Regulamentul 1542/12-iul-2023 privind bateriile şi deşeurile de baterii, de modificare a Directivei 2008/98/CE şi a Regulamentului (UE) 2019/1020 şi de abrogare a Directivei 2006/66/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 191L

În vigoare

Versiune de la: 8 Octombrie 2025

Dată act: 12-iul-2023

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată "Pactul verde european" (denumit în continuare "Pactul verde european") este strategia de creştere a Europei care are drept scop transformarea Uniunii într-o societate echitabilă şi prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor şi competitivă, fără emisii nete de gaze cu efect de seră în 2050, în care creşterea economică este decuplată de utilizarea resurselor. Trecerea de la utilizarea combustibililor fosili în vehicule la electromobilitate este una dintre condiţiile necesare pentru atingerea obiectivului de neutralitate climatică în 2050. Pentru ca politicile Uniunii privind produsele să contribuie la reducerea emisiilor de carbon la nivel mondial, trebuie să se asigure că produsele comercializate şi vândute în Uniune sunt obţinute şi fabricate într-un mod sustenabil.

(2)Bateriile reprezintă astfel o sursă importantă de energie şi unul dintre factorii-cheie ai dezvoltării sustenabile, ai mobilităţii verzi, ai energiei curate şi ai neutralităţii climatice. Se preconizează că cererea de baterii va creşte rapid în următorii ani, în special pentru vehiculele rutiere electrice şi mijloacele de transport uşoare care utilizează baterii pentru tracţiune, determinând poziţionarea din ce în ce mai strategică a pieţei bateriilor la nivel mondial. Se vor înregistra în continuare progrese ştiinţifice şi tehnice semnificative în domeniul tehnologiei bateriilor. Având în vedere importanţa strategică a bateriilor, pentru a garanta securitatea juridică tuturor operatorilor implicaţi şi pentru a evita discriminarea, barierele în calea comerţului şi denaturările pieţei bateriilor, este necesar să se stabilească norme privind parametrii de sustenabilitate, performanţa, siguranţa, colectarea, reciclarea şi cel de al doilea ciclul de viaţă al bateriilor, precum şi privind informaţiile referitoare la baterii pentru utilizatorii finali şi pentru operatorii economici. Este necesar să se creeze un cadru de reglementare armonizat pentru gestionarea întregului ciclu de viaţă al bateriilor care sunt introduse pe piaţă în Uniune.

(3)De asemenea, trebuie actualizat dreptul Uniunii privind gestionarea deşeurilor de baterii şi trebuie luate măsuri de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane prevenind sau reducând efectele negative ale generării şi gestionării deşeurilor, scăzând impactul utilizării resurselor şi folosind mai eficient resursele. Aceste măsuri sunt esenţiale pentru tranziţia către o economie circulară şi neutră climatic şi către un mediu fără substanţe toxice, precum şi pentru autonomia strategică şi competitivitatea pe termen lung ale Uniunii. Ele pot crea oportunităţi economice importante, intensificând sinergiile dintre economia circulară şi politicile în domeniile energiei, climei, transporturilor, industriei şi cercetării, protejând mediul şi reducând emisiile de gaze cu efect de seră.

(4)Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³) a dus la o îmbunătăţire a performanţei de mediu a bateriilor şi la crearea unor norme şi obligaţii comune pentru operatorii economici, în special prin norme armonizate privind conţinutul de metale grele şi etichetarea bateriilor şi prin norme şi obiective de gestionare a tuturor deşeurilor de baterii, pe baza responsabilităţii extinse a producătorilor.

(6)Comunicarea Comisiei din 17 mai 2018 intitulată "Europa în mişcare – Mobilitate durabilă pentru Europa: sigură, conectată şi curată" include Planul de acţiune strategic privind bateriile. Planul de acţiune respectiv stabileşte măsuri de sprijinire a eforturilor de construire a unui lanţ valoric al bateriilor în Europa, care să cuprindă extracţia materiilor prime, aprovizionarea sustenabilă cu materii prime şi prelucrarea acestora, materiale sustenabile pentru baterii, fabricarea de celule, precum şi reutilizarea şi reciclarea bateriilor.

(8)În Concluziile sale din 4 octombrie 2019 intitulate "Mai multă circularitate – tranziţia către o societate durabilă", Consiliul a solicitat, între altele, politici coerente care să sprijine dezvoltarea de tehnologii care să îmbunătăţească sustenabilitatea şi circularitatea bateriilor, pentru a susţine tranziţia către electromobilitate. În plus, Consiliul a solicitat revizuirea urgentă a Directivei 2006/66/CE, care ar trebui să includă toate materialele relevante pentru baterii şi să ia în considerare în special cerinţe specifice pentru litiu şi cobalt, precum şi un mecanism care să permită adaptarea directivei la viitoarele schimbări din domeniul tehnologiilor bateriilor.

(9)Comunicarea Comisiei din 11 martie 2020 intitulată "Un nou plan de acţiune privind economia circulară - Pentru o Europă mai curată şi mai competitivă" afirmă că propunerea privind un nou cadru de reglementare pentru baterii va avea în vedere norme referitoare la conţinutul reciclat şi măsuri de îmbunătăţire a ratelor de colectare şi de reciclare a tuturor bateriilor, pentru a asigura recuperarea materialelor valoroase şi pentru a oferi orientări consumatorilor, şi că va aborda posibila eliminare treptată a bateriilor nereîncărcabile în cazurile în care există alternative. În plus, se afirmă că vor fi avute în vedere cerinţe privind sustenabilitatea şi transparenţa, ţinând seama de amprenta de carbon a procesului de fabricare a bateriilor, de aprovizionarea etică cu materii prime şi de securitatea aprovizionării pentru a facilita reutilizarea, reafectarea şi reciclarea bateriilor.

(10)Abordarea întregului ciclu de viaţă al tuturor bateriilor introduse pe piaţa Uniunii necesită stabilirea unor cerinţe armonizate privind produsele şi comercializarea, inclusiv a unor proceduri de evaluare a conformităţii, precum şi a unor cerinţe de abordare completă a etapei de sfârşit al ciclului de viaţă al bateriilor. Cerinţele privind etapa de sfârşit al ciclului de viaţă sunt necesare pentru a aborda implicaţiile bateriilor asupra mediului şi, în special, pentru a sprijini crearea unor pieţe de reciclare a bateriilor şi a unor pieţe de materii prime secundare obţinute din deşeurile de baterii. Pentru a atinge obiectivele prevăzute care constau în a reglementa întregul ciclu de viaţă al unei baterii într-un singur instrument juridic evitând totodată barierele din calea comerţului şi denaturarea concurenţei şi garantând integritatea pieţei interne, normele prin care se stabilesc cerinţele pentru baterii ar trebui să fie aplicate uniform tuturor operatorilor economici din întreaga Uniune şi să nu permită punerea în aplicare divergentă de către statele membre. Prin urmare, Directiva 2006/66/CE ar trebui înlocuită cu un regulament.

(11)Prezentul regulament ar trebui să se aplice tuturor categoriilor de baterii introduse pe piaţă sau puse în serviciu în Uniune, indiferent dacă au fost produse în Uniune sau importate. Acesta ar trebui să se aplice indiferent dacă o baterie este încorporată în aparate, mijloace de transport uşoare sau alte vehicule sau adăugată în alt mod produselor, sau dacă o baterie este introdusă pe piaţă sau pusă în serviciu pe teritoriul Uniunii ca produs de sine stătător. Prezentul regulament ar trebui să se aplice indiferent dacă o baterie este special concepută pentru un produs sau este de uz general şi indiferent dacă este încorporată într-un produs sau este furnizată împreună cu un produs în care urmează să fie utilizată sau este furnizată separat. Se consideră că introducerea pe piaţă are loc atunci când bateria a fost pusă la dispoziţie pentru prima dată pe piaţa Uniunii, fiind furnizată de fabricant sau de importator pentru distribuţie, consum sau utilizare în cadrul unei activităţi comerciale, contra cost sau gratuit. Astfel, bateriile plasate în stoc în Uniune de către distribuitori, inclusiv de către comercianţi cu amănuntul, angrosişti şi divizii de vânzări ale fabricanţilor, înainte de data aplicării cerinţelor relevante din prezentul regulament nu trebuie să îndeplinească cerinţele respective.

(12)Prezentul regulament ar trebui să prevină şi să reducă efectele negative ale bateriilor asupra mediului şi să asigure un lanţ valoric sigur şi sustenabil al bateriilor pentru toate bateriile, ţinând seama, de exemplu, de amprenta de carbon a procesului de fabricare a bateriilor, de aprovizionarea etică cu materii prime şi de securitatea aprovizionării pentru a facilita reutilizarea, reafectarea şi reciclarea. Acesta ar trebui să urmărească să îmbunătăţească performanţa de mediu a bateriilor şi a activităţilor tuturor operatorilor implicaţi în ciclul de viaţă al bateriilor, cum ar fi producătorii, distribuitorii şi utilizatorii finali şi, în special, operatorii direct implicaţi în tratarea şi reciclarea deşeurilor de baterii. Astfel de măsuri vor contribui la asigurarea tranziţiei către o economie circulară şi a competitivităţii pe termen lung a Uniunii şi ar trebui să contribuie la funcţionarea eficientă a pieţei interne, ţinând seama, în acelaşi timp, de un nivel ridicat de protecţie a mediului. Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să prevină şi să reducă efectele negative ale generării şi gestionării deşeurilor de baterii asupra sănătăţii umane şi a mediului şi ar trebui să vizeze reducerea utilizării resurselor şi să favorizeze aplicarea practică a ierarhiei deşeurilor. Astfel, pentru a preveni divergenţele care împiedică libera circulaţie a bateriilor, prin stabilirea de obligaţii şi cerinţe uniforme pe piaţa internă, articolul 114 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) este temeiul juridic adecvat pentru prezentul regulament. În măsura în care prezentul regulament conţine norme specifice privind gestionarea deşeurilor de baterii, temeiul juridic adecvat, în ceea ce priveşte normele specifice respective, este articolul 192 alineatul (1) din TFUE.

(13)Produsele introduse pe piaţă ca ansambluri de baterii, care sunt baterii sau grupuri de celule conectate sau încapsulate într-un înveliş exterior, astfel încât să formeze o unitate completă gata de utilizare de către utilizatorii finali sau în aplicaţii pe care utilizatorul final nu trebuie să o separe sau să o deschidă şi care sunt conforme cu definiţia bateriilor, sau celule de baterii care sunt conforme cu definiţia bateriilor, ar trebui să facă obiectul cerinţelor aplicabile bateriilor.

(15)În cadrul domeniului de aplicare larg al prezentului regulament, este oportun să se facă distincţia între diferitele categorii de baterii în conformitate cu proiectarea şi utilizarea acestora, independent de compoziţia chimică a bateriilor. Clasificarea în baterii portabile, pe de o parte, şi baterii industriale şi baterii auto, pe de altă parte, din Directiva 2006/66/CE ar trebui să fie rafinată pentru a reflecta mai bine noile evoluţii în ceea ce priveşte utilizarea bateriilor. Bateriile care sunt utilizate pentru tracţiune în vehiculele electrice şi care, în conformitate cu Directiva 2006/66/CE, se încadrează în categoria bateriilor industriale constituie o parte importantă şi în creştere a pieţei datorită creşterii rapide înregistrate de vehiculele rutiere electrice. Prin urmare, este oportun ca aceste baterii care sunt utilizate pentru tracţiunea vehiculelor rutiere să fie clasificate într-o categorie distinctă de baterii pentru vehicule rutiere electrice. Bateriile utilizate pentru tracţiunea mijloacelor de transport uşoare, cum ar fi bicicletele electrice şi trotinetele electrice, nu au fost clasificate ca o categorie separată de baterii în temeiul Directivei 2006/66/CE. Cu toate acestea, astfel de baterii reprezintă o parte importantă a pieţei, dat fiind că se folosesc tot mai mult în mobilitatea urbană sustenabilă. Prin urmare, este oportun ca bateriile respective să fie clasificate ca o nouă categorie de baterii separată, şi anume baterii pentru mijloacele de transport uşoare (baterii LMT). În prezentul regulament, bateriile utilizate pentru tracţiune în alte vehicule de transport, inclusiv pentru transportul feroviar, naval şi aerian sau pentru utilajele fără destinaţie rutieră, sunt în continuare încadrate în categoria bateriilor industriale. Categoria bateriilor industriale cuprinde un grup larg de baterii, destinate a fi utilizate pentru activităţi industriale, pentru infrastructură de comunicaţii, pentru activităţi agricole, sau pentru generarea şi distribuţia de energie electrică. Bateriile care sunt destinate utilizărilor industriale după ce au făcut obiectul pregătirii pentru reafectare sau reafectării, chiar dacă au fost iniţial proiectate pentru o utilizare diferită, ar trebui să fie considerate baterii industriale în temeiul prezentului regulament. Pe lângă această listă neexhaustivă de exemple, orice baterie care cântăreşte peste 5 kg care nu se încadrează în nicio altă categorie în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie considerată baterie industrială. Bateriile utilizate pentru stocarea energiei în medii private sau casnice ar trebui să fie considerate baterii industriale în sensul prezentului regulament. Bateriile utilizate pentru tracţiunea vehiculelor cu roţi considerate jucării în sensul Directivei 2009/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴) nu ar trebui să fie considerate, în sensul prezentului regulament, baterii LMT, ci ar trebui să fie considerate baterii portabile.

(16)După ce a fost introdusă pe piaţă sau pusă în serviciu în Uniune pentru prima dată, o baterie poate face obiectul reutilizării, reafectării, refabricării, pregătirii pentru reutilizare sau pregătirii pentru reafectare. În sensul prezentului regulament, în conformitate cu cadrul Uniunii privind reglementarea produselor, ar trebui să se considere că o baterie folosită, şi anume o baterie care a făcut obiectul reutilizării, a fost deja introdusă pe piaţă atunci când a fost pusă pentru prima dată la dispoziţie pe piaţă pentru utilizare sau distribuţie. În schimb, bateriile care au făcut obiectul pregătirii pentru reutilizare, pregătirii pentru reafectare, reafectării sau refabricării sunt considerate ca fiind introduse pe piaţă din nou şi, prin urmare, ar trebui să respecte prezentul regulament. În plus, în conformitate cu cadrul Uniunii privind reglementarea produselor, o baterie folosită care a fost importată dintr-o ţară terţă este considerată a fi introdusă pe piaţă atunci când intră pentru prima dată în Uniune. Prin urmare, o baterie care a făcut obiectul reutilizării, reafectării, refabricării, pregătirii pentru reutilizare sau pregătirii pentru reafectare şi care a fost importată dintr-o ţară terţă ar trebui să respecte prezentul regulament.

(17)Refabricarea acoperă o gamă largă de operaţiuni tehnice care pot fi efectuate asupra bateriilor sau asupra deşeurilor de baterii. În ceea ce priveşte deşeurile de baterii, refabricarea poate fi considerată a fi pregătire pentru reutilizare sau pregătire pentru reafectare. Din acest motiv, nu este necesar să se prevadă în prezentul regulament un regim specific pentru refabricarea deşeurilor de baterii care să fie diferit de regimul privind pregătirea pentru reutilizare sau pregătirea pentru reafectare a deşeurilor de baterii. În ceea ce priveşte bateriile folosite, refabricarea are drept obiectiv restabilirea performanţei iniţiale a unei baterii. În acest sens, refabricarea poate fi considerată un caz extrem de reutilizare, care implică dezasamblarea şi evaluarea celulelor şi a modulelor bateriei şi înlocuirea unei anumite cantităţi din aceste celule şi module. Pentru a diferenţia refabricarea de simpla reutilizare, restabilirea capacităţii bateriei la cel puţin 90 % din capacitatea nominală iniţială a bateriei ar trebui să fie considerată refabricare şi necesită aplicarea unui regim specific.

(18)În cazul în care utilizatorul final este un consumator, iar bateria a făcut obiectul pregătirii pentru reutilizare, pregătirii pentru reafectare, reafectării sau refabricării, bateria respectivă ar trebui să facă obiectul unui contract de vânzare care respectă Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵). În special, cerinţele directivei respective se referă la conformitatea produsului, răspunderea vânzătorului, inclusiv opţiunea unei perioade de răspundere contractuală sau a unui termen de prescripţie mai scurte, sarcina probei, măsurile corective în caz de neconformitate, repararea sau înlocuirea bunurilor şi garanţiile comerciale.

(19)Bateriile ar trebui proiectate şi fabricate astfel încât să se optimizeze performanţa, durabilitatea şi siguranţa acestora şi să se reducă la minimum amprenta lor de mediu. Este oportun să se stabilească cerinţe specifice de sustenabilitate pentru bateriile industriale reîncărcabile cu o capacitate mai mare de 2 kWh, bateriile LMT şi bateriile pentru vehicule electrice, întrucât aceste baterii reprezintă segmentul de piaţă care se preconizează că va creşte cel mai mult în următorii ani.

(20)În scopul siguranţei bateriilor pentru vehicule electrice şi a bateriilor de pornire, iluminare şi aprindere (baterii SLI), menţinerea valabilităţii omologării UE de tip pentru vehiculele din categoriile M, N şi O în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁶) impune ca orice baterie care a fost reparată sau schimbată să respecte în continuare cerinţele de siguranţă aplicabile. În cazul în care caracteristicile de siguranţă s-au modificat, sunt necesare inspecţii sau încercări suplimentare pentru a verifica respectarea în continuare a cerinţelor pe care s-a bazat omologarea UE de tip existentă.

(21)În concordanţă cu Comunicarea Comisiei din 12 mai 2021 intitulată "Calea către o planetă sănătoasă pentru toţi – Plan de acţiune al UE: «Către reducerea la zero a poluării aerului, apei şi solului»", politicile Uniunii ar trebui să se bazeze pe principiul conform căruia măsurile preventive ar trebui luate la sursă. În Comunicarea sa din 14 octombrie 2020 intitulată "Strategia pentru promovarea sustenabilităţii în domeniul substanţelor chimice – Către un mediu fără substanţe toxice" (denumită în continuare "Strategia pentru promovarea sustenabilităţii în domeniul substanţelor chimice"), Comisia subliniază că Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁷) şi Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁸) ar trebui consolidate ca elemente fundamentale ale UE pentru reglementarea substanţelor chimice şi că ar trebui completate cu abordări coerente pentru evaluarea şi gestionarea substanţelor chimice în legislaţia sectorială existentă. Utilizarea substanţelor periculoase în baterii ar trebui aşadar în primul rând restricţionată la sursă pentru a proteja sănătatea umană şi mediul şi pentru a gestiona prezenţa acestor substanţe în deşeuri. Prezentul regulament ar trebui să completeze Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 şi Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 şi să permită adoptarea unor măsuri de management al riscurilor legate de substanţe incluzând faza de deşeu.

(⁷)Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum şi a Directivei 76/769/CEE a Consiliului şi a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE şi 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).

(22)Pe lângă restricţiile prevăzute în anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, este oportun să se stabilească restricţii privind prezenţa mercurului, a cadmiului şi a plumbului în anumite categorii de baterii. Bateriile utilizate în vehicule care beneficiază de o derogare în temeiul anexei II la Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁹) ar trebui excluse de la interdicţia de a conţine cadmiu. În vederea unor restricţii suplimentare privind substanţele prezente în baterii sau utilizate la fabricarea acestora, este oportun să se realizeze o cartografiere a substanţelor care prezintă motive de îngrijorare, definite în Strategia pentru promovarea sustenabilităţii în domeniul substanţelor chimice ca substanţe care au un efect cronic asupra sănătăţii umane sau asupra mediului, cum ar fi substanţele din lista substanţelor candidate pentru a fi eventual incluse în anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 şi în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, dar şi cele care împiedică reciclarea pentru materii prime secundare sigure şi de înaltă calitate, în contextul evaluării substanţelor planificate în Planul de acţiune comun privind evaluarea REACH publicat pe website-ul Agenţiei Europene pentru Produse Chimice instituite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (denumite în continuare "agenţia").

(24)Procedura de evaluare pentru adoptarea unor noi restricţii şi de modificare a restricţiilor actuale privind substanţele din baterii şi din deşeurile de baterii ar trebui să fie pe deplin raţionalizată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Pentru a asigura un proces decizional, o coordonare şi o gestionare eficace ale aspectelor tehnice, ştiinţifice şi administrative aferente din prezentul regulament, agenţia ar trebui să îndeplinească sarcini specifice cu privire la evaluarea riscurilor prezentate de substanţe în procesul de fabricare şi în utilizarea bateriilor, precum şi a riscurilor care pot apărea după sfârşitul ciclului de viaţă al bateriilor, precum şi cu privire la evaluarea elementelor socioeconomice şi la analiza alternativelor, în conformitate cu orientările relevante ale agenţiei. În consecinţă, Comitetul pentru evaluarea riscurilor şi Comitetul pentru analiza socioeconomică, din cadrul agenţiei, ar trebui să faciliteze îndeplinirea anumitor sarcini conferite agenţiei prin prezentul regulament.

(25)Pentru a asigura că prezentul regulament este coerent cu eventualele modificări viitoare ale Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 sau ale altor alte acte viitoare din dreptul Uniunii privind criteriile de sustenabilitate pentru substanţele şi produsele chimice periculoase, Comisia ar trebui să evalueze dacă este necesar să se modifice articolele 6, 86, 87 şi 88 din prezentul regulament. După caz, Comisia ar trebui să propună modificări ale prezentului regulament într-un regulament viitor de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 sau în alte acte viitoare din dreptul Uniunii privind criteriile de sustenabilitate pentru substanţele şi produsele chimice periculoase.

(27)Utilizarea masivă preconizată a bateriilor în sectoare precum mobilitatea şi stocarea energiei ar trebui să reducă emisiile de carbon. Cu toate acestea, pentru a maximiza acest potenţial, este necesar ca întregul lor ciclu de viaţă să aibă o amprentă de carbon redusă. Potrivit "Amprentei de mediu a produselor – Normele privind categoria pentru bateriile reîncărcabile de înaltă energie specifică destinate aplicaţiilor mobile", schimbările climatice reprezintă a doua cea mai însemnată categorie de impact în cazul bateriilor, după minerit şi utilizarea mineralelor şi metalelor. Prin urmare, bateriile industriale reîncărcabile cu o capacitate mai mare de 2 kWh, bateriile LMT şi bateriile pentru vehicule electrice introduse pe piaţa Uniunii ar trebui să fie însoţite de o declaraţie privind amprenta de carbon. Armonizarea normelor tehnice pentru calcularea amprentei de carbon pentru toate bateriile industriale reîncărcabile cu o capacitate mai mare de 2 kWh, bateriile LMT şi bateriile pentru vehicule electrice introduse pe piaţa Uniunii este o condiţie prealabilă pentru introducerea unei cerinţe referitoare la o declaraţie privind amprenta de carbon şi, ulterior, pentru stabilirea unor clase de performanţă privind amprenta de carbon care vor permite identificarea bateriilor cu amprente de carbon globale mai reduse. Nu este de aşteptat ca informaţiile şi cerinţele clare de etichetare privind amprenta de carbon a bateriilor să conducă în sine la schimbările de comportament necesare pentru a asigura atingerea obiectivului Uniunii de decarbonizare a sectoarelor mobilităţii şi stocării de energie, în conformitate cu obiectivele convenite la nivel internaţional privind schimbările climatice. Prin urmare, ar trebui să fie introduse praguri maxime pentru carbon, în urma unei evaluări specifice a impactului pentru a determina aceste valori. Pentru a propune nivelul pragului maxim al amprentei de carbon, Comisia ar trebui să ia în considerare, printre altele, distribuţia relativă a valorilor amprentei de carbon a bateriilor pe piaţă, amploarea progreselor înregistrate în reducerea amprentei de carbon a bateriilor introduse pe piaţa Uniunii şi contribuţia efectivă şi potenţială a acestei măsuri la obiectivele Uniunii privind mobilitatea sustenabilă şi neutralitatea climatică cel târziu până în 2050. Pentru a asigura transparenţa amprentei de carbon a bateriilor şi pentru a reorienta piaţa Uniunii către baterii cu o amprentă de carbon mai redusă, indiferent de locul în care acestea sunt produse, se justifică o intensificare treptată şi cumulativă a cerinţelor privind amprenta de carbon. Ca urmare a acestor cerinţe, emisiile de carbon evitate pe durata ciclului de viaţă al bateriilor vor contribui la îndeplinirea obiectivelor climatice ale Uniunii, în special a celui de a obţine neutralitatea climatică până cel târziu în 2050. De asemenea, acestea ar putea să contribuie la adoptarea altor politici la nivelul Uniunii şi la nivel naţional, de exemplu prin intermediul unor stimulente sau criterii de achiziţii publice verzi, care să încurajeze producţia de baterii cu impact redus asupra mediului.

(28)Pragurile maxime pentru amprenta de carbon pe durata ciclului de viaţă ar trebui să fie adaptate exigenţelor viitorului. Prin urmare, la adoptarea actului delegat de stabilire a pragului maxim pentru amprenta de carbon pe durata ciclului de viaţă, Comisia ar trebui să ia în considerare cele mai bune procese de fabricare şi producţie disponibile şi să se asigure că criteriile tehnice pe care le selectează sunt în concordanţă cu obiectivul prezentului regulament de a face ca bateriile introduse pe piaţa Uniunii să garanteze un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane, a siguranţei persoanelor, precum şi a proprietăţii şi a mediului.

(29)Anumite substanţe prezente în baterii, cum ar fi cobaltul, plumbul, litiul sau nichelul, sunt obţinute din resurse limitate care nu sunt uşor accesibile în Uniune, iar unele sunt considerate materii prime critice de către Comisie. În concordanţă cu Comunicarea Comisiei din 5 mai 2021 intitulată "Actualizarea noii Strategii industriale 2020: construirea unei pieţe unice mai puternice pentru a sprijini redresarea Europei", Uniunea trebuie să îşi îmbunătăţească autonomia strategică şi să îşi sporească rezilienţa în vederea pregătirii pentru potenţiale perturbări ale aprovizionării din cauza crizelor sanitare sau a altor tipuri de crize. Consolidarea circularităţii şi a utilizării eficiente a resurselor, cu o mai mare reciclare şi recuperare a acestor materii prime, va contribui la atingerea acestui obiectiv.

(30)Utilizarea sporită a materiilor prime recuperate ar sprijini dezvoltarea economiei circulare şi ar permite o utilizare a materiilor prime recuperate mai eficientă din punctul de vedere al resurselor, reducând totodată dependenţa Uniunii faţă de materiile prime provenite din ţări terţe. În cazul bateriilor, acest lucru este relevant în special pentru cobalt, plumb, litiu şi nichel. Prin urmare, este necesar să se promoveze recuperarea acestor materiale din deşeuri, prin stabilirea unei cerinţe referitoare la nivelul conţinutului reciclat în bateriile în care se utilizează cobaltul, plumbul, litiul şi nichelul în materialele active. Prezentul regulament ar trebui prin urmare să stabilească obiective obligatorii privind conţinutul reciclat pentru cobalt, plumb, litiu şi nichel, care ar trebui să fie atinse până în 2031. Pentru cobalt, litiu şi nichel, ar trebui stabilite obiective majorate până în 2036. Toate obiectivele ar trebui să ia în considerare disponibilitatea deşeurilor din care pot fi recuperate astfel de materiale, fezabilitatea tehnică a proceselor de recuperare şi de fabricare implicate, precum şi timpul necesar operatorilor economici pentru a-şi adapta procesele de aprovizionare şi de fabricare. Prin urmare, înainte ca astfel de obiective obligatorii să devină aplicabile, cerinţa referitoare la conţinutul reciclat ar trebui să se limiteze la divulgarea informaţiilor privind conţinutul reciclat. Deşeurile provenite din fabricarea bateriilor vor fi probabil principala sursă de materii prime secundare pentru fabricarea bateriilor datorită intensificării producţiei de baterii şi ar trebui să facă obiectul aceloraşi procese de reciclare ca deşeurile postconsum. Prin urmare, deşeurile provenite din fabricarea bateriilor ar trebui să fie luate în considerare ca făcând parte din obiectivele privind conţinutul reciclat, cu obiectivul de a accelera dezvoltarea infrastructurii de reciclare necesare. Cu toate acestea, atunci când la fabricarea bateriilor rezultă subproduse care sunt reutilizate în procesul de producţie, cum ar fi resturile de fabricare, acestea nu constituie deşeuri şi, prin urmare, nu ar trebui să fie luate în considerare ca făcând parte din obiectivele privind conţinutul reciclat.

(33)Pentru a asigura faptul că calcularea şi verificarea procentului de cobalt, plumb, litiu sau nichel recuperat sunt exacte şi fiabile şi pentru a asigura o mai mare securitate juridică, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea metodologiei de calculare şi verificare a procentului de cobalt, litiu sau nichel care este prezent în materialele active şi care a fost recuperat din deşeurile provenite din fabricarea bateriilor sau din deşeurile postconsum şi a procentului de plumb care este prezent în baterie şi care a fost recuperat din deşeuri, precum şi privind formatul documentaţiei tehnice, pentru respectivele procente, pentru fiecare model de baterie, per an şi per unitate de producţie. Ar trebui să fie exclusă din metodologia respectivă reutilizarea materialelor precum elemente de reprelucrare, remăcinare sau resturi generate în procesul de fabricare a bateriilor, care pot fi recuperate în cadrul aceluiaşi proces care a generat materialul.

(34)Bateriile introduse pe piaţa Uniunii ar trebui să fie durabile şi de înaltă performanţă. Prin urmare, este necesar să se stabilească parametri de performanţă şi durabilitate pentru bateriile portabile de uz general, precum şi pentru bateriile reîncărcabile industriale, bateriile LMT şi bateriile pentru vehicule electrice. În cazul bateriilor pentru vehicule electrice, Grupul de lucru informal al CEE-ONU privind vehiculele electrice şi mediul a elaborat cerinţe de durabilitate la bordul vehiculului, care urmează să se aplice în Uniune sub forma unui viitor regulament privind omologarea de tip a autovehiculelor şi a motoarelor, precum şi a sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate unor astfel de vehicule, în ceea ce priveşte emisiile şi durabilitatea bateriilor (Euro 7) (denumit în continuare "Regulamentul Euro 7"). Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să stabilească doar cerinţe de informare privind performanţa şi durabilitatea bateriilor pentru vehicule electrice. Pe de altă parte, în domeniul bateriilor pentru stocarea energiei, metodele existente de măsurare pentru testarea performanţei şi a durabilităţii bateriilor nu sunt considerate a fi suficient de precise şi de reprezentative pentru a permite introducerea unor cerinţe minime. Introducerea unor cerinţe minime referitoare la performanţa şi la durabilitatea acestor baterii ar trebui însoţită de standarde armonizate sau specificaţii comune adecvate şi disponibile.

(35)Pentru a reduce impactul bateriilor asupra mediului pe durata ciclului lor de viaţă, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte modificarea parametrilor de performanţă şi de durabilitate pentru bateriile portabile de uz general şi pentru bateriile industriale reîncărcabile, precum şi stabilirea valorilor minime ale acestor parametri. Actele delegate respective ar trebui, de asemenea, să stabilească modul în care aceste valori minime se aplică bateriilor care au făcut obiectul refabricării.

(36)Pentru a asigura că normele Uniunii privind performanţa electrochimică şi durabilitatea bateriilor pentru vehicule electrice sunt în concordanţă cu specificaţiile tehnice ale Grupului de lucru informal al CEE-ONU privind vehiculele electrice şi mediul şi având în vedere progresele tehnice şi ştiinţifice, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte modificarea parametrilor de performanţă şi de durabilitate care se aplică bateriilor pentru vehicule electrice. În ceea ce priveşte valorile minime ale parametrilor respectivi care se aplică bateriilor pentru vehicule electrice care sunt încorporate în autovehicule, este oportun să se stabilească cerinţe minime de performanţă printr-un viitor Regulament Euro 7, pe baza cerinţelor minime de performanţă stabilite în Regulamentul tehnic mondial nr. 22 al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) privind durabilitatea bateriilor instalate la bordul vehiculelor pentru vehiculele electrice.

(37)Unele baterii nereîncărcabile de uz general pot fi ineficiente sub aspectul utilizării resurselor şi a energiei. Ar trebui să se stabilească cerinţe obiective referitoare la performanţa şi durabilitatea unor astfel de baterii, pentru a se asigura că pe piaţă sunt introduse mai puţine baterii portabile nereîncărcabile de uz general cu performanţe scăzute, în special în cazul în care, pe baza unei evaluări a ciclului de viaţă, utilizarea alternativă a bateriilor reîncărcabile ar avea ca rezultat beneficii globale pentru mediu. În cazul bateriilor care sunt încorporate în telefoane mobile şi tablete, este oportun să se stabilească cerinţe de performanţă şi de durabilitate pentru bateriile respective prin intermediul unui viitor regulament privind proiectarea ecologică, care să acopere telefoanele şi tabletele şi să se actualizeze Regulamentul (UE) nr. 617/2013 al Comisiei (¹⁰) privind computerele şi serverele informatice. Pentru alte baterii portabile care sunt încorporate în alte aparate, cum ar fi uneltele de grădinărit sau uneltele electrice fără fir, posibilitatea de a stabili cerinţe minime de performanţă şi durabilitate ar trebui să fie abordată în actele juridice relevante privind produsele, cum ar fi actele de punere în aplicare în temeiul Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹¹), sau în alt act juridic al Uniunii.

(38)Pentru a se asigura că bateriile portabile care au fost încorporate în aparate fac obiectul colectării separate, al tratării şi al reciclării de înaltă calitate odată ce respectivele aparate devin deşeuri, sunt necesare dispoziţii care să asigure posibilitatea de îndepărtare a bateriilor din astfel de aparate şi posibilitatea de înlocuire a acestora în astfel de aparate. Siguranţa consumatorilor ar trebui să fie garantată, în concordanţă cu dreptul Uniunii şi, în special, cu standardele de siguranţă ale Uniunii, în timpul îndepărtării bateriilor portabile dintr-un aparat sau al înlocuirii acestora într-un aparat. O baterie portabilă ar trebui să fie considerată ca putând fi îndepărtată de către utilizatorul final atunci când poate fi îndepărtată cu ajutorul unor instrumente disponibile în comerţ şi fără a fi necesară utilizarea unor instrumente specializate, cu excepţia cazului în care acestea sunt furnizate gratuit, sau a unor instrumente patentate, a energiei termice sau a solvenţilor pentru a o demonta. Instrumentele disponibile în comerţ sunt considerate a fi instrumente disponibile pe piaţă pentru toţi utilizatorii finali, fără a fi necesar ca aceştia să furnizeze dovezi cu privire la eventuale drepturi de proprietate, şi care pot fi utilizate fără restricţii, cu excepţia unor restricţii legate de sănătate şi de siguranţă. Dispoziţiile generale ale prezentului regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere cerinţelor de siguranţă şi întreţinere pentru dispozitivele medicale profesioniste de imagistică şi radioterapie, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2017/745 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹²) şi pentru dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2017/746 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹³), şi ar putea fi completate cu cerinţe stabilite pentru anumite produse alimentate cu baterii în cadrul măsurilor de punere în aplicare adoptate în temeiul Directivei 2009/125/CE. În cazul în care alte dispoziţii din dreptul Uniunii prevăd cerinţe mai specifice, din motive de siguranţă, în ceea ce priveşte îndepărtarea bateriilor din produse, cum ar fi jucării, ar trebui să se aplice acele norme specifice.

(39)Pentru a garanta siguranţa utilizatorilor finali, prezentul regulament ar trebui să prevadă o derogare limitată pentru bateriile portabile de la cerinţele privind posibilitatea de îndepărtare şi înlocuire stabilite pentru bateriile portabile destinate unor aparate care încorporează baterii portabile şi care sunt proiectate în mod specific pentru a fi utilizate, în majoritatea timpului în care aparatul este în serviciu, într-un mediu care este supus în mod regulat stropirii cu apă, scurgerilor de apă sau scufundării în apă şi care sunt concepute astfel încât să poată fi spălate sau clătite. Această derogare ar trebui să se aplice numai atunci când nu este posibil ca, prin reproiectarea aparatului, să se garanteze siguranţa utilizatorului final şi utilizarea continuă în condiţii de siguranţă a aparatului după ce utilizatorul final a urmat corect instrucţiunile de îndepărtare şi înlocuire a bateriei. În cazul în care se aplică derogarea, produsul ar trebui să fie proiectat astfel încât bateria să poată fi îndepărtată şi înlocuită numai de către profesionişti independenţi, iar nu de către utilizatorii finali.

(40)În cazul bateriilor SLI şi al bateriilor pentru vehicule electrice reparate, cerinţele de siguranţă din Regulamentul (UE) 2019/2144 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁴) se aplică vehiculelor omologate de tip din categoriile M, N şi O şi bateriilor proiectate şi construite pentru vehiculele respective. Este important ca siguranţa acestor baterii, atunci când sunt reparate, să poată fi evaluată pe baza unor încercări nedistructive adaptate la ele. Pentru bateriile LMT reparate, Comisia va elabora norme privind siguranţa dispozitivelor de micromobilitate, pe baza experienţei acumulate la nivel naţional şi local în ceea ce priveşte cerinţele de siguranţă, astfel cum s-a anunţat în Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2021 intitulată "Noul cadru al UE pentru mobilitatea urbană". Pentru alte baterii reparate destinate consumatorilor sau care ar putea fi utilizate de aceştia, se aplică cerinţele din Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁵).

(¹⁴)Regulamentul (UE) 2019/2144 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerinţele pentru omologarea de tip a autovehiculelor şi remorcilor acestora, precum şi a sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate unor astfel de vehicule, în ceea ce priveşte siguranţa generală a acestora şi protecţia ocupanţilor vehiculului şi a utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor, de modificare a Regulamentului (UE) 2018/858 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 78/2009, (CE) nr. 79/2009 şi (CE) nr. 661/2009 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi a Regulamentelor (CE) nr. 631/2009, (UE) nr. 406/2010, (UE) nr. 672/2010, (UE) nr. 1003/2010, (UE) nr. 1005/2010, (UE) nr. 1008/2010, (UE) nr. 1009/2010, (UE) nr. 19/2011, (UE) nr. 109/2011, (UE) nr. 458/2011, (UE) nr. 65/2012, (UE) nr. 130/2012, (UE) nr. 347/2012, (UE) nr. 351/2012, (UE) nr. 1230/2012 şi (UE) 2015/166 ale Comisiei (JO L 325, 16.12.2019, p. 1).

(41)Interoperabilitatea încărcătoarelor pentru anumite categorii de baterii ar putea reduce deşeurile şi costurile inutile în beneficiul consumatorilor şi al altor utilizatori finali. Prin urmare, ar trebui să fie posibilă reîncărcarea bateriilor LMT şi a bateriilor reîncărcabile care sunt încorporate în anumite categorii de echipamente electrice şi, prin recurgerea la încărcătoare comune, care să permită interoperabilitatea în cadrul fiecărei categorii de baterii. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să impună Comisiei să evalueze modul de introducere a unor standarde armonizate pentru încărcătoarele comune destinate acestor categorii de baterii, cu excepţia dispozitivelor de încărcare pentru categoriile şi clasele de echipamente radio care fac obiectul Directivei 2014/53/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁶).

(42)Bateriile SLI şi bateriile pentru vehicule electrice care sunt încorporate în autovehicule ar trebui să poată fi îndepărtate şi înlocuite de profesionişti independenţi. Este oportun să se aibă în vedere revizuirea Directivei 2000/53/CE pentru a se garanta că bateriile respective pot fi îndepărtate, înlocuite şi demontate, inclusiv în ceea ce priveşte elementele de asamblare, de închidere şi de sigilare. În scopul proiectării, fabricării şi reparării bateriilor SLI şi ale bateriilor pentru vehicule electrice, fabricanţii ar trebui să furnizeze, fără discriminare, informaţiile relevante privind diagnosticarea la bord a vehiculelor şi informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor oricărui fabricant, instalator sau reparator de echipamente pentru vehiculele din categoriile M, N şi O interesat, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2018/858. În plus, Comisia ar trebui să încurajeze elaborarea de standarde pentru tehnicile de proiectare şi asamblare care facilitează întreţinerea, repararea şi reafectarea bateriilor şi a ansamblurilor de baterii.

(43)Bateriile fiabile sunt esenţiale pentru funcţionarea şi siguranţa multor produse, aparate şi servicii. Prin urmare, bateriile ar trebui să fie proiectate şi fabricate astfel încât să se asigure că nu prezintă nici un risc pentru sănătatea umană, siguranţa persoanelor, pentru bunuri sau pentru mediu. Acest aspect este deosebit de relevant pentru sistemele de stocare a energiei cu acumulatori staţionari, care în prezent nu sunt reglementate de alte dispoziţii din dreptul UE. Prin urmare, pentru aceste baterii, ar trebui să se stabilească parametrii care să fie luaţi în considerare în cadrul încercărilor de siguranţă şi ar trebui completaţi cu standardele aplicabile ale organizaţiilor de standardizare europene.

(44)Bateriile ar trebui etichetate, pentru a oferi utilizatorilor finali informaţii transparente, fiabile şi clare cu privire la baterii şi la deşeurile de baterii. Aceste informaţii ar urma să permită utilizatorilor finali să ia decizii în cunoştinţă de cauză atunci când achiziţionează şi elimină baterii, iar operatorilor de deşeuri să trateze în mod corespunzător deşeurile de baterii. Bateriile ar trebui să fie etichetate cu toate informaţiile necesare privind caracteristicile lor principale, inclusiv capacitatea şi cantitatea de anumite substanţe periculoase conţinute. Pentru a asigura disponibilitatea informaţiilor în timp, informaţiile respective ar trebui să fie puse la dispoziţie şi prin coduri QR care sunt imprimate sau gravate pe baterii sau aplicate pe ambalajul şi pe documentele de însoţire ale bateriei şi ar trebui să respecte orientările prevăzute de standardul ISO/IEC 18004:2015. Codul QR ar trebui să permită accesul la paşaportul de produs al unei baterii. Etichetele şi codurile QR ar trebui să fie accesibile persoanelor cu dizabilităţi, în conformitate cu Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁷).

(45)Includerea pe eticheta bateriilor a informaţiilor privind performanţa bateriilor este esenţială pentru a garanta că utilizatorii finali, mai ales consumatorii, înainte de a efectua o achiziţie, sunt informaţi în mod corespunzător şi, în special, că aceştia au o bază comună pentru a compara diferite baterii. Prin urmare, bateriile portabile nereîncărcabile ar trebui să fie marcate cu o etichetă care să indice "nereîncărcabile" şi care să conţină informaţii privind durata lor medie minimă atunci când sunt utilizate în aplicaţii specifice. În plus, este important să se ofere orientări utilizatorului final cu privire la modul corespunzător de eliminare a deşeurilor de baterii.

(46)În cazul sistemelor de stocare a energiei cu acumulatori staţionari, al bateriilor LMT şi al bateriilor pentru vehicule electrice care utilizează un sistem de gestionare a bateriilor, ar trebui să fie posibil ca utilizatorul final sau orice alt terţ care acţionează în numele utilizatorului final să determine, în orice moment, starea de sănătate şi durata de viaţă preconizată ale bateriilor pe baza datelor stocate în sistemul de gestionare a bateriei. Ar trebui să se ofere în orice moment acces la datele respective exclusiv în scopuri de citire persoanei care a achiziţionat bateria sau oricărui terţ care acţionează în numele acesteia cu scopul de a evalua valoarea reziduală a bateriei, a facilita pregătirea pentru reutilizare, pregătirea pentru reafectare, reafectarea sau refabricarea bateriei sau pentru a pune bateria la dispoziţia agregatorilor independenţi definiţi în Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁸) care operează centrale electrice virtuale în reţelele electrice. Prin urmare, datele ar trebui să fie la zi. Acestea ar trebui actualizate cel puţin zilnic şi mai frecvent atunci când acest lucru este necesar pentru un anumit scop. Specificaţiile tehnice care provin din activitatea Grupului de lucru informal al CEE-ONU privind vehiculele electrice şi mediul referitoare la accesul la date în vehiculele electrice ar trebui să fie considerate un criteriu de referinţă pentru starea de sănătate şi durata de viaţă preconizată ale bateriilor pentru vehicule electrice. Aceste cerinţe ar trebui să se aplice în completarea dreptului Uniunii privind omologarea de tip a vehiculelor, care reprezintă cadrul juridic adecvat pentru a aborda, printre altele, funcţiile de încărcare inteligentă, cum ar fi încărcarea de la vehicul la reţea, de la vehicul la un punct de încărcare, de la un vehicul la alt vehicul, de la vehicul la baterie externă şi de la vehicul la clădire.

(47)O serie de cerinţe specifice produselor în temeiul prezentului regulament, inclusiv performanţa, durabilitatea, reafectarea şi siguranţa, ar trebui să fie măsurate prin metode fiabile, exacte şi reproductibile, care să ţină seama de măsurătorile, standardele şi metodologiile de calcul de ultimă oră şi general recunoscute. Pentru a se asigura că nu există bariere în calea comerţului pe piaţa internă, standardele ar trebui armonizate la nivelul Uniunii. Astfel de metode şi standarde ar trebui să ţină seama, pe cât posibil, de modul de utilizare a bateriilor în viaţa reală, să reflecte intervalul mediu al comportamentului consumatorului şi să fie robuste, pentru a descuraja eludarea intenţionată sau neintenţionată. Odată ce o trimitere la un astfel de standard a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁹) şi a fost, ar trebui să se prezume că bateriile care îndeplinesc respectivul standard sunt conforme cu cerinţele specifice produsului impuse de prezentul regulament, cu condiţia ca valorile minime stabilite pentru respectivele cerinţe specifice produsului să fie atinse. Pentru a evita duplicarea specificaţiilor tehnice, pe de o parte, şi pentru a maximiza eficienţa şi a ţine seama de cele mai înalte niveluri de expertiză şi de cele mai recente cunoştinţe, pe de altă parte, Comisia ar trebui să urmărească să solicite uneia sau mai multor organizaţii de standardizare europene să elaboreze un standard, în cazul în care nu există niciun standard. În absenţa unor standarde publicate la data aplicării cerinţelor specifice produselor sau dacă organismul de standardizare european a dat un răspuns nesatisfăcător, Comisia ar trebui să adopte, în cazuri excepţionale şi justificate şi după ce se consultă cu părţile interesate în cauză, specificaţii comune prin acte de punere în aplicare. Conformitatea cu aceste specificaţii ar trebui, de asemenea, să dea naştere prezumţiei de conformitate. În cazurile în care, într-o etapă ulterioară, se consideră că specificaţiile comune prezintă deficienţe, Comisia ar trebui, printr-un act de punere în aplicare, să modifice sau să abroge specificaţiile comune în cauză. După ce referinţele standardelor armonizate sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, orice specificaţie comună ar trebui abrogată într-un termen rezonabil pentru a le permite fabricanţilor să ia în considerare modificările.

(¹⁹)Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE şi 93/15/CEE ale Consiliului şi a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE şi 2009/105/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului şi a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 316, 14.11.2012, p. 12).

(48)Implicarea activă în activitatea comitetelor de standardizare internaţionale este o condiţie prealabilă strategică importantă pentru introducerea pe piaţă a tehnologiilor viitoare din domeniul bateriilor. Implicarea europeană în unele dintre respectivele comitete a fost mai puţin eficace decât ar fi putut fi. Implicarea europeană ar trebui îmbunătăţită pentru a consolida vocea Uniunii în standardizarea globală, inclusiv cu scopul de a spori competitivitatea întreprinderilor din Uniune, de a reduce dependenţele Uniunii şi de a proteja interesele, obiectivele de politică şi valorile Uniunii. Prin urmare, Comisia şi statele membre ar trebui să monitorizeze şi să coordoneze abordarea europeană a standardizării internaţionale. Standardele armonizate care să completeze punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să ţină seama de standardele internaţionale existente, în special la nivelul IEC şi ISO.

(51)Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁰) stabileşte normele privind acreditarea organismelor de evaluare a conformităţii, oferă un cadru pentru supravegherea pieţei în ceea ce priveşte produsele şi pentru controlul produselor provenite din ţările terţe şi stabileşte principiile generale privind marcajul CE. Regulamentul respectiv ar trebui să fie aplicabil bateriilor care intră sub incidenţa prezentului regulament pentru a garanta faptul că produsele care beneficiază de libera circulaţie a mărfurilor în cadrul Uniunii îndeplinesc cerinţe care oferă un nivel ridicat de protecţie a interesului public, cum ar fi sănătatea umană, siguranţa persoanelor şi mediu.

(52)Pentru a permite operatorilor economici să demonstreze şi autorităţilor competente să verifice dacă bateriile puse la dispoziţie pe piaţă respectă prezentul regulament, este necesar să se prevadă proceduri de evaluare a conformităţii. Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²¹) stabileşte module pentru proceduri de evaluare a conformităţii, de la cel mai puţin stricte la cele mai stricte, în funcţie de nivelul de risc implicat şi de nivelul de siguranţă prevăzut. În conformitate cu decizia respectivă, în cazul în care este necesară evaluarea conformităţii, procedurile care urmează să fie utilizate pentru evaluarea în cauză sunt alese dintre aceste module. Sunt necesare proceduri temeinice de evaluare a conformităţii pentru a asigura faptul că bateriile respectă cerinţele noi şi complexe privind amprenta de carbon şi conţinutul reciclat şi privind obligaţiile de diligenţă necesară prevăzute în prezentul regulament.

(53)Marcajul CE de pe o baterie arată conformitatea bateriei cu prezentul regulament. Principiile generale care reglementează marcajul CE şi raportul cu celelalte marcaje sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 765/2008. Principiile respective ar trebui să se aplice marcajului CE de pe baterii. Pentru a se asigura că bateriile sunt depozitate, utilizate şi eliminate într-un mod sigur din punctul de vedere al protejării sănătăţii umane şi a mediului, ar trebui stabilite norme specifice care să reglementeze aplicarea marcajului CE pe baterii.

(55)Având în vedere noutatea şi complexitatea cerinţelor de sustenabilitate, de performanţă, de siguranţă, de etichetare şi de informare aplicabile bateriilor în temeiul prezentului regulament şi pentru a asigura un nivel omogen de calitate în ceea ce priveşte evaluarea conformităţii bateriilor, este necesar să se stabilească cerinţe pentru autorităţile de notificare implicate în evaluarea, în notificarea şi în monitorizarea organismelor de evaluare a conformităţii care au fost notificate Comisiei, devenind astfel organisme notificate. În special, ar trebui să se asigure faptul că autoritatea de notificare este obiectivă şi imparţială în activităţile sale şi că are suficient personal competent din punct de vedere tehnic pentru a-şi îndeplini sarcinile. În plus, autorităţile de notificare ar trebui să aibă obligaţia de a garanta confidenţialitatea informaţiilor pe care le obţin, dar ar trebui totuşi să poată face schimb de informaţii privind organismele notificate cu autorităţile naţionale, cu autorităţile de notificare din alte state membre şi cu Comisia, pentru a asigura coerenţa evaluării conformităţii.

(56)Este esenţial ca toate organismele notificate să îşi îndeplinească funcţiile la acelaşi nivel şi în condiţii de concurenţă echitabilă şi de autonomie. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să stabilească cerinţe pentru organismele de evaluare a conformităţii care doresc să fie notificate în vederea desfăşurării de activităţi de evaluare a conformităţii. Aceste cerinţe ar trebui să se aplice în continuare ca o condiţie prealabilă pentru actualizarea competenţei organismului notificat. Pentru a-şi asigura autonomia, ar trebui ca organismul notificat şi personalul său angajat să aibă obligaţia de a rămâne independent faţă de operatorii economici din lanţul valoric al bateriilor şi faţă de alte întreprinderi, inclusiv asociaţii profesionale, societăţi-mamă şi filiale ale acestora. Organismul notificat ar trebui aibă obligaţia de a-şi proba cu documente independenţa şi de a transmite respectiva documentaţie autorităţii de notificare. Organismele notificate ar trebui să asigure rotaţia personalului care îndeplineşte diferite sarcini de evaluare a conformităţii.

(58)Organismele de evaluare a conformităţii subcontractează deseori părţi ale activităţilor lor legate de evaluarea conformităţii sau recurg la o filială. Totuşi, anumite activităţi şi procese decizionale, atât în ceea ce priveşte procedura de evaluare a conformităţii bateriilor, cât şi alte activităţi interne ale organismului notificat, ar trebui să fie efectuate exclusiv de către însuşi organismul notificat, pentru ca acesta să îşi asigure independenţa şi autonomia. În plus, pentru a asigura nivelul de protecţie necesar pentru bateriile care urmează să fie introduse pe piaţa Uniunii, subcontractanţii şi filialele care efectuează procedura de evaluare a conformităţii ar trebui să îndeplinească aceleaşi cerinţe ca organismele notificate în ceea ce priveşte executarea sarcinilor de evaluare a conformităţii prevăzute în prezentul regulament.

(59)Întrucât serviciile oferite de organismele notificate dintr-un stat membru ar putea viza baterii puse la dispoziţie pe piaţă în întreaga Uniune, este oportun să se acorde celorlalte state membre şi Comisiei posibilitatea de a ridica obiecţii cu privire la un organism notificat. În cursul investigaţiilor sale, Comisia poate solicita avizul unei instalaţii de testare a Uniunii, desemnată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European şi al Consiliului (²²). Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competenţe de executare pentru a solicita autorităţii de notificare să ia măsuri corective în cazul în care un organism notificat nu îndeplineşte sau nu mai îndeplineşte cerinţele din prezentul regulament.

(60)Pentru a facilita şi a accelera procedura de evaluare a conformităţii, certificarea şi, în final, accesul pe piaţă şi având în vedere noutatea şi complexitatea cerinţelor de sustenabilitate, de siguranţă, de etichetare şi de informare aplicabile bateriilor prevăzute în prezentul regulament, este esenţial ca organismele notificate să aibă acces constant la toate echipamentele şi instalaţiile de încercare necesare şi să aplice procedurile fără a crea o sarcină inutilă pentru operatorii economici. Din aceleaşi motive şi pentru a asigura operatorilor economici egalitatea de tratament, este necesar ca organismele notificate să aplice consecvent procedurile de evaluare a conformităţii.

(63)Este oportun să se stabilească obligaţiile operatorilor economici referitoare la introducerea pe piaţă sau la punerea în serviciu a bateriilor. În sensul prezentului regulament, termenul "operator economic" ar trebui să fie înţeles ca însemnând fabricantul, reprezentantul autorizat, importatorul, distribuitorul, furnizorii de servicii de logistică sau orice altă persoană fizică sau juridică căreia i se aplică obligaţiile în ceea ce priveşte fabricarea bateriilor, punerea la dispoziţie, introducerea pe piaţă sau punerea în serviciu a acestora. Bateriile, în scopul prezentului regulament, ar trebui să includă bateriile care au făcut obiectul pregătirii pentru reutilizare, pregătirii pentru reafectare, reafectării sau refabricării.

(64)Este oportun să se prevadă că cerinţele pentru bateriile care sunt puse în serviciu fără a fi introduse pe piaţă în prealabil ar trebui să fie aceleaşi ca pentru bateriile care sunt introduse pe piaţă înainte de a fi puse în serviciu. Acest lucru se referă, de exemplu, la bateriile pe care fabricantul le utilizează în scopuri proprii, sau la bateriile care, din cauza caracteristicilor lor, nu pot fi montate şi testate decât in situ la destinaţia lor finală. Cu toate acestea, pentru a evita necesitatea de a demonstra conformitatea de două ori pentru acelaşi produs, bateriile care sunt introduse pe piaţă nu ar trebui să facă obiectul aceloraşi cerinţe atunci când sunt puse în serviciu.

(70)Piaţa unică ar trebui să asigure condiţii egale de concurenţă pentru toţi operatorii economici şi protecţie împotriva concurenţei neloiale. În acest scop, este necesară consolidarea aplicării legislaţiei de armonizare a Uniunii privind bateriile. O bună cooperare între operatorii economici şi autorităţile de supraveghere a pieţei este un element esenţial al unei astfel de consolidări a aplicării legislaţiei, care permite intervenţia imediată şi luarea de măsuri corective. Este important să existe un operator economic stabilit în Uniune, astfel încât să existe o entitate căreia autorităţile de supraveghere a pieţei să îi poată adresa cereri, inclusiv cereri pentru furnizarea de informaţii privind conformitatea unei baterii cu legislaţia de armonizare a Uniunii, şi care să poată coopera cu autorităţile de supraveghere a pieţei pentru a se asigura că se iau imediat măsuri corective pentru remedierea cazurilor de neconformitate. Operatorii economici care ar trebui să îndeplinească sarcinile respective sunt fabricantul, sau importatorul atunci când fabricantul nu este stabilit în Uniune, sau un reprezentant autorizat mandatat de fabricant în acest scop, sau un furnizor de servicii de logistică stabilit în Uniune pentru bateriile gestionate de el în cazul în care niciun alt operator economic nu este stabilit în Uniune.

(71)Este necesar să se asigure că bateriile din ţările terţe care intră pe piaţa Uniunii respectă cerinţele din prezentul regulament şi din alte acte aplicabile ale dreptului Uniunii, indiferent dacă sunt importate ca produse de sine stătătoare sau sunt incluse în produse ori adăugate la acestea, şi, în special, că fabricanţii au aplicat procedurile adecvate de evaluare a conformităţii pentru bateriile în cauză. Prin urmare, ar trebui să se prevadă dispoziţii potrivit cărora importatorii să aibă obligaţia de a asigura că bateriile pe care le introduc pe piaţă şi le pun în serviciu respectă cerinţele din prezentul regulament şi că marcajul CE de pe baterii şi documentaţia elaborată de fabricanţi sunt disponibile pentru a fi inspectate de către autorităţile naţionale, indiferent dacă sunt importate ca baterii noi sau folosite sau ca baterii care au făcut obiectul pregătirii pentru reutilizare, pregătirii pentru reafectare, reafectării sau refabricării.

(72)Atunci când introduce pe piaţă o baterie sau o pune în serviciu, fiecare importator ar trebui să indice pe baterie denumirea importatorului, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată, precum şi adresa poştală şi, dacă există, de e-mail şi de internet. Ar trebui prevăzute excepţii pentru cazurile în care dimensiunea bateriei este prea mică pentru ca informaţiile respective să fie aplicate pe aceasta sau cazurile în care importatorul ar trebui să deschidă ambalajul pentru a aplica numele importatorului, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată şi celelalte date de contact. În aceste cazuri excepţionale, importatorul ar trebui să furnizeze informaţiile într-un document ce însoţeşte bateria sau într-un alt mod imediat accesibil. În cazul în care există ambalaje, importatorul ar trebui să indice informaţiile pe ambalajul respectiv.

(76)Asigurarea trasabilităţii unei baterii în întregul lanţ de aprovizionare contribuie la simplificarea şi la eficientizarea supravegherii pieţei şi asigură transparenţa pentru consumatori. Un sistem de trasabilitate eficient facilitează sarcina autorităţilor de supraveghere a pieţei de a identifica operatorii economici care au introdus pe piaţă, au pus la dispoziţie pe piaţă sau au pus în serviciu baterii neconforme. Prin urmare, operatorii economici ar trebui să aibă obligaţia de a păstra informaţiile privind tranzacţiile lor care implică baterii pentru o anumită perioadă, inclusiv în format electronic.

(77)Extracţia, prelucrarea şi comercializarea resurselor minerale naturale sunt fundamentale pentru furnizarea materiilor prime necesare producţiei de baterii. Fabricanţii de baterii, indiferent de poziţie, de influenţa asupra furnizorilor şi de amplasarea geografică, ar putea in mod neintenţionat să contribuie la efectele negative din lanţul de aprovizionare cu minerale. În cazul anumitor materii prime, peste jumătate din producţia mondială este destinată utilizării în aplicaţii din domeniul bateriilor. De exemplu, peste 50 % din cererea mondială de cobalt şi peste 60 % din litiul produs la nivel mondial sunt utilizate pentru producţia de baterii. Aproximativ 8 % din producţia mondială de grafit natural şi 6 % din producţia mondială de nichel intră în fabricarea de baterii.

(78)Numai câteva ţări furnizează materiile prime folosite la fabricarea bateriilor şi, în unele cazuri, standardele scăzute de guvernanţă în respectivele ţări pot exacerba problemele sociale şi de mediu. Extracţia şi rafinarea cobaltului şi a nichelului sunt legate de o gamă largă de probleme sociale şi de mediu. Deşi impactul social şi de mediu al grafitului natural este mai puţin grav, extracţia grafitului natural poate avea repercusiuni grave asupra sănătăţii şi asupra mediului, întrucât se realizează în principal prin operaţiuni artizanale şi la scară redusă, preponderent în contexte informale. Acest lucru, împreună cu absenţa actualizării periodice a planurilor de închidere a minelor şi absenţa reabilitării acestora, poate duce la distrugerea ecosistemelor şi a solurilor. Creşterea preconizată a utilizării litiului în fabricarea bateriilor va exercita, după toate probabilităţile, o presiune suplimentară asupra operaţiunilor de extracţie şi rafinare. Prin urmare, este oportun ca litiul să fie inclus în domeniul de aplicare al obligaţiilor de diligenţă necesară pentru baterii. Creşterea masivă preconizată a cererii de baterii în Uniune nu ar trebui să contribuie la o creştere a acestor riscuri sociale şi de mediu.

(79)Unele dintre materiile prime utilizate la fabricarea bateriilor, cum ar fi cobaltul, litiul şi grafitul natural, sunt considerate drept materii prime critice pentru Uniune, astfel cum a indicat Comisia în Comunicarea sa din 3 septembrie 2020 intitulată "Rezilienţa materiilor prime critice: trasarea unui model pentru îmbunătăţirea securităţii şi a durabilităţii", iar aprovizionarea sustenabilă cu aceste materii prime este necesară pentru ca ecosistemul bateriilor din Uniune să funcţioneze în mod adecvat.

(80)Actori din cadrul lanţului de aprovizionare pentru baterii au depus deja o serie de eforturi voluntare pentru a încuraja aderarea la practici de aprovizionare sustenabilă, printre acestea regăsindu-se Iniţiativa pentru asigurarea mineritului responsabil, Iniţiativa pentru minerale responsabile şi Cadrul de evaluare responsabilă pentru industria cobaltului. Cu toate acestea, nu este sigur că eforturile voluntare de instituire a unor sisteme de diligenţă necesară vor asigura respectarea aceluiaşi set de norme minime de către toţi operatorii economici care introduc baterii pe piaţa Uniunii.

(81)În Uniunea Europeană, cerinţele generale privind obligaţia de diligenţă necesară pentru anumite minerale şi metale au fost introduse prin Regulamentul (UE) 2017/821 al Parlamentului European şi al Consiliului (²³). Cu toate acestea, regulamentul nu face referire la mineralele şi materialele utilizate pentru fabricarea bateriilor.

(82)Prin urmare, având în vedere creşterea exponenţială preconizată a cererii de baterii în Uniune, un operator economic care introduce o baterie pe piaţa Uniunii ar trebui să instituie o politică privind diligenţa necesară pentru baterii. Astfel, ar trebui să fie stabilite cerinţe în prezentul regulament pentru a aborda riscurile sociale şi de mediu inerente extracţiei, prelucrării şi comercializării anumitor materii prime şi anumitor materii prime secundare utilizate la fabricarea bateriilor. O astfel de politică ar trebui să îi vizeze pe toţi operatorii din lanţul de aprovizionare, precum şi filialele şi subcontractanţii acestora, din domeniul extracţiei, procesării şi comercializării anumitor materii prime şi a anumitor materii prime secundare.

(83)Atunci când instituie o politică privind diligenţa necesară bazată pe riscuri pentru baterii, operatorul economic ar trebui să o întemeieze pe standarde şi principii în materie de diligenţă necesară recunoscute la nivel internaţional, cum ar fi cele incluse în Principiile directoare ale ONU privind afacerile şi drepturile omului, cele zece principii ale Pactului mondial al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Orientările Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) pentru evaluarea socială a ciclului de viaţă al produselor, Declaraţia tripartită de principii a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) privind întreprinderile multinaţionale şi politica socială, Orientările Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) pentru întreprinderile multinaţionale şi Orientările OCDE privind diligenţa necesară pentru o conduită responsabilă în afaceri. Standardele şi principiile respective, pe care fiecare operator economic ar trebui să le adapteze la contextul şi circumstanţele sale specifice, reflectă o înţelegere comună în rândul guvernelor şi al părţilor interesate. În ceea ce priveşte extracţia, prelucrarea şi comercializarea resurselor minerale naturale utilizate la fabricarea bateriilor, Orientările OCDE privind diligenţa necesară referitoare la existenţa unui lanţ de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone afectate de conflicte şi cu risc ridicat reprezintă un standard recunoscut la nivel internaţional care abordează riscurile specifice ale unor încălcări grave ale drepturilor omului, precum şi un efort susţinut al guvernelor şi al părţilor interesate pentru a stabili bune practici în acest domeniu.

(84)În conformitate cu standardele şi principiile ONU, OIM şi OCDE, diligenţa necesară este un proces continuu, proactiv şi reactiv prin care întreprinderile pot garanta că respectă drepturile omului şi mediul şi că nu contribuie la conflicte. Diligenţa necesară bazată pe riscuri se referă la măsurile pe care întreprinderile ar trebui să le adopte pentru a identifica, a preveni, a atenua şi, în general, a aborda efectele negative asociate activităţilor lor sau deciziilor lor de aprovizionare. Operatorii economici ar trebui să desfăşoare consultări informate, eficace şi autentice cu comunităţile afectate. O întreprindere poate evalua riscurile pe care le prezintă activităţile şi relaţiile sale şi poate adopta măsuri de atenuare a riscurilor, printre care se pot număra solicitarea de informaţii suplimentare, negocierea cu scopul de a redresa situaţia sau suspendarea ori întreruperea relaţiei contractuale cu furnizorii, în conformitate cu standardele relevante prevăzute de legislaţia naţională şi internaţională, de recomandările privind conduita responsabilă în afaceri ale organizaţiilor internaţionale, de instrumentele sprijinite de guvern, de iniţiativele voluntare din sectorul privat, precum şi de politicile şi sistemele interne ale unei întreprinderi. Această abordare permite totodată adaptarea amplorii exercitării diligenţei necesare proporţional cu amploarea activităţilor întreprinderii sau a relaţiilor din cadrul lanţului de aprovizionare.

(86)Ar trebui adoptate politici obligatorii privind diligenţa necesară pentru baterii, sau modificate cele existente, iar acestea ar trebui să abordeze măcar categoriile de riscuri sociale şi de mediu prevalente. O astfel de politică ar trebui să acopere impactul actual şi impactul previzibil asupra problemelor sociale, în special asupra drepturilor omului, a sănătăţii umane şi a siguranţei persoanelor, precum şi asupra securităţii şi sănătăţii în muncă şi a drepturilor lucrătorilor, pe de o parte, precum şi impactul asupra mediului, în special asupra utilizării apei, a protecţiei solului, a poluării aerului, a schimbărilor climatice şi a biodiversităţii, precum şi asupra protejării vieţii comunitare, pe de altă parte.

(87)În ceea ce priveşte categoriile de risc social, politicile de diligenţă necesară pentru baterii ar trebui să abordeze riscurile în ceea ce priveşte protecţia drepturilor omului, incluzând sănătatea umană, viaţa în comunitate, inclusiv cea a populaţiilor indigene, protecţia copiilor şi egalitatea de gen, în conformitate cu dreptul internaţional al drepturilor omului. Politicile de diligenţă necesară pentru baterii ar trebui să includă informaţii privind modul în care operatorul economic a contribuit la prevenirea abuzurilor împotriva drepturilor omului, precum şi privind instrumentele instituite în structura de afaceri a operatorului pentru combaterea corupţiei şi a dării de mită. De asemenea, politicile de diligenţă necesară pentru baterii ar trebui să asigure punerea în aplicare adecvată a normelor din convenţiile fundamentale ale OIM, astfel cum sunt enumerate în anexa I la Declaraţia tripartită de principii a OIM privind întreprinderile multinaţionale şi politica socială.

(88)Încălcările drepturilor omului sunt frecvente în zonele de conflict şi în zonele cu risc ridicat bogate în resurse. Prin urmare, astfel de zone merită o atenţie deosebită în cadrul politicii de diligenţă necesară pentru baterii a operatorilor economici. Regulamentul (UE) 2017/821 include dispoziţii privind o listă orientativă, neexhaustivă şi actualizată periodic a zonelor de conflict şi a zonelor cu risc ridicat. Lista respectivă este relevantă şi pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentului regulament privind diligenţa necesară pentru baterii.

(89)În ceea ce priveşte categoriile de risc de mediu, politicile de diligenţă necesară pentru baterii ar trebui să abordeze riscurile pentru protecţia mediului natural şi a diversităţii biologice, în conformitate cu Convenţia privind diversitatea biologică, ce ia în considerare şi comunităţile locale, precum şi protecţia şi dezvoltarea acestor comunităţi. Politicile privind diligenţa necesară pentru baterii ar trebui să abordeze, de asemenea, riscurile legate de schimbările climatice, în conformitate cu Acordul de la Paris (²⁴), adoptat la 12 decembrie 2015 în temeiul Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (denumit în continuare "Acordul de la Paris al ONU"), precum şi riscurile de mediu care intră sub incidenţa altor convenţii internaţionale în domeniul mediului.

(91)Alte acte juridice ale Uniunii care stabilesc cerinţe privind diligenţa necesară în lanţul de aprovizionare ar trebui să se aplice bateriilor în măsura în care prezentul regulament nu conţine dispoziţii specifice care au obiectiv, caracter şi efect similare şi care să poată fi adaptate în lumina viitoarelor modificări legislative. Astfel de acte juridice ar putea aborda problema răspunderii civile a întreprinderilor pentru daunele rezultate din nerespectarea de către acestea a cerinţelor privind diligenţa necesară. În cazul în care astfel de acte juridice nu abordează sau abordează numai parţial consecinţele în materie de răspundere civilă ale obligaţiilor de diligenţă necesară pentru baterii prevăzute în prezentul regulament, ar trebui să fie posibil ca aceste consecinţe să fie tratate de normele de la nivel naţional.

(92)Pentru a se adapta la evoluţiile din lanţul valoric al bateriilor, incluzând modificarea domeniului şi a caracterului riscurilor sociale şi de mediu relevante, precum şi la progresul tehnic şi ştiinţific din domeniul bateriilor şi al compoziţiilor chimice ale bateriilor, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte modificarea listei de materii prime şi a categoriilor de riscuri, a listei instrumentelor internaţionale, precum şi a cerinţelor de diligenţă necesară pentru baterii.

(95)Sunt necesare norme armonizate de gestionare a deşeurilor pentru a asigura că producătorii şi alţi operatori economici fac obiectul aceloraşi norme la nivelul statelor membre, în ceea ce priveşte punerea în aplicare a răspunderii extinse a producătorilor pentru baterii şi pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului în întreaga Uniune. Răspunderea extinsă a producătorilor poate contribui la reducerea utilizării generale a resurselor, îndeosebi prin scăderea generării de deşeuri de baterii şi a efectelor negative aferente gestionării deşeurilor de baterii. Pentru a atinge niveluri ridicate de valorificare materială, sunt necesare maximizarea colectării separate a deşeurilor de baterii şi asigurarea faptului că toate deşeurile de baterii colectate sunt reciclate prin procese care ating nivelurile minime comune de eficienţă a reciclării. Evaluând Directiva 2006/66/CE, Comisia a constatat că una dintre deficienţele respectivei directive este reprezentată de faptul că dispoziţiile sale nu sunt suficient de detaliate, ceea ce duce la o punere în aplicare neuniformă şi cauzează obstacole semnificative în calea funcţionării pieţelor de reciclare şi niveluri sub optime de reciclare. Prin urmare, existenţa unor norme mai detaliate şi armonizate ar evita denaturarea pieţei în ceea ce priveşte colectarea, tratarea şi reciclarea deşeurilor de baterii şi ar asigura punerea în aplicare uniformă a cerinţelor în întreaga Uniune. Aceasta ar conduce, de asemenea, la o armonizare suplimentară a calităţii serviciilor de gestionare a deşeurilor furnizate de operatorii economici şi ar reprezenta o înlesnire a funcţionării pieţei de materii prime secundare.

(97)Prezentul regulament se bazează pe normele de gestionare a deşeurilor şi pe principiile generale prevăzute în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁵), care ar trebui adaptate pentru a reflecta natura specifică a deşeurilor de baterii. În scopul unei organizări cât mai eficace a colectării deşeurilor de baterii, este important ca acest lucru să se realizeze atât în apropiere de locul în care sunt vândute bateriile, cât şi aproape de utilizatorul final. Deşeurile de baterii ar trebui colectate separat de alte fluxuri de deşeuri, cum ar fi metalul, hârtia şi cartonul, sticla, materialele plastice, lemnul, textilele şi biodeşeurile. De asemenea, ar trebui să fie posibil ca deşeurile de baterii să fie colectate împreună cu deşeurile de echipamente electrice şi electronice şi cu vehiculele scoase din uz, prin intermediul programelor naţionale de colectare, instituite pe baza Directivei 2012/19/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁶) şi a Directivei 2000/53/CE. Deşi Directiva 2006/66/CE stabileşte norme specifice pentru baterii, este nevoie de o abordare coerentă şi complementară, care să se bazeze pe structurile existente de gestionare a deşeurilor şi să le armonizeze într-o mai mare măsură. În consecinţă, şi pentru a pune în practică în mod eficace responsabilitatea extinsă a producătorilor în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor, ar trebui stabilite obligaţii în ceea ce priveşte statul membru în care bateriile sunt puse la dispoziţie pe piaţă pentru prima dată.

(98)Pentru a monitoriza respectarea de către producători a obligaţiilor lor privind tratarea deşeurilor pentru bateriile puse la dispoziţie pe piaţă pentru prima dată pe teritoriul unui stat membru, este necesar ca un registru să fie instituit şi gestionat de autoritatea competentă din fiecare stat membru. Informaţiile din registru ar trebui să fie accesibile entităţilor care joacă un rol în monitorizarea respectării şi a aplicării răspunderii extinse a producătorilor. Ar trebui să fie posibil ca registrul respectiv să fie acelaşi cu registrul naţional instituit în temeiul Directivei 2006/66/CE. Producătorii ar trebui să aibă obligaţia de a se înregistra pentru a furniza informaţiile necesare, astfel încât să permită autorităţilor competente să monitorizeze respectarea de către producători a obligaţiilor care le revin. Cerinţele de înregistrare ar trebui simplificate la nivelul Uniunii.

(100)Având în vedere principiul "poluatorul plăteşte", este oportun să se impună producătorilor obligaţii în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor de baterii. În acest context, producători ar trebui să fie consideraţi orice fabricant, importator sau distribuitor care, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv prin contracte la distanţă, astfel cum sunt definite în articolul 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁷), pune la dispoziţie pentru prima dată o baterie pentru distribuţie sau utilizare, inclusiv atunci când aceasta este încorporată într-un aparat, mijloc de transport uşor sau alt tip de vehicul, pe teritoriul unui stat membru, cu titlu comercial.

(101)Producătorii ar trebui să facă obiectul responsabilităţii extinse pentru gestionarea bateriilor lor la sfârşitul ciclului de viaţă. În consecinţă, aceştia ar trebui să finanţeze costurile de colectare, de tratare şi de reciclare a tuturor bateriilor colectate, de efectuare a unor studii privind compoziţia deşeurilor municipale mixte colectate, de raportare privind bateriile şi deşeurile de baterii, precum şi de furnizare de informaţii utilizatorilor finali şi operatorilor de deşeuri cu privire la baterii şi la reutilizarea şi gestionarea adecvată a deşeurilor de baterii. Noile norme privind răspunderea extinsă a producătorilor cuprinse în prezentul regulament sunt destinate asigurării unui nivel ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii în Uniune prin maximizarea colectării separate a deşeurilor de baterii şi prin asigurarea faptului că toate bateriile colectate sunt reciclate prin procese care ating rate ridicate de eficienţă a reciclării şi de valorificare materială, în lumina progreselor tehnice şi ştiinţifice. Obligaţiile legate de răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să se aplice tuturor formelor de furnizare, inclusiv vânzării la distanţă. Producătorii ar trebui să aibă posibilitatea să îşi exercite aceste obligaţii în mod colectiv, prin intermediul unor organizaţii care implementează răspunderea extinsă a producătorilor şi care preiau răspunderea în numele lor. Producătorii sau organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să facă obiectul unei autorizaţii şi ar trebui să demonstreze că dispun de mijloace financiare pentru a acoperi costurile generate de răspunderea extinsă a producătorilor. Atunci când stabilesc norme administrative şi procedurale de autorizare a producătorilor pentru respectarea la nivel individual şi a organizaţiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, statele membre ar trebui să poată diferenţia procesele pentru producătorii individuali de cele pentru organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, pentru a limita sarcina administrativă ce revine producătorilor individuali. În acest context, autorizaţiile eliberate în conformitate cu Directiva 2008/98/CE ar trebui să poată fi considerate drept autorizaţii în sensul prezentului regulament. Dacă este necesar pentru a se evita denaturarea pieţei interne şi pentru a se asigura condiţii uniforme de adaptare a contribuţiilor financiare plătite de producători organizaţiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare. Operatorii de gestionare a deşeurilor care efectuează colectarea şi tratarea în conformitate cu prezentul regulament ar trebui să treacă printr-o procedură de selecţie derulată de producătorii bateriilor respective sau de organizaţiile ce implementează răspunderea extinsă a producătorilor care acţionează în numele acestora, în conformitate cu Directiva 2008/98/CE. În cazul în care operaţiunile de gestionare a deşeurilor au loc într-un alt stat membru decât cel în care bateria a fost pusă la dispoziţie pe piaţă pentru prima dată, producătorii ar trebui să acopere costurile suportate de operatorii de gestionare a deşeurilor din statul membru în care au loc operaţiunile de gestionare a deşeurilor. În cadrul discuţiilor privind posibilele propuneri de acte legislative ale Uniunii vizând vehiculele scoase din uz şi deşeurile de echipamente electrice şi electronice, ar trebui avută în vedere instituirea unui mecanism transfrontalier de răspundere extinsă a producătorilor pentru deşeurile de baterii, inclusiv pentru cele încorporate în vehicule sau aparate, care să îi implice pe actorii relevanţi. În plus, ar trebui avută în vedere adoptarea altor măsuri, cum ar fi instrumente de gestionare şi verificare a informaţiilor, inclusiv, după caz, reprezentanţi autorizaţi pentru răspunderea extinsă a producătorilor, operatori de gestionare a deşeurilor, organizaţii care să implementeze răspunderea extinsă a producătorilor, paşapoarte ale produselor digitale şi registre ale producătorilor, precum şi sisteme naţionale de înmatriculare a vehiculelor atunci când acestea vizează bateriile pentru vehicule electrice.

(102)Răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să se aplice şi operatorilor economici care introduc pe piaţă o baterie care este rezultatul unor operaţiuni de pregătire pentru refolosire, pregătire pentru reafectare, reafectare sau refabricare. Prin urmare, operatorul economic care a introdus iniţial bateria pe piaţă nu ar trebui să suporte costurile suplimentare care ar putea rezulta din gestionarea deşeurilor generate de durata de viaţă ulterioară a bateriei respective. Ar trebui să fie posibil ca operatorii economici care fac obiectul răspunderii extinse a producătorilor să instituie un mecanism de partajare a costurilor pe baza atribuirii costurilor efective de gestionare a deşeurilor.

(103)Prezentul regulament este o lex specialis în raport cu Directiva 2008/98/CE pentru cerinţe minime în ceea ce priveşte răspunderea extinsă a producătorilor referitor la obiectivele de colectare şi de reciclare, preluarea de către distribuitori şi al doilea ciclu de viaţă. Statelor membre ar trebui să le revină obligaţia să definească răspunderea extinsă a producătorilor prevăzută în prezentul regulament, în conformitate cu Directiva 2008/98/CE şi cu dreptul intern de transpunere a directivei respective. În plus, în cazul în care prezentul regulament nu prevede o armonizare deplină în capitolul VIII, statele membre ar trebui să poată prevedea măsuri suplimentare cu privire la aceste subiecte specifice, cu condiţia ca aceste măsuri suplimentare să fie în conformitate cu Directiva 2008/98/CE şi să respecte atât legislaţia naţională de transpunere a directivei respective, cât şi prezentul regulament.

(104)Prezentul regulament ar trebui să specifice modul în care trebuie aplicate obligaţiile privind trasabilitatea comercianţilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁸) platformelor online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu producătorii care oferă baterii, inclusiv baterii care sunt încorporate în aparate, mijloace de transport uşoare sau alte vehicule, precum şi consumatorilor situaţi în Uniune în raport cu registrele producătorilor instituite în temeiul prezentului regulament. În sensul prezentului regulament, orice producător care oferă direct consumatorilor situaţi într-un stat membru baterii, inclusiv cele încorporate în aparate, mijloace de transport uşoare sau alte vehicule, prin intermediul unor contracte la distanţă, ar trebui să fie considerat a fi comerciant astfel cum este definit în Regulamentului (UE) 2022/2065, indiferent dacă este stabilit într-un stat membru sau într-o ţară terţă. În temeiul regulamentului respectiv, furnizorii de platforme online care intră sub incidenţa capitolului III secţiunea 4 din acesta şi care permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu producătorii ar trebui să obţină de la producătorii respectivi informaţii privind registrul producătorilor în care sunt înregistraţi, precum şi numărul lor de înregistrare şi o autocertificare prin care respectivii se angajează să respecte cerinţele în materie de răspundere extinsă a producătorilor prevăzute în prezentul regulament. Punerea în aplicare a normelor privind trasabilitatea comercianţilor pentru vânzarea de baterii în mediul online face obiectul normelor de aplicare prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/2065.

(105)Pentru a asigura o reciclare de înaltă calitate în lanţul de aprovizionare al bateriilor, a creşte gradul de utilizare a materiilor prime secundare de calitate şi a proteja mediul, ar trebui să existe rate ridicate de colectare şi de reciclare a deşeurilor de baterii. Colectarea deşeurilor de baterii reprezintă un pas esenţial pentru recuperarea materialelor valoroase prezente în baterii prin reciclarea acestora, precum şi pentru a menţine lanţul de aprovizionare al bateriilor în Uniune, impulsionând autonomia strategică a Uniunii în acest sector. Astfel de reciclare facilitează astfel accesul la materialele recuperate care pot fi folosite pentru a fabrica noi produse.

(106)Producătorii ar trebui să fie responsabili de finanţarea şi organizarea colectării separate a deşeurilor de baterii. În acest scop, aceştia ar trebui să înfiinţeze o reţea de preluare şi colectare şi campaniile de informare aferente care să acopere întregul teritoriu al fiecărui stat membru. Astfel de reţele ar trebui să fie aproape de utilizatorul final şi să nu vizeze doar zonele şi tipurile de baterii în cazul cărora colectarea deşeurilor de baterii este profitabilă. Reţeaua de colectare ar trebui să includă distribuitorii, instalaţiile de tratare autorizată pentru deşeurile de echipamente electrice şi electronice şi de vehicule scoase din uz şi centrele de colectare a deşeurilor, precum şi alţi actori voluntari, cum ar fi autorităţile publice şi şcolile. Pentru a verifica şi a îmbunătăţi eficacitatea reţelei de colectare şi a campaniilor de informare aferente, ar trebui efectuate, cel puţin la nivelul NUTS 2, care este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁹), studii periodice privind compoziţia deşeurilor municipale mixte şi a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice colectate pentru a stabili cantitatea de deşeuri de baterii portabile prezente în acestea.

(107)Ar trebui să fie posibil ca deşeurile de baterii să poată fi colectate împreună cu deşeurile de echipamente electrice şi electronice, prin intermediul programelor naţionale de colectare instituite pe baza Directivei 2012/19/UE, şi împreună cu vehiculele scoase din uz, în conformitate cu Directiva 2000/53/CE. În astfel de cazuri, ca cerinţă minimă obligatorie privind tratarea, bateriile ar trebui îndepărtate din aparatele-deşeu colectate şi din vehiculele scoase din uz. După îndepărtarea din aparatele-deşeu şi din vehiculele scoase din uz colectate, bateriile ar trebui să îndeplinească cerinţele din prezentul regulament. Astfel de deşeuri de baterii, în special, ar trebui să fie luate în calcul în vederea atingerii obiectivului de colectare pentru categoria de baterii în cauză şi ar trebui să facă obiectul cerinţelor de tratare şi de reciclare prevăzute în prezentul regulament.

(108)Având în vedere impactul asupra mediului şi pierderea materialelor datorate deşeurilor de baterii care nu sunt colectate separat şi, prin urmare, nu sunt tratate în mod ecologic, obiectivul de colectare pentru deşeurile de baterii portabile prevăzut de Directiva 2006/66/CE ar trebui să se aplice în continuare şi ar trebui să crească treptat. Având în vedere creşterea actuală a vânzărilor de baterii LMT şi faptul că acestea au o durată de viaţă mai lungă decât a bateriilor portabile, este oportun să se stabilească un obiectiv specific de colectare pentru deşeuri de baterii LMT, separat de obiectivul de colectare aplicabil deşeurilor de baterii portabile. Datorită dezvoltării preconizate a pieţei pentru bateriile LMT şi pentru bateriile portabile şi datorită creşterii duratei de viaţă a acestora, metodologia de calculare şi verificare a obiectivelor de colectare ar trebui să fie revizuite, pentru a stabili mai bine volumul real de deşeuri de baterii LMT şi de deşeuri de baterii portabile disponibile pentru colectare. Prin urmare, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte modificarea acestei metodologii şi modificarea în consecinţă a obiectivelor de colectare. Este esenţial ca o nouă metodologie de "disponibilitate pentru colectare" să menţină sau să sporească ambiţia obiectivelor de mediu pentru colectarea deşeurilor de baterii LMT şi a deşeurilor de baterii portabile în comparaţie cu metodologia existentă. Pe baza unui studiu al Centrului Comun de Cercetare privind obiectivele alternative de colectare a deşeurilor de baterii portabile şi de baterii pentru mijloacele de transport uşoare, se estimează că un obiectiv de colectare a deşeurilor de baterii LMT de 51 % până la 31 decembrie 2028 şi de 61 % până la 31 decembrie 2031, calculat pe baza cantităţilor de baterii LMT puse la dispoziţie pe piaţă într-un stat membru, va corespunde unui obiectiv de colectare a deşeurilor de baterii LMT de 79 % până la 31 decembrie 2028 şi de 85 % până la 31 decembrie 2031, calculat pe baza cantităţilor de baterii LMT disponibile pentru colectare într-un stat membru. Obiectivele de colectare a deşeurilor de baterii portabile şi a deşeurilor de baterii LMT ar trebui revizuite. Ar trebui să fie posibil ca o astfel de revizuire să abordeze şi posibilitatea de a adăuga două subcategorii de baterii portabile: reîncărcabile şi nereîncărcabile, cu rate de colectare separate. Comisia ar trebui să pregătească un raport care să însoţească respectivele reexaminări.

(110)Rata de colectare a deşeurilor de baterii portabile ar trebui să fie calculată în continuare pe baza vânzărilor medii anuale din anii precedenţi, pentru a avea obiective proporţionale cu nivelul consumului de baterii dintr-un stat membru. Pentru a reflecta cât mai bine modificările din componenţa categoriei de baterii portabile, precum şi în durata de viaţă şi în modelele de consum ale bateriilor, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei pentru a modifica metodologia de calculare şi verificare a ratei de colectare a deşeurilor de baterii portabile, precum şi a deşeurilor de baterii LMT.

(112)Ar trebui să fie colectate toate deşeurile de baterii SLI, de baterii industriale şi de baterii de vehicule electrice. În acest scop, producătorii de baterii SLI, de baterii industriale şi de baterii ale vehiculelor electrice ar trebui să aibă obligaţia de a accepta şi de a prelua gratuit de la utilizatorii finali toate deşeurile de baterii corespunzătoare categoriei respective. Ar trebui să fie stabilite obligaţii detaliate de raportare pentru toţi producătorii, operatorii de gestionare a deşeurilor şi deţinătorii de deşeuri implicaţi în colectarea deşeurilor de baterii SLI, deşeurilor de baterii industriale şi deşeurilor de baterii ale vehiculelor electrice.

(113)Având în vedere ierarhia deşeurilor, astfel cum este stabilită în Directiva 2008/98/CE, care acordă prioritate prevenirii, pregătirii pentru reutilizare şi reciclării, şi în conformitate cu Directiva 2008/98/CE şi cu Directiva 1999/31/CE (³⁰) a Consiliului, deşeurile de baterii colectate nu ar trebui să fie eliminate sau să facă obiectul unei operaţiuni de valorificare energetică.

(114)Orice instalaţie autorizată care efectuează operaţiuni de tratare a bateriilor ar trebui să respecte cerinţe minime în vederea prevenirii efectelor negative asupra mediului şi a sănătăţii umane şi în scopul asigurării unui grad ridicat de valorificare a materialelor prezente în baterii. Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (³¹) reglementează o serie de activităţi industriale implicate în tratarea deşeurilor de baterii, pentru care prevede cerinţe specifice de autorizare şi controale care reflectă cele mai bune tehnici disponibile. În cazul în care activităţile industriale legate de tratarea şi de reciclarea bateriilor nu sunt reglementate de Directiva 2010/75/UE, operatorii ar trebui, în orice caz, să aibă obligaţia de a aplica cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 10 din directiva respectivă, şi de a îndeplini cerinţele specifice prevăzute în prezentul regulament. Cerinţele prezentului regulament privind tratarea şi reciclarea bateriilor ar trebui adaptate, dacă este cazul, de către Comisie, ţinând seama de progresul ştiinţific şi tehnic şi de noile tehnologii emergente în domeniul gestionării deşeurilor. Prin urmare, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte modificarea respectivelor cerinţe.

(115)Ar trebui să fie stabilite obiective privind eficienţa proceselor de reciclare şi obiective privind valorificarea materială, pentru a asigura valorificarea de materiale de înaltă calitate pentru industria bateriilor, asigurând totodată norme clare şi comune pentru reciclatori şi evitând denaturarea concurenţei sau alte obstacole în calea bunei funcţionări a pieţei interne pentru materiile prime secundare obţinute din deşeurile de baterii. Ar trebui să fie stabilite obiective de eficienţă a reciclării, ca măsură a cantităţii totale de materiale reciclate, pentru bateriile cu plumb-acid, nichel-cadmiu şi baterii pe bază de litiu sau alte baterii, Ar trebui de asemenea să fie stabilite obiective privind valorificarea materială pentru cobalt, plumb, litiu şi nichel, pentru a ajunge la o rată ridicată de valorificare materială la nivelul Uniunii. Normele privind calculul şi raportarea nivelurilor de eficienţă a reciclării prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 493/2012 al Comisiei (³²) ar trebui să se aplice în continuare. Pentru a se asigura faptul că calcularea şi verificarea ratei eficienţei reciclării şi a ratei valorificării materiale sunt exacte şi fiabile şi pentru a asigura o mai mare securitate juridică, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea metodologiei de calculare şi verificare a ratei eficienţei reciclării şi a ratei valorificării materiale în cadrul proceselor de reciclare a bateriilor, precum şi a formatului documentaţiei referitoare la eficienţa reciclării şi valorificarea materială pentru deşeurile de baterii şi la destinaţia şi randamentul fracţiilor de ieşire finale, în conformitate cu partea A din anexa XII. De asemenea, Comisia ar trebui să revizuiască Regulamentul (UE) nr. 493/2012 pentru a reflecta în mod corespunzător evoluţiile tehnologice şi schimbările în procesele industriale de recuperare, pentru a extinde domeniul de aplicare al acestora cu scopul de a include obiective existente şi noi, precum şi pentru a oferi instrumente pentru caracterizarea produselor intermediare. Instalaţiile de tratare ar trebui să fie încurajate să introducă sisteme certificate de management de mediu în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (³³).

(116)Ar trebui ca tratarea deşeurilor de baterii să poată fi efectuată în afara statului membru în care au fost colectate deşeurile sau în afara Uniunii numai dacă transferul deşeurilor de baterii este în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁴) şi cu Regulamentul (CE) nr. 1418/2007 al Comisiei (³⁵) şi dacă tratarea îndeplineşte cerinţele aplicabile acestui tip de deşeuri, în conformitate cu clasificarea lor din Decizia 2000/532/CE a Comisiei (³⁶). Decizia respectivă ar trebui revizuită pentru a reflecta toate compoziţiile chimice ale bateriilor, în special coduri pentru deşeurile de baterii pe bază de litiu, pentru a permite sortarea şi raportarea corespunzătoare a unor astfel de deşeuri. Prezentul regulament nu aduce atingere posibilei clasificări a deşeurilor de baterii drept deşeuri periculoase în temeiul Directivei 2008/98/CE. În cazul în care tratarea are loc în afara Uniunii şi pentru a fi luată în calcul pentru nivelurile de eficienţă a reciclării şi pentru obiectivele de reciclare, operatorul de gestionare a deşeurilor în numele căruia este efectuată aceasta ar trebui să aibă obligaţia de a raporta tratarea către autoritatea competentă din statul membru în care deşeurile respective de baterii au fost colectate şi de a dovedi că tratarea a fost efectuată în condiţii echivalente celor impuse prin prezentul regulament şi în conformitate cu alte dispoziţii din dreptul Uniunii referitoare la sănătatea umană şi protecţia mediului. Pentru a stabili care sunt cerinţele pentru ca o astfel de tratare să fie considerată echivalentă, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei pentru completarea prezentului regulament prin stabilirea unor norme detaliate care să conţină criterii de evaluare a condiţiilor echivalente.

(118)Ar trebui să fie posibil ca bateriile industriale şi bateriile pentru vehicule electrice care nu mai sunt adecvate scopului iniţial pentru care au fost fabricate să fie utilizate în scopuri diferite drept acumulatori staţionari de stocare a energiei. Îşi face apariţia o piaţă pentru bateriile industriale folosite şi bateriile pentru vehicule electrice folosite şi, pentru a sprijini aplicarea practică a ierarhiei deşeurilor, ar trebui stabilite norme specifice care să permită reafectarea responsabilă a bateriilor folosite, ţinând seama totodată de principiul precauţiei şi garantând siguranţa utilizării pentru utilizatorii finali. Orice astfel de baterie folosită ar trebui să fie supusă unei evaluări a stării sale de sănătate şi a capacităţii sale disponibile, pentru a i se determina gradul de adecvare la un alt scop decât scopul său iniţial. Ar fi cel mai bine ca bateriile considerate adecvate pentru un scop diferit de scopul lor iniţial să fie reafectate. În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a cerinţelor pe care deşeurile de baterii industriale, deşeurile de baterii LMT sau deşeurile de baterii pentru vehicule electrice ar trebui să le îndeplinească pentru a înceta să mai fie deşeuri, ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei.

(119)Producătorii şi distribuitorii ar trebui să se implice activ în furnizarea de informaţii utilizatorilor finali cu privire la colectarea separată obligatorie a deşeurilor de baterii şi la disponibilitatea programelor de colectare. Ei ar trebui, de asemenea, să informeze utilizatorii finali cu privire la rolul important pe care aceştia îl joacă în asigurarea gestionării optime din punctul de vedere al mediului a deşeurilor de baterii. Producătorii şi distribuitorii ar trebui să utilizeze mijloace actualizate de tehnologie a informaţiei pentru a transmite informaţiile tuturor utilizatorilor finali, precum şi pentru a raporta cu privire la baterii. Informaţiile ar trebui furnizate fie prin mijloace clasice, cum ar fi panouri publicitare, afişe şi campanii pe platformele de comunicare socială, fie prin mijloace mai inovatoare, cum ar fi accesul electronic la website-uri prin coduri QR aplicate pe baterie. Aceste informaţii ar trebui să fie accesibile persoanelor cu dizabilităţi în conformitate cu Directiva (UE) 2019/882.

(120)Pentru a permite verificarea respectării obligaţiilor privind colectarea şi tratarea deşeurilor de baterii şi a eficacităţii acestor obligaţii, este necesar ca operatorii să raporteze autorităţilor competente. Producătorii de baterii şi alţi operatori de gestionare a deşeurilor care colectează deşeuri de baterii ar trebui să raporteze pentru fiecare an calendaristic, dacă este cazul, datele privind bateriile vândute şi deşeurile de baterii colectate. În ceea ce priveşte tratarea, obligaţiile de raportare ar trebui să fie impuse operatorilor de gestionare a deşeurilor şi, respectiv, reciclatorilor.

(121)Pentru fiecare an calendaristic, statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei informaţii cu privire la cantitatea de baterii furnizate pe teritoriul lor şi la cantitatea de deşeuri de baterii colectate, defalcate în funcţie de categorie şi de compoziţia chimică. În ceea ce priveşte deşeurile de baterii portabile şi deşeurile de baterii LMT, datele ar trebui să fie raportate separat, permiţând adaptarea obiectivului de colectare pentru fiecare categorie, ţinând seama de cota de piaţă a acestor baterii şi de scopul şi caracteristicile lor specifice. Aceste informaţii ar trebui să fie furnizate pe cale electronică şi să fie însoţite de un raport de verificare a calităţii. Pentru a asigura condiţii uniforme de raportare a acestor date şi informaţii către Comisie, precum şi în ceea ce priveşte metodele de verificare, ar trebui conferite Comisiei competenţe de executare.

(123)Pentru a îmbunătăţi transparenţa de-a lungul lanţurilor de aprovizionare şi al lanţurilor valorice pentru toate părţile interesate, este necesar să se prevadă un paşaport pentru baterii care să maximizeze schimbul de informaţii, să faciliteze localizarea şi urmărirea bateriilor şi să furnizeze informaţii despre intensitatea emisiilor de carbon generate de procesele lor de fabricare, precum şi despre originea materialelor utilizate şi eventuala utilizare a unor materiale regenerabile, precum materialul obţinut din lignină pentru a înlocui grafitul, despre compoziţia bateriilor, inclusiv materiile prime şi substanţele chimice periculoase, despre operaţiunile şi posibilităţile de reparare, de reafectare şi de demontare a acestora, precum şi despre procesele de tratare, de reciclare şi de recuperare la care ar putea fi supuse bateriile la sfârşitul ciclului lor de viaţă. Paşaportul pentru baterii ar trebui să ofere publicului informaţii cu privire la bateriile introduse pe piaţă şi la cerinţele de sustenabilitate ale acestora. Acesta ar trebui să ofere fabricanţilor implicaţi în procesul de refabricare, operatorilor care se ocupă de cel de al doilea ciclu de viaţă şi reciclatorilor informaţii la zi privind manipularea bateriilor, în timp ce unor anumiţi actori ar trebui să le ofere informaţii adaptate, de exemplu privind starea de sănătate a bateriilor. Paşaportul pentru baterii ar trebui să poată oferi sprijin autorităţilor de supraveghere a pieţei în îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament, dar nu ar trebui să înlocuiască sau să modifice responsabilităţile acestor autorităţi, care ar trebui, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1020, să verifice informaţiile furnizate în paşapoartele pentru baterii.

(124)Anumite informaţii din paşaportul pentru baterii nu ar trebui să fie publice, cum ar fi informaţiile sensibile din punct de vedere comercial la care ar trebui să aibă acces doar un număr limitat de persoane, care au un interes legitim în acest sens. Acest lucru este valabil pentru informaţiile privind demontarea, inclusiv siguranţa, precum şi pentru informaţiile detaliate privind compoziţia bateriei, care sunt esenţiale pentru reparatori, fabricanţii implicaţi în procesul de refabricare, operatorii care se ocupă de cel de al doilea ciclu de viaţă şi pentru reciclatori. Acelaşi lucru este valabil, de asemenea, pentru informaţiile privind bateriile individuale care sunt esenţiale pentru cei care au achiziţionat bateria sau pentru părţile care acţionează în numele acestora cu scopul de a pune bateria la dispoziţia agregatorilor independenţi de energie sau a participanţilor la piaţa energiei, de a evalua valoarea sa reziduală sau durata sa de viaţă rămasă pentru utilizare ulterioară şi de a facilita pregătirea pentru reutilizare, pregătirea pentru reafectare, reafectarea sau refabricarea bateriei. Rezultatele rapoartelor de testare ar trebui să fie accesibile numai organismelor notificate, autorităţilor de supraveghere a pieţei şi Comisiei.

(125)Paşaportul pentru baterii ar trebui să permită operatorilor economici să colecteze şi să reutilizeze mai eficient informaţiile şi datele privind bateriile individuale introduse pe piaţă şi să facă alegeri în mai bună cunoştinţă de cauză pentru activităţile lor de planificare. Odată ce bateria este introdusă pe piaţă, în anumite cazuri, ar putea fi mai practic ca o persoană juridică diferită, de exemplu un producător de vehicule, să actualizeze informaţiile din paşaport. Prin urmare, operatorului economic care introduce bateria pe piaţă ar trebui să i se permită să autorizeze în scris orice alt operator să acţioneze în numele său. Responsabilitatea respectării dispoziţiilor privind paşaportul pentru baterii ar trebui să revină operatorului economic care introduce bateria pe piaţă. Pentru a se asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a paşaportului pentru baterii, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare.

(126)Pentru a se asigura că paşaportul pentru baterii este flexibil, dinamic, orientat către piaţă şi evoluează în conformitate cu modelele de afaceri, pieţele şi inovarea, acesta ar trebui să se bazeze pe un sistem de date descentralizat, instituit şi întreţinut de operatorii economici. Pentru a asigura introducerea eficace a paşaportului pentru baterii, proiectul tehnic, cerinţele în materie de date şi funcţionarea paşaportului pentru baterii ar trebui să respecte un set de cerinţe tehnice esenţiale. Astfel de cerinţe ar trebui elaborate în paralel cu cele pentru paşapoartele digitale ale produselor impuse de alte dispoziţii din dreptul Uniunii privind proiectarea ecologică a produselor sustenabile. Ar trebui stabilite specificaţii tehnice, pentru care ar trebui avute în vedere principiile Mecanismului pentru interconectarea Europei al Comisiei pentru reţeaua eDelivery, pentru a asigura punerea în aplicare eficace a acestor cerinţe esenţiale fie sub forma unor standarde armonizate a căror referinţă este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, fie, ca opţiune alternativă, sub forma unor specificaţii comune adoptate de Comisie. Proiectarea tehnică ar trebui să asigure faptul că paşaportul pentru baterii oferă acces la date în mod securizat, care respectă normele privind protecţia vieţii private.

(127)Regulamentul (UE) 2019/1020 stabileşte normele generale privind supravegherea pieţei şi controlul produselor introduse pe piaţa Uniunii sau care intră pe piaţa Uniunii din ţări terţe. Pentru a se asigura că bateriile care beneficiază de libera circulaţie a mărfurilor îndeplinesc cerinţe care prevăd un nivel ridicat de protecţie a intereselor publice, cum ar fi sănătatea umană, siguranţa persoanelor, protecţia bunurilor şi a mediului, şi pentru a se asigura caracterul executoriu deplin al obligaţiilor, în special în ceea ce priveşte politicile de diligenţă necesară pentru baterii în temeiul prezentului regulament, Regulamentul (UE) 2019/1020 ar trebui să se aplice, de asemenea, bateriilor şi operatorilor economici care fac obiectul prezentului regulament. În consecinţă, anexa I la Regulamentul (UE) 2019/1020 ar trebui modificată corespunzător.

(128)Regulamentul (UE) 2019/1020 impune autorităţilor de supraveghere a pieţei să efectueze verificări corespunzătoare ale caracteristicilor produselor la o scară adecvată. Acesta conferă competenţe Comisiei să adopte acte de punere în aplicare care să determine condiţii uniforme pentru controale, precum şi criterii de stabilire a frecvenţei controalelor şi a cantităţii de eşantioane care trebuie să fie verificate în legătură cu anumite produse sau categorii de produse. Această conferire de competenţe se aplică şi bateriilor care fac obiectul prezentului regulament, în situaţiile în care sunt îndeplinite condiţiile specificate în Regulamentul (UE) 2019/1020.

(129)Regulamentul (UE) 2019/1020 a introdus noi instrumente pentru a îmbunătăţi conformitatea şi supravegherea pieţei, care sunt, de asemenea, relevante pentru baterii. Acesta împuterniceşte Comisia să desemneze o instalaţie publică de testare a unui stat membru ca instalaţie de testare a Uniunii pentru categorii specifice de produse sau pentru riscuri specifice legate de o categorie de produse. Comisia urmează să includă bateriile care fac obiectul prezentului regulament în următoarea sa cerere de exprimare a interesului pentru desemnarea instalaţiilor de testare ale Uniunii în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/1267 al Comisiei (³⁷). Regulamentul (UE) 2019/1020 prevede, de asemenea, că autorităţile de supraveghere a pieţei pot desfăşura activităţi comune cu organizaţii care reprezintă operatori economici sau utilizatori finali, în vederea promovării conformităţii, a identificării neconformităţii, a sensibilizării şi a furnizării de orientări referitoare la anumite categorii de produse. Această posibilitate ar trebui să fie prevăzută şi în ceea ce priveşte cerinţele prezentului regulament. În acest context, statele membre sau autorităţile de supraveghere a pieţei ar putea analiza posibilitatea de a înfiinţa centre de competenţă pentru baterii.

(131)Ar trebui să existe o procedură prin care părţile interesate să fie informate cu privire la măsurile preconizate a fi adoptate în legătură cu bateriile care prezintă un risc pentru sănătatea umană, pentru siguranţa persoanelor, pentru bunuri sau pentru mediu. O astfel de procedură ar trebui să permită totodată autorităţilor de supraveghere a pieţei din statele membre ca, în cooperare cu operatorii economici relevanţi, să acţioneze din timp cu privire la astfel de baterii. Pentru a se asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru a stabili dacă măsurile naţionale luate în privinţa bateriilor neconforme sunt sau nu justificate.

(133)Achiziţiile publice constituie un sector important pentru a reduce impactul activităţilor umane asupra mediului şi pentru a stimula orientarea pieţei către produse mai sustenabile. Autorităţile contractante, astfel cum sunt definite în Directivele 2014/24/UE (³⁸) şi 2014/25/UE (³⁹) ale Parlamentului European şi ale Consiliului, şi entităţile contractante, astfel cum sunt definite în Directiva 2014/25/UE, ar trebui să ţină cont de impactul asupra mediului atunci când achiziţionează baterii sau produse care conţin baterii şi ar trebui să asigure respectarea efectivă de către operatorii economici a cerinţelor sociale şi de mediu, pentru a promova şi a stimula piaţa pentru o mobilitate şi o stocare a energiei curate şi eficiente din punct de vedere energetic, contribuind astfel la obiectivele politicilor climatice, energetice şi de mediu ale Uniunii.

(134)Atunci când adoptă acte delegate în temeiul prezentului regulament, este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (⁴⁰). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(135)Competenţele de executare conferite Comisiei prin prezentul regulament ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴¹).

(138)Statele membre ar trebui să prevadă norme privind sancţiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament şi să se asigure că normele respective sunt aplicate. Sancţiunile prevăzute ar trebui să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare. Atunci când se impun sancţiuni, este important să se acorde atenţia cuvenită naturii, gravităţii, amplorii, caracterului intenţionat şi repetării încălcării, precum şi nivelului de cooperare a persoanei fizice sau juridice considerate responsabile cu autoritatea competentă. Aplicarea de sancţiuni trebuie să fie conformă cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern, inclusiv cu garanţiile procedurale aplicabile şi cu principiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(139)Având în vedere nevoia de a asigura un nivel ridicat de protecţie a mediului şi nevoia de a ţine seama de noile evoluţii bazate pe date ştiinţifice, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European şi Consiliului un raport privind aplicarea prezentului regulament şi impactul său asupra mediului şi a funcţionării pieţei interne. În raportul său, Comisia ar trebui să includă o evaluare a dispoziţiilor privind criteriile de sustenabilitate, de siguranţă, de etichetare şi de informare, a măsurilor de gestionare a deşeurilor de baterii şi a cerinţelor de diligenţă necesară în lanţul de aprovizionare. După caz, raportul ar trebui să fie însoţit de o propunere de modificare a dispoziţiilor relevante din prezentul regulament.

(141)Pentru a permite statelor membre să adapteze registrul producătorilor instituit în temeiul Directivei 2006/66/CE şi să ia măsurile administrative necesare cu privire la organizarea procedurilor de autorizare de către autorităţile competente, menţinând totodată continuitatea pentru operatorii economici, Directiva 2006/66/CE ar trebui abrogată începând cu 18 august 2025. Obligaţiile prevăzute de directiva respectivă referitoare la monitorizarea şi raportarea ratei de colectare a bateriilor portabile ar trebui să rămână în vigoare până la 31 decembrie 2023, iar obligaţiile aferente pentru transmiterea datelor către Comisie ar trebui să rămână în vigoare până la 30 iunie 2025, pe când obligaţiile prevăzute de directiva respectivă referitoare la monitorizarea şi raportarea nivelurilor de eficienţă a proceselor de reciclare ar trebui să rămână în vigoare până la 31 decembrie 2025, iar obligaţiile aferente pentru transmiterea datelor către Comisie ar trebui să rămână în vigoare până la 30 iunie 2027, pentru a asigura continuitatea până la adoptarea de către Comisie a unor noi norme de calcul şi formate de raportare în temeiul prezentului regulament.

(142)Este important ca, la punerea în aplicare a prezentului regulament, să fie luate în considerare impactul de mediu, impactul social şi impactul economic. În plus, pentru a asigura condiţii de concurenţă loială, este important ca, la punerea în aplicare a prezentului regulament, toate tehnologiile relevante disponibile să fie luate în considerare în mod egal, cu condiţia ca tehnologiile respective să permită conformitatea deplină a bateriilor cu toate cerinţele aplicabile prevăzute în prezentul regulament. În plus, nu ar trebui impuse sarcini administrative excesive operatorilor economici, în special întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-urilor).

(143)Întrucât obiectivele prezentului regulament, şi anume de a contribui la funcţionarea pieţei interne şi de a preveni şi reduce impactul negativ al bateriilor şi al deşeurilor de baterii în vederea asigurării unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane, a siguranţei persoanelor, a bunurilor şi a mediului, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere nevoia de armonizare, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective,

CAPITOLUL I:Dispoziţii generale

Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare

(3)Prezentul regulament se aplică tuturor categoriilor de baterii, indiferent de formă, volum, greutate, model, materiale componente, compoziţie chimică, utilizare sau scop, şi anume bateriilor portabile, bateriilor de pornire, iluminare şi aprindere (baterii SLI), bateriilor pentru mijloacele de transport uşoare (baterii LMT), bateriilor pentru vehicule electrice şi bateriilor industriale. Acesta se aplică, de asemenea, bateriilor care sunt încorporate sau adăugate la alte produse sau care sunt proiectate în mod specific pentru a fi încorporate sau adăugate la alte produse.

(4)În cazurile în care celulele de baterii sau modulele de baterii sunt puse la dispoziţie pe piaţă pentru utilizare finală, fără nicio altă încorporare sau asamblare în ansambluri de baterii sau baterii mai mari, se consideră că acestea au fost introduse pe piaţă ca baterii în sensul prezentului regulament şi se aplică cerinţele prevăzute pentru categoria de baterii cea mai similară acestora. În cazurile în care se poate considera că astfel de celule sau module de baterii se încadrează în mai multe categorii de baterii, se consideră că acestea se încadrează în categoria căreia i se aplică cele mai stricte cerinţe.

Art. 3: Definiţii

(1)În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

11."baterie pentru mijloace de transport uşoare" sau "baterie LMT" înseamnă o baterie care este sigilată, cântăreşte cel mult 25 kg şi este special proiectată pentru a furniza energie electrică pentru tracţiunea vehiculelor cu roţi care pot fi acţionate exclusiv de un motor electric sau de o combinaţie de motor şi putere umană, inclusiv a vehiculelor omologate de tip din categoria L în sensul Regulamentului (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴³), şi care nu este o baterie pentru vehicule electrice;

14."baterie pentru vehicule electrice" înseamnă o baterie care este special proiectată pentru a furniza energie electrică pentru tracţiunea vehiculelor hibride sau electrice din categoria L, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 168/2013, şi care cântăreşte peste 25 kg, ori o baterie care este special proiectată pentru a furniza energie electrică pentru tracţiunea vehiculelor hibride sau electrice din categoriile M, N sau O, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2018/858;

20."baterie care prezintă un risc" înseamnă o baterie care are potenţialul de a avea efecte negative asupra sănătăţii umane sau a siguranţei persoanelor, a bunurilor sau a mediului într-o măsură care depăşeşte ceea ce este considerat rezonabil şi acceptabil în raport cu scopul preconizat al bateriei sau în condiţii normale ori previzibile în mod rezonabil de utilizare a bateriei în cauză, care includ durata de utilizare şi, după caz, cu cerinţele privind punerea în serviciu, instalarea şi întreţinerea sa;

22."operator economic" înseamnă fabricantul, reprezentantul autorizat, importatorul, distribuitorul, furnizorul de servicii de logistică sau orice altă persoană fizică sau juridică căreia îi incumbă obligaţiile legate de fabricarea bateriilor, de pregătirea bateriilor pentru reutilizare, de pregătirea bateriilor pentru reafectare, de reafectarea sau refabricarea bateriilor, de punerea lor la dispoziţie sau introducerea lor pe piaţă, inclusiv online, sau de punerea bateriilor în serviciu în conformitate cu prezentul regulament;

23."operator independent" înseamnă o persoană fizică sau juridică independentă de fabricant şi de producător şi care este implicată direct sau indirect în repararea, întreţinerea sau reafectarea bateriilor, inclusiv operatorii de gestionare a deşeurilor, reparatorii, fabricanţii sau distribuitorii de echipamente, unelte sau piese de schimb pentru reparaţii, precum şi editorii de informaţii tehnice, operatorii care oferă servicii de inspecţie şi de testare, operatorii care oferă cursuri de formare pentru instalatorii, fabricanţii şi reparatorii de echipamente pentru vehicule alimentate cu combustibili alternativi;

25."sistem de gestionare a bateriei" înseamnă un dispozitiv electronic care controlează sau gestionează funcţiile electrice şi termice ale unei baterii pentru a asigura siguranţa, performanţa şi durata de exploatare a acesteia, care gestionează şi stochează date privind parametrii care determină starea de sănătate şi durata de viaţă preconizată a bateriei stabiliţi în anexa VII, şi care comunică cu vehiculul, cu mijlocul de transport uşor sau cu aparatul în care bateria este încorporată ori cu o infrastructură de reîncărcare publică sau privată;

32."refabricare" înseamnă orice operaţiune tehnică efectuată asupra unei baterii folosite care include demontarea şi evaluarea tuturor celulelor şi modulelor sale de baterii şi utilizarea unui anumit număr de celule şi module de baterii noi, folosite sau recuperate din deşeuri, sau de alte componente ale bateriilor, pentru a restabili capacitatea bateriei la cel puţin 90 % din capacitatea sa nominală iniţială, starea de sănătate a tuturor celulelor individuale de baterii neînregistrând diferenţe mai mari de 3 % de la una de alta, şi care are drept rezultat utilizarea bateriei în acelaşi scop sau pentru aceeaşi aplicaţie pentru care bateria a fost proiectată iniţial;

42."diligenţă necesară pentru baterii" înseamnă obligaţiile ce îi revin unui operator economic în ceea ce priveşte sistemul său de gestionare, managementul riscurilor, verificările de către un terţ şi supravegherea efectuate de organismele notificate şi comunicarea informaţiilor, în vederea identificării, prevenirii şi abordării riscurilor sociale şi de mediu, reale şi potenţiale, legate de aprovizionarea cu materii prime şi materii prime secundare necesare pentru fabricarea bateriilor şi de prelucrarea şi comercializarea materiilor prime respective, inclusiv de către furnizorii din lanţ şi filialele şi subcontractanţii acestora;

43."filială" înseamnă o persoană juridică prin intermediul căreia se exercită activitatea unei întreprinderi controlate, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴⁴);

47."producător" înseamnă orice fabricant, importator sau distribuitor ori o altă persoană fizică sau juridică care, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, care poate consta şi în contracte la distanţă, îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:

48."reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor" înseamnă o persoană fizică sau juridică stabilită într-un stat membru în care producătorul introduce baterii pe piaţă şi care este diferit de statul membru în care este stabilit producătorul, care este desemnată de producător în conformitate cu articolul 8a alineatul (5) al treilea paragraf din Directiva 2008/98/CE pentru a îndeplini obligaţiile producătorului respectiv în temeiul capitolului VIII din prezentul regulament;

55."punct de colectare voluntară" înseamnă orice întreprindere sau organism public nonprofit, comercial sau de alt tip economic care se implică din proprie iniţiativă în colectarea separată a deşeurilor de baterii portabile şi a deşeurilor de baterii LMT pe care le generează sau care sunt generate de alţi utilizatori finali, înainte de predarea respectivelor deşeuri de baterii producătorilor, organizaţiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor sau operatorilor de gestionare a deşeurilor în vederea tratării ulterioare;

(2)În plus faţă de definiţiile de la alineatul (1), se aplică următoarele definiţii:

Art. 4: Libera circulaţie

(2)La târguri, expoziţii, demonstraţii sau evenimente similare, statele membre nu împiedică prezentarea bateriilor neconforme cu prezentul regulament, cu condiţia ca un anunţ vizibil să indice clar faptul că bateriile respective nu sunt conforme cu prezentul regulament şi că nu pot fi puse la dispoziţie pe piaţă sau puse în serviciu înainte de asigurarea conformităţii lor cu prezentul regulament. În timpul demonstraţiilor care vizează astfel de baterii, operatorul economic în cauză ia măsurile adecvate pentru a asigura siguranţa persoanelor.

Art. 5: Cerinţe de sustenabilitate, siguranţă, etichetare şi informare pentru baterii

CAPITOLUL II:Cerinţe de sustenabilitate şi de siguranţă

Art. 6: Restricţii privind substanţele

(2)În cazul în care există un risc inacceptabil pentru sănătatea umană sau pentru mediu – cauzat de utilizarea unei substanţe la fabricarea bateriilor sau de prezenţa unei substanţe în baterii la momentul introducerii acestora pe piaţă sau apărut în etapele ulterioare ale ciclului lor de viaţă, inclusiv în cursul reafectării sau al tratării deşeurilor de baterii – care nu este controlat în mod corespunzător şi trebuie abordat la nivelul întregii Uniuni, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 89 pentru a modifica restricţiile prevăzute în anexa I, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 86, 87 şi 88.

(5)Până la 31 decembrie 2027, Comisia, asistată de Agenţia Europeană pentru Produse Chimice instituită în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (denumită în continuare "agenţia"), pregăteşte un raport privind substanţele care prezintă motive de îngrijorare, şi anume substanţe care au un efect negativ asupra sănătăţii umane sau asupra mediului sau care împiedică reciclarea pentru materii prime secundare sigure şi de înaltă calitate, prezente în baterii sau utilizate la fabricarea acestora. Comisia prezintă acest raport Parlamentului European şi Consiliului, în care prezintă în detaliu constatările sale şi ia în considerare măsurile subsecvente adecvate, inclusiv adoptarea de acte delegate, astfel cum se menţionează la alineatul (2) de la prezentul articol.

Art. 7: Amprenta de carbon a bateriilor pentru vehicule electrice, a bateriilor industriale reîncărcabile şi a bateriilor LMT

(1)Pentru bateriile pentru vehicule electrice, bateriile industriale reîncărcabile cu o capacitate mai mare de 2 kWh şi bateriile LMT, se întocmeşte o declaraţie privind amprenta de carbon pentru fiecare model de baterie pentru fiecare unitate de producţie, în conformitate cu actul de punere în aplicare menţionat la al patrulea paragraf şi care conţine cel puţin următoarele informaţii:

g)un link către un website care să dea acces la o versiune publică a studiului care confirmă valorile amprentei de carbon menţionate la literele (d) şi (e).

(2)Bateriile pentru vehicule electrice, bateriile industriale reîncărcabile cu o capacitate mai mare de 2 kWh şi bateriile LMT poartă o etichetă vizibilă, clar lizibilă şi indelebilă care indică amprenta de carbon a bateriei menţionate la alineatul (1) primul paragraf litera (d) şi declară clasa de performanţă privind amprenta de carbon căreia îi corespunde modelul de baterie relevant al unei unităţi de producţie.

d)18 februarie 2032 sau după 18 luni de la data intrării în vigoare fie a actului delegat, fie a actului de punere în aplicare menţionat la al patrulea paragraf literele (a) şi (b), în funcţie de care dintre aceste date survine cel mai târziu, în cazul bateriilor industriale reîncărcabile cu stocare externă.

(3)În cazul bateriilor pentru vehicule electrice, al bateriilor industriale reîncărcabile cu o capacitate mai mare de 2 kWh şi al bateriilor LMT documentaţia tehnică menţionată în anexa VIII demonstrează că valoarea declarată a amprentei de carbon pe durata ciclului de viaţă pentru modelul de baterie relevant al unei unităţi de producţie se încadrează sub pragul maxim stabilit în actul delegat adoptat în temeiul celui de al treilea paragraf.

d)18 august 2033 sau după 18 luni de la data intrării în vigoare a actului delegat menţionat la al treilea paragraf, în funcţie de care dintre aceste date survine cel mai târziu, în cazul bateriilor industriale reîncărcabile cu stocare externă.

Până la 18 august 2026 în cazul bateriilor pentru vehicule electrice, până la 18 februarie 2028 în cazul bateriilor industriale reîncărcabile, cu excepţia celor cu stocare exclusiv externă, până la 18 februarie 2030 pentru bateriile LMT şi până la 18 februarie 2032 în cazul bateriilor industriale cu stocare externă, Comisia adoptă un act delegat, în conformitate cu articolul 89, pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea pragului maxim al amprentei de carbon pe durata ciclului de viaţă menţionat la primul paragraf. La elaborarea acestui act delegat, Comisia ţine seama de condiţiile relevante prevăzute la punctul 9 din anexa II.

Art. 8: Conţinutul reciclat în bateriile industriale, bateriile pentru vehicule electrice, bateriile LMT şi bateriile SLI

(1)Începând cu 18 august 2028 sau după 24 de luni de la data intrării în vigoare a actului delegat menţionat la al treilea paragraf, în funcţie de care dintre aceste date survine cel mai târziu, bateriile industriale cu o capacitate mai mare de 2 kWh, cu excepţia celor cu stocare exclusiv externă, bateriile pentru vehicule electrice şi bateriile SLI care conţin cobalt, plumb, litiu sau nichel în materialele active sunt însoţite de o documentaţie care conţine informaţii cu privire la procentul de cobalt, de litiu sau de nichel care este prezent în materialele active şi care a fost recuperat din deşeurile provenite din fabricarea bateriilor sau din deşeurile postconsum şi procentul de plumb care este prezent în baterie şi care a fost recuperat din deşeuri, pentru fiecare model de baterie per an şi per unitate de producţie.

Până la 18 august 2026, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 89 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea, pentru bateriile menţionate la primul şi la al doilea paragraf, a metodologiei de calculare şi verificare a procentului de cobalt, de litiu sau de nichel care este prezent în materialele active şi care a fost recuperat din deşeurile provenite din fabricarea bateriilor sau din deşeurile postconsum şi a procentului de plumb care este prezent în baterie şi care a fost recuperat din deşeuri, precum şi a formatului documentaţiei.

(2)Începând cu 18 august 2031, în cazul bateriilor industriale cu o capacitate mai mare de 2 kWh, cu excepţia celor cu stocare exclusiv externă, al bateriilor pentru vehicule electrice şi al bateriilor SLI care conţin cobalt, plumb, litiu sau nichel în materialele active, documentaţia tehnică menţionată în anexa VIII demonstrează că bateriile respective conţin, în materialele active, următorul procent minim de cobalt, de litiu sau, respectiv, de nichel care a fost recuperat din deşeurile provenite din fabricarea bateriilor sau din deşeurile postconsum şi procentul minim de plumb care este prezent în baterie şi care a fost recuperat din deşeuri, pentru fiecare model de baterie per an şi per unitate de producţie:

(3)Începând cu 18 august 2036, în cazul bateriilor industriale cu o capacitate mai mare de 2 kWh, cu excepţia celor cu stocare exclusiv externă, al bateriilor pentru vehicule electrice, al bateriilor LMT şi al bateriilor SLI care conţin cobalt, plumb, litiu sau nichel în materialele active, documentaţia tehnică menţionată în anexa VIII demonstrează că bateriile respective conţin, în materialele active, următorul procent minim de cobalt, de litiu sau, respectiv, de nichel care a fost recuperat din deşeurile provenite din fabricarea bateriilor sau din deşeurile postconsum şi procentul minim de plumb care este prezent în baterie şi care a fost recuperat din deşeuri, pentru fiecare model de baterie per an şi per unitate de producţie:

(5)După data intrării în vigoare a actului delegat adoptat în temeiul alineatului (1) şi până la 31 decembrie 2028 cel târziu, Comisia evaluează dacă, datorită disponibilităţii existente şi a disponibilităţii estimate pentru 2030 şi 2035 a cobaltului, plumbului, litiului sau nichelului recuperate din deşeuri sau din cauza lipsei acestora şi ţinând seama de progresul tehnic şi ştiinţific, este oportun să se revizuiască obiectivele stabilite la alineatele (2) şi (3).

(6)Atunci când acest lucru este justificat şi oportun ca urmare a evoluţiilor pieţei în ceea ce priveşte compoziţia chimică a bateriilor care afectează tipul de materiale care pot fi recuperate, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a modifica prezentul regulament prin adăugarea, la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol, a altor materiale decât cobaltul, plumbul, litiul şi nichelul, cu proporţii minime specifice de conţinut reciclat pentru fiecare material în parte.

Art. 9: Cerinţe de performanţă şi de durabilitate pentru bateriile portabile de uz general

(1)Începând cu 18 august 2028 sau după 24 de luni de la data intrării în vigoare a actului delegat menţionat la alineatul (2), în funcţie de care dintre aceste date survine cel mai târziu, bateriile portabile de uz general, cu excepţia bateriilor tip pastilă, trebuie să respecte valorile minime ale parametrilor de performanţă electrochimică şi ale parametrilor de durabilitate prevăzuţi în anexa III, astfel cum se stabileşte în actul delegat adoptat în temeiul alineatului (2).

(2)Până la 18 august 2027, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 89 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea de valori minime obligatorii pentru parametrii de performanţă electrochimică şi parametrii de durabilitate prevăzuţi în anexa III pentru bateriile portabile de uz general, cu excepţia bateriilor tip pastilă.

(3)Până la 31 decembrie 2030, Comisia evaluează fezabilitatea măsurilor de eliminare treptată a bateriilor portabile nereîncărcabile de uz general în vederea reducerii la minimum a impactul lor asupra mediului, pe baza metodologiei de evaluare a ciclului de viaţă şi ţinând seama de alternativele viabile pentru utilizatorii finali. În acest scop, Comisia transmite Parlamentului European şi Consiliului un raport şi are în vedere posibilitatea adoptării de măsuri adecvate, inclusiv adoptarea unor propuneri legislative vizând fie eliminarea treptată, fie impunerea unor cerinţe în materie de proiectare ecologică.

Art. 10: Cerinţe de performanţă şi de durabilitate pentru bateriile industriale reîncărcabile, bateriile LMT şi bateriile pentru vehicule electrice

(1)Începând cu 18 august 2024, bateriile industriale reîncărcabile cu o capacitate mai mare de 2 kWh, bateriile LMT şi bateriile pentru vehicule electrice sunt însoţite de un document care conţine valorile parametrilor de performanţă electrochimică şi ale parametrilor de durabilitate prevăzuţi în partea A din anexa IV.

(2)Începând cu 18 august 2027 sau după 18 luni de la data intrării în vigoare a actului delegat menţionat la alineatul (5) primul paragraf, în funcţie de care dintre aceste date survine cel mai târziu, bateriile industriale reîncărcabile cu o capacitate mai mare de 2 kWh, cu excepţia celor cu stocare exclusiv externă, trebuie să respecte valorile minime stabilite în actul delegat adoptat în temeiul alineatului (5) primul paragraf pentru parametrii de performanţă electrochimică şi parametrii de durabilitate prevăzuţi în partea A din anexa IV.

(4)Alineatele (1), (2) şi (3) nu se aplică unei baterii care a făcut obiectul pregătirii pentru reutilizare, pregătirii pentru reafectare, reafectării sau refabricării, în cazul în care operatorul economic care introduce pe piaţă sau pune în serviciu bateria respectivă demonstrează că, înainte de a fi supusă unor astfel de operaţiuni, bateria a fost introdusă pe piaţă sau pusă în serviciu înainte de data la care aceste obligaţii devin aplicabile în conformitate cu alineatele respective.

(5)Până la 18 februarie 2026, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 89 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea de valori minime pentru parametrii de performanţă electrochimică şi parametrii de durabilitate prevăzuţi în partea A din anexa IV, pe care bateriile industriale reîncărcabile cu o capacitate mai mare de 2 kWh, cu excepţia celor cu stocare exclusiv externă, trebuie să le respecte.

La elaborarea actelor delegate menţionate la primul şi la al doilea paragraf, Comisia ia în considerare necesitatea de a reduce impactul asupra mediului pe durata ciclului de viaţă al bateriilor industriale reîncărcabile cu o capacitate mai mare de 2 kWh, cu excepţia celor cu stocare exclusiv externă, şi al bateriilor LMT şi se asigură că cerinţele pe care le prevede nu au un impact negativ semnificativ asupra funcţionalităţii bateriilor respective sau a aparatelor, a mijloacelor de transport uşoare ori a altor vehicule în care sunt încorporate aceste baterii, asupra accesibilităţii preţurilor acestora sau asupra competitivităţii sectorului.

Art. 11: Posibilitatea de demontare şi posibilitatea de înlocuire a bateriilor portabile şi a bateriilor LMT

(1)Orice persoană fizică sau juridică care introduce pe piaţă produse care încorporează baterii portabile se asigură că bateriile respective pot fi uşor îndepărtate şi înlocuite de către utilizatorul final în orice moment pe toată durata de viaţă a produsului. Obligaţia respectivă se aplică numai bateriilor considerate ca întreg, nu şi celulelor individuale sau altor părţi incluse în astfel de baterii.

Orice persoană fizică sau juridică ce introduce pe piaţă produse care încorporează baterii portabile se asigură că produsele respective sunt însoţite de instrucţiuni şi informaţii privind utilizarea în condiţii de siguranţă, îndepărtarea şi înlocuirea bateriilor. Respectivele instrucţiuni şi informaţii privind utilizarea în condiţii de siguranţă sunt puse permanent la dispoziţie online pe un website accesibil publicului, într-un mod uşor de înţeles pentru utilizatorii finali.

(2)Prin derogare de la alineatul (1), următoarele produse care încorporează baterii portabile pot fi proiectate astfel încât bateria să poată fi îndepărtată şi înlocuită numai de profesionişti independenţi:

(4)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a modifica alineatul (2) de la prezentul articol prin adăugarea unor produse suplimentare care să fie exceptate de la cerinţele privind posibilitatea de îndepărtare şi înlocuire prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol. Astfel de acte delegate se adoptă numai pentru a reflecta evoluţiile pieţei şi ale progreselor tehnice şi ştiinţifice şi cu condiţia să existe preocupări fundamentate ştiinţific cu privire la siguranţa utilizatorilor finali care îndepărtează sau înlocuiesc bateria portabilă ori în cazurile în care există un risc ca îndepărtarea sau înlocuirea bateriei de către utilizatorii finali să încalce cerinţele privind siguranţa produselor prevăzute de dreptul aplicabil al Uniunii.

Art. 12: Siguranţa sistemelor de stocare a energiei cu acumulatori staţionari

(2)Până la 18 august 2024, documentaţia tehnică menţionată în anexa VIII:

a)demonstrează că sistemele de stocare a energiei cu acumulatori staţionari sunt conforme cu alineatul (1) şi include dovezi că acestea au fost testate cu succes pentru parametrii de siguranţă prevăzuţi în anexa V, testele respective fiind efectuate prin utilizarea unor metodologii de testare de ultimă generaţie. Parametrii de siguranţă se aplică numai în măsura în care există un pericol asociat sistemului respectiv de stocare a energiei cu acumulatori staţionari atunci când acesta este utilizat în condiţiile prevăzute de fabricant;

CAPITOLUL III:Cerinţe de etichetare, de marcare şi de informare

Art. 13: Etichetarea şi marcarea bateriilor

(4)Începând cu 18 august 2025, toate bateriile sunt marcate cu simbolul care indică colectarea separată a bateriilor (denumit în continuare "simbolul de colectare separată"), astfel cum este prezentat în partea B din anexa VI.

(6)Începând cu 18 februarie 2027, toate bateriile sunt marcate cu un cod QR, astfel cum este descris în partea C din anexa VI. Codul QR oferă acces la următoarele:

Art. 14: Informaţii privind starea de sănătate şi durata de viaţă preconizată a bateriilor

(2)Se acordă acces numai pentru citire la datele privind parametrii stabiliţi în anexa VII prin intermediul sistemului de gestionare a bateriilor menţionat la alineatul (1), în mod nediscriminatoriu, respectându-se drepturile de proprietate intelectuală ale fabricantului bateriei şi în orice moment, persoanei juridice sau fizice care a cumpărat bateria în mod legal, inclusiv operatorilor independenţi sau operatorilor de gestionare a deşeurilor ori oricărui terţ care acţionează în numele acestora, pentru:

(3)Sistemul de gestionare a bateriilor include o funcţie de resetare a software-ului, în cazul în care operatorii economici care efectuează pregătirea pentru reutilizare, pregătirea pentru reafectare, reafectarea sau refabricarea sunt nevoiţi să încarce un alt software pentru sistemul de gestionare a bateriilor. În cazul în care se utilizează funcţia de resetare a software-ului, fabricantul iniţial al bateriei nu este răspunzător pentru nicio încălcare care afectează siguranţa sau funcţionalitatea bateriei care ar putea fi atribuită unui software pentru sistemul de gestionare a bateriilor încărcat după introducerea pe piaţă a bateriei respective.

(4)Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 89 pentru a modifica parametrii pentru stabilirea stării de sănătate şi a duratei de viaţă preconizate a bateriilor, prevăzuţi în anexa VII, având în vedere evoluţiile pieţei şi progresul tehnic şi ştiinţific şi pentru a asigura sinergiile cu parametrii stabiliţi de Regulamentul tehnic mondial nr. 22 al ONU privind durabilitatea bateriilor instalate la bordul vehiculelor pentru vehiculele electrice, precum şi ţinând seama în mod corespunzător de drepturile de proprietate intelectuală ale fabricantului bateriei.

CAPITOLUL IV:Conformitatea bateriilor

Art. 15: Prezumţia de conformitate a bateriilor

(1)În sensul conformităţii şi al verificării conformităţii bateriilor cu cerinţele prevăzute la articolele 9, 10, 12, 13, 14 şi 78, testele, măsurătorile şi calculele se efectuează utilizând metode fiabile, exacte şi reproductibile, care iau în considerare metodele de ultimă generaţie general recunoscute şi ale căror rezultate sunt considerate a avea un grad scăzut de incertitudine, inclusiv metodele prevăzute în standarde, ale căror referinţe au fost publicate în acest scop în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(3)Bateriile care sunt conforme cu standardele armonizate ale căror referinţe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau cu părţi ale acestora sunt considerate a fi conforme cu cerinţele prevăzute la articolele 9, 10, 12, 13, 14 şi 78, în măsura în care cerinţele respective fac obiectul unor astfel de standarde armonizate sau al unor părţi ale acestora şi, dacă este cazul, în măsura în care sunt atinse valorile minime stabilite pentru cerinţele respective în temeiul articolelor 9 şi 10.

Art. 16: Specificaţii comune

(1)În cazuri excepţionale, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor specificaţii comune pentru cerinţele prevăzute la articolele 9, 10, 12, 13, 14 şi 78 sau pentru testele menţionate la articolul 15 alineatul (1) atunci când:

c)a fost îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

(3)În cazul în care un standard armonizat este adoptat de o organizaţie de standardizare europeană şi este propus Comisiei în vederea publicării referinţei sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia evaluează standardul armonizat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012. Atunci când referinţa unui standard armonizat este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia abrogă actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (1) sau părţi ale acestora care vizează aceleaşi cerinţe sau teste menţionate la alineatul (1).

Art. 17: Proceduri de evaluare a conformităţii

(1)Evaluarea conformităţii bateriilor cu cerinţele prevăzute la articolele 6, 9, 10, 12, 13 şi 14 se efectuează în conformitate cu una dintre următoarele proceduri:

Art. 18: Declaraţia de conformitate UE

Art. 20: Norme şi condiţii pentru aplicarea marcajului CE

CAPITOLUL V:Notificarea organismelor de evaluare a conformităţii

Art. 22: Autorităţile de notificare

Art. 23: Cerinţe privind autorităţile de notificare

Art. 25: Cerinţe privind organismele notificate

(3)Organismul de evaluare a conformităţii este un organism terţ independent faţă de latura comercială şi în ceea ce priveşte bateriile pe care le evaluează, în special fără nicio legătură cu fabricanţii de baterii, cu partenerii comerciali ai fabricanţilor de baterii, cu investitorii din cadrul acţionariatului de la fabricile de baterii, precum şi fără nicio legătură cu alte organisme notificate şi asociaţiile profesionale, societăţile-mamă sau filialele organismelor notificate.

(4)Organismul de evaluare a conformităţii, personalul cu funcţii superioare de conducere şi personalul responsabil cu îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformităţii nu acţionează ca proiectant, fabricant, furnizor, importator, distribuitor, instalator, cumpărător, proprietar, utilizator sau operator de întreţinere al bateriilor pe care le evaluează şi nici ca reprezentanţi ai uneia dintre aceste părţi. Respectiva interdicţie nu împiedică utilizarea bateriilor evaluate care sunt necesare pentru operaţiunile organismului de evaluare a conformităţii sau utilizarea bateriilor respective în scopuri personale.

Organismul de evaluare a conformităţii, personalul cu funcţii superioare de conducere şi personalul responsabil cu îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformităţii nu sunt direct implicaţi în proiectarea, fabricarea, comercializarea, importul, distribuţia, instalarea, utilizarea sau întreţinerea bateriilor respective şi nici nu reprezintă părţile implicate în acele activităţi. Aceştia nu se implică în activităţi care le-ar putea afecta imparţialitatea sau integritatea în ceea ce priveşte activităţile de evaluare a conformităţii pentru care sunt notificaţi. Aceste dispoziţii se aplică în special serviciilor de consultanţă.

(5)Organismul de evaluare a conformităţii şi personalul său desfăşoară activităţile de evaluare a conformităţii la cel mai înalt nivel de integritate profesională şi cu competenţa tehnică necesară în domeniul specific şi nu sunt supuşi niciunor presiuni sau stimulente, îndeosebi financiare, care le-ar putea influenţa judecata sau rezultatele activităţilor lor de evaluare a conformităţii, în special în ceea ce priveşte persoanele sau grupurile de persoane care au un interes legat de rezultatele acestor activităţi.

(6)Organismul de evaluare a conformităţii este capabil să îndeplinească toate sarcinile de evaluare a conformităţii care îi sunt atribuite în cadrul anexei VIII, auditurile periodice în conformitate cu articolul 48 alineatul (2) şi verificarea de către un terţ în conformitate cu articolul 51, în legătură cu care a primit notificări, indiferent dacă acele sarcini sunt îndeplinite de însuşi organismul de evaluare a conformităţii sau în numele şi sub responsabilitatea acestuia.

d)procedurile necesare pentru a-şi desfăşura sarcinile de evaluare a conformităţii, care ţin seama în mod corespunzător de dimensiunea unei întreprinderi, de domeniul de activitate, de structura acesteia, de gradul de complexitate a tehnologiei bateriei în cauză, precum şi de caracterul de serie sau de masă al procesului de producţie.

Organismul de evaluare a conformităţii dispune de mijloacele necesare pentru a îndeplini în mod corespunzător sarcinile tehnice şi administrative legate de activităţile sale de evaluare a conformităţii şi are acces la toate informaţiile, echipamentele sau instalaţiile de testare necesare. Acestea includ stabilirea şi supravegherea procedurilor interne, a politicilor generale, a codurilor de conduită sau a altor norme interne, alocarea de personal pentru sarcini specifice şi deciziile privind evaluarea conformităţii, fără delegarea acestora către un subcontractant sau o filială.

(7)Personalul responsabil de îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformităţii are următoarele capacităţi:

(10)Personalul organismului de evaluare a conformităţii păstrează secretul profesional referitor la toate informaţiile obţinute prin realizarea sarcinilor de evaluare a conformităţii în temeiul anexei VIII, a auditurilor periodice în conformitate cu articolul 48 alineatul (2) sau a verificării de către un terţ în conformitate cu articolul 51, excepţie făcând relaţia cu autorităţile de notificare şi autorităţile naţionale ale statului membru în care îşi desfăşoară activităţile. Drepturile de proprietate sunt protejate.

Art. 26: Prezumţia de conformitate a organismelor notificate

Art. 27: Filiale ale organismelor notificate şi subcontractarea de către organismele notificate

Art. 28: Cererea de notificare

(2)Cererea de notificare este însoţită de o descriere a activităţilor de evaluare a conformităţii, a modulului sau modulelor de evaluare a conformităţii prevăzute în anexa VIII sau a procedurilor prevăzute la articolul 48 alineatul (2) şi la articolul 51, precum şi a bateriilor pentru care organismul de evaluare a conformităţii susţine că este competent, precum şi de un certificat de acreditare, după caz, eliberat de un organism naţional de acreditare care să ateste că organismul de evaluare a conformităţii îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 25.

(3)În cazul în care organismul de evaluare a conformităţii în cauză nu poate furniza un certificat de acreditare, astfel cum se prevede la alineatul (2) de la prezentul articol, acesta furnizează autorităţii de notificare toate documentele justificative necesare pentru verificarea, recunoaşterea şi monitorizarea periodică a conformităţii acestuia cu cerinţele prevăzute la articolul 25, inclusiv documentaţia corespunzătoare care să demonstreze că organismul de evaluare a conformităţii este independent în sensul articolului 25 alineatul (3).

Art. 29: Procedura de notificare

(5)Organismul de evaluare a conformităţii în cauză îndeplineşte activităţile unui organism notificat numai în cazul în care nu există obiecţii din partea Comisiei sau a celorlalte state membre, transmise în termen de două săptămâni de la notificare, în cazul în care se include un certificat de acreditare menţionat la articolul 28 alineatul (2), sau în termen de două luni de la notificare, în cazul în care se includ documentele justificative menţionate la alineatul (4) de la prezentul articol. Numai un astfel de organism de evaluare a conformităţii este considerat a fi organism notificat în sensul prezentului regulament.

Art. 30: Numerele de identificare şi listele organismelor notificate

Art. 31: Modificările notificărilor

(1)În cazul în care o autoritate de notificare a constatat sau a fost informată că un organism notificat nu mai respectă cerinţele prevăzute la articolul 25 sau că acesta nu îşi îndeplineşte obligaţiile, autoritatea de notificare restricţionează, suspendă sau retrage notificarea după caz, în funcţie de gravitatea nerespectării cerinţelor sau a neîndeplinirii obligaţiilor. Autoritatea de notificare informează de îndată Comisia şi celelalte state membre în consecinţă.

Art. 32: Contestarea competenţei organismelor notificate

Art. 33: Obligaţii operaţionale ale organismelor notificate

(2)Organismul notificat desfăşoară evaluări ale conformităţii în mod proporţionat, evitând crearea unei sarcini inutile pentru operatorii economici şi ţinând seama în mod corespunzător de dimensiunea unei întreprinderi, de domeniul de activitate şi structura întreprinderii, de gradul de complexitate a bateriei care urmează să fie evaluată, precum şi de caracterul de serie sau de masă al procesului de producţie. Organismul notificat respectă totuşi gradul de rigoare şi nivelul de protecţie necesare pentru conformitatea bateriei şi a operatorilor economici cu prezentul regulament.

(3)În cazul în care constată că nu au fost îndeplinite cerinţele aplicabile prevăzute la articolele 6-10 şi la articolele 12, 13, 14, 49 şi 50, în standardele armonizate corespunzătoare menţionate la articolul 15, în specificaţiile comune menţionate la articolul 16 sau în alte specificaţii tehnice, organismul notificat solicită fabricantului sau unui alt operator economic relevant să ia măsuri corective adecvate în perspectiva unei a doua şi ultime evaluări a conformităţii, cu excepţia cazului în care deficienţele nu pot fi remediate. În cazul în care deficienţele nu pot fi remediate, organismul notificat nu emite certificatul de conformitate sau decizia de aprobare.

Art. 35: Obligaţia de informare a organismelor notificate

(1)Organismul notificat informează autoritatea de notificare în legătură cu următoarele:

CAPITOLUL VI:Obligaţiile operatorilor economici, altele decât obligaţiile din capitolele VII şi VIII

Art. 38: Obligaţii ale fabricanţilor

(1)Atunci când introduc o baterie pe piaţă sau pun în serviciu o baterie, inclusiv în scopurile proprii ale fabricanţilor, fabricanţii se asigură că bateria:

(5)Fabricanţii se asigură că există proceduri care să garanteze conformitatea continuă cu prezentul regulament a unei baterii care face parte dintr-o producţie în serie. În acest sens, fabricanţii iau în considerare în mod corespunzător modificările survenite în cadrul procesului de producţie, al proiectării sau al caracteristicilor bateriei şi modificările standardelor armonizate menţionate la articolul 15, ale specificaţiilor comune menţionate la articolul 16 sau ale altor specificaţii tehnice în raport cu care este declarată conformitatea bateriei sau prin aplicarea cărora este verificată conformitatea acesteia.

(7)Fabricanţii indică pe baterie denumirea lor, denumirea lor comercială înregistrată sau marca lor înregistrată, adresa lor poştală, indicând un punct de contact unic, şi, dacă există, adresa web şi adresa de e-mail. În cazul în care acest lucru nu este posibil, informaţiile solicitate sunt furnizate pe ambalajul bateriei sau într-un document care o însoţeşte. Datele de contact sunt prezentate într-una sau mai multe limbi care să fie uşor de înţeles de către utilizatorii finali şi autorităţile de supraveghere a pieţei, astfel cum se stabileşte de către statul membru în care bateria urmează să fie introdusă pe piaţă sau pusă în serviciu, şi sunt redactate într-o formă clară, uşor de înţeles şi lizibilă.

(9)Fabricanţii care consideră sau au motive să creadă că o baterie pe care au introdus-o pe piaţă sau au pus-o în serviciu nu este conformă cu una sau mai multe dintre cerinţele aplicabile prevăzute la articolele 6-10 şi la articolele 12, 13 şi 14 iau imediat măsurile corective necesare pentru a asigura conformitatea bateriei respective, pentru a o retrage sau pentru a o rechema, după caz. De asemenea, în cazul în care bateria prezintă un risc, fabricanţii informează imediat autoritatea de supraveghere a pieţei a statului membru în care au pus la dispoziţie pe piaţă bateria, indicând detaliile, în special cu privire la neconformitate şi la eventualele măsuri corective luate.

(10)În urma unei cereri motivate din partea unei autorităţi naţionale, fabricanţii îi furnizează toate informaţiile şi documentaţia necesare pentru a demonstra conformitatea bateriei cu cerinţele stabilite la articolele 6-10 şi la articolele 12, 13 şi 14, într-una sau mai multe limbi care să fie uşor de înţeles de către autoritatea naţională respectivă. Informaţiile şi documentaţia respective sunt furnizate în format electronic şi, la cerere, pe suport de hârtie. Fabricanţii cooperează cu autoritatea naţională, la cererea acesteia, cu privire la orice măsură întreprinsă pentru a elimina riscurile prezentate de bateria pe care fabricanţii au introdus-o pe piaţă sau au pus-o în serviciu.

Art. 40: Obligaţiile reprezentanţilor autorizaţi

(3)Reprezentantul autorizat îndeplineşte sarcinile prevăzute în mandatul primit de la fabricant. Reprezentantul autorizat dispune de mijloacele adecvate pentru a îndeplini sarcinile specificate în mandat. Reprezentantul autorizat furnizează o copie a mandatului autorităţii de supraveghere a pieţei, la cerere, într-o limbă a Uniunii stabilită de către autoritatea respectivă. Mandatul include cel puţin următoarele sarcini:

Art. 41: Obligaţiile importatorilor

(2)Înainte de a introduce o baterie pe piaţă, importatorii verifică dacă:

d)fabricantul a respectat cerinţele prevăzute la articolul 38 alineatele (6) şi (7).

(3)Importatorii indică pe baterie denumirea lor, denumirea lor comercială înregistrată sau marca lor înregistrată, adresa lor poştală, indicând un punct de contact unic, şi, dacă există, adresa web şi adresa de e-mail. În cazul în care acest lucru nu este posibil, informaţiile solicitate sunt furnizate pe ambalajul bateriei sau într-un document care o însoţeşte. Datele de contact sunt prezentate într-una sau mai multe limbi care să fie uşor de înţeles de către utilizatorii finali, astfel cum se stabileşte de către statul membru în care bateria urmează să fie pusă la dispoziţie pe piaţă, şi sunt redactate într-o formă clară, uşor de înţeles şi lizibilă.

(6)Importatorii care consideră sau au motive să creadă că o baterie pe care au introdus-o pe piaţă nu este conformă cu articolele 6-10 şi cu articolele 12, 13 şi 14 iau imediat măsurile corective necesare pentru a asigura conformitatea bateriei respective, pentru a o retrage sau pentru a o rechema, după caz. De asemenea, în cazul în care bateria prezintă un risc, importatorii informează imediat autoritatea de supraveghere a pieţei a statului membru în care au pus la dispoziţie pe piaţă bateria, oferind detalii, în special cu privire la neconformitate şi la eventualele măsuri corective luate.

(8)În urma unei cereri motivate din partea unei autorităţi naţionale, importatorii îi furnizează autorităţii respective toate informaţiile şi documentaţia necesare pentru a demonstra conformitatea bateriei cu articolele 6-10 şi cu articolele 12, 13 şi 14, într-una sau mai multe limbi care să fie uşor de înţeles de către autoritatea respectivă. Informaţiile şi documentaţia respective sunt furnizate în format electronic şi, la cerere, pe suport de hârtie. Importatorii cooperează cu autoritatea naţională, la cererea acesteia, cu privire la orice măsură întreprinsă pentru a elimina riscurile prezentate de bateriile pe care le-au introdus pe piaţă.

Art. 42: Obligaţiile distribuitorilor

(2)Înainte de a pune o baterie la dispoziţie pe piaţă, distribuitorii verifică dacă:

(5)Distribuitorii care consideră sau au motive să creadă că o baterie pe care au pus-o la dispoziţie pe piaţă nu este conformă cu articolele 6-10 sau cu articolul 12, 13 sau 14, se asigură că sunt luate măsurile corective necesare pentru a asigura conformitatea bateriei respective, pentru a o retrage sau pentru a o rechema, după caz. De asemenea, în cazul în care bateria prezintă un risc, distribuitorii informează imediat autorităţile de supraveghere a pieţei ale statelor membre în care au pus la dispoziţie pe piaţă bateria, oferind detalii, în special cu privire la neconformitate şi la eventualele măsuri corective luate.

(6)În urma unei cereri motivate din partea unei autorităţi naţionale, distribuitorii îi furnizează toate informaţiile şi documentaţia necesare pentru a demonstra conformitatea bateriei cu articolele 6-10, 12, 13 şi 14, într-una sau mai multe limbi care să fie uşor de înţeles de către autoritatea naţională respectivă. Informaţiile şi documentaţia respective sunt furnizate în format electronic şi, la cerere, pe suport de hârtie. Distribuitorii cooperează cu autoritatea naţională, la cererea acesteia, cu privire la orice măsură întreprinsă pentru a elimina riscurile prezentate de bateriile pe care aceştia le-au pus la dispoziţie pe piaţă.

Art. 43: Obligaţiile furnizorilor de servicii de logistică

Art. 44: Cazuri în care obligaţiile fabricanţilor se aplică importatorilor şi distribuitorilor

Art. 45: Obligaţiile operatorilor economici care introduc pe piaţă sau pun în serviciu baterii care au făcut obiectul pregătirii pentru reutilizare, pregătirii pentru reafectare, reafectării sau refabricării

(2)Operatorii economici care introduc pe piaţă sau pun în serviciu baterii care au făcut obiectul pregătirii pentru reutilizare, pregătirii pentru reafectare, reafectării sau refabricării se asigură că bateria este conformă cu cerinţele prezentului regulament şi cu orice cerinţe relevante privind siguranţa produselor, protecţia mediului şi a sănătăţii umane şi siguranţa transporturilor din alte elemente din dreptul Uniunii, ţinând seama de faptul că, drept rezultat al operaţiunilor respective, respectiva baterie s-ar putea încadra într-o categorie de baterii diferită. Pentru operaţiunile de refabricare, astfel de operatori economici furnizează autorităţilor de supraveghere a pieţei, la cerere, documentaţia necesară pentru a demonstra că bateria a făcut obiectul refabricării în conformitate cu prezentul regulament.

Art. 46: Identificarea operatorilor economici

CAPITOLUL VII:Obligaţiile operatorilor economici referitoare la politicile privind diligenţa necesară pentru baterii

Art. 47: Domeniul de aplicare al prezentului capitol

Art. 48: Politici privind diligenţa necesară pentru baterii

(2)Politicile privind diligenţa necesară pentru baterii ale operatorilor economici menţionaţi la alineatul (1) de la prezentul articol sunt verificate de către un organism notificat în conformitate cu articolul 51 (denumită în continuare "verificarea de către un terţ") şi sunt auditate periodic de către respectivul organism notificat pentru a se asigura că politicile privind diligenţa necesară pentru baterii sunt menţinute şi aplicate în conformitate cu articolele 49, 50 şi 52. Organismul notificat furnizează operatorului economic auditat un raport de audit.

(3)Operatorii economici menţionaţi la alineatul (1) de la prezentul articol păstrează documentaţia care demonstrează îndeplinirea de către aceştia a obligaţiilor prevăzute la articolele 49, 50 şi 52, inclusiv raportul de verificare şi decizia de aprobare menţionate la articolul 51 şi rapoartele de audit menţionate la alineatul (2) e la prezentul articol, timp de 10 ani de la introducerea pe piaţă a ultimei baterii fabricate în temeiul politicii relevante privind diligenţa necesară pentru baterii.

(8)Comisia evaluează periodic necesitatea de a actualiza lista materiilor prime şi lista categoriilor de risc prevăzute în anexa X.

Art. 49: Sistemul de management al operatorului economic

(1)Fiecare operator economic menţionat la articolul 48 alineatul (1):

(2)Sistemul menţionat la alineatul (1) litera (d) este însoţit de o documentaţie care furnizează cel puţin următoarele informaţii:

f)dacă rapoartele menţionate la litera (e) nu sunt disponibile şi în cazul în care materia primă provine dintr-o zonă afectată de conflict şi cu risc ridicat, informaţii suplimentare în conformitate cu recomandările specifice pentru operatorii economici din amonte, după cum se prevede în Orientările OCDE privind diligenţa necesară referitoare la existenţa unui lanţ de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone afectate de conflicte şi cu risc ridicat, după caz, cum ar fi mina de origine, locurile unde sunt consolidate, comercializate şi prelucrate materiile prime, precum şi locul unde sunt plătite impozitele, taxele şi redevenţele plătite.

Art. 50: Obligaţii de management al riscurilor

(1)Operatorul economic menţionat la articolul 48 alineatul (1):

b)concepe şi pune în aplicare o strategie pentru a răspunde riscurilor identificate pentru a preveni, a atenua sau a combate în alt mod efectele negative prin:

(iii)conceperea şi punerea în aplicare a unui plan de management al riscurilor, monitorizarea şi urmărirea rezultatelor eforturilor de atenuare a riscurilor, raportarea către personalul său de conducere de nivel superior, desemnat în conformitate cu articolul 49 alineatul (1) litera (c), şi luarea în considerare a suspendării sau a întreruperii colaborării cu un furnizor sau cu o filială sau un subcontractant al acestuia după încercări eşuate de atenuare, pe baza contractelor şi a acordurilor relevante menţionate la articolul 49 alineatul (1) litera (e);

(2)În cazul în care operatorul economic menţionat la articolul 48 alineatul (1) depune eforturi de atenuare a riscurilor şi, între timp, continuă comercializarea sau suspendă temporar comercializarea, acesta se consultă cu furnizorii şi cu părţile interesate afectate, inclusiv cu autorităţile guvernamentale locale şi naţionale, cu organizaţiile internaţionale sau ale societăţii civile şi cu terţii afectaţi, cum ar fi comunităţile locale, înainte de a stabili o strategie pentru o atenuare măsurabilă a riscurilor în planul de management al riscurilor menţionat la alineatul (1) litera (b) punctul (iii) de la prezentul articol.

(3)Operatorul economic menţionat la articolul 48 alineatul (1) identifică şi evaluează probabilitatea unui impact negativ asociat categoriilor de risc indicate la punctul 2 din anexa X din lanţul său de aprovizionare. Respectivul operator economic identifică şi evaluează riscurile din lanţul său de aprovizionare ca parte a propriilor sale sisteme de management al riscurilor. Operatorul economic efectuează verificări de către terţi ale propriilor lanţuri de diligenţă necesară prin intermediul unui organism notificat în conformitate cu articolul 51. Operatorul economic poate utiliza rapoartele de verificare de către un terţ emise în temeiul articolului 51 alineatul (2) de către un astfel de organism notificat cu privire la politicile privind diligenţa necesară pentru baterii puse în aplicare în conformitate cu prezentul capitol de către furnizorii din lanţul respectiv. Operatorul economic poate de asemenea să folosească respectivele rapoarte de verificare de către un terţ pentru a evalua, după caz, practicile respectivilor furnizori privind diligenţa necesară.

Art. 51: Verificarea de către un terţ a politicilor privind diligenţa necesară pentru baterii

(1)Organismul notificat efectuează o verificare de către un terţ. O astfel de verificare de către un terţ:

Art. 52: Divulgarea informaţiilor referitoare la politicile privind diligenţa necesară pentru baterii

(3)Operatorul economic menţionat la articolul 48 alineatul (1) revizuieşte anual şi pune la dispoziţia publicului, inclusiv pe internet, un raport privind politica sa privind diligenţa necesară pentru baterii. Raportul conţine, într-un mod uşor de înţeles pentru utilizatorii finali şi identificând în mod clar bateriile vizate, datele şi informaţiile privind măsurile luate de respectivul operator economic pentru a respecta cerinţele stabilite la articolele 49 şi 50, inclusiv constatările privind efectele negative semnificative asociate categoriilor de risc indicate la punctul 2 din anexa X şi modul în care acestea au fost abordate, precum şi un raport de sinteză privind verificările de către un terţ efectuate în conformitate cu articolul 51, incluzând numele organismului notificat şi ţinând seama în mod corespunzător de secretul profesional şi de alte aspecte legate de concurenţă. Raportul respectiv cuprinde, de asemenea, după caz, detalii privind accesul la informaţii, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în materie de mediu în ceea ce priveşte aprovizionarea, prelucrarea şi comercializarea materiilor prime prezente în baterii.

Art. 53: Recunoaşterea sistemelor privind diligenţa necesară

(1)Guvernele, asociaţiile industriale şi grupările de organizaţii interesate care au dezvoltat şi supraveghează sisteme privind diligenţa necesară (denumiţi în continuare "titularii de sistem") pot solicita recunoaşterea de către Comisie a sistemelor lor privind diligenţa necesară. Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare de stabilire a cerinţelor de informare pe care să le conţină cererea de recunoaştere. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 90 alineatul (3).

(2)În cazul în care stabileşte, pe baza probelor şi informaţiilor furnizate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, că sistemul privind diligenţa necesară menţionat la alineatul respectiv permite operatorilor economici să îndeplinească cerinţele prevăzute la articolele 48, 49, 50 şi 52, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care acordă respectivului sistem o recunoaştere a echivalenţei cu cerinţele stabilite în prezentul regulament. Înainte de adoptarea respectivului act de punere în aplicare este consultat Centrul OCDE pentru o conduită profesională responsabilă. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 90 alineatul (3).

(3)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 89, care să stabilească criteriile şi metodologia conform cărora Comisia trebuie să stabilească, în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, dacă sistemele privind diligenţa necesară permit respectarea de către operatorii economici a cerinţelor prevăzute la articolele 48, 49, 50 şi 52. De asemenea, Comisia verifică periodic, după caz, dacă sistemele recunoscute privind diligenţa necesară continuă să îndeplinească criteriile care au dus la adoptarea unei decizii de recunoaştere a echivalenţei, în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol.

(7)În cazul în care titularul de sistem refuză sau nu este în măsură să întreprindă măsurile de remediere necesare, iar Comisia stabileşte că încălcările sau deficienţele menţionate la alineatul (6) de la prezentul articol compromit capacitatea operatorului economic menţionat la articolul 48 alineatul (1) care a pus în aplicare sistemul de a respecta cerinţele prevăzute la articolele 48, 49, 50 şi 52 sau atunci când cazurile repetate sau semnificative de neconformitate a operatorilor economici care au pus în aplicare un sistem se datorează deficienţelor sistemului, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care retrage recunoaşterea echivalenţei sistemului respectiv. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 90 alineatul (3).

CAPITOLUL VIII:Gestionarea deşeurilor de baterii

Art. 54: Autoritatea competentă

(3)Statele membre stabilesc detaliile privind organizarea şi funcţionarea autorităţii sau autorităţilor competente, inclusiv normele administrative şi procedurale referitoare la:

Art. 55: Registrul producătorilor

(2)Producătorii se înscriu în registrul menţionat la alineatul (1). În acest scop, producătorii depun o cerere de înregistrare în fiecare stat membru în care pun o baterie la dispoziţie pe piaţă pentru prima dată.

(3)Cererea de înregistrare include următoarele informaţii:

d)informaţii privind modul în care producătorul îşi îndeplineşte responsabilităţile prevăzute la articolul 56 şi cerinţele prevăzute la articolele 59, 60 şi, respectiv, 61:

- informaţii în scris privind măsurile instituite de producător pentru a îndeplini obligaţiile de răspundere a producătorilor prevăzute la articolul 56, măsurile instituite pentru a îndeplini obligaţiile de colectare separată prevăzute la articolul 59 alineatul (1) sau la articolul 60 alineatul (1) în ceea ce priveşte cantitatea de baterii pe care producătorul o pune la dispoziţie pe piaţă în statul membru, precum şi privind sistemul menit să garanteze că datele raportate autorităţilor competente sunt fiabile;

- după caz, denumirea şi datele de contact, inclusiv codul poştal şi localitatea, strada şi numărul, ţara, numărul de telefon, adresa web şi adresa de e-mail, precum şi codul naţional de identificare a organizaţiei care implementează răspunderea extinsă a producătorilor desemnate de producător să îndeplinească obligaţia privind răspunderea extinsă a producătorilor, în conformitate cu articolul 57 alineatele (1) şi (2), inclusiv numărul din registrul comerţului sau un număr de înregistrare oficial echivalent şi numărul de identificare fiscală european sau naţional al organizaţiei care implementează răspunderea extinsă a producătorilor şi mandatul producătorului reprezentat;

(7)Obligaţiile în temeiul prezentului articol pot fi îndeplinite, în numele producătorului, de un reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor.

(12)Producătorul sau, după caz, reprezentantul autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor sau organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, desemnată în numele producătorilor pe care îi reprezintă, informează fără întârziere nejustificată autoritatea competentă cu privire la orice modificare a informaţiilor conţinute în înregistrare şi la încetarea definitivă a punerii la dispoziţie pe piaţă a bateriilor menţionate în înregistrare pe teritoriul statului membru respectiv.

Art. 56: Răspunderea extinsă a producătorilor

(4)Contribuţiile financiare care trebuie plătite de producător acoperă următoarele costuri pentru produsele pe care producătorul le pune la dispoziţie pe piaţă în statul membru în cauză:

(5)În cazul punerii la dispoziţie a bateriilor care au făcut obiectul pregătirii pentru reutilizare, pregătirii pentru reafectare, reafectării sau refabricării, atât producătorii bateriilor originale, cât şi producătorii bateriilor care sunt introduse pe piaţă ca urmare a operaţiunilor respective pot institui şi ajusta un mecanism de repartizare a costurilor pe baza alocării efective a costurilor între diferiţii producători, în ceea ce priveşte costurile menţionate la alineatul (4) literele (a), (c) şi (d).

Art. 57: Organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor

(1)Producătorii pot desemna o organizaţie care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, autorizată în conformitate cu articolul 58, pentru a îndeplini în numele lor obligaţiile privind răspunderea extinsă a producătorilor. Statele membre pot adopta măsuri prin care să confere caracter obligatoriu desemnării unei organizaţii care implementează răspunderea extinsă a producătorilor. Astfel de măsuri sunt justificate pe baza caracteristicilor specifice ale unei anumite categorii de baterii introduse pe piaţă şi a caracteristicilor aferente privind gestionarea deşeurilor.

(2)În cazul unei îndepliniri colective a obligaţiilor privind răspunderea extinsă a producătorilor, organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor asigură egalitatea de tratament a producătorilor indiferent de originea sau mărimea lor, fără a impune o sarcină disproporţionată producătorilor de cantităţi mici de baterii, inclusiv întreprinderilor mici şi mijlocii. Acestea asigură, de asemenea, că contribuţiile financiare care le sunt plătite de către producători:

(3)În cazul în care, într-un stat membru, mai multe organizaţii care implementează răspunderea extinsă a producătorilor sunt autorizate să îndeplinească, în numele producătorilor, obligaţiile privind răspunderea extinsă a producătorilor, acestea asigură acoperirea întregului teritoriu al statului membru în care se desfăşoară activităţile menţionate la articolul 59 alineatul (1), articolul 60 alineatul (1) şi articolul 61 alineatul (1). Statele membre desemnează o autoritate competentă sau numesc un terţ independent care să asigure faptul că organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor îşi îndeplinesc obligaţiile în mod coordonat.

(5)În plus faţă de informaţiile menţionate la articolul 8a alineatul (3) litera (e) din Directiva 2008/98/CE, organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor publică pe website-urile lor cel puţin o dată pe an, sub rezerva confidenţialităţii comerciale şi industriale, informaţiile privind rata de colectare separată a deşeurilor de baterii, nivelurile de eficienţă a reciclării şi nivelurile de recuperare a materialelor atinse de către producătorii care au desemnat organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor.

Art. 58: Autorizarea privind implementarea răspunderii extinse a producătorilor

(2)Autorizaţia se acordă numai în cazul în care se demonstrează:

a)că sunt respectate cerinţele prevăzute la articolul 8a alineatul (3) literele (a)-(d) din Directiva 2008/98/CE, iar măsurile instituite de producător sau de organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor sunt suficiente pentru a îndeplini obligaţiile prevăzute în prezentul capitol în ceea ce priveşte cantitatea de baterii puse la dispoziţie pe piaţă pentru prima dată pe teritoriul unui stat membru de către producătorul sau de către producătorii în numele cărora acţionează organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor; şi

(3)În măsurile lor de stabilire a normelor administrative şi procedurale menţionate la articolul 54 alineatul (3) litera (b), statele membre includ detaliile procedurii de autorizare, care pot fi diferite după cum îndeplinirea obligaţiilor privind răspunderea extinsă a producătorilor se realizează la nivel individual sau colectiv, precum şi modalităţile de verificare a respectării obligaţiilor de către producători sau de către organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, inclusiv informaţiile care trebuie furnizate în acest scop de producători sau de organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor. Procedura de autorizare include cerinţele privind verificarea măsurilor instituite pentru a asigura conformitatea cu cerinţele prevăzute la articolul 59 alineatele (1) şi (2) şi la articolul 60 alineatele (1), (2) şi (4), precum şi termenele pentru verificare, care nu depăşesc 12 săptămâni de la depunerea dosarului complet de cerere. Verificarea poate fi efectuată de un expert independent, care emite un raport privind rezultatul verificării.

(5)Mecanismul de autocontrol prevăzut la articolul 8a alineatul (3) litera (d) din Directiva 2008/98/CE se utilizează periodic, cel puţin o dată la trei ani, şi la cererea autorităţii competente, pentru a verifica dacă dispoziţiile de la litera respectivă sunt respectate şi dacă sunt îndeplinite în continuare condiţiile de autorizare menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol. Producătorul sau organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor prezintă autorităţii competente, la cerere, un raport de autocontrol şi, dacă este necesar, proiectul de plan de măsuri corective. Fără a aduce atingere competenţelor prevăzute la alineatul (6) de la prezentul articol, autoritatea competentă poate formula observaţii cu privire la raportul de autocontrol şi la proiectul de plan de măsuri corective şi comunică observaţiile respective producătorului sau organizaţiei care implementează răspunderea extinsă a producătorilor. Producătorul sau organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor elaborează şi pune în aplicare planul de măsuri corective pe baza observaţiilor respective.

(6)Autoritatea competentă poate decide să revoce autorizaţia în cazul în care nu sunt îndeplinite obiectivele de colectare prevăzute la articolul 59 alineatul (3) sau la articolul 60 alineatul (3) sau în cazul în care producătorul sau organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor nu mai respectă cerinţele în ceea ce priveşte organizarea colectării şi a tratării deşeurilor de baterii, nu mai îndeplineşte cerinţele în ceea ce priveşte raportarea către autoritatea competentă, nu notifică orice modificări care se referă la condiţiile autorizării sau şi-a încetat activitatea.

(7)Un producător, în cazul îndeplinirii individuale a obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, şi organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor desemnate, în cazul îndeplinirii colective a obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, furnizează o garanţie destinată să acopere costurile legate de operaţiunile de gestionare a deşeurilor datorate de producător sau de organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor în cazul nerespectării obligaţiilor privind răspunderea extinsă a producătorilor, inclusiv în caz de încetare permanentă a operaţiunilor lor sau în caz de insolvenţă. Statele membre pot specifica cerinţe suplimentare cu privire la o astfel de garanţie. În cazul unei organizaţii gestionate de stat care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, o astfel de garanţie poate fi furnizată altfel decât de organizaţie însăşi şi poate lua forma unui fond public care este finanţat din taxele producătorilor şi de care este răspunzător în solidar statul membru care deţine organizaţia.

Art. 59: Colectarea de deşeuri de baterii portabile

(1)Producătorii de baterii portabile sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor asigură colectarea separată a tuturor deşeurilor de baterii portabile, indiferent de natura, de compoziţia chimică, de starea, de marca sau de originea acestora, pe teritoriul unui stat membru în care pun bateriile portabile la dispoziţie pe piaţă pentru prima dată. În acest sens, aceştia:

c)asigură modalităţile practice necesare pentru colectarea şi transportul deşeurilor de baterii portabile, inclusiv furnizarea gratuită de containere de colectare şi de transport corespunzătoare, care îndeplinesc cerinţele Directivei 2008/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴⁶), la punctele de colectare conectate pentru deşeuri de baterii portabile;

(2)Producătorii de baterii portabile sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor se asigură că sistemul de preluare şi de colectare a deşeurilor de baterii portabile:

a)este alcătuit din puncte de colectare înfiinţate de aceştia în cooperare cu unul sau mai mulţi dintre următorii actori:

(3)Producătorii de baterii portabile sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor ating şi menţin în mod durabil cel puţin următoarele obiective de colectare a deşeurilor de baterii portabile:

(7)Având în vedere evoluţia preconizată a pieţei şi creşterea duratei de viaţă preconizate a bateriilor portabile şi pentru a evalua mai bine volumul real al deşeurilor de baterii portabile disponibile pentru colectare, Comisia este împuternicită să adopte, până la 18 august 2027, acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a modifica metodologia de calculare a ratei de colectare a bateriilor portabile prevăzută în anexa XI şi pentru a modifica obiectivul de colectare prevăzut la alineatul (3) de la prezentul articol în vederea adaptării obiectivului de colectare respectiv la noua metodologie, menţinând totodată un nivel echivalent al obiectivelor şi al calendarului.

Art. 60: Colectarea de deşeuri de baterii LMT

(1)Producătorii de baterii LMT sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor asigură colectarea separată a tuturor deşeurilor de baterii LMT, indiferent de natura, de compoziţia chimică, de starea, de marca sau de originea acestora, pe teritoriul unui stat membru în care pun bateriile la dispoziţie pe piaţă pentru prima dată. În acest sens, aceştia:

(2)Producătorii de baterii LMT sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor se asigură că sistemul de preluare şi de colectare a deşeurilor de baterii LMT:

a)este alcătuit din punctele de colectare înfiinţate de aceştia în cooperare cu unul sau mai mulţi dintre următorii actori:

(3)Producătorii de baterii LMT sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor ating şi menţin în mod durabil cel puţin următoarele obiective de colectare a deşeurilor de baterii LMT:

(4)Producătorii de baterii LMT sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor:

a)înfiinţează punctele de colectare menţionate la alineatul (2) litera (a), dotate cu infrastructură adecvată pentru colectarea separată a deşeurilor de baterii LMT care îndeplineşte cerinţele de siguranţă aplicabile, şi acoperă costurile necesare suportate de aceste puncte de colectare în legătură cu activităţile de preluare; containerele pentru colectarea şi depozitarea temporară a acestor deşeuri de baterii în punctele de colectare sunt adecvate în raport cu volumul şi gradul de periculozitate ale deşeurilor de baterii LMT care ar putea fi colectate prin intermediul acestor puncte de colectare;

(8)Având în vedere evoluţia preconizată a pieţei şi creşterea duratei de viaţă preconizate a bateriilor LMT şi pentru a evalua mai bine volumul real al deşeurilor de baterii LMT disponibile pentru colectare, Comisia este împuternicită să adopte, în termen de 18 august 2027, acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a modifica metodologia de calculare a ratei de colectare a deşeurilor de baterii LMT prevăzută în anexa XI şi pentru a modifica obiectivul de colectare prevăzut la alineatul (3) de la prezentul articol în vederea adaptării obiectivului de colectare respectiv la noua metodologie, menţinând totodată un nivel echivalent al obiectivelor şi al calendarului.

Art. 61: Colectarea de deşeuri de baterii SLI, de deşeuri de baterii industriale şi de deşeuri de baterii pentru vehicule electrice

(1)Producătorii de baterii SLI, de baterii industriale şi de baterii pentru vehicule electrice sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor preiau, gratuit şi fără obligaţia ca utilizatorul final să cumpere o baterie nouă sau să fi achiziţionat bateria de la aceştia, şi asigură colectarea separată a tuturor deşeurilor de baterii SLI, a tuturor deşeurilor de baterii industriale şi a tuturor deşeurilor de baterii pentru vehicule electrice, indiferent de natura, compoziţia chimică, starea, marca sau originea lor, din categoria respectivă pe care le-au pus la dispoziţie pe piaţă pentru prima dată pe teritoriul statului membru respectiv. În acest scop, aceştia acceptă să preia deşeuri de baterii SLI, deşeuri de baterii industriale şi deşeuri de baterii pentru vehicule electrice de la utilizatorii finali sau de la sistemele de preluare şi de colectare care includ punctele de colectare înfiinţate de aceştia în cooperare cu:

d)autorităţile publice sau terţii care desfăşoară activităţi de gestionare a deşeurilor în numele acestora, în conformitate cu articolul 66.

(2)Măsurile de preluare instituite în conformitate cu alineatul (1) acoperă întregul teritoriu al unui stat membru, luând în considerare dimensiunea şi densitatea populaţiei, volumul preconizat de deşeuri de baterii SLI, de deşeuri de baterii industriale şi de deşeuri de baterii pentru vehicule electrice, accesibilitatea pentru utilizatorii finali şi proximitatea faţă de aceştia, fără a se limita la zonele în care sunt profitabile colectarea şi gestionarea ulterioară a deşeurilor de baterii SLI, a deşeurilor de baterii industriale şi a deşeurilor de baterii pentru vehicule electrice.

(3)Producătorii de baterii SLI, de baterii industriale şi de baterii pentru vehicule electrice sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor:

a)dotează sistemele de preluare şi de colectare menţionate la alineatul (1) cu infrastructură adecvată pentru colectarea separată a deşeurilor de baterii SLI, a deşeurilor de baterii industriale şi a deşeurilor de baterii pentru vehicule electrice, care îndeplineşte cerinţele de siguranţă aplicabile, şi acoperă costurile necesare suportate de aceste sisteme de preluare şi de colectare în legătură cu activităţile de preluare; containerele pentru colectarea şi depozitarea temporară a acestor deşeuri de baterii în sistemele de preluare şi de colectare sunt adecvate în raport cu volumul şi cu caracterul periculos al deşeurilor de baterii SLI, al deşeurilor de baterii industriale şi al deşeurilor de baterii pentru vehicule electrice care ar putea fi colectate prin intermediul acestor puncte de colectare;

(4)Entităţile menţionate la alineatul (1) literele (a)-(d) de la prezentul articol pot preda deşeurile de baterii SLI, deşeurile de baterii industriale şi deşeurile de baterii pentru vehicule electrice colectate unor operatori de gestionare a deşeurilor selectaţi în conformitate cu articolul 57 alineatul (8), în vederea tratării acestora în conformitate cu articolul 70. În astfel de cazuri, obligaţia producătorilor prevăzută la alineatul (3) litera (c) de la prezentul articol se consideră îndeplinită.

Art. 62: Obligaţiile distribuitorilor

(1)Distribuitorii preiau deşeurile de baterii de la utilizatorul final cu titlu gratuit şi fără a-i impune utilizatorului final obligaţia de a cumpăra sau de a fi cumpărat o baterie nouă, indiferent de compoziţia chimică, de marca sau de originea bateriilor, după cum urmează:

(4)Obligaţiile care decurg din prezentul articol se aplică mutatis mutandis distribuitorilor care furnizează baterii utilizatorilor finali prin intermediul contractelor la distanţă. Aceşti distribuitori asigură un număr suficient de puncte de colectare care acoperă întregul teritoriu al unui stat membru, luând în considerare dimensiunea şi densitatea populaţiei, volumul preconizat de deşeuri de baterii portabile, de deşeuri de baterii LMT, de deşeuri de baterii SLI, de deşeuri de baterii industriale şi, respectiv, de deşeuri de baterii pentru vehicule electrice, precum şi accesibilitatea pentru utilizatorii finali şi proximitatea faţă de aceştia, pentru a le permite utilizatorilor finali să returneze bateriile.

(6)În scopul asigurării conformităţii cu articolul 30 alineatul (1) literele (d) şi (e) din Regulamentul (UE) 2022/2065, furnizorii de platforme online care se încadrează în domeniul de aplicare al capitolului III secţiunea 4 din regulamentul menţionat care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu producătorii trebuie să obţină următoarele informaţii de la producătorii care oferă baterii, inclusiv baterii încorporate în aparate, în mijloace de transport uşoare sau în alte vehicule, consumatorilor situaţi în Uniune:

Art. 64: Obligaţiile utilizatorilor finali

Art. 65: Obligaţiile operatorilor instalaţiilor de tratare

(1)Operatorii instalaţiilor de tratare care fac obiectul Directivei 2000/53/CE sau al Directivei 2012/19/UE predau deşeurile de baterii care rezultă din tratarea vehiculelor scoase din uz sau a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice către producătorii categoriilor relevante de baterii sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), către organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor sau către operatorii de gestionare a deşeurilor selectaţi în conformitate cu articolul 57 alineatul (8), în vederea tratării acestora în conformitate cu articolul 70.

Art. 66: Participarea autorităţilor publice de gestionare a deşeurilor

(2)Autorităţile publice de gestionare a deşeurilor se asigură că deşeurile de baterii colectate sunt tratate în conformitate cu articolul 70, fie:

Art. 67: Participarea punctelor de colectare voluntară

Art. 68: Restricţii privind predarea deşeurilor de baterii portabile şi a deşeurilor de baterii LMT

(1)Statele membre pot restricţiona posibilitatea distribuitorilor, a operatorilor de instalaţii de tratare a deşeurilor menţionate la articolul 65, a autorităţilor publice de gestionare a deşeurilor menţionate la articolul 66 şi a punctelor de colectare voluntară menţionate la articolul 67 de a preda deşeurile de baterii portabile şi deşeurile de baterii LMT colectate fie producătorilor sau organizaţiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, fie unui operator de gestionare a deşeurilor în vederea efectuării tratării în conformitate cu articolul 70. Statele membre se asigură că astfel de restricţii nu au impact negativ asupra sistemelor de colectare şi reciclare.

Art. 69: Obligaţiile statelor membre în ceea ce priveşte obiectivele de colectare a deşeurilor de baterii portabile şi a deşeurilor de baterii LMT

(1)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru atingerea de către producători sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), de către organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, a obiectivelor de colectare prevăzute la articolul 59 alineatul (3) primul paragraf literele (a), (b) şi (c), în ceea ce priveşte deşeurile de baterii portabile, şi a celor prevăzute la articolul 60 alineatul (3) primul paragraf literele (a) şi (b), în ceea ce priveşte deşeurile de baterii LMT.

(2)În special, statele membre monitorizează cu regularitate, cel puţin o dată pe an, ratele de colectare ale producătorilor sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), ale organizaţiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor pentru a verifica dacă acestea au luat măsurile adecvate pentru a atinge obiectivele de colectare prevăzute la articolul 59 alineatul (3) primul paragraf literele (a), (b) şi (c), în ceea ce priveşte deşeurile de baterii portabile, şi a celor prevăzute la articolul 60 alineatul (3) primul paragraf literele (a) şi (b), în ceea ce priveşte deşeurile de baterii LMT. Această monitorizare se bazează în special pe informaţiile raportate autorităţilor competente în conformitate cu articolul 75 şi include verificarea informaţiilor respective şi a respectării sau nu de către producător a metodologiei de calcul prevăzute în anexa XI şi rezultatele studiului privind compoziţia menţionat la alineatul (5) de la prezentul articol, precum şi orice alte informaţii de care dispune statul membru.

(3)În cazul în care, pe baza monitorizării menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol, un stat membru constată că un producător sau, dacă este desemnată în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), o organizaţie care implementează răspunderea extinsă a producătorilor nu a luat măsuri care să permită atingerea obiectivelor de colectare prevăzute la articolul 59 alineatul (3) primul paragraf literele (a), (b) şi (c), în ceea ce priveşte deşeurile de baterii portabile, sau a celor prevăzute la articolul 60 alineatul (3) primul paragraf literele (a) şi (b), în ceea ce priveşte deşeurile de baterii LMT, autoritatea competentă a statului membru respectiv îi solicită respectivului producător sau respectivei organizaţii care implementează răspunderea extinsă a producătorilor să ia măsurile corective adecvate pentru a se asigura că poate atinge obiectivele de colectare prevăzute la articolele respective, după caz.

(4)Fără a aduce atingere mecanismului de autocontrol menţionat la articolul 58 alineatul (5), producătorul sau, dacă este desemnată în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor îi prezintă autorităţii competente un proiect de plan de măsuri corective în termen de trei luni de la solicitarea autorităţii competente menţionată la alineatul (3) de la prezentul articol. Autoritatea competentă respectivă poate formula observaţii cu privire la proiectul de plan şi comunică observaţiile respective producătorului sau organizaţiei care implementează răspunderea extinsă a producătorilor în termen de o lună de la primirea proiectului de plan de măsuri corective.

(5)Până la data de 1 ianuarie 2026 şi, ulterior, o dată la fiecare cinci ani, statele membre efectuează un studiu privind compoziţia fluxurilor de deşeuri municipale mixte şi de deşeuri de echipamente electrice şi electronice colectate, referitor la anul calendaristic precedent, pentru a stabili ponderea deşeurilor de baterii portabile şi a deşeurilor de baterii LMT din cadrul acestora. Pe baza acestor studii, autorităţile competente pot solicita ca producătorii de baterii portabile, producătorii de baterii LMT sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), organizaţiile respective care implementează răspunderea extinsă a producătorilor să ia măsuri corective pentru a extinde reţeaua lor de puncte de colectare conectate şi să desfăşoare campanii de informare în conformitate cu articolul 74 alineatul (1).

Art. 70: Tratarea

Art. 71: Obiectivele privind eficienţa reciclării şi valorificarea materială

(5)Până la 18 august 2026 şi, ulterior, cel puţin o dată la fiecare cinci ani, Comisia evaluează dacă, ca urmare a evoluţiilor pieţei, în special în ceea ce priveşte tehnologiile referitoare la baterii care au un impact asupra tipului de materiale recuperate, şi disponibilitatea existentă şi preconizată a cobaltului, a cuprului, a plumbului, a litiului sau a nichelului sau a lipsei acestora şi având în vedere progresele tehnice şi ştiinţifice, este oportun să se revizuiască obiectivele privind eficienţa reciclării şi cele privind valorificarea materială stabilite în părţile B şi C din anexa XII. În cazul în care acest lucru este justificat şi oportun pe baza evaluării respective, Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 89 pentru a modifica obiectivele privind eficienţa reciclării şi cele privind valorificarea materială stabilite în părţile B şi C din anexa XII.

(6)Atunci când acest lucru este oportun ca urmare a evoluţiilor pieţei care au un impact asupra tipului de materiale care pot fi recuperate şi ţinând seama de progresele tehnice şi ştiinţifice, inclusiv de noile tehnologii emergente în domeniul gestionării deşeurilor, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a modifica partea C din anexa XII, prin adăugarea unor materiale suplimentare împreună cu obiective specifice privind valorificarea materială pentru fiecare material specific, precum şi partea B din anexa XII, prin adăugarea unor noi compoziţii chimice ale bateriilor împreună cu obiective specifice privind eficienţa reciclării.

Art. 72: Transferul deşeurilor de baterii

(2)Pentru a distinge între bateriile folosite şi deşeurile de baterii, autorităţile competente ale statelor membre pot inspecta transferurile de baterii folosite suspectate a fi deşeuri de baterii pentru a verifica respectarea cerinţelor minime prevăzute în anexa XIV şi pot monitoriza transferurile respective în consecinţă.

În cazul în care autorităţile competente dintr-un stat membru stabilesc că un transfer preconizat de baterii folosite constă în deşeuri de baterii, costurile analizelor adecvate şi ale inspecţiilor, precum şi costurile de depozitare a bateriilor folosite suspectate a fi deşeuri pot fi imputate producătorilor categoriilor relevante de baterii, terţilor care acţionează în numele acestora sau altor persoane care organizează transferul. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a completa cerinţele minime prevăzute în anexa XIV, în special în ceea ce priveşte starea de sănătate, pentru a distinge între transferul de baterii folosite şi transferul de deşeuri de baterii.

(3)Deşeurile de baterii sau fracţiuni ale acestora exportate din Uniune în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol sunt luate în calcul din perspectiva îndeplinirii obligaţiilor, a nivelurilor de eficienţă şi a obiectivelor prevăzute la articolele 70 şi 71 numai dacă exportatorul deşeurilor de baterii sau al unor fracţiuni ale acestora prezintă documente justificative aprobate de autoritatea competentă de destinaţie care să ateste că tratarea a avut loc în condiţii echivalente cu cele impuse de prezentul regulament şi în conformitate cu celelalte cerinţe ale dreptului Uniunii referitoare la sănătatea umană şi la protecţia mediului.

Art. 73: Pregătirea pentru reutilizare sau pregătirea pentru reafectare a deşeurilor de baterii LMT, a deşeurilor de baterii industriale şi a deşeurilor de baterii pentru vehicule electrice

(1)Pentru a dovedi că un deşeu de baterie LMT, un deşeu de baterie industrială şi un deşeu de baterie a unui vehicul electric care a fost supus pregătirii pentru reutilizare sau pregătirii pentru reafectare nu mai este deşeu, posesorul bateriei prezintă, la cererea unei autorităţi competente, următoarele:

Art. 74: Informaţii privind prevenirea şi gestionarea deşeurilor de baterii

(1)Pe lângă informaţiile menţionate la articolul 8a alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE, producătorii sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor pun la dispoziţia utilizatorilor finali şi a distribuitorilor următoarele informaţii privind prevenirea şi gestionarea deşeurilor de baterii, în ceea ce priveşte categoriile de baterii pe care le furnizează pe teritoriul unui stat membru:

f)impactul substanţelor, în special al substanţelor periculoase, prezente în baterii asupra mediului şi asupra sănătăţii umane sau a siguranţei persoanelor, inclusiv impactul datorat eliminării necorespunzătoare a deşeurilor de baterii, precum aruncarea de gunoaie pe domeniul public sau eliminarea lor ca deşeuri municipale nesortate.

(3)Din momentul în care o baterie este furnizată pe teritoriul unui stat membru, producătorii pun la dispoziţie, pe cale electronică, cu titlu gratuit şi la cerere, operatorilor de gestionare a deşeurilor care realizează pregătirea pentru reutilizare, pregătirea pentru reafectare sau tratarea, în măsura în care le sunt necesare acestor operatori la efectuarea activităţilor respective, următoarele informaţii, specifice modelului de baterie, privind tratarea corectă şi raţională din punct de vedere ecologic a deşeurilor de baterii:

b)măsurile de siguranţă şi de protecţie, inclusiv cele privind siguranţa la locul de muncă şi protecţia împotriva incendiilor, aplicabile operaţiunilor de depozitare, de transport şi de tratare a deşeurilor de baterii.

(4)Distribuitorii care furnizează baterii utilizatorilor finali pun la dispoziţie în mod permanent la punctul lor de vânzare cu amănuntul, într-un mod uşor accesibil şi vizibil în mod clar pentru utilizatorii finali ai bateriilor, informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2), precum şi informaţii cu privire la modul în care utilizatorii finali pot returna gratuit deşeurile de baterii la punctele de colectare corespunzătoare înfiinţate la punctele de vânzare cu amănuntul sau în numele unei platforme online. Această obligaţie se limitează la categoriile de baterii pe care distribuitorul sau comerciantul cu amănuntul le are sau le-a avut în ofertă ca baterii noi.

Art. 75: Cerinţe minime privind raportarea către autorităţile competente

(1)Producătorii de baterii portabile şi producătorii de baterii LMT sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor raportează autorităţii competente, pentru fiecare an calendaristic, cel puţin următoarele informaţii, în funcţie de compoziţia chimică şi de categoria bateriilor şi a deşeurilor de baterii:

g)cantitatea de deşeuri de baterii portabile şi de deşeuri de baterii LMT colectate care au fost livrate instalaţiilor autorizate în vederea pregătirii pentru reutilizare sau a pregătirii pentru reafectare.

În cazul în care alţi operatori de gestionare a deşeurilor decât producătorii sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), decât organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor colectează deşeuri de baterii portabile sau deşeuri de baterii LMT de la distribuitori sau de la alte puncte de colectare pentru deşeuri de baterii portabile sau deşeuri de baterii LMT, aceştia raportează autorităţii competente, pentru fiecare an calendaristic, cantitatea de deşeuri de baterii portabile şi de deşeuri de baterii LMT colectate, în funcţie de compoziţia chimică a acestora.

(2)Producătorii de baterii SLI, de baterii industriale şi de baterii pentru vehicule electrice sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor raportează autorităţii competente, pentru fiecare an calendaristic, următoarele informaţii, în funcţie de compoziţia chimică a bateriilor şi de categoriile de deşeuri de baterii:

(3)În cazul în care operatorii de gestionare a deşeurilor colectează deşeuri de baterii de la distribuitori sau de la alte puncte de colectare de deşeuri de baterii SLI, de deşeuri de baterii industriale şi de deşeuri de baterii pentru vehicule electrice sau de la utilizatorii finali, ei raportează autorităţii competente, pentru fiecare an calendaristic, următoarele informaţii, în funcţie de compoziţia chimică a bateriilor şi de categoriile de deşeuri de baterii:

(5)Operatorii de gestionare a deşeurilor care efectuează operaţiuni de tratare şi reciclatorii raportează autorităţilor competente din statul membru în care are loc tratarea deşeurilor de baterii, pentru fiecare an calendaristic şi pentru fiecare stat membru în care au fost colectate deşeurile de baterii, următoarele informaţii:

c)date privind eficienţa reciclării pentru deşeurile de baterii, valorificarea materială pentru deşeurile de baterii şi destinaţia şi randamentul fracţiilor de ieşire finale.

(7)Producătorii sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, operatorii de gestionare a deşeurilor şi deţinătorii de deşeuri menţionaţi la prezentul articol comunică informaţiile în termen de şase luni de la sfârşitul anului de raportare pentru care sunt colectate datele. Prima perioadă de raportare vizează primul an calendaristic complet după intrarea în vigoare a actului de punere în aplicare care stabileşte formatul de raportare către Comisie, în conformitate cu articolul 76 alineatul (5).

Art. 76: Raportarea către Comisie

(1)Statele membre pun la dispoziţia publicului în formă agregată, pentru fiecare an calendaristic, în formatul stabilit de Comisie prin actul de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (5), următoarele date privind bateriile portabile, bateriile LMT, bateriile SLI, bateriile industriale şi bateriile pentru vehicule electrice, în funcţie de categoriile de baterii şi de compoziţiile lor chimice:

d)valorile nivelurilor de eficienţă a reciclării obţinute, menţionate în partea B din anexa XII, şi valorile valorificării materiale obţinute, menţionate în partea C din anexa XII, în ceea ce priveşte bateriile colectate în respectivul stat membru.

Statele membre pun la dispoziţie datele respective în termen de 18 luni de la sfârşitul anului de raportare pentru care sunt colectate datele. Acestea publică electronic datele respective, în formatul stabilit de Comisie în conformitate cu alineatul (5), utilizând servicii de date uşor accesibile. Datele trebuie să poată fi citite, sortate şi căutate automat şi să respecte standardele deschise pentru utilizarea de către terţi. Statele membre informează Comisia atunci când datele menţionate la primul paragraf sunt puse la dispoziţie.

(4)Comisia colectează şi analizează informaţiile puse la dispoziţie în conformitate cu prezentul articol. Comisia publică un raport prin care evaluează organizarea colectării datelor, sursele datelor şi metodologia utilizată în statele membre, precum şi caracterul complet, fiabilitatea, actualitatea şi coerenţa datelor respective. Respectiva evaluare poate include recomandări specifice de îmbunătăţire. Raportul se elaborează în termen de 6 luni de la prima raportare a datelor de către statele membre şi, ulterior, o dată la patru ani.

CAPITOLUL IX:Paşaportul digital pentru baterii

Art. 77: Paşaportul pentru baterii

(2)Paşaportul pentru baterii conţine informaţii referitoare la modelul de baterie şi informaţii specifice bateriei în cauză, inclusiv informaţii care rezultă din utilizarea bateriei respective, astfel cum se menţionează în anexa XIII.

c)informaţii accesibile numai persoanelor fizice sau juridice care au un interes legitim să obţină şi să prelucreze informaţiile respective în scopurile menţionate la al treilea paragraf literele (a) şi (b), în conformitate cu punctele 2 şi 4 din anexa XIII.

(3)Paşaportul pentru baterii este accesibil prin intermediul codului QR menţionat la articolul 13 alineatul (6), care face legătura cu un identificator unic pe care operatorul economic care introduce bateria pe piaţă i-l atribuie.

(7)Pentru o baterie care a făcut obiectul pregătirii pentru reutilizare, pregătirii pentru reafectare, reafectării sau refabricării, responsabilitatea pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol este transferată operatorului economic care a introdus bateria respectivă pe piaţă sau care a pus-o în serviciu. O astfel de baterie trebuie să dispună de un nou paşaport pentru baterii, legat de paşaportul sau de paşapoartele bateriei sau bateriilor iniţiale.

(9)Până la 18 august 2026, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se precizează care sunt persoanele care trebuie să fie considerate persoane care au un interes legitim în sensul punctelor 2 şi, respectiv, 4 din anexa XIII în scopul aplicării alineatului (2) litera (c) de la prezentul articol, şi care sunt informaţiile enumerate la punctele respective la care acestea au acces şi în ce măsură acestea pot descărca, partaja, publica şi reutiliza informaţiile respective. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 90 alineatul (3).

(10)Operatorul economic care introduce bateria pe piaţă sau o pune în funcţiune încarcă numărul unic de identificare în registrul menţionat la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1781 al Parlamentului European şi al Consiliului (*).

Art. 78: Proiectarea tehnică şi funcţionarea paşaportului pentru baterii

(d)în cazul în care datele incluse în paşaportul pentru baterii sunt stocate sau prelucrate în alt mod de operatori autorizaţi să acţioneze în numele operatorului economic responsabil de îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la articolul 77 alineatul (4) sau (7), operatorilor respectivi nu li se permite să vândă, să reutilizeze sau să prelucreze aceste date, integral sau parţial, dincolo de ceea ce este necesar pentru furnizarea serviciilor de stocare sau de prelucrare relevante;

CAPITOLUL X:Procedura privind supravegherea pieţei Uniunii şi procedura de salvgardare a Uniunii

Art. 79: Procedura aplicabilă la nivel naţional cu privire la bateriile care prezintă un risc

(1)Fără a aduce atingere articolului 19 din Regulamentul (UE) 2019/1020, în cazul în care autorităţile de supraveghere a pieţei dintr-un stat membru au motive suficiente să creadă că o baterie reglementată prin prezentul regulament reprezintă un risc pentru sănătatea umană sau siguranţa persoanelor, a bunurilor sau a mediului, acestea efectuează o evaluare cu privire la bateria în cauză, acoperind toate cerinţele relevante prevăzute în prezentul regulament.

În cazul în care, pe parcursul evaluării menţionate la primul paragraf, autorităţile de supraveghere a pieţei constată că bateria nu este conformă cerinţelor stabilite în prezentul regulament (denumită în continuare "baterie neconformă"), acestea solicită imediat operatorului economic relevant să ia toate măsurile corective adecvate, într-un termen rezonabil prevăzut de autorităţile de supraveghere a pieţei şi proporţional cu natura riscului, pentru a asigura conformitatea bateriei cu acele cerinţe, să retragă bateria de pe piaţă sau să o recheme.

(4)În cazul în care operatorul economic relevant nu ia măsurile corective adecvate în perioada menţionată la alineatul (1) al doilea paragraf, autorităţile de supraveghere a pieţei iau toate măsurile provizorii corespunzătoare pentru a interzice sau a restrânge punerea la dispoziţie a bateriilor neconforme pe piaţa naţională sau pentru a retrage sau a rechema bateriile respective de pe acea piaţă.

(5)Informaţiile menţionate la alineatul (4) al doilea paragraf includ toate detaliile disponibile, în special cu privire la datele necesare pentru a identifica bateria neconformă, originea bateriei, natura neconformităţii invocate şi riscul implicat, natura şi durata măsurilor naţionale luate, precum şi argumentele prezentate de operatorul economic relevant. În special, autorităţile de supraveghere a pieţei indică dacă neconformitatea se datorează unuia din următoarele motive:

Art. 80: Procedura de salvgardare a Uniunii

(1)În cazul în care, la finalizarea procedurii prevăzute la articolul 79 alineatele (4), (6) şi (7), se aduc obiecţii la adresa unei măsuri luate de autorităţi de supraveghere a pieţei sau în cazul în care Comisia consideră că măsura naţională contravine dreptului Uniunii, Comisia iniţiază imediat consultări cu statele membre şi cu operatorul sau operatorii economici relevanţi şi evaluează măsura naţională. Comisia depune eforturi pentru a încheia evaluarea respectivă în termen de o lună.

(2)Comisia adresează actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1) al doilea paragraf tuturor statelor membre şi îl comunică imediat acestora şi operatorului sau operatorilor economici relevanţi.

Art. 81: Baterii conforme care prezintă un risc

(1)În cazul în care, în urma efectuării unei evaluări în conformitate cu articolul 79 alineatul (1), un stat membru constată că, deşi este în conformitate cu articolele 6-10 şi cu articolele 12, 13 şi 14, o baterie prezintă un risc la adresa sănătăţii umane sau a siguranţei persoanelor, a protecţiei bunurilor sau a mediului (denumită în continuare "baterie conformă care prezintă un risc"), acesta solicită fără întârziere operatorului economic relevant să ia toate măsurile corespunzătoare, într-un termen rezonabil stabilit de autorităţile de supraveghere a pieţei şi proporţional cu natura riscului, pentru a se asigura că bateria conform care prezintă un risc, în momentul punerii la dispoziţie pe piaţă, nu mai prezintă respectivul risc sau pentru a retrage bateria respectivă de pe piaţă sau pentru a o rechema.

(4)Comisia iniţiază fără întârziere consultări cu statele membre şi cu operatorul sau operatorii economici relevanţi şi evaluează măsurile naţionale luate. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care stabileşte dacă măsura naţională este justificată sau nu şi, după caz, propune măsuri adecvate. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 90 alineatul (3).

Art. 82: Activităţi comune

Autorităţile de supraveghere a pieţei pot desfăşura activităţi comune cu organizaţiile care îi reprezintă pe operatorii economici sau pe utilizatorii finali. Astfel de activităţi comune pot include înfiinţarea de către statele membre sau de către autorităţile de supraveghere a pieţei a unor centre de competenţă pentru baterii, în vederea promovării conformităţii, a identificării cazurilor de neconformitate, a sensibilizării şi a furnizării de orientări cu privire la cerinţele stabilite în prezentul regulament, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) 2019/1020.

Art. 83: Neconformitatea formală

(1)Fără a aduce atingere articolului 79, în cazul în care un stat membru constată una dintre situaţiile următoare, acesta solicită operatorului economic relevant să elimine neconformitatea în cauză:

Art. 84: Neconformitatea cu obligaţiile de diligenţă necesară

(2)În cazul în care neconformitatea menţionată la alineatul (1) persistă şi nu există alte mijloace eficace disponibile pentru a-i pune capăt, statul membru în cauză ia toate măsurile corespunzătoare pentru a restricţiona sau a interzice posibilitatea ca bateriile puse la dispoziţie pe piaţă de operatorul economic menţionat la alineatul (1) să fie puse la dispoziţie pe piaţă şi, în cazul în care neconformitatea este gravă, se asigură că acestea sunt retrase de pe piaţă sau rechemate.

CAPITOLUL XI:Achiziţiile publice verzi şi procedura de modificare a restricţiilor privind substanţele

Art. 85: Achiziţiile publice verzi

(1)Autorităţile contractante, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Directiva 2014/24/UE sau la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE sau entităţile contractante, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE, atunci când achiziţionează baterii sau produse care conţin baterii în situaţiile reglementate de aceste directive, ţin seama de impactul pe care bateriile respective îl au asupra mediului pe parcursul ciclului lor de viaţă, pentru a se asigura că impactul respectiv este menţinut la un nivel minim.

(2)După 12 luni de la data intrării în vigoare a primului act delegat menţionat la alineatul (3) de la prezentul articol, prin care se stabilesc criteriile de atribuire pentru procedurile de achiziţii publice, obligaţia prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol se îndeplineşte prin aplicarea criteriilor de atribuire respective. Orice procedură de achiziţie publică desfăşurată de autorităţile contractante sau de entităţile contractante pentru achiziţionarea de baterii sau de produse care conţin baterii, care intră în domeniul de aplicare al articolelor 7-10, conţine o trimitere în specificaţiile sale tehnice sau în criteriile de atribuire la acel prim act delegat, pentru a se asigura că bateriile respective sau produsele care conţin baterii sunt obţinute cu un impact semnificativ mai scăzut asupra mediului pe parcursul ciclului lor de viaţă.

(3)În termen de 12 luni de la adoptarea celui mai recent dintre actele delegate menţionate la articolul 7 alineatul (2) al patrulea paragraf litera (a), la articolul 8 alineatul (1), la articolul 9 alineatul (2) şi la articolul 10 alineatul (5), Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 89, de completare a prezentului regulament prin stabilirea de criterii de atribuire pentru procedurile de achiziţii publice pentru baterii sau produsele care conţin baterii pe baza cerinţelor de sustenabilitate prevăzute la articolele 7-10.

Art. 86: Procedura de restricţionare referitoare la substanţe

(1)În cazul în care Comisia consideră că utilizarea unei substanţe la fabricarea bateriilor sau prezenţa unei substanţe în baterii atunci când sunt introduse pe piaţă sau pe parcursul etapelor ulterioare ale ciclului lor de viaţă, inclusiv în timpul reafectării sau tratării deşeurilor de baterii, prezintă un risc pentru sănătatea umană sau pentru mediu care nu este controlat în mod adecvat şi care trebuie abordat la nivelul întregii Uniuni, Comisia solicită agenţiei să pregătească un dosar de restricţionare care respectă cerinţele din anexa XV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Dosarul de restricţionare include o evaluare socioeconomică, inclusiv o analiză a alternativelor.

(3)În cazul în care un stat membru consideră că utilizarea unei substanţe la fabricarea bateriilor sau prezenţa unei substanţe în baterii atunci când acestea sunt introduse pe piaţă sau pe parcursul etapelor ulterioare ale ciclului lor de viaţă, inclusiv în timpul reafectării sau al tratării deşeurilor de baterii, prezintă un risc pentru sănătatea umană sau pentru mediu care nu este controlat în mod adecvat şi trebuie abordat la nivelul întregii Uniuni, acesta comunică agenţiei că propune pregătirea unui dosar de restricţionare. Statul membru pregăteşte un dosar de restricţionare. Dosarul de restricţionare include o evaluare socioeconomică, inclusiv o analiză a alternativelor.

(4)În scopurile dosarului de restricţionare sau al procesului de restricţionare, agenţia sau statele membre iau în considerare orice dosar, raport de securitate chimică sau evaluare a riscurilor prezentată agenţiei sau unui stat membru în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006. Agenţia sau statele membre iau de asemenea în considerare toate informaţiile disponibile şi se referă la orice evaluare relevantă a riscurilor prezentată în scopul aplicării altor dispoziţii ale dreptului Uniunii care acoperă ciclul de viaţă al substanţei utilizate în baterie, inclusiv etapa de deşeu. În acest scop, alte organisme înfiinţate în temeiul dreptului Uniunii care exercită atribuţii similare furnizează informaţii, la cerere, agenţiei sau statului membru interesat.

(7)Comitetul pentru evaluarea riscurilor, instituit în temeiul articolului 76 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, şi Comitetul pentru analiză socioeconomică, instituit în temeiul articolului 76 alineatul (1) litera (d) din respectivul regulament, verifică dacă dosarul de restricţionare depus respectă cerinţele din anexa XV la respectivul regulament. În termen de 30 de zile de la primirea dosarului, comitetul respectiv informează agenţia sau statul membru care a propus restricţii cu privire la conformitatea sau neconformitatea dosarului. În cazul în care dosarul nu este conform, motivele acestei decizii sunt comunicate agenţiei sau statului membru, în scris, în termen de 45 de zile de la data primirii. Agenţia sau statul membru asigură conformitatea dosarului în termen de 60 de zile de la primirea motivelor de la comitetul relevant, în caz contrar procedura aplicată în temeiul prezentului articol se încheie.

(9)Agenţia publică fără întârziere, pe website-ul său, dosarul de restricţionare, inclusiv restricţiile propuse în temeiul alineatelor (2) şi (3), indicând în mod clar data publicării acestuia. Agenţia invită toate părţile interesate în cauză să prezinte individual sau în comun, în termen de patru luni de la data publicării:

(10)Actele delegate menţionate la articolul 6 alineatul (2) se adoptă în termen de nouă luni de la primirea avizului Comitetului pentru analiză socioeconomică al agenţiei menţionat la articolul 87 alineatul (2). În cazul în care Comitetul pentru analiză socioeconomică nu adoptă un aviz în termenul stabilit la articolul 87 alineatul (2) sau (5), după caz, Comisia ia în considerare impactul socioeconomic al restricţiei, inclusiv disponibilitatea unor alternative pentru substanţă, şi adoptă un act delegat înainte de expirarea termenului stabilit la articolul 87 alineatul (2).

Art. 87: Avizul comitetelor agenţiei

(1)În termen de 12 luni de la data publicării menţionate la articolul 86 alineatul (9), Comitetul pentru evaluarea riscurilor adoptă un aviz în care precizează dacă restricţiile propuse sunt adecvate pentru a reduce riscul pentru sănătatea umană sau mediu, pe baza examinării pe care a realizat-o cu privire la părţile relevante ale dosarului de restricţionare. Avizul ţine seama de dosarul de restricţionare pregătit de agenţie la cererea Comisiei sau pregătit de statul membru şi de opiniile părţilor interesate menţionate la articolul 86 alineatul (9) litera (a).

(2)În termen de 15 luni de la data publicării menţionate la articolul 86 alineatul (9), Comitetul pentru analiză socioeconomică adoptă un aviz privind restricţiile propuse, pe baza examinării pe care a realizat-o cu privire la părţile relevante ale dosarului de restricţionare şi la impactul socioeconomic. Anterior, comitetul elaborează un proiect de aviz cu privire la restricţiile propuse şi la impactul socioeconomic aferent, luând în considerare analizele sau informaţiile comunicate în conformitate cu articolul 86 alineatul (9) litera (b), dacă există.

Art. 88: Transmiterea unui aviz Comisiei

(1)Agenţia transmite Comisiei, fără întârziere, avizul Comitetului pentru evaluarea riscurilor şi cel al Comitetului pentru analiză socioeconomică referitoare la restricţiile propuse în conformitate cu articolul 86. În cazul în care avizul Comitetului pentru evaluarea riscurilor şi cel al Comitetului pentru analiză socioeconomică diferă semnificativ de restricţiile propuse, agenţia transmite Comisiei o notă explicativă care oferă o explicaţie detaliată a motivelor care stau la baza acestor diferenţe. În cazul în care unul sau ambele comitete nu adoptă un aviz până la termenul menţionat la articolul 87 alineatul (1) şi, respectiv, alineatul (2), agenţia informează Comisia în consecinţă, precizând motivele.

CAPITOLUL XII:Competenţe delegate şi procedura comitetului

Art. 89: Exercitarea delegării de competenţe

(2)Competenţa de a adopta actele delegate menţionată la articolul 6 alineatul (2), la articolul 7 alineatele (1), (2) şi (3), la articolul 8 alineatele (1) şi (5), la articolul 9 alineatul (2), la articolul 10 alineatele (5) şi (6), la articolul 11 alineatul (4), la articolul 12 alineatul (3), la articolul 13 alineatul (8), la articolul 14 alineatul (4), la articolul 48 alineatul (8), la articolul 53 alineatul (3), la articolul 59 alineatul (7), la articolul 60 alineatul (8), la articolul 70 alineatul (4), la articolul 71 alineatele (4), (5) şi (6), la articolul 72 alineatul (4), la articolul 77 alineatele (2) şi (3) şi la articolul 85 alineatul (3) este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 17 august 2023. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 6 alineatul (2), la articolul 7 alineatele (1), (2) şi (3), la articolul 8 alineatele (1) şi (5), la articolul 9 alineatul (2), la articolul 10 alineatele (5) şi (6), la articolul 11 alineatul (4), la articolul 12 alineatul (3), la articolul 13 alineatul (8), la articolul 14 alineatul (4), la articolul 48 alineatul (8), la articolul 53 alineatul (3), la articolul 59 alineatul (7), la articolul 60 alineatul (8), la articolul 70 alineatul (4), la articolul 71 alineatele (4), (5) şi (6), la articolul 72 alineatul (4), la articolul 77 alineatele (2) şi (3) şi la articolul 85 alineatul (3) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 6 alineatul (2), al articolului 7 alineatele (1), (2) şi (3), al articolului 8 alineatele (1) şi (5), al articolului 9 alineatul (2), al articolului 10 alineatele (5) şi (6), al articolului 11 alineatul (4), al articolului 12 alineatul (3), al articolului 13 alineatul (8), al articolului 14 alineatul (4), al articolului 48 alineatul (8), al articolului 53 alineatul (3), al articolului 59 alineatul (7), al articolului 60 alineatul (8), al articolului 70 alineatul (4), al articolului 71 alineatele (4), (5) şi (6), al articolului 72 alineatul (4), al articolului 77 alineatele (2) şi (3) sau al articolului 85 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 90: Procedura comitetului

CAPITOLUL XIII:Modificări

Art. 91: Modificarea Regulamentului (UE) 2019/1020

1.La articolul 4 alineatul (5), textul "(UE) 2016/425 (³⁵) şi (UE) 2016/426 (³⁶)" se înlocuieşte cu următorul text:

Art. 92: Modificarea Directivei 2008/98/CE

CAPITOLUL XIV:Dispoziţii finale

Art. 94: Revizuire

(2)Ţinând seama de progresul tehnic şi de experienţa practică dobândită în statele membre, Comisia include în raportul său o evaluare privind următoarele aspecte ale prezentului regulament:

(4)Comisia evaluează dacă este necesară modificarea capitolului VII în lumina adoptării, dacă este cazul, a unor acte legislative ale Uniunii de stabilire a unor norme privind guvernanţa corporativă sustenabilă şi diligenţa necesară, inclusiv a unor obligaţii ale întreprinderilor în ceea ce priveşte impactul negativ asupra drepturilor omului şi asupra mediului al propriilor lor activităţi, al activităţilor filialelor şi sucursalelor lor şi al activităţilor din cadrul lanţului lor valoric.

(6)Până la 1 ianuarie 2025, Comisia evaluează care este cel mai bun mod de a introduce standarde armonizate pentru un încărcător comun pentru bateriile reîncărcabile destinate mijloacelor de transport uşoare, precum şi, respectiv, pentru bateriile reîncărcabile încorporate în anumite categorii de echipamente electrice şi electronice reglementate de Directiva 2012/19/UE. Dispozitivele de încărcare pentru categoriile şi clasele de echipamente radio prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2014/53/UE sunt excluse din sfera acestei evaluări.

Art. 95: Abrogare şi dispoziţii tranzitorii

Art. 96: Intrare în vigoare şi aplicare

(2)Acesta se aplică de la 18 februarie 2024, cu excepţiile menţionate la al doilea paragraf şi în alte dispoziţii din prezentul regulament.

ANEXA I:RESTRICŢII PRIVIND SUBSTANŢELE

Coloana 1

Denumirea substanţei sau a grupului de substanţe

Coloana 2

Condiţii de restricţionare

1. Mercur

Nr. CAS 7439-97-6

Nr. CE 231-106-7 şi compuşii acestuia

Bateriile, încorporate sau nu în aparate, în mijloace de transport uşoare sau în alte vehicule, nu trebuie să conţină mai mult de 0,0005 % mercur (exprimat ca mercur metal) în greutate.

2. Cadmiu

Nr. CAS 7440-43-9

Nr. CE 231-152-8 şi compuşii acestuia

Bateriile portabile, încorporate sau nu în aparate, în mijloace de transport uşoare sau în alte vehicule, nu trebuie să conţină mai mult de 0,002 % cadmiu (exprimat sub formă de cadmiu metal) în greutate.

3. Plumb

Nr. CAS 7439-92-1

Nr. CE 231-100-4 şi compuşii acestuia

1. Începând cu 18 august 2024, bateriile portabile, încorporate sau nu în aparate, nu trebuie să conţină mai mult de 0,01 % plumb (exprimat în plumb metal) în greutate.

2. Restricţia prevăzută la punctul 1 nu se aplică bateriilor tip pastilă zinc-aer portabile până la 18 august 2028.

ANEXA II:AMPRENTA DE CARBON

1.Domeniul de aplicare

Metodologia de calculare şi verificare a amprentei de carbon care urmează să fie stabilită prin intermediul actului delegat adoptat în temeiul articolului 7 se bazează pe elementele esenţiale incluse în prezenta anexă, sunt în conformitate cu cea mai recentă versiune a metodei referitoare la amprenta de mediu a produselor (PEF) şi a normelor relevante privind categoria de amprentă de mediu a produsului (PEFCR) ale Comisiei şi reflectă acordurile internaţionale şi progresele tehnice/ştiinţifice din domeniul evaluării ciclului de viaţă.

2.Definiţii

(i)"date secundare" înseamnă datele care nu sunt colectate sau măsurate direct dintr-un proces specific din lanţul de aprovizionare al întreprinderii şi care nu sunt estimate de întreprinderea respectivă, ci provin dintr-o bază de date ICV a unui terţ sau din alte surse; astfel de date includ datele medii din industrie provenite, de exemplu, din datele de producţie publicate, din statisticile guvernamentale şi de la asociaţiile industriale, precum şi studiile bibliografice, studiile de inginerie şi brevetele şi se pot baza, de asemenea, pe date financiare şi pot conţine date indirecte şi alte date generice; acestea includ şi date primare care trec printr-o etapă de agregare orizontală;

3.Unitatea funcţională şi fluxul de referinţă

Prin derogare de la primul paragraf, pentru bateriile de rezervă care au ca funcţie principală asigurarea continuităţii unei surse de energie, unitatea funcţională este definită ca fiind capacitatea de a furniza un kWmin (kilowatt-minut) de capabilitate de putere de rezervă în orice moment pe durata de viaţă a bateriei. În consecinţă, fluxul de referinţă pentru bateriile de rezervă este greutatea bateriei necesară pentru a îndeplini funcţia definită şi se măsoară în kg de baterie per kWmin de capabilitate de putere de rezervă împărţite la durata de exploatare a bateriei exprimată în ani. Toate datele cantitative de intrare şi de ieşire colectate de fabricanţii bateriilor de rezervă pentru a cuantifica amprenta de carbon se calculează în raport cu acest flux de referinţă.

4.Limitele sistemului

Etapa ciclului de viaţă	Procesele implicate
Achiziţia materiilor prime şi prelucrarea primară	Sunt incluse mineritul şi alte surse de aprovizionare relevante, prelucrarea primară şi transportul materialelor active, până la fabricarea celulelor de baterii şi a componentelor bateriilor (materialele active, separatorul, electrolitul, carcasele, componentele active şi pasive ale bateriilor) şi componentele electrice sau electronice.
Producţia produsului principal	Asamblarea celulelor de baterii şi asamblarea bateriilor cu celulele de baterii şi componentele electrice sau electronice
Distribuţie	Transportul până la punctul de vânzare
Sfârşitul ciclului de viaţă şi reciclarea	Colectarea, demontarea şi reciclarea

5.Utilizarea seturilor de date specifice şi secundare ale societăţilor

6.Evaluarea impactului amprentei de carbon

8.Clasele de performanţă privind amprenta de carbon

9.Praguri maxime pentru carbon

Pe baza informaţiilor colectate din declaraţiile privind amprenta de carbon şi din distribuţia relativă a claselor de performanţă privind amprenta de carbon a modelelor de baterii introduse pe piaţă, precum şi ţinând seama de progresele ştiinţifice şi tehnice din domeniu, Comisia stabileşte pragurile maxime pentru amprenta de carbon pe durata ciclului de viaţă pentru categoriile de baterii menţionate la articolul 7 alineatul (1), în urma realizării unei evaluări a impactului specifice pentru a determina valorile pragurilor respective.

Atunci când stabileşte pragurile maxime pentru amprenta de carbon pe durata ciclului de viaţă menţionate la primul paragraf, Comisia ţine seama de distribuţia relativă a valorilor amprentei de carbon aferente bateriilor de pe piaţă, de nivelul progresului înregistrat în reducerea amprentei de carbon a bateriilor introduse pe piaţă şi de contribuţia efectivă şi potenţială a respectivelor praguri pentru amprenta de carbon pe durata ciclului de viaţă la îndeplinirea obiectivelor Uniunii privind mobilitatea sustenabilă şi neutralitatea climatică până în 2050.

ANEXA III:PARAMETRI DE PERFORMANŢĂ ELECTROCHIMICĂ ŞI DE DURABILITATE PENTRU BATERIILE PORTABILE DE UZ GENERAL

Partea A:Parametri pentru bateriile nereîncărcabile

Partea B:Parametri pentru bateriile reîncărcabile

Retenţia încărcării (capacităţii) (¹): capacitatea pe care o poate furniza o baterie după stocare, în condiţii specifice, precum temperatură şi umiditate relativă, pentru o anumită perioadă, fără o reîncărcare ulterioară, exprimată ca procent din capacitatea nominală.

(¹) IEC menţionează încărcarea şi capacitatea. Ambele reprezintă aceeaşi cantitate fizică (încărcarea); singura diferenţă este că încărcarea este exprimată în C = A*s, în timp ce capacitatea este exprimată în A*h. În practică, în cele mai multe cazuri se foloseşte capacitatea.

ANEXA IV:CERINŢE DE PERFORMANŢĂ ELECTROCHIMICĂ ŞI DE DURABILITATE PENTRU BATERIILE LMT, BATERIILE INDUSTRIALE CU O CAPACITATE MAI MARE DE 2 KWH ŞI BATERIILE PENTRU VEHICULE ELECTRICE

Partea A:Parametri referitori la performanţa electrochimică şi durabilitate

ANEXA V:PARAMETRI DE SIGURANŢĂ

1.Şoc termic şi variaţie ciclică

2.Protecţie împotriva unui scurtcircuit extern

Acest test evaluează performanţa în materie de siguranţă a unei baterii atunci când i se aplică un scurtcircuit extern. Testul poate evalua activarea dispozitivului de protecţie contra supracurenţilor sau capacitatea celulelor de a rezista curentului fără a ajunge într-o situaţie periculoasă (de exemplu, avalanşă termică, explozie, incendiu). Principalii factori de risc sunt generarea de căldură la nivel de celulă şi formarea de arcuri electrice, care pot deteriora circuitele sau pot cauza reducerea rezistenţei izolaţiei.

3.Protecţie împotriva supraîncărcării

Acest test evaluează performanţa în materie de siguranţă a unei baterii în situaţii de supraîncărcare. Principalele riscuri de siguranţă în timpul supraîncărcării sunt descompunerea electrolitului, descompunerea catodului şi a anodului, descompunerea exotermă a stratului interfazic de electrolitic solid, degradarea separatorului şi placarea cu litiu, ceea ce poate duce la autoaprinderea bateriei şi la avalanşa termică. Factorii care influenţează rezultatul testului includ cel puţin rata de încărcare şi nivelul de încărcare atins în cele din urmă. Protecţia poate fi asigurată fie prin reglarea tensiunii (întrerupere după atingerea limitei de tensiune de încărcare), fie prin reglarea curentului (întrerupere după depăşirea curentului maxim de încărcare).

6.Protecţia împotriva propagării termice

8.Scurtcircuit intern

Acest test evaluează performanţa în materie de siguranţă a unei baterii în situaţii de scurtcircuit intern. Producerea scurtcircuitelor interne, una dintre principalele îngrijorări ale fabricanţilor de baterii, poate duce la evacuare în atmosferă, avalanşă termică şi producere de scântei, care poate aprinde vaporii electrolitici care scapă din celulă. Astfel de scurtcircuite interne pot fi generate de imperfecţiuni de fabricare, de prezenţa impurităţilor în celule sau de creşterea dendritică a litiului şi sunt cauza majorităţii incidentelor de siguranţă de pe teren. Sunt posibile mai multe scenarii de scurtcircuite interne (de exemplu, contactul electric al catodului/anodului, captatorul de curent din aluminiu/captatorul de curent din cupru, captatorul de curent din aluminiu/anodul) fiecare având o rezistenţă de contact diferită.

11.Emisii de gaze

Bateriile pot conţine cantităţi semnificative de materiale potenţial periculoase, de exemplu electroliţi foarte inflamabili şi componente corozive şi toxice. Dacă este expusă anumitor condiţii, integritatea bateriei poate fi compromisă, conducând la eliberarea de gaze periculoase. Prin urmare, este important să se identifice emisiile de gaze generate de substanţele eliberate din baterie în timpul testelor: pentru toţi parametrii de siguranţă enumeraţi la punctele 1-10 se ia în considerare în mod corespunzător riscul de emisii de gaze toxice din electroliţii neapoşi.

ANEXA VI:CERINŢE DE ETICHETARE, MARCARE ŞI INFORMARE

Partea A:Informaţii generale privind bateriile

ANEXA VII:PARAMETRII PENTRU STABILIREA STĂRII DE SĂNĂTATE ŞI A DURATEI DE VIAŢĂ PRECONIZATE A BATERIILOR

Partea A:

Partea B:

ANEXA VIII:PROCEDURI DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII

Partea A:MODULUL A – CONTROLUL INTERN AL PRODUCŢIEI

2.Documentaţia tehnică

4.Marcajul CE şi declaraţia de conformitate UE

Partea B:MODULUL D1 – ASIGURAREA CALITĂŢII PROCESULUI DE PRODUCŢIE

1.Descrierea modulului

Asigurarea calităţii procesului de producţie este procedura de evaluare a conformităţii prin care fabricantul îndeplineşte obligaţiile prevăzute la punctele 2, 4 şi 7 şi asigură şi declară pe răspunderea sa exclusivă, fără a aduce atingere obligaţiilor altor operatori economici în conformitate cu prezentul regulament, că bateriile în cauză îndeplinesc cerinţele aplicabile prevăzute la articolele 7 şi 8 sau, la alegerea fabricantului, toate cerinţele aplicabile prevăzute la articolele 6-10 şi la articolele 12, 13 şi 14.

2.Documentaţia tehnică

5.Sistemul de calitate

Fabricantul depune o cerere pentru evaluarea sistemului său de calitate la organismul notificat ales de el, pentru bateriile în cauză.

Cererea include:

(a) denumirea şi adresa fabricantului şi, în cazul în care cererea este depusă de reprezentantul autorizat al fabricantului, şi denumirea şi adresa acestuia;

(b) o declaraţie scrisă care să specifice că nu a fost depusă o cerere identică la un alt organism notificat;

(d) documentaţia privind sistemul de calitate menţionat la punctul 5.2;

(e) documentaţia tehnică menţionată la punctul 2.

Sistemul de calitate asigură conformitatea bateriilor cu cerinţele aplicabile prevăzute la articolele 6-10, 12, 13 şi 14.

Toate elementele, cerinţele şi prevederile adoptate de fabricant sunt documentate sistematic şi ordonat, sub forma unor politici, proceduri şi instrucţiuni scrise. Documentaţia privind sistemul de calitate trebuie să permită o interpretare uniformă a programelor, a planurilor, a manualelor şi a dosarelor de calitate.

Documentaţia privind sistemul de calitate cuprinde, în special, o descriere adecvată a următoarelor elemente:

(a) obiectivele privind calitatea şi structura organizatorică, responsabilităţile şi competenţele conducerii cu privire la calitatea produsului;

(b) procedurile privind documentarea şi monitorizarea parametrilor şi a datelor necesare pentru calcularea şi actualizarea proporţiei de conţinut reciclat menţionate la articolul 8 şi, după caz, a valorilor şi clasei amprentei de carbon menţionate la articolul 7;

(c) tehnicile, procesele şi acţiunile sistematice conexe care vor fi utilizate pentru fabricare, pentru controlul calităţii şi pentru asigurarea calităţii;

(d) examinările, calculele, măsurătorile şi testele care vor fi efectuate înaintea, în cursul şi ulterior fabricării şi frecvenţa cu care vor fi efectuate;

(e) dosarele de calitate, precum rapoartele de inspecţie şi datele calculelor, ale măsurătorilor şi ale testelor, datele de etalonare, rapoartele privind calificarea personalului în cauză;

(f) mijloacele de monitorizare a respectării nivelului corespunzător de calitate a produsului şi a funcţionării eficace a sistemului de calitate.

Organismul notificat evaluează sistemul de calitate pentru a determina dacă îndeplineşte cerinţele prevăzute la punctul 5.2.

Acesta prezumă conformitatea cu aceste cerinţe în ceea ce priveşte elementele sistemului de calitate care respectă specificaţiile corespunzătoare ale standardului armonizat relevant.

Pe lângă experienţa în sisteme de management al calităţii, echipa de audit va cuprinde cel puţin un membru cu experienţă de evaluare în domeniul produsului relevant şi al tehnologiei produsului în cauză şi cunoştinţe privind cerinţele aplicabile prevăzute la articolele 6-10, 12, 13 şi 14.

Auditul include o vizită de evaluare în spaţiile fabricantului.

Echipa de audit examinează documentaţia tehnică menţionată la punctul 2 pentru a verifica capacitatea fabricantului de a identifica cerinţele aplicabile prevăzute la articolele 6-10, 12, 13 şi 14 şi de a realiza examinările, calculele, măsurătorile şi testele necesare în vederea asigurării conformităţii bateriei cu aceste cerinţe. Echipa de audit verifică fiabilitatea datelor utilizate pentru calcularea proporţiei de conţinut reciclat menţionate la articolul 8 şi, după caz, a valorilor şi clasei amprentei de carbon menţionate la articolul 7, precum şi punerea în aplicare corespunzătoare a metodologiei de calcul relevante.

După ce evaluează sistemul de calitate, organismul notificat comunică fabricantului decizia sa. Comunicarea respectivă cuprinde concluziile procesului de audit şi motivarea deciziei respective.

Fabricantul informează organismul notificat care a aprobat sistemul de calitate cu privire la orice intenţie de modificare a sistemului de calitate.

Organismul notificat evaluează modificările propuse şi decide dacă sistemul de calitate modificat va continua să îndeplinească cerinţele menţionate la punctul 5.2 sau dacă este necesară o reevaluare.

Organismul notificat comunică decizia sa fabricantului. Comunicarea respectivă cuprinde concluziile examinării şi decizia de evaluare motivată.

Supravegherea sub responsabilitatea organismului notificat

1. Scopul supravegherii este de a se asigura că fabricantul îndeplineşte în mod corect obligaţiile care decurg din sistemul de calitate aprobat.

2. Fabricantul autorizează accesul organismului notificat, în scopul evaluării, la spaţiile de fabricare, de inspecţie, de testare şi de depozitare şi îi furnizează orice informaţie necesară, în special:

(a) documentaţia privind sistemul de calitate menţionată la punctul 5.2;

(b) documentaţia tehnică menţionată la punctul 2;

(c) dosarele de calitate, precum rapoartele de inspecţie şi datele calculelor, ale măsurătorilor şi ale testelor, datele de etalonare şi rapoartele privind calificarea personalului în cauză.

3. Organismul notificat efectuează audituri periodice pentru a se asigura că fabricantul menţine şi aplică sistemul de calitate şi furnizează fabricantului un raport de audit. În cursul acestor audituri, organismul notificat verifică cel puţin fiabilitatea datelor utilizate pentru calcularea proporţiei de conţinut reciclat menţionate la articolul 8 şi, după caz, a valorilor şi clasei amprentei de carbon menţionate la articolul 7, precum şi punerea în aplicare corespunzătoare a metodologiei de calcul relevante.

4. În plus, organismul notificat poate efectua vizite inopinate la sediul fabricantului. În timpul unor astfel de vizite, dacă este necesar, organismul notificat poate efectua sau poate dispune efectuarea unor examinări, calcule, măsurători şi teste pentru a verifica buna funcţionare a sistemului de calitate. Organismul notificat furnizează fabricantului un raport privind vizita şi, în cazul efectuării unor teste, un raport de testare.

Marcajul CE şi declaraţia de conformitate UE

1. Fabricantul aplică marcajul CE şi, sub responsabilitatea organismului notificat menţionat la punctul 5.1, numărul de identificare al acestuia pe fiecare baterie care îndeplineşte cerinţele aplicabile menţionate la punctul 1 sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil sau nu este justificat din cauza naturii bateriei, pe ambalaj şi pe documentele care însoţesc bateria.

2. Fabricantul întocmeşte o declaraţie de conformitate UE pentru fiecare model de baterie, în conformitate cu articolul 18, şi o ţine la dispoziţia autorităţilor naţionale timp de 10 ani de la introducerea pe piaţă a ultimei baterii din modelul respectiv de baterie. Declaraţia de conformitate UE identifică modelul de baterie pentru care a fost întocmită.

O copie a declaraţiei de conformitate UE este pusă la dispoziţia autorităţilor naţionale, la cerere.

Obligaţiile de informare ale organismului notificat

Fiecare organism notificat îşi informează autoritatea de notificare cu privire la aprobările sistemelor de calitate emise sau retrase şi, periodic sau la cerere, pune la dispoziţia autorităţii sale de notificare lista aprobărilor sistemelor de calitate pe care le-a refuzat, suspendat sau restricţionat în alt mod.

Fiecare organism notificat informează celelalte organisme notificate în legătură cu aprobările sistemelor de calitate pe care le-a refuzat, retras, suspendat sau restricţionat în alt mod şi, la cerere, în legătură cu aprobările sistemelor de calitate pe care le-a emis.

Partea C:MODULUL G – CONFORMITATEA PE BAZA VERIFICĂRII UNITĂŢII DE PRODUS

1.Descrierea modulului

Conformitatea pe baza verificării unităţii de produs este procedura de evaluare a conformităţii prin care fabricantul îndeplineşte obligaţiile prevăzute la punctele 2, 3 şi 5 şi asigură şi declară pe răspunderea sa exclusivă, fără a aduce atingere obligaţiilor altor operatori economici în conformitate cu prezentul regulament, că bateria în cauză, care a făcut obiectul dispoziţiilor de la punctul 4, este conformă cu cerinţele aplicabile prevăzute la articolele 7 şi 8 sau, la alegerea fabricantului, cu toate cerinţele aplicabile prevăzute la articolele 6-10 şi la articolele 12, 13 şi 14.

2.Documentaţia tehnică

Fabricantul întocmeşte documentaţia tehnică şi o pune la dispoziţia organismului notificat menţionat la punctul 4. Documentaţia tehnică trebuie să permită evaluarea bateriei din punctul de vedere al conformităţii cu cerinţele relevante menţionate la punctul 1 şi include o analiză şi o evaluare adecvată a riscurilor.

Documentaţia tehnică precizează cerinţele aplicabile şi vizează – în măsura în care este relevant pentru evaluare –, proiectarea, fabricarea şi funcţionarea bateriei.

Documentaţia tehnică cuprinde, după caz, cel puţin următoarele elemente:

(a) o descriere generală a bateriei şi a utilizării prevăzute;

(b) desenele de proiectare şi de fabricare şi schemele componentelor, subansamblelor şi circuitelor;

(c) descrierile şi explicaţiile necesare pentru a înţelege desenele şi schemele menţionate la litera (b) şi funcţionarea bateriei;

(d) un specimen al etichetei cerute în conformitate cu articolul 13;

(e) o listă a standardelor armonizate menţionate la articolul 15 şi/sau a specificaţiilor comune menţionate la articolul 16 aplicate, precum şi, în cazul unor standarde armonizate şi/sau specificaţii comune aplicate parţial, indicarea părţilor care au fost aplicate;

(f) o listă a altor specificaţii tehnice relevante utilizate în scopuri de măsurare sau de calcul şi descrieri ale soluţiilor adoptate pentru a îndeplini cerinţele aplicabile menţionate la punctul 1 sau pentru a verifica conformitatea bateriilor cu cerinţele respective, în cazul în care standardele armonizate şi/sau specificaţiile comune nu au fost aplicate sau nu sunt disponibile;

(g) rezultatele calculelor de proiectare efectuate şi examinările realizate, precum şi dovezile tehnice sau documentele justificative utilizate;

(h) un studiu care să susţină valorile şi clasa amprentei de carbon menţionate la articolul 7, care să conţină calculele efectuate în conformitate cu metodologia stabilită în actul delegat adoptat în temeiul articolului 7 alineatul (1) al patrulea paragraf litera (a) şi dovezile şi informaţiile care stabilesc datele de intrare pentru aceste calcule;

(i) un studiu care să susţină proporţia de conţinut reciclat menţionată la articolul 8, care să conţină calculele efectuate în conformitate cu metodologia stabilită în actul delegat adoptat în temeiul articolului 8 alineatul (1) al doilea paragraf şi dovezile şi informaţiile care stabilesc datele de intrare pentru aceste calcule; şi

(j) rapoartele de testare.

Verificarea

1. Un organism notificat ales de fabricant efectuează examinările, calculele, măsurătorile şi testele adecvate, astfel cum sunt prevăzute în standardele armonizate relevante menţionate la articolul 15, în specificaţiile comune menţionate la articolul 16 sau în ambele, sau teste echivalente pentru a verifica conformitatea bateriei cu cerinţele aplicabile menţionate la punctul 1 sau dispune efectuarea acestora. În lipsa unui astfel de standard armonizat sau a unei astfel de specificaţii comune, organismul notificat în cauză decide cu privire la examinările, calculele, măsurătorile şi testele adecvate care trebuie efectuate.

Organismul notificat emite un certificat de conformitate referitor la examinările, calculele, măsurătorile şi testele efectuate şi aplică numărul său de identificare pe bateria aprobată sau dispune aplicarea acestui număr sub responsabilitatea sa.

2. Fabricantul ţine certificatele de conformitate la dispoziţia autorităţilor naţionale timp de 10 ani de la introducerea pe piaţă a bateriei.

Marcajul CE şi declaraţia de conformitate UE

Fabricantul aplică marcajul CE şi, sub responsabilitatea organismului notificat menţionat la punctul 4, numărul de identificare al acestuia pe fiecare baterie care îndeplineşte cerinţele aplicabile menţionate la punctul 1 sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil sau nu este justificat din cauza naturii bateriei, pe ambalaj şi pe documentele care însoţesc bateria.

Fabricantul întocmeşte o declaraţie de conformitate UE în conformitate cu articolul 18 pentru fiecare baterie şi o ţine la dispoziţia autorităţilor naţionale timp de 10 ani de la introducerea pe piaţă a bateriei. Declaraţia de conformitate UE identifică bateria pentru care a fost întocmită.

O copie a declaraţiei de conformitate UE este pusă la dispoziţia autorităţilor naţionale, la cerere.

ANEXA IX:DECLARAŢIA DE CONFORMITATE UE NR.* …

ANEXA X:LISTA MATERIILOR PRIME ŞI A CATEGORIILOR DE RISC

Categoriile de risc social şi de mediu:

(a) mediul, clima şi sănătatea umană, luând în considerare efectele directe, induse, indirecte şi cumulative, inclusiv:

(i) aerul, inclusiv poluarea aerului, precum emisiile de gaze cu efect de seră,

(ii) apa, inclusiv fundul mării şi mediul marin, şi inclusiv poluarea apei, utilizarea apei, cantităţile de apă (inundaţii sau secete) şi accesul la apă,

(iii) solul, inclusiv poluarea solului, eroziunea solului, utilizarea terenurilor şi degradarea terenurilor,

(iv) biodiversitatea, inclusiv deteriorarea habitatelor, a faunei sălbatice, a florei şi a ecosistemelor, inclusiv serviciile ecosistemice,

(v) substanţele periculoase,

(vi) zgomotul şi vibraţiile,

(vii) siguranţa unităţilor de producţie,

(viii) consumul de energie,

(ix) deşeurile şi reziduurile;

(b) drepturile omului, drepturile lucrătorilor şi relaţiile de muncă, inclusiv:

(i) securitatea şi sănătatea în muncă,

(ii) munca copiilor,

(iii) munca forţată,

(iv) discriminarea,

(v) libertăţile sindicale;

Instrumentele internaţionale care se referă la riscurile menţionate la punctul 2 includ:

(a) Cele zece principii ale Pactului mondial al Organizaţiei Naţiunilor Unite;

(b) Orientările UNEP pentru evaluarea socială a ciclului de viaţă al produselor;

(c) Convenţia privind diversitatea biologică, în special Decizia COP VIII/28 – Orientări voluntare privind includerea aspectelor referitoare la biodiversitate în evaluarea impactului;

(d) Acordul de la Paris al ONU;

(e) cele opt convenţii fundamentale ale OIM definite în Declaraţia OIM cu privire la principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă;

(f) toate celelalte convenţii internaţionale în domeniul mediului care sunt obligatorii pentru Uniune sau pentru statele sale membre;

(g) Declaraţia OIM cu privire la principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă;

(h) Carta internaţională a drepturilor omului, incluzând Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.

Instrumentele în materie de diligenţă necesară recunoscute la nivel internaţional aplicabile cerinţelor obligaţiei de diligenţă prevăzute în capitolul VII din prezentul regulament:

(a) Carta internaţională a drepturilor omului, incluzând Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale;

(b) Principiile directoare ale ONU privind afacerile şi drepturile omului;

(d) Declaraţia tripartită de principii a OIM privind întreprinderile multinaţionale şi politica socială;

(e) Orientările OCDE privind diligenţa necesară pentru o conduită responsabilă în afaceri;

(f) Orientările OCDE privind diligenţa necesară referitoare la existenţa unui lanţ de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone afectate de conflicte şi cu risc ridicat.

ANEXA XI:CALCULUL RATELOR DE COLECTARE A DEŞEURILOR DE BATERII PORTABILE ŞI A DEŞEURILOR DE BATERII LMT

Producătorii categoriilor relevante de baterii sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, precum şi statele membre calculează rata de colectare ca procent obţinut prin împărţirea greutăţii deşeurilor de baterii, colectate în conformitate cu articolele 59, 60 şi, respectiv, 69, într-un an calendaristic dat într-un stat membru, la greutatea medie a acestor baterii pe care producătorii fie le pun la dispoziţie pe piaţă direct utilizatorilor finali, fie le livrează unor terţi pentru a le pune la dispoziţie pe piaţă utilizatorilor finali în respectivul stat membru în cursul celor trei ani calendaristici anteriori. Rata de colectare se calculează în conformitate cu articolul 59 pentru bateriile portabile, respectiv în conformitate cu articolul 60 pentru bateriile LMT.

An	Colectarea datelor		Calcul	Cerinţă de raportare
Anul 1	Vânzări în anul 1 (V1)
Anul 2	Vânzări în anul 2 (V2)
Anul 3	Vânzări în anul 3 (V3)
Anul 4	Vânzări în anul 4 (V4)	Colectare în anul 4 (C4)	Rata de colectare (RC4) = 3*C4/(V1 + V2 + V3)	RC4
Anul 5	Vânzări în anul 5 (V5)	Colectare în anul 5 (C5)	Rata de colectare (RC5) = 3*C5/(V2 + V3 + V4)	RC5
Etc.	Etc.	Etc.	Etc.

Producătorii categoriilor relevante de baterii sau, dacă sunt desemnate în conformitate cu articolul 57 alineatul (1), organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, precum şi statele membre calculează vânzările anuale de baterii către utilizatorii finali, într-un an dat, ca fiind greutatea acestor baterii puse la dispoziţie pe piaţă pentru prima dată pe teritoriul statului membru în anul în cauză, cu excepţia bateriilor care au părăsit teritoriul respectivului stat membru în respectivul an, înainte de a fi vândute utilizatorilor finali. Aceste vânzări se calculează separat pentru bateriile portabile şi pentru bateriile LMT.

ANEXA XII:CERINŢE PRIVIND DEPOZITAREA ŞI TRATAREA, INCLUSIV RECICLAREA

Partea A:Cerinţe privind depozitarea şi tratarea

Se aplică măsuri speciale de precauţie şi de siguranţă pentru tratarea deşeurilor de baterii pe bază de litiu în timpul manipulării, sortării şi depozitării. Astfel de măsuri includ protecţia împotriva expunerii la:

(a) căldură excesivă, precum temperaturi ridicate, foc sau lumina directă a soarelui;

(b) apă, precum precipitaţii şi inundaţii;

Deşeurile de baterii pe bază de litiu se depozitează în poziţia în care sunt orientate în mod normal atunci când sunt instalate, şi anume niciodată inversate, în zone bine ventilate, şi se acoperă cu o izolare de cauciuc pentru înaltă tensiune. Instalaţiile de depozitare a deşeurilor de baterii pe bază de litiu sunt marcate cu un semn de avertizare.

Partea B:Obiective privind eficienţa reciclării

Partea C:Obiective privind valorificarea materială

ANEXA XIII:INFORMAŢII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN PAŞAPORTUL PENTRU BATERII

1.INFORMAŢII ACCESIBILE PUBLICULUI REFERITOARE LA MODELUL DE BATERIE

2.INFORMAŢII REFERITOARE LA MODELUL DE BATERIE ACCESIBILE NUMAI PERSOANELOR CARE AU UN INTERES LEGITIM ŞI COMISIEI

3.INFORMAŢII ACCESIBILE NUMAI ORGANISMELOR NOTIFICATE, AUTORITĂŢILOR DE SUPRAVEGHERE A PIEŢEI ŞI COMISIEI

4.INFORMAŢII ŞI DATE REFERITOARE LA O BATERIE INDIVIDUALĂ ACCESIBILE NUMAI PERSOANELOR CARE AU UN INTERES LEGITIM

ANEXA XIV:CERINŢE MINIME PRIVIND TRANSFERURILE DE BATERII FOLOSITE

Pentru a se distinge între bateriile folosite şi deşeurile de baterii, în cazul în care deţinătorul, şi anume persoana fizică sau juridică care deţine bateriile folosite sau deşeurile de baterii, declară că intenţionează să transfere sau transferă baterii folosite, iar nu deşeuri de baterii, deţinătorului respectiv i se cere să pună la dispoziţie următoarele documente pentru a justifica această afirmaţie:

(a) o copie a facturii şi a contractului privind vânzarea sau transferul dreptului de proprietate asupra bateriilor, în care se indică faptul că bateriile sunt destinate reutilizării directe şi că sunt pe deplin funcţionale;

(b) dovezi privind evaluarea sau testarea, sub forma unei copii a documentelor, precum certificatul de testare şi dovada de funcţionalitate, pentru fiecare baterie sau fracţiune a acesteia din cadrul lotului, şi protocolul care conţine toate informaţiile înscrise în evidenţe în conformitate cu punctul 3;

(c) o declaraţie a posesorului conform căreia niciunul dintre materialele sau echipamentele din cadrul lotului nu constituie deşeuri în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2008/98/CE; şi

(d) o protecţie corespunzătoare împotriva deteriorării în timpul transportului, al încărcării şi al descărcării, în special printr-o ambalare şi o stivuire corespunzătoare a încărcăturii.

Punctul 1 literele (a) şi (b) şi punctul 3 nu se aplică în cazul în care se demonstrează prin documente justificative că transportul se efectuează în cadrul unui acord de transfer între întreprinderi şi atunci când:

(a) bateria folosită este returnată producătorului sau unui terţ care acţionează în numele său pentru reparaţii în perioada de garanţie, cu intenţia de a fi reutilizată; sau

(b) în cazul în care bateria folosită este pentru uz profesional, aceasta este trimisă producătorului sau unui terţ care acţionează în numele său sau către o instalaţie a unui terţ din ţări unde se aplică Decizia C(2001)107/final a Consiliului OCDE privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri destinate operaţiunilor de valorificare, pentru recondiţionare sau reparaţii, pe baza unui contract valabil, cu intenţia de a fi reutilizată; sau

(c) în cazul în care bateria folosită este pentru uz profesional şi este defectă, aceasta este trimisă producătorului sau unui terţ care acţionează în numele său în vederea analizării cauzelor principale, pe baza unui contract valabil, în cazul în care o astfel de analiză nu poate fi efectuată decât de producător sau de terţi care acţionează în numele acestuia.

Pentru a demonstra că bateriile care sunt transferate constituie baterii folosite, iar nu deşeuri, deţinătorul acestora trebuie să parcurgă următoarele etape privind testarea şi ţinerea evidenţei documentelor doveditoare:

Etapa 1: Testarea

(a) bateria este testată în ceea ce priveşte starea sa de sănătate şi se evaluează prezenţa substanţelor periculoase;

(b) rezultatele evaluării şi testării menţionate la litera (a) sunt înregistrate într-un document doveditor.

Etapa 2: Documentul doveditor

(a) documentul doveditor se fixează în mod sigur, dar nu permanent, fie chiar pe bateria folosită, dacă bateria folosită nu a fost ambalată, fie pe ambalaj, astfel încât documentul doveditor să poată fi citit fără înlăturarea ambalajului;

(b) documentul doveditor conţine următoarele informaţii:

- denumirea bateriei sau a fracţiunii acesteia,

- numărul de identificare al bateriei sau al fracţiunii acesteia, după caz,

- anul producţiei, dacă este disponibil,

- denumirea şi adresa întreprinderii responsabile în ceea ce priveşte testarea stării de sănătate,

- tipurile de teste efectuate pentru etapa 1,

- rezultatele testelor efectuate pentru etapa 1, inclusiv datele testelor.

În absenţa unei dovezi că un obiect este o baterie folosită, iar nu un deşeu, sub forma documentelor corespunzătoare necesare conform punctelor 1, 2, 3 şi 4, şi în absenţa unei protecţii corespunzătoare împotriva deteriorării în timpul transportului, al încărcării şi al descărcării, în special printr-o ambalare şi stivuire corespunzătoare a încărcăturii, acestea fiind obligaţii ale posesorului care organizează transportul, obiectul este considerat deşeu şi se prezumă că încărcătura cuprinde un transfer ilegal. În astfel de cazuri, încărcătura este tratată în conformitate cu articolele 24 şi 25 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006.

ANEXA XV:TABEL DE CORESPONDENŢĂ

Directiva 2006/66/CE	Prezentul regulament
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 1 primul paragraf punctul 1	Articolul 1 alineatul (1)
Articolul 1 primul paragraf punctul 2	Articolul 1 alineatul (1)
Articolul 1 al doilea paragraf	-
Articolul 2	Articolul 1 alineatele (3), (4) şi (5)
Articolul 2 alineatul (1)	Articolul 1 alineatele (3) şi (4)
Articolul 2 alineatul (2)	Articolul 1 alineatul (5)
Articolul 2 alineatul (2) litera (a)	Articolul 1 alineatul (5) litera (a)
Articolul 2 alineatul (2) litera (b)	Articolul 1 alineatul (5) litera (a)
Articolul 3	Articolul 3
Articolul 3 punctul 1	Articolul 3 alineatul (1) punctul 1
Articolul 3 punctul 2	Articolul 3 alineatul (1) punctul 2
Articolul 3 punctul 3	Articolul 3 alineatul (1) punctul 9
Articolul 3 punctul 4	-
Articolul 3 punctul 5	Articolul 3 alineatul (1) punctul 12
Articolul 3 punctul 6	Articolul 3 p alineatul (1) punctul 13
Articolul 3 punctul 7	Articolul 3 alineatul (1) punctul 50
Articolul 3 punctul 8	Articolul 3 alineatul (2) litera (a)
Articolul 3 punctul 9	-
Articolul 3 punctul 10	Articolul 3 alineatul (1) punctul 53
Articolul 3 punctul 11	Articolul 3 alineatul (1) punctul 26
Articolul 3 punctul 12	Articolul 3 alineatul (1) punctul 47
Articolul 3 punctul 13	Articolul 3 alineatul (1) punctul 65
Articolul 3 punctul 14	Articolul 3 alineatul (1) punctul 16
Articolul 3 punctul 15	Articolul 3 alineatul (1) punctul 22
Articolul 3 punctul 16	-
Articolul 3 punctul 17	-
Articolul 4	Articolul 6
Articolul 4 alineatul (1)	Anexa I
Articolul 4 alineatul (1) litera (a)	Anexa I rubrica 1
Articolul 4 alineatul (1) litera (b)	Anexa I rubrica 2
Articolul 4 alineatul (2)	-
Articolul 4 alineatul (3)	-
Articolul 4 alineatul (3) litera (a)	-
Articolul 4 alineatul (3) litera (b)	-
Articolul 4 alineatul (3) litera (c)	-
Articolul 4 alineatul (4)	-
Articolul 5	-
Articolul 6	Articolul 4
Articolul 6 alineatul (1)	Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (2)	-
Articolul 7	Articolul 2
Articolul 8	Articolele 59-62 şi 64-67
Articolul 8 alineatul (1)	Articolul 59
Articolul 8 alineatul (1) primul paragraf litera (a)	Articolul 59 alineatul (1) litera (a) Articolul 59 alineatul (1) litera (b)
Articolul 8 alineatul (1) primul paragraf litera (b)	Articolul 62
Articolul 8 alineatul (1) primul paragraf litera (c)	Articolul 61 alineatul (1) Articolul 62 alineatul (1)
Articolul 8 alineatul (1) primul paragraf litera (d)	Articolul 59 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) Articolul 61 alineatul (1) litera (c)
Articolul 8 alineatul (1) al doilea paragraf	Articolul 59 alineatul (5)
Articolul 8 alineatul (2)	Articolul 59 alineatele (1) şi (2)
Articolul 8 alineatul (2) litera (a)	Articolul 59 alineatul (1) Articolul 59 alineatul (2)
Articolul 8 alineatul (2) litera (b)	Articolul 59 alineatul (2)
Articolul 8 alineatul (2) litera (c)	-
Articolul 8 alineatul (3)	Articolul 61
Articolul 8 alineatul (4)	Articolul 61
Articolul 9	-
Articolul 10	Articolele 59, 60 şi 69
Articolul 10 alineatul (1)	-
Articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf	Articolul 75 alineatul (4)
Articolul 10 alineatul (2)	Articolele 59 şi 60
Articolul 10 alineatul (2) litera (a)	-
Articolul 10 alineatul (2) litera (b)	Articolul 59 alineatul (3) şi articolul 60 alineatul (3)
Articolul 10 alineatul (3)	Articolul 69 alineatul (2) şi articolul 76 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 10 alineatul (4)	-
Articolul 11	Articolul 11
Articolul 11 primul paragraf	Articolul 11 alineatul (1)
Articolul 11 al doilea paragraf	Articolul 11 alineatul (3)
Articolul 12	Articolul 70
Articolul 12 alineatul (1)	Articolul 70 alineatul (2)
Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf litera (a)	Articolul 59 alineatul (1) litera (f), articolul 60 alineatul (1) litera (f) şi articolul 61 alineatul (3) litera (c)
Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf litera (b)	Articolul 71 alineatul (1)
Articolul 12 alineatul (1) al doilea paragraf	-
Articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf	-
Articolul 12 alineatul (2)	Articolul 71 alineatul (4)
Articolul 12 alineatul (3)	Articolul 70 alineatul (3)
Articolul 12 alineatul (4)	Articolul 71 alineatele (2) şi (3)
Articolul 12 alineatul (5)	Articolul 75 alineatul (5) litera (c) şi articolul 76 alineatul (1) litera (d)
Articolul 12 alineatul (6)	Articolul 71 alineatul (4)
Articolul 13	-
Articolul 13 alineatul (1)	-
Articolul 13 alineatul (2)	-
Articolul 14	Articolul 70 alineatul (1)
Articolul 15	Articolul 72
Articolul 15 alineatul (1)	Articolul 72 alineatul (1)
Articolul 15 alineatul (2)	Articolul 72 alineatul (3)
Articolul 15 alineatul (3)	Articolul 72 alineatul (4)
Articolul 16	Articolul 56
Articolul 16 alineatul (1)	Articolul 56 alineatele (1) şi (4)
Articolul 16 alineatul (1) litera (a)	Articolul 56 alineatul (4) litera (a)
Articolul 16 alineatul (1) litera (b)	Articolul 56 alineatul (4) litera (a)
Articolul 16 alineatul (2)	-
Articolul 16 alineatul (3)	Articolul 56 alineatul (1) litera (c)
Articolul 16 alineatul (4)	Articolul 74 alineatul (5)
Articolul 16 alineatul (5)	-
Articolul 16 alineatul (6)	-
Articolul 17	Articolul 55
Articolul 18	Articolul 57 alineatul (2) litera (c)
Articolul 18 alineatul (1)	-
Articolul 18 alineatul (2)	-
Articolul 18 alineatul (3)	-
Articolul 19	Articolul 59 alineatul (1), articolul 60 alineatul (1), articolul 61 alineatul (1) şi articolele 62 şi 64-67
Articolul 19 alineatul (1)	Articolul 59 alineatul (2), articolul 60 alineatul (2), articolul 61 alineatul (1) şi articolele 62, 65, 66 şi 67
Articolul 19 alineatul (2)	Articolul 57 alineatul (2) litera (c)
Articolul 20	Articolul 74
Articolul 20 alineatul (1)	Articolul 74 alineatul (1)
Articolul 20 alineatul (1) litera (a)	Articolul 74 alineatul (1) litera (f)
Articolul 20 alineatul (1) litera (b)	Articolul 74 alineatul (1) litera (b)
Articolul 20 alineatul (1) litera (c)	Articolul 74 alineatul (1) litera (c)
Articolul 20 alineatul (1) litera (d)	Articolul 74 alineatul (1) litera (b)
Articolul 20 alineatul (1) litera (e)	Articolul 74 alineatul (1) litera (e)
Articolul 20 alineatul (2)	Articolul 74
Articolul 20 alineatul (3)	Articolul 74 alineatul (4)
Articolul 21	Articolul 20 Articolul 13, anexa VI părţile A, B şi C
Articolul 21 alineatul (1)	Articolul 13 alineatul (4)
Articolul 21 alineatul (2)	Articolul 13 alineatul (2)
Articolul 21 alineatul (3)	Articolul 13 alineatul (5)
Articolul 21 alineatul (4)	Articolul 13 alineatul (4)
Articolul 21 alineatul (5)	Articolul 13 alineatul (4)
Articolul 21 alineatul (6)	-
Articolul 21 alineatul (7)	-
Articolul 22a	-
Articolul 23	Articolul 94
Articolul 23 alineatul (1)	Articolul 94 alineatul (1)
Articolul 23 alineatul (2)	Articolul 94 alineatul (2)
Articolul 23 alineatul (2) litera (a)	-
Articolul 23 alineatul (2) litera (b)	Articolul 94 alineatul (2) primul paragraf litera (e)
Articolul 23 alineatul (2) litera (c)	Articolul 71 alineatele (5) şi (6)
Articolul 23 alineatul (3)	Articolul 94 alineatul (2) al doilea paragraf
Articolul 23a	Articolul 89
Articolul 23a alineatul (1)	Articolul 89 alineatul (1)
Articolul 23a alineatul (2)	Articolul 89 alineatul (2)
Articolul 23a alineatul (3)	Articolul 89 alineatul (3)
Articolul 23a alineatul (4)	Articolul 89 alineatul (5)
Articolul 23a alineatul (5)	Articolul 89 alineatul (6)
Articolul 24	Articolul 90
Articolul 24 alineatul (1)	Articolul 90 alineatul (1)
Articolul 24 alineatul (2)	Articolul 90 alineatul (3)
Articolul 24 alineatul (2) al doilea paragraf	Articolul 90 alineatul (3) al doilea paragraf
Articolul 25	Articolul 93
Articolul 26	-
Articolul 27	-
Articolul 28	Articolul 95
Articolul 29	Articolul 96
Articolul 30	-
Anexa I	Anexa XI
Anexa II	Anexa VI partea B
Anexa III	Anexa XII
Anexa III partea A	Anexa XII partea A
Anexa III partea B	Anexa XII partea B
Anexa IV	Articolul 55