necesară de agent de stingere a incendiului în încăperea ce trebuie protejată;
Dispozitivele de declanşare nemecanice trebuie să fie alimentate de două surse de energie independente. Aceste surse de energie trebuie amplasate în exteriorul încăperii ce trebuie protejată. Liniile de comandă din încăperea ce trebuie protejată trebuie proiectate astfel încât să rămână în stare de funcţionare cel puţin 30 minute în eventualitatea unui incendiu. Această cerinţă trebuie respectată integral în cazul în care instalaţiile electrice sunt conform standardului IEC 60331-21:1999.
Dacă dispozitivele de declanşare sunt instalate astfel încât nu sunt vizibile, elementul care le ascunde trebuie să fie marcat cu simbolul "instalaţie de stingere a incendiului" aşa cum se arată în Figura 6 a Anexei 4 a ES-TRIN, având lungimea laturii de cel puţin 10 cm şi următorul text scris cu roşu pe fond alb:
"Instalaţie de stingere a incendiului"
"Feuerloscheinrichtung
Installation d'extinction
Brandblusinstallatie
Fire-fighting installation"
d)Dacă instalaţia de stingere a incendiului este destinată protecţiei mai multor încăperi, ea trebuie să aibă dispozitive de declanşare separate pentru fiecare încăpere, clar marcate.
e)Lângă fiecare dispozitiv de declanşare trebuie să fie afişate, în mod vizibil şi astfel încât să nu se şteargă în timp, instrucţiuni de operare, în una din limbile unui stat membru. Acestea trebuie să conţină, în special, instrucţiuni cu privire la:
aa)declanşarea instalaţiei de stingere a incendiului;
bb)necesitatea verificării în scopul asigurării că toate persoanele au părăsit încăperea ce trebuie protejată;
cc)acţiunea ce trebuie întreprinsă de către echipaj atunci când instalaţia de stingere a incendiului este declanşată şi privind accesul în încăperile protejate după declanşare sau inundare, în special cu privire la posibila prezenţă a substanţelor periculoase;
dd)acţiunea ce trebuie întreprinsă de către echipaj în cazul defectării instalaţiei de stingere a incendiului;
f)Instrucţiunile de operare trebuie să menţioneze faptul că, înaintea declanşării instalaţiei de stingere a incendiului, trebuie oprite motoarele cu ardere care aspiră aer din încăperea ce trebuie protejată.
6.Instalaţia de avertizare
a)Instalaţiile fixe de stingere a incendiului trebuie prevăzute cu o instalaţie de avertizare acustică şi optică.
b)Instalaţia de avertizare trebuie să se declanşeze automat din momentul primei declanşări a instalaţiei de stingere a incendiului. Semnalul de avertizare trebuie să persiste o perioadă de timp corespunzătoare înainte ca agentul de stingere să fie eliberat şi nu trebuie să fie posibilă oprirea sa.
c)Semnalele de avertizare trebuie să fie vizibile în mod clar în încăperile ce trebuie protejate şi în zonele de acces ale acestora şi audibile în mod clar în condiţiile de funcţionare ale navei care produc cele mai mari zgomote inerente. Aceste semnale trebuie să fie distincte clar faţă de toate celelalte semnale acustice şi optice din încăperea ce trebuie protejată.
d)Semnalele de avertizare acustice trebuie să fie audibile în mod clar în încăperile adiacente chiar şi atunci când uşile de comunicare sunt închise şi în condiţiile de exploatare ale navei care produc cele mai mari zgomote inerente.
e)Dacă sistemul de avertizare nu este cu autoprotecţie la scurtcircuit, ruperea cablurilor şi căderile de tensiune, trebuie să fie posibilă verificarea funcţionării sale corespunzătoare.
f)La intrarea în toate încăperile în care se poate distribui agent de stingere a incendiului, trebuie să existe, în mod clar vizibil, un afiş cu următorul text, scris cu roşu pe fond alb:
"Atenţie, instalaţie de stingere a incendiului!
Părăsiţi imediat încăperea la auzirea semnalului acustic (descrierea semnalului)."
"Vorsicht, Feuerloscheinrichtung!
Bei Ertonen des Warnsignals (Beschreibung des Signals) den Raum sofort verlassen!
Attention, installation d'extinction d'incendie,
Quitter immediatement ce local au signal .... (description du signal)!
Let op, brandblusinstallatie!
Bij het in werking treden van het alarmsignaal (omschrijving van het signaal) deze ruimte onmiddellijk verlaten!
Warning, fire-fighting installation!
Leave the room as soon as the warning signal sounds (description of signal)"
7.Recipienţi sub presiune, armături şi tubulaturi de presiune
a)Recipienţii sub presiune, armăturile şi tubulaturile de presiune trebuie să corespundă cerinţelor în vigoare dintr-unul din statele membre.
b)Recipienţii sub presiune trebuie instalaţi în conformitate cu instrucţiunile producătorului.
c)Recipienţii sub presiune, armăturile şi tubulaturile de presiune nu trebuie instalate în încăperile de locuit.
d)Temperatura în cabine şi în încăperile instalaţiilor care conţin recipienţi sub presiune nu trebuie să depăşească 50°C.
e)Dulapurile sau încăperile instalaţiilor de pe punte trebuie să fie fixate solid şi trebuie să aibă deschideri de aerisire dispuse astfel încât, în eventualitatea unor scăpări de gaze din recipientul sub presiune, gazul să nu poată pătrunde în interiorul navei. Nu este permisă legătura directă cu alte încăperi.
8.Cantitatea de agent de stingere
Dacă cantitatea de agent de stingere este destinată protecţiei a mai mult de o încăpere, cantitatea totală necesară de agent de stingere nu trebuie să fie mai mare decât cantitatea necesară pentru cea mai mare încăpere ce trebuie protejată.
9.Instalare, inspecţie şi documentaţie
a)Instalaţia trebuie să fie montată sau modificată numai de către o firmă specializată în instalaţii de stingere a incendiului. Instrucţiunile specificate de către producătorul de agent de stingere a incendiului şi de către producătorul instalaţiei (fişa tehnică a produsului, fişa tehnică de siguranţă) trebuie să fie respectate.
b)Instalaţia trebuie să fie verificată de un expert:
aa)înainte de a fi pusă în funcţiune pentru prima oară;
bb)înainte de a fi repusă în funcţiune, după declanşare;
cc)înainte de a fi repusă în funcţiune în urma efectuării de modificări sau reparaţii majore; şi
dd)în mod regulat, cel puţin o dată la doi ani.
Inspecţiile menţionate la lit. dd) pot fi, de asemenea, efectuate de o persoană competentă din cadrul unei societăţi competente specializate în instalaţii de stingere a incendiilor.
c)În cadrul inspecţiei, expertul sau persoana competentă trebuie să verifice dacă instalaţia respectă cerinţele prevăzute la prezentul articol.
d)Verificarea trebuie să includă cel puţin:
aa)inspecţia exterioară a întregii instalaţii;
bb)verificarea etanşeităţii tubulaturilor;
cc)verificarea funcţionării sistemelor de declanşare şi de comandă;
dd)verificarea presiunii şi a conţinutului din recipienţi;
ee)verificarea etanşeităţii şi a dispozitivelor pentru blocarea încăperii ce trebuie protejată;
ff)verificarea instalaţiei de semnalizare a incendiului;
gg)verificarea instalaţiei de avertizare.
e)Trebuie eliberat un certificat de inspecţie, semnat de expert sau de persoana competentă, în care se menţionează data inspecţiei.
f)Numărul de instalaţii fixe de stingere a incendiului trebuie notat în certificatul navei de navigaţie interioară.
10.Instalaţia de stingere a incendiului cu CO2
Suplimentar cerinţelor de la alin. 1 până la 9, instalaţiile de stingere a incendiului care utilizează CO2 ca agent de stingere trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)Buteliile de CO2 trebuie să fie amplasate, în exteriorul încăperii ce trebuie protejată, într-un dulap sau într-o încăpere, separate etanş la gaze de celelalte încăperi. Uşile acestor încăperi sau dulapuri de stocare trebuie să se deschidă spre exterior, să poată fi încuiate şi să aibă inscripţionat în exterior simbolul "Avertizare de pericol general" conform cu Figura 4 a Anexei 4 a ES-TRIN, de cel puţin 5 cm în înălţime, împreună cu marcajul "CO2" de aceeaşi culoare şi înălţime.
b)Încăperile instalaţiilor sau dulapurile, conţinând buteliile de CO2 situate sub punte, trebuie să fie accesibile doar direct din exterior. Aceste încăperi trebuie să dispună de o instalaţie de ventilaţie prin extracţie, complet separată de alte sisteme de ventilaţie de la bord.
c)Gradul de umplere al buteliilor de CO2 nu trebuie să depăşească 0,75 kg/l. Volumul specific destins de CO2 se va considera egal cu 0,56 m3/kg.
d)Cantitatea de CO2 necesară încăperilor care trebuie protejate trebuie să fie de cel puţin 40% din volumul brut al încăperii. Această cantitate trebuie să fie eliberată în 120 secunde, şi trebuie să fie posibilă verificarea că acesta s-a făcut complet.
e)Deschiderea valvulei buteliei şi comanda valvulei de refulare trebuie să fie operate cu comandă separată.
f)Timpul corespunzător menţionat la alin. 6(b) trebuie să fie de cel puţin 20 secunde. Trebuie prevăzut un dispozitiv sigur care să asigure întârzierea înaintea eliberării de CO2.
11.Instalaţia de stingere a incendiului cu HFC-227 ea
Suplimentar cerinţelor de la alin. 1 până la 9, instalaţiile de stingere a incendiului care utilizează HFC-227 ea ca agent de stingere trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)Dacă există mai multe încăperi ce trebuie protejate, fiecare având un volum brut diferit, fiecare încăpere trebuie prevăzută cu propria sa instalaţie de stingere a incendiului.
b)Fiecare butelie conţinând HFC-227 ea, care este instalată în încăperea ce trebuie protejată, trebuie echipată cu o supapă de siguranţă la suprapresiune. Aceasta trebuie să elibereze conţinutul buteliei în interiorul încăperii ce trebuie protejată, dacă butelia este supusă efectelor incendiului şi instalaţia de stingere a incendiului nu a fost declanşată.
c)Fiecare butelie trebuie prevăzută cu un dispozitiv pentru verificarea presiunii gazului.
d)Gradul de umplere al buteliilor nu trebuie să depăşească 1,15 kg/l. Volumul specific destins de HFC-227 ea se va considera egal cu 0,1374 m3/kg.
e)Volumul de HFC-227 ea, necesar încăperii ce trebuie protejată, trebuie să fie de cel puţin 8% din volumul brut al încăperii. Acest volum trebuie eliberat în 10 secunde.
f)Buteliile de HFC-227 ea trebuie prevăzute cu dispozitive de monitorizare a presiunii cu declanşarea unui semnal de alarmă acustic şi optic în timonerie în eventualitatea unei pierderi nepermise de gaz propulsor. Dacă nu există timonerie, acest semnal de alarmă trebuie dat în exteriorul încăperii ce trebuie protejată.
g)După inundare, concentraţia în încăperea ce trebuie protejată nu va depăşi 10,5%.
h)Instalaţia de stingere a incendiului nu trebuie să conţină piese componente din aluminiu.
12.Instalaţii de stingere a incendiului cu IG-541
Suplimentar cerinţelor de la alin. 1 până la 9, instalaţiile de stingere a incendiului care utilizează IG-541 ca agent de stingere trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)Dacă există mai multe încăperi ce trebuie protejate, fiecare având un volum brut diferit, fiecare încăpere trebuie prevăzută cu propria sa instalaţie de stingere a incendiului.
b)Fiecare butelie conţinând IG-541, care este instalată în încăperea ce trebuie protejată, trebuie echipată cu o supapă de siguranţă la suprapresiune. Aceasta trebuie să elibereze conţinutul buteliei în interiorul încăperii ce trebuie protejată, dacă butelia este supusă efectelor incendiului şi instalaţia de stingere a incendiului nu a fost declanşată.
c)Fiecare butelie trebuie prevăzută cu un dispozitiv pentru verificarea conţinutului.
d)Presiunea de umplere a buteliilor nu trebuie să depăşească 200 bar la 15oC.
e)Volumul de IG-541 necesar încăperii care trebuie protejată trebuie să fie de cel puţin 44% şi nu mai mult de 50% din volumul brut al încăperii.
Acest volum trebuie eliberat în 120 secunde.
13.Instalaţii de stingere a incendiului cu FK-5-1-12
Suplimentar cerinţelor de la alin. 1 până la 9, instalaţiile de stingere a incendiului care utilizează FK-5-1-12 ca agent de stingere trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)Dacă există mai multe încăperi ce trebuie protejate, fiecare având un volum brut diferit, fiecare încăpere trebuie prevăzută cu propria sa instalaţie de stingere a incendiului.
b)Fiecare butelie conţinând FK-5-1-12, care este instalată în încăperea ce trebuie protejată, trebuie echipată cu o supapă de siguranţă la suprapresiune. Aceasta trebuie să elibereze conţinutul buteliei în interiorul încăperii ce trebuie protejată, dacă butelia este supusă efectelor incendiului şi instalaţia de stingere a incendiului nu a fost declanşată.
c)Fiecare butelie trebuie prevăzută cu un dispozitiv pentru verificarea presiunii gazului.
d)Buteliile nu trebuie umplute cu mai mult de 1,00 kg/l. Volumul specific al FK-5-1-12 nepresurizat este considerat 0,0719 m3/kg.
e)Volumul de FK-5-1-12 necesar încăperii care trebuie protejată trebuie să fie de cel puţin 5.5% din volumul brut al încăperii. Acest volum trebuie eliberat în 10 secunde.
f)Buteliile de FK-5-1-12 trebuie prevăzute cu un dispozitiv de monitorizare a presiunii care să declanşeze un semnal de alarmă acustică şi optică în timonerie în eventualitatea pierderii neautorizate a gazului de antrenare. Dacă nu este timonerie, acest semnal de alarmă trebuie dat în afara încăperii protejate.
g)După inundare, concentraţia în încăperea protejată trebuie să nu depăşească 10,0 %.
14.Instalaţii de stingere a incendiului care utilizează apa ca agent de stingere
Instalaţiile de stingere a incendiilor care utilizează apă ca agent de stingere trebuie să elibereze apă în încăperea care trebuie protejată numai sub formă de ceaţă de apă. Dimensiunea picăturilor trebuie să fie între 5 şi 300 de microni.
Suplimentar cerinţelor de la alin. 1 până la 7 şi 9, alin. 8 se aplică prin analogie, aceste instalaţii de stingere a incendiului trebuie să respecte următoarele cerinţe:
a)Instalaţia de stingere a incendiului care utilizează apă are o aprobare de tip în conformitate cu MSC/Circ. 116510 sau cu un alt standard recunoscut de unul dintre statele membre. Aprobarea de tip este acordată de o societate de clasificare recunoscută sau de o instituţie de inspecţie acreditată. Instituţia de inspecţie acreditată trebuie să respecte standardul european privind cerinţele generale privind competenţa laboratoarelor de încercare şi calibrare (EN ISO/IEC 17025:2005).
10Circulara MSC/Circ. 1165 – Ghiduri revizuite pentru aprobarea instalaţiilor de stingere a incendiului pe baza apei echivalente pentru încăperile de maşini şi compartimentele pompelor - adoptată la 10 iunie 2005 şi aşa cum a fost amendată prin rezoluţiile MSC/Circ.1269, MSC/Circ.1386 şi MSC/Circ.1385.
b)Instalaţia de stingere trebuie să fie dimensionată în funcţie de dimensiunile celei mai mare încăperi care trebuie protejată şi trebuie să poată fi difuzată apă în mod continuu în încăpere pentru o perioadă de cel puţin 30 minute.
c)Pompele, întreruptoarele lor şi valvulele necesare funcţionării instalaţiei trebuie să fie instalate într-o încăpere în afara încăperilor care trebuie protejate. Încăperea în care sunt amplasate trebuie să fie separată de încăperile învecinate cu pereţi de separare cel puţin de tip A30.
d)Instalaţia de stingere a incendiului trebuie să fie umplută permanent cu apă cel puţin până la valvulele de declanşare şi trebuie să se afle sub presiunea iniţială de operare cerută. Pompele de alimentare cu apă trebuie să înceapă să funcţioneze automat la pornirea instalaţiei. Instalaţia trebuie să aibă o alimentare continuă cu apă. Trebuie să se ia măsuri pentru a se asigura că impurităţile nu afectează funcţionarea instalaţiei.
e)Dimensionarea reţelei de conducte a instalaţiei se determină prin calcul hidraulic.
f)Numărul şi dispunerea duzelor de difuzie trebuie să asigure o distribuţie suficientă a apei în încăperile care trebuie protejate. Duzele de difuzie trebuie să fie astfel dispuse încât să asigure distribuirea ceţii de apă în întreaga încăpere care trebuie protejată, în special în acele zone unde există un risc mai mare de incendiu, inclusiv în spatele echipamentelor şi sub podea.
g)Componentele electrice ale instalaţiei de stingere a incendiului din încăperea care trebuie protejată trebuie să respecte cel puţin clasa de protecţie IP54. Sistemul trebuie să aibă două surse de energie independente cu comutare automată. Una dintre sursele de energie trebuie să fie amplasată în afara camerei care trebuie protejată. Fiecare sursă de energie trebuie să fie capabilă să opereze singură sistemul.
h)Instalaţia de stingere trebuie echipată cu pompe redundante.
i)Instalaţia de stingere trebuie echipată cu un dispozitiv de monitorizare care declanşează un semnal de alarmă în timonerie în următoarele cazuri:
- scăderea nivelului rezervorului de apă (dacă există),
- întreruperea alimentării,
- scăderea presiunii în tubulaturile instalaţiei de joasă presiune,
- scăderea presiunii în circuitul de înaltă presiune,
- când instalarea este activată.
j)Documentele cerute pentru instalare, inspecţie şi documentaţia instalaţiei, menţionate la alin. 9 includ cel puţin:
- un plan general al instalaţiei care prezintă secţiunile tubulaturilor şi tipurile duzelor de difuzie,
- calculul hidraulic menţionat la litera d);
- documentaţia tehnică a producătorului cu toate componentele instalaţiei,
- manualul de întreţinere.
Art. 136: Art. 13.06: Instalaţii fixe de stingere a incendiului pentru protecţia obiectelor
Instalaţiile fixe de stingere a incendiului pentru protecţia obiectelor sunt interzise.
Art. 137: Art. 13.07: Bărci de serviciu
1.Următoarele construcţii navale trebuie să fie echipate cu bărci de serviciu conform standardului european EN 1914:2016:
a)motonavele şi şlepurile cu o capacitate de încărcare mai mare de 150 t;
b)remorcherele şi împingătoarele cu un deplasament volumetric mai mare de 150 m3;
c)instalaţiile plutitoare;
d)navele de pasageri.
2.Bărcile de serviciu trebuie să poată fi lansate la apă repede şi în siguranţă de către o singură persoană. Dacă este folosită o instalaţie motorizată pentru lansarea la apă, atunci ea trebuie să fie în aşa fel încât, în caz de defecţiune a alimentării cu energie, lansarea rapidă şi în siguranţă la apă să nu fie afectată.
3.Bărcile de serviciu gonflabile trebuie să fie verificate în conformitate cu instrucţiunile producătorului.
Art. 138: Art. 13.08: Colaci şi veste de salvare
1.La bordul construcţiei navale trebuie să existe cel puţin trei colaci de salvare:
- în conformitate cu standardul european EN 14144:2003; sau
- în conformitate cu Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (SOLAS 1974), Capitolul III, Regula 7.1 şi Codul internaţional pentru mijloacele de salvare (LSA), subsecţiunea 2.1.
Ei trebuie să fie gata de folosire şi să fie fixaţi pe punte, în locuri adecvate, fără a fi legaţi de suportul lor. Cel puţin un colac de salvare trebuie să se afle în imediata apropiere a timoneriei şi trebuie echipat cu o lampă cu autoaprindere, alimentată de la baterii care să nu se stingă în apă.
2.Pentru fiecare persoană care se găseşte în mod obişnuit la bord trebuie să existe la îndemână o vestă de salvare personalizată, automat gonflabilă în conformitate cu:
- standardul european EN ISO 12402-2: 2006, EN ISO 12402-3: 2006, EN ISO 12402-4: 2006; sau
- Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (SOLAS 1974), Capitolul III, Regula 7.2 şi Codul internaţional pentru mijloacele de salvare (LSA), subsecţiunea 2.2.
Pentru copii se permit de asemenea veste de salvare negonflabile în conformitate cu aceste standarde.
3.Vestele de salvare trebuie să fie verificate în conformitate cu instrucţiunile producătorului.
CAPITOLUL 14:Securitatea la posturile de lucru
Art. 141: Art. 14.01: Generalităţi
1.Navele trebuie să fie construite, amenajate şi echipate în aşa fel încât personalul să poată lucra şi să se deplaseze în siguranţă.
2.Instalaţiile permanent instalate care sunt necesare pentru lucrul la bordul navei trebuie să fie amenajate, dispuse şi protejate astfel încât să permită acţionarea în siguranţă şi cu uşurinţă, exploatarea şi întreţinerea. Dacă este necesar, părţile mobile sau cele cu temperaturi ridicate trebuie să fie dotate cu dispozitive de protecţie.
Art. 142: Art. 14.02: Protecţia contra căderii
1.Punţile şi punţile din bord trebuie să fie plane şi să nu aibă zone care să provoace împiedicări, iar orice acumulare de apă pe acestea nu trebuie să fie posibilă.
2.Punţile, inclusiv punţile din bord, paiolurile încăperilor de maşini, culoarele, scările şi suprafeţele superioare ale babalelor din bord trebuie să fie antiderapante.
3.Suprafeţele superioare ale babalelor din bord şi obstacolele de pe căile de circulaţie, cum ar fi capetele scărilor, trebuie să fie marcate cu o vopsea care să fie în contrast cu zona înconjurătoare a punţii.
4.Marginile exterioare ale punţilor, ale punţilor din bord şi ale posturilor de lucru de pe care persoanele pot cădea de la o înălţime mai mare de 1 m trebuie să fie prevăzute cu parapete având o înălţime de cel puţin 0,90 m sau cu o bară de protecţie continuă, în conformitate cu standardul european EN 711: 2016. În cazul în care barele de protecţie sunt retractabile, trebuie de asemenea:
a)fixată o balustradă continuă, cu diametrul de 0,02-0,04 m, de rama de magazie la o înălţime de 0,7-1,1 m; şi
b)în puncte clar vizibile, în locul în care începe puntea din bord, se fixează semne de siguranţă în conformitate cu Figura 10 a Anexei nr. 4 a ES-TRIN, având un diametru de cel puţin 15 cm.
5.Prin derogare de la alin. 4, în cazul şlepurilor şi al barjelor fără cabină, nu sunt necesare parapete sau bare de protecţie dacă:
a)pe marginile exterioare ale punţilor şi ale punţilor din bord au fost instalate protecţii pentru picioare;
b)au fost instalate balustrade pe ramele de magazie, în conformitate cu alin. 4 lit. a); şi
c)în puncte clar vizibile, pe punte, s-au fixat semne de siguranţă în conformitate cu Figura 10 a Anexei nr. 4 a ES-TRIN, având un diametru de cel puţin 15 cm.
6.Prin derogare de la alin. 4, în cazul navelor cu punte netedă sau cu trunchi, nu este necesar ca barele de protecţie să fie instalate direct pe marginile exterioare ale punţilor sau pe punţile din bord, dacă:
a)culoarele de trecere sunt pe aceste punţi;
b)culoarele de trecere şi posturilor de lucru pe aceste punţi sunt înconjurate de bare de protecţie fixe, în conformitate cu standardul EN 711:2016; şi
c)în puncte clar vizibile, în locurile de trecere către zone neprotejate de bare de protecţie, s-au fixat semne de siguranţă în conformitate cu Figura 10 a Anexei nr. 4 a ES-TRIN, având un diametru de cel puţin 15 cm.
7.La posturile de lucru în care există pericolul căderii de la mai mult de 1 m, comisia de inspecţie poate solicita dispozitive şi echipamente corespunzătoare pentru a asigura lucrul în siguranţă.
Art. 143: Art. 14.03: Dimensiunile încăperilor de lucru
Încăperile de lucru trebuie să aibă dimensiuni care să permită oricărei persoane care lucrează în ele libertate suficientă de mişcare.
Art. 144: Art. 14.04: Punţi din bord
1.Lăţimea liberă a punţii din bord trebuie să fie de cel puţin 0,60 m. Această dimensiune poate fi redusă până la 0,50 m în anumite locuri necesare pentru operarea navei cum ar fi prizele de apă pentru spălarea punţii. În dreptul babalelor şi tacheţilor ea poate fi redusă la 0,40 m.
2.Până la o înălţime de 0,90 m deasupra punţii din bord, lăţimea liberă a punţii din bord poate fi redusă până la 0,50 m, cu condiţia ca lăţimea liberă de deasupra, între bordajului corpului şi interiorul ramei de magazie să nu fie mai mică de 0,65 m.
3.Cerinţele de la alin. 1 şi 2 trebuie aplicate până la o înălţime de 2 m deasupra punţii din bord.
Art. 145: Art. 14.05: Accesul la încăperile de lucru
1.Căile de acces şi culoarele pentru circulaţia persoanelor şi a mărfurilor trebuie să fie amenajate şi dimensionate astfel încât:
a)în faţa intrării acestora să existe destul loc pentru a nu fi împiedecate mişcările;
b)lăţimea de trecere a culoarului să corespundă destinaţiei încăperii de lucru şi să fie de cel puţin 0,60 m, cu excepţia navelor cu o lăţime mai mică de 8 m, la care lăţimea de trecere poate fi redusă la 0,50 m;
c)înălţimea liberă de trecere a culoarului, inclusiv rama nu trebuie să fie mai mică de 1,90 m.
2.Uşile trebuie să fie astfel amenajate încât să se poată deschide şi închide fără pericol din ambele părţi. Ele trebuie să fie asigurate contra deschiderii sau închiderii accidentale.
3.Trebuie să existe scări şi trepte dacă accesul, ieşirile sau căile de acces prezintă diferenţe de nivel mai mari de 0,50 m.
4.Încăperile de lucru cu personal de deservire permanent trebuie să fie prevăzute cu scări dacă diferenţa de nivel depăşeşte 1 m. Aceasta cerinţă nu trebuie să se aplice ieşirilor de avarie.
5.La bordul navelor cu magazii trebuie prevăzut cel puţin câte un mijloc fix de acces în fiecare extremitate a fiecărei magazii.
Prin exceptare de la prima frază, se poate acorda scutire de la mijloacele fixe de acces dacă sunt prevăzute cel puţin două scări mobile înclinate la 60° care să depăşească cu cel puţin trei trepte partea superioară a gurii de magazie.
Art. 146: Art. 14.06: Ieşiri şi ieşiri de urgenţă
1.Numărul, amenajarea şi dimensionarea ieşirilor, inclusiv a ieşirilor de urgenţă, trebuie să corespundă destinaţiei şi dimensiunilor încăperii relevante. Atunci când una din ieşiri este o ieşire de urgenţă ea trebuie să fie semnalată distinct.
2.Ieşirile de urgenţă, ferestrele sau capacele de spirai care au rol de ieşiri de urgenţă trebuie să aibă o deschidere de trecere de cel puţin 0,36 m2, cea mai mică dimensiune trebuind să fie de cel puţin 0,50 m.
Art. 147: Art. 14.07: Scări, trepte şi dispozitive similare
1.Scările înclinate şi verticale trebuie să fie fixate în siguranţă. Lăţimea scărilor trebuie să fie de cel puţin 0,60 m, iar lăţimea de trecere liberă între mâinile curente de cel puţin 0,60 m; adâncimea treptelor nu trebuie să fie mai mică de 0,15 m; suprafeţele treptelor trebuie să fie antiderapante, iar scările înclinate cu mai mult de 3 trepte trebuie să fie prevăzute cu mâini curente.
2.Scările verticale şi treptele ataşate separat trebuie să aibă o lăţime liberă de cel puţin 0,30 m; distanţa între două trepte ataşate separat nu trebuie să fie mai mare de 0,30 m şi distanţa dintre trepte şi structură nu trebuie să fie mai mică de 0,15 m.
3.Văzute de sus scările verticale şi treptele ataşate trebuie să fie clar identificabile şi să fie prevăzute cu mânere de siguranţă deasupra deschiderilor de ieşire.
4.Scările mobile trebuie să aibă o lăţime de cel puţin 0,40 m, iar la bază de cel puţin 0,50 m. Ele trebuie să poată fi asigurate contra răsturnării sau alunecării. Treptele scării trebuie să fie fixate solid de montanţi.
Art. 148: Art. 14.08: Încăperi interioare
1.În ceea ce priveşte dimensiunea, amenajarea şi dispunerea, încăperile interioare de lucru trebuie să fie adaptate activităţilor care trebuie efectuate şi să corespundă cerinţelor referitoare la igienă şi securitate. Acestea trebuie să fie dotate cu o iluminare suficientă care să nu fie orbitoare şi o aerisire corespunzătoare. Dacă este necesar, ele trebuie să fie dotate cu o instalaţie de încălzire care să asigure o temperatură adecvată.
2.Pardoselile încăperilor interioare de lucru trebuie să fie executate solid şi durabil, şi concepute astfel încât să nu determine împiedicarea sau alunecarea. Deschiderile din punţi şi din pardoseli trebuie să fie dotate, în poziţia deschis, cu protecţie contra pericolului de cădere, iar ferestrele şi spiraiurile trebuie să fie dispuse şi amenajate în aşa fel încât să poată fi manevrate şi curăţate în siguranţă.
Art. 149: Art. 14.09: Protecţia la zgomote şi vibraţii
1.Încăperile de lucru trebuie să fie amplasate, amenajate şi proiectate în aşa fel încât membrii echipajului să nu fie expuşi unor vibraţii dăunătoare.
2.Încăperile permanente de lucru trebuie, în plus, să fie construite şi protejate din punct de vedere acustic în aşa fel încât să nu pună în pericol securitatea şi sănătatea membrilor echipajului ca urmare a zgomotelor.
3.Pentru membrii echipajului care sunt expuşi în mod constant la zgomote cu un nivel probabil mai mare de 85 dB(A), se vor asigura aparate individuale de protecţie acustică. În încăperile de lucru unde nivelul zgomotului depăşeşte 90 dB(A) se va indica prin afişare că purtarea echipamentului de protecţie acustică este obligatorie, pentru aceasta utilizându-se simbolul "Purtare echipament de protecţie acustică" cu un diametru de cel puţin 10 cm în conformitate cu Figura 7 a Anexei nr. 4 a ES-TRIN.
Art. 1410: Art. 14.10: Capacele gurii de magazie
1.Capacele gurii de magazie trebuie să fie uşor accesibile şi să poată fi manevrate în siguranţă. Elementele capacelor gurii de magazie, cu o masă mai mare de 40 kg, trebuie proiectate astfel încât să poată glisa sau să fie basculate sau să fie dotate cu dispozitive mecanice de deschidere. Capacele gurii de magazie manipulate prin intermediul unor instalaţii de ridicare trebuie să fie prevăzute cu dispozitive uşor accesibile, adaptate fixării elementelor de legătură. Capacele gurii de magazie şi suporţii superiori care nu sunt interschimbabile trebuie să poarte indicaţii precise în ceea ce priveşte magazia căreia îi corespund precum şi în ceea ce priveşte poziţia lor corectă pe aceste guri de magazie.
2.Capacele gurii de magazie trebuie să fie asigurate contra ridicării de către vânt sau de către instalaţia de încărcare. Capacele glisante ale gurii de magazie trebuie să fie dotate cu opritoare care să împiedice o deplasare neintenţionată în sens longitudinal de mai mult de 0,40 m; acestea trebuie să poată fi blocate în poziţia definitivă. Trebuie prevăzute dispozitive adecvate pentru a asigura menţinerea pe poziţie a capacelor stivuite ale gurii de magazie.
3.În cazul capacelor gurii de magazie cu manevrare mecanică, alimentarea cu energie trebuie să se oprească automat atunci când încetează acţionarea întrerupătorului de comandă.
4.Capacele gurii de magazie trebuie să poată suporta sarcinile posibile la care pot fi supuse. Capacele gurii de magazie proiectate să se circule pe ele trebuie să poată suporta sarcini concentrate de cel puţin 75 kg. Capacele gurii de magazie proiectate să nu se circule pe ele trebuie să fie semnalate ca atare. Capacele gurii de magazie destinate să suporte pe ele marfă trebuie să poarte indicaţia sarcinii admisibile în t/m2 marcată pe ele. Dacă sunt necesari suporţi pentru a atinge încărcătura maximă admisibilă, acest lucru se va indica într-un loc corespunzător; în acest caz, la bord trebuie să fie disponibile planurile corespunzătoare.
Art. 1411: Art. 14.11: Vinciuri
1.Vinciurile trebuie să fie proiectate astfel încât să permită desfăşurarea lucrului în siguranţă. Ele trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv care să împiedice eliberarea neintenţionată a încărcăturii. Vinciurile care nu sunt dotate cu un blocaj automat trebuie să fie prevăzute cu o frână dimensionată în funcţie de forţa lor de tracţiune.
2.Vinciurile acţionate manual trebuie să fie dotate cu un dispozitiv care să împiedice întoarcerea manivelei. Vinciurile care pot fi acţionate şi mecanic şi manual trebuie să fie concepute în aşa fel încât comanda mecanică să nu poată antrena comanda manuală.
Art. 1412: Art. 14.12: Macarale
1.Macaralele trebuie să fie construite conform regulilor bunei practici. Forţele care apar în timpul folosirii trebuie să se transmită în siguranţă la structura navei; ele nu trebuie să pună în pericol stabilitatea navei.
2.Pe macarale trebuie să fie fixată o placă a producătorului pe care să fie menţionate următoarele informaţii:
a)numele şi adresa producătorului;
b)marcajul CE, împreună cu anul de fabricaţie;
c)indicarea seriei sau tipului;
d)după caz, numărul de fabricaţie.
3.Pe macarale trebuie să fie marcate permanent şi uşor lizibil, sarcinile maxime admisibile.
Pentru macaralele a căror sarcină de lucru în siguranţă nu depăşeşte 2000 kg, este suficient să se marcheze permanent şi uşor lizibil sarcina de lucru în siguranţă la raza maximă de acţiune a braţului de încărcare.
4.Trebuie să existe dispozitive de protecţie contra pericolelor de strivire sau de forfecare. Părţile exterioare ale macaralei trebuie să fie la o distanţă de siguranţă de minim 0,5 m în raport de toate suprastructurile fixe, în zonele de lucru şi de circulaţie.
5.Macaralele mecanice trebuie să fie protejate contra folosirii neautorizate. Ele nu trebuie să poată fi puse în funcţiune decât de la postul de comandă prevăzut pentru macarale. Elementele de comandă trebuie să fie cu retur automat (butoane fără opritoare); poziţia lor de funcţionare trebuie să poată fi recunoscută fără echivoc.
În caz de avariere a sursei de acţionare, nu trebuie să fie posibilă căderea necontrolată a sarcinii. Trebuie să fie împiedicate manevrele accidentale ale macaralei.
Orice deplasare ascendentă a dispozitivului de ridicare şi orice depăşire a sarcinii de lucru în siguranţă trebuie să poată fi limitate printr-un dispozitiv adecvat. Orice deplasare descendentă a dispozitivului de ridicare trebuie să fie limitată, în orice condiţii de exploatare prevăzute, în momentul ataşării cârligului, atunci când numărul de spire ale cablului pe tambur este mai mic de două. După cuplarea automată a dispozitivului de limitare trebuie să fie posibilă încă mişcarea contrară corespunzătoare.
Rezistenţa la rupere a cablurilor mobile de încărcare trebuie să fie de cinci ori sarcina admisibilă de încărcare a cablului. Construcţia cablului trebuie să fie fără defecte şi să fie adecvată folosirii la macarale.
6._
(1)Macaralele trebuie inspectate de un expert:
a)înainte de a fi puse în funcţiune pentru prima oară;
b)înainte de a fi repuse în funcţiune în urma efectuării de modificări sau reparaţii majore; şi
c)în mod regulat, cel puţin o dată la 10 ani.
(2)În cadrul acestei inspecţii, trebuie aduse dovezi ale rezistenţei şi stabilităţii adecvate, prin calcule şi prin încercări sub sarcină la bord.
(3)În cazul în care sarcina admisă a macaralei nu depăşeşte 2 000 kg, expertul poate decide ca dovada prin calcule să fie parţial sau complet înlocuită printr-o încercare cu o sarcină de 1,25 ori mai mare decât sarcina admisă, efectuată pe traiectoria maximă a câmpului de acţiune.
(4)Trebuie eliberat un certificat de inspecţie, semnat de expert, în care se menţionează data inspecţiei.
7.Macaralele trebuie verificate în mod regulat şi, în orice caz, cel puţin o dată pe an, de către o persoană competentă. În timpul verificării, starea de funcţionare în siguranţă a macaralei este stabilită printr-o inspecţie vizuală şi printr-o verificare a funcţionării.
Trebuie eliberat un certificat de inspecţie, semnat de persoana competentă, în care se menţionează data inspecţiei.
8.Macaralele cu o sarcină de lucru în siguranţă ce depăşeşte 2000 kg, care transbordează marfa sau care au fost montate la bordul instalaţiilor de ridicat, pontoanelor sau altor instalaţii plutitoare sau nave de şantier, trebuie suplimentar să corespundă cerinţelor unuia din statele membre.
9.Instrucţiunile de exploatare furnizate de producătorul macaralei trebuie păstrate la bord. Acestea includ cel puţin următoarele informaţii:
a)cazurile de utilizare şi funcţiile comenzilor;
b)sarcina maximă admisă, ca funcţie a lungimii braţului de lucru;
c)înclinaţia maximă admisă a macaralei;
d)instrucţiuni de asamblare şi de întreţinere;
e)date tehnice generale.
Art. 1413: Art. 14.13: Depozitarea lichidelor inflamabile
Pentru depozitarea lichidelor inflamabile cu punctul de inflamabilitate mai mic decât 55°C trebuie să fie un recipient ventilat, realizat dintr-un material incombustibil, amplasat pe punte. Pe exteriorul acestuia trebuie să existe marcat simbolul "Interzis focul, flacăra deschisă şi fumatul", aşa cum se arată în Figura 2 a Anexei nr. 4 a ES-TRIN, cu un diametru de cel puţin 10 cm.
CAPITOLUL 15:Încăperi de locuit
Art. 151: Art. 15.01: Generalităţi
1.Navele trebuie să fie dotate cu încăperi de locuit pentru persoanele care locuiesc în mod obişnuit la bord, în orice caz cel puţin pentru echipajul minim.
2.Încăperile de locuit trebuie să fie construite, amenajate şi echipate astfel încât să satisfacă nevoile de securitate, de sănătate şi de confort ale persoanelor de la bord. Ele trebuie să fie uşor accesibile şi sigure şi să fie izolate contra frigului şi căldurii.
3.Comisia de inspecţie poate permite derogări de la cerinţele prezentului capitol dacă securitatea şi sănătatea persoanelor de la bord sunt garantate în alt mod.
4.Comisia de inspecţie trebuie să menţioneze în certificatul navei de navigaţie interioară restricţiile perioadelor de exploatare zilnică a navei şi ale modului de exploatare a navei care rezultă din derogările menţionate la alin. 3.
Art. 152: Art. 15.02: Cerinţe constructive particulare pentru încăperile de locuit
1.Încăperile de locuit trebuie să poată fi ventilate corespunzător chiar şi atunci când uşile sunt închise; în plus, încăperile de zi comune trebuie să primească lumină naturală suficientă şi să aibă pe cât posibil vizibilitate în exterior.
2.Atunci când accesul la încăperile de locuit nu este dispus la nivelul pardoselii şi când diferenţa de nivel este de 0,30 m sau mai mare, încăperile de locuit trebuie să fie accesibile cu ajutorul scărilor.
3.La prova navei, podeaua nu trebuie să fie situată la mai mult de 1,20 m sub planul pescajului maxim.
4.Încăperile de zi comune şi dormitoarele trebuie să fie prevăzute cu două ieşiri cât mai îndepărtate cu putinţă între ele şi care să servească ca şi căi de evacuare. Una din ele poate fi desemnată ieşire de urgenţă. Această cerinţă nu este obligatorie pentru încăperile care au o ieşire care duce direct pe punte sau pe un culoar considerat cale de evacuare cu condiţia ca acesta să aibă două ieşiri îndepărtate una de alta şi care să ducă la babord şi la tribord. Ieşirile de urgenţă, din care pot face parte spiraiurile şi ferestrele, trebuie să prezinte o deschidere utilizabilă de cel puţin 0,36 m2, să aibă cea mai mică latură de 0,50 m şi să permită o evacuare rapidă în caz de urgenţă. Izolaţia şi căptuşeala căilor de evacuare trebuie să fie din materiale greu inflamabile, iar utilizarea căilor de evacuare trebuie să fie asigurată în orice moment prin mijloace adecvate, cum ar fi scări sau trepte.
5.Încăperile de locuit trebuie să fie protejate împotriva zgomotului şi vibraţiilor. Nivelurile maxime ale presiunii acustice sunt:
a)în încăperile de zi comune 70 dB (A);
b)în dormitoare 60 dB (A). Această prevedere nu se aplică navelor care operează exclusiv în afara perioadei de odihnă a echipajului, prescrisă în legislaţia naţională a statelor membre.
Restricţia referitoare la perioada de exploatare zilnică, menţionată la b) trebuie să fie introdusă în certificatul navei de navigaţie interioară.
6.Înălţimea pentru stat în poziţie verticală în încăperile de locuit nu trebuie să fie mai mică de 2 m.
7.Ca regulă generală, navele trebuie să aibă cel puţin o încăpere de zi comună, separată de dormitoare.
8.Suprafaţa disponibilă a încăperilor comune de zi nu trebuie să fie mai mică de 2 m2 de persoană şi, în orice caz, încăperea nu trebuie să aibă în total mai puţin 8 m2 (neincluzând mobila, cu excepţia meselor şi scaunelor).
9.Volumul fiecărei încăperi de zi individuale sau dormitor trebuie să fie minim de 7 m3.
10.Volumul de aer per persoană trebuie să fie de cel puţin 3,5 m3 în încăperile de zi individuale. Dormitoarele trebuie să aibă un volum de aer de cel puţin 5 m3 pentru primul ocupant şi de cel puţin 3 m3 pentru fiecare ocupant suplimentar (neincluzând volumul mobilierului). Dormitoarele trebuie, pe cât posibil, să fie destinate pentru cel mult două persoane. Paturile trebuie să fie dispuse la o înălţime de cel puţin 0,30 m de la pardoseală. Dacă paturile sunt suprapuse, trebuie să se respecte, un spaţiu liber de cel puţin 0,60 m înălţime, deasupra fiecărui pat.
11.Uşile trebuie să aibă o înălţime minimă, incluzând rama, de cel puţin 1,90 m şi o lăţime de trecere de cel puţin 0,60 m. Înălţimea cerută poate fi obţinută cu ajutorul mijloacelor de deschidere sau clapelor culisabile sau rabatabile. Uşile trebuie să se deschidă în exterior şi să poată fi deschise din ambele părţi. Pragurile nu trebuie să aibă mai mult de 0,40 m înălţime, iar dispoziţiile altor prescripţii de securitate trebuie de asemenea respectate.
12.Scările trebuie să fie fixate permanent şi utilizabile fără pericol. Se consideră că această cerinţă este îndeplinită atunci când:
a)lăţimea lor este de cel puţin 0,60 m;
b)adâncimea treptelor este de cel puţin 0,15 m;
c)treptele sunt antiderapante;
d)scările cu mai mult de trei trepte sunt prevăzute cu balustrade sau mânere.
13.Tubulaturile pentru gaze şi lichide periculoase, mai ales cele de înaltă presiune, la care o scurgere ar prezenta pericol pentru persoane, nu trebuie să fie amplasate în încăperile de locuit sau pe culoarele care duc la acestea. Sunt exceptate conductele de abur şi cele ale sistemelor hidraulice atâta timp cât sunt protejate de o învelitoare metalică, precum şi tubulaturile de gaze lichefiate pentru uz gospodăresc.
Art. 153: Art. 15.03: Instalaţii sanitare
1.Navele dotate cu încăperi de locuit trebuie să fie prevăzute cu cel puţin următoarele instalaţii sanitare:
a)o toaletă pentru o unitate de locuit sau pentru şase membri ai echipajului. Ea trebuie să poată fi ventilată cu aer proaspăt;
b)un lavoar cu scurgere, racordat la apă potabilă rece şi caldă pentru o unitate de locuit sau pentru patru membri ai echipajului;
c)un duş sau o cadă de baie, racordată la apă potabilă rece şi caldă pentru o unitate de locuit sau pentru şase membri ai echipajului.
2.Instalaţiile sanitare trebuie să se afle în imediata apropiere a încăperilor de locuit. Toaletele nu trebuie să aibă acces direct în bucătării, sălile de masă sau la încăperile combinate de zi/bucătării.
3.Toaletele trebuie să aibă o suprafaţă de cel puţin 1 m2, lăţimea fiind de cel puţin 0,75 m iar lungimea de cel puţin 1,10 m. Toaletele din cabinele pentru maxim 2 persoane pot fi mai mici. Dacă o toaletă cuprinde un lavoar sau un duş, suprafaţa ei trebuie să fie mărită cel puţin cu suprafeţele ocupate de lavoar şi duş (sau, unde este cazul, de cada de baie).
Art. 154: Art. 15.04: Bucătării
1.Bucătăriile pot fi combinate cu încăperile de zi comune.
2.Bucătăriile trebuie să dispună de:
a)o maşină de gătit;
b)o chiuvetă cu scurgere;
c)alimentare cu apă potabilă;
d)un frigider;
e)spaţiu suficient pentru provizii şi lucru.
3.Zona sălii de mese a combinaţiei bucătării/încăperi de zi comune trebuie să fie suficientă pentru numărul de membri ai echipajului care o folosesc de obicei în acelaşi timp. Lăţimea locurilor de şedere nu trebuie să fie mai mică de 0,60 m.
Art. 155: Art. 15.05: Apă potabilă
1.Navele care dispun de încăperi de locuit trebuie să fie prevăzute cu o instalaţie de apă potabilă. Orificiile de umplere ale tancurilor de apă potabilă şi tubulaturile de apă potabilă trebuie să aibă menţiunea destinaţiei lor exclusive pentru apă potabilă. Prizele de umplere ale tancurilor de apă potabilă trebuie să fie instalate deasupra punţii.
2.Instalaţiile de apă potabilă trebuie:
a)să aibă suprafaţa interioară realizată dintr-un material rezistent la coroziune şi care să nu prezinte pericol fiziologic,
b)să fie evitate tronsoanele de tubulatură prin care circulaţia apei nu este realizată în mod regulat;
c)să fie protejate de încălzire exagerată.
3.Suplimentar alin. 2 tancurile de apă potabilă trebuie:
a)să aibă o capacitate de cel puţin 150 l pentru fiecare persoană care trăieşte în mod obişnuit la bord, şi cel puţin pentru membrii echipajului minim;
b)să aibă o deschidere adecvată curăţirii interioare, care să poată fi încuiată;
c)să fie dotate cu un indicator al nivelului apei;
d)să aibă tubulaturi de aerisire care să ducă în atmosferă sau să fie echipate cu filtre adecvate.
4.Tancurile de apă potabilă nu trebuie să aibă pereţi comuni cu alte tancuri. Tubulaturile de apă potabilă nu trebuie să traverseze alte tancuri care conţin alte lichide. Nu sunt permise legături între instalaţiile de apă potabilă şi alte tubulaturi. Tubulaturile destinate gazelor sau altor lichide nu trebuie să treacă prin tancurile de apă potabilă.
5.Hidrofoarele sub presiune pentru apă potabilă trebuie să funcţioneze numai cu aer comprimat necontaminat. Dacă aerul este produs prin intermediul compresoarelor, trebuie să se prevadă filtre de aer şi separatoare de ulei imediat în faţa hidroforului, exceptând cazul în care apa este separată de aer printr-o membrană.
Art. 156: Art. 15.06: Încălzire şi ventilaţie
1.Încăperile de locuit trebuie să poată fi încălzite conform destinaţiei lor. Instalaţiile de încălzire trebuie să fie adecvate condiţiilor meteorologice care pot apărea.
2.Încăperile de zi comune şi dormitoarele trebuie să poată fi suficient ventilate chiar şi atunci când uşile sunt închise. Ventilaţia trebuie să asigure o circulaţie corespunzătoare a aerului în toate condiţiile climatice.
3.Încăperile de locuit trebuie să fie concepute şi amenajate pe cât posibil în aşa fel încât să se împiedice intrarea aerului viciat provenind din alte zone ale navei cum ar fi încăperile de maşini sau magazii; în caz de ventilaţie artificială, orificiile de intrare a aerului trebuie să fie plasate astfel încât să corespundă cerinţelor sus menţionate.
Art. 157: Art. 15.07: Alte instalaţii ale încăperilor de locuit
1.Fiecare membru al echipajului care trăieşte în mod obişnuit la bord trebuie să aibă la dispoziţie o cuşetă individuală şi un dulap pentru haine individual, care să se încuie. Dimensiunile interioare minime ale cuşetei nu trebuie să fie mai mici de 2 m lungime şi 0,90 m lăţime.
2.Locurile adecvate pentru depozitarea şi uscarea hainelor de lucru trebuie să fie în afara dormitoarelor.
3.Toate zonele încăperilor de locuit trebuie să fie iluminate electric. Nu sunt admise lămpi suplimentare alimentate cu combustibil gazos sau lichid decât în încăperile de zi comune. Instalaţiile de iluminat care funcţionează cu combustibil lichid trebuie să fie din metal şi nu pot funcţiona decât cu combustibil lichid al cărui punct de inflamabilitate este mai mare de 55°C sau cu petrol lampant. Ele trebuie să fie aşezate sau fixate în aşa fel încât să nu constituie un pericol de incendiu.
CAPITOLUL 16:Instalaţii de încălzire, gătit şi instalaţii frigorifice care funcţionează cu combustibil
Art. 161: Art. 16.01: Generalităţi
1.Instalaţiile de încălzire, gătit şi instalaţiile frigorifice care funcţionează cu gaze lichefiate trebuie să corespundă cerinţelor din capitolul 17.
2.Instalaţiile de încălzire, gătit şi instalaţiile frigorifice, inclusiv accesoriile lor, trebuie să fie concepute şi amplasate în aşa fel încât să nu prezinte pericol, chiar în caz de supraîncălzire. Ele trebuie să fie montate în aşa fel încât să nu se poată răsturna şi nici să nu poată fi deplasate accidental.
3.Instalaţiile menţionate la alin. 2 nu pot fi amplasate în încăperile în care se află depozitate sau folosite materiale cu punctul de aprindere mai mic de 55°C. Nici o tubulatură de evacuare a acestor instalaţii nu poate trece prin aceste zone.
4.Trebuie să fie asigurată admisia aerului necesar combustiei.
5.Aparatele de încălzire trebuie să fie racordate solid la tubulaturile de evacuare a fumului. Aceste tubulaturi trebuie să fie prevăzute cu apărători de coş adecvate sau cu dispozitive de protecţie contra vântului. Ele trebuie să fie amplasate în aşa fel încât să permită curăţarea.
Art. 162: Art. 16.02: Utilizarea combustibilului lichid, echipamentelor care funcţionează cu petrol
1.Atunci când instalaţiile funcţionează cu combustibil lichid, poate fi folosit doar combustibilul al cărui punct de aprindere este mai mare de 55°C.
2.Prin derogare de la alin. 1, aparatele pentru gătit, precum şi aparatele pentru încălzire şi răcire care sunt prevăzute cu arzătoare cu fitil şi funcţionează cu petrol comercial, pot fi admise în încăperile de locuit şi în timonerii cu condiţia ca rezervorul lor de combustibil să nu aibă o capacitate mai mare de 12 litri.
3.Aparatele prevăzute cu arzătoare cu fitil trebuie:
a)să fie echipate cu un rezervor metalic de combustibil al cărui orificiu de umplere să poată fi obturat şi care să nu aibă lipituri cu cositor sub nivelul maxim de umplere şi să fie concepute şi instalate în aşa fel încât rezervorul lor de combustibil să nu se poată deschide sau goli accidental;
b)să poată fi aprinse fără ajutorul altui combustibil lichid;
c)să fie instalate în aşa fel încât să fie asigurată evacuarea gazelor de ardere.
Art. 163: Art. 16.03: Sobe cu arzător cu vaporizarea produselor petroliere şi aparate de încălzire cu arzător cu pulverizare
1.Sobele cu arzător cu vaporizarea produselor petroliere şi aparatele de încălzire cu arzător cu pulverizare trebuie să fie construite conform regulilor bunei practici.
2.Dacă o sobă cu arzător cu vaporizarea produselor petroliere sau un aparat de încălzire cu arzător cu pulverizare sunt instalate în încăperea de maşini, alimentarea cu aer a aparatului de încălzire şi a motoarelor trebuie să fie realizate în aşa fel încât instalaţia de încălzire şi motoarele să poată funcţiona simultan şi în siguranţă, independent unele de altele. Unde este necesar, trebuie să existe o alimentare separată cu aer. Echipamentul trebuie instalat în aşa fel încât o scânteie provenind din arzător să nu poată atinge alte părţi ale instalaţiilor încăperii de maşini.
Art. 164: Art. 16.04: Sobe cu arzător cu vaporizarea produselor petroliere
1.Sobele cu arzător cu vaporizarea produselor petroliere trebuie să poată fi aprinse fără ajutorul altui combustibil lichid. Ele trebuie să fie fixate deasupra unei tăvi metalice care să cuprindă toate părţile de alimentare cu combustibil şi care să aibă o înălţime de cel puţin 20 mm şi o capacitate de cel puţin doi litri.
2.Pentru sobele cu arzător cu vaporizarea produselor petroliere, instalate în încăperea de maşini, tava metalică cerută la alin. 1 trebuie să aibă o înălţime de cel puţin 200 mm. Partea inferioară a arzătorului cu vaporizare trebuie să se afle mai sus de marginea tăvii. În plus, tava trebuie să se afle la cel puţin 100 mm deasupra paiolului.
3.Sobele cu arzător cu vaporizarea produselor petroliere trebuie să fie dotate cu un regulator adecvat care, pentru orice poziţie de reglare aleasă, să asigure un debit constant de combustibil spre arzător şi care să evite orice scurgere de combustibil în caz de stingere accidentală a flăcării. Sunt consideraţi adecvaţi regulatorii care funcţionează chiar şi în caz de vibraţii şi în caz de înclinare până la 12° şi care, în afară de flotorul de reglare a nivelului au:
a)un al doilea flotor care închide alimentarea cu combustibil în siguranţă şi fiabil în caz de depăşire a nivelului admisibil, sau
b)o conductă de preaplin, dar numai dacă tava are o capacitate suficientă pentru a primi cel puţin conţinutul rezervorului de combustibil.
4.Dacă rezervorul de combustibil al unei sobe cu arzător cu vaporizarea produselor petroliere este instalat separat:
a)înălţimea între rezervorul de combustibil şi alimentarea arzătorului nu trebuie să o depăşească pe cea stabilită în instrucţiunile de funcţionare impuse de producătorul aparatului;
b)trebuie să fie amplasat în aşa fel încât să fie ferit de o încălzire inadmisibilă;
c)alimentarea cu combustibil trebuie să poată fi oprită de pe punte.
5.Tubulaturile de evacuare a fumului ale sobelor cu arzător cu vaporizarea produselor petroliere trebuie să dispună de un dispozitiv care să împiedice tirajul invers.
Art. 165: Art. 16.05: Aparatele de încălzire cu arzător cu pulverizare
Aparatele de încălzire cu arzător cu pulverizare trebuie să respecte în mod special următoarele cerinţe:
a)trebuie să fie asigurată o ventilare suficientă înaintea alimentării cu combustibil;
b)alimentarea cu combustibil trebuie să fie reglată printr-un termostat;
c)aprinderea combustibilului trebuie să se facă prin intermediul unui dispozitiv electric sau al unei flăcări controlate;
d)un echipament de supraveghere a flăcării trebuie să oprească alimentarea cu combustibil atunci când flacăra se stinge;
e)întrerupătorul principal trebuie să fie amplasat în afara încăperii, într-un loc uşor accesibil.
Art. 166: Art. 16.06: Aparate de încălzire cu aer refulat
Aparatele de încălzire cu aer refulat conţinând o cameră de combustie în jurul căreia aerul de încălzire este condus sub presiune la un sistem de distribuţie sau într-o încăpere, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)Dacă combustibilul este pulverizat sub presiune, alimentarea cu aer de combustie trebuie să fie asigurată de un ventilator;
b)Camera de combustie trebuie să fie bine ventilată înainte ca arzătorul să poată fi aprins. Se poate considera că ventilarea este realizată atunci când ventilatorul de aer de combustie continuă să funcţioneze după stingerea flăcării;
c)Alimentarea cu combustibil trebuie să fie oprită automat dacă:
- focul se stinge;
- alimentarea cu aer de combustie nu este suficientă;
- aerul încălzit depăşeşte o temperatură reglată în prealabil, sau
- dispozitivele de securitate nu mai sunt alimentate cu curent electric.
În cazurile susmenţionate, alimentarea cu combustibil nu trebuie să se recupleze automat după oprire.
d)Ventilatoarele de aer de combustie şi de aer de încălzire trebuie să poată fi oprite din afara încăperii unde aparatul de încălzire este localizat.
e)Dacă aerul de încălzire este aspirat din exterior, orificiile de aspiraţie trebuie pe cât posibil să se găsească la mare înălţime deasupra punţii. Ele trebuie să fie realizate în aşa fel încât ploaia şi stropii de val să nu poată pătrunde.
f)Tubulaturile de aer de încălzire trebuie să fie din metal.
g)Orificiile de ieşire a aerului de încălzire nu trebuie să poată fi închise complet.
h)Eventualele scurgeri de combustibil nu trebuie să ajungă la tubulaturile de aer de încălzire.
i)Aerul refulat al aparatelor de încălzire nu trebuie să poată fi aspirat din încăperea de maşini.
Art. 167: Art. 16.07: Încălzire cu combustibil solid
1.Instalaţiile de încălzire cu combustibil solid trebuie să fie amplasate pe o tablă metalică cu borduri, fixată în aşa fel încât să împiedice căderea de combustibil care arde sau de cenuşă încinsă în afara acestei table.
Această prevedere nu se aplică instalaţiilor aflate în compartimente construite din materiale incombustibile şi destinate exclusiv adăpostirii căldărilor.
2.Instalaţiile de încălzire cu combustibili solizi trebuie să fie dotate cu regulatori termostatici care să acţioneze asupra aerului necesar combustiei.
3.În apropierea fiecărei instalaţii de încălzire trebuie să se afle un mijloc care să permită stingerea cu uşurinţă a cenuşii.
CAPITOLUL 17:Instalaţii de gaze lichefiate pentru uz gospodăresc
Art. 171: Art. 17.01: Generalităţi
1.Instalaţiile de gaze lichefiate cuprind în principal un post de distribuţie cu unul sau mai multe recipiente cu gaz, unul sau mai multe reductoare, o reţea de distribuţie şi un număr de echipamente consumatoare de gaz.
Recipientele de rezervă şi recipientele goale, care nu sunt montate în instalaţia de distribuţie, nu sunt considerate ca făcând parte din instalaţie. Acestora li se aplică art. 17.05 prin analogie.
2.Instalaţiile nu pot fi alimentate decât cu propan comercial.
Art. 172: Art. 17.02: Instalaţii
1.Instalaţiile de gaze lichefiate trebuie să fie adecvate folosirii propanului şi să fie realizate şi instalate conform regulilor bunei practici.
2.Instalaţiile de gaze lichefiate nu pot servi decât pentru uz gospodăresc în încăperile de locuit sau în timonerie ori în scopuri similare pe navele de pasageri.
3.La bord pot exista mai multe instalaţii de gaze lichefiate, separate. O singură instalaţie de gaze lichefiate nu poate deservi zone de locuit separate de o magazie sau de un tanc fix.
4.Nici o parte a instalaţiei de gaze lichefiate nu trebuie să se găsească în încăperea de maşini.
Art. 173: Art. 17.03: Recipiente
1.Sunt admise numai recipientele a căror capacitate este cuprinsă între 5 şi 35 kg. În cazul navelor de pasageri, comisia de inspecţie poate admite folosirea recipientelor cu o capacitate mai mare.
2.Recipientele trebuie să corespundă cerinţelor în vigoare într-unul din statele membre.
Aceste recipiente trebuie să poarte ştampila oficială care atestă că acestea au fost acceptate ca urmare a încercărilor cerute.
Art. 174: Art. 17.04: Amplasarea şi amenajarea posturilor de distribuţie
1.Posturile de distribuţie trebuie să fie amplasate pe punte într-un dulap special din exteriorul încăperilor de locuit şi în aşa fel încât să nu fie împiedicată circulaţia la bord. Totuşi, nu trebuie să fie instalate aşa încât să fie sprijinite de tablele bordajului provei sau pupei. Dulapul poate fi fixat de suprastructură cu condiţia de a fi etanş la gaze şi de a nu se deschide decât spre exterior. El trebuie să fie amplasat în aşa fel încât tubulatura de distribuţie care duce la punctele de utilizare să fie cât mai scurtă posibil.
Nu pot fi în acelaşi timp în lucru decât atâtea recipiente câte sunt necesare pentru funcţionarea instalaţiei. Pot fi conectate mai multe recipiente numai dacă este folosit un comutator de inversare automat. Pot fi cuplate până la patru recipiente la un post de distribuţie. Incluzând recipientele de rezervă, nu trebuie să existe la bord mai mult de şase recipiente la o instalaţie.
Pe navele de pasageri cu bucătării şi săli de mese pentru pasageri pot fi conectate până la şase recipiente. Numărul de recipientele de la bord, inclusiv recipientele de rezervă, nu trebuie să fie mai mare de nouă recipiente per instalaţie.
Reductorul de presiune sau, în cazul unei reduceri în două trepte, reductorul primei trepte trebuie să se afle în acelaşi dulap cu recipientele şi să fie fixat pe perete.
2.Posturile de distribuţie trebuie să fie astfel instalate încât scurgerile de gaz din dulap, în cazul scăpărilor, să se poată elimina în mediul înconjurător fără riscul pătrunderii în interiorul navei sau intrării în contact cu o sursă de foc.
3.Dulapurile trebuie să fie construite din materiale greu inflamabile şi să fie suficient ventilate prin orificiile aflate atât în partea inferioară cât şi în cea superioară. Recipientele trebuie să fie aşezate vertical în dulapuri şi în aşa fel încât să nu poată fi răsturnate.
4.Dulapurile trebuie să fie construite şi amplasate în aşa fel încât temperatura recipientelor să nu depăşească 50°C.
5.Pe peretele exterior al dulapurilor se va aplica inscripţia "Gaze lichefiate" şi "Interzis focul, flacăra deschisă şi fumatul", cu un diametru de cel puţin 100 mm, în conformitate cu figura 2 a anexei nr. 4 a ES-TRIN.
Art. 175: Art. 17.05: Recipiente de rezervă şi recipiente goale
Recipientele de rezervă şi recipientele goale, care nu sunt montate în posturile de distribuţie, trebuie să fie depozitate în exteriorul încăperilor de locuit şi al timoneriei, într-un dulap construit conform art. 17.04.
Art. 176: Art. 17.06: Reductoare de presiune
1.Aparatele consumatoare de gaz nu pot fi racordate la recipiente decât prin intermediul unei reţele de distribuţie dotată cu unul sau mai multe reductoare de presiune care să scadă presiunea gazului până la presiunea de utilizare. Această reducere poate fi realizată pe una sau două trepte. Toate reductoarele de presiune trebuie să fie reglate permanent la o presiune determinată conform art. 17.07.
2.Reductoarele finale de presiune trebuie să fie dotate sau să fie imediat urmate de un dispozitiv care să protejeze automat tubulatura contra suprapresiunii în caz de defectare a reductorului de presiune. Trebuie să se asigure că, în caz de neetanşeitate a dispozitivului de protecţie, orice scurgere de gaze ce poate scăpa în mediul înconjurător nu prezintă pericolul pătrunderii în interiorul navei sau intrării în contact cu o sursă de foc; dacă este necesar, trebuie să fie amenajată o evacuare specială în acest scop.
3.Dispozitivele de protecţie, precum şi ventilaţiile, trebuie să fie protejate contra pătrunderii apei.
Art. 177: Art. 17.07: Presiuni
1.În cazul utilizării instalaţiilor cu reductoare în două trepte, valoarea presiunii medii trebuie să fie de maxim 2,5 bar peste presiunea atmosferică.
2.Presiunea de la ieşirea ultimului reductor de presiune nu trebuie să depăşească cu 0,05 bar presiunea atmosferică, cu o abatere de 10%.
Art. 178: Art. 17.08: Tubulaturi şi tuburi flexibile
1.Tubulaturile trebuie să fie din ţevi fixe din oţel sau cupru.
Totuşi, tubulaturile de racordare la recipiente trebuie să fie din tuburi flexibile pentru presiune ridicată sau tuburi spiralate adecvate pentru folosirea propanului. Aparatele consumatoare care nu sunt instalate fix pot fi racordate prin intermediul unor tuburi flexibile adecvate, cu o lungime de cel mult 1 m.
2.Tubulaturile trebuie să reziste la orice solicitări care pot interveni la bord în condiţii normale de exploatare, în materie de coroziune şi rezistenţă şi să asigure prin proprietăţile şi dispunerea lor, o alimentare satisfăcătoare de gaz, ca debit şi presiune, corespunzătoare pentru instalaţiile care funcţionează cu gaz.
3.Tubulaturile trebuie să aibă cât mai puţine racorduri. Atât tubulaturile cât şi racordurile trebuie să fie etanşe la gaze şi să-şi păstreze etanşeitatea în ciuda vibraţiilor şi dilatărilor la care ar putea fi supuse.
4.Tubulaturile trebuie să fie uşor accesibile, fixate corespunzător şi protejate oriunde ar risca să suporte şocuri sau frecări, mai ales acolo unde traversează pereţi despărţitori din oţel sau pereţi metalici. Tubulaturile din oţel trebuie să fie tratate împotriva coroziunii pe întreaga lor suprafaţă exterioară.
5.Tuburile flexibile şi racordurile lor trebuie să reziste la toate solicitările care pot apărea la bordul navei în condiţii normale de exploatare. Ele trebuie să fie dispuse fără strangulări şi în aşa fel încât să nu se poată încălzi excesiv şi să poată fi inspectate pe întreaga lungime.
Art. 179: Art. 17.09: Reţeaua de distribuţie
1.Întreaga reţea de distribuţie trebuie să poată fi oprită de la un robinet principal, care este mereu uşor accesibil şi rapid.
2.Fiecare instalaţie care funcţionează cu gaz trebuie să fie alimentată separat printr-un branşament la sistemul de distribuţie şi fiecare branşament trebuie să fie controlat printr-un dispozitiv separat de închidere.
3.Robinetele trebuie să fie instalate la adăpost de intemperii şi de şocuri.
4.După fiecare reductor de presiune trebuie să fie montat un racord pentru control. Trebuie să se asigure, prin intermediul unui dispozitiv de închidere, că în timpul probelor de presiune reductorul de presiune nu va fi supus presiunii de probă.
Art. 1710: Art. 17.10: Echipamente consumatoare de gaz şi montarea lor
1.Singurele echipamente care pot fi instalate sunt cele care funcţionează cu propan aprobate într-unul din statele membre şi echipate cu dispozitivele care împiedică în mod eficient scurgerile de gaze în caz de stingere a flăcării sau de stingere a controlului flăcării.
2.Echipamentele trebuie să fie dispuse şi racordate în aşa fel încât să nu se poată răsturna sau să nu poată fi deplasate accidental şi încât să se evite orice risc de a se agăţa în mod accidental tubulaturile de racordare.
3.Instalaţiile de încălzire, de încălzire a apei şi instalaţiile frigorifice trebuie să fie racordate la o conductă de evacuare a gazelor de ardere către exterior.
4.Instalarea în timonerie a echipamentelor consumatoare de gaz se permite numai dacă timoneria este în aşa fel construită încât nici o scurgere de gaz să nu scape înspre încăperile navei situate mai jos, în special prin trecerile de comandă spre încăperea de maşini.
5.Echipamentele consumatoare de gaz pot fi instalate în dormitoare numai dacă combustia se realizează independent de aerul din cameră.
6.Echipamentele consumatoare de gaz a căror combustie depinde de aerul înconjurător trebuie să fie instalate în încăperi suficient de mari ca dimensiuni.
Art. 1711: Art. 17.11: Ventilare şi evacuare gaze de ardere
1.În încăperile în care se află echipamente consumatoare de gaz a căror combustie depinde de aerul înconjurător, pătrunderea de aer curat şi evacuarea gazelor de ardere trebuie să fie asigurate prin intermediul unor deschideri de ventilare, cu dimensiuni corespunzătoare, cu secţiunea liberă de cel puţin 150 cm2 per deschidere.
2.Deschiderile de ventilare nu trebuie să aibă vreun dispozitiv de închidere şi nici să conducă spre dormitoare.
3.Dispozitivele de evacuare trebuie să fie realizate în aşa fel încât gazele de ardere să fie eliminate în siguranţă. Ele trebuie să funcţioneze în siguranţă şi să fie construite din materiale neinflamabile. Ventilatoarele de aerisire a încăperilor nu trebuie să le afecteze buna funcţionare.
Art. 1712: Art. 17.12: Instrucţiuni de exploatare
La bord trebuie să fie amplasat într-un loc adecvat un afiş cu instrucţiuni de exploatare. Acest afiş trebuie să conţină cel puţin următoarele instrucţiuni:
"Valvulele de închidere a recipientelor care nu sunt cuplate la reţeaua de distribuţie trebuie să fie închise chiar dacă se presupune că recipientele sunt goale."
"Tuburile flexibile trebuie să fie schimbate de îndată ce starea lor o cere."
"Toate echipamentele consumatoare de gaz trebuie să fie cuplate sau tubulaturile de racordare corespunzătoare trebuie să fie închise."
Art. 1713: Art. 17.13: Încercarea în vederea aprobării
Instalaţiile cu gaz lichefiat trebuie verificate de un expert, în vederea verificării conformităţii acestora cu cerinţele prezentului capitol:
a)înainte de a fi puse în funcţiune pentru prima oară;
b)înainte de a fi repuse în funcţiune în urma efectuării de modificări sau reparaţii majore; şi
c)cu ocazia fiecărei reînnoiri a atestării menţionate la art. 17.15.
Trebuie eliberat un certificat de inspecţie, semnat de expert, în care se menţionează data inspecţiei. O copie a certificatului de inspecţie trebuie trimis comisiei de inspecţie.
Art. 1714: Art. 17.14: Condiţii de încercare
Încercarea instalaţiei trebuie să se desfăşoare în următoarele condiţii:
1.Tubulaturile de presiune medie situate între dispozitivul de închidere, menţionat la art. 17.09, alin. 4, al primului reductor şi valvulele care preced reductoarele de presiune finale:
a)proba de presiune, efectuată cu aer, gaz inert sau cu un lichid la o presiune de 20 bar peste presiunea atmosferică;
b)proba de etanşeitate, efectuată cu aer sau gaz inert la o presiune de 3,5 bar peste presiunea atmosferică.
2.Tubulaturile cu presiune normală de utilizare, situate între dispozitivul de închidere menţionat la art. 17.09, alin. 4, al reductorului unic de presiune sau al reductorului de presiune final şi valvulele aşezate înaintea echipamentelor consumatoare de gaz:
- proba de etanşeitate, efectuată cu aer sau cu un gaz inert, la o presiune de 1 bar peste presiunea atmosferică.
3.Tubulaturile situate între dispozitivul de închidere, avut în vedere la art. 17.09, alin. 4, al reductorului unic de presiune sau al reductorului de presiune final şi comenzile echipamentelor consumatoare de gaz:
- proba de etanşeitate la o presiune de 0,15 bar peste presiunea atmosferică.
4.În timpul probelor de etanşeitate menţionate la alin. 1(b), 2 şi 3, tubulaturile sunt considerate etanşe dacă, după o perioada de aşteptare suficientă pentru echilibrarea termică, nu se constată nici o scădere a presiunii de probă pe durata următoarelor 10 minute.
5.Racordurile recipientelor, îmbinările de tubulaturi şi alte armături care sunt supuse la presiunea recipientelor, precum şi îmbinările dintre reductoarele de presiune şi tubulatura de distribuţie:
- proba de etanşeitate, realizată cu un produs spumant, la presiunea de funcţionare.
6.Toate echipamentele consumatoare de gaz trebuie să fie puse în funcţiune şi verificate la presiunea nominală pentru asigurarea unei combustii corespunzătoare la diferite poziţii ale butoanelor de reglare.
Dispozitivele de oprire a flăcării trebuie să fie verificate pentru asigurarea că funcţionează satisfăcător.
7.După proba de la alin. 6, trebuie să se verifice, pentru fiecare echipament consumator de gaz racordat la o tubulatură de evacuare, după ce a funcţionat 5 minute la presiunea nominală, cu ferestrele şi uşile închise şi cu dispozitivele de aerisire în stare de funcţionare, dacă există scăpări ale gazelor de ardere în cameră, prin admisia de aer.
Dacă sunt constatate asemenea scăpări de gaze, în afara celor momentane, cauza trebuie să fie imediat descoperită şi remediată. Instalaţia nu trebuie să fie aprobată pentru utilizare înainte ca toate defectele să fi fost remediate.
Art. 1715: Art. 17.15: Atestare
1.Certificatul navei de navigaţie interioară trebuie să includă o atestare conform căreia orice instalaţie cu gaze lichefiate corespunde prevederilor acestui capitol.
2.Această atestare va fi emisă de comisia de inspecţie în urma încercării în vederea aprobării menţionate la art. 17.13.
3.Atestatul va fi valabil pe o perioadă de cel mult 3 ani. Ea nu poate fi reînnoită decât ca urmare a unei noi încercării în vederea aprobării efectuate conform art. 17.13.
În mod excepţional, în cazul în care proprietarul unei nave sau reprezentantul acestuia înaintează o solicitare motivată, comisia de inspecţie poate prelungi valabilitatea atestatului pentru cel mult trei luni fără efectuarea încercării în vederea aprobării menţionate la art. 17.13. O asemenea prelungire trebuie înscrisă în certificatul navei de navigaţie interioară.
CAPITOLUL 18:INSTALAŢII DE TRATARE A APELOR UZATE DE LA BORD
Art. 18: Art. 18.00: Definiţii
În sensul prezentului capitol:
1."instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord": o instalaţie de tratare a apelor uzate de o concepţie compactă folosită pentru tratarea cantităţilor de ape reziduale menajere produse la bord;
2."aprobare de tip": decizia prin care autoritatea competentă confirmă că instalaţia de tratare a apelor uzate operată la bord îndeplineşte cerinţele tehnice din Capitolul 18;
3."încercare specială": procedura desfăşurată în conformitate cu art. 18.09 prin care autoritatea competentă se asigură că instalaţia de tratare a apelor uzate operată la bordul unei construcţii navale îndeplineşte cerinţele din Capitolul 18;
4."constructor": persoana sau organismul responsabil faţă de autoritatea competentă pentru toate aspectele procedurii de aprobare de tip şi pentru asigurarea conformităţii producţiei. Nu este necesar ca persoana sau organismul să fie direct implicate în toate etapele construirii instalaţiei de tratare a apelor uzate de la bord. În cazul în care instalaţia de tratare a apelor uzate de la bord face obiectul unor modificări sau retehnologizări după fabricarea sa iniţială destinată utilizării în scopul Capitolului 18, persoana sau organismul care a efectuat modificările sau retehnologizările în cauză se consideră a fi constructorul;
5."document informativ": documentul prevăzut în anexa nr. 7, secţiunea II a ES-TRIN, în care sunt enumerate informaţiile pe care trebuie să le prezinte solicitantul;
6."dosar informativ": setul complet de date, desene, fotografii sau alte documente furnizate de un solicitant serviciului tehnic sau autorităţii competente, astfel cum se indică în documentul informativ;
7."pachet informativ": dosarul informativ însoţit de rapoartele de încercări sau de alte documente adăugate de serviciul tehnic sau de autoritatea competentă la dosarul informativ în cursul exercitării atribuţiilor acestora;
8."certificat de aprobare de tip": documentul redactat în conformitate cu anexa nr. 7, secţiunea III a ES-TRIN, prin care autoritatea competentă certifică aprobarea de tip;
9."registrul parametrilor instalaţiei de tratare a apelor uzate de la bord": documentul redactat în conformitate cu anexa nr. 7, secţiunea III a ES-TRIN, în care se înregistrează toţi parametrii, inclusiv componentele şi ajustările aduse instalaţiei de tratare a apelor uzate de la bord care influenţează nivelul de tratare a apelor uzate, inclusiv modificările aduse acesteia;
10."manualul constructorului pentru verificarea componentelor şi a parametrilor cu relevanţă pentru tratarea apelor uzate": documentul întocmit în conformitate cu art. 18.09 alin. 4 în vederea executării încercării speciale;
11."ape reziduale menajere": apele reziduale care provin din bucătării, săli de mese, toalete şi spălătorii, precum şi apele uzate cu materii fecale;
12."nămol de canalizare": reziduurile care se adună în urma exploatării unei instalaţii de tratare a apelor uzate de la bord.
Art. 181: Art. 18.01: Dispoziţii generale
1.Prezentul capitol se aplică tuturor instalaţiilor de tratare a apelor uzate care sunt instalate la bordul navelor de pasageri.
2._
a)Instalaţiile de tratare a apelor uzate de la bord respectă valorile limită prevăzute în tabelul 1 pe parcursul încercării de tip.
Tabelul 1
Valorile limită care trebuie respectate în exploatare la ieşirea din instalaţia de tratare a apelor uzate de la bord (instalaţie de încercare) pe parcursul încercării de tip
Parametru | Concentraţie (Etapa II) | Eşantion |
Cerere biochimică de oxigen (CBO5) ISO 5815-1 şi 5815-2 (2003)1 | 20 mg/l | Eşantion compozit de 24h omogenizat |
25 mg/l | Eşantion aleatoriu omogenizat | |
Cerere chimică de oxigen (CCO)2 ISO 6060 (1989)1 | 100 mg/l | Eşantion compozit de 24h omogenizat |
125 mg/l | Eşantion aleatoriu omogenizat | |
Carbon organic total (COT) Standardul EN 1484 (1997)1 | 35 mg/l | Eşantion compozit de 24h omogenizat |
45 mg/l | Eşantion aleatoriu omogenizat | |
1)Statele membre pot aplica proceduri echivalente. 2)În scopul verificării, în locul cererii chimice de oxigen (CCO) se poate folosi ca referinţă şi carbonul organic total (COT). | ||
b)Pe parcursul exploatării instalaţiei trebuie respectate valorile de control prevăzute în tabelul 2.
Tabelul 2
Valorile de control care trebuie respectate la ieşirea din instalaţia de tratare a apelor uzate de la bord
Parametru | Concentraţie (Etapa II) | Eşantion |
Cerere biochimică de oxigen (CBO5) ISO 5815-1 şi 5815-2 (2003)1 | 25 mg/l | Eşantion aleatoriu omogenizat |
Cerere chimică de oxigen (CCO)2 ISO 6060 (1989)1 | 125 mg/l | Eşantion aleatoriu omogenizat |
150 mg/l | Eşantion aleatoriu | |
Carbon organic total (COT) EN 1484 (1997)1 | 45 mg/l | Eşantion aleatoriu omogenizat |
1)Statele membre pot aplica proceduri echivalente. 2)În scopul verificării, în locul cererii chimice de oxigen (CCO) se poate folosi ca referinţă şi carbonul organic total (COT). | ||
3.Procedurile care utilizează produse care conţin clor nu sunt admisibile.
De asemenea, nu este admisibilă diluarea apelor reziduale menajere pentru reducerea încărcăturii specifice şi, prin urmare, pentru eliminarea acestora.
4.Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru depozitarea, conservarea, dacă este necesar, şi evacuarea nămolului de canalizare. Măsurile trebuie să includă, de asemenea, un plan de gestionare a nămolului de canalizare.
5.Respectarea valorilor limită prevăzute în tabelul 1 de la alin. 2, lit. a) este confirmată printr-o încercare de tip şi stabilită pe baza unei aprobări de tip. Aprobarea de tip este certificată într-un certificat de aprobare de tip. Înaintea instalării la bord a instalaţiei de tratare a apelor uzate o copie a certificatului de aprobare de tip este transmisă comisiei de inspecţie. La bord se păstrează o copie a certificatului de aprobare de tip, precum şi o copie a registrului parametrilor instalaţiei de tratare a apelor uzate de la bord.
6.După instalarea la bord a instalaţiei de tratare a apelor uzate, constructorul efectuează un test de funcţionare înainte de începerea serviciului programat. Instalaţia de tratare a apelor uzate de la bord se înscrie la punctul 52 din certificatul navei de navigaţie interioară împreună cu următoarele elemente:
a)denumirea;
b)numărul aprobării de tip;
c)numărul de serie;
d)anul de fabricaţie.
7.Orice modificări semnificative aduse unei instalaţii de tratare a apelor uzate de la bord care influenţează tratarea apelor uzate sunt urmate întotdeauna de o încercare specială în conformitate cu art. 18.9 alin. 3.
8.Autoritatea competentă poate apela la un serviciu tehnic cu scopul de a îndeplini sarcinile descrise în prezentul capitol.
9.Instalaţia de tratare a apelor uzate de la bord trebuie întreţinută în mod regulat în conformitate cu instrucţiunile constructorului cu scopul de a se asigura că este în stare perfectă de funcţionare. La bord se păstrează un carnet de întreţinere care atestă respectivele intervenţii.
Art. 182: Art. 18.02: Cererea de aprobare de tip
Constructorul înaintează autorităţii competente o cerere de aprobare de tip pentru un anumit tip de instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord. Cererea este însoţită de un dosar informativ în conformitate cu art. 18.01 alin. 6 şi de un proiect de registru al parametrilor instalaţiei de tratare a apelor uzate de la bord în conformitate cu art. 18.00 alin. 9, precum şi de proiectul de manual al constructorului pentru verificarea componentelor şi a parametrilor cu relevanţă pentru tratarea apelor uzate pentru tipul respectiv de instalaţie de tratare a apelor uzate în conformitate cu art. 18.00 alin. 10. În ceea ce priveşte încercarea de tip, constructorul prezintă un prototip de instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord.
Dacă în cazul unei cereri de aprobare a unui tip de instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord autoritatea competentă constată că cererea înaintată cu privire la prototipul de instalaţie prezentat nu este reprezentativă pentru caracteristicile respectivului tip de instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord, astfel cum sunt descrise în anexa nr. 7, secţiunea II, apendicele I a ES-TRIN, se prezintă spre aprobare în conformitate cu alin. 1 un alt prototip, suplimentar dacă este necesar, care urmează să fie desemnat de autoritatea competentă.
O cerere de aprobare de tip pentru o instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord nu poate fi înaintată decât unei singure autorităţi competente. Se înaintează o cerere separată pentru fiecare tip de instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord pentru care se solicită aprobarea.
Art. 183: Art. 18.03: Procedura de aprobare de tip
Autoritatea competentă care primeşte cererea eliberează aprobarea de tip pentru toate tipurile de instalaţii de tratare a apelor uzate de la bord care se conformează datelor din dosarul informativ şi care îndeplinesc cerinţele prezentului capitol. Îndeplinirea cerinţelor în cauză va fi examinată în conformitate cu anexa nr. 7, secţiunea IX, a ES-TRIN.
Pentru fiecare tip de instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord pe care îl aprobă, autoritatea competentă completează toate punctele relevante din certificatul de aprobare de tip, al cărui model figurează în anexa nr. 7, secţiunea III, a ES-TRIN, colectând sau verificând informaţiile din indexul pachetului informativ. Certificatele de aprobare de tip se numerotează în conformitate cu metoda descrisă în anexa nr. 7, secţiunea IV, a ES-TRIN. Certificatul de aprobare de tip completat şi anexele acestuia se trimit solicitantului.
În cazul în care tipul de instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord care trebuie aprobat îşi îndeplineşte funcţia sau prezintă caracteristici specifice numai în relaţie cu alte componente ale construcţiei navale pe care urmează să fie instalat şi, din această cauză, respectarea uneia sau mai multor cerinţe se poate verifica numai atunci când instalaţia respectivă pentru care se solicită aprobarea funcţionează în relaţie cu alte componente, reale sau simulate, ale construcţiei navale, sfera aprobării de tip pentru respectiva instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord trebuie să fie restrânsă în consecinţă. În astfel de cazuri, toate restricţiile de utilizare şi toate cerinţele legate de instalare sunt detaliate în certificatul de aprobare de tip corespunzător instalaţiei în cauză.
Art. 184: Art. 18.04: Modificări ale aprobărilor de tip
(1)Autoritatea competentă care a acordat aprobarea de tip trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că va fi informată în legătură cu orice modificare a elementelor care apar în pachetul informativ.
(2)Cererea de modificare sau de prelungire a unei aprobări de tip trebuie să fie înaintată exclusiv autorităţii competente care a acordat aprobarea de tip iniţială.
(3)În cazul în care caracteristicile instalaţiei de tratare a apelor uzate de la bord descrise în pachetul informativ s-au modificat, autoritatea competentă trebuie:
a)să editeze, dacă este necesar, paginile revizuite din pachetul informativ indicând clar pe fiecare pagină revizuită natura modificării şi data republicării. De fiecare dată când se editează pagini revizuite, indexul pachetului informativ care este ataşat certificatului de aprobare de tip trebuie de asemenea actualizat în mod corespunzător;
b)să elibereze un certificat de aprobare de tip revizuit (cu un număr de prelungire), dacă orice informaţie conţinută de acesta s-a modificat (cu excepţia anexelor sale) sau dacă cerinţele minime ale prezentului capitol s-au schimbat de la data aprobării iniţiale. Certificatul de aprobare revizuit trebuie să indice clar motivul modificării şi data reeliberării.
(4)În cazul în care autoritatea competentă care a eliberat aprobarea de tip consideră că modificarea unui pachet informativ necesită noi probe sau încercări, aceasta trebuie să notifice acest lucru constructorului şi să elibereze documentele menţionate mai sus numai după finalizarea cu succes a noilor probe sau încercări.
Art. 185: Art. 18.05: Conformitatea
Constructorul trebuie să aplice pe fiecare instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord fabricată în conformitate cu aprobarea de tip marcajele indicate în anexa nr. 7, secţiunea I, a ES-TRIN inclusiv numărul aprobării de tip.
În cazul în care aprobarea de tip conţine restricţii de utilizare în conformitate cu art. 18.03 alin. 3, constructorul include informaţii detaliate cu privire la aceste restricţii şi toate cerinţele de instalare pentru fiecare unitate fabricată.
La cerere, constructorul trimite autorităţii competente care a eliberat aprobarea de tip o listă cu numerele de serie ale tuturor instalaţiilor de tratare a apelor uzate de la bordul navelor fabricate în conformitate cu cerinţele prevăzute de prezentul capitol de la data ultimei raportări sau din momentul intrării în vigoare a acestor dispoziţii, în termen de 45 de zile de la finalul fiecărui an calendaristic şi imediat după fiecare dată suplimentară specificată de autoritatea competentă. Lista trebuie să specifice corelaţiile dintre numerele de serie, tipurile corespunzătoare de instalaţii de tratare a apelor uzate de la bord şi numerele aprobărilor de tip. În plus, lista trebuie să conţină şi informaţii specifice, pentru cazurile în care constructorul încetează fabricarea unui tip aprobat de instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord. Dacă autoritatea competentă nu solicită ca lista să îi fie trimisă în mod periodic, constructorul trebuie să păstreze datele înregistrate pe o perioadă de minimum 40 de ani.
Art. 186: Art. 18.06: Verificarea numerelor de serie
1.Autoritatea competentă care eliberează o aprobare de tip se asigură că numerele de serie ale instalaţiilor de tratare a apelor uzate de la bordul navelor fabricate în conformitate cu cerinţele din prezentul capitol sunt înregistrate şi verificate. Aceasta poate colabora cu alte autorităţi competente în conformitate cu acest capitol şi cu autorităţile competente ale statelor membre.
2.Se poate efectua o verificare suplimentară a numerelor de serie odată cu verificarea conformităţii producţiei, după cum se prevede la art. 18.07.
3.În ceea ce priveşte verificarea numerelor de serie, constructorul sau reprezentanţii autorizaţi ai acestuia aflaţi în statele membre trebuie să trimită prompt autorităţii competente, atunci când primesc solicitare în acest sens, toate informaţiile necesare referitoare la cumpărătorii lor direcţi, precum şi numerele de serie ale instalaţiilor de tratare a apelor uzate de la bord care au fost raportate ca fiind fabricate în conformitate cu art. 18.05 alin. 3.
4.În cazul în care constructorul nu respectă cerinţele prevăzute la art. 18.05 atunci când autoritatea competentă îi solicită acest lucru, aprobarea tipului de instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord poate fi retrasă. În acest caz se utilizează procedura de notificare specificată la art. 18.10 alin. 4.
Art. 187: Art. 18.07: Conformitatea producţiei
1.Autoritatea competentă care eliberează o aprobare de tip se asigură din timp că au fost adoptate măsurile corespunzătoare necesare pentru asigurarea unei verificări eficiente a conformităţii producţiei în legătură cu cerinţele din anexa nr. 7, secţiunea I, a ES-TRIN. Aceasta poate colabora cu alte autorităţi competente în conformitate cu acest capitol şi cu autorităţile competente ale statelor membre.
2.Autoritatea competentă care a acordat o aprobare de tip se asigură că măsurile specificate la alin. 1 referitoare la dispoziţiile din anexa nr. 7, secţiunea I, a ES-TRIN sunt în continuare suficiente şi că fiecare instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord care a primit un număr de aprobare de tip în conformitate cu cerinţele din prezentul capitol corespunde în continuare descrierii din certificatul de aprobare de tip şi din anexele acestuia pentru tipul aprobat de instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord. Aceasta poate colabora cu alte autorităţi competente în conformitate cu acest capitol şi cu autorităţile competente ale statelor membre.
3.Autoritatea competentă poate recunoaşte încercările comparabile efectuate de alte autorităţi competente ca fiind echivalente cu dispoziţiile de la alin. 1 şi 2.
Art. 188: Art. 18.08: Neconformitatea cu tipul aprobat de instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord
Se consideră neconforme cu tipul aprobat de instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord cazurile de abateri de la caracteristicile din certificatul de aprobare de tip sau, după caz, de la pachetul informativ, care nu au fost aprobate în conformitate cu art. 18.04 alin. 3 de autoritatea competentă care a eliberat aprobarea de tip.
În cazul în care autoritatea competentă care a eliberat aprobarea de tip constată că instalaţia de tratare a apelor uzate de la bord nu este conformă cu tipul de instalaţie pentru care a eliberat aprobarea, aceasta trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că instalaţiile de tratare a apelor uzate de la bord aflate în producţie sunt din nou conforme cu tipul aprobat de instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord. Autoritatea competentă care a constatat neconformitatea trebuie să informeze pe celelalte autorităţi competente cu privire la măsurile adoptate care pot să ajungă până la retragerea aprobării de tip.
În cazul în care o autoritate competentă poate demonstra că instalaţiile de tratare a apelor uzate de la bord care poartă un număr de aprobare de tip nu sunt conforme cu tipul de instalaţie aprobat, aceasta poate solicita autorităţii competente care a eliberat aprobarea de tip să verifice dacă instalaţiile de tratare a apelor uzate aflate în producţie sunt conforme cu tipul aprobat. Astfel de măsuri trebuie luate în termen de şase luni de la data solicitării.
Art. 189: Art. 18.09: Măsurarea eşantioanelor aleatorii/Încercarea specială
1._
(1)În termen de maximum trei luni de la darea în exploatare a construcţiei navale sau în cazul modernizării instalaţiei de tratare a apelor uzate de la bord după instalarea acesteia şi după efectuarea încercării de funcţionare corespunzătoare, autoritatea competentă prelevează un eşantion aleatoriu pe parcursul exploatării navei de pasageri cu scopul de a verifica valorile prevăzute în tabelul 2 de la art. 18.01 alin. 2.
(2)Autoritatea competentă desfăşoară, la intervale neregulate, verificări ale funcţionalităţii instalaţiei de tratare a apelor uzate de la bord prin măsurarea unor eşantioane aleatorii cu scopul de a verifica valorile prevăzute în tabelul 2 de la art. 18.01 alin. 2.
(3)În cazul în care autoritatea competentă constată că valorile măsurătorilor unor eşantioane aleatorii nu respectă valorile prevăzute în tabelul 2 de la art. 18.01 alin. 2, aceasta poate solicita:
a)remedierea defectelor instalaţiei de tratare a apelor uzate de la bord pentru a se asigura funcţionarea corespunzătoare a acesteia;
b)restabilirea conformităţii instalaţiei de tratare a apelor uzate de la bord cu tipul aprobat; sau
c)efectuarea unei încercări speciale în conformitate cu alin. 3.
(4)În urma remedierii neconformităţilor şi după restabilirea conformităţii instalaţiei de tratare a apelor uzate de la bord cu tipul aprobat, autoritatea competentă poate efectua noi măsurători ale unor eşantioane aleatorii.
(5)În cazul în care defecţiunile nu sunt remediate sau dacă nu se restabileşte conformitatea instalaţiei de tratare a apelor uzate de la bord cu specificaţiile aprobării de tip, autoritatea competentă sigilează instalaţia de tratare a apelor uzate de la bord şi solicită comisiei de inspecţie să specifice acest lucru la punctul 52 din certificatul navei de navigaţie interioară.
2.Eşantioanele aleatorii se măsoară în conformitate cu specificaţiile din tabelul 2 de la art. 18.01 alin. 2.
3.În cazul în care autoritatea competentă constată discrepanţe în privinţa instalaţiei de tratare a apelor uzate de la bord, care indică o abatere de la aprobarea de tip, autoritatea competentă efectuează o încercare specială pentru a stabili stadiul curent al instalaţiei respective în raport cu componentele specificate în registrul parametrilor instalaţiei de tratare a apelor uzate de la bord, calibrarea şi stabilirea parametrilor instalaţiei de tratare a apelor uzate de la bord.
În cazul în care autoritatea competentă concluzionează că instalaţia de tratare a apelor uzate de la bord nu este conformă cu tipul aprobat, aceasta poate adopta următoarele măsuri:
a)să solicite:
(aa)restabilirea conformităţii instalaţiei de tratare a apelor uzate de la bord; sau
(bb)modificarea în consecinţă a aprobării de tip în conformitate cu art. 18.04; sau
b)să dispună alte măsurători în conformitate cu specificaţiile încercării prevăzute în anexa nr. 7, secţiunea IX a ES-TRIN.
Dacă conformitatea nu este restabilită, dacă aprobarea de tip nu este modificată în consecinţă sau dacă se constată, în urma efectuării măsurătorilor în conformitate cu lit. b), că nu se respectă valorile limită prevăzute în tabelul 1 de la art. 18.01 alin. 2, lit. a) autoritatea competentă sigilează instalaţia de tratare a apelor uzate de la bord şi solicită comisiei de inspecţie să specifice acest lucru la punctul 52 din certificatul navei de navigaţie interioară.
4.Încercările menţionate la alin. 3 se efectuează pe baza manualului constructorului pentru verificarea componentelor şi a parametrilor instalaţiei de tratare a apelor uzate de la bord cu relevanţă pentru tratarea apelor uzate. Manualul, care trebuie redactat de constructor şi aprobat de autoritatea competentă, specifică componentele cu relevanţă pentru tratarea apelor uzate, precum şi setările, criteriile de dimensionare şi parametrii care trebuie aplicaţi pentru a se asigura că se respectă în permanenţă valorile prevăzute în tabelele 1 şi 2 de la art. 18.01 alin. 2. Manualul include cel puţin următoarele informaţii:
a)o specificaţie a tipului de instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord însoţită de o descriere a proceselor şi de o indicaţie referitoare la eventuala necesitate de a instala tancurile de stocare a apelor reziduale în amonte faţă de instalaţie;
b)o listă cu componentele specifice tratării apelor uzate;
c)criteriile de proiectare şi de dimensionare, specificaţiile şi reglementările de dimensionare aplicate;
d)o reprezentare schematică a instalaţiei de tratare a apelor uzate de la bord însoţită de elementele de identificare ale componentelor aprobate cu relevanţă pentru tratarea apelor uzate, (de exemplu, numerele pieselor de pe componente).
5.O instalaţie de tratare a apelor uzate de la bord care a fost sigilată în conformitate cu alin. 3, a treia frază, poate fi repusă în funcţiune doar după efectuarea unei încercări speciale, în conformitate cu alin. 3 primul paragraf.
Art. 1810: Art. 18.10: Autorităţile competente şi serviciile tehnice
Serviciile tehnice responsabile pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în prezentul capitol. trebuie să respecte standardul european privind cerinţele generale privind competenţa laboratoarelor de încercare şi calibrare (EN ISO/IEC 17025:2005), luând în considerare următoarele cerinţe:
a)constructorii instalaţiilor de tratare a apelor uzate de la bord nu pot fi recunoscuţi drept servicii tehnice;
b)în sensul prezentului capitol, un serviciu tehnic poate, cu acordul autorităţii competente, să folosească instalaţii din afara propriului laborator.