Capitolul 13 - Echipamente - Anexa 2/2018 la Ordinul nr. 1472/2018 pentru aprobarea cerinţelor tehnice pentru navele de navigaţie interioară - CERINŢE TEHNICE MINIME APLICABILE CONSTRUCŢIILOR NAVALE CARE NAVIGHEAZĂ PE CĂILE NAVIGABILE INTERIOARE DIN ZONELE 1, 2, 3 ŞI 4

M.Of. 844 bis

În vigoare
Versiune de la: 24 Aprilie 2024
CAPITOLUL 13:Echipamente
Art. 131: Art. 13.01: Echipament de ancorare
1.Navele destinate transportului de mărfuri, cu excepţia barjelor purtate a căror lungime nu depăşeşte 40 m, trebuie să fie echipate la prova cu ancore a căror masă totală P se obţine conform următoarei formule:
P = k x B x T [kg]
unde:
k - este un coeficient care ţine cont de raportul dintre lungimea L şi lăţimea B, precum şi de tipul de navă:
pentru barje se va lua totuşi k = c;
c - este un coeficient empiric dat de tabelul următor:

Capacitatea de încărcare în tone

Coeficient c

Până la 400 t inclusiv

De la 400 t până la 650 t inclusiv

De la 650 t până la 1000 t inclusiv

Peste 1000 t

45

55

65

70

Pentru navele a căror capacitatea de încărcare nu este mai mare de 400 t şi care, datorită construcţiei şi destinaţiei lor, sunt exploatate doar pe sectoare scurte determinate, comisia de inspecţie poate admite ca pentru ancorele prova să nu se ceară decât 2/3 din masa totală P.
2._
a)Navele de pasageri şi navele care nu transportă bunuri, cu excepţia împingătoarelor trebuie să fie echipate la prova cu ancore a căror masă totală P se obţine cu următoarea formulă:
P = k x B x T [kg]
b)Prin derogare de la a) şi având în vedere regulile autorităţii de navigaţie aplicabile pentru anumite zone de navigaţie în statele membre, pentru navele de pasageri, pentru care masa totală a ancorelor prova P a fost obţinută prin următoarea formulă trebuie înscris la punctul 52 din certificatul de navigaţie interioară că masa totală a ancorelor prova îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 13.01 alin. 2) lit. b):
P = k x B x T + 4Af [kg]
unde:
k - este coeficientul indicat la alin. 1, dar unde, pentru a obţine valoarea coeficientului empiric c, în locul capacităţii de încărcare se va lua deplasamentul volumetric în m3 menţionat în certificatul navei de navigaţie interioară.
Af - este aria frontală proiectată expusă la vânt, în m2.
3.Navele menţionate la alin. 1, a căror lungime L nu depăşeşte 86 m trebuie să fie echipate la pupa cu ancore a căror masă totală este egală cu 25% din masa P.
Navele, a căror lungime L depăşeşte 86 m, trebuie să fie echipate la pupa cu ancore a căror masă totală este egală cu 50% din masa P calculată conform alin. 1 sau 2.
Nu sunt cerute ancore la pupa pentru:
a)navele pentru care masa ancorelor de la pupa va fi mai mică de 150 kg; pentru navele menţionate la alin. 1, ultimul paragraf, trebuie să se ţină seama de masa redusă a ancorelor prova;
b)barje.
4.Navele destinate să asigure deplasarea convoaielor rigide cu o lungime de cel mult 86 m trebuie să fie echipate la pupa cu ancore a căror masă totală este egală cu 25% din masa maximă P, calculată conform alin. 1, pentru formaţiunile (considerate ca unitate navală) permise şi menţionate în certificatul navei de navigaţie interioară.
Navele destinate să asigure deplasarea în aval a convoaielor rigide cu o lungime mai mare de 86 m, trebuie să fie echipate la pupa cu ancore a căror masă totală este egală cu 50% din masa maximă P, calculată conform alin. 1, pentru formaţiunile (considerate ca unitate navală) permise şi menţionate în certificatul navei de navigaţie interioară.
5.Masele ancorelor determinate conform alineatelor 1 până la 4 pot fi reduse pentru anumite ancore speciale.
6.Masa totală P prevăzută pentru ancorele prova poate fi repartizată pe una sau două ancore. Ea poate fi redusă cu 15% atunci când nava este echipată doar cu o singură ancoră prova şi când nara de ancoră este amplasată la mijlocul navei.
Pentru împingătoare şi navele a căror lungime maximă depăşeşte 86 m, masa totală cerută pentru ancorele pupa poate fi repartizată pe una sau două ancore.
Masa celei mai uşoare ancore nu trebuie să fie mai mică de 45% din masa totală.
7.Nu sunt admise ancore din fontă.
8.Pe ancore trebuie să fie indicată masa, durabil, cu caractere în relief.
9.Ancorele cu o masă mai mare de 50 kg trebuie să fie manevrate cu vinciuri.
10.Fiecare lanţ de ancoră prova trebuie să aibă o lungime minimă de:
a)40 m pentru navele cu o lungime L ce nu este mai mare de 30 m;
b)cel puţin 10 m mai mare decât lungimea L navei atunci când aceasta este cuprinsă între 30 şi 50 m;
c)60 m pentru navele a căror lungime L este mai mare de 50 m.
Fiecare lanţ de ancoră pupa trebuie să aibă o lungime de cel puţin 40 m. Totuşi, navele care trebuie să poată opri cap în cap în aval, trebuie să aibă lanţuri de ancoră pupa cu o lungime de cel puţin 60 m.
11.Rezistenţa minimă la rupere R a lanţurilor de ancoră se calculează după următoarele formule:
a)ancorele cu masa de până la 500 kg:
R = 0,35 x P' [kN]
b)ancore cu masa mai mare de 500 kg, dar care nu depăşesc 2000 kg:
[kN]
c)ancorele cu masa mai mare de 2000 kg:
R = 0,25 x P' [kN].
unde:
P' este masa teoretică a fiecărei ancore determinată conform alineatelor 1 până la 4 şi 6.
Rezistenţa la rupere a lanţurilor de ancoră trebuie să fie cea stabilită de standardele în vigoare într-unul din statele membre.
12.În cazul în care ancorele au o masă mai mare decât cea prevăzută la alin. 1 până la 6, rezistenţa la rupere a lanţului de ancoră trebuie să se stabilească în funcţie de masa reală a ancorei.
În cazurile în care la bord există ancore mai grele cu lanţuri corespunzătoare de ancoră mai rezistente, în certificatul navei de navigaţie interioară trebuie să se menţioneze doar masele minime şi rezistenţele minime la rupere cerute conform alineatelor 1 până la 6 şi 11.
13.Elementele de legătură dintre ancoră şi lanţ trebuie să reziste la o forţă de tracţiune cu 20% mai mare decât limita de rupere a lanţului corespunzător.
14.Se admite utilizarea de cabluri în locul lanţurilor de ancoră. Cablurile trebuie să aibă aceeaşi rezistenţă la rupere ca şi cea prevăzută pentru lanţuri, dar trebuie să fie mai lungi cu 20%.
Art. 132: Art. 13.02: Alte echipamente
1.La bord trebuie să existe cel puţin următoarele echipamente, în conformitate cu reglementările aplicabile, în vigoare, în statele membre, ale autorităţii pentru navigaţie:
a)echipamente de radiotelefonie;
b)aparate şi dispozitive necesare pentru emiterea de semnale vizuale şi acustice şi pentru marcarea navei;
c)lumini de siguranţă independente de reţeaua de la bord pentru luminile de semnalizare prescrise în staţionare.
2.Trebuie să existe, de asemenea, următoarele recipiente:
a)un recipient marcat pentru deşeurile menajere;
b)recipiente separate şi marcate, cu capac etanş, fabricate din oţel sau din alt material solid şi neinflamabil, cu dimensiuni adecvate şi o capacitate de cel puţin 10 l, pentru colectarea următoarelor:
aa)cârpe de curăţat murdare de ulei;
bb)deşeuri solide periculoase sau poluante;
cc)deşeuri lichide periculoase sau poluante,
şi, în măsura în care pot apărea, pentru colectarea de:
dd)reziduuri lichide de hidrocarburi;
ee)alte deşeuri de ulei sau grăsime.
3.Suplimentar, echipamentul trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
a)Parâme de manevră:
Navele trebuie să fie echipate cu trei parâme de manevră metalice. Lungimea lor minimă trebuie să fie următoarea:
- prima parâmă: L + 20 m, totuşi, nu mai mult de 100 m;
- a doua parâmă: 2/3 din prima parâmă;
- a treia parâmă: 1/3 din prima parâmă.
La bordul navelor a căror lungime L este mai mică de 20 m, parâma cea mai scurtă nu este cerută.
Aceste parâme trebuie să aibă o limită de rupere RS calculată conform următoarelor formule:
pentru LxBxT până la 1000 m3: RS = 60 + LxBxT/10 [kN];
pentru LxBxT mai mare de 1000 m3: RS = 150 + LxBxT/100 [kN].
Pentru caracteristicile parâmelor trebuie să existe la bord un certificat în conformitate cu standardul european EN 10204:1991, punctul 3.1.
Parâmele metalice pot fi înlocuite cu parâme din fibre sintetice de aceeaşi lungime şi cu aceeaşi limită de rupere. Rezistenţa minimă la rupere a acestor parâme trebuie indicată într-un certificat.
b)Cabluri de remorcaj:
Remorcherele trebuie să fie echipate cu un număr de cabluri adaptate exploatării lor.
Totuşi, cablul principal trebuie să aibă o lungime de cel puţin 100 m şi o sarcină de rupere, în kN, care să nu fie mai mică decât o treime din puterea totală, în kW, a motorului sau a motoarelor de propulsie.
Motonavele şi împingătoarele care sunt capabile să remorcheze trebuie să fie echipate cu cel puţin un cablu de remorcaj, cu o lungime de cel puţin 100 m şi a cărui rezistenţă la rupere, în kN, nu este mai mică decât un sfert din puterea totală, în kW, a motorului sau a motoarelor de propulsie.
c)O bandulă;
d)O pasarelă de îmbarcare de cel puţin 0,40 m lăţime şi 4 m lungime, ale cărei părţi laterale să fie marcate printr-o bandă de culoare intensă; această pasarelă trebuie prevăzută cu o balustradă.
Pentru navele mici, comisia de inspecţie poate admite pasarele mai scurte.
e)O cange;
f)O trusă medicală corespunzătoare cu un conţinut conform unui standard relevant al unui stat membru. Trusa medicală trebuie să fie păstrată în încăperile de locuit sau în timonerie şi depozitată astfel încât să fie accesibilă uşor şi în siguranţă, dacă este necesar. Dacă trusele medicale se află acoperite, capacul acestora trebuie marcat cu un simbol corespunzător trusei medicale aşa cum se indică în Figura 8 a Anexei 4 a ES-TRIN, având lungimea laturii de cel puţin 10 cm;
g)Un binoclu, minim 7 x 50 sau cu un diametru mai mare al lentilelor;
h)Instrucţiuni referitoare la salvarea şi reanimarea persoanelor căzute peste bord;
i)Un proiector care poate funcţiona din timonerie.
4.La navele a căror înălţime a bordajului deasupra liniei de plutire a navei goale este mai mare de 1,50 m, trebuie să existe o scară de îmbarcare sau o scară verticală.
Art. 133: Art. 13.03: Stingătoare portabile de stingere a incendiului
1.Trebuie să existe cel puţin un stingător portabil, în conformitate cu standardele europene EN 3-7:2007 şi EN 3-8:2007, în fiecare dintre următoarele locuri:
a)în timonerie;
b)în apropierea fiecărei intrări de pe punte în încăperile de locuit;
c)în apropierea fiecărei intrări în încăperile de lucru care nu au acces înspre încăperile de locuit, în care există instalaţii de încălzire, de gătit sau frigorifice care folosesc combustibil solid, lichid sau gazos;
d)la fiecare intrare în încăperile de maşini şi încăperile de căldări;
e)în locuri adecvate din încăperile de maşini şi căldări astfel încât distanţa măsurată din orice poziţie din aceste încăperi până la stingător să nu depăşească 10 m;
2.În ceea ce priveşte stingătoarele portabile prevăzute la alin. 1, se pot utiliza doar stingătoare cu praf în greutate de cel puţin 6 kg sau alte stingătoare portabile cu aceeaşi capacitate de stingere. Acestea trebuie să fie adecvate pentru incendiile din clasele A, B şi C.
Prin derogare, în cazul navelor fără instalaţii de gaz lichefiat, sunt permise stingătoarele cu spumă pulverizată care formează o peliculă apoasă (AFFF-AR) rezistentă la îngheţ până la -20°C, chiar dacă nu sunt adecvate pentru incendiile din clasa C. Aceste stingătoare trebuie să aibă o capacitate minimă de 9 litri.
Toate stingătoarele trebuie să fie adecvate pentru stingerea incendiilor apărute la instalaţiile electrice de până la 1000 V.
3.Suplimentar, se pot utiliza stingătoare de incendiu cu pulbere, apă sau spumă care corespund cel puţin clasei de incendiu cel mai probabil să se producă în încăperea pentru care sunt destinate stingătoarele.
4.Stingătoarele de incendiu portabile cu CO2 ca agent de stingere pot fi utilizate numai la stingerea incendiilor în bucătării şi instalaţii electrice. Conţinutul acestor stingătoare nu trebuie să fie mai mare de 1 kg/15 m3 din încăperea în care au fost prevăzute.
5.Stingătoarele portabile trebuie verificate cel puţin o dată la fiecare doi ani de către o persoană competentă. Pe stingător se aplică o etichetă de verificare, semnată de persoana competentă şi menţionând data inspecţiei.
6.Dacă stingătoarele de incendiu portabile sunt instalate astfel încât nu sunt uşor vizibile, panoul care le ascunde trebuie să fie marcat cu un simbol pentru stingătoare de incendiu aşa cum se indică în Figura 3 a Anexei 4 a ES-TRIN, având lungimea laturii de cel puţin 10 cm.
Art. 134: Art. 13.04: Instalaţii fixe de stingere a incendiului pentru protecţia încăperilor de locuit, timoneriilor şi încăperilor pentru pasageri
1.În încăperile de locuit, timonerii şi încăperile pentru pasageri sunt admise, pentru protecţia contra incendiului, numai instalaţii automate corespunzătoare de pulverizare a apei sub presiune cu sprinklere ca instalaţii fixe de stingere a incendiului.
2.Montarea sau modificarea acestor instalaţii trebuie efectuată numai de către firme specializate.
3.Instalaţiile trebuie realizate din oţel sau dintr-un material echivalent incombustibil.
4.Instalaţiile trebuie să poată asigura pulverizarea unui volum de apă cu un debit de cel puţin 5 l/m2 pe minut pe suprafaţa celei mai mari încăperi care trebuie să fie protejată.
5.Instalaţiile de pulverizare a mici cantităţi de apă trebuie să aibă o aprobare de tip conform Rezoluţiei IMO A 800(19)9 sau altui standard recunoscut de către un stat membru. Aprobarea de tip trebuie efectuată de către o societate de clasificare recunoscută sau o instituţie acreditată pentru încercări. Instituţia acreditată pentru încercări trebuie să fie conformă cu Standardul European EN ISO/IEC 17025: 2005.
9Rezoluţia OMI A.800 (19), adoptată la 23 noiembrie 1995 - Linii directoare revizuite pentru aprobarea sistemelor de sprinklere echivalente cu cele prevăzute în Regula SOLAS II-2/12.
6.Instalaţiile trebuie verificate de către un expert:
a)înainte de a fi puse în funcţiune pentru prima oară;
b)înainte de a fi repuse în funcţiune, după ce au declanşat;
c)înainte de a fi repuse în funcţiune în urma efectuării de modificări sau reparaţii majore; şi
d)în mod regulat, cel puţin o dată la doi ani.
Inspecţiile menţionate la lit. d) pot fi, de asemenea, efectuate de o persoană competentă din cadrul unei firme competente specializate în instalaţii de stingere a incendiilor.
7.Atunci când se efectuează verificarea, în conformitate cu alin. 6, expertul sau persoana competentă trebuie să verifice dacă instalaţia respectă cerinţele prezentului alineat.
Verificarea trebuie să includă, cel puţin:
a)inspecţia exterioară a întregii instalaţii;
b)încercarea funcţionării instalaţiilor de siguranţă şi a duzelor;
c)încercarea funcţionării rezervoarelor de presiune şi a instalaţiei de pompare.
8.Trebuie eliberat un certificat de inspecţie, semnat de expert sau de persoana competentă, în care se menţionează data inspecţiei.
9.Numărul de instalaţii existente trebuie menţionat în certificatul navei de navigaţie interioară.
Art. 135: Art. 13.05: Instalaţii fixe de stingere a incendiului pentru protecţia încăperilor de maşini, de căldări şi compartimentul pompelor
1.Agenţi de stingere a incendiului
Pentru protecţia încăperilor de maşini, încăperilor de căldări şi încăperilor pompelor, următorii agenţi de stingere pot fi folosiţi în instalaţiile fixe de stingere a incendiilor:
a)CO2 (dioxid de carbon);
b)HFC 227ea (heptafluoropropan);
c)IG-541 (52% nitrogen, 40% argon, 8% dioxid de carbon).
d)FK-5-1-12 (dodecafluoro-2-methylpentane-3-on).
e)Apa.
2.Ventilarea, evacuarea aerului
a)Aerul de combustie pentru maşinile destinate propulsiei nu trebuie să fie aspirat din încăperile protejate cu instalaţii fixe de stingere a incendiului. Aceasta nu trebuie aplicată unde sunt două încăperi de maşini principale care sunt independente una faţă de alta şi separate ermetic sau dacă există, lângă încăperea de maşini principală o încăpere de maşini separată unde este instalat un propulsor prova, capabil să asigure propulsia navei în eventualitatea unui incendiu în încăperea maşinii principale.
b)Toate instalaţiile de ventilaţie forţată din încăperea protejată trebuie să fie închise automat dacă s-a declanşat instalaţia de stingere a incendiului.
c)Toate deschiderile care permit introducerea aerului sau evacuarea gazelor din încăperea protejată trebuie să fie echipate cu dispozitive care permit închiderea rapidă. Trebuie să fie vizibil clar dacă acestea sunt deschise sau închise.
d)Aerul de la supapele de siguranţă ale rezervoarelor de aer comprimat instalate în încăperea de maşini trebuie evacuat în exterior.
e)Suprapresiunea sau vidul produs prin introducerea agentului de stingere nu trebuie să distrugă elementele componente din încăperea ce trebuie protejată. Trebuie să fie posibilă egalizarea presiunii fără pericole.
f)Încăperile protejate trebuie să fie echipate cu mijloace care permit extragerea agentului de stingere şi a gazelor de ardere. Aceste mijloace trebuie să poată fi acţionate din posturile aflate în exteriorul încăperilor protejate şi nu trebuie să fie inaccesibile în eventualitatea unui incendiu în aceste încăperi. Dacă sunt instalate extractoare fixe, acestea nu trebuie să poată fi puse în funcţiune în timpul stingerii incendiului.
3.Instalaţia de semnalizare a incendiului
Încăperea ce trebuie protejată va fi supravegheată cu ajutorul unei instalaţii corespunzătoare de semnalizare a incendiului. Semnalul de avertizare trebuie să fie perceptibil în timonerie, în spaţiile de locuit şi în încăperea protejată.
4.Instalaţia de tubulaturi
a)Agentul de stingere a incendiului trebuie trimis în încăperea ce trebuie protejată şi distribuit în aceasta printr-o instalaţie fixă de tubulaturi. În interiorul încăperii ce trebuie protejată, tubulatura şi armăturile aferente trebuie realizate din oţel. Tubulaturile de racordare la butelii şi compensatorii de dilataţie pot fi exceptate de la această prevedere cu condiţia ca materialele folosite să aibă proprietăţi echivalente în caz de incendiu. Tubulaturile trebuie să fie protejate atât la exterior cât şi în interior împotriva coroziunii.
b)Duzele de distribuţie trebuie dimensionate şi dispuse astfel încât agentul de stingere să fie distribuit uniform. În special agentul de stingere trebuie să fie de asemenea efectiv în partea inferioară a tablelor paiolurilor.
5.Dispozitivul de declanşare
a)Instalaţiile de stingere a incendiului cu declanşare automată nu sunt admise.
b)Instalaţia de stingere a incendiului trebuie să poată fi declanşată dintr-un loc corespunzător situat în exteriorul încăperii ce trebuie protejată.
c)Dispozitivele de declanşare trebuie să fie instalate astfel încât să poată fi acţionate, în eventualitatea unui incendiu şi a unei avarii datorată incendiului sau exploziei, şi să poată fi trimisă cantitatea necesară de agent de stingere a incendiului în încăperea ce trebuie protejată;
Dispozitivele de declanşare nemecanice trebuie să fie alimentate de două surse de energie independente. Aceste surse de energie trebuie amplasate în exteriorul încăperii ce trebuie protejată. Liniile de comandă din încăperea ce trebuie protejată trebuie proiectate astfel încât să rămână în stare de funcţionare cel puţin 30 minute în eventualitatea unui incendiu. Această cerinţă trebuie respectată integral în cazul în care instalaţiile electrice sunt conform standardului IEC 60331-21:1999.
Dacă dispozitivele de declanşare sunt instalate astfel încât nu sunt vizibile, elementul care le ascunde trebuie să fie marcat cu simbolul "instalaţie de stingere a incendiului" aşa cum se arată în Figura 6 a Anexei 4 a ES-TRIN, având lungimea laturii de cel puţin 10 cm şi următorul text scris cu roşu pe fond alb:
"Instalaţie de stingere a incendiului"
"Feuerloscheinrichtung
Installation d'extinction
Brandblusinstallatie
Fire-fighting installation"
d)Dacă instalaţia de stingere a incendiului este destinată protecţiei mai multor încăperi, ea trebuie să aibă dispozitive de declanşare separate pentru fiecare încăpere, clar marcate.
e)Lângă fiecare dispozitiv de declanşare trebuie să fie afişate, în mod vizibil şi astfel încât să nu se şteargă în timp, instrucţiuni de operare, în una din limbile unui stat membru. Acestea trebuie să conţină, în special, instrucţiuni cu privire la:
aa)declanşarea instalaţiei de stingere a incendiului;
bb)necesitatea verificării în scopul asigurării că toate persoanele au părăsit încăperea ce trebuie protejată;
cc)acţiunea ce trebuie întreprinsă de către echipaj atunci când instalaţia de stingere a incendiului este declanşată şi privind accesul în încăperile protejate după declanşare sau inundare, în special cu privire la posibila prezenţă a substanţelor periculoase;
dd)acţiunea ce trebuie întreprinsă de către echipaj în cazul defectării instalaţiei de stingere a incendiului;
f)Instrucţiunile de operare trebuie să menţioneze faptul că, înaintea declanşării instalaţiei de stingere a incendiului, trebuie oprite motoarele cu ardere care aspiră aer din încăperea ce trebuie protejată.
6.Instalaţia de avertizare
a)Instalaţiile fixe de stingere a incendiului trebuie prevăzute cu o instalaţie de avertizare acustică şi optică.
b)Instalaţia de avertizare trebuie să se declanşeze automat din momentul primei declanşări a instalaţiei de stingere a incendiului. Semnalul de avertizare trebuie să persiste o perioadă de timp corespunzătoare înainte ca agentul de stingere să fie eliberat şi nu trebuie să fie posibilă oprirea sa.
c)Semnalele de avertizare trebuie să fie vizibile în mod clar în încăperile ce trebuie protejate şi în zonele de acces ale acestora şi audibile în mod clar în condiţiile de funcţionare ale navei care produc cele mai mari zgomote inerente. Aceste semnale trebuie să fie distincte clar faţă de toate celelalte semnale acustice şi optice din încăperea ce trebuie protejată.
d)Semnalele de avertizare acustice trebuie să fie audibile în mod clar în încăperile adiacente chiar şi atunci când uşile de comunicare sunt închise şi în condiţiile de exploatare ale navei care produc cele mai mari zgomote inerente.
e)Dacă sistemul de avertizare nu este cu autoprotecţie la scurtcircuit, ruperea cablurilor şi căderile de tensiune, trebuie să fie posibilă verificarea funcţionării sale corespunzătoare.
f)La intrarea în toate încăperile în care se poate distribui agent de stingere a incendiului, trebuie să existe, în mod clar vizibil, un afiş cu următorul text, scris cu roşu pe fond alb:
"Atenţie, instalaţie de stingere a incendiului!
Părăsiţi imediat încăperea la auzirea semnalului acustic (descrierea semnalului)."
"Vorsicht, Feuerloscheinrichtung!
Bei Ertonen des Warnsignals (Beschreibung des Signals) den Raum sofort verlassen!
Attention, installation d'extinction d'incendie,
Quitter immediatement ce local au signal .... (description du signal)!
Let op, brandblusinstallatie!
Bij het in werking treden van het alarmsignaal (omschrijving van het signaal) deze ruimte onmiddellijk verlaten!
Warning, fire-fighting installation!
Leave the room as soon as the warning signal sounds (description of signal)"
7.Recipienţi sub presiune, armături şi tubulaturi de presiune
a)Recipienţii sub presiune, armăturile şi tubulaturile de presiune trebuie să corespundă cerinţelor în vigoare dintr-unul din statele membre.
b)Recipienţii sub presiune trebuie instalaţi în conformitate cu instrucţiunile producătorului.
c)Recipienţii sub presiune, armăturile şi tubulaturile de presiune nu trebuie instalate în încăperile de locuit.
d)Temperatura în cabine şi în încăperile instalaţiilor care conţin recipienţi sub presiune nu trebuie să depăşească 50°C.
e)Dulapurile sau încăperile instalaţiilor de pe punte trebuie să fie fixate solid şi trebuie să aibă deschideri de aerisire dispuse astfel încât, în eventualitatea unor scăpări de gaze din recipientul sub presiune, gazul să nu poată pătrunde în interiorul navei. Nu este permisă legătura directă cu alte încăperi.
8.Cantitatea de agent de stingere
Dacă cantitatea de agent de stingere este destinată protecţiei a mai mult de o încăpere, cantitatea totală necesară de agent de stingere nu trebuie să fie mai mare decât cantitatea necesară pentru cea mai mare încăpere ce trebuie protejată.
9.Instalare, inspecţie şi documentaţie
a)Instalaţia trebuie să fie montată sau modificată numai de către o firmă specializată în instalaţii de stingere a incendiului. Instrucţiunile specificate de către producătorul de agent de stingere a incendiului şi de către producătorul instalaţiei (fişa tehnică a produsului, fişa tehnică de siguranţă) trebuie să fie respectate.
b)Instalaţia trebuie să fie verificată de un expert:
aa)înainte de a fi pusă în funcţiune pentru prima oară;
bb)înainte de a fi repusă în funcţiune, după declanşare;
cc)înainte de a fi repusă în funcţiune în urma efectuării de modificări sau reparaţii majore; şi
dd)în mod regulat, cel puţin o dată la doi ani.
Inspecţiile menţionate la lit. dd) pot fi, de asemenea, efectuate de o persoană competentă din cadrul unei societăţi competente specializate în instalaţii de stingere a incendiilor.
c)În cadrul inspecţiei, expertul sau persoana competentă trebuie să verifice dacă instalaţia respectă cerinţele prevăzute la prezentul articol.
d)Verificarea trebuie să includă cel puţin:
aa)inspecţia exterioară a întregii instalaţii;
bb)verificarea etanşeităţii tubulaturilor;
cc)verificarea funcţionării sistemelor de declanşare şi de comandă;
dd)verificarea presiunii şi a conţinutului din recipienţi;
ee)verificarea etanşeităţii şi a dispozitivelor pentru blocarea încăperii ce trebuie protejată;
ff)verificarea instalaţiei de semnalizare a incendiului;
gg)verificarea instalaţiei de avertizare.
e)Trebuie eliberat un certificat de inspecţie, semnat de expert sau de persoana competentă, în care se menţionează data inspecţiei.
f)Numărul de instalaţii fixe de stingere a incendiului trebuie notat în certificatul navei de navigaţie interioară.
10.Instalaţia de stingere a incendiului cu CO2
Suplimentar cerinţelor de la alin. 1 până la 9, instalaţiile de stingere a incendiului care utilizează CO2 ca agent de stingere trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)Buteliile de CO2 trebuie să fie amplasate, în exteriorul încăperii ce trebuie protejată, într-un dulap sau într-o încăpere, separate etanş la gaze de celelalte încăperi. Uşile acestor încăperi sau dulapuri de stocare trebuie să se deschidă spre exterior, să poată fi încuiate şi să aibă inscripţionat în exterior simbolul "Avertizare de pericol general" conform cu Figura 4 a Anexei 4 a ES-TRIN, de cel puţin 5 cm în înălţime, împreună cu marcajul "CO2" de aceeaşi culoare şi înălţime.
b)Încăperile instalaţiilor sau dulapurile, conţinând buteliile de CO2 situate sub punte, trebuie să fie accesibile doar direct din exterior. Aceste încăperi trebuie să dispună de o instalaţie de ventilaţie prin extracţie, complet separată de alte sisteme de ventilaţie de la bord.
c)Gradul de umplere al buteliilor de CO2 nu trebuie să depăşească 0,75 kg/l. Volumul specific destins de CO2 se va considera egal cu 0,56 m3/kg.
d)Cantitatea de CO2 necesară încăperilor care trebuie protejate trebuie să fie de cel puţin 40% din volumul brut al încăperii. Această cantitate trebuie să fie eliberată în 120 secunde, şi trebuie să fie posibilă verificarea că acesta s-a făcut complet.
e)Deschiderea valvulei buteliei şi comanda valvulei de refulare trebuie să fie operate cu comandă separată.
f)Timpul corespunzător menţionat la alin. 6(b) trebuie să fie de cel puţin 20 secunde. Trebuie prevăzut un dispozitiv sigur care să asigure întârzierea înaintea eliberării de CO2.
11.Instalaţia de stingere a incendiului cu HFC-227 ea
Suplimentar cerinţelor de la alin. 1 până la 9, instalaţiile de stingere a incendiului care utilizează HFC-227 ea ca agent de stingere trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)Dacă există mai multe încăperi ce trebuie protejate, fiecare având un volum brut diferit, fiecare încăpere trebuie prevăzută cu propria sa instalaţie de stingere a incendiului.
b)Fiecare butelie conţinând HFC-227 ea, care este instalată în încăperea ce trebuie protejată, trebuie echipată cu o supapă de siguranţă la suprapresiune. Aceasta trebuie să elibereze conţinutul buteliei în interiorul încăperii ce trebuie protejată, dacă butelia este supusă efectelor incendiului şi instalaţia de stingere a incendiului nu a fost declanşată.
c)Fiecare butelie trebuie prevăzută cu un dispozitiv pentru verificarea presiunii gazului.
d)Gradul de umplere al buteliilor nu trebuie să depăşească 1,15 kg/l. Volumul specific destins de HFC-227 ea se va considera egal cu 0,1374 m3/kg.
e)Volumul de HFC-227 ea, necesar încăperii ce trebuie protejată, trebuie să fie de cel puţin 8% din volumul brut al încăperii. Acest volum trebuie eliberat în 10 secunde.
f)Buteliile de HFC-227 ea trebuie prevăzute cu dispozitive de monitorizare a presiunii cu declanşarea unui semnal de alarmă acustic şi optic în timonerie în eventualitatea unei pierderi nepermise de gaz propulsor. Dacă nu există timonerie, acest semnal de alarmă trebuie dat în exteriorul încăperii ce trebuie protejată.
g)După inundare, concentraţia în încăperea ce trebuie protejată nu va depăşi 10,5%.
h)Instalaţia de stingere a incendiului nu trebuie să conţină piese componente din aluminiu.
12.Instalaţii de stingere a incendiului cu IG-541
Suplimentar cerinţelor de la alin. 1 până la 9, instalaţiile de stingere a incendiului care utilizează IG-541 ca agent de stingere trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)Dacă există mai multe încăperi ce trebuie protejate, fiecare având un volum brut diferit, fiecare încăpere trebuie prevăzută cu propria sa instalaţie de stingere a incendiului.
b)Fiecare butelie conţinând IG-541, care este instalată în încăperea ce trebuie protejată, trebuie echipată cu o supapă de siguranţă la suprapresiune. Aceasta trebuie să elibereze conţinutul buteliei în interiorul încăperii ce trebuie protejată, dacă butelia este supusă efectelor incendiului şi instalaţia de stingere a incendiului nu a fost declanşată.
c)Fiecare butelie trebuie prevăzută cu un dispozitiv pentru verificarea conţinutului.
d)Presiunea de umplere a buteliilor nu trebuie să depăşească 200 bar la 15oC.
e)Volumul de IG-541 necesar încăperii care trebuie protejată trebuie să fie de cel puţin 44% şi nu mai mult de 50% din volumul brut al încăperii.
Acest volum trebuie eliberat în 120 secunde.
13.Instalaţii de stingere a incendiului cu FK-5-1-12
Suplimentar cerinţelor de la alin. 1 până la 9, instalaţiile de stingere a incendiului care utilizează FK-5-1-12 ca agent de stingere trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)Dacă există mai multe încăperi ce trebuie protejate, fiecare având un volum brut diferit, fiecare încăpere trebuie prevăzută cu propria sa instalaţie de stingere a incendiului.
b)Fiecare butelie conţinând FK-5-1-12, care este instalată în încăperea ce trebuie protejată, trebuie echipată cu o supapă de siguranţă la suprapresiune. Aceasta trebuie să elibereze conţinutul buteliei în interiorul încăperii ce trebuie protejată, dacă butelia este supusă efectelor incendiului şi instalaţia de stingere a incendiului nu a fost declanşată.
c)Fiecare butelie trebuie prevăzută cu un dispozitiv pentru verificarea presiunii gazului.
d)Buteliile nu trebuie umplute cu mai mult de 1,00 kg/l. Volumul specific al FK-5-1-12 nepresurizat este considerat 0,0719 m3/kg.
e)Volumul de FK-5-1-12 necesar încăperii care trebuie protejată trebuie să fie de cel puţin 5.5% din volumul brut al încăperii. Acest volum trebuie eliberat în 10 secunde.
f)Buteliile de FK-5-1-12 trebuie prevăzute cu un dispozitiv de monitorizare a presiunii care să declanşeze un semnal de alarmă acustică şi optică în timonerie în eventualitatea pierderii neautorizate a gazului de antrenare. Dacă nu este timonerie, acest semnal de alarmă trebuie dat în afara încăperii protejate.
g)După inundare, concentraţia în încăperea protejată trebuie să nu depăşească 10,0 %.
14.Instalaţii de stingere a incendiului care utilizează apa ca agent de stingere
Instalaţiile de stingere a incendiilor care utilizează apă ca agent de stingere trebuie să elibereze apă în încăperea care trebuie protejată numai sub formă de ceaţă de apă. Dimensiunea picăturilor trebuie să fie între 5 şi 300 de microni.
Suplimentar cerinţelor de la alin. 1 până la 7 şi 9, alin. 8 se aplică prin analogie, aceste instalaţii de stingere a incendiului trebuie să respecte următoarele cerinţe:
a)Instalaţia de stingere a incendiului care utilizează apă are o aprobare de tip în conformitate cu MSC/Circ. 116510 sau cu un alt standard recunoscut de unul dintre statele membre. Aprobarea de tip este acordată de o societate de clasificare recunoscută sau de o instituţie de inspecţie acreditată. Instituţia de inspecţie acreditată trebuie să respecte standardul european privind cerinţele generale privind competenţa laboratoarelor de încercare şi calibrare (EN ISO/IEC 17025:2005).
10Circulara MSC/Circ. 1165 – Ghiduri revizuite pentru aprobarea instalaţiilor de stingere a incendiului pe baza apei echivalente pentru încăperile de maşini şi compartimentele pompelor - adoptată la 10 iunie 2005 şi aşa cum a fost amendată prin rezoluţiile MSC/Circ.1269, MSC/Circ.1386 şi MSC/Circ.1385.
b)Instalaţia de stingere trebuie să fie dimensionată în funcţie de dimensiunile celei mai mare încăperi care trebuie protejată şi trebuie să poată fi difuzată apă în mod continuu în încăpere pentru o perioadă de cel puţin 30 minute.
c)Pompele, întreruptoarele lor şi valvulele necesare funcţionării instalaţiei trebuie să fie instalate într-o încăpere în afara încăperilor care trebuie protejate. Încăperea în care sunt amplasate trebuie să fie separată de încăperile învecinate cu pereţi de separare cel puţin de tip A30.
d)Instalaţia de stingere a incendiului trebuie să fie umplută permanent cu apă cel puţin până la valvulele de declanşare şi trebuie să se afle sub presiunea iniţială de operare cerută. Pompele de alimentare cu apă trebuie să înceapă să funcţioneze automat la pornirea instalaţiei. Instalaţia trebuie să aibă o alimentare continuă cu apă. Trebuie să se ia măsuri pentru a se asigura că impurităţile nu afectează funcţionarea instalaţiei.
e)Dimensionarea reţelei de conducte a instalaţiei se determină prin calcul hidraulic.
f)Numărul şi dispunerea duzelor de difuzie trebuie să asigure o distribuţie suficientă a apei în încăperile care trebuie protejate. Duzele de difuzie trebuie să fie astfel dispuse încât să asigure distribuirea ceţii de apă în întreaga încăpere care trebuie protejată, în special în acele zone unde există un risc mai mare de incendiu, inclusiv în spatele echipamentelor şi sub podea.
g)Componentele electrice ale instalaţiei de stingere a incendiului din încăperea care trebuie protejată trebuie să respecte cel puţin clasa de protecţie IP54. Sistemul trebuie să aibă două surse de energie independente cu comutare automată. Una dintre sursele de energie trebuie să fie amplasată în afara camerei care trebuie protejată. Fiecare sursă de energie trebuie să fie capabilă să opereze singură sistemul.
h)Instalaţia de stingere trebuie echipată cu pompe redundante.
i)Instalaţia de stingere trebuie echipată cu un dispozitiv de monitorizare care declanşează un semnal de alarmă în timonerie în următoarele cazuri:
- scăderea nivelului rezervorului de apă (dacă există),
- întreruperea alimentării,
- scăderea presiunii în tubulaturile instalaţiei de joasă presiune,
- scăderea presiunii în circuitul de înaltă presiune,
- când instalarea este activată.
j)Documentele cerute pentru instalare, inspecţie şi documentaţia instalaţiei, menţionate la alin. 9 includ cel puţin:
- un plan general al instalaţiei care prezintă secţiunile tubulaturilor şi tipurile duzelor de difuzie,
- calculul hidraulic menţionat la litera d);
- documentaţia tehnică a producătorului cu toate componentele instalaţiei,
- manualul de întreţinere.
Art. 136: Art. 13.06: Instalaţii fixe de stingere a incendiului pentru protecţia obiectelor
Instalaţiile fixe de stingere a incendiului pentru protecţia obiectelor sunt interzise.
Art. 137: Art. 13.07: Bărci de serviciu
1.Următoarele construcţii navale trebuie să fie echipate cu bărci de serviciu conform standardului european EN 1914:2016:
a)motonavele şi şlepurile cu o capacitate de încărcare mai mare de 150 t;
b)remorcherele şi împingătoarele cu un deplasament volumetric mai mare de 150 m3;
c)instalaţiile plutitoare;
d)navele de pasageri.
2.Bărcile de serviciu trebuie să poată fi lansate la apă repede şi în siguranţă de către o singură persoană. Dacă este folosită o instalaţie motorizată pentru lansarea la apă, atunci ea trebuie să fie în aşa fel încât, în caz de defecţiune a alimentării cu energie, lansarea rapidă şi în siguranţă la apă să nu fie afectată.
3.Bărcile de serviciu gonflabile trebuie să fie verificate în conformitate cu instrucţiunile producătorului.
Art. 138: Art. 13.08: Colaci şi veste de salvare
1.La bordul construcţiei navale trebuie să existe cel puţin trei colaci de salvare:
- în conformitate cu standardul european EN 14144:2003; sau
- în conformitate cu Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (SOLAS 1974), Capitolul III, Regula 7.1 şi Codul internaţional pentru mijloacele de salvare (LSA), subsecţiunea 2.1.
Ei trebuie să fie gata de folosire şi să fie fixaţi pe punte, în locuri adecvate, fără a fi legaţi de suportul lor. Cel puţin un colac de salvare trebuie să se afle în imediata apropiere a timoneriei şi trebuie echipat cu o lampă cu autoaprindere, alimentată de la baterii care să nu se stingă în apă.
2.Pentru fiecare persoană care se găseşte în mod obişnuit la bord trebuie să existe la îndemână o vestă de salvare personalizată, automat gonflabilă în conformitate cu:
- standardul european EN ISO 12402-2: 2006, EN ISO 12402-3: 2006, EN ISO 12402-4: 2006; sau
- Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (SOLAS 1974), Capitolul III, Regula 7.2 şi Codul internaţional pentru mijloacele de salvare (LSA), subsecţiunea 2.2.
Pentru copii se permit de asemenea veste de salvare negonflabile în conformitate cu aceste standarde.
3.Vestele de salvare trebuie să fie verificate în conformitate cu instrucţiunile producătorului.