Directiva 2010/75/UE/24-nov-2010 privind emisiile industriale şi emisiile generate de creşterea animalelor (prevenirea şi controlul integrat al poluării)

Acte UE

Jurnalul Oficial 334L

În vigoare
Versiune de la: 4 August 2024
Directiva 2010/75/UE/24-nov-2010 privind emisiile industriale şi emisiile generate de creşterea animalelor (prevenirea şi controlul integrat al poluării)
Dată act: 24-nov-2010
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
(reformare)
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JOC 182, 4.8.2009, p. 46.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2):
(2)JOC 325, 19.12.2008. p. 60.
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),
(3)Poziţia Parlamentului European din 10 martie 2009 (JO C 87 E, 1.4.2010, p. 191) şi Poziţia Consiliului în primă lectură din 15 februarie 2010 00 C 107 E, 27.4.2010, p. 1). Poziţia Parlamentului European din 7 iulie 2010 (republicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 8 noiembrie 2010.
întrucât:
(1)Este necesar să se aducă o serie de modificări substanţiale următoarelor directive: Directiva 78/176/CEE a Consiliului din 20 februarie 1978 privind deşeurile din industria dioxidului de titan (4), Directiva 82/883/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1982 privind modalităţile de supraveghere şi control al zonelor în care există emisii provenind din industria dioxidului de titan (5), Directiva 92/112/CEE a Consiliului din 1 5 decembrie 1 992 privind procedurile de armonizare a programelor de reducere, în vederea eliminării, a poluării cauzate de deşeurile din industria dioxidului de titan (6), Directiva 1999/13/CE a Consiliului din 11 martie 1999 privind reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii (7), Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deşeurilor (8), Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanţi provenind de la instalaţii de ardere de dimensiuni mari (9) şi Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (10). Din motive de claritate, directivele respective ar trebui reformate.
(4)JO L 54, 25.2.1978, p. 19.
(5)JO L 378, 31.12.1982, p. 1.
(6)JO I. 409, 31.12.1992, p. 11.
(7)JO L 85, 29.3.1999, p. 1.
(8)JO L 332, 28.12.2000, p. 91.
(9)JO L 309, 27.11.2001, p. 1.
(10)JO L 24, 29.1.2008, p. 8.
(2)Pentru a preveni, reduce şi, pe cât posibil, elimina poluarea provenind din activităţile industriale în conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte" şi cu principiul prevenirii poluării, este necesar să se stabilească un cadru general pentru controlul principalelor activităţi industriale, acordând prioritate intervenţiilor la sursă, asigurând o gestionare prudentă a resurselor naturale şi ţinând seama, atunci când este necesar, de situaţia economică şi de caracteristicile locale specifice ale locului unde se desfăşoară activitatea industrială.
(3)Abordările diferite pentru controlarea, în mod separat, a emisiilor în aer, apă sau sol pot favoriza trecerea poluării de la o componentă a mediului la alta, mai degrabă decât protecţia mediului în ansamblu. Prin urmare, este necesar să se prevadă o abordare integrată de prevenire şi control al emisiilor în aer, apă şi sol, de management al deşeurilor, de eficienţă energetică şi de prevenire a accidentelor. Aceasta va contribui la crearea unor condiţii de concurenţă echitabile în Uniune prin alinierea cerinţelor legate de performanţele de mediu ale instalaţiilor industriale.
(4)Este necesar să se revizuiască legislaţia privind instalaţiile industriale, în vederea simplificării şi clarificării dispoziţiilor existente, a reducerii sarcinilor administrative care nu sunt necesare şi a punerii în aplicare a concluziilor Comunicărilor Comisiei din 21 septembrie 2005 referitoare la Strategia tematică privind poluarea aerului (denumită, în continuare „strategia tematică privind poluarea aerului"), din 22 septembrie 2006 referitoare la Strategia tematica privind protecţia solului şi din 21 decembrie 2005 referitoare la Strategia tematică privind prevenirea şi reciclarea deşeurilor, adoptate ca urmare a Deciziei nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iulie 2002 de stabilire a celui de-al şaselea program comunitar de acţiune pentru mediu (1) Comunicările respective stabilesc obiective de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului care nu pot fi atinse în lipsa unor reduceri suplimentare ale emisiilor provenind din activităţile industriale.
(1)JO L 242, 10.9.2002, p. 1.
(5)Pentru a garanta prevenirea şi controlul poluării, fiecare instalaţie ar trebui să funcţioneze numai dacă deţine o autorizaţie sau, în cazul anumitor instalaţii şi activităţi care utilizează solvenţi organici, numai dacă deţine o autorizaţie sau dacă este înregistrată.

(6)Este obligaţia statelor membre să stabilească abordarea privind atribuirea responsabilităţilor operatorilor instalaţiilor, cu condiţia să se asigure conformarea cu prezenta directivă. Statele membre pot alege să acorde autorizaţia unui singur operator pentru fiecare instalaţie sau să împartă responsabilitatea între mai mulţi operatori ai diferitelor părţi ale unei instalaţii. În cazul în care sistemul juridic existent prevede un singur operator responsabil pentru fiecare instalaţie, statul membru poate decide să menţină acest sistem.
(7)Pentru a facilita acordarea autorizaţiilor, statele membre ar trebui să poată stabili cerinţe aplicabile anumitor categorii de instalaţii în cadrul unor norme generale obligatorii.
(8)Este important să se prevină accidentele şi incidentele şi să se limiteze consecinţele acestora. Răspunderea privind consecinţele accidentelor şi incidentelor asupra mediului intră sub incidenţa legislaţiei naţionale relevante şi, după caz, a legislaţiei relevante a Uniunii.
(9)În vederea evitării dublei reglementări, autorizaţia pentru o instalaţie care intră sub incidenţa Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii (2) ar trebui să nu includă o valoare limită pentru emisiile directe de gaze cu efect de seră specificate în anexa I la respectiva directivă, cu excepţia cazului în care este necesar să se asigure că nu este provocată o poluare locală semnificativă sau a cazului în care instalaţia respectivă este exclusă din sistem.
(2)JO L 275, 25.10.2003, p. 32.
(10)În conformitate cu articolul 193 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), prezenta directivă nu împiedică statele membre să menţină sau să introducă măsuri de protecţie mai stricte, cum ar fi cerinţe legate de emisiile de gaze cu efect de seră, cu condiţia ca aceste măsuri să fie compatibile cu tratatele şi să fie notificate Comisiei.
(11)Operatorii ar trebui să depună o solicitare de autorizare care să conţină informaţiile necesare pentru ca autoritatea competentă să poată stabili condiţiile de autorizare. Operatorii care depun solicitări de autorizare ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza informaţiile care decurg din aplicarea Directivei 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (3) şi a Directivei 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanţe periculoase (4).
(3)JO L 175, 5.7.1985, p. 40.
(4)JO L 10, 14.1.1997, p. 13.
(12)Autorizaţia ar trebui să cuprindă toate măsurile necesare pentru atingerea unui nivel înalt de protecţie a mediului în ansamblul său şi să asigure funcţionarea instalaţiei în conformitate cu principiile generale care reglementează obligaţiile de bază ale operatorului. De asemenea, autorizaţia ar trebui să includă valori limită de emisie pentru substanţele poluante sau parametri sau măsuri tehnice echivalente, să prevadă cerinţe adecvate pentru protejarea solului şi a apelor subterane, precum şi cerinţe referitoare la monitorizare. Condiţiile de autorizare ar trebui stabilite pe baza celor mai bune tehnici disponibile.
(13)Pentru a determina cele mai bune tehnici disponibile şi pentru a limita dezechilibrele din cadrul Uniunii în ceea ce priveşte nivelul de emisii din activităţile industriale, este necesară întocmirea, analiza şi, după caz, actualizarea prin intermediul unui schimb de informaţii cu părţile interesate a documentelor de referinţă pentru cele mai bune tehnici disponibile, denumite în continuare „documente de referinţă BAT" (best available techniques), şi adoptarea elementelor esenţiale ale documentelor de referinţă BAT (denumite în continuare „concluzii BAT") prin procedura comitetului. În acest sens, prin procedura comitetului, Comisia ar trebui să stabilească ghiduri privind colectarea datelor, elaborarea documentelor de referinţă BAT şi asigurarea calităţii acestora. Concluziile BAT ar trebui să servească drept referinţă pentru stabilirea condiţiilor de autorizare. Ele pot fi completate de alte surse. Comisia ar trebui să îşi propună actualizarea documentelor de referinţă BAT cel târziu în termen de opt ani de la publicarea versiunii anterioare.
(14)Pentru a asigura un schimb de informaţii eficient şi activ care să conducă la documente de referinţă BAT de calitate superioară, Comisia ar trebui să creeze un forum care să funcţioneze în condiţii de transparenţă. Ar trebui stabilite modalităţile practice pentru schimbul de informaţii şi pentru accesul la documentele de referinţă BAT, în special pentru a se asigura că statele membre şi părţile interesate furnizează date suficiente şi de o calitate acceptabilă bazate pe ghiduri stabilite, astfel încât să fie posibilă determinarea celor mai bune tehnici disponibile şi a tehnicilor emergente.
(15)Este important să se asigure autorităţilor competente suficientă flexibilitate în stabilirea valorilor limită de emisie care să garanteze că, în condiţii normale de funcţionare, emisiile nu depăşesc nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile. În acest scop, autoritatea competentă poate stabili valori limită de emisie care sunt diferite de nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile în ceea ce priveşte valorile, perioadele de timp şi condiţiile de referinţă aplicate, atât timp cât se poate demonstra, prin rezultatele monitorizării emisiilor, că emisiile nu depăşesc nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile. Respectarea valorilor limită de emisie stabilite în autorizaţii conduce la emisii inferioare respectivelor valori limită de emisie.
(16)Pentru a ţine cont de anumite circumstanţe specifice în care aplicarea nivelurilor de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile ar conduce la costuri disproporţionat de mari faţă de beneficiile aduse mediului, autorităţile competente ar trebui să fie în măsură să stabilească valorile limită de emisie care se abat de la nivelurile respective. Astfel de abateri ar trebui să se bazeze pe o evaluare care să ţină seama de criterii bine definite. Valorile limită de emisie stabilite în prezenta directivă nu ar trebui depăşite. În orice caz, nu ar trebui să se producă nicio poluare semnificativă şi ar trebui atins un nivel ridicat de protecţie a mediului în ansamblul său.
(17)Pentru a permite operatorilor să testeze tehnicile emergente care ar putea asigura un nivel general mai înalt de protecţie a mediului sau cel puţin acelaşi nivel de protecţie a mediului în condiţiile unor economii de costuri sporite faţă de cele mai bune tehnici disponibile, autorităţile competente ar trebui să fie în măsură să acorde derogări temporare de la nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile.
(18)Modificările aduse unei instalaţii pot duce la creşterea nivelului de poluare. Operatorii ar trebui să înştiinţeze autoritatea competentă asupra oricărei schimbări planificate care ar putea afecta mediul. Modificările substanţiale ale instalaţiilor care pot avea efecte negative semnificative asupra sănătăţii umane sau asupra mediului nu pot fi aduse fără o autorizaţie acordată în conformitate cu prezenta directivă.
(19)Împrăştierea gunoiului de grajd contribuie în mod semnificativ la emiterea de poluanţi în aer şi în apă. În vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite de Strategia tematică privind poluarea aerului şi de dreptul Uniunii privind protecţia apelor, Comisia ar trebui să revizuiască necesitatea de a institui controalele cele mai adecvate ale acestor emisii prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile.
(20)Creşterea în sistem intensiv a păsărilor de curte şi a vitelor contribuie în mod semnificativ la emiterea de poluanţi în aer şi în apă. În vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite în Strategia tematică privind poluarea aerului şi în dreptul Uniunii privind protecţia apelor, este necesar să fie reexaminată de către Comisie necesitatea stabilirii unor praguri de capacitate diferenţiate pentru diferite specii de păsări de curte, în vederea definirii domeniului de aplicare al prezentei directive, precum şi necesitatea stabilirii celor mai adecvate controale ale emisiilor provenind de la instalaţiile de creştere a vitelor.
(21)Pentru a lua în considerare evoluţia celor mai bune tehnici disponibile sau alte schimbări aduse instalaţiilor, condiţiile de autorizare ar trebui reexaminate cu regularitate, iar dacă este necesar, ar trebui actualizate, în special atunci când sunt adoptate noi concluzii BAT sau o actualizare a acestor concluzii.
(22)În anumite cazuri în care reexaminarea şi actualizarea autorizaţiei demonstrează că pentru introducerea celor mai bune noi tehnici este posibil să fie necesară o perioadă mai mare de patru ani de la publicarea unei decizii privind concluziile BAT, autorităţile competente pot stabili o perioadă de timp mai îndelungată în condiţiile de autorizare, în cazurile în care acest lucru este justificat pe baza criteriilor prevăzute de prezenta directivă.
(23)Este necesar să se garanteze faptul că exploatarea unei instalaţii nu duce la deteriorarea calităţii solului şi a apelor subterane. Prin urmare, condiţiile de autorizare ar trebui să includă măsuri adecvate de prevenire a emisiilor în sol şi în apele subterane, precum şi supravegherea periodică a măsurilor respective pentru a evita scurgerile, deversările, incidentele sau accidentele în timpul utilizării echipamentului şi al depozitării. Pentru a detecta posibila poluare a solului şi a apelor subterane într-o etapă timpurie şi, prin urmare, pentru a lua măsurile corective adecvate înaintea răspândirii poluării, este necesară, de asemenea, monitorizarea solului şi a apelor subterane pentru detectarea substanţelor periculoase relevante. Pentru determinarea frecvenţei monitorizării, se poate ţine seama de tipul măsurilor preventive, precum şi de amploarea şi frecvenţa supravegherii acestora.
(24)Pentru a garanta faptul că exploatarea unei instalaţii nu deteriorează calitatea solului şi a apelor subterane, este necesar să se stabilească, printr-un raport privind situaţia de referinţă, starea de contaminare a solului şi a apelor subterane. Raportul privind situaţia de referinţă ar trebui să fie un instrument practic care să permită, în măsura posibilului, o comparaţie cuantificată între starea amplasamentului descrisă în raport şi starea amplasamentului în momentul încetării definitive a activităţilor, pentru a evalua dacă s-a produs o creştere semnificativă a poluării solului sau a apelor subterane. Prin urmare, raportul privind situaţia de referinţă ar trebui să conţină informaţii care să utilizeze datele existente privind măsurătorile efectuate în sol şi în apele subterane şi datele istorice legate de utilizările din trecut ale amplasamentului.
(25)În conformitate cu principul „poluatorul plăteşte", la evaluarea nivelului de amploare a poluării solului şi a apelor subterane provocate de operator, care ar atrage obligaţia readucerii amplasamentului la starea descrisă în raportul privind situaţia de referinţă, statele membre ar trebui să ţină seama de condiţiile de autorizare care s-au aplicat în decursul desfăşurării activităţii în cauză, de măsurile de prevenire a poluării adoptate pentru instalaţie, precum şi de creşterea relativă a poluării faţă de nivelul de contaminare identificat în raportul privind situaţia de referinţă. Răspunderea privind poluarea care nu a fost provocată de operator intră sub incidenţa legislaţiei naţionale relevante şi, după caz, a dreptului relevant al Uniunii.
(26)Pentru a asigura punerea în aplicare eficientă şi controlul aplicării prezentei directive, operatorii ar trebui să raporteze în mod regulat autorităţii competente cu privire la conformitatea cu condiţiile de autorizare. Statele membre ar trebui să se asigure că atât operatorul, cât şi autoritatea competentă iau măsurile necesare în situaţia neconformării cu prezenta directivă şi să prevadă un sistem de inspecţii de mediu. Statele membre ar trebui să garanteze că sunt disponibili suficienţi angajaţi care au competenţele şi calificarea necesare pentru a efectua în mod eficient inspecţiile.
(27)În conformitate cu Convenţia de la Aarhus privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu (1) participarea efectivă a publicului la luarea deciziilor este necesară pentru a-i permite acestuia să îşi exprime opinii şi preocupări care ar putea fi relevante pentru deciziile în cauză şi pentru a permite factorilor de decizie să ţină seama de acestea, conducând astfel la creşterea gradului de responsabilitate şi transparenţă a procesului de luare a deciziilor şi contribuind la conştientizarea de către public a problemelor de mediu şi la sprijinul acestuia pentru deciziile adoptate. Reprezentanţii publicului interesat ar trebui să aibă acces la justiţie pentru a contribui la protejarea dreptului de a trăi într-un mediu adecvat pentru sănătatea şi bunăstarea personală.
(1)JO L 124, 17.5.2005, p. 4.
(28)Arderea combustibilului în instalaţii cu o putere termică instalată totală mai mică de 50 MW contribuie în mod semnificativ la emisiile de poluanţi în atmosferă. În vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite de Strategia tematică privind poluarea aerului, Comisia ar trebui să revizuiască necesitatea de a institui controalele cele mai adecvate ale emisiilor provenind de la astfel de instalaţii. Această revizuire ar trebui să aibă în vedere specificităţile instalaţiilor de ardere utilizate în unităţile de îngrijire medicală, în special cu privire la utilizarea lor excepţională în cazuri de urgenţă.
(29)Instalaţiile mari de ardere contribuie într-o măsură semnificativă la emisiile de substanţe poluante în aer, ceea ce are drept rezultat un impact major asupra sănătăţii umane şi a mediului. Pentru a reduce acest impact şi pentru a contribui la respectarea cerinţelor Directivei 2001/81/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi atmosferici (2), precum şi a obiectivelor stabilite în Strategia tematică privind poluarea aerului, este necesar să se stabilească valori limită de emisie mai stricte la nivelul Uniunii pentru anumite categorii de instalaţii de ardere şi de poluanţi.
(2)JO L 309, 27.11.2001, p. 22.
(30)Comisia ar trebui să revizuiască necesitatea de a stabili val o ri limită de emisie la nivelul Uniunii şi de a modifica valorile limită de emisie prevăzute în anexa V pentru anumite instalaţii mari de ardere, ţinând seama de analizarea şi actualizarea documentelor de referinţă BAT relevante. În acest context, Comisia ar trebui să ia în considerare specificul sistemelor energetice ale rafinăriilor.
(31)Datorită caracteristicilor anumitor combustibili solizi indigeni, este potrivit să se aplice ratele minime de desulfurare şi nu valori limită de emisie în cazul dioxidului de sulf pentru instalaţiile de ardere care folosesc astfel de combustibili. În plus, având în vedere caracteristicile specifice ale şisturilor bituminoase, care pot să nu permită aplicarea aceloraşi tehnici de reducere a sulfului sau atingerea aceleiaşi eficienţe a desulfurării ca în cazul altor combustibili, este adecvată utilizarea unei rate de desulfurare puţin mai scăzută în cazul instalaţiilor care folosesc acest combustibil.
(32)În cazul unei întreruperi neaşteptate a aprovizionării cu combustibil sau gaz cu conţinut redus de sulf din cauza unei penurii grave, autoritatea competentă ar trebui să poată acorda derogări temporare pentru a se permite ca emisiile instalaţiilor de ardere în cauză să depăşească valorile limită de emisie stabilite în prezenta directivă.
(33)Operatorul în cauză nu ar trebui să exploateze o instalaţie de ardere mai mult de 24 de ore de la funcţionarea necorespunzătoare sau defectarea echipamentului de reducere a emisiilor, iar pentru a limita efectele negative ale poluării asupra mediului, funcţionarea fără un astfel de echipament de reducere nu ar trebui să depăşească 120 de ore pe o perioadă de 12 luni. Cu toate acestea, în cazul în care există o nevoie stringentă de a menţine alimentarea cu energie sau pentru a evita o creştere globală a emisiilor rezultate ca urm are a punerii în funcţiune a unei alte instalaţii de ardere, autorităţile competente ar trebui să poată acorda o derogare de la termenele respective.
(34)Pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane şi pentru a evita transferurile transfrontaliere de deşeuri către instalaţii care funcţionează la standarde de mediu mai puţin riguroase, este necesară stabilirea şi menţinerea unor condiţii de funcţionare, cerinţe tehnice şi valori limită de emisie stricte pentru instalaţiile de incinerare sau coincinerare a deşeurilor în cadrul Uniunii.
(35)Utilizarea solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii generează emisii în aer de compuşi organici care contribuie la formarea locală şi transfrontalieră de oxidanţi fotochimici care pun în pericol resursele naturale şi au efecte nocive asupra sănătăţii umane. Prin urmare, este necesar să se ia măsuri preventive împotriva utilizării de solvenţi organici şi să se stabilească cerinţa de a respecta valorile limită de emisie pentru compuşii organici, precum şi condiţii de funcţionare adecvate. Operatorilor ar trebui să li se permită să respecte cerinţele unei scheme de reducere în locul respectării valorilor limită de emisie prevăzute de prezenta directivă atunci când alte măsuri, precum utilizarea produselor sau tehnicilor fără solvenţi sau cu conţinut scăzut de solvenţi, reprezintă mijloacele alternative pentru respectarea unei reduceri echivalente de emisie.
(36)Instalaţiile care produc dioxid de titan pot fi responsabile de poluarea semnificativă a aerului şi apei. Pentru a reduce aceste efecte, este necesar să se stabilească, la nivelul Uniunii, valori limită de emisie mai stricte pentru anumite substanţe poluante.
(37)Cu privire la includerea în domeniul de aplicare al actelor naţionale cu putere de lege şi al actelor naţionale administrative adoptate în vederea conformării la prezenta directivă a instalaţiilor de fabricare a produselor de ceramică prin ardere, pe baza caracteristicilor sectorului industrial naţional, şi pentru a oferi o interpretare clară a domeniului de aplicare, statele membre ar trebui să decidă dacă aplică atât criteriul capacităţii de producţie, cât şi cel al capacităţii cuptorului sau numai unul dintre cele două criterii.
(38)Pentru a simplifica raportarea şi pentru a reduce sarcinile administrative care nu sunt necesare, Comisia ar trebui să identifice metode de adaptare a modului în care datele sunt puse la dispoziţie în temeiul prezentei directive la celelalte cerinţe prevăzute în dreptul Uniunii şi în special de Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 ianuarie 2006 de instituire a unui registru european al emisiilor şi transferului de poluanţi (1)
(1)JO L 33, 4.2.2006, p. 1.
(39)Pentru a garanta condiţii unitare de punere în aplicare, ar trebui să fie conferite Comisiei competenţe de executare pentru a adopta ghiduri privind colectarea datelor, privind întocmirea documentelor de referinţă BAT şi privind asigurarea calităţii acestora, inclusiv în ceea ce priveşte caracterul adecvat al conţinutului şi formatului acestora, pentru a adopta decizii privind concluziile BAT, pentru a institui norme detaliate de stabilire a fazelor de pornire şi de oprire şi pentru planurile naţionale de tranziţie pentru instalaţiile mari de ardere, precum şi pentru a stabili tipul, formatul şi periodicitatea informaţiilor care trebuie puse la dispoziţia Comisiei de către statele membre. În conformitate cu articolul 291 din TFUE, se stabilesc, în prealabil, normele şi principiile generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie printr-un regulament adoptat în conformitate cu procedura legislativă ordinară. Până la adoptarea acestui nou regulament, se aplică în continuare Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (2), cu excepţia procedurii de reglementare cu control, care nu este aplicabilă.
(2)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(40)Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE pentru a st abili data de la care se efectuează măsurarea continuă a emisiilor de metale grele, dioxine şi furani în aer şi pentru a adapta anumite părţi din anexele V, VI şi VII la progresul ştiinţific şi tehnic. În cazul instalaţiilor de incinerare a deşeurilor şi al instalaţiilor de coincinerare a deşeurilor, aceasta poate include, printre altele, stabilirea criteriilor de acordare a derogărilor de la monitorizarea continuă a emisiilor totale de pulberi. De o importanţă deosebită este ca în timpul lucrărilor pregătitoare Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi.
(41)Pentru a aborda poluarea semnificativă a mediului, de exemplu cu metale grele, dioxine, şi furani, Comisia ar trebui, pe baza unei evaluări a punerii în aplicare a celor mai bune tehnici disponibile în cadrul anumitor activităţi sau a impactului acestor activităţi asupra mediului în ansamblul său, să prezinte propuneri pentru stabilirea unor cerinţe minime la nivelul Uniunii pentru valorile limită de emisie şi pentru normele privind monitorizarea şi conformarea.
(42)Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive şi să se asigure că acestea sunt puse în aplicare. Aceste sancţiuni ar trebui să fie eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare.
(43)Pentru a permite instalaţiilor existente suficient timp pentru a se adapta din punct de vedere tehnic noilor cerinţe ale prezentei directive, este necesar ca anumite cerinţe noi să se aplice acestor instalaţii după o anumită perioadă de timp de la data de aplicare a prezentei directive. Instalaţiile de ardere au nevoie de timp suficient pentru a pune în aplicare măsurile de reducere necesare pentru a respecta valorile limită de emisie prevăzute în anexa V.
(44)Deoarece obiectivele prezentei directive, şi anume asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a mediului şi îmbunătăţirea calităţii mediului, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre şi, prin urmare, datorită caracterului transfrontalier al poluării provenind din activităţile industriale, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(45)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Aceasta vizează, în special, promovarea aplicării articolului 37 din Carta respectivă.
(46)Obligaţia de a transpune prezenta directivă în dreptul naţional ar trebui să se limiteze la dispoziţiile care constituie o modificare de fond în raport cu directivele precedente. Obligaţia de a transpune dispoziţiile nemodificate decurge din directivele precedente.
(47)În conformitate cu alineatul din Acordul interinstituţional privind o mai bună legiferare (1) statele membre sunt încurajate să întocmească, pentru ele însele şi în interesul Uniunii, propriile tabele care să ilustreze, pe cât posibil, corespondenţa dintre prezenta directivă şi măsurile de transpunere şi să le facă publice.
(1)JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
(48)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenele de transpunere în legislaţia naţională şi de aplicare a directivelor menţionate în anexa IX partea B,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiectul
Prezenta directivă prevede norme referitoare la prevenirea şi controlul integrat al poluării care rezultă din activităţile industriale.
Prezenta directivă stabileşte, de asemenea, norme destinate prevenirii sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă, reducerii continue a emisiilor în aer, apă şi sol, prevenirii generării de deşeuri, îmbunătăţirii utilizării eficiente a resurselor, precum şi promovării economiei circulare şi a decarbonizării, pentru a se atinge un nivel înalt de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului în ansamblul său.

Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică activităţilor industriale care generează poluare, menţionate în capitolele II-VIa.

(2)Prezenta directivă nu se aplică activităţilor de cercetare şi dezvoltare sau testării de noi produse şi procese.
Art. 3: Definiţii
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
1.„substanţă" înseamnă orice element chimic şi compuşii acestuia, cu excepţia următoarelor substanţe:
(a)substanţe radioactive, astfel cum sunt definite la articolul 1 din Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecţia sănătăţii lucrătorilor şi a populaţiei împotriva pericolelor prezentate de radiaţiile ionizante (2).
(2)JO L 159, 29.6.1996, p. 1.
(b)microorganisme modificate genetic, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (b) din Directiva 2009/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 mai 2009 privind utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic (3).
(3)JO L 125, 21.5.2009, p. 75.
(c)organisme modificate genetic, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (4);
(4)JO L 106, 17.4.2001, p. 1.
2.«poluare» înseamnă introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane, de substanţe, vibraţii, căldură, zgomot sau mirosuri în aer, apă sau sol, care poate avea efect nociv asupra sănătăţii umane sau asupra calităţii mediului, care pot conduce la efecte dăunătoare asupra proprietăţii materiale sau pot altera sau afecta mediul ambiant şi alte utilizări legitime ale mediului;

3.«instalaţie» înseamnă o unitate tehnică staţionară în cadrul căreia se desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile enumerate în anexa I, în anexa Ia sau în anexa VII partea 1, precum şi alte activităţi direct asociate, desfăşurate pe acelaşi amplasament, care au o conexiune tehnică cu activităţile enumerate în anexele respective şi care ar putea avea un efect asupra emisiilor şi a poluării;

4.„emisie" înseamnă evacuarea directă sau indirectă de substanţe, vibraţii, căldură sau zgomot din surse punctiforme sau difuze dintr-o instalaţie în aer, apă sau sol;
5.„valori limită de emisie" înseamnă masa, exprimată prin anumiţi parametri specifici, concentraţia şi/sau nivelul unei anumite emisii, care nu pot fi depăşite pe parcursul unuia sau al mai multor intervale de timp.
51.«valoare limită de performanţă de mediu» înseamnă o valoare de performanţă inclusă într-o autorizaţie, exprimată pentru condiţii specificate în funcţie de anumiţi parametri specifici;

6.„standard de calitate a mediului" înseamnă totalitatea cerinţelor care trebuie îndeplinite la un moment dat de către un anumit mediu sau de către o anumită parte a acestuia, astfel cum se prevede în dreptul Uniunii;
7.„autorizaţie" înseamnă o aprobare scrisă privind funcţionarea în totalitate sau parţială a unei instalaţii, a unei instalaţii de ardere, a unei instalaţii de incinerare a deşeurilor sau a unei instalaţii de coincinerare a deşeurilor;
8.„reguli generale obligatorii" înseamnă valori limită de emisie sau alte condiţii, cel puţin la nivel de sector, adoptate pentru a fi utilizate în mod direct la stabilirea condiţiilor de autorizare;
9.„modificare substanţială" înseamnă o modificare a caracteristicilor sau a funcţionării, sau o extindere a unei instalaţii sau a unei instalaţii de ardere, a unei instalaţii de incinerare a deşeurilor sau a unei instalaţii de coincinerare a deşeurilor care poate avea efecte negative semnificative asupra sănătăţii umane sau asupra mediului;
91.«transformare industrială profundă» înseamnă punerea în aplicare de către operatorii industriali a tehnicilor emergente sau a celor mai bune tehnici disponibile care implică o schimbare majoră în proiectarea sau tehnologia întregii instalaţii sau a unei părţi a acesteia sau înlocuirea unei instalaţii existente cu o instalaţie nouă, care permite o reducere extrem de semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu obiectivul neutralităţii climatice şi optimizează beneficiile conexe pentru mediu, cel puţin la nivelurile care pot fi atinse prin tehnicile identificate în concluziile BAT aplicabile, ţinând seama de efectele intersectoriale;

10.„cele mai bune tehnici disponibile" înseamnă stadiul cel mai eficient şi mai avansat în dezvoltarea activităţilor şi a metodelor lor de operare, care indică posibilitatea practică a anumitor tehnici de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor limită de emisie şi a altor condiţii de autorizare, concepute pentru a preveni şi, acolo unde nu este posibil, pentru a reduce emisiile şi impactul asupra mediului în ansamblul său:
(a)„tehnici" înseamnă atât tehnologia utilizată, cât şi modul în care instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, exploatată şi scoasă din funcţiune;
(b)«tehnici disponibile» înseamnă tehnicile care sunt dezvoltate la un nivel care permite punerea lor în aplicare în sectorul industrial relevant, în condiţii economice şi tehnice viabile, luându-se în considerare costurile şi avantajele, indiferent dacă astfel de tehnici sunt sau nu produse sau utilizate în Uniune, atât timp cât acestea sunt accesibile operatorului în condiţii acceptabile;

(c)«cele mai bune» tehnici înseamnă tehnicile cele mai eficiente pentru atingerea unui nivel general înalt de protecţie a mediului în ansamblul său, inclusiv a sănătăţii umane şi a protecţiei climei;

11.„document de referinţă BAT" înseamnă un document rezultat în urma schimbului de informaţii organizat în temeiul articolului 13, elaborat pentru anumite activităţi şi care descrie îndeosebi tehnicile aplicate, nivelurile actuale ale emisiilor şi consumului, tehnicile luate în considerare pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile, precum şi concluziile BAT şi orice tehnici emergente, acordând o atenţie specială criteriilor enumerate în anexa III;
12.«concluzii BAT» înseamnă un document care conţine părţi ale unui document de referinţă BAT, stabileşte concluziile privind cele mai bune tehnici şi tehnicile emergente disponibile, descrierea acestora, informaţii pentru evaluarea aplicabilităţii acestora, nivelurile de emisie asociate respectivelor tehnici, nivelurile de performanţă de mediu asociate respectivelor tehnici, conţinutul unui sistem de management de mediu, inclusiv valorile de referinţă, monitorizarea asociată, nivelurile de consum asociate şi, după caz, măsurile relevante de remediere a amplasamentului;
121.«norme de funcţionare» înseamnă normele incluse în autorizaţii sau regulile generale obligatorii pentru desfăşurarea activităţilor menţionate în anexa Ia, prin care se stabilesc valorile limită de emisie, valorile limită de performanţă de mediu, cerinţele de monitorizare asociate şi, după caz, practicile de împrăştiere pe sol, practicile de prevenire şi atenuare a poluării, managementul nutriţional, pregătirea hranei pentru animale, adăpostirea, gestionarea gunoiului de grajd, inclusiv colectarea, depozitarea, prelucrarea şi împrăştierea pe sol a gunoiului de grajd, precum şi depozitarea animalelor moarte, şi care sunt compatibile cu utilizarea celor mai bune tehnici disponibile;

13.„niveluri de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile" înseamnă nivelurile de emisie obţinute în condiţii normale de funcţionare cu ajutorul uneia dintre cele mai bune tehnici disponibile sau al unei asocieri de astfel de tehnici, astfel cum sunt descrise în concluziile BAT, şi exprimate ca o medie pentru o anumită perioadă de timp, în condiţii de referinţă prestabilite;
131.«niveluri de performanţă de mediu asociate celor mai bune tehnici disponibile» înseamnă intervalul nivelurilor de performanţă de mediu obţinute în condiţii normale de funcţionare utilizând una dintre BAT sau o asociere de BAT, astfel cum sunt descrise în concluziile BAT;";
131.^1 «performanţă de mediu» înseamnă performanţa privind nivelurile de consum, utilizarea eficientă a resurselor în ceea ce priveşte materialele, apa şi resursele energetice, reutilizarea materialelor şi a apei, precum şi generarea de deşeuri;
132.«valori de referinţă» înseamnă intervalul orientativ al nivelurilor de performanţă de mediu asociate celor mai bune tehnici disponibile, care urmează să fie utilizate ca referinţă în cadrul sistemului de management de mediu;

14.«tehnică emergentă» înseamnă o tehnică nouă pentru o activitate industrială care, dacă s-ar dezvolta la scară comercială, ar putea asigura fie un nivel general mai ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului, fie cel puţin acelaşi nivel de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului şi economii de costuri mai mari decât cele asigurate de cele mai bune tehnici disponibile existente;

15.„operator" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care exploatează sau deţine controlul total sau parţial asupra instalaţiei sau a instalaţiei de ardere, a instalaţiei de incinerare a deşeurilor sau a instalaţiei de coincinerare a deşeurilor sau, dacă acest lucru se specifică în dreptul intern, căreia i-a fost delegată o putere economică decisivă asupra funcţionării instalaţiei din punct de vedere tehnic;
16.„public" înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în conformitate cu dreptul naţional sau practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile constituite de acestea;
17.«publicul interesat» înseamnă publicul afectat sau care ar putea fi afectat sau care are un interes în luarea unei decizii privind acordarea sau actualizarea unei autorizaţii sau a condiţiilor de autorizare; în sensul prezentei definiţii, organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia sănătăţii umane sau a mediului şi care îndeplinesc oricare din cerinţele prevăzute de dreptul intern sunt considerate a avea un interes;

18.„substanţe periculoase" înseamnă substanţe sau amestecuri în sensul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor (1)
(1)JO L 353, 31.12.2008, p. 1.
19.„raport privind situaţia de referinţă" înseamnă informaţii privind starea de contaminare a solului şi a apelor subterane cu substanţe periculoase relevante;
20.„apă subterană" înseamnă apă subterană astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (2);
(2)JO L 327, 22.12.2000, p. 1.
21.„sol" înseamnă stratul superior al scoarţei terestre situat între roca de bază şi suprafaţă. Solul este compus din particule minerale, materie organică, apă, aer şi organisme vii;
22.„inspecţie de mediu" înseamnă totalitatea acţiunilor, inclusiv vizite la faţa locului, monitorizarea emisiilor şi verificarea rapoartelor interne şi a documentelor de monitorizare, verificarea automonitorizărilor, controlul tehnicilor utilizate şi al conformităţii instalaţiei din punct de vedere al gestionării aspectelor de mediu, întreprinse de sau în numele autorităţii competente, cu scopul de a verifica şi promova conformitatea instalaţiilor cu condiţiile de autorizare, precum şi, dacă este cazul, de a monitoriza impactul acestor instalaţii asupra mediului.
23.«păsări de curte» înseamnă păsări de curte în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 9 din Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European şi al Consiliului (*1);
(*1)Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor şi de modificare şi de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătăţii animalelor («Legea privind sănătatea animală») (JO L 84, 31.3.2016, p. 1).
231.«porcine» înseamnă porcine în sensul definiţiei de la articolul 2 din Directiva 2008/120/CE a Consiliului (*2);
(*2)Directiva 2008/120/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime de protecţie a porcilor (JO L 47, 18.2.2009, p. 5).
232.«unitate vită mare» înseamnă o unitate de măsură standard care permite agregarea diferitelor categorii de animale pentru a le putea compara şi se calculează utilizând coeficienţii pentru categoriile individuale de animale enumerate la anexa Ia;

24.„combustibil" înseamnă orice material combustibil solid, lichid sau gazos;
25.„instalaţie de ardere" înseamnă orice echipament tehnic în care combustibilii sunt oxidaţi pentru a se folosi energia termică astfel generată;
26.„coş" înseamnă o structură care conţine una sau mai multe evacuări care asigură circulaţia gazelor reziduale pentru a le evacua în aer;
27.„ore de funcţionare" înseamnă timpul, exprimat în ore, în care o instalaţie de ardere, în totalitatea sa sau parţial, funcţionează şi evacuează emisii în aer, cu excepţia perioadelor de pornire şi de oprire;
28.„rata de desulfurare" înseamnă raportul, calculat pentru o anumită perioadă de timp, dintre cantitatea de sulf care nu este emisă în aer de către o instalaţie de ardere şi cantitatea de sulf conţinută în combustibilul solid care este introdus în instalaţia de ardere şi care este utilizat în instalaţie în aceeaşi perioadă de timp;
29.„combustibil solid indigen" înseamnă un combustibil solid natural utilizat într-o instalaţie de ardere special proiectată pentru combustibilul respectiv şi care este extras pe plan local;
30.„combustibil determinant" înseamnă combustibilul cu cea mai mare valoare limită de emisie, astfel cum se prevede în anexa V partea 1, dintre toţi combustibilii utilizaţi în cadrul unei instalaţii de ardere cu combustibil multiplu care utilizează pentru consum propriu reziduurile de distilare şi de conversie de la rafinarea ţiţeiului brut, independent sau împreună cu alţi combustibili sau, în cazul mai multor combustibili cu aceeaşi valoare limită de emisie, combustibilul cu cea mai mare putere termică;
31.„biomasă" înseamnă oricare dintre următoarele:
(a)produsele de natură vegetală provenite din agricultură sau activităţi forestiere care pot fi folosite drept combustibil în scopul recuperării conţinutului său de energie;
(b)următoarele deşeuri:
(i)deşeuri vegetale din agricultură şi activităţi forestiere;
(ii)deşeuri vegetale din industria alimentară, dacă se valorifică energia termică generată;
(iii)deşeuri vegetale fibroase de la producerea celulozei primare şi de la producerea hârtiei din celuloză, în cazul în care sunt co-incinerate la locul de producţie şi energia termică generată este valorificată;
(iv)deşeuri de plută;
(v)deşeuri lemnoase cu excepţia deşeurilor lemnoase care pot conţine compuşi organici halogenaţi sau metale grele, ca rezultat al tratării cu conservanţi pentru lemn sau al acoperirii, care cuprind în special deşeurile lemnoase provenind din construcţii şi demolări;
32.„instalaţie de ardere cu combustibil multiplu" înseamnă orice instalaţie de ardere care poate fi alimentată simultan sau alternativ cu două sau mai multe tipuri de combustibil;
33.„turbină cu gaz" înseamnă orice mecanism rotativ care transformă energia termică în lucru mecanic, fiind alcătuit în principal dintr-un compresor, un dispozitiv termic în care combustibilul este oxidat pentru a încălzi fluidul de lucru şi o turbină;

34.„motor cu gaz" înseamnă un motor cu ardere internă care funcţionează conform ciclului Otto şi utilizează pentru arderea combustibilului aprinderea cu scânteie sau, în cazul motoarelor cu combustibil dual, aprinderea prin compresie;
35.„motor diesel" înseamnă un motor cu ardere internă care funcţionează conform ciclului Diesel şi care pentru arderea combustibilului utilizează aprinderea prin compresie;
36.„sistem izolat mic" înseamnă un sistem izolat mic astfel cum este definit la articolul 2 punctul 26 din Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică (1);
(1)JO L 176, 15.7.2003, p. 37.
37.„deşeu" înseamnă orice deşeu astfel cum este definit la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile (2);
(2)JO L 312, 22.11.2008, p. 3.
38.„deşeu periculos" înseamnă orice deşeu periculos astfel cum este definit la articolul 3 punctul 2 din Directiva 2008/98/CE;
39.„deşeuri municipale în amestec" înseamnă deşeurile menajere, precum şi deşeuri provenind din activităţi comerciale, industriale şi administrative care, prin natura şi compoziţia lor, sunt similare deşeurilor menajere, cu excepţia fracţiunilor prevăzute la poziţia 20 01 din anexa la Decizia 2000/532/CE (3), care sunt colectate separat la sursă şi cu excepţia altor deşeuri menţionate la poziţia 20 02 din anexa respectivă;
(3)Decizia 2000/532/CE a Comisiei din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deşeurile si ale Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deşeuri periculoase în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deşeurile periculoase (JO L 226, 6.9.2000, p. 3).
40.„instalaţie de incinerare a deşeurilor" înseamnă orice echipament sau unitate tehnică staţionară sau mobilă destinată tratării termice a deşeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii generate, prin incinerare prin oxidare precum şi prin orice alt procedeu de tratare termică cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesele cu plasmă, cu condiţia ca substanţele rezultate în urma tratării să fie incinerate ulterior;
41.„instalaţie de coincinerare a deşeurilor" înseamnă orice unitate tehnică staţionară sau mobilă al cărei scop principal este generarea de energie sau producerea de produse materiale şi care utilizează deşeuri drept combustibil uzual sau suplimentar sau în care deşeurile sunt tratate termic în vederea eliminării lor prin incinerare prin oxidare, precum şi prin alte procedee de tratare termică, cum ar fi piroliza şi gazeificarea sau procesul cu plasmă, în măsura în care substanţele care rezultă în urma tratării sunt incinerate ulterior;
42.„capacitate nominală" înseamnă suma capacităţilor de incinerare ale cuptoarelor care compun o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau o instalaţie de coincinerare a deşeurilor, astfel cum este specificată de constructor şi confirmată de operator, ţinându-se seama de puterea calorifică a deşeurilor, exprimată sub forma cantităţii de deşeuri incinerate într-o oră;

43.„dioxine şi furani" înseamnă toate dibenzo-p-dioxinele şi dibenzofuranii policloruraţi enumeraţi în anexa VI partea 2;
44.„compus organic" înseamnă orice compus care conţine cel puţin elementul carbon şi unul sau mai multe dintre elementele următoare: hidrogen, halogeni, oxigen, sulf, fosfor, siliciu sau azot, cu excepţia oxizilor de carbon şi carbonaţilor şi bicarbonaţilor anorganici;
45.„compus organic volatil" înseamnă orice compus organic, precum şi fracţiunea de creozot, având o presiune de vapori de minimum 0,01 kPa la temperatura de 293,15 K sau având o volatilitate corespunzătoare în condiţii speciale de utilizare.;
46.„solvent organic" înseamnă orice compus organic volatil folosit pentru una dintre utilizările următoare:
(a)separat sau în combinaţie cu alţi agenţi, fără a suferi modificări chimice, pentru a dizolva materii prime, produse sau deşeuri;
(b)ca agent de curăţare, pentru a dizolva impurităţi;
(c)ca dizolvant;
(d)ca mediu de dispersie;
(e)ca regulator de viscozitate;
(f)ca regulator de tensiune superficială;
(g)ca plastifiant;
(h)drept conservant;
47.„preparat de acoperire" înseamnă un amestec de acoperire, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 8 din Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuşi organici volatili cauzate de utilizarea de solvenţi organici în anumite vopsele şi lacuri şi în produsele de refinisare a vehiculelor (4).
(4)JO L 143, 30.4.2004, p. 87.
48.«niveluri de emisie asociate tehnicilor emergente» înseamnă nivelurile de emisie obţinute în condiţii normale de funcţionare cu ajutorul unei tehnici emergente sau al unei asocieri de tehnici emergente, astfel cum sunt descrise în concluziile BAT, şi exprimate ca o medie pentru o anumită perioadă, în condiţii de referinţă prestabilite;
49.«niveluri de performanţă de mediu asociate tehnicilor emergente» înseamnă intervalul nivelurilor de performanţă de mediu obţinută în condiţii normale de funcţionare utilizând o tehnică emergentă sau o asociere de tehnici emergente, astfel cum sunt descrise în concluziile BAT;
50.«asigurarea conformităţii» înseamnă mecanisme de asigurare a conformităţii care utilizează trei categorii de intervenţii: promovarea conformării; monitorizarea conformării; urmărirea şi asigurarea respectării.

Art. 4: Obligaţia de a deţine o autorizaţie
(1)Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că nicio instalaţie sau instalaţie de ardere, instalaţie de incinerare a deşeurilor sau instalaţie de coincinerare a deşeurilor nu este exploatată fără autorizaţie.
Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot stabili o procedură de înregistrare a instalaţiilor care intră exclusiv sub incidenţa capitolului V sau VIa.

Procedura de înregistrare este definită într-un act cu caracter obligatoriu şi include cel puţin o notificare către autoritatea competentă a intenţiei operatorului de a pune în funcţiune o instalaţie.
(2)Statele membre pot alege să dispună ca o autorizaţie să vizeze două sau mai multe instalaţii sau părţi ale instalaţiilor exploatate de către acelaşi operator pe acelaşi amplasament.
În cazul în care o autorizaţie vizează două sau mai multe instalaţii, aceasta prevede condiţii care să asigure că fiecare instalaţie îndeplineşte cerinţele prezentei directive.
(3)Statele membre pot alege să dispună ca o autorizaţie să vizeze mai multe părţi ale unei instalaţii exploatate de operatori diferiţi. În astfel de cazuri, autorizaţia specifică responsabilităţile fiecărui operator.
Art. 5: Acordarea autorizaţiei
(1)Fără a aduce atingere altor cerinţe ale dreptului naţional sau al e dreptului Uniunii, autoritatea competentă acordă o autorizaţie în cazul în care instalaţia îndeplineşte cerinţele prezentei directive.
(2)Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că procedurile şi condiţiile de acordare a autorizaţiei sunt pe deplin coordonate în cazul în care sunt implicate mai multe autorităţi competente sau mai mulţi operatori sau, dacă se acordă mai mult de o autorizaţie, pentru a se garanta o abordare integrată eficientă de către toate autorităţile competente implicate în această procedură.
(3)În cazul unei instalaţii noi sau a unei modificări substanţiale când se aplică articolul 4 din Directiva 85/337/CEE, pentru acordarea autorizaţiei se examinează şi se utilizează toate informaţiile relevante sau toate concluziile obţinute în temeiul articolelor 5, 6, 7 şi 9 din respectiva directivă.
(4)Statele membre dezvoltă sisteme de autorizare electronică a instalaţiilor şi pun în aplicare proceduri de autorizare electronică până la 31 decembrie 2035.
Comisia organizează un schimb de informaţii cu statele membre cu privire la autorizarea electronică şi publică orientări privind cele mai bune practici.

Art. 6: Reguli generale obligatorii
Fără a aduce atingere obligaţiei de a deţine o autorizaţie, statele membre pot include cerinţe pentru anumite categorii de instalaţii, de instalaţii de ardere, de instalaţii de incinerare a deşeurilor sau de instalaţii de coincinerare a deşeurilor în cadrul unor reguli generale obligatorii.
În cazul adoptării unor reguli generale obligatorii, autorizaţia poate include o simplă trimitere la acestea.
Art. 7: Incidente şi accidente
Fără a aduce atingere Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*3), în cazul oricărui incident sau accident care afectează sănătatea umană sau mediul în mod semnificativ, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că:
(*3)Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea şi repararea daunelor aduse mediului (JO L 143, 30.4.2004, p. 56).
(a)operatorul informează de îndată autoritatea competentă;
(b)operatorul ia de îndată măsurile pentru limitarea consecinţelor asupra sănătăţii umane sau a mediului şi prevenirea altor incidente sau accidente posibile; şi
(c)autoritatea competentă solicită operatorului să ia orice măsuri suplimentare adecvate pe care aceasta le consideră necesare în vederea limitării consecinţelor asupra sănătăţii umane sau a mediului şi a prevenirii altor incidente sau accidente posibile.
În cazul poluării care afectează resursele de apă potabilă, inclusiv resursele transfrontaliere, sau care afectează infrastructura apelor uzate în cazul evacuării indirecte, autoritatea competentă informează operatorii de apă potabilă şi de ape uzate afectaţi cu privire la măsurile luate pentru a preveni producerea de daune sau a remedia daunele cauzate de această poluare asupra sănătăţii umane şi mediului.
În cazul oricărui incident sau accident care afectează sănătatea umană sau mediul în mod semnificativ în alt stat membru, statul membru pe teritoriul căruia s-a produs accidentul sau incidentul se asigură că autoritatea competentă a celuilalt stat membru este informată fără întârziere în acest sens. Cooperarea transfrontalieră şi multidisciplinară între statele membre afectate are drept scop limitarea consecinţelor pentru mediu şi sănătatea umană, precum şi prevenirea altor posibile incidente sau accidente.

Art. 8: Neconformare
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că sunt respectate condiţiile de autorizare.
De asemenea, acestea adoptă măsuri de asigurare a conformităţii în vederea promovării, monitorizării şi asigurării respectării obligaţiilor impuse persoanelor fizice sau juridice în temeiul prezentei directive.
(2)În cazul unei încălcări a condiţiilor de autorizare, statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că:
a)operatorul informează de îndată autoritatea competentă;
b)operatorul ia de îndată măsurile necesare pentru a restabili, în cel mai scurt timp, conformitatea cu condiţiile de autorizare; şi
c)autoritatea competentă solicită operatorului să ia orice măsuri suplimentare adecvate pe care aceasta le consideră necesare în vederea restabilirii conformităţii.
(3)În cazul în care încălcarea condiţiilor de autorizare reprezintă un pericol imediat pentru sănătatea umană sau ameninţă să aibă un efect nefavorabil semnificativ imediat asupra mediului şi atât timp cât conformitatea nu este restabilită în concordanţă cu al doilea paragraf literele (b) şi (c), funcţionarea instalaţiei, a instalaţiei de ardere, a instalaţiei de incinerare a deşeurilor, a instalaţiei de coincinerare a deşeurilor sau a unor părţi relevante ale acestora este suspendată fără întârziere.
Dacă o astfel de încălcare afectează sănătatea umană sau mediul în alt stat membru, statul membru pe teritoriul căruia s-a produs încălcarea condiţiilor de autorizare se asigură că celălalt stat membru este informat.
(4)În situaţiile nereglementate de alineatul (3) de la prezentul articol, dacă o încălcare persistentă a condiţiilor de autorizare reprezintă un pericol pentru sănătatea umană sau are un efect nefavorabil semnificativ asupra mediului şi în cazul în care măsurile necesare pentru restabilirea conformităţii identificate în raportul de inspecţie menţionat la articolul 23 alineatul (6) nu au fost puse în aplicare, funcţionarea instalaţiei, a instalaţiei de ardere, a instalaţiei de incinerare a deşeurilor, a instalaţiei de coincinerare a deşeurilor sau a unei părţi relevante a acestora poate fi suspendată de către autoritatea competentă până la restabilirea conformităţii cu condiţiile de autorizare.
(5)Statele membre se asigură că măsurile de suspendare menţionate la alineatele (3) şi (4) şi adoptate de autorităţile competente în legătură cu un operator care încalcă dispoziţiile naţionale adoptate în temeiul prezentei directive sunt puse în aplicare în mod eficace.
(6)În cazul unei nerespectări care afectează resursele de apă potabilă, inclusiv resursele transfrontaliere, sau care afectează infrastructura apelor uzate în cazul evacuării indirecte, autoritatea competentă informează operatorii de apă potabilă şi de ape uzate, precum şi toate autorităţile competente responsabile de respectarea legislaţiei de mediu în cauză, cu privire la încălcare şi la măsurile luate pentru a preveni producerea de daune sau pentru a remedia daunele cauzate sănătăţii umane şi mediului.

Art. 9: Emisiile de gaze cu efect de seră
(1)În cazul în care emisiile de gaze cu efect de seră dintr-o instalaţie sunt specificate în anexa I la Directiva 2003/87/CE în legătură cu o activitate desfăşurată în instalaţia respectivă, autorizaţia include o valoare limită pentru emisiile directe de astfel de gaze numai în cazul în care este necesar să se garanteze că nu este provocată o poluare locală semnificativă.
(2)Pentru activităţile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE, statele membre pot opta să nu impună cerinţele prevăzute la articolul 14 alineatul (1) litera (aa) şi la articolul 15 alineatul (4) din prezenta directivă privind eficienţa energetică pentru unităţile de ardere sau pentru alte unităţi care emit dioxid de carbon la faţa locului.

(3)După caz, autorităţile competente modifică autorizaţia după caz.
(4)Alineatele (1)-(3) nu se aplică instalaţiilor care sunt excluse temporar din sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii în conformitate cu articolul 27 din Directiva 2003/87/CE.
Art. 10: Domeniul de aplicare
Prezentul capitol este aplicabil activităţilor enumerate în anexa I şi care ating, după caz, pragurile de capacitate stabilite în anexa respectivă.
Art. 11: Principii generale care reglementează obligaţiile de bază ale operatorului
Statele membre trebuie să adopte măsurile necesare pentru ca instalaţiile să fie exploatate în conformitate cu următoarele principii:
(a)sunt luate toate măsurile adecvate de prevenire a poluării;
(b)sunt aplicate cele mai bune tehnici disponibile;
(c)nu se generează nicio poluare semnificativă;
(d)se previne generarea de deşeuri în conformitate cu Directiva 2008/98/CE;
(e)în cazul în care se generează deşeuri, în ordinea priorităţii şi în conformitate cu Directiva 2008/98/CE, acestea sunt pregătite pentru a fi reutilizate, reciclate, valorificate sau, dacă acest lucru este imposibil din punct de vedere tehnic şi economic, eliminate, evitându-se sau reducându-se orice impact asupra mediului;
(f)energia este utilizată eficient şi se promovează utilizarea şi, dacă este posibil, producţia de energie din surse regenerabile;
(f1)resursele materiale şi apa sunt utilizate în mod eficient, inclusiv prin reutilizare;
(f2)este pus în aplicare un sistem de management de mediu, astfel cum este prevăzut la articolul 14a.

(g)se iau măsurile necesare pentru a se preveni accidentele şi pentru a se limita consecinţele acestora;
(h)se iau măsurile necesare la încetarea definitivă a activităţilor pentru a se evita riscul de poluare şi pentru restabilirea amplasamentului unde a funcţionat respectiva instalaţie în starea satisfăcătoare definită în conformitate cu articolul 22.
Art. 12: Solicitările de autorizare
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că solicitările de autorizare cuprind o descriere a următoarelor:
a)a instalaţiei şi a activităţilor acesteia;
b)a materiilor prime şi auxiliare, a altor substanţe, a energiei şi a apei utilizate în cadrul instalaţiei sau generate de aceasta;

c)a surselor de emisie din instalaţie, inclusiv a mirosurilor;

d)a caracteristicilor amplasamentului instalaţiei;
e)dacă este cazul, a raportului privind situaţia de referinţă, în conformitate cu articolul 22 alineatul (2);
f)a naturii şi a cantităţilor emisiilor, inclusiv a mirosurilor, prognozate a fi emise de instalaţie în fiecare componentă a mediului, precum şi a identificării efectelor semnificative ale emisiilor asupra mediului;

g)a tehnologiei propuse şi a altor tehnici pentru prevenirea sau, dacă nu este posibil, pentru reducerea emisiilor instalaţiei;
h)a măsurilor pentru prevenirea, pregătirea pentru reutilizare, reciclarea şi valorificarea deşeurilor generate de instalaţie;
i)a măsurilor planificate ulterior pentru a respecta principiile generale asupra obligaţiilor de bază ale operatorului, aşa cum sunt prevăzute la articolul 11;
j)a măsurilor planificate pentru monitorizarea emisiilor în mediu;
k)a principalelor alternative la tehnologia, tehnicile şi măsurile propuse, prezentate de solicitant în rezumat.
O solicitare de autorizare cuprinde şi un rezumat netehnic al informaţiilor menţionate la primul paragraf.
(2)În cazul în care informaţiile furnizate în conformitate cu cerinţele prevăzute de Directiva 85/337/CEE sau în care un raport asupra siguranţei realizat în conformitate cu Directiva 96/82/CE sau alte informaţii furnizate în conformitate cu cerinţele cuprinse în alte acte legislative îndeplinesc oricare dintre cerinţele de la alineatul (1), informaţiile respective pot fi incluse în solicitarea de autorizare sau anexate la aceasta.
Art. 13: Documente de referinţă BAT şi schimbul de informaţii
(1)În scopul elaborării, al revizuirii şi, acolo unde este necesar, al actualizării documentelor de referinţă BAT, Comisia organizează un schimb de informaţii între statele membre, industriile implicate, organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia sănătăţii umane sau a mediului, Agenţia Europeană pentru Produse Chimice şi Comisie. Respectivul schimb de informaţii vizează realizarea unui ciclu de revizuire la fiecare opt ani a documentelor de referinţă BAT şi prioritizarea documentelor care au cel mai mare potenţial de a îmbunătăţi protecţia sănătăţii umane sau a mediului. Durata schimbului de informaţii menţionat la primul paragraf nu depăşeşte patru ani pentru fiecare document de referinţă BAT individual.
(11)Până la 1 iulie 2026, Comisia modifică Decizia de punere în aplicare 2012/119/UE.

(2)Schimbul de informaţii vizează în special:
a)performanţele instalaţiilor şi ale tehnicilor utilizate în ceea ce priveşte emisiile exprimate, după caz, ca valori medii pe termen scurt şi lung, împreună cu condiţiile de referinţă asociate, consumul şi natura materiilor prime, consumul de apă, utilizarea energiei sau generarea de deşeuri;
b)tehnicile utilizate, monitorizarea aferentă, efectele dintre diversele medii, viabilitatea economică şi tehnică, precum şi evoluţiile acestora;
c)cele mai bune tehnici disponibile şi tehnicile emergente identificate în urma analizării aspectelor menţionate la literele (a) şi (b).
Fără a aduce atingere dreptului Uniunii în materie de concurenţă, informaţiile considerate informaţii comerciale confidenţiale sau informaţii sensibile din punct de vedere comercial sunt comunicate numai Comisiei şi, după semnarea unui acord de confidenţialitate şi de nedivulgare, funcţionarilor publici şi altor angajaţi publici care reprezintă statele membre sau agenţiile Uniunii. Informaţiile sunt anonimizate, astfel încât să nu se refere la un anumit operator sau la o anumită instalaţie, atunci când sunt comunicate celorlalte părţi interesate care participă la schimbul de informaţii menţionat la alineatul (1). Informaţiile neanonimizate pot fi comunicate numai în cazurile în care anonimizarea informaţiilor nu ar permite un schimb eficace de informaţii privind BAT în contextul elaborării, revizuirii şi, după caz, actualizării documentelor de referinţă BAT, cu reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale care promovează protecţia sănătăţii umane sau a mediului şi cu reprezentanţi ai asociaţiilor care reprezintă sectoarele industriale relevante, după caz, şi dacă aceşti reprezentanţi ai organizaţiilor şi asociaţiilor au semnat un acord de confidenţialitate şi de nedivulgare. Schimbul de informaţii considerate informaţii comerciale confidenţiale sau informaţii sensibile din punct de vedere comercial rămâne strict limitat la ceea ce este tehnic necesar pentru elaborarea, revizuirea şi, după caz, actualizarea documentelor de referinţă BAT, iar aceste informaţii comerciale confidenţiale sau informaţii sensibile din punct de vedere comercial nu se utilizează în alte scopuri.

(3)Comisia instituie şi convoacă în mod periodic un forum alcătuit din reprezentanţii statelor membre, industriile implicate şi organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia sănătăţii umane sau a mediului.
Comisia trebuie să obţină avizul forumului cu privire la modalităţile practice pentru schimbul de informaţii şi, în special, cu privire la:
a)regulile de procedură ale forumului;
b)programul de lucru pentru schimbul de informaţii;
c)ghiduri privind colectarea datelor;
d)ghiduri privind întocmirea documentelor de referinţă BAT şi asigurarea calităţii acestora, inclusiv în ceea ce priveşte caracterul adecvat al conţinutului şi formatului acestora.
Ghidurile menţionate la al doilea paragraf literele (c) şi (d) ţin seama de avizul forumului şi sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 75 alineatul (2).
(31)Comisia obţine avizul forumului cu privire la metoda de evaluare a conformităţii cu valorile limită de emisie prevăzute în autorizaţie în ceea ce priveşte emisiile în aer şi apă, astfel cum sunt stabilite la articolul 15a.

(4)Comisia trebuie să obţină şi să pună la dispoziţia publicului avizul forumului cu privire la conţinutul propus al documentelor de referinţă BAT şi ţine seama de acesta în cadrul procedurilor prevăzute la alineatul (5).
Avizul forumului menţionat la primul paragraf este prezentat în termen de şase luni de la reuniunea finală a grupului de lucru tehnic responsabil de documentul de referinţă BAT în cauză.

(5)Decizii privind concluziile BAT se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 75 alineatul (2).
(6)După adoptarea unei decizii în conformitate cu alineatul (5), Comisia pune la dispoziţia publicului, fără întârzieri nejustificate, concluziile BAT şi documentul de referinţă BAT.

(7)Până la adoptarea unei decizii relevante în conformitate cu alineatul (5), concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile din documentele de referinţă BAT adoptate de Comisie anterior datei prevăzute la articolul 83 se aplică în calitate de concluzii BAT în sensul prezentului capitol, cu excepţia articolului 15 alineatele (3) şi (4).
Art. 14: Condiţiile de autorizare
(1)Statele membre se asigură că autorizaţia cuprinde toate măsurile necesare pentru îndeplinirea cerinţelor de la articolele 11 şi 18. În acest scop, statele membre se asigură că autorizaţiile sunt acordate în urma consultării tuturor autorităţilor relevante responsabile de respectarea legislaţiei Uniunii privind protecţia mediului, inclusiv a standardelor de calitate a mediului.
Aceste măsuri includ cel puţin următoarele:
a)valorile limită de emisie pentru substanţele poluante menţionate în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 166/2006 şi pentru alte substanţe poluante care pot fi emise de instalaţia respectivă în cantităţi semnificative, luându-se în considerare natura acestora, periculozitatea lor şi potenţialul lor de a transfera poluarea dintr-un mediu în altul, luând în considerare variaţia dinamicii debitului de apă în corpurile de apă receptoare;
a1)valorile limită de performanţă de mediu în conformitate cu articolul 15 alineatul (4);
a2)cerinţe adecvate care să asigure evaluarea necesităţii de a preveni sau de a reduce emisiile de substanţe care îndeplinesc criteriile de la articolul 57 sau de substanţe vizate de restricţiile menţionate în anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006;

b)cerinţele adecvate pentru protecţia solului, a apelor subterane, a apelor de suprafaţă şi a bazinelor hidrografice aferente punctelor de captare a apei destinate consumului uman, astfel cum sunt menţionate la articolul 7 din Directiva (UE) 2020/2184, precum şi măsurile privind monitorizarea şi managementul deşeurilor generate de instalaţie;
b1)cerinţe adecvate care stabilesc caracteristicile pentru un sistem de management de mediu în conformitate cu articolul 14a;
b2)cerinţe adecvate de monitorizare pentru consumul şi reutilizarea unor resurse precum energia, apa şi materiile prime;

c)cerinţe adecvate de monitorizare a emisiilor, specificându-se:
(i)metodologia de măsurare, frecvenţa şi procedura de evaluare; şi
(ii)în cazul în care se aplică articolul 15 alineatul (3) litera (b), că rezultatele monitorizării emisiilor sunt disponibile pentru aceeaşi perioadă de timp şi pentru aceleaşi condiţii de referinţă ca şi cele corespunzătoare nivelurilor de emisii asociate celor mai bune tehnici disponibile;
d)obligaţia de a furniza autorităţii competente cu regularitate şi cel puţin o dată pe an:
(i)informaţii pe baza rezultatelor monitorizării emisiilor menţionate la litera (c) şi alte date necesare care permit autorităţii competente să verifice conformitatea cu condiţiile de autorizare; şi
(ii)în cazul aplicării articolul 15 alineatul (3) litera (b), un rezumat al rezultatelor monitorizării emisiilor, care să permită comparaţia cu nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile;
(iii)informaţii privind progresele înregistrate în direcţia îndeplinirii obiectivelor politicii de mediu menţionate la articolul 14a.;

e)cerinţe adecvate de menţinere şi supraveghere periodică a măsurilor luate pentru prevenirea emisiilor în sol, în apele de suprafaţă şi în apele subterane în conformitate cu litera (b) şi cerinţe adecvate de monitorizare periodică a solului, a apelor de suprafaţă şi a apelor subterane în ceea ce priveşte substanţele periculoase relevante care se pot găsi pe amplasament, şi ţinând seama de posibilitatea de contaminare a solului, a apelor de suprafaţă şi a apelor subterane de la amplasamentul instalaţiei;

f)măsuri privind unele condiţii, altele decât condiţiile normale de funcţionare, cum ar fi operaţiunile de pornire şi de oprire, scurgerile, defecţiunile, opririle temporare şi încetarea definitivă a funcţionării;
g)dispoziţii privind reducerea poluării la mare distanţă sau transfrontaliere;
h)condiţii pentru a evalua conformitatea cu valorile limită de emisie şi cu valorile limită de performanţă de mediu sau o trimitere la cerinţele aplicabile specificate în altă parte.

(2)În sensul alineatului (1) litera (a), valorile limită de emisie pot fi suplimentate sau înlocuite cu parametri sau cu măsuri tehnice echivalente care asigură un nivel echivalent de protecţie a mediului.
(3)Concluziile BAT servesc drept referinţă pentru stabilirea condiţiilor de autorizare.
(4)Fără a aduce atingere articolului 18, autoritatea competentă poate stabili condiţii mai stricte de autorizare decât cele rezultate din utilizarea celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt descrise în concluziile BAT. Statele membre pot stabili reguli în temeiul cărora autoritatea competentă poate institui astfel de condiţii mai stricte.
(5)În cazul în care autoritatea competentă stabileşte condiţiile de autorizare pe baza uneia din cele mai bune tehnici disponibile care nu este descrisă în niciuna dintre concluziile BAT relevante, aceasta se asigură că:
a)tehnica respectivă este stabilită acordând o atenţie deosebită criteriilor enumerate în anexa III; şi
b)se respectă cerinţele prevăzute la articolul 15.
În cazul în care concluziile BAT prevăzute la primul paragraf nu includ nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, autoritatea competentă se asigură că tehnica menţionată la primul paragraf garantează un nivel de protecţie a mediului echivalent cu cel asigurat de cele mai bune tehnici disponibile prevăzute în concluziile BAT.
(6)În cazul în care o activitate sau un tip de proces de producţie desfăşurat în interiorul unei instalaţii nu este acoperit de niciuna dintre concluziile BAT sau dacă aceste concluzii nu iau în considerare toate efectele potenţiale ale activităţii sau ale procesului asupra mediului, autoritatea competentă prevede, după consul tarea prealabilă a operatorului, condiţiile de autorizare pe baza celor mai bune tehnici disponibile pe care le-a stabilit pentru activităţile sau pentru procesele în cauză, acordând o atenţie deosebită criteriilor enumerate în anexa III.
(7)Pentru instalaţiile menţionate la punctul 6.6 din anexa I, alineatele (1)-(6) din prezentul articol se aplică fără a aduce atingere legislaţiei referitoare la bunăstarea animalelor.
Art. 14a: Sistemul de management de mediu
(1)Statele membre solicită operatorului să elaboreze şi să pună în aplicare, pentru fiecare instalaţie care intră sub incidenţa prezentului capitol, un sistem de management de mediu. Sistemul de management de mediu cuprinde elementele enumerate la alineatul (2) şi respectă concluziile BAT relevante care determină aspectele care urmează a fi vizate de sistemul de management de mediu.
(2)Sistemul de management de mediu include cel puţin următoarele:
a)obiectivele politicii de mediu pentru îmbunătăţirea continuă a performanţei de mediu şi a siguranţei instalaţiei, cuprinzând măsuri care vizează:
(i)prevenirea generării de deşeuri;
(ii)optimizarea utilizării resurselor şi energiei şi a reutilizării apei;
(iii)prevenirea sau reducerea utilizării sau a emisiilor de substanţe periculoase;
b)obiectivele şi indicatorii de performanţă în ceea ce priveşte aspectele de mediu semnificative, care iau în considerare valorile de referinţă stabilite în concluziile BAT relevante;
c)în ceea ce priveşte instalaţiile care fac obiectul obligaţiei de a efectua un audit energetic sau de a pune în aplicare un sistem de gestionare a energiei în temeiul articolului 8 din Directiva 2012/27/UE, includerea rezultatelor auditului respectiv sau a punerii în aplicare a sistemului de gestionare a energiei în temeiul articolului 8 şi al anexei VI la directiva menţionată, precum şi a măsurilor de punere în aplicare a recomandărilor acestora;
d)un inventar al substanţelor chimice periculoase prezente sau emise de instalaţie ca atare, în calitate de constituenţi ai altor substanţe sau ca parte a amestecurilor, acordând o atenţie specială substanţelor care îndeplinesc criteriile menţionate la articolul 57 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 şi substanţelor care fac obiectul restricţiilor menţionate în anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, precum şi o evaluare a riscurilor legate de impactul unor astfel de substanţe asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, precum şi o analiză a posibilităţilor de a le înlocui cu alternative mai sigure sau de a reduce utilizarea sau emisiile acestora;
e)măsurile luate pentru realizarea obiectivelor de mediu şi evitarea riscurilor pentru sănătatea umană sau pentru mediu, inclusiv măsurile corective şi preventive, după caz;
f)un plan de transformare, astfel cum se menţionează la articolul 27d.
(3)Nivelul de detaliere al sistemului de management de mediu corespunde naturii, amplorii şi complexităţii instalaţiei, precum gamei de efecte asupra mediului pe care le-ar putea avea.
În cazul în care elementele care trebuie incluse în sistemul de management de mediu, inclusiv obiectivele, indicatorii de performanţă sau măsurile, au fost deja elaborate în conformitate cu alte acte legislative relevante ale Uniunii şi respectă prezentul articol, este suficientă o trimitere la documentele relevante în sistemul de management de mediu.
(4)Statele membre se asigură că informaţiile relevante prevăzute în sistemul de management de mediu enumerate la alineatul (2) sunt puse la dispoziţie pe internet, în mod gratuit şi fără a restricţiona accesul utilizatorilor înregistraţi.
Până la 31 decembrie 2025, Comisia adoptă un act de punere în aplicare privind informaţiile care sunt relevante pentru publicare. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 75 alineatul (2).
Informaţiile pot fi anonimizate sau, dacă acest lucru nu este posibil, pot fi excluse atunci când sunt puse la dispoziţie pe internet, în cazul în care divulgarea informaţiilor ar afecta în mod negativ oricare dintre interesele enumerate la articolul 4 alineatul (2) literele (a)-(h) din Directiva 2003/4/CE.
Operatorul pregăteşte şi pune în aplicare sistemul de management de mediu în conformitate cu concluziile BAT relevante pentru sector până la 1 iulie 2027, cu excepţia instalaţiilor menţionate la articolul 3 alineatul (4) din Directiva (UE) 2024/1785 a Parlamentului European şi a Consiliului (*4).
(*4)Directiva (UE) 2024/1785 a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 aprilie 2024 de modificare a Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind emisiile industriale (prevenirea şi controlul integrat al poluării) şi a Directivei 1999/31/CE a Consiliului privind depozitele de deşeuri (JO L, 2024/1785, 15.7.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/1785/oj).
Sistemul de management de mediu este revizuit periodic pentru a se asigura în continuare caracterul adecvat şi eficace al acestuia.
Sistemul de management de mediu este auditat pentru prima dată până la 1 iulie 2027, cu excepţia instalaţiilor menţionate la articolul 3 alineatul (4) din Directiva (UE) 2024/1785. Sistemul de management de mediu este auditat cel puţin o dată la 3 ani de către un organism de evaluare a conformităţii acreditat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 sau de către un verificator de mediu acreditat sau autorizat, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 20 din Regulamentul (CE) nr. 1221/2009, care verifică conformitatea sistemului de management de mediu şi a punerii sale în aplicare cu prezentul articol.

Art. 15: Valori limită de emisie, valori limită de performanţă de mediu, parametri şi măsuri tehnice echivalente
(1)Valorile limită de emisie pentru substanţe poluante se determină în punctul în care emisiile părăsesc instalaţia şi la determinarea acestor valori nu se ia în considerare nicio diluare care intervine înainte de acest punct.
În ceea ce priveşte evacuările indirecte de substanţe poluante în apă, la determinarea valorilor limită de emisie ale instalaţiei în cauză se poate lua în considerare efectul unei staţii de epurare a apelor uzate din afara instalaţiei, cu condiţia ca acest lucru să nu conducă la niveluri mai ridicate de poluare a mediului, să se garanteze un nivel echivalent de protecţie a mediului în ansamblu, iar operatorul să se asigure, în consultare cu operatorul staţiei de tratare a apelor uzate, că evacuările indirecte nu periclitează respectarea condiţiilor de autorizare a instalaţiei de tratare a apelor uzate în temeiul prezentei directive sau din autorizaţia specifică în temeiul Directivei 91/271/CEE şi a îndeplinirii cumulative a următoarelor cerinţe:
a)substanţele poluante emise nu împiedică funcţionarea staţiei de epurare a apelor uzate sau capacitatea de recuperare a resurselor din fluxul de epurare a apelor uzate;
b)substanţele poluante emise nu dăunează sănătăţii personalului angajat la nivelul sistemelor de colectare şi al staţiilor de epurare a apelor uzate;
c)staţia de epurare a apelor uzate este proiectată şi echipată pentru a reduce nivelul emisiilor de substanţe poluante;
d)încărcarea totală cu substanţe poluante în cauză emise în cele din urmă în apă nu este crescută în comparaţie cu situaţia în care emisiile instalaţiei în cauză au rămas conforme cu valorile limită de emisie stabilite pentru evacuările directe în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol, fără a aduce atingere măsurilor mai stricte impuse în temeiul articolului 18.
Autoritatea competentă prezintă în anexa la condiţiile de autorizare motivele aplicării celui de al doilea paragraf, incluzând rezultatul evaluării de către operator a îndeplinirii condiţiilor obligatorii.
Operatorul furnizează o evaluare actualizată în cazurile în care condiţiile de autorizare ar trebui modificate pentru a se asigura că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la al doilea paragraf literele (a)-(d).
(2)Fără a aduce atingere articolului 18, valorile limită de emisie şi parametrii şi măsurile tehnice echivalente menţionate la articolul 14 alineatele (1) şi (2) se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile, fără a se impune utilizarea unei anumite tehnici sau tehnologii.
(3)Autoritatea competentă stabileşte cele mai stricte valori limită de emisie care pot fi îndeplinite prin aplicarea BAT la nivelul instalaţiei, luând în considerare întregul interval de niveluri de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile (BAT-AEL), pentru a se asigura că, în condiţii normale de funcţionare, emisiile nu depăşesc BAT-AEL, astfel cum sunt prevăzute în deciziile privind concluziile BAT menţionate la articolul 13 alineatul (5). Valorile limită de emisie se bazează pe o evaluare de către operator a întregului interval BAT-AEL, care analizează fezabilitatea atingerii limitei celei mai stricte a intervalului BAT-AEL şi demonstrează cea mai bună performanţă globală pe care o poate obţine instalaţia prin aplicarea BAT, astfel cum se descrie în concluziile BAT, având în vedere posibilele efecte intersectoriale. Valorile limită de emisie se stabilesc prin oricare dintre următoarele metode:
a)stabilirea unor valori limită de emisie exprimate pentru aceleaşi perioade sau pentru perioade mai scurte, precum şi în aceleaşi condiţii de referinţă ca şi BAT-AEL; sau
b)stabilirea unor valori limită de emisie diferite de cele prevăzute la litera (a) în ceea ce priveşte valorile, perioadele de timp şi condiţiile de referinţă.
În cazul în care valorile limită de emisie sunt stabilite în conformitate cu litera (b), autoritatea competentă evaluează rezultatele monitorizării emisiilor cel puţin o dată pe an, pentru a se asigura că emisiile evacuate în condiţii normale de funcţionare nu au depăşit BAT-AEL.
Normele generale obligatorii menţionate la articolul 6 pot fi aplicate la stabilirea valorilor limită de emisie relevante, în conformitate cu prezentul articol.
În cazul în care se adoptă reguli generale obligatorii, se stabilesc cele mai stricte valori limită de emisie care pot fi îndeplinite prin aplicarea BAT pentru categoriile de instalaţii cu caracteristici similare care sunt relevante pentru determinarea celor mai scăzute niveluri de emisii care pot fi îndeplinite, luând în considerare întregul interval BAT-AEL. Regulile generale obligatorii se stabilesc de către statul membru, pe baza informaţiilor din concluziile BAT, care analizează fezabilitatea atingerii limitei celei mai stricte din intervalul BAT-AEL şi care demonstrează cea mai bună performanţă pe care o pot obţine categoriile de instalaţii respective prin aplicarea BAT, astfel cum se descrie în concluziile BAT.
(4)Fără a aduce atingere articolului 9 alineatul (2), autoritatea competentă stabileşte, pentru condiţiile normale de funcţionare, intervale obligatorii pentru performanţa de mediu care nu trebuie depăşite în cursul uneia sau mai multor perioade, astfel cum sunt prevăzute în deciziile privind concluziile BAT menţionate la articolul 13 alineatul (5).
În plus, autoritatea competentă:
a)stabileşte, pentru condiţiile normale de funcţionare, valori limită de performanţă de mediu privind apa, ţinând seama de posibilele efecte intersectoriale, care nu trebuie depăşite în una sau mai multe perioade şi care nu sunt mai puţin stricte decât intervalele obligatorii menţionate la primul paragraf;
b)stabileşte, pentru condiţiile normale de funcţionare, niveluri orientative de performanţă de mediu privind deşeurile şi alte resurse cu excepţia apei, care să nu fie mai puţin stricte decât intervalele obligatorii menţionate la primul paragraf.
(5)Prin derogare de la alineatul (3) şi fără a aduce atingere articolului 18, autoritatea competentă poate stabili, în cazuri specifice, valori limită de emisie mai stricte decât BAT-AEL. O astfel de derogare poate fi aplicată numai în cazul în care o evaluare demonstrează că atingerea BAT-AEL, astfel cum sunt descrise în concluziile BAT, ar conduce la costuri disproporţionat de mari în comparaţie cu beneficiile pentru mediu din cauza:
a)amplasării geografice sau a condiţiilor locale de mediu ale instalaţiei în cauză; sau
b)a caracteristicilor tehnice ale instalaţiei în cauză.
Autoritatea competentă precizează în anexa la condiţiile de autorizare motivele derogării de la alineatul (3) şi rezultatul evaluării menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, precum şi justificarea condiţiilor impuse.
Valorile limită de emisie stabilite în conformitate cu dispoziţiile primului paragraf nu depăşesc însă valorile limită de emisie stabilite în anexele la prezenta directivă, după caz.
Derogările acordate în conformitate cu prezentul alineat respectă principiile stabilite în anexa II. Autoritatea competentă se asigură că operatorul prezintă o evaluare a impactului derogării asupra concentraţiei poluanţilor în cauză în mediul receptor şi, în orice caz, se asigură că nu se produce nicio poluare semnificativă şi că se atinge un nivel ridicat de protecţie a mediului în ansamblul său. Nu se acordă derogări în cazul în care acestea pot compromite respectarea standardelor de calitate a mediului menţionate la articolul 18.
Autoritatea competentă reevaluează, o dată la patru ani sau în cadrul reexaminării condiţiilor de autorizare în temeiul articolului 21, în cazul în care o astfel de reexaminare are loc mai devreme de patru ani de la data acordării derogării, dacă derogările acordate în conformitate cu prezentul alineat sunt justificate.
Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru a stabili o metodologie standardizată de evaluare a disproporţionalităţii dintre costurile punerii în aplicare a concluziilor BAT şi potenţialele beneficii pentru mediu menţionate la primul paragraf. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 75 alineatul (2).
(6)Prin derogare de la alineatul (4), autoritatea competentă poate stabili, în anumite cazuri, intervale obligatorii pentru performanţa de mediu sau valori limită de performanţă de mediu mai puţin stricte. O astfel de derogare poate fi aplicată numai în cazul în care în urma unei evaluări se demonstrează că atingerea nivelurilor de performanţă asociate celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt descrise în concluziile BAT, va conduce la efecte negative semnificative pentru mediu, inclusiv la efecte intersectoriale, sau la un impact economic semnificativ, din cauza:
a)amplasării geografice sau a condiţiilor locale de mediu ale instalaţiei în cauză; sau
b)a caracteristicilor tehnice ale instalaţiei în cauză.
Autoritatea competentă precizează în anexa la condiţiile de autorizare motivele derogării de la alineatul (4) şi rezultatul evaluării menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, precum şi justificarea condiţiilor impuse.
Autoritatea competentă se asigură că funcţionarea pe baza unor intervale obligatorii pentru performanţa de mediu sau valori limită de performanţă de mediu mai puţin stricte nu provoacă efecte semnificative asupra mediului, inclusiv epuizarea resurselor acvatice, şi duce la atingerea unui nivel ridicat de protecţie a mediului în ansamblul său.
Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o metodologie standardizată pentru efectuarea evaluării menţionate la primul paragraf. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 75 alineatul (2).
(7)Prin derogare de la alineatele (3) şi (4) şi cu condiţia să nu se producă nicio poluare semnificativă şi să fi fost epuizate toate măsurile care duc la reducerea poluării, autoritatea competentă poate stabili valori limită de emisie sau valori limită de performanţă de mediu mai puţin stricte în cazul unei crize cauzate de circumstanţe extraordinare care nu depind de voinţa operatorului şi a statelor membre, care conduce la o perturbare gravă sau la un deficit în privinţa:
a)aprovizionării cu energie, cu condiţia să existe un interes public major al securităţii aprovizionării cu energie;
b)a resurselor, materialelor şi echipamentelor care sunt esenţiale pentru ca operatorul să desfăşoare activităţi de interes public, în conformitate cu valorile limită de emisie ori cu valorile limită de performanţă de mediu aplicabile; sau
c)a resurselor, materialelor sau echipamentelor esenţiale, în cazul în care volumul producţiei compensează deficitul sau perturbarea, din motive de sănătate publică sau de siguranţă publică ori din alte motive imperative de interes public major.
Derogarea nu se acordă pentru o perioadă mai mare de trei luni. În cazul în care motivele care justifică derogarea persistă, aceasta poate fi prelungită pentru o perioadă de maximum trei luni.
De îndată ce condiţiile de aprovizionare sunt restabilite sau în cazul în care există o alternativă la aprovizionarea cu energie, resurse, materiale sau echipamente, statul membru se asigură că decizia de a stabili valori limită de emisie şi valori limită de performanţă de mediu mai puţin stricte încetează să mai producă efecte, iar instalaţia respectă condiţiile de autorizare stabilite în conformitate cu alineatele (3) şi (4).
Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că emisiile care rezultă din derogarea menţionată la primul paragraf sunt monitorizate.
Autoritatea competentă pune la dispoziţia publicului informaţii cu privire la derogare şi la condiţiile impuse, în conformitate cu articolul 24 alineatul (2).
Acolo unde este cazul, Comisia poate evalua şi clarifica suplimentar, prin intermediul unor orientări, criteriile care trebuie luate în considerare pentru aplicarea prezentului alineat.
Statele membre informează Comisia cu privire la orice derogare acordată în temeiul prezentului alineat, inclusiv cu privire la motivele care justifică derogarea şi la condiţiile impuse.
Comisia analizează dacă derogarea acordată este justificată, ţinând seama în mod corespunzător de criteriile stabilite la prezentul alineat. În cazul în care Comisia formulează obiecţii în termen de două luni de la înştiinţarea sa de către statul membru, statul membru reevaluează fără întârziere derogarea în consecinţă.
Art. 15a: Evaluarea conformităţii
(1)În scopul evaluării conformităţii, în condiţii normale de funcţionare, cu valorile limită de emisie în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) litera (h), corecţia aplicată măsurătorilor pentru determinarea valorilor medii de emisie validate nu trebuie să depăşească incertitudinea de măsurare a metodei de măsurare.
(2)Până la 1 septembrie 2026, Comisia adoptă un act de punere în aplicare care stabileşte metoda pentru evaluarea conformităţii, în condiţii normale de funcţionare, cu valorile limită de emisie prevăzute în autorizaţie în ceea ce priveşte emisiile în aer şi în apă. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 75 alineatul (2).
Metoda menţionată la primul paragraf abordează cel puţin determinarea valorilor medii de emisie validate şi stabileşte modul în care incertitudinea de măsurare şi frecvenţa depăşirii valorilor limită de emisie trebuie luate în considerare în evaluarea conformităţii.
(3)În cazul în care o instalaţie care intră sub incidenţa prezentului capitol intră, de asemenea, sub incidenţa capitolului III sau IV, iar respectarea valorilor limită de emisie stabilite în conformitate cu prezentul capitol a fost demonstrată în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, se consideră că instalaţia respectă, de asemenea, valorile limită de emisie stabilite în conformitate cu capitolul III sau IV pentru poluanţii în cauză în condiţii normale de funcţionare.

Art. 16: Cerinţe de monitorizare
(1)Cerinţele de monitorizare menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (c) se bazează, dacă este cazul, pe concluziile privind monitorizarea descrise în concluziile BAT.
(2)Frecvenţa monitorizării periodice menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (e) se stabileşte de către autoritatea competentă într-o autorizaţie acordată fiecărei instalaţii sau prin reguli generale obligatorii.
Fără a aduce atingere primului paragraf, se efectuează o monitorizare periodică în conformitate cu concluziile BAT, după caz, dar cel puţin o dată la patru ani pentru apele subterane şi cel puţin o dată la nouă ani pentru sol, cu excepţia cazului în care această monitorizare se bazează pe o evaluare sistematică a riscului de contaminare.
(3)Controlul calităţii aplicat laboratoarelor care efectuează monitorizarea trebuie să se bazeze pe standardele CEN sau, dacă nu există standarde CEN, pe standarde ISO, standarde naţionale sau alte standarde internaţionale care asigură obţinerea de date de o calitate ştiinţifică echivalentă.
(4)În cazul în care evaluarea menţionată la articolul 15 alineatul (5) demonstrează că derogarea va avea un efect cuantificabil sau măsurabil asupra mediului, statele membre se asigură că concentraţia poluanţilor în cauză este monitorizată în mediul receptor. În scopul monitorizării menţionate la prezentul alineat, se utilizează, după caz, metodele de monitorizare şi de măsurare pentru fiecare poluant în cauză care sunt prevăzute în alte acte legislative relevante ale Uniunii.

Art. 17: Reguli generale obligatorii pentru activităţile enumerate în anexa I
(1)La adoptarea regulilor generale obligatorii, statele membre asigură o abordare integrată şi un nivel ridicat de protecţie a mediului, echivalent celui care poate fi atins prin condiţii individuale ale autorizaţiei.
(2)Regulile generale obligatorii se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile, fără a recomanda utilizarea unei tehnici sau a unei tehnologii specifice, pentru a asigura conformitatea cu articolele 14 şi 15.
(3)Statele membre se asigură că regulile generale obligatorii sunt actualizate pentru a lua în considerare evoluţia celor mai bune tehnici disponibile şi pentru a asigura conformitatea cu articolul 21.
(4)Regulile generale obligatorii adoptate în conformitate cu alineatele (1)-(3) cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale.
Art. 18: Standarde de calitate a mediului
În cazul în care un standard de calitate a mediului implică cerinţe mai stricte decât cele care pot fi îndeplinite prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile, autorizaţia include măsuri suplimentare în vederea reducerii contribuţiei specifice a instalaţiei la poluarea produsă în zona relevantă, fără a aduce atingere posibilităţii de a se adopta alte măsuri pentru a se asigura respectarea standardelor de calitate a mediului.
În cazul în care în autorizaţie au fost incluse condiţii mai stricte în conformitate cu primul paragraf, autoritatea competentă evaluează impactul condiţiilor mai stricte asupra concentraţiei poluanţilor în cauză în mediul receptor.
În cazul în care cantitatea de poluanţi emişi de instalaţie are un efect cuantificabil sau măsurabil asupra mediului, statele membre se asigură că concentraţia poluanţilor în cauză în mediul receptor este monitorizată. Rezultatele unei astfel de monitorizări sunt transmise autorităţii competente.
În cazul în care metodele de monitorizare şi de măsurare pentru poluanţii în cauză sunt prevăzute în alte acte legislative relevante ale Uniunii, astfel de metode, inclusiv metodele bazate pe efect, dacă este cazul, se utilizează în scopul monitorizării menţionate la al treilea paragraf.

Art. 19: Evoluţia celor mai bune tehnici disponibile
Statele membre se asigură că autoritatea competentă urmăreşte sau este informată cu privire la evoluţia celor mai bune tehnici disponibile şi la publicarea oricăror concluzii BAT noi sau actualizate şi pun la dispoziţia publicului interesat informaţiile respective.
Art. 20: Modificări aduse instalaţiilor de către operatori
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că operatorul informează autoritatea competentă cu privire la toate modificările planificate în ceea ce priveşte caracteristicile sau funcţionarea ori o extindere a instalaţiei, care poate avea consecinţe asupra mediului, în timp util, dar în orice caz înaintea realizării oricărei modificări sau extinderi. Dacă este cazul, autoritatea competentă actualizează autorizaţia. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că autoritatea competentă reacţionează în timp util la informaţiile comunicate de operator.

(2)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că nicio modificare substanţială planificată de către operator nu este efectuată fără acordarea unei autorizaţii în conformitate cu prezenta directivă.
Solicitarea de autorizare şi decizia luată de către autoritatea competentă acoperă acele părţi ale instalaţiei şi acele detalii menţionate la articolul 12 care pot fi afectate de modificarea substanţială.
(3)Orice modificare în ceea ce priveşte caracteristicile sau funcţionarea sau o extindere a unei instalaţii este considerată substanţială atunci când o astfel de modificare sau extindere conduce la atingerea pragurilor de capacitate prevăzute în anexa I.
Art. 21: Reexaminarea şi actualizarea condiţiilor de autorizare de către autoritatea competentă
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că autoritatea competentă reexaminează periodic, în conformitate cu alineatele (2)-(5), toate condiţiile de autorizare şi le actualizează, dacă acest lucru este necesar pentru a asigura conformarea cu prezenta directivă.
(2)La cererea autorităţii competente, operatorul prezintă toate informaţiile necesare în scopul reexaminării condiţiilor de autorizare, inclusiv, în special, rezultatele monitorizării emisiilor şi alte date care permit efectuarea unei comparaţii a funcţionării instalaţiei cu cele mai bune tehnici disponibile descrise în concluziile BAT aplicabile şi cu nivelurile de emisii asociate celor mai bune tehnici disponibile.
La reexaminarea condiţiilor de autorizare, autoritatea competentă utilizează toate informaţiile obţinute în urma monitorizării sau a inspecţiilor.
(3)În termen de patru ani de la publicarea deciziilor privind concluziile BAT adoptate în conformitate cu articolul 13 alineatul (5), referitor la activitatea principală a unei instalaţii, autoritatea competentă se asigură că:
a)toate condiţiile de autorizare pentru instalaţia în cauză sunt reexaminate şi, dacă este necesar, actualizate în vederea asigurării conformităţii cu prezenta directivă, în special cu articolul 15 alineatele (3), (4) şi (5), după caz;

b)instalaţia este conformă cu aceste condiţii de autorizare.
În vederea reexaminării, se iau în considerare toate concluziile BAT noi sau actualizate, aplicabile instalaţiei şi adoptate în conformitate cu articolul 13 alineatul (5) de la data acordării autorizaţiei sau a ultimei reexaminări a acesteia.
(4)În cazul în care o instalaţie nu este vizată în niciuna dintre concluziile BAT, condiţiile de autorizare sunt reexaminate şi, dacă este necesar, actualizate acolo unde evoluţia celor mai bune tehnici disponibile permite reducerea considerabilă a emisiilor;
(5)Condiţiile de autorizare sunt reexaminate şi, acolo unde este necesar, actualizate cel puţin în următoarele cazuri:
a)poluarea generată de instalaţie este atât de semnificativă încât valorile limită de emisie din autorizaţie trebuie să fie revizuite sau noi valori limită de emisie trebuie incluse în autorizaţie;
b)este necesară utilizarea unor alte tehnici din motive de siguranţă funcţională;
c)atunci când este necesară respectarea unui standard de calitate a mediului menţionat la articolul 18, inclusiv în cazul unui standard de calitate nou sau revizuit sau atunci când starea mediului receptor necesită o revizuire a autorizaţiei pentru a asigura conformitatea cu planurile şi programele stabilite în temeiul legislaţiei Uniunii.
d)în cazul unei cereri din partea operatorului de a se prelungi durata de exploatare a unei instalaţii care desfăşoară activitatea menţionată în anexa I punctul 5.4.

Art. 22: Închiderea amplasamentului
(1)Fără a aduce atingere Directivei 2000/60/CE, Directivei 2004/35/CE, Directivei 2006/118/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecţia apelor subterane împotriva poluării şi a deteriorării (1) şi dreptului relevant al Uniunii privind protecţia solului, autoritatea competentă stabileşte condiţiile de autorizare pentru a asigura respectarea alineatelor (3) şi (4) din prezentul articol în momentul încetării definitive a activităţii.
(1)JO L 372, 27.12.2006, p. 19.
(2)În cazul în care activitatea implică utilizarea, producerea sau emisia de substanţe periculoase relevante şi ţinând seama de posibilitatea de contaminare a solului şi a apelor subterane pe amplasamentul instalaţiei, operatorul întocmeşte şi prezintă autorităţii competente un raport privind situaţia de referinţă înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei sau înainte de actualizarea autorizaţiei acordate unei instalaţii pentru prima dată ulterior datei de 7 ianuarie 2013.
Raportul privind situaţia de referinţă conţine informaţiile necesare pentru stabilirea stării de contaminare a solului şi a apelor subterane, astfel încât să se poată face o comparaţie cuantificată cu st area în momentul încetării definitive a activităţii prevăzută la alineatul (3).
Raportul privind situaţia de referinţă conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)informaţii privind utilizarea actuală şi, dacă sunt disponibile, privind utilizările din trecut ale amplasamentului;
b)dacă sunt disponibile, informaţiile existente privind rezultatele măsurătorilor solului şi apelor subterane care reflectă starea la momentul elaborării raportului sau, ca alternativă, rezultatele noilor măsurători ale solului şi apelor subterane având în vedere posibilitatea contaminării solului şi apelor subterane de către acele substanţe periculoase care urmează să fie utilizate, produse sau emise de instalaţia în cauză.
În cazul în care informaţiile obţinute în temeiul altor norme naţionale sau ale Uniunii îndeplinesc cerinţele prezentului alineat, informaţiile respective pot fi incluse sau anexate la raportul privind situaţia de referinţă.
Comisia stabileşte ghiduri referitoare la conţinutul raportului privind situaţia de referinţă.
(3)La încetarea definitivă a activităţii, operatorul evaluează starea de contaminare a solului şi a apelor subterane cu substanţe periculoase relevante utilizate, produse sau emise de instalaţie. În cazul în care instalaţia a provocat o poluare semnificativă a solului sau a apelor subterane cu substanţe periculoase relevante în raport cu starea prezentată în raportul privind situaţia de referinţă menţionat la alineatul (2), operatorul ia măsurile necesare privind poluarea astfel încât să readucă amplasamentul în respectiva stare. În acest scop, se poate ţine seama de fezabilitatea tehnică a unor astfel de măsuri.
Fără a aduce atingere primului paragraf, în momentul încetării definitive a activităţilor şi în cazul în care contaminarea solului şi a apelor subterane pe amplasament prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea umană sau pentru mediu ca rezultat al activităţilor autorizate desfăşurate de către operator înainte de prima actualizare a autorizaţiei după 7 ianuarie 2013 şi ţinând seama de condiţiile amplasamentului instalaţiei stabilite în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (d), operatorul ia măsurile necesare în vederea îndepărtării, controlului, limitării sau reducerii substanţelor periculoase relevante, astfel încât amplasamentul, ţinând seama de utilizarea sa actuală sau de utilizările viitoare aprobate, să nu mai prezinte un astfel de risc.
(4)Dacă operatorul nu are obligaţia de a întocmi raportul privind situaţia de referinţă menţionat la alineatul (2), în momentul încetării definitive a activităţilor acesta ia măsurile necesare în vederea îndepărtării, controlului, limitării sau reducerii substanţelor periculoase relevante, astfel încât amplasamentul, ţinând seama de utilizarea sa actuală sau de utilizările viitoare aprobate, să nu mai prezinte niciun risc semnificativ pentru sănătatea umană sau pentru mediu din cauza contaminării solului şi a apelor subterane ca rezultat al activităţilor permise şi ţinând seama de condiţiile amplasamentului instalaţiei stabilite în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (d).
Art. 23: Inspecţii de mediu
(1)Statele membre instituie un sistem de inspecţii de mediu ale instalaţiilor care să vizeze examinarea întregii game de efecte relevante asupra mediului produse de instalaţiile în cauză.
Statele membre se asigură că operatorii acordă autorităţilor competente întreaga asistenţă necesară pentru a le da posibilitatea realizării vizitelor la faţa locului, pentru a preleva probe şi pentru a obţine orice informaţii necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din prezenta directivă.
(2)Statele membre se asigură că toate instalaţiile fac obiectul unui plan de inspecţii de mediu la nivel naţional, regional sau local şi că acest plan este revizuit şi, după caz, actualizat în mod periodic.
(3)Fiecare plan de inspecţii de mediu include următoarele elemente:
a)o evaluare generală a aspectelor de mediu care trebuie luate în considerare;
b)zona geografică acoperită de planul de inspecţii;
c)un registru al instalaţiilor acoperite de plan;
d)procedurile de elaborare a programelor pentru inspecţii de mediu de rutină în conformitate cu alineatul (4);
e)procedurile aplicabile inspecţiilor de mediu care nu sunt de rutină în conformitate cu alineatul (5);
f)dacă este cazul, dispoziţii privind cooperarea între diverse autorităţi responsabile de efectuarea inspecţiilor.
(4)Pe baza planului de inspecţii, autoritatea competentă întocmeşte în mod regulat programe pentru inspecţii de mediu de rutină inclusiv frecvenţa vizitelor la faţa locului pentru diversele tipuri de instalaţii.
Intervalul de timp dintre două vizite la faţa locului se stabileşte pe baza unei evaluări sistematice a riscurilor pentru mediu asociate instalaţiilor în cauză şi nu depăşeşte un an pentru instalaţiile care prezintă cele mai mari riscuri şi trei ani pentru instalaţiile care prezintă cele mai reduse riscuri.
Da că în urma unei inspecţii s-a constatat nerespectarea condiţiilor de autorizare, se efectuează o vizită suplimentară la faţa locului în termen de şase luni de la respectiva inspecţie.
Evaluarea sistematică a riscurilor pentru mediu se realizează cel puţin pe baza următoarelor criterii:
a)impactul potenţial şi impactul concret al instalaţiilor în cauză asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, ţinând seama de nivelurile şi de tipurile de emisii, de sensibilitatea mediului local şi de riscul de accidente;
b)istoricul conformării cu condiţiile de autorizare;
c)participarea operatorului la sistemul Uniunii de management de mediu şi audit (EMAS), în temeiul regulamentului (CE) nr. 1221/2009 (1)
(1)Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizaţiilor la un sistem comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) (JO L 342, 22.12.2009, p. 1).
Comisia adoptă orientări privind criteriile pentru evaluarea riscurilor pentru mediu şi, dacă este cazul, le actualizează periodic.

(5)Inspecţiile de mediu care nu sunt de rutină se desfăşoară cu scopul de a investiga, în cel mai scurt timp posibil şi, dacă este cazul, înainte de acordarea, reexaminarea sau actualizarea unei autorizaţii, plângeri pertinente în materie de mediu, accidente ecologice grave, incidente grave şi cazuri grave de neconformare.
(6)După fiecare vizită la faţa locului, autoritatea competentă întocmeşte un raport în care sunt prezentate constatările relevante cu privire la nivelul de conformare a instalaţiei la condiţiile de autorizare şi concluziile privind eventuala necesitate a unei acţiuni ulterioare.
Raportul este notificat operatorului în cauză în termen de două luni de la efectuarea vizitei la faţa locului. Autoritatea competentă pune raportul la dispoziţia publicului, în conformitate cu Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informaţiile despre mediu (2), în termen de patru luni de la efectuarea vizitei la faţa locului.
(2)JO L 41, 14.2.2003, p. 26.
Fără a aduce atingere articolului 8 alineatul (2), autoritatea competentă se asigură că operatorul ia toate măsurile necesare identificate în raport într-un interval de timp rezonabil.
Art. 24: Accesul la informaţie i participarea publicului la procedura de autorizare
(1)Statele membre se asigură că publicul interesat beneficiază din timp şi în mod efectiv de posibilitatea de a participa la următoarele proceduri:
a)acordarea autorizaţiilor pentru instalaţii noi;
b)acordarea unei autorizaţii pentru orice modificare substanţială;
c)acordarea sau actualizarea unei autorizaţii pentru o instalaţie în cazul căreia s-a propus aplicarea articolului 15 alineatul (4);
d)actualizarea unei autorizaţii sau a condiţiilor de autorizare pentru o instalaţie în conformitate cu articolul 21 alineatul (5);
Procedura prevăzută în anexa IV se aplică unor astfel de participări.
e)actualizarea unei autorizaţii în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) sau cu articolul 21 alineatul (4).

(2)După luarea unei decizii privind acordarea, reexaminarea sau actualizarea unei autorizaţii, autoritatea competentă pune la dispoziţia publicului, inclusiv în mod sistematic prin intermediul internetului, pe o pagină de internet uşor de găsit, în mod gratuit şi fără a limita accesul la utilizatorii înregistraţi, în ceea ce priveşte literele (a), (b) şi (f), următoarele informaţii:
a)conţinutul deciziei, inclusiv o copie a autorizaţiei şi a eventualelor actualizări ulterioare, inclusiv condiţiile de autorizare consolidate, dacă este cazul;

b)motivele pe care se întemeiază decizia;
c)rezultatele consultărilor organizate înainte de luarea deciziei, inclusiv consultările desfăşurate în temeiul articolului 26, şi o explicaţie a modului în care respectivele consultări au fost luate în considerare în decizia respectivă;

d)titlul documentelor de referinţă BAT relevante pentru instalaţia sau activitatea în cauză;
e)metoda utilizată pentru determinarea condiţiilor de autorizare menţionate la articolul 14, inclusiv a valorilor limită de emisie, a nivelurilor de performanţă de mediu şi a valorilor limită de performanţă de mediu, în raport cu cele mai bune tehnici disponibile şi cu nivelurile de emisii şi nivelurile de performanţă de mediu asociate celor mai bune tehnici disponibile;

f)dacă s-a acordat o derogare în conformitate cu articolul 15, motivele concrete pentru acordarea derogării, pe baza criteriilor enunţate la alineatul respectiv, precum şi condiţiile impuse.

(3)Autoritatea competentă pune, de asemenea, la dispoziţia publicului, inclusiv în mod sistematic prin intermediul internetului, pe o pagină de internet uşor de găsit, în mod gratuit şi fără a limita accesul la utilizatorii înregistraţi, următoarele:
a)informaţii relevante cu privire la măsurile luate de către operator la încetarea definitivă a activităţilor în conformitate cu articolul 22;
b)rezultatele monitorizării emisiilor, astfel cum sunt prevăzute în temeiul condiţiilor de autorizare şi deţinute de către autorităţile competente;
c)rezultatele monitorizării menţionate la articolul 16 alineatul (4) şi la articolul 18.

(4)Alineatele (1), (2) şi (3) din prezentul articol se aplică sub rezerva restricţiilor prevăzute la articolul 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2003/4/CE.
Art. 25: Accesul la justiţie
(1)Statele membre se asigură, în conformitate cu sistemul legislativ intern aplicabil, că membri ai publicului interesat au acces la o cale de atac în faţa unei instanţe sau a unui alt organism independent şi imparţial instituit în conformitate cu legea, prin care este contestată legalitatea de fond sau de procedură a deciziilor, a acţiunilor sau a omisiunilor care intră sub incidenţa articolului 24, atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
a)aceştia au un interes suficient;
b)aceştia invocă încălcarea unui drept, atunci când dispoziţiile de procedură administrativă ale unui stat membru impun această condiţie preliminară.
Calitatea procesuală activă în cadrul căii de atac nu este condiţionată de rolul pe care membrul publicului interesat l-a avut în cursul unei etape participative a procedurilor decizionale în temeiul prezentei directive.
Calea de atac trebuie să fie corectă, echitabilă, rapidă şi cu un cost care nu este prohibitiv, precum şi să prevadă căi de atac adecvate şi efective, inclusiv prin măsuri provizorii, după caz.

(2)Statele membre stabilesc momentul în care pot fi contestate deciziile, acţiunile sau omisiunile.
(3)Statele membre stabilesc ce înseamnă interes suficient şi încălcarea unui drept în conformitate cu obiectivul de a acorda publicului interesat un acces larg la justiţie.
În acest sens, interesul oricărei organizaţii neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi îndeplineşte cerinţele dreptului naţional este considerat suficient în sensul alineatului (1) litera (a).
Se consideră că aceste organizaţii au drepturi care pot fi încălcate în sensul alineatului (1) litera (b).
(4)Alineatele (1), (2) şi (3) nu exclud posibilitatea unei căi de atac prealabile în faţa unei autorităţi administrative şi nu aduc atingere obligaţiei de a epuiza toate căile de atac administrative înainte de a iniţia o cale de atac judiciară, atunci când legislaţia internă prevede această obligaţie.
Orice astfel de procedură trebuie să fie corectă, echitabilă, rapidă şi cu un cost care să nu fie prohibitiv.
(5)Statele membre se asigură că informaţiile practice privind accesul la căile de atac administrative şi judiciare sunt puse la dispoziţia publicului.
Art. 26: Efecte transfrontaliere
(1)În cazul în care un stat membru are cunoştinţă de faptul că funcţionarea unei instalaţii poate avea efecte negative semnificative asupra mediului din alt stat membru sau în cazul în care un stat membru care ar putea fi afectat în mod semnificativ solicită acest lucru, statul membru pe al cărui teritoriu a fost depusă solicitarea de autorizare în conformitate cu articolul 4 sau cu articolul 20 alineatul (2) transmite celuilalt stat membru orice informaţii care trebuie furnizate sau puse la dispoziţie în conformitate cu anexa IV în acelaşi timp în care acestea sunt puse la dispoziţia publicului. Pe baza respectivelor informaţii, au loc consultări între cele două state membre, asigurându-se, în acelaşi timp, că observaţiile statului membru care ar putea fi afectat în mod semnificativ sunt transmise înainte ca autoritatea competentă a statului membru pe al cărui teritoriu a fost depusă solicitarea de autorizare să adopte decizia. În cazul în care statul membru care ar putea fi afectat în mod semnificativ nu prezintă observaţii în perioada de consultare a publicului interesat, autoritatea competentă continuă procedura de autorizare.

(2)Statele membre se asigură că, în cazurile menţionate la alineatul (1), solicitarea de autorizare este, de asemenea, pusă la dispoziţia publicului din statul membru care ar putea fi afectat în mod semnificativ, în vederea prezentării de observaţii, şi că aceasta rămâne disponibilă pentru aceeaşi perioadă de timp prevăzută în statul membru în care a fost depusă solicitarea.

(3)Rezultatele oricăror consultări în conformitate cu alineatele (1) şi (2) sunt luate în considerare de către autoritatea competenţă la luarea unei decizii cu privire la solicitarea de autorizare.
(4)Autoritatea competentă informează orice stat membru care a fost consultat în conformitate cu alineatul (1) asupra deciziei adoptate cu privire la solicitarea de autorizare şi îi transmite informaţiile menţionate la articolul 24 alineatul (2). Statul membru în cauză ia măsurile necesare pentru a asigura punerea informaţiilor respective la dispoziţia publicului interesat de pe teritoriul său.
Art. 27:
[textul din Art. 27 din capitolul II a fost abrogat la 04-aug-2024 de Art. 1, punctul 30. din Directiva 1785/24-apr-2024]
Art. 27: Tehnici emergente
După caz, statele membre încurajează dezvoltarea şi aplicarea tehnicilor emergente, în special în cazul în care astfel de tehnici sunt identificate în concluziile BAT, în documentele de referinţă BAT sau în constatările centrului de inovare pentru transformare industrială şi emisii menţionat la articolul 27a.
Art. 27a: Centrul de inovare pentru transformare industrială şi emisii
(1)Comisia înfiinţează şi operează un centru de inovare pentru transformare industrială şi emisii (denumit în continuare «centrul» sau «INCITE»).
(2)Centrul colectează şi analizează informaţii privind tehnicile inovatoare, inclusiv tehnicile emergente şi transformatoare, care contribuie, printre altele, la reducerea la minimum a poluării, la decarbonizare, la utilizarea eficientă a resurselor, la o economie circulară care utilizează mai puţine substanţe chimice sau care utilizează substanţe chimice mai sigure, relevante pentru activităţile care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, şi caracterizează nivelul de dezvoltare şi performanţa de mediu a acestora. Comisia ia în considerare constatările centrului atunci când stabileşte programul de lucru pentru schimbul de informaţii menţionat la articolul 13 alineatul (3) litera (b) şi atunci când elaborează, revizuieşte şi actualizează documentele de referinţă BAT menţionate la articolul 13 alineatul (1).
(3)Centrul este asistat de:
a)reprezentanţi ai statelor membre;
b)instituţii publice relevante;
c)institute de cercetare relevante;
d)organizaţii de cercetare şi tehnologie;
e)reprezentanţi ai industriilor şi ai fermierilor implicaţi;
f)furnizori de tehnologie;
g)organizaţii neguvernamentale care promovează protecţia sănătăţii umane sau a mediului;
h)Comisie.
(4)Centrul îşi face publice constatările, sub rezerva restricţiilor prevăzute la articolul 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2003/4/CE.
Comisia adoptă un act de punere în aplicare care stabileşte modalităţile detaliate necesare pentru înfiinţarea şi funcţionarea centrului. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 75 alineatul (2).
Art. 27b: Testarea tehnicilor emergente
Fără a aduce atingere articolului 18, autoritatea competentă poate acorda derogări temporare de la cerinţele prevăzute la articolul 15 alineatele (2), (3) şi (4) şi de la principiile prevăzute la articolul 11 literele (a) şi (b) în vederea testării tehnicilor emergente pentru o perioadă de timp care nu depăşeşte în total 30 de luni, cu condiţia ca, la expirarea perioadei prevăzute în autorizaţie, fie testarea tehnicii respective să fie oprită, fie emisiile generate de activitatea în cauză să atingă cel puţin nivelurile BAT-AEL.
Art. 27c: Nivelurile de emisie şi valorile orientative de performanţă de mediu asociate tehnicilor emergente
Prin derogare de la articolul 21 alineatul (3), autoritatea competentă poate stabili:
(a)valori limită de emisie care să asigure că, în termen de şase ani de la publicarea unei decizii privind concluziile BAT adoptate în conformitate cu articolul 13 alineatul (5), referitor la activitatea principală a unei instalaţii, emisiile nu depăşesc, în condiţii normale de funcţionare, nivelurile de emisii asociate tehnicilor emergente, astfel cum se prevede în deciziile privind concluziile BAT;
(b)valori orientative de performanţă de mediu, care trebuie să corespundă deciziilor privind concluziile BAT.
Art. 27d: Transformarea către o industrie curată, circulară şi neutră din punct de vedere climatic
(1)Statele membre impun operatorilor obligaţia ca, până la 30 iunie 2030, să includă în sistemul lor de management de mediu un plan de transformare orientativ care să vizeze activităţile lor, astfel cum sunt enumerate la punctele 1, 2, 3, 4, 6.1a şi 6.1b din anexa I. Planul de transformare trebuie să conţină informaţii cu privire la modul în care instalaţia se va transforma în perioada 2030-2050 pentru a contribui la dezvoltarea unei economii durabile, curate, circulare, eficiente în utilizarea resurselor şi neutre din punct de vedere climatic până în 2050, inclusiv, dacă este cazul, o transformare industrială profundă, astfel cum se menţionează la articolul 27e.
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cel mult un an de la termenul stabilit la primul paragraf de la prezentul alineat, organizaţia de audit menţionată la articolul 14a alineatul (4) al şaselea paragraf evaluează conformitatea planurilor de transformare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat cu cerinţele prevăzute în actul delegat menţionat la alineatul (5) de la prezentul articol.
(2)Statele membre impun operatorului obligaţia ca, în cadrul revizuirii condiţiilor de autorizare în temeiul articolului 21 alineatul (3), în urma publicării deciziilor privind concluziile BAT după 1 ianuarie 2030, acesta să includă în sistemul său de management de mediu un plan de transformare pentru fiecare instalaţie care desfăşoară oricare dintre activităţile enumerate în anexa I şi care nu este menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol. Planul de transformare trebuie să conţină informaţii cu privire la modul în care instalaţia se va transforma în perioada 2030-2050 pentru a contribui la dezvoltarea unei economii durabile, curate, circulare şi neutre din punct de vedere climatic până în 2050, în conformitate cu cerinţele prevăzute în actul delegat menţionat la alineatul (5) de la prezentul articol.
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cel mult un an după finalizarea revizuirii menţionate la articolul 21 alineatul (3), organizaţia de audit menţionată la articolul 14a alineatul (4) al şaselea paragraf evaluează conformitatea planurilor de transformare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat cu cerinţele prevăzute în actul delegat menţionat la alineatul (5) de la prezentul articol.
(3)În cazul în care două sau mai multe instalaţii se află sub controlul aceluiaşi operator sau în cazul în care instalaţiile se află sub controlul unor operatori diferiţi care fac parte din aceeaşi societate, în acelaşi stat membru, instalaţiile respective pot face obiectul unui singur plan de transformare.
În cazul în care au fost deja elaborate elemente ale planurilor de transformare în conformitate cu alte acte legislative ale Uniunii şi acestea respectă dispoziţiile prezentului articol, în planul de transformare se poate face trimitere la documentele corespunzătoare.
(4)Operatorul face public planul său de transformare, actualizările aduse planului de transformare, precum şi rezultatele evaluării menţionate la alineatele (1) şi (2), în contextul publicării informaţiilor relevante prevăzute în sistemul său de management de mediu, astfel cum se menţionează la articolul 14a alineatul (4).
(5)Până la 30 iunie 2026, Comisia adoptă un act delegat pentru a completa prezenta directivă prin precizarea conţinutului planurilor de transformare, pe baza informaţiilor solicitate în temeiul alineatelor (1), (2) şi (3).
Până la 31 decembrie 2034, Comisia analizează şi, după caz, revizuieşte actul delegat menţionat la primul paragraf.
Art. 27e: Transformarea industrială profundă
(1)Fără a aduce atingere articolului 18, în cazul unei transformări industriale profunde a instalaţiei, prevăzută în planul de transformare relevant care vizează instalaţia, autoritatea competentă poate prelungi, până la un maxim de opt ani, perioada acordată instalaţiei pentru a asigura respectarea condiţiilor actualizate de autorizare menţionate la articolul 21 alineatul (3), cu condiţia ca:
a)autorizaţia acordată instalaţiei să conţină o descriere a transformării industriale profunde, a nivelurilor de emisii şi a utilizării eficiente a resurselor care vor fi atinse, precum şi calendarul şi etapele de punere în aplicare;
b)operatorul să raporteze anual autorităţii competente cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a transformării industriale profunde; şi
c)în perioada acordată pentru transformarea instalaţiei, autoritatea competentă să se asigure că nu se produce nicio poluare semnificativă şi se atinge un nivel ridicat de protecţie a mediului în ansamblul său.
Statele membre informează Comisia cel puţin o dată pe an cu privire la derogările acordate, în cadrul rapoartelor pe care le prezintă Comisiei în conformitate cu articolul 72.
(2)Fără a aduce atingere articolelor 18 şi 22, în cazul unei transformări industriale profunde, care constă în închiderea unei instalaţii şi înlocuirea acesteia cu o instalaţie nouă, care este prevăzută în planul de transformare relevant care vizează instalaţia şi care trebuie finalizată în termen de opt ani de la publicarea deciziilor privind concluziile BAT, în conformitate cu articolul 13 alineatul (5), referitor la activitatea principală a instalaţiei existente, autoritatea competentă poate acorda o derogare de la obligaţia de actualizare a autorizaţiei în conformitate cu articolul 21 alineatul (3), dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)autorizaţia pentru instalaţia existentă conţine o descriere a planului de închidere, precum şi calendarul şi etapele aferente;
b)operatorul raportează anual autorităţii competente cu privire la progresele înregistrate în ceea ce priveşte planul de închidere a instalaţiei existente şi înlocuirea acesteia cu o instalaţie nouă;
c)în perioada premergătoare închiderii instalaţiei, autoritatea competentă se asigură că nu se produce nicio poluare semnificativă şi se atinge un nivel ridicat de protecţie a mediului în ansamblul său.
Statele membre informează Comisia cu privire la derogările acordate, cel puţin o dată pe an, în cadrul raportării lor în temeiul articolului 72.

Art. 28: Domeniul de aplicare
Prezentul capitol se aplică instalaţiilor de ardere, a căror putere termică instalată totală este mai mare sau egală cu 50 MW, indiferent de tipul de combustibil utilizat.
Acest capitol nu se aplică următoarelor instalaţii de ardere:
(a)instalaţii în care produsele de ardere sunt utilizate pentru încălzirea directă, uscarea sau orice alt tratament al obiectelor sau al materialelor;
(b)instalaţii post-ardere proiectate pentru a purifica gazele reziduale prin ardere şi care nu sunt exploatate ca instalaţii de ardere independente;
(c)instalaţii pentru regenerarea catalizatorilor pentru cracarea catalitică;
(d)instalaţii pentru conversia hidrogenului sulfurat în sulf;
(e)reactoare folosite în industria chimică;
(f)cuptoare de preîncălzire a cocsului;
(g)caupere;
(h)orice dispozitiv tehnic care se foloseşte la propulsia unui vehicul, a unei nave sau aeronave;
(i)turbine cu gaz şi motoare cu gaz folosite pe platformele maritime;
(j)instalaţii care utilizează drept combustibil orice deşeuri solide sau lichide cu excepţia deşeurilor menţionate la articolul 3 punctul 31 litera (b).
Art. 29: Reguli de agregare
(1)În cazul în care gazele reziduale de la două sau mai multe instalaţii de ardere sunt evacuate printr-un coş comun, ansamblul format de aceste instalaţii se consideră drept o singură instalaţie de ardere, iar pentru calcularea puterii termice instalate totale capacităţile acestora se însumează.
(2)În cazul în care două sau mai multe instalaţii de ardere care au fost autorizate pentru prima oară la 1 iulie 1987 sau după această dată, sau ai căror operatori au depus o solicitare completă de autorizare la data respectivă sau ulterior sunt dispuse astfel încât, având în vedere factorii de ordin tehnic şi economic, gazele reziduale produse de acestea pot fi, conform opiniei autorităţii competente, evacuate printr-un coş comun, ansamblul format de aceste instalaţii se consideră ca o singură instalaţie de ardere, iar capacităţile acestora se însumează pentru calcularea puterii termice instalate totale.
(3)Pentru calcularea puterii termice instalate totale a unei combinaţii de instalaţii de ardere menţionate la alineatele (1) şi (2), instalaţiile de ardere individuale cu o putere termică instalată mai mică de 15 MW nu sunt luate în considerare.
Art. 30: Valori limită de emisie
(1)Gazele reziduale din instalaţiile de ardere se evacuează în mod controlat printr-un coş care conţine una sau mai multe evacuări şi a cărui înălţime este calculată astfel încât să se protejeze sănătatea umană şi mediul.
(2)Toate autorizaţiile acordate instalaţiilor care cuprind instalaţii de ardere cărora li s-a acordat o autorizaţie înainte de 7 ianuarie 2013 sau ai căror operatori au depus o solicitare completă de autorizare înainte de data respectivă, cu condiţia ca astfel de instalaţii s ă fie puse în funcţiune cel târziu la 7 ianuarie 2014, includ condiţii care au drept obiectiv garantarea faptului că emisiile în aer provenind de la aceste instalaţii nu depăşesc valorile limită de emisie prevăzute în anexa V partea 1.
Toate autorizaţiile acordate instalaţiilor care cuprind instalaţii de ardere cărora li s-a acordat o derogare în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2001/80/CE şi care sunt puse în funcţiune după 1 ianuarie 2016, includ condiţii care să garanteze faptul că emisiile în aer provenind de la aceste instalaţii nu depăşesc valorile limită de emisie prevăzute în anexa V partea 2.
(3)Toate autorizaţiile acordate instalaţiilor care cuprind instalaţii de ardere care nu intră sub incidenţa alineatului (2) includ condiţii prin care să se asigure că emisiile în aer provenind de la aceste instalaţii nu depăşesc valorile limită de emisie prevăzute în anexa V partea 2.
(4)Valorile limită de emisie prevăzute în anexa V părţile 1 şi 2, precum şi ratele minime de desulfurare prevăzute în partea 5 din respectiva anexă, se aplică emisiilor fiecărui coş comun în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii de ardere. În cazul în care anexa V prevede că valorile limită de emisie se pot aplica unei părţi a instalaţiei de ardere care are un număr limitat de ore de funcţionare, valorile limită respective se aplică emisiilor părţii respective a instalaţiei, dar sunt stabilite în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii de ardere.
(5)Autoritatea competentă poate acorda o derogare, pentru o durată de maximum 6 luni, de la obligaţia de a respecta valorile limită de emisie prevăzute la alineatele (2) şi (3) pentru dioxidul de sulf în cazul unei instalaţii de ardere care foloseşte de obicei combustibil cu conţinut redus de sulf în acest scop, dacă operatorul nu poate să respecte acele valori limită de emisie din cauza unei întreruperi a aprovizionării cu combustibil cu conţinut redus de sulf ca urmare a unui deficit semnificativ.
Statele membre informează imediat Comisia cu privire la orice derogare acordată în temeiul primului paragraf, inclusiv cu privire la motivele care justifică derogarea şi la condiţiile impuse.

(6)Autoritatea competentă poate acorda o derogare de la obligaţia de a respecta valorile limită de emisie prevăzute la alineatele (2) şi (3) în cazurile în care o instalaţie de ardere care foloseşte numai combustibil gazos trebuie să recurgă, în mod excepţional, la utilizarea altor combustibili din cauza unei întreruperi neaşteptate a aprovizionării cu gaz şi, prin urmare, ar trebui să fie dotată cu un sistem de purificare a gazelor reziduale. Perioada pentru care se acordă o astfel de derogare nu poate depăşi zece zile, cu excepţia cazului în care există o necesitate imperioasă de a menţine alimentarea cu energie.
Operatorul informează de îndată autoritatea competentă cu privire la fiecare caz specific menţionat la primul paragraf.
Statele membre informează imediat Comisia cu privire la orice derogare acordată în temeiul primului paragraf, inclusiv cu privire la motivele care justifică derogarea şi la condiţiile impuse.

(7)Atunci când o instalaţie de ardere este extinsă, valorile limită de emisie, specificate în anexa V partea 2, se aplică părţii extinse a instalaţiei afectate de modificare şi este stabilită în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii de ardere. În cazul modificării unei instalaţii de ardere, modificare care poate avea consecinţe asupra mediului şi care afectează o parte a instalaţiei cu o putere termică instalată de cel puţin 50 MW, valorile limită de emisie prevăzute în anexa V partea 2 se aplică părţii instalaţiei care a fost modificată, în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii de ardere.
(8)Valorile limită de emisie prevăzute în anexa V părţile 1 şi 2 nu se aplică următoarelor instalaţii de ardere:
a)motoarelor diesel;
b)cazanelor de recuperare din cadrul instalaţiilor de fabricare a celulozei.
(9)Pe baza celor mai bune tehnici disponibile, Comisia reanalizează necesitatea stabilirii unor valori limită de emisie la nivelul Uniunii, precum şi a modificării valorilor limită de emisie prevăzute în anexa V, pentru următoarele instalaţii de ardere:
a)instalaţiile de ardere menţionate la alineatul (8);
b)instalaţiile de ardere din cadrul rafinăriilor care folosesc reziduurile de distilare şi conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alţi combustibili, ţinând seama de specificul sistemelor energetice ale rafinăriilor;
c)instalaţiile de ardere care utilizează gaze, altele decât gazul natural;
d)instalaţiile de ardere din cadrul instalaţiilor chimice care folosesc reziduurile lichide din producţie drept combustibil necomercial pentru consumul propriu.
Până la 31 decembrie 2013, Comisia raportează rezultatele acestei revizuiri Parlamentului European şi Consiliului împreună cu o propunere legislativă, dacă este cazul.
Art. 31: Rata de desulfurare
(1)În cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibil solid indigen şi care nu pot respecta valorile limită de emisie în ceea ce priveşte dioxidul de sulf prevăzute la articolul 30 alineatele (2) şi (3) din cauza caracteristicilor acestui combustibil, statele membre pot aplica, în locul respectivelor valori limită de emisie, ratele minime de desulfurare prevăzute în anexa V partea 5, în conformitate cu normele de conformitate prevăzute în partea 6 a anexei respective şi în urma validării de către autoritatea competentă a raportului tehnic menţionat la articolul 72 alineatul (4) litera (a).
(2)În cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibil solid indigen, care coincinerează deşeuri şi care nu pot respecta valorile Cprocedeu în ceea ce priveşte dioxidul de sulf prevăzute în anexa VI partea 4 punctul 3.1 sau 3.2 din cauza caracteristicilor combustibilului solid indigen, statele membre pot aplica, alternativ, ratele minime de desulfurare prevăzute în anexa V partea 5, în conformitate cu normele de conformitate prevăzute în partea 6 a anexei respective. În cazul în care statele membre aleg să aplice prezentul paragraf, valoarea Cdeşeuri menţionată în anexa VI partea 4 punctul 1 este egală cu 0 mg/Nm’
(3)Până la 31 decembrie 2019, Comisia evaluează posibilitatea aplicării ratelor minime de desulfurare prevăzute în anexa V partea 5, ţinând seama în mod deosebit de cele mai bune tehnici disponibile şi de beneficiile generate de reducerea emisiilor de SO2.
Art. 32: Planul naţional de tranziţie
(1)În perioada 1 ianuarie 2016-30 iunie 2020, statele membre pot elabora şi pune în aplicare un plan naţional de tranziţie aplicabil instalaţiilor de ardere cărora li s-a acordat prima autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002, sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi intrat în exploatare cel târziu la 27 noiembrie 2003. Pentru fiecare instalaţie de ardere care face obiectul planului naţional, acesta precizează emisiile pentru cel puţin unul dintre următorii poluanţi: oxizi de azot, dioxid de sulf şi pulberi. Pentru turbinele cu gaz, planul precizează numai emisiile de oxizi de azot.
Planul naţional de tranziţie nu include niciuna din următoarele instalaţii de ardere:
a)cele cărora li se aplică articolul 33 alineatul (1);
b)cele din cadrul rafinăriilor care utilizează gaze cu putere calorică redusă rezultate din gazeificarea reziduurilor de la rafinare, sau a reziduurilor de distilare şi conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alţi combustibili;
c)cele cărora li se aplică articolul 35;
d)cele cărora li s-a acordat o derogare în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2001/80/CE.
(2)Instalaţiile de ardere care fac obiectul planului pot fi exceptate de la respectarea valorilor limită de emisie prevăzute la articolul 30 alineatul (2) pentru poluanţii care fac obiectul planului sau, după caz, a ratelor de desulfurare prevăzute la articolul 31.
Valorile limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi prevăzute în autorizaţia instalaţiei de ardere, aplicabile la 31 decembrie 2015, în temeiul îndeosebi al dispoziţiilor Directivelor 2001/80/CE şi 2008/1/CE, sunt cel puţin menţinute.
Instalaţiile de ardere cu o putere termică instalată totală de peste 500 MW care utilizează combustibili solizi, cărora li s-a acordat prima autorizaţie după 1 iulie 1987, respectă valorile limită de emisie pentru oxizi de azot prevăzute în anexa V partea 1.
(3)Pentru fiecare poluant pe care îl reglementează, planul naţional de tranziţie stabileşte un plafon care defineşte totalul maxim anual al emisiilor pentru toate instalaţiile care fac obiectul planului pe baza puterii termice instalate totale a fiecărei instalaţii la 31 decembrie 2010, a numărului anual real de ore de funcţionare şi a combustibilului utilizat de aceasta, pentru care se va face o medie pe ultimii zece ani de funcţionare, şi anume până în 2010 inclusiv.
Plafonul pentru anul 2016 se calculează pe baza valorilor limită de emisie relevante prevăzute în anexele III-VII la Directiva 2001/80/CE sau după caz, pe baza ratelor de desulfurare prevăzute în anexa III la Directiva 2001/80/CE. În cazul turbinelor cu gaz, se utilizează valorile limită de emisie pentru oxizi de azot stabilite pentru astfel de instalaţii în anexa VI partea B la Directiva 2001/80/CE. Plafoanele pentru anii 2019 şi 2020 se calculează pe baza valorilor limită de emisie relevante prevăzute în anexa V partea 1 din prezenta directivă sau, după caz, a ratelor de desulfurare relevante prevăzute în anexa V partea 5 din prezenta directivă. Plafoanele pentru anii 2017 şi 2018 se stabilesc astfel încât să se asigure o descreştere liniară a plafoanelor între anii 2016 şi 2019.
Situaţia în care o instalaţie inclusă în planul naţional de tranziţie îşi încetează activitatea sau nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al capitolului III nu are drept rezultat o creştere a emisiilor anuale totale pentru celelalte instalaţii care fac în continuare obiectul planului naţional.
(4)Planul naţional de tranziţie prevede, de asemenea, dispoziţii privind monitorizarea şi raportarea, care respectă măsurile de punere în aplicare stabilite în conformitate cu articolul 41 litera (b), precum şi măsurile prevăzute pentru fiecare instalaţie pentru a asigura respectarea la timp a valorilor limită de emisie care se vor aplica după 1 iulie 2020.
(5)Statele membre transmit Comisiei, până la 1 ianuarie 2013, planurile lor naţionale de tranziţie.
Comisia evaluează planurile şi în cazul în care Comisia nu ridică nicio obiecţie în termen de 12 luni de la data primirii unui plan, statul membru în cauză consideră că acesta a fost acceptat.
În cazul în care Comisia consideră că un plan nu este în conformitate cu măsurile de punere în aplicare stabilite în conformitate cu articolul 41 litera (b), aceasta informează statul membru în cauză cu privire la faptul că planul său naţional nu poate fi acceptat. Pentru evaluarea unei noi versiuni a unui plan pe care un stat membru îl comunică Comisiei, perioada de timp menţionată la paragraful al doilea este de şase luni.
(6)Statele membre informează Comisia cu privire la orice modificări ulterioare ale planului naţional.
Art. 33: Derogarea pentru durata de viaţă limitată
(1)În perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2023, instalaţiile de ardere pot fi scutite de respectarea valorilor limită de emisie prevăzute la articolul 30 alineatul (2) şi a ratelor de desulfurare prevăzute la articolul 31, după caz, precum şi de obligaţia includerii acestora în planul naţional de tranziţie menţionat la articolul 32, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)operatorul instalaţiei de ardere se angajează, printr-o declaraţie scrisă transmisă autorităţii competente până la 1 ianuarie 2014, să nu menţină în funcţiune instalaţia mai mult de 17 500 de ore de funcţionare începând cu 1 ianuarie 2016 şi până la 31 decembrie 2023;
b)operatorul are obligaţia de a transmite anual autorităţii competente o evidenţă a numărului de ore de funcţionare înregistrate începând cu 1 ianuarie 2016;
c)valorile limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în autorizaţia acordată instalaţiei de ardere, aplicabile la 31 decembrie 2015, în special în temeiul Directivelor 2001/80/CE şi 2008/1/CE, rămân valabile cel puţin până la sfârşitul duratei operaţionale a instalaţiei de ardere. Instalaţiile de ardere cu o putere termică instalată totală de peste 500 MW care utilizează combustibili solizi, cărora li s-a acordat prima autorizaţie după 1 iulie 1987, respectă valorile limită de emisie pentru oxizi de azot prevăzute în anexa V partea 1; şi
d)instalaţiei de ardere să nu i se fi acordat o derogare în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2001/80/CE.
(2)Statele membre transmit Comisiei, până cel târziu la 1 ianuarie 2016, o listă a tuturor instalaţiilor de ardere care intră sub incidenţa alineatului (1), inclusiv puterea lor instalată totală, tipurile de combustibil utilizat şi valorile limită de emisie aplicabile pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi. În ceea ce priveşte instalaţiile care intră sub incidenţa alineatului (1), statele membre transmit anual Comisiei o evidenţă a numărului de ore de funcţionare înregistrate începând cu 1 ianuarie 2016.
(3)În cazul unei instalaţii de ardere care, la 6 ianuarie 2011, face parte dintr-un sistem izolat mic şi produce, la data respectivă, cel puţin 35 % din energia electrică furnizată în cadrul reţelei în cauză şi care, din cauza caracteristicilor sale tehnice, nu este în măsură să respecte valorile limită de emisie prevăzute la articolul 30 alineatul (2), numărul de ore de funcţionare prevăzut la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol este de 18 000, începând cu 1 ianuarie 2020 şi până la 31 decembrie 2023, iar data prevăzută la alineatul (1) litera (b) şi la alineatul (2) din prezentul articol este 1 ianuarie 2020.
(4)În cazul unei instalaţii de ardere cu o putere termică instalată totală de peste 1 500 MW care a fost pusă în funcţiune înainte de 31 decembrie 1986 şi care utilizează combustibili solizi indigeni cu o putere calorifică netă de cel mult 5 800 kJ/kg, cu o umiditate mai mare de 45 % în greutate, cu un conţinut combinat de umiditate şi cenuşă mai mare de 60 % în greutate şi cu un conţinut de oxid de calciu în cenuşă mai mare de 10 %, numărul de ore de funcţionare prevăzut la alineatul (1) litera (a) este de 32 000.
Art. 34: Sisteme izolate mici
(1)Până la 31 decembrie 2019, instalaţiile de ardere care la 6 ianuarie 2011 făceau parte din sisteme izolate mici, pot fi exceptate de la respectarea valorilor limită de emisie prevăzute la articolul 30 alineatul (2) şi a ratelor de desulfurare prevăzute la articolul 31, după caz. Până la 31 decembrie 2019, rămân aplicabile cel puţin valorile limită de emisie prevăzute în autorizaţiile acestor instalaţii de ardere, în special în temeiul dispoziţiilor Directivelor 2001/80/CE şi 2008/1/CE.
(2)Instalaţiile de ardere cu o putere termică instalată totală de peste 500 MW care utilizează combustibili solizi, cărora li s-a acordat prima autorizaţie după 1 iulie 1987, respectă valorile limită de emisie pentru oxizi de azot prevăzute în anexa V partea 1.
(3)În cazul în care un stat membru are pe teritoriul său instalaţii de ardere care intră sub incidenţa prezentului capitol şi care fac parte dintr-un sistem izolat mic, statul membru respectiv comunică Comisiei înainte de 7 ianuarie 2013 o listă a instalaţiilor de ardere respective, consumul total anual de energie al sistemului izolat mic şi cantitatea de energie obţinută prin interconectarea cu alte sisteme.
Art. 34a: Instalaţii de ardere care fac parte dintr-un sistem izolat mic
(1)Până la 31 decembrie 2029, statele membre pot excepta instalaţiile de ardere care fac parte dintr-un sistem izolat mic la 4 august 2024 de la obligaţia de a respecta valorile limită de emisie prevăzute la articolul 30 alineatul (2) şi la articolul 15 alineatul (3) pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi sau, după caz, cu nivelurile de desulfurare menţionate la articolul 31. Valorile limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi prevăzute în autorizaţia acestor instalaţii de ardere, conform cerinţelor din Directivele 2001/80/CE şi 2008/1/CE, trebuie să fie cel puţin menţinute.
Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că emisiile sunt monitorizate şi că nu se produce nicio poluare semnificativă. Statele membre pot excepta instalaţiile de la valorile limită de emisie numai atunci când au fost epuizate toate măsurile care asigură reducerea poluării. Exceptarea nu se acordă pentru o perioadă mai lungă decât este necesar.
(2)Începând cu 1 ianuarie 2030, instalaţiile de ardere în cauză respectă valorile limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi prevăzute în anexa V partea 2 şi valorile limită de emisie menţionate la articolul 15 alineatul (3) pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi.
(3)Statele membre care acordă exceptări în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol pun în aplicare un plan de asigurare a conformităţii care vizează instalaţiile de ardere care beneficiază de exceptările respective. Planul de asigurare a conformităţii conţine informaţii cu privire la măsurile care permit asigurarea, până la 31 decembrie 2029, a conformării instalaţiilor în cauză cu valorile limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi stabilite în anexa V partea 2 şi cu valorile limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi menţionate la articolul 15 alineatul (3). Planul de asigurare a conformităţii conţine, de asemenea, informaţii cu privire la măsurile de reducere la minimum a amplorii şi a duratei emisiilor poluante în perioada vizată de plan şi informaţii cu privire la măsurile de gestionare a cererii şi la posibilităţile de trecere la combustibili mai ecologici sau la alternative mai curate, cum ar fi utilizarea surselor regenerabile de energie şi interconectarea cu reţelele continentale.
(4)Statele membre transmit Comisiei planurile lor de asigurare a conformităţii cel târziu până la 5 februarie 2025. Comisia evaluează planurile şi, în cazul în care aceasta nu ridică nicio obiecţie în termen de 12 luni de la data primirii planului, statul membru în cauză consideră că planul său a fost acceptat. În cazul în care Comisia ridică obiecţii pe motiv că planul nu garantează conformitatea instalaţiilor în cauză până la 31 decembrie 2029 sau nu asigură reducerea la minimum a amplorii şi duratei emisiilor poluante în perioada vizată de plan, statul membru transmite Comisiei un plan revizuit în termen de şase luni de la data la care Comisia a comunicat obiecţiile sale statului membru. Pentru evaluarea unei noi versiuni a unui plan pe care un stat membru îl transmite Comisiei, perioada de timp menţionată în a doua teză este de şase luni.
(5)Statele membre raportează Comisiei progresele înregistrate în ceea ce priveşte acţiunile descrise în planul de asigurare a conformităţii cel târziu până la 5 februarie 2026 şi, ulterior, la sfârşitul fiecărui an calendaristic. Statele membre informează Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a planului de asigurare a conformităţii. Pentru evaluarea unei noi versiuni a unui plan pe care un stat membru îl transmite Comisiei, perioada de timp menţionată la alineatul (4) în a doua teză este de şase luni.
(6)Statul membru pune la dispoziţia publicului informaţii cu privire la derogare şi la condiţiile impuse, în conformitate cu articolul 24 alineatul (2).

Art. 35: Centralele termice de cartier
(1)Până la 31 decembrie 2022, o instalaţie de ardere poate fi exceptată de la respectarea valorilor limită de emisie menţionate la articolul 30 alineatul (2) şi a ratelor de desulfurare menţionate la articolul 31, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)puterea termică instalată totală a instalaţiei de ardere nu este mai mare de 200 MW;
b)instalaţiei i s-a acordat prima autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau operatorul instalaţiei respective a prezentat o solicitare completă de autorizare înaintea acestei date, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la 27 noiembrie 2003;
c)cel puţin 50 % din producţia utilă de energie termică, ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, este distribuită sub formă de aburi sau apă caldă unei reţele publice de încălzire urbană; şi
d)valorile limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi prevăzute în autorizaţia acesteia, aplicabile la 31 decembrie 2015, în temeiul îndeosebi al dispoziţiilor Directivelor 2001/80/CE şi 2008/1/CE, sunt cel puţin menţinute până la 31 decembrie 2022.
(2)Fiecare stat membru comunică Comisiei, cel târziu la 1 ianuarie 2016, o listă a tuturor instalaţiilor de ardere cărora li se aplică alineatul (1), inclusiv puterea termică instalată totală, tipurile de combustibil utilizat şi valorile limită de emisie aplicabile pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi. În plus, pentru fiecare instalaţie de ardere căreia i se aplică alineatul (1) şi pe parcursul perioadei menţionate la alineatul respectiv, statele membre informează anual Comisia cu privire la proporţia energiei termice utile produsă de fiecare instalaţie, distribuită sub formă de aburi sau apă caldă unei reţele publice de încălzire urbană, exprimată ca medie mobilă aferentă ultimilor cinci ani.
Art. 36: Stocarea geologică a dioxidului de carbon
(1)Statele membre se asigură că operatorii tuturor instalaţiilor de ardere cu o putere electrică nominală de cel puţin 300 megawaţi pentru care autorizaţia iniţială de construcţie sau, în absenţa unei astfel de proceduri, autorizaţia iniţială de funcţionare a fost acordată după intrarea în vigoare a Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon au evaluat dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)sunt disponibile situri de stocare adecvate;
b)echipamentele de transport sunt fezabile din punct de vedere tehnic şi economic;
c)adaptarea ulterioară în vederea captării de dioxid de carbon este fezabilă din punct de vedere tehnic şi economic.
(2)Dacă condiţiile prevăzute la alineatul (1) sunt îndeplinite, autoritatea competentă se asigură că este rezervat un spaţiu adecvat pe amplasamentul instalaţiei pentru echipamentul necesar captării şi comprimării dioxidului de carbon. Autoritatea competentă stabileşte dacă condiţiile sunt îndeplinite, pe baza evaluării menţionate la alineatul (1) şi pe baza altor informaţii disponibile, îndeosebi în ceea ce priveşte protecţia mediului şi sănătatea umană.
Art. 37: Funcţionarea necorespunzătoare sau defecţiuni ale echipamentului de reducere a emisiilor
(1)Statele membre se asigură că autorizaţiile prevăd procedurile referitoare la funcţionarea necorespunzătoare sau la defecţiuni ale echipamentului de reducere a emisiilor.
(2)În cazul unei defecţiuni, autoritatea competentă îi solicită operatorului să reducă sau să oprească funcţionarea, dacă nu poate fi reluată funcţionarea normală în termen de 24 de ore, sau să exploateze instalaţia folosind combustibili puţin poluanţi.
Operatorul înştiinţează autoritatea competentă în termen de 48 de ore de la funcţionarea necorespunzătoare sau de la defectarea echipamentului de reducere a emisiilor.
Durata cumulată a funcţionării fără echipament de reducere a emisiilor nu poate depăşi 120 de ore pe parcursul oricărei perioade de 12 luni.
Autoritatea competentă poate acorda o derogare de la termenele limită prevăzute la primul şi la al treilea paragraf în unul dintre cazurile următoare:
a)există o nevoie stringentă de a menţine alimentarea cu energie;
b)instalaţia de ardere cu defecţiuni ar fi înlocuită pe o perioadă limitată de timp de o altă instalaţie, fapt care ar conduce la o creştere totală a emisiilor.
Art. 38: Monitorizarea emisiilor în aer
(1)Statele membre se asigură că monitorizarea substanţelor poluante din atmosferă se desfăşoară în conformitate cu anexa V partea 3.
(2)Instalarea şi funcţionarea echipamentului automatizat de monitorizare fac obiectul controlului şi testelor anuale de supraveghere prevăzute în anexa V partea 3.
(3)Autoritatea competentă stabileşte localizarea punctelor de prelevare sau măsurare care trebuie utilizate pentru monitorizarea emisiilor.
(4)Toate rezultatele monitorizării sunt înregistrate, procesate şi prezentate astfel încât să permită autorităţii competente să verifice dacă sunt respectate condiţiile de funcţionare şi valorile limită de emisie incluse în autorizaţie.
Art. 39: Respectarea valorilor limită de emisie
Valorile limită de emisie în aer se consideră respectate în cazul în care condiţiile prevăzute în anexa V partea 4 sunt îndeplinite.
Art. 40: Instalaţii de ardere cu combustibil multiplu
(1)În cazul unei instalaţii de ardere cu combustibil multiplu, care utilizează simultan două sau mai multe tipuri de combustibil, autorităţile competente stabilesc valorile limită de emisie respectând etapele următoare:
a)adoptarea valorii limită de emisie relevante pentru fiecare combustibil şi poluant în parte, în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii de ardere, în conformitate cu anexa V părţile 1 şi 2;
b)determinarea valorilor limită de emisie ponderate la combustibil, care sunt obţinute prin înmulţirea valorii limită individuale de emisie menţionate la litera (a) cu puterea termică pentru fiecare combustibil în parte şi împărţirea rezultatului înmulţirii la suma puterilor termice ale tuturor combustibililor;
(2)În cazul instalaţiilor de ardere cu combustibil multiplu care fac obiectul articolului 30 alineatul (2) care utilizează reziduurile de distilare şi conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alţi combustibili, pot fi aplicate următoarele valori limită de emisie în locul valorilor limită de emisie stabilite în conformitate cu alineatul (1):
a)dacă în cursul funcţionării instalaţiei de ardere proporţia combustibilului determinant în raport cu suma puterilor termice produse de toţi combustibilii este mai mare sau egală cu 50 %, valoarea limită de emisie prevăzută în anexa V partea 1 pentru combustibilul determinant;
b)dacă proporţia combustibilului determinant în raport cu suma puterilor termice produse de toţi combustibilii este mai mică de 50 %, valoarea limită de emisie determinată în conformitate cu următoarele etape:
(i)se iau valorile limită de emisie prevăzute în anexa V partea 1 pentru fiecare combustibil utilizat, corespunzătoare puterii termice instalate totale a instalaţiei de ardere;
(ii)se calculează valoarea limită de emisie a combustibilului determinant prin înmulţirea cu doi a valorii limită de emisie stabilită pentru combustibilul respectiv în conformitate cu punctul (i) şi prin scăderea din acest produs a valorii limită de emisie a combustibilului utilizat cu cea mai scăzută valoare limită de emisie, astfel cum s-a stabilit în anexa V partea 1, corespunzătoare puterii termice instalate totale a instalaţiei de ardere;
(iii)se determină valorile limită de emisie ponderate ale combustibilului pentru fiecare combustibil utilizat, prin înmulţirea valorii limită de emisie determinate la punctele (i) şi (ii) cu puterea termică a combustibilului în cauză şi prin împărţirea produsului respectivei înmulţiri la suma puterilor termice produse de toţi combustibilii;
(iv)se agregă valorile limită de emisie ponderate ale combustibililor determinate la punctul (iii).
(3)În cazul instalaţiilor de ardere cu combustibil multiplu care fac obiectul articolului 30 alineatul (2) care utilizează reziduurile de distilare şi conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alţi combustibili, valorile limită de emisie medii pentru dioxid de sulf prevăzute în anexa V partea 7 pot fi aplicate în locul valorilor limită de emisie stabilite în conformitate cu alineatele (1) sau (2) din prezentul articol.
Art. 41: Măsuri de punere în aplicare
Se stabilesc măsuri de punere în aplicare privind:
(a)stabilirea perioadelor de punere în funcţiune şi de închidere menţionate la articolul 3 punctul 27 şi în anexa V partea 4 punctul 1; şi
(b)planurile naţionale de tranziţie menţionate la articolul 32 şi, îndeosebi, fixarea plafoanelor de emisie şi monitorizarea şi raportarea aferente.
Măsurile respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 75 alineatul (2). Comisia face propuneri adecvate cel târziu la 7 iulie 2011.
Art. 42: Domeniul de aplicare
(1)Prezentul capitol se aplică instalaţiilor de incinerare a deşeurilor şi instalaţiilor de coincinerare a deşeurilor care incinerează sau coincinerează deşeuri solide sau lichide.
Prezentul capitol nu se aplică instalaţiilor de gazeificare sau piroliză, dacă gazele sau lichidele rezultate în urma acestui tratament termic al deşeurilor sunt tratate înainte de incinerare într-o asemenea măsură încât:
a)incinerarea generează emisii mai reduse decât arderea combustibililor celor mai puţin poluanţi disponibili pe piaţă care ar putea fi arşi în instalaţie;
b)pentru alte emisii decât cele de oxizi de azot, oxizi de sulf şi pulberi, incinerarea nu generează o cantitate mai mare de emisii decât cele provenite din incinerarea sau coincinerarea deşeurilor.

În sensul prezentului capitol, instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi instalaţiile de coincinerare a deşeurilor includ toate liniile de incinerare sau de coincinerare, instalaţiile de recepţie, de stocare şi de tratare prealabilă a deşeurilor existente pe amplasament; sistemele de alimentare cu deşeuri, combustibil şi aer; cazanele; instalaţiile de tratare a gazelor reziduale; instalaţiile de tratare sau de stocare pe amplasament a reziduurilor şi a apelor uzate; coşurile de fum; aparatele şi sistemele de comandă a operaţiunilor de incinerare sau coincinerare, de înregistrare şi monitorizare a condiţiilor de incinerare sau coincinerare.
Da că pentru tratamentul termic al deşeurilor se aplică alte procese decât oxidarea, cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesul cu plasmă, instalaţia de incinerare a deşeurilor sau instalaţia de coincinerare a deşeurilor include atât procesul de tratament termic, cât şi procesul de incinerare ulterior.
În cazul în care coincinerarea deşeurilor are loc astfel încât obiectivul esenţial al instalaţiei nu este producerea de energie sau de produse materiale, ci mai degrabă aplicarea tratarea termică a deşeurilor, instalaţia trebuie considerată ca o instalaţie de incinerare a deşeurilor.
(2)Acest capitol nu se aplică următoarelor instalaţii:
a)instalaţii în care se procesează exclusiv următoarele deşeuri:
(i)deşeurile enumerate la articolul 3 punctul 31 litera (b);
(ii)deşeurile radioactive;
(iii)carcasele de animale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman (1);
(1)JO L 273, 10.10.2002, p. 1.
(iv)deşeurile rezultate din prospectarea şi exploatarea resurselor de petrol şi gaz provenind de la instalaţiile maritime şi incinerate la bordul acestora;
b)instalaţii experimentale de cercetare, de dezvoltare şi de testare vizând ameliorarea procesului de incinerare şi care procesează mai puţin de 50 de tone de deşeuri pe an.
Art. 43: Definiţia reziduurilor
În sensul prezentului capitol, „reziduu" înseamnă orice deşeu lichid sau solid care este generat de o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau de o instalaţie de coincinerare a deşeurilor.
Art. 44: Solicitării de autorizare
O solicitare de autorizare pentru o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau o instalaţie de coincinerare a deşeurilor conţine o descriere a măsurilor avute în vedere pentru a garanta că sunt îndeplinite următoarele cerinţe:
(a)instalaţia este concepută şi echipată şi va fi menţinută şi exploatată astfel încât să fie respectate cerinţele din acest capitol, ţinând seama de categoriile de deşeuri incinerate sau coincinerate;
(b)căldura rezultată prin incinerare şi coincinerare se valorifică, atunci când este posibil, prin generare de căldură, abur sau electricitate;
(c)reziduurile produse vor fi cât mai reduse şi mai puţin nocive posibil şi, după caz, reciclate;
(d)eliminarea reziduurilor a căror generare nu poate fi evitată sau redusă sau care nu pot fi reciclate se va realiza cu respectarea dreptului intern şi al Uniunii.
Art. 45: Condiţiile de autorizare
(1)Autorizaţia include următoarele:
a)o listă a tuturor tipurilor de deşeuri care pot fi tratate utilizând, dacă este posibil, cel puţin tipurile de deşeuri prevăzute în lista europeană a deşeurilor stabilită prin Decizia 2000/532/CE şi cuprinzând, după caz, informaţii privind cantitatea de deşeuri din fiecare tip;
b)capacitatea totală de incinerare sau de coincinerare a instalaţiei;
c)valorile limită de emisie în aer şi în apă;
d)cerinţele privind pH-ul, temperatura şi debitul evacuărilor de ape uzate;
e)procedurile şi frecvenţele de prelevare de probe şi măsurare care trebuie utilizate pentru a respecta condiţiile stabilite pentru monitorizarea emisiilor;
f)durata maximă admisibilă a opririlor, dereglărilor sau deficienţelor tehnice inevitabile ale sistemelor de epurare sau de măsurare în timpul cărora emisiile în atmosferă şi evacuările de ape uzate pot depăşi valorile limită de emisie prevăzute.
(2)În plus faţă de cerinţele prevăzute la alineatul (1), autorizaţia acordată pentru o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau o instalaţie de coincinerare a deşeurilor care utilizează deşeuri periculoase include următoarele:
a)o listă a cantităţilor de deşeuri periculoase din diferitele categorii care pot fi tratate;
b)pentru aceste deşeuri periculoase, debitul masic minim şi maxim, valorile calorifice minime şi maxime şi conţinutul maxim de policlorobifenili, pentaclorofenol, clor, fluor, sulf, metale grele şi alte substanţe poluante.
(3)Statele membre pot stabili categoriile de deşeuri care se includ în autorizaţie şi care pot fi coincinerate în anumite categorii de instalaţii de coincinerare a deşeurilor.
(4)Autoritatea competentă revizuieşte periodic şi actualizează, după caz, condiţiile de autorizare.
Art. 46: Controlul emisiilor
(1)Gazele reziduale provenind de la instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi de la instalaţiile de coincinerare a deşeurilor trebuie evacuate în mod controlat, printr-un coş de fum a cărui înălţime este calculată astfel încât să protejeze sănătatea umană şi mediul.
(2)Emisiile în aer provenind de la instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi de la instalaţiile de coincinerare a deşeurilor nu trebuie să depăşească valorile limită de emisie prevăzute în anexa VI părţile 3 şi 4 sau valorile determinate în conformitate cu partea 4 din anexa respectivă.
În cazul în care într-o instalaţie de coincinerare a deşeurilor mai mult de 40 % din degajările de căldură produsă provin de la deşeuri periculoase sau dacă instalaţia coincinerează deşeuri municipale în amestec netratate, se aplică valorile limită de emisie stabilite în anexa VI partea 3.
(3)Evacuarea în mediul acvatic a apelor uzate rezultate din epurarea gazelor reziduale se limitează în măsura posibilului, iar concentraţiile de substanţe poluante nu depăşesc valorile limită de emisie stabilite în anexa VI partea 5.
(4)Valorile limită de emisie se aplică în punctul în care apele uzate provenite din epurarea gazelor reziduale sunt evacuate din instalaţia de incinerare a deşeurilor sau din instalaţia de coincinerare a deşeurilor.
În cazul în care apele uzate provenite din epurarea gazelor reziduale sunt tratate în afara instalaţiei de incinerare a deşeurilor sau a instalaţiei de coincinerare a deşeurilor, într-o instalaţie de tratare destinată exclusiv epurării acestui tip de ape uzate, valorile limită de emisie prevăzute în anexa VI partea 5 trebuie aplicate în punctul în care apele uzate ies din instalaţia de tratare. În cazul în care apele uzate provenite din epurarea gazelor reziduale sunt tratate împreună cu alte surse de ape uzate, pe amplasamentul instalaţiei sau în afara acestuia, operatorul trebuie să efectueze calculele corespunzătoare de bilanţ masic, utilizând rezultatele măsurătorilor prevăzute în anexa VI partea 6 punctul 3, pentru a determina care sunt nivelurile de emisie care, în punctul de deversare finală a apelor uzate, pot fi atribuite apelor uzate provenite din epurarea gazelor reziduale.

În nici un caz nu se efectuează o diluare a apelor uzate pentru respectarea valorilor limită de emisie indicate în anexa VI partea 5.
(5)Amplasamentele instalaţiilor de incinerare a deşeurilor şi ale instalaţiilor de coincinerare a deşeurilor, inclusiv zonele asociate de stocare a deşeurilor, trebuie concepute şi exploatate astfel încât să prevină deversările neautorizate şi accidentale de orice substanţe poluante în sol, în apele de suprafaţă şi în apele subterane.
Trebuie prevăzut un colector pentru apa de ploaie contaminată care se scurge din amplasamentul instalaţiei de incinerare a deşeurilor sau al instalaţiei de coincinerare a deşeurilor, precum şi pentru apa contaminată provenită din scurgeri sau din măsurile de intervenţii contra incendiilor. Capacitatea de stocare a acestui colector trebuie să fie suficientă pentru ca aceste ape să poată fi analizate şi tratate, dacă este nevoie, înainte de deversare.
(6)Fără a aduce atingere articolului 50 alineatul (4) litera (c), instalaţia de incinerare a deşeurilor sau de coincinerare a deşeurilor sau cuptoarele individuale care compun o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau de coincinerare a deşeurilor nu trebuie în niciun caz să continue să incinereze deşeuri pe o perioadă mai mare de patru ore fără întrerupere în cazul depăşirii valorilor limită de emisie.
Durata cumulată de funcţionare pe an în asemenea condiţii trebuie să fie mai mică de şaizeci de ore.
Durata prevăzută la al doilea paragraf se aplică cuptoarelor care sunt conectate la un singur sistem de epurare a gazelor reziduale.
Art. 47: Defecţiuni
În cazul unei defecţiuni, operatorul reduce sau întrerupe funcţionarea instalaţiei cât mai repede posibil, până când este posibilă repunerea în funcţiune normală.
Art. 48: Monitorizarea emisiilor
(1)Statele membre se asigură că monitorizarea emisiilor se desfăşoară în conformitate cu anexa VI părţile 6 şi 7.
Emisiile evacuate în aer de instalaţiile de incinerare şi coincinerare a deşeurilor sunt monitorizate şi atunci când condiţiile de funcţionare diferă de cele normale. Emisiile în timpul pornirii şi opririi, atunci când nu se incinerează deşeuri, inclusiv emisiile de PCDD/F şi PCB-uri de tipul dioxinelor, se estimează pe baza campaniilor de măsurare, efectuate la intervale regulate, cum ar fi o dată la trei ani, în timpul operaţiunilor planificate de pornire sau de oprire. Emisiile de PCDD/F şi de PCB-uri de tipul dioxinelor trebuie evitate sau reduse la minimum, pe cât posibil.

(2)Instalarea şi funcţionarea sistemelor automatizate de măsurare sunt supuse anual unui control şi unor teste de verificare conform dispoziţiilor din anexa VI partea 6 punctul 1.
(3)Autoritatea competentă stabileşte localizarea punctelor de prelevare a probelor sau de măsurare în care trebuie monitorizate emisiile.
(4)Toate rezultatele monitorizării sunt înregistrate, procesate şi prezentate astfel încât să permită autorităţii competente să verifice dacă sunt respectate condiţiile de funcţionare şi valorile limită de emisie incluse în autorizaţie.
(5)De îndată ce tehnicile de măsurare corespunzătoare vor fi disponibile în Uniune, Comisia stabileşte, prin intermediul actelor delegate în conformitate cu articolul 76 şi în condiţiile prevăzute la articolele 77 şi 78, data de la care se efectuează măsurarea continuă a emisiilor în aer de metale grele, dioxine şi furani.
Art. 49: Respectarea valorilor limită de emisie
Valorile limită de emisie în aer şi în apă se consideră respectate dacă sunt îndeplinite condiţiile descrise în anexa VI partea 8.
Art. 50: Condiţii de funcţionare
(1)Instalaţiile de incinerare a deşeurilor se exploatează astfel încât să se atingă un nivel de incinerare la care conţinutul de carbon organic total al zgurii şi al cenuşii să fie mai mic de 3 % din greutatea în stare uscată a acestora sau la care pierderea lor la aprindere să fie mai mică de 5 % din greutatea în stare uscată a acestora. Dacă este necesar, se utilizează tehnici de pretratare a deşeurilor.
(2)Instalaţiile de incinerare a deşeurilor sunt concepute, echipate, construite şi exploatate astfel încât, chiar în condiţiile cele mai nefavorabile, după ultima admisie de aer de combustie, gazele rezultate din incinerarea deşeurilor să fie aduse, în mod controlat şi omogen, la o temperatură de cel puţin 850 °C, timp de cel puţin două secunde.
Instalaţiile de coincinerare a deşeurilor sunt concepute, echipate, construite şi exploatate astfel încât, chiar în condiţiile cele mai nefavorabile, gazele rezultate din coincinerarea deşeurilor să fie aduse, în mod controlat şi omogen, la o temperatură de cel puţin 850 °C, timp de cel puţin două secunde.
Dacă sunt incinerate sau coincinerate deşeuri periculoase, având un conţinut de substanţe organice halogenate, exprimat în clor, mai mare de 1 %, temperatura necesară conformării cu primul şi al doilea paragraf este de cel puţin 1 100 °C.
În instalaţiile de incinerare a deşeurilor, temperaturile prevăzute la primul şi al treilea paragraf trebuie măsurate în apropierea peretelui intern al camerei de combustie. Autoritatea competentă poate autoriza efectuarea măsurătorilor într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie.
(3)Fiecare cameră de combustie a unei instalaţii de incinerare a deşeurilor este echipată cu cel puţin un arzător auxiliar. Acest arzător se porneşte automat când temperatura gazelor de combustie scade mai jos de temperatura prevăzută la alineatul (2) după ultima admisie de aer de combustie. Aceste arzătoare sunt, de asemenea, utilizate şi în fazele de pornire şi de oprire cu scopul de a asigura în permanenţă temperaturile respective în timpul fazelor menţionate şi, de asemenea, în perioada în care deşeurile nearse se află în camera de combustie.
Arzătoarele auxiliare nu pot fi alimentate cu combustibili care ar putea genera emisii mai mari decât cele care ar rezulta în urma arderii benzinei definite la articolul 2 punctul 2 din Directiva 1999/32/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind reducerea conţinutului de sulf din anumiţi combustibili lichizi (1), a gazului lichid sau a gazelor naturale.
(1)JO L 121, 11.5.1999, p. 13.
(4)Instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi instalaţiile de coincinerare a deşeurilor utilizează sisteme automate care împiedică alimentarea cu deşeuri în următoarele situaţii:
a)în timpul fazei de pornire, până când este atinsă temperatura prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol sau temperatura stabilită în conformitate cu articolul 51 alineatul (1);
b)de fiecare dată când nu se menţine temperatura prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol sau temperatura stabilită în conformitate cu articolul 51 alineatul (1);
c)de fiecare dată când măsurătorile continue arată că una dintre valorile limită de emisie este depăşită din cauza unor dereglări sau deficienţe ale sistemelor de epurare a gazelor reziduale.
(5)Căldura produsă de instalaţiile de incinerare a deşeurilor sau de instalaţiile de coincinerare a deşeurilor este valorificată în măsura posibilului.
(6)Deşeurile provenite din activităţile medicale cu riscuri de infectare trebuie introduse direct în cuptor, fără a fi amestecate în prealabil cu alte categorii de deşeuri şi fără a fi manipulate în mod direct.
(7)Statele membre se asigură că instalaţia de incinerare a deşeurilor sau instalaţia de coincinerare a deşeurilor este exploatată şi controlată de către o persoană fizică având competenţa necesară pentru acest tip de activitate.
Art. 51: Autorizaţia de modificare a condiţiilor de funcţionare
(1)Autoritatea competentă poate autoriza condiţii diferite de cele prevăzute la articolul 50 alineatele (1), (2) şi (3) şi, în ceea ce priveşte temperatura, la alineatul (4) din articolul respectiv şi înscrise în autorizaţie pentru anumite categorii de deşeuri sau pentru anumite tratamente termice, cu condiţia respectării celorlalte cerinţe ale prezentului capitol. Statele membre pot stabili normele care reglementează aceste autorizaţii.
(2)În cazul instalaţiilor de incinerare a deşeurilor, schimbarea condiţiilor de funcţionare nu poate cauza o producţie mai mare de reziduuri sau o producţie de reziduuri cu conţinut mai mare de substanţe organice poluante decât reziduurile care ar fi fost obţinute în condiţiile prevăzute la articolul 50 alineatele (1), (2) şi (3).
(3)Emisiile de carbon organic total şi monoxid de carbon ale instalaţiilor de coincinerare a deşeurilor, pentru care s-a emis o autorizaţie de modificare a condiţiilor de funcţionare în conformitate cu alineatul (1), respectă, de asemenea valorile limită de emisie stabilite în anexa VI partea 3.
Emisiile de carbon organic total provenind de la cazanele pentru scoarţă utilizate în industria celulozei pentru hârtie şi a hârtiei, care coincinerează deşeuri la locul producerii acestora, aflate în activitate şi pentru care a fost acordată o autorizaţie înainte de 28 decembrie 2002 şi care sunt autorizate să îşi modifice condiţiile de funcţionare în conformitate cu alineatul (1) respectă de asemenea cel puţin valorile limită de emisie stabilite la anexa VI partea 3.
(4)Statele membre comunică Comisiei toate condiţiile de funcţionare autorizate în conformitate cu alineatele (1), (2) şi (3) şi rezultatele verificărilor efectuate, în cadrul informaţiilor furnizate conform dispoziţiilor de la articolul 72 privind întocmirea rapoartelor.
Art. 52: Livrarea şi recepţia deşeurilor
(1)Operatorul instalaţiei de incinerare a deşeurilor sau al instalaţiei de coincinerare a deşeurilor ia toate măsurile de precauţie necesare privind livrarea şi recepţia deşeurilor pentru a preveni sau a limita pe cât posibil poluarea aerului, a solului, a apelor de suprafaţă şi a apelor subterane, precum şi alte efecte negative asupra mediului, mirosurile, zgomotul şi riscurile directe pentru sănătatea umană.
(2)Operatorul determină masa fiecărui tip de deşeuri, dacă este posibil conform clasificării din lista europeană a deşeurilor instituită prin Decizia 2000/532/CE, înainte să accepte recepţia deşeurilor în instalaţia de incinerare a deşeurilor sau în instalaţia de coincinerare a deşeurilor.
(3)Înainte ca deşeurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau într-o instalaţie de coincinerare a deşeurilor, operatorul trebuie să colecteze informaţiile disponibile privind deşeurile pentru a verifica conformitatea cu condiţiile de autorizare precizate la articolul 45 alineatul (2).
Aceste informaţii cuprind următoarele:
a)toate informaţiile administrative privind procesul de generare, conţinute în documentele prevăzute la alineatul (4) litera (a);
b)compoziţia fizică şi, în măsura posibilului, compoziţia chimică a deşeurilor, precum şi toate celelalte informaţii care permit să se aprecieze dacă sunt adecvate pentru procesul de incinerare prevăzut;
c)caracteristicile periculoase ale deşeurilor, substanţele cu care ele nu pot fi amestecate şi măsurile de precauţie ce trebuie luate în momentul manipulării lor.
(4)Înainte ca deşeurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau într-o instalaţie de coincinerare a deşeurilor, operatorul efectuează cel puţin următoarele proceduri:
a)verificarea documentelor impuse de dispoziţiile Directivei 2008/98/CE şi, după caz, de dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri (1) precum şi de legislaţia privind transportul de mărfuri periculoase;
(1)JO L 190, 12.7.2006, p. 1.
b)prelevarea de probe reprezentative, în măsura în care este posibil şi, dacă este adecvat, înainte de descărcare, pentru a verifica, prin efectuarea de controale, conformitatea cu informaţiile prevăzute la alineatul (3) şi pentru a permite autorităţilor competente să determine natura deşeurilor tratate.
Probele menţionate la litera (b) se păstrează cel puţin o lună după incinerarea sau coincinerarea deşeurilor în cauză.
(5)Autoritatea competentă poate acorda derogări de la alineatele (2), (3) şi (4) pentru instalaţiile de incinerare a deşeurilor sau pentru instalaţiile de coincinerare a deşeurilor care fac parte dintr-o instalaţie menţionată la capitolul II şi care incinerează sau coincinerează numai deşeuri produse în cadrul instalaţiei respective.
Art. 53: Reziduuri
(1)Cantitatea şi nocivitatea reziduurilor se reduc la minimum. Reziduurile se reciclează, după caz, direct în instalaţie sau în exterior.
(2)Transportul şi depozitarea intermediară ale reziduurilor uscate, sub formă de pulberi, se efectuează astfel încât să se evite dispersarea reziduurilor respective în mediu.
(3)Înaintea stabilirii modurilor de eliminare sau de reciclare a reziduurilor, se efectuează teste corespunzătoare pentru a determina caracteristicile fizice şi chimice, precum şi potenţialul de poluare al reziduurilor. Testele respective se efectuează asupra fracţiunii solubile totale şi fracţiunii solubile de metale grele.
Art. 54: Modificare substanţială
Este considerată modificare substanţială o modificare survenită în exploatarea unei instalaţii de incinerare a deşeurilor sau a unei instalaţii de coincinerare a deşeurilor care tratează numai deşeuri nepericuloase în cadrul unei instalaţii care face obiectul capitolului II şi care implică incinerarea sau coincinerarea de deşeuri periculoase.
Art. 55: Rapoarte şi informarea publicului cu privire la instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi la instalaţiile de coincinerare a deşeurilor
(1)Solicitările de autorizaţii noi pentru instalaţii de incinerare a deşeurilor şi pentru instalaţii de coincinerare a deşeurilor sunt puse la dispoziţia publicului, cu suficient timp înainte, într-unul sau mai multe locuri, pentru ca publicul să poată face observaţii cu privire la aceste solicitări înainte ca autoritatea competentă să ia o decizie. Decizia respectivă, însoţită de cel puţin un exemplar al autorizaţiei, şi fiecare actualizare ulterioară se pun de asemenea la dispoziţia publicului.
(2)Pentru instalaţiile de incinerare a deşeurilor sau pentru instalaţiile de coincinerare a deşeurilor a căror capacitate nominală este mai mare sau egală cu două tone pe oră, raportul menţionat la articolul 72 include informaţii privind funcţionarea şi monitorizarea instalaţiei şi prezintă derularea procesului de incinerare sau de coincinerare, precum şi nivelul emisiilor în aer şi în apă comparativ cu valorile limită de emisie. Aceste informaţii sunt puse la dispoziţia publicului.
(3)Autoritatea competentă întocmeşte lista instalaţiilor de incinerare a deşeurilor sau a instalaţiilor de coincinerare a deşeurilor a căror capacitate nominală este mai mică de două tone pe oră şi o pune la dispoziţia publicului.
Art. 56: Domeniul de aplicare
Prezentul capitol este aplicabil activităţilor enumerate în anexa VII partea 1 şi care ating, după caz, pragurile de consum stabilite în partea 2 din anexa respectivă.
Art. 57: Definiţii
În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
1.„instalaţie existentă" înseamnă o instalaţie aflată în funcţiune la 29 martie 1999, sau care a obţinut o autorizaţie sau a fost înregistrată înainte de 1 aprilie 2001, sau al cărei operator a prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de 1 aprilie 2001, cu condiţia ca instalaţia respectivă să fi fost pusă în funcţiune nu mai târziu de 1 aprilie 2002;
2.„gaze reziduale" înseamnă descărcare gazoasă finală care conţine compuşi organici volatili sau alţi poluanţi şi care se evacuează în aer printr-un coş sau alte echipamente de reducere a poluanţilor;
3.„emisie fugitivă" înseamnă orice emisie (care nu are loc sub formă de gaze reziduale) de compuşi organici volatili în aer, sol şi apă, precum şi de solvenţi din compoziţia produselor, cu excepţia cazului în care există indicaţii contrare specificate în anexa VII partea 2;
4.„emisii totale" înseamnă suma emisiilor fugitive şi a emisiilor de gaze reziduale;
5.„amestec" înseamnă amestec conform definiţiei de la articolul 3 punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH) şi de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice (1);
(1)JO L 396, 30.12.2006, p. 1.
6.„adeziv" înseamnă orice amestec, inclusiv toţi solvenţii organici sau amestecurile care conţin solvenţi organici necesari pentru o aplicare corespunzătoare, utilizat pentru a lipi între ele părţi ale aceluiaşi produs;
7.„cerneală" înseamnă un amestec, inclusiv toţi solvenţii organici sau amestecurile care conţin solvenţi organici necesari pentru o aplicare corespunzătoare, utilizat într-o activitate de tipărire pentru a imprima un text sau o imagine pe o suprafaţă;
8.„lac" înseamnă un preparat de acoperire transparent;
9.„consum" înseamnă cantitatea totală de solvenţi organici utilizată într-o instalaţie pe parcursul unui an calendaristic sau al oricărei alte perioade de douăsprezece luni, minus compuşii organici volatili recuperaţi pentru reutilizare;
10.„intrare" înseamnă cantitatea de solvenţi organici, în stare pură sau în amestecuri, care este utilizată la efectuarea unei activităţi, cuprinzând şi solvenţii reciclaţi în interiorul sau în exteriorul unei instalaţii, care sunt socotiţi la fiecare utilizare în cadrul unei activităţi;
11.„reutilizare" înseamnă utilizarea, în scopuri tehnice sau comerciale, a solvenţilor organici recuperaţi dintr-o instalaţie, inclusiv sub formă de combustibili, excepţie făcând solvenţii organici recuperaţi care sunt evacuaţi definitiv ca deşeuri;
12.„condiţii controlate" înseamnă condiţii în care funcţionează o instalaţie, astfel încât compuşii organici volatili emişi în urma activităţii să fie colectaţi şi eliminaţi în mod controlat, fie printr-un coş, fie printr-un echipament de reducere şi să nu fie, astfel, complet dispersabili;
13.„operaţiuni de pornire şi oprire" înseamnă operaţiuni prin care se pune în funcţiune, se scoate din funcţiune, se introduce sau se scoate din mersul în gol o instalaţie, un echipament sau un rezervor, excluzând fazele de oscilaţie care intervin în condiţii normale de funcţionare a unei instalaţii.
Art. 58: Înlocuirea substanţelor periculoase
Substanţele sau amestecurile cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate frazele de pericol H340, H350, H350i, H360D sau H360F din cauza conţinutului lor în compuşi organici volatili fiind clasificate ca substanţe cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, sunt înlocuite, în măsura în care este posibil, cu substanţe sau amestecuri mai puţin nocive în termenul cel mai scurt cu putinţă.
Art. 59: Controlul emisiilor
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta faptul că fiecare instalaţie este conformă cu oricare dintre condiţiile următoare:
a)emisiile de compuşi organici volatili ale instalaţiilor nu depăşesc valorile limită de emisie pentru gazele reziduale şi valorile limită de emisie pentru emisiile fugitive, sau valorile limită de emisii totale, precum şi celelalte cerinţe prevăzute în anexa VII părţile 2 şi 3 sunt respectate;
b)cerinţele schemei de reducere prevăzute în anexa VII partea 5 cu condiţia să se atingă o reducere a emisiilor echivalentă cu cea atinsă prin aplicarea valorilor limită de emisie menţionate la litera (a).
Statele membre prezintă Comisiei, în conformitate cu articolul 72 alineatul (1), rapoarte privind progresele realizate în atingerea reducerii echivalente a emisiilor menţionată la litera (b).
(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), dacă operatorul demonstrează autorităţii competente că o instalaţie dată nu poate, din punct de vedere tehnic şi economic, să respecte valoarea limită de emisie pentru emisiile fugitive, autoritatea competentă poate permite ca emisiile să depăşească acea valoare limită de emisie, atâta timp cât nu se anticipează riscuri semnificative pentru sănătatea umană sau pentru mediu şi dacă operatorul demonstrează autorităţii competente că se recurge la cele mai bune tehnici disponibile.
(3)Prin derogare de la alineatul (1), pentru activităţile de acoperire vizate la rubrica 8 din tabelul de la anexa VII partea 2, care nu pot fi efectuate în condiţii controlate, autoritatea competentă poate permite ca emisiile din instalaţie să nu respecte cerinţele prevăzute la alineatul respectiv, dacă operatorul demonstrează autorităţii competente că o astfel de conformare nu este viabilă din punct de vedere tehnic şi financiar şi că se recurge la cele mai bune tehnici disponibile.
(4)Statele membre prezintă un raport la Comisie privind derogările prevăzute la alineatele (2) şi (3) din prezentul articol în conformitate cu articolul 72 alineatul (2).
(5)Emisiile de compuşi organici volatili cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate frazele de pericol H340, H350, H350i, H360D sau H360F sau emisiile de compuşi organici volatili halogenaţi cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate frazele de pericol H341 sau H351 sunt controlate în condiţii verificate, în măsura în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic, cu scopul de a proteja sănătatea publică şi mediul şi nu trebuie să depăşească valorile limită de emisie relevante prevăzute în anexa VII partea 4.
(6)Instalaţiile în care se desfăşoară două sau mai multe activităţi, fiecare depăşind pragurile fixate în anexa VII partea 2:
a)pentru substanţele indicate la alineatul (5), respectă cerinţele de la alineatul respectiv pentru fiecare activitate în parte;
b)pentru celelalte substanţe, fie:
(i)respectă cerinţele de la alineatul (1) pentru fiecare activitate în parte; sau
(ii)ating un nivel al emisiilor totale de compuşi organici volatili aflat sub nivelul care ar fi fost atins prin aplicarea punctului (i).
(7)În cursul operaţiunilor de pornire şi oprire trebuie luate toate măsurile de precauţie corespunzătoare pentru a reduce la minim emisiile de compuşi organici volatili.
Art. 60: Monitorizarea emisiilor
Statele membre se asigură, fie prin intermediul unor specificaţii în acest sens incluse în condiţiile de autorizare, fie prin intermediul normelor generale obligatorii, că măsurarea emisiilor se desfăşoară în conformitate cu anexa VII partea 6.
Art. 61: Respectarea valorilor limită de emisie
Valorile limită de emisie pentru gazele reziduale se consideră respectate în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în anexa VII partea 8.
Art. 62: Rapoarte privind conformarea
Operatorul furnizează autorităţii competente, la cerere, date care să îi permită acesteia să verifice conformarea cu următoarele condiţii, după caz:
(a)valorile limită de emisie pentru gazele reziduale, valorile limită de emisie pentru emisiile fugitive şi valorile limită de emisie totală;
(b)cerinţele din schema de reducere prevăzută în anexa VII partea 5;
(c)derogările acordate în conformitate cu articolul 59 alineatele (2) şi (3).
Raportul privind conformarea poate să includă un plan de gestionare a solvenţilor întocmit în conformitate cu anexa VII partea 7.
Art. 63: Modificări substanţiale ale instalaţiilor existente
(1)O modificare a masei maxime, exprimată în medie pe zi, de solvenţi organici utilizaţi într-o instalaţie existentă, atunci când aceasta funcţionează în alte condiţii decât cele privind operaţiunile de pornire, oprire şi de întreţinere a echipamentelor, este considerată modificare substanţială dacă are ca efect o creştere a emisiei de compuşi organici volatili de peste:
a)25 % pentru o instalaţie care desfăşoară activităţi care se situează la pragurile cele mai joase ale elementelor 1, 3, 4, 5, 8, 10, 13, 16 sau 17 din tabelul prevăzut în anexa VII partea 2 sau, activităţi care se încadrează la celelalte puncte din anexa VII partea 2, şi care au un consum de solvenţi mai mic de 10 tone/an;
b)10 % pentru toate celelalte instalaţii.
(2)În cazul în care o instalaţie existentă suferă o modificare substanţială sau, în urma unei modificări substanţiale, intră pentru prima dată în domeniul de aplicare al prezentei directive, acea parte a instalaţiei care suferă o modificare substanţială este tratată ca o instalaţie nouă.

(3)În cazul unei modificări substanţiale, autoritatea competentă verifică conformitatea instalaţiei cu dispoziţiile prezentei directive.
Art. 64: Schimbul de informaţii cu privire la soluţii alternative pentru solvenţii organici
Comisia organizează un schimb de informaţii cu statele membre, cu sectoarele industriale vizate şi cu organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului cu privire la utilizarea solvenţilor organici şi a potenţialilor lor înlocuitori precum şi a tehnicilor care au cele mai reduse efecte posibile asupra aerului, apei, solului, ecosistemelor şi sănătăţii umane.
Schimbul de informaţii este organizat după cum urmează:
(a)adecvarea opţiunilor disponibile;
(b)efectele potenţiale asupra sănătăţii umane, în general, şi în timpul expunerii la locul de muncă, în special;
(c)efectele potenţiale asupra mediului;
(d)consecinţele economice, în special costurile şi avantajele opţiunilor disponibile.
Art. 65: Accesul la informaţii
(1)Decizia autorităţii competente, precum şi o copie a autorizaţiei şi toate actualizările ulterioare, sunt puse la dispoziţia publicului.
Normele generale obligatorii aplicabile instalaţiilor şi lista instalaţiilor supuse procedurii de autorizare şi de înregistrare sunt puse la dispoziţia publicului.
(2)Rezultatele monitorizării emisiilor, impuse în temeiul articolului 60 şi deţinute de autoritatea competentă, sunt puse la dispoziţia publicului.
(3)Alineatele (1) şi (2) din prezentul articol se aplică sub rezerva restricţiilor prevăzute la articolul 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2003/4/CE.
Art. 66: Domeniul de aplicare
Prezentul capitol este aplicabil instalaţiilor producătoare de dioxid de titan.
Art. 67: Interzicerea evacuării deşeurilor
Statele membre interzic evacuarea următoarelor deşeuri în corpurile de apă, în mări sau în oceane:
(a)deşeurile solide;
(b)soluţiile-mamă care rezultă din faza de filtrare după hidroliza soluţiei de sulfat de titanil provenind din instalaţii care utilizează procedeul cu sulfat; inclusiv deşeuri acide asociate cu aceste soluţii mamă, conţinând global mai mult de 0,5 % acid sulfuric liber şi diferite metale grele şi inclusiv acele soluţii mamă care au fost diluate astfel încât proporţia de acid sulfuric liber să nu depăşească 0,5 %;
(c)deşeurile provenind din instalaţii care utilizează procedeul cu clor, conţinând mai mult de 0,5 % acid clorhidric liber şi diferite metale grele, inclusiv deşeurile care au fost diluate astfel încât proporţia de acid clorhidric liber să nu depăşească 0,5 %;
(d)sărurile de filtrare, nămolurile şi deşeurile lichide provenite de la tratarea (concentrarea sau neutralizarea) deşeurilor menţionate la literele (b) şi (c) şi care conţin diferite metale grele, neincluzând deşeurile neutralizate, filtrate sau decantate care conţin numai urme de metale grele şi care, înainte de orice diluţie, au un pH mai mare de 5,5.
Art. 68: Controlul emisiilor în apă
Emisiile în apă, provenind de la instalaţii, nu depăşesc valorile limită de emisie stabilite în anexa VIII partea 1.
Art. 69: Prevenirea şi controlul emisiilor în aer
(1)Se evită emisia de picături de acid provenind de la instalaţii.
(2)Emisiile în aer provenind de la instalaţii nu depăşesc valorile limită de emisie stabilite în anexa VIII partea 2.
Art. 70: Monitorizarea emisiilor
(1)Statele membre asigură monitorizarea emisiilor în apă pentru a permite autorităţii competente să verifice respectarea condiţiilor de autorizare şi a dispoziţiilor articolului 68.
(2)Statele membre asigură monitorizarea emisiilor în aer pentru a permite autorităţii competente să verifice respectarea condiţiilor de autorizare şi a dispoziţiilor articolului 69. Această monitorizare include cel puţin o monitorizare a emisiilor în conformitate cu prevederile din anexa VIII partea 3.
(3)Monitorizarea se desfăşoară în conformitate cu standardele CEN, iar sistemul de asigurare a calităţii al laboratorului care efectuează monitorizarea respectă aceleaşi standarde; în lipsa standardelor CEN, sunt îndeplinite standardele ISO, standardele naţionale sau alte standarde internaţionale care asigură obţinerea de date de o calitate ştiinţifică echivalentă.

Art. 70a: Domeniu de aplicare
Prezentul capitol se aplică activităţilor enumerate în anexa Ia care ating pragurile de capacitate stabilite în anexa respectivă.
Art. 70b: Regula de agregare
(1)Statele membre adoptă măsuri pentru a se asigura că, dacă două sau mai multe instalaţii folosite în activităţi de creştere a animalelor sunt situate aproape una de cealaltă şi dacă operatorul lor este acelaşi sau dacă instalaţiile se află sub controlul unor operatori aflaţi în relaţii economice sau juridice, autoritatea competentă poate considera instalaţiile respective ca fiind o singură unitate în scopul calculării pragului de capacitate menţionat la articolul 70a.
Statele membre se asigură că dispoziţia de la primul paragraf nu este utilizată pentru a eluda obligaţiile prevăzute în prezenta directivă.
(2)Până la 5 august 2028, după consultarea statelor membre, Comisia publică orientări privind criteriile în temeiul cărora instalaţii diferite sunt considerate ca fiind o singură unitate în conformitate cu alineatul (1).
Art. 70c: Autorizaţii şi înregistrări
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că nicio instalaţie care intră sub incidenţa prezentului capitol nu este exploatată fără autorizaţie sau fără a fi înregistrată şi că exploatarea tuturor instalaţiilor care intră sub incidenţa prezentului capitol respectă normele de funcţionare în condiţii uniforme menţionate la articolul 70i.
Statele membre pot utiliza orice procedură similară preexistentă pentru înregistrarea instalaţiilor, pentru a evita crearea unor sarcini administrative.
Statele membre pot aplica o procedură de autorizare pentru creşterea intensivă a păsărilor de curte şi a porcilor:
a)cu peste 40 000 de locuri pentru păsările de curte;
b)cu peste 2 000 de locuri pentru porcii de producţie de peste 30 kg; sau
c)cu peste 750 de locuri pentru scroafe.
Statele membre pot include cerinţe pentru anumite categorii de instalaţii care intră sub incidenţa prezentului capitol în regulile generale obligatorii menţionate la articolul 6.
Statele membre precizează procedura de înregistrare sau de acordare a unei autorizaţii pentru instalaţiile care intră sub incidenţa prezentului capitol. Respectivele proceduri includ cel puţin informaţiile enumerate la alineatul (2).
(2)Înregistrările sau cererile de autorizare includ cel puţin o descriere a următoarelor elemente:
a)instalaţia şi activităţile acesteia;
b)tipul de animal;
c)densitatea efectivelor în UVM per hectar, calculată în conformitate cu anexa Ia, dacă este necesar;
d)capacitatea instalaţiei;
e)sursele de emisie din instalaţie;
f)natura şi cantităţile emisiilor prognozate a fi emise de instalaţie în fiecare componentă a mediului.
(3)Cererile includ, de asemenea, un rezumat netehnic al informaţiilor menţionate la alineatul (2).
(4)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că operatorul informează fără întârziere autoritatea competentă cu privire la orice modificări substanţiale planificate la nivelul instalaţiilor care intră sub incidenţa prezentului capitol şi care pot avea consecinţe asupra mediului. După caz, autoritatea competentă reexaminează şi actualizează autorizaţia sau cere operatorului să solicite o autorizaţie ori să efectueze o nouă înregistrare.
(5)Comisia evaluează impactul punerii în aplicare a normelor de funcţionare prevăzute la articolul 70i şi transmite Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la rezultatele evaluării în termen de 11 ani de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menţionat la articolul 70i alineatul (2).
Art. 70d: Obligaţiile operatorului
(1)Statele membre se asigură că operatorul monitorizează emisiile şi nivelurile de performanţă de mediu asociate în conformitate cu normele de funcţionare în condiţii uniforme menţionate la articolul 70i.
Datele monitorizării se obţin prin metode de măsurare sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, prin metode de calcul, cum ar fi utilizarea factorilor de emisie. Metodele utilizate pentru obţinerea datelor monitorizării sunt descrise în normele de funcţionare.
Operatorul păstrează evidenţa tuturor rezultatelor monitorizării şi le prelucrează timp de cel puţin 5 ani, astfel încât să permită verificarea respectării valorilor limită de emisie şi a valorilor limită de performanţă de mediu stabilite în normele de funcţionare.
(2)În cazul nerespectării valorilor limită de emisie şi a valorilor limită de performanţă de mediu stabilite în normele de funcţionare în condiţii uniforme menţionate la articolul 70i, statele membre impun operatorului să ia măsurile necesare pentru a restabili, în cel mai scurt termen, conformitatea cu condiţiile de autorizare.
(3)Operatorul se asigură că gestionarea gunoiului de grajd, inclusiv împrăştierea pe sol a deşeurilor, a subproduselor de origine animală sau a altor reziduuri generate de instalaţie se realizează în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum se specifică în normele de funcţionare şi în alte acte legislative relevante ale Uniunii, şi că nu generează o poluare semnificativă a mediului.
Art. 70e: Monitorizarea
(1)Statele membre se asigură că se efectuează o monitorizare adecvată în conformitate cu condiţiile uniforme pentru normele de funcţionare menţionate la articolul 70i.
(2)Toate rezultatele monitorizării sunt înregistrate, procesate şi prezentate astfel încât să permită autorităţii competente să verifice dacă sunt respectate condiţiile de funcţionare, valorile limită de emisie şi valorile limită de performanţă de mediu incluse în regulile generale obligatorii menţionate la articolul 6 sau în autorizaţie.
(3)La cererea acesteia şi fără întârziere, operatorul pune la dispoziţia autorităţii competente datele şi informaţiile enumerate la alineatul (2). Autoritatea competentă poate solicita aceasta pentru a verifica dacă sunt respectate condiţiile uniforme pentru normele de funcţionare. Autoritatea competentă face o cerere în acest sens dacă un membru al publicului solicită accesul la datele sau informaţiile enumerate la alineatul (2).
Art. 70f: Neconformare
(1)Statele membre se asigură că valorile emisiilor şi nivelurilor de performanţă de mediu sunt monitorizate în conformitate cu condiţiile uniforme pentru normele de funcţionare menţionate la articolul 70i şi nu depăşesc valorile limită de emisie şi valorile limită de performanţă de mediu stabilite în acest sens.
(2)Pe baza inspecţiilor de mediu sau a altor măsuri, statele membre instituie un sistem eficace de monitorizare a conformării pentru a verifica respectarea cerinţelor prevăzute în prezentul capitol.
(3)În cazul nerespectării cerinţelor prevăzute în prezentul capitol, statele membre se asigură că autoritatea competentă solicită operatorului să ia, în plus faţă de măsurile luate de operator în temeiul articolului 70d, orice măsuri care se impun în vederea asigurării restabilirii fără întârziere a conformării.
În cazul în care neconformarea generează degradarea semnificativă a condiţiilor locale privind aerul, apa sau solul sau în cazul în care aceasta reprezintă sau riscă să constituie un pericol semnificativ pentru sănătatea umană, funcţionarea instalaţiei este suspendată de către autoritatea competentă până la restabilirea conformării.
Art. 70g: Informarea şi participarea publicului
(1)Statele membre se asigură că publicul interesat beneficiază din timp şi în mod efectiv de posibilitatea de a participa la următoarele proceduri:
a)elaborarea regulilor generale obligatorii menţionate la articolul 6 privind autorizaţiile pentru instalaţiile care intră sub incidenţa prezentului capitol;
b)acordarea unei autorizaţii pentru o nouă instalaţie care intră sub incidenţa prezentului capitol;
c)acordarea unei autorizaţii actualizate în conformitate cu articolul 70c alineatul (4) pentru orice modificare substanţială adusă unei instalaţii existente care intră sub incidenţa prezentului capitol; sau
d)procedura de înregistrare, în cazul în care nu sunt adoptate reguli generale obligatorii, iar statele membre permit doar înregistrarea instalaţiei.
(2)Autoritatea competentă pune la dispoziţia publicului, inclusiv în mod sistematic prin intermediul internetului, în mod gratuit şi fără a restricţiona accesul utilizatorilor înregistraţi, următoarele documente şi informaţii:
a)autorizaţia sau înregistrarea;
b)rezultatele consultărilor desfăşurate în conformitate cu alineatul (1);
c)regulile generale obligatorii menţionate la articolul 6, aplicabile instalaţiilor care intră sub incidenţa prezentului capitol; şi
d)rapoartele inspecţiilor instalaţiilor care intră sub incidenţa prezentului capitol.
Art. 70h: Accesul la justiţie
(1)Statele membre se asigură că, în conformitate cu sistemul juridic naţional aplicabil, membri ai publicului interesat au acces la o cale de atac în faţa unei instanţe sau a unui alt organism independent şi imparţial instituit în conformitate cu legea, prin care este contestată legalitatea de fond sau de procedură a deciziilor, a acţiunilor sau a omisiunilor care intră sub incidenţa prezentului capitol, atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
a)aceştia au un interes suficient;
b)aceştia susţin că li s-a încălcat un drept, atunci când dispoziţiile de procedură administrativă ale unui stat membru impun această condiţie preliminară.
Calitatea procesuală activă în cadrul căii de atac nu este condiţionată de rolul pe care membrul publicului interesat în cauză l-a avut în cursul unei etape participative a procedurilor decizionale în temeiul prezentei directive.
Calea de atac trebuie să fie corectă, echitabilă, rapidă şi cu un cost care nu este prohibitiv, precum şi să prevadă căi de atac adecvate şi efective, inclusiv prin măsuri provizorii, după caz.
(2)Statele membre stabilesc stadiul în care pot fi contestate deciziile, acţiunile sau omisiunile.
Art. 70i: Condiţii uniforme pentru normele de funcţionare
(1)Comisia organizează un schimb de informaţii între statele membre, sectoarele implicate, organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi Comisie înainte de a stabili condiţii uniforme pentru normele de funcţionare în conformitate cu alineatul (2). Schimbul de informaţii vizează în special:
a)nivelurile de emisii şi de performanţă de mediu ale instalaţiilor şi tehnicilor, precum şi alte măsuri conforme cu anexa III;
b)tehnicile utilizate, monitorizarea aferentă, efectele intersectoriale, viabilitatea economică şi tehnică, precum şi evoluţiile în acest sens;
c)cele mai bune tehnici disponibile identificate în urma analizării aspectelor menţionate la literele (a) şi (b);
d)tehnicile emergente.
(2)Până la 1 septembrie 2026, Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru a stabili condiţii uniforme pentru normele de funcţionare pentru fiecare dintre activităţile menţionate în anexa Ia.
Condiţiile uniforme pentru normele de funcţionare sunt compatibile cu utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activităţile enumerate în anexa Ia şi ţin seama de natura, tipul, dimensiunea şi densitatea efectivelor respectivelor instalaţii, de dimensiunea efectivelor pentru fiecare tip de animale în parte în fermele mixte, precum şi de particularităţile sistemelor de creştere pe bază de păşunat, în cazul în care animalele sunt crescute doar sezonier în instalaţii interioare. Condiţiile menţionate includ, de asemenea, informaţii orientative privind tehnicile emergente, dacă sunt disponibile.
Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 75 alineatul (2).
(3)Statele membre se asigură că autoritatea competentă urmăreşte sau este informată cu privire la progresul înregistrat în legătură cu cele mai bune tehnici disponibile şi la publicarea oricăror condiţii uniforme noi sau actualizate privind normele de funcţionare.

Art. 71: Autorităţile competente
Statele membre desemnează autorităţile competente responsabile cu îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din prezenta directivă.
Art. 72: Rapoarte prezentate de către statele membre
(1)Statele membre se asigură că sunt puse la dispoziţia Comisiei informaţii privind punerea în aplicare a prezentei directive, date reprezentative privind emisiile şi alte forme de poluare, valorile limită de emisie, aplicarea celor mai bune tehnici disponibile în conformitate cu articolele 14 şi 15, în special în ceea ce priveşte acordarea derogărilor în conformitate cu articolul 15 alineatul (4), precum şi privind progresele înregistrate cu privire la dezvoltarea şi aplicarea tehnicilor emergente în conformitate cu articolul 27. Statele membre furnizează informaţiile respective în format electronic.
(2)Tipul, formatul şi frecvenţa informaţiilor care sunt furnizate în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol se stabilesc în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 75 alineatul (2). Decizia de punere în aplicare privind stabilirea tipului, formatului şi frecvenţei informaţiilor care trebuie puse la dispoziţie în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol se actualizează ori de câte ori este necesar şi nu mai târziu de 5 august 2026.

(3)Pentru toate instalaţiile de ardere care fac obiectul capitolului III din prezenta directivă, începând cu 1 ianuarie 2016, st atele membre realizează un inventar anual al emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi şi al consumului de energie.
Ţinând seama de regulile privind agregarea prevăzute la articolul 29, autoritatea competentă obţine următoarele date pentru fiecare instalaţie de ardere:
a)puterea termică instalată totală (MW) a instalaţiei de ardere;
b)tipul de instalaţie de ardere: cazan, turbină cu gaz, motor cu gaz, motor diesel, alte tipuri (a se specifica);
c)data punerii în funcţiune a instalaţiei de ardere;
d)totalul emisiilor anuale (tone/an) de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi (ca total al particulelor în suspensie);
e)numărul de ore de funcţionare a instalaţiei de ardere;
f)consumul de energie anual total, legat de valoarea calorifică netă (TJ/an), defalcat pe următoarele categorii de combustibili: huilă, lignit, biomasă, turbă, alţi combustibili solizi (a se specifica tipul acestora), combustibili lichizi, gaz natural, alte tipuri de gaz (a se specifica).
Datele anuale cuprinse în aceste inventare pentru fiecare instalaţie în parte se pun la dispoziţia Comisiei la solicitarea acesteia.
Un rezumat al acestor inventare se pune la dispoziţia Comisiei la fiecare trei ani în termen de 12 luni de la sfârşitul perioadei de trei ani vizate. În acest rezumat, datele referitoare la instalaţiile de ardere din cadrul rafinăriilor se includ separat.
În termen de 24 de luni de la sfârşitul perioadei de trei ani vizate, C o misia pune la dispoziţia statelor membre şi a publicului larg un rezumat cuprinzând o comparaţie şi o evaluare a inventarelor respective, în conformitate cu dispoziţiile Directivei 2003/4/CE.
(4)Începând cu 1 ianuarie 2016, statele membre raportează anual Comisiei următoarele date:
a)pentru instalaţiile de ardere cărora li se aplică articolul 31, media lunară a conţinutului de sulf din combustibilul solid indigen utilizat şi a ratei de desulfurare atinse. În ceea ce priveşte primul an în care se aplică dispoziţiile articolului 31, se raportează şi justificarea tehnică a imposibilităţii de a respecta valorile limită de emisie menţionate la articolul 30 alineatele (2) şi (3); şi
b)pentru instalaţiile de ardere care nu funcţionează mai mult de 1 500 de ore pe an, ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, numărul de ore de funcţionare pe an.
Art. 73: Reexaminarea
(1)Până la 30 iunie 2028 şi, ulterior, la fiecare 5 ani, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport de reexaminare a punerii în aplicare a prezentei directive. Raportul include informaţii privind activităţile pentru care au fost sau nu adoptate concluzii BAT în temeiul articolului 13 alineatul (5) din prezenta directivă, ţine seama de dinamica inovării, inclusiv de tehnicile emergente, de necesitatea unor măsuri suplimentare de prevenire a poluării şi de revizuirea menţionată la articolul 8 din Directiva 2003/87/CE.
Raportul respectiv conţine o evaluare a necesităţii unei intervenţii din partea Uniunii prin stabilirea sau actualizarea unor cerinţe minime la nivelul Uniunii privind valorile limită de emisie şi a normelor în materie de monitorizare şi conformitate pentru activităţile care intră sub incidenţa concluziilor BAT adoptate în perioada de cinci ani anterioară, pe baza următoarelor criterii:
(a)impactul activităţilor vizate asupra mediului în ansamblu şi asupra sănătăţii umane;
(b)stadiul punerii în aplicare a celor mai bune tehnici disponibile pentru activităţile vizate.

a)[textul din Art. 73, alin. (1), litera A. din capitolul VII a fost abrogat la 04-aug-2024 de Art. 1, punctul 42. din Directiva 1785/24-apr-2024]
Evaluarea ia în considerare opinia forumului la care se face referire la articolul 13 alineatul (4).
- Capitolul III din prezenta directivă şi anexa V la aceasta se consideră a reprezenta cerinţele minime la nivelul Uniunii în cazul instalaţiilor de ardere de dimensiuni mari.
Raportul este însoţit, după caz, de o propunere legislativă. În cazul în care evaluarea menţionată la cel de-al doilea paragraf identifică o astfel de necesitate, propunerea legislativă include dispoziţii prin care se stabilesc sau se actualizează cerinţe minime la nivelul Uniunii privind valorile limită de emisie şi normele în materie de monitorizare şi conformitate pentru activităţile vizate.
(2)Până la 31 decembrie 2012, Comisia reexaminează necesitatea monitorizării emisiilor provenite în urma:
a)arderii combustibililor în instalaţii cu o putere termică instalată totală mai mică de 50 MW;
b)creşterii intensive a bovinelor; şi
c)împrăştierii gunoiului de grajd.
Comisia raportează rezultatele reexaminării respective Parlamentului European şi Consiliului, prezentând şi o propunere legislativă aferentă, dacă este cazul.
(3)Comisia, utilizând o metodologie bazată pe dovezi şi ţinând seama de particularităţile sectorului, evaluează dacă Uniunea trebuie să întreprindă acţiuni pentru:
a)a aborda în mod cuprinzător emisiile provenite din creşterea animalelor în cadrul Uniunii, în special cele provenite de la bovine; şi
b)a realiza în continuare obiectivul de protecţie a mediului la nivel mondial în ceea ce priveşte produsele introduse pe piaţa Uniunii, prevenind şi controlând emisiile provenite din creşterea animalelor şi în conformitate cu obligaţiile internaţionale ale Uniunii.
Comisia transmite rezultatele evaluării respective Parlamentului European şi Consiliului până la 31 decembrie 2026. Raportul este însoţit, după caz, de o propunere legislativă.
(4)Comisia reexaminează:
a)dacă este necesar să se controleze emisiile provenite din explorarea şi producţia onshore şi offshore de petrol şi gaze;
b)dacă este necesar să se controleze emisiile provenite din tratarea la faţa locului şi din extracţia mineralelor industriale neenergetice utilizate în industrie, altele decât cele pentru construcţii, precum şi emisiile provenite din tratarea şi extracţia la faţa locului a minereurilor, realizate recent în Uniune;
c)dacă este necesar să se revizuiască pragul de activitate din anexa I pentru producţia de hidrogen prin electroliza apei.
Comisia include rezultatele respectivei revizuiri în primul raport adresat Parlamentului European şi Consiliului prevăzut la primul paragraf.

Art. 74: Modificarea anexelor
(1)Pentru a permite adaptarea dispoziţiilor prezentei directive la progresul ştiinţific şi tehnic pe baza celor mai bune tehnici disponibile, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 76 cu privire la adaptarea anexei V părţile 3 şi 4, a anexei VI părţile 2, 6, 7 şi 8 şi a anexei VII părţile 5, 6, 7 şi 8 la un astfel de progres ştiinţific şi tehnic.
(2)Comisia organizează consultări adecvate cu părţile interesate înainte de adoptarea unui act delegat în conformitate cu prezentul articol.
Comisia pune la dispoziţia publicului studiile şi analizele relevante utilizate pentru elaborarea unui act delegat adoptat în conformitate cu prezentul articol, cel târziu la data adoptării actului delegat.

Art. 75: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Art. 76: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 27d, la articolul 48 alineatul (5) şi la articolul 74 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 1 august 2024. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 27d, la articolul 48 alineatul (5) şi la articolul 74 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 27d, al articolului 48 alineatul (5) sau al articolului 74 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 77:
[textul din Art. 77 din capitolul VII a fost abrogat la 04-aug-2024 de Art. 1, punctul 47. din Directiva 1785/24-apr-2024]
Art. 78:
[textul din Art. 78 din capitolul VII a fost abrogat la 04-aug-2024 de Art. 1, punctul 47. din Directiva 1785/24-apr-2024]
Art. 79: Sancţiuni
(1)Fără a aduce atingere obligaţiilor care revin statelor membre în temeiul Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*5), statele membre stabilesc norme privind sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive şi iau toate măsurile care se impun pentru a asigura aplicarea acestora. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.
(*5)Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal (JO L 328, 6.12.2008, p. 28).
(2)Sancţiunile menţionate la alineatul (1) includ sancţiuni administrative de natură financiară care îi privează efectiv pe cei care au comis încălcarea de beneficiile economice obţinute în urma încălcărilor comise.
Pentru cele mai grave încălcări comise de o persoană juridică, valoarea maximă a sancţiunilor administrative de natură financiară menţionate la primul paragraf este de cel puţin 3 % din cifra de afaceri anuală la nivelul Uniunii a operatorului în exerciţiul financiar precedent celui în care amenda este aplicată.
Alternativ, statele membre pot utiliza şi sancţiuni penale, cu condiţia ca acestea să fie la fel de eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare echivalent sancţiunilor administrative de natură financiară menţionate în prezentul articol.
(3)Statele membre se asigură că sancţiunile stabilite în temeiul prezentului articol ţin seama în mod corespunzător de următoarele aspecte, după caz:
a)natura, gravitatea şi amploarea încălcării;
b)populaţia afectată sau mediul afectat de încălcare, ţinând seama de impactul încălcării asupra obiectivului asigurării unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului;
c)caracterul repetitiv sau unic al încălcării.
(4)Statele membre notifică Comisiei normele şi măsurile menţionate la alineatul (1) fără întârzieri nejustificate şi îi comunică orice modificare ulterioară a acestora.
Art. 79a: Despăgubiri
(1)Statele membre se asigură că, în situaţia în care se produce un prejudiciu pentru sănătatea umană ca urmare a unei încălcări a măsurilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive, persoanele afectate au dreptul de a solicita şi de a obţine despăgubiri pentru prejudiciul respectiv de la persoanele fizice sau juridice relevante.
(2)Statele membre se asigură că normele şi procedurile naţionale referitoare la cererile de despăgubire sunt concepute şi aplicate astfel încât să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea dreptului la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de o încălcare în temeiul alineatului (1).
(3)Statele membre pot stabili termene de prescripţie pentru introducerea acţiunilor în despăgubire menţionate la alineatul (1). Astfel de termene încep să curgă doar după încetarea încălcării, iar persoana care solicită despăgubirea ştie sau se poate aştepta în mod rezonabil să ştie că a suferit un prejudiciu ca urmare a unei încălcări în temeiul alineatului (1).

Art. 80: Transpunerea
(1)Statele membre pun în aplicare până la 7 ianuarie 2013 actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma cu articolul 2, articolul 3 punctele 8, 11, 15, 18-23, 26-30, 34-38 şi 41, articolul 4 alineatele (2) şi (3), articolul 7, articolele 8 şi 10, articolul 11 literele (e) şi (h), articolul 12 alineatul (1) literele (e) şi (h), articolul 13 alineatul (7), articolul 14 alineatul (1) litera (c) punctul (ii), articolul 14 alineatul (1) literele (d), (e), (f) şi (h), articolul 14 alineatele (2)-(7), articolul 15 alineatele (2)-(5), articolele 16, 17 şi 19, articolul 21 alineatele (2)-(5), articolele 22, 23, 24, 27, 28 şi 29, articolul 30 alineatele (1), (2), (3), (4), (7) şi (8), articolele 31, 32, 33, 34, 35, 36, 38 şi 39, articolul 40 alineatele (2) şi (3), articolele 42 şi 43, articolul 45 alineatul (1), articolul 58, articolul 59 alineatul (5), articolul 63, articolul 65 alineatul (3), articolele 69, 70, 71, 72 şi 79, precum şi cu anexa I primul paragraf şi punctele 1.1, 1.4, 2.5 litera (b), 3.1, 4, 5, 6.1 litera (c), 6.4 litera (b), 6.10 şi 6.11, anexa II, anexa III punctul 12, anexa V, anexa VI partea 1 litera (b), partea 4 punctele 2.2, 2.4, 3.1 şi 3.2, partea 6 punctele 2.5 şi 2.6, partea 8 punctul 1.1 litera (d), anexa VII partea 4 punctul 2, partea 5 punctul 1, partea 7 punctul 3, anexa VIII partea 1 punctul 1 şi punctul 2 litera (c), partea 2 punctele 2 şi 3 şi partea 3.
Statele membre aplică aceste măsuri începând cu aceeaşi dată.
Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Modalitatea de efectuare a acestei trimiteri este stabilită de statele membre.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 81: Abrogare
(1)Directivele 78/176/CEE, 82/883/CEE, 92/112/CEE, 1999/13/CE, 2000/76/CE şi 2008/1/CE, astfel cum au fost modificate prin actele enumerate în anexa IX partea A, se abrogă de la 7 ianuarie 2014, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenele de transpunere în legislaţia naţională şi de aplicare a directivelor menţionate în anexa IX partea B.
(2)Directiva 2001/80/CE, astfel cum a fost modificată prin actele enumerate în anexa IX partea A, se abrogă începând cu 1 ianuarie 2016, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenele de transpunere în legislaţia naţională şi de aplicare a directivelor menţionate în anexa IX partea B.
(3)Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă prevăzut în anexa X.
Art. 82: Dispoziţii tranzitorii
(1)În ceea ce priveşte instalaţiile în cadrul cărora se desfăşoară activităţile menţionate la anexa I, punctul 1.1 pentru activităţile cu o putere termică instalată totală mai mare de 50 MW, punctele 1.2 şi 1.3, punctul 1.4 litera (a), punctele 2.1-2.6, punctele 3.13.5, punctele 4.1-4.6 pentru activităţi privind producţia prin procesare chimică, punctele 5.1 şi 5.2 pentru activităţile reglementate de Directiva 2008/1/CE, punctul 5.3 litera (a) punctele (i) şi (ii), punctul 5.4, punctul 6.1 literele (a) şi (b), punctele 6.2 şi 6.3, punctul 6.4 litera (a), punctul 6.4 litera (b) pentru activităţile reglementate de Directiva 2008/1/CE, punctul 6.4 litera (c) şi punctele 6.5-6.9, care se află în funcţiune şi deţin o autorizaţie înainte de 7 ianuarie 2013 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă pentru acordarea unei autorizaţii înainte de data respectivă, cu condiţia ca aceste instalaţii să fie puse în funcţiune până la 7 ianuarie 2014, statele membre aplică actele cu putere de lege şi actele administrative adoptate în conformitate cu articolul 80 alineatul (1) începând cu 7 ianuarie 2014, cu excepţia capitolelor III şi IV şi a anexelor V şi VI.
(2)În ceea ce priveşte instalaţiile în cadrul cărora se desfăşoară activităţile menţionate la anexa I, punctul 1.1 pentru activităţile cu o putere termică instalată de 50 MW, punctul 1.4 litera (b), punctele 4.1-4.6 pentru activităţile privind producţia prin procesare biologică, punctele 5.1 şi 5.2 pentru activităţile care nu sunt reglementate de Directiva 2008/1/CE, punctul 5.3 litera (a) punctele (iii)-(v), punctul 5.3 litera (b), punctele 5.5 şi 5.6, punctul 6.1 litera (c), punctul 6.4 litera (b) pentru activităţile care nu sunt reglementate de Directiva 2008/1/CE şi punctele 6.10 şi 6.11, care au intrat în funcţiune înainte de 7 ianuarie 2013, statele membre aplică actele cu putere de lege şi actele administrative adoptate în conformitate cu prezenta directivă începând cu 7 iulie 2015, cu excepţia capitolelor III şi IV şi a anexelor V şi VI.
(3)În ceea ce priveşte instalaţiile de ardere menţionate la articolul 30 alineatul (2), statele membre aplică, începând cu 1 ianuarie 2016, actele cu putere de lege şi actele administrative adoptate în conformitate cu articolul 80 alineatul (1) în scopul conformării cu capitolul III şi cu anexa V.
(4)În ceea ce priveşte instalaţiile de ardere menţionate la articolul 30 alineatul (3), statele membre nu mai aplică Directiva 2001/80/CE ulterior datei de 7 ianuarie 2013.
(5)În ceea ce priveşte instalaţiile de ardere care coincinerează deşeuri, anexa VI partea 4 punctul 3.1 se aplică până la:
a)31 decembrie 2015, pentru instalaţiile de ardere menţionate la articolul 30 alineatul (2);
b)6 ianuarie 2013, pentru instalaţiile de ardere menţionate la articolul 30 alineatul (3).

(6)În ceea ce priveşte instalaţiile de ardere care coincinerează deşeuri, se aplică anexa VI partea 4 punctul 3.2 începând cu:
a)1 ianuarie 2016, pentru instalaţiile de ardere menţionate la articolul 30 alineatul (2);
b)7 ianuarie 2013, pentru instalaţiile de ardere menţionate la articolul 30 alineatul (3).
(7)Articolul 58 se aplică de la 1 iunie 2015. Până la data respectivă, substanţele sau amestecurile cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate frazele de pericol H340, H350, H350i, H360D sau H360F, sau frazele de risc R45, R46, R49, R60 sau R61, din cauza conţinutului lor în compuşi organici volatili fiind clasificate ca substanţe cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 sunt înlocuite, în măsura în care este posibil cu substanţe sau amestecuri mai puţin nocive în termenul cel mai scurt cu putinţă.
(8)Articolul 59 alineatul (5) se aplică de la 1 iunie 2015. Până la data respectivă, emisiile, fie de compuşi organici volatili cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate frazele de pericol H340, H350, H350i, H360D sau H360F, sau frazele de risc R45, R46, R49, R60 sau R61, fie de compuşii organici volatili halogenaţi cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate frazele de pericol H341 sau H351 sau frazele de risc R40 sau R68 sunt controlate în condiţii verificate, în măsura în care acest lucru este viabil din punct de vedere tehnic şi economic, cu scopul de a proteja sănătatea publică şi mediul şi nu trebuie să depăşească valorile limită de emisie relevante prevăzute în anexa VII partea 4.
(9)Anexa VII partea 4 punctul 2 se aplică de la 1 iunie 2015. Până la data respectivă, pentru emisiile de compuşi organici volatili halogenaţi cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate frazele de pericol H341 sau H351 sau frazele de risc R40 sau R68, în cazul în care debitul masic al sumei compuşilor care justifică frazele de pericol H341 sau H351 sau etichetarea R40 sau R68 este de minimum 100 g/h, se respectă o valoare limită de emisie de 20 mg/Nm3. Valoarea limită de emisie se raportează la suma masică a diferiţilor compuşi.
Art. 83: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 84: Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
-****-
Adoptată la Strasbourg, 24 noiembrie 2010.

Pentru Parlamentul European

Preşedintele

J. BUZEK

Pentru Consiliu

Preşedintele

O. CHASTEL

ANEXA I:Categoriile de activităţi menţionate la articolul 10
Valorile prag menţionate mai jos se referă în general la capacităţi de producţie sau randamente. În cazurile în care în cadrul aceleiaşi instalaţii se desfă oară mai multe activităţi care se încadrează la aceea i descriere de activitate care conţine o valoare prag, capacităţile acestor activităţi se însumează. În cazul activităţilor de gestionare a deşeurilor, acest calcul se aplică la nivelul activităţilor 5.1 şi 5.3 literele (a) şi (b).
Comisia stabileşte ghiduri privind:
(a)legătura dintre activităţile de gestionare a deşeurilor descrise în prezenta anexă şi cele descrise în anexele I şi II la Directiva 2008/98/CE; şi
(b)interpretarea termenului „la scară industrială" cu privire la descrierea activităţilor din industria chimică prevăzute în prezenta anexă.
1.Industrii producătoare de energie
1.1.Arderea combustibililor în instalaţii cu o putere termică instalată totală egală sau mai mare de 50 MW
1.2.Rafinarea ţiţeiului şi a gazului
1.3.Producerea cocsului
1.4.Gazeificarea, lichefierea sau piroliza:
(a)cărbunelui;
(b)altor combustibili în instalaţii cu o putere termică instalată totală egală cu sau mai mare de 20 MW.

2.Producţia şi prelucrarea metalelor
2.1.Arderea şi sinterizarea minereurilor metalice (inclusiv a minereurilor de sulf)
2.2.Producerea fontei sau a oţelului (topirea primară sau secundară), inclusiv pentru turnarea continuă, cu o capacitate de peste 2,5 de tone pe oră
2.3.Prelucrarea metalelor feroase:
(a)exploatarea de laminoare la cald cu o capacitate de peste 20 de tone de oţel brut pe oră;
(aa) exploatarea de laminoare la rece cu o capacitate de peste 10 tone de oţel brut pe oră;
(b)exploatarea de instalaţii de forjare cu ciocan de forjă a căror energie de lovire este mai mare de 50 kilojouli pe ciocan;
(ba) exploatarea de instalaţii de forjare cu prese de forjare a căror forţă depăşeşte 30 meganewtoni (MN) per presă;
(c)aplicarea de straturi protectoare din metal topit cu un flux de intrare de peste 2 tone de oţel brut pe oră.

2.4.Exploatare de turnătorii de metale feroase cu o capacitate de producţie de peste 20 de tone pe zi
2.5.Prelucrarea metalelor neferoase:
(a)producerea de metale neferoase brute din minereuri, concentrate sau materii prime secundare prin procese metalurgice, chimice sau electrolitice;
(b)topirea, inclusiv realizarea de aliaje, de metale neferoase, inclusiv de produse recuperate şi exploatarea de turnătorii de metale neferoase, cu o capacitate de topire de peste 4 tone pe zi pentru plumb şi cadmiu sau 20 de tone pe zi pentru toate celelalte metale.
2.6.Tratarea de suprafaţă a metalelor sau a materialelor plastice prin procese electrolitice sau chimice în care volumul cuvelor de tratare este mai mare de 30 m3
2.7.Fabricarea bateriilor, alte etape decât exclusiv asamblarea, cu o capacitate de producţie de cel puţin 15 000 de tone de celule de baterii (catod, anod, electrolit, separator, capsulă) pe an.

3.Industria mineralelor
3.1.Producerea de ciment, var şi oxid de magneziu:
(a)producerea clincherului de ciment în cuptoare rotative cu o capacitate de producţie de peste 500 tone pe zi sau în alte cuptoare cu o capacitate de producţie de peste 50 de tone pe zi;
(b)producerea varului în cuptoare cu o capacitate de producţie de peste 50 de tone pe zi;
(c)producerea oxidului de magneziu în cuptoare cu o capacitate de producţie de peste 50 de tone pe zi.
3.2.Producerea azbestului sau fabricarea de produse pe bază de azbest
3.3.Fabricarea sticlei, inclusiv a fibrei de sticlă, cu o capacitate de topire de peste 20 de tone pe zi
3.4.Topirea substanţelor minerale, inclusiv producerea de fibre minerale, cu o capacitate de topire de peste 20 de tone pe zi
3.5.Fabricarea produselor ceramice prin ardere, în special ţigle, cărămizi, cărămizi refractare, plăci ceramice, produse ceramice sau porţelan:
(a)cu o capacitate de producţie de peste 75 tone pe zi; şi/sau
(b)cu o capacitate a cuptorului de peste 4 m3şi o densitate pe cuptor de peste 300 kg/m3.
3.6.Extracţia, inclusiv operaţiunile de tratare la faţa locului, precum mărunţirea, calibrarea, îmbogăţirea şi concentrarea următoarelor minereuri la scară industrială:
bauxită, crom, cobalt, cupru, aur, fier, plumb, litiu, mangan, nichel, paladiu, platină, staniu, tungsten şi zinc.

4.Industria chimică
În scopul prezentei secţiuni, producţia, în sensul categoriilor de activităţi din această secţiune, reprezintă producţia la scară industrială prin prelucrarea chimică sau biologică a substanţelor sau a grupurilor de substanţe menţionate la punctele 4.1-4.6
4.1.Producerea compuşilor chimici organici, cum sunt:
(a)hidrocarburile simple (liniare sau ciclice, saturate sau nesaturate, alifatice sau aromatice);
(b)hidrocarburile cu conţinut de oxigen, cum sunt alcoolii, aldehidele, cetonele, acizii carboxilici, esterii şi amestecurile de esteri, acetaţii, eterii, peroxizii, şi răşinile epoxidice;
(c)hidrocarburile sulfuroase;
(d)hidrocarburile azotoase, cum sunt aminele, amidele, compuşii nitriţi, compuşii nitro sau compuşii nitraţi, nitrilii, cianaţi, izocianaţi;
(e)hidrocarburi cu conţinut de fosfor;
(f)hidrocarburi halogenate;
(g)compuşi organometalici;
(h)materiale plastice (polimeri, fibre sintetice şi fibre pe bază de celuloză);
(i)cauciucuri sintetice;
(j)vopsele şi pigmenţi;
(k)agenţi activi de suprafaţă şi agenţi tensioactivi.
4.2.Producerea compuşilor chimici anorganici, precum:
(a)gazele, cum sunt amoniacul, clorul sau acidul clorhidric, fluorul sau acidul fluorhidric, oxizii de carbon, compuşii sulfului, oxizii de azot, hidrogenul, cu excepţia cazului în care este produs prin electroliza apei, dioxidul de sulf, clorura de carbonil;

(b)acizii, cum sunt acidul cromic, acidul hidrofluoric, acidul fosforic, acidul azotic, acidul clorhidric, acidul sulfuric, oleumul, acizii sulfuroşi;
(c)bazele, cum sunt hidroxidul de amoniu, hidroxidul de potasiu, hidroxidul de sodiu;
(d)sărurile, cum sunt clorura de amoniu, cloratul de potasiu, carbonatul de potasiu, carbonatul de sodiu, perboratul, nitratul de argint;
(e)nemetalele, oxizii metalici sau alţi compuşi anorganici, cum sunt carbura de calciu, siliciul, carbura de siliciu.
4.3.Producerea de îngrăşăminte pe bază de fosfor, azot sau potasiu (îngrăşăminte simple sau complexe)
4.4.Fabricarea produselor fitosanitare sau a biocidelor
4.5.Fabricarea produselor farmaceutice inclusiv a produselor intermediare
4.6.Producerea de explozivi
5.Gestionarea deşeurilor
5.1.Eliminarea sau recuperarea deşeurilor periculoase, cu o capacitate de peste 10 tone pe zi, implicând desfă urarea uneia sau a mai multora dintre următoarele activităţi:
(a)tratare biologică;
(b)tratare fizico-chimică;
(c)mixare sau malaxare anterior prezentării pentru oricare dintre celelalte activităţi enumerate la punctele 5.1 şi 5.2;
(d)reambalare anterior prezentării pentru oricare dintre celelalte activităţi enumerate la punctele 5.1 şi 5.2;
(e)recuperarea/regenerarea solvenţilor;
(f)reciclarea/recuperarea materialelor anorganice, altele decât metalele sau compuşii metalici;
(g)regenerarea acizilor sau a bazelor;
(h)recuperarea componentelor utilizate pentru reducerea poluării;
(i)recuperarea componentelor din catalizatori;
(j)recuperarea sau alte reutilizări ale uleiurilor;
(k)acumularea la suprafaţă.
5.2.Eliminarea sau recuperarea deşeurilor în instalaţii de incinerare a deşeurilor sau în instalaţii de coincinerare a deşeurilor:
(a)în cazul deşeurilor nepericuloase cu o capacitate de peste 3 tone pe oră;
(b)în cazul deşeurilor periculoase, cu o capacitate de peste 10 tone pe zi.
5.3._
(a)Eliminarea deşeurilor nepericuloase, cu o capacitate de peste 50 de tone pe zi, implicând desfăşurarea uneia sau mai multora dintre următoarele activităţi şi cu excepţia activităţilor care intră sub incidenţa Directivei 91/271/CEE a Consiliului (*1):
(*1)Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, 30.5.1991, p. 40).
(i)tratarea biologică, cum ar fi digestia anaerobă sau codigestia;
(ii)tratarea fizico-chimică;
(iii)pretratarea deşeurilor pentru incinerare sau coincinerare;
(iv)tratarea zgurii şi a cenuşii;
(v)tratarea în tocătoare a deşeurilor metalice, inclusiv a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice şi a vehiculelor scoase din uz şi a componentelor acestora.
(b)Recuperarea sau o combinaţie de recuperare şi eliminare a deşeurilor nepericuloase cu o capacitate mai mare de 75 de tone pe zi, implicând una sau mai multe din activităţile următoare şi cu excepţia activităţilor care intră sub incidenţa Directivei 91/271/CEE:
(i)tratarea biologică (cum ar fi digestia anaerobă);
(ii)pretratarea deşeurilor pentru incinerare sau coincinerare;
(iii)tratarea zgurii şi a cenuşii;
(iv)tratarea în tocătoare a deşeurilor metalice, inclusiv a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice şi a vehiculelor scoase din uz şi a componentelor acestora.
Atunci când singura activitate de tratare a deşeurilor desfăşurată este digestia anaerobă, pragul de capacitate pentru activitatea respectivă este de 100 de tone pe zi.

5.4.Depozitele de deşeuri astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (g) din Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deşeuri (1) care primesc peste 10 tone de deşeuri pe zi sau cu o capacitate totală de peste 25 000 de tone, cu excepţia depozitelor pentru deşeuri inerte
(1)JO L 182, 16.7.1999, p. 1.
5.5.Depozitarea temporară a deşeurilor periculoase care nu intră sub incidenţa punctului 5.4 înaintea oricăreia dintre activităţile enumerate la punctele 5.1, 5.2, 5.4 şi 5.6 cu o capacitate totală de peste 50 tone, cu excepţia depozitării temporare, pe amplasamentul unde sunt generate, înaintea colectării
5.6.Depozitarea subterană a deşeurilor periculoase cu o capacitate totală de peste 50 tone
6.Alte activităţi
6.1.Producerea în instalaţii industriale de:
(a)celuloză din lemn şi din alte materiale fibroase;
(b)hârtie sau carton cu o capacitate de producţie de peste 20 de tone pe zi;
(c)unul sau mai multe din următoarele tipuri de panouri din lemn: panouri numite plăci aglomerate („oriented strand board" - OSB), plăci aglomerate sau panouri fibrolemnoase, cu o capacitate de producţie mai mare de 600 m3 pe zi.
6.2.Pretratarea (operaţiuni de tip spălare, înălbire, mercerizare) sau vopsirea fibrelor textile sau a textilelor, cu capacitatea de tratare de peste 10 tone pe zi.

6.3.Tăbăcirea blănurilor şi a pieilor, cu capacitatea de tratare de peste 12 tone de produse finite pe zi
6.4._
(a)Exploatarea abatoarelor cu o capacitate de prelucrare a carcaselor de peste 50 de tone pe zi
(b)Tratarea şi prelucrarea, cu excepţia ambalării exclusive, a următoarelor materii prime, care au fost, în prealabil, prelucrate sau nu, în vederea fabricării de produse alimentare sau a hranei pentru animale din:
(i)numai materii prime de origine animală (altele decât laptele în mod exclusiv), cu o capacitate de producţie de peste 75 de tone de produse finite pe zi;
(ii)numai materii prime de origine vegetală, cu o capacitate de producţie de peste 300 de tone de produse finite pe zi sau de 600 de tone pe zi în cazul în care instalaţia funcţionează pentru o perioadă de timp de cel mult 90 de zile consecutive pe an;
(iii)materii prime de origine vegetală şi animală, în produse combinate sau separate, cu o capacitate de producţie de produse finite, exprimată în tone pe zi, de peste:
- 75, dacă A este mai mare sau egal cu 10; sau
- [300 - (22,5 x A)] în toate celelalte cazuri
unde „A" reprezintă proporţia de materie de origine animală (exprimată în procente din greutate) din cantitatea care intră la calculul capacităţii de producţie de produse finite.
Ambalajul nu este inclus în greutatea finală a produsului.
Această subsecţiune nu este aplicabilă în cazul în care doar laptele reprezintă materia primă.
Materii prime de origine animală (% din capacitatea de producţie de produse finite)
(c)Tratarea şi prelucrarea exclusiv a laptelui, dacă cantitatea de lapte primită este mai mare de 200 tone pe zi (valoare medie anuală)
6.5.Eliminarea sau reciclarea carcaselor de animale sau a subproduselor animale, cu o capacitate de tratare de peste 10 tone pe zi.

6.6.Electroliza apei pentru producţia de hidrogen, în cazul în care capacitatea de producţie depăşeşte 50 de tone pe zi.

6.7.Tratarea de suprafaţă a substanţelor, a obiectelor sau a produselor utilizând solvenţi organici, mai ales pentru învelire, imprimare, acoperire, degresare, impermeabilizare, glazurare, vopsire, curăţare sau impregnare, cu o capacitate de consum de solvent organic mai mare de 150 kg pe oră sau mai mare de 200 de tone pe an
6.8.Producerea de cărbune (cărbune sărac în gaze) sau de electrografit prin incinerare sau grafitizare
6.9.Captarea fluxurilor de CO2 provenind de la instalaţiile care intră sub incidenţa prezentei directive în scopul stocării geologice în temeiul Directivei 2009/31/CE
6.10.Conservarea lemnului şi a produselor din lemn cu produse chimice, cu o capacitate de producţie mai mare de 75 m3 pe zi alta decât tratarea lemnului exclusiv contra mucegaiului
6.11.Tratarea independentă a apelor uzate care nu sunt vizate de Directiva 91/271/CEE şi evacuate printr-o instalaţie menţionată în capitolul II.

ANEXA Ia:Activităţi menţionate la articolul 70a
Instalaţiile intră în domeniul de aplicare al prezentei anexe dacă se încadrează în una sau mai multe dintre următoarele categorii de activităţi:
1.Creşterea porcilor care reprezintă 350 UVM sau mai mult, cu excepţia activităţilor de creştere care se desfăşoară în cadrul regimurilor de producţie ecologică în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/848 sau în cazul cărora densitatea efectivelor este mai mică de 2 UVM/hectar utilizat numai pentru păşunat sau pentru cultivarea furajelor sau a furajelor utilizate pentru hrănirea animalelor, iar animalele sunt crescute în exterior pentru o perioadă semnificativă de timp într-un an sau sunt crescute sezonier în exterior.
2.Creşterea numai a găinilor ouătoare reprezentând 300 UVM sau mai mult sau creşterea numai a altor categorii de păsări de curte reprezentând 280 UVM sau mai mult. În instalaţiile de creştere a unui mix de păsări de curte, inclusiv găini ouătoare, pragul este de 280 UVM, iar capacitatea se calculează utilizând 0,93 ca factor de ponderare (*1) pentru găinile ouătoare.
(*1)Factorul de ponderare pentru găinile ouătoare a fost calculat prin împărţirea pragului pentru celelalte păsări de curte (280 UVM) la pragul pentru găinile ouătoare (300 LSU). Acesta este 280/300 = 0,93 (rotunjit).
3.Creşterea oricărui mix de porcine sau păsări de curte care reprezintă 380 UVM sau mai mult, cu excepţia creşterii porcinelor în instalaţii care funcţionează în regimuri de producţie ecologică în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/848 sau în cazul cărora densitatea efectivelor este mai mică de 2 UVM/hectar utilizat numai pentru păşunat sau pentru cultivarea furajelor sau a furajelor utilizate pentru hrănirea animalelor, iar animalele sunt crescute în exterior pentru o perioadă semnificativă de timp într-un an sau sunt crescute sezonier în afara acestuia.
Nivelul UVM al unei instalaţii se calculează utilizând următoarele rate de conversie:
Porcine:
Scroafe de reproducţie > = 50 kg...0,500
Purcei < = 20 kg...0,027
Alte porcine...0,300
Păsări de curte:
Pui de carne...0,007
Găini ouătoare...0,014
Curcani...0,030
Raţe...0,010
Gâşte...0,020
Struţi...0,350
Alte păsări de curte...0,001

ANEXA II:Principii care trebuie respectate la acordarea derogării menţionate la articolul 15 alineatul (5)
Derogările prevăzute în conformitate cu articolul 15 alineatul (5) respectă următoarele principii:
1.Costuri

1.1.

Costurile menţionate la articolul 15 alineatul (5) sunt costurile legate de respectarea nivelurilor de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile şi includ atât costurile de capital, cât şi costurile de exploatare. Nu se includ costurile sociale sau economice în sens mai larg.

1.2.

Evaluarea costurilor este cantitativă şi este susţinută de o evaluare calitativă.

1.3.

Costurile luate în considerare în cadrul evaluării:

(a) reprezintă valoarea netă a costurilor, după deducerea oricăror beneficii financiare din aplicarea celor mai bune tehnici disponibile;

(b) includ costul accesului la capitalul financiar necesar pentru finanţarea celor mai bune tehnici disponibile;

(c) se calculează utilizând o rată de actualizare pentru a lua în considerare diferenţele de valoare monetară în timp.

1.4.

Cererea de derogare trebuie să identifice în mod clar sursa costurilor şi metodele utilizate pentru calcularea acestora, inclusiv rata de actualizare menţionată la punctul 1.3. litera (c) şi estimarea incertitudinilor asociate evaluării costurilor.

1.5.

Costurile estimate de operator sunt evaluate de autoritatea competentă, pe baza informaţiilor din alte surse, cum ar fi furnizorii de tehnologie, studiile evaluate inter pares, expertize sau datele provenite de la alte instalaţii în care au fost instalate recent cele mai bune tehnici disponibile.

2.Beneficiile pentru mediu

2.1.

Beneficiile pentru mediu menţionate la articolul 15 alineatul (4) sunt beneficii pentru mediu legate de respectarea nivelurilor de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile.

2.2.

Evaluarea costurilor este cantitativă (în termeni monetari) şi este susţinută de o evaluare calitativă. Se utilizează costurile stabilite pentru daunele cauzate de poluanţi, atunci când sunt disponibile.

2.3.

Evaluarea beneficiilor pentru mediu ia în considerare o rată de actualizare aplicată tuturor beneficiilor în valoare monetară. Această rată ia în considerare diferenţele în valoarea monetară pentru societate în timp.

2.4.

Cererea de derogare identifică în mod clar sursa informaţiilor privind beneficiile pentru mediu şi metodele utilizate pentru calcularea beneficiilor pentru mediu, inclusiv rata de actualizare menţionată la punctul 1.3. litera (c) şi estimarea incertitudinilor asociate evaluării beneficiilor pentru mediu.

2.5.

Beneficii pentru mediu estimate de operator sunt evaluate de autoritatea competentă, pe baza expertizei sau a datelor provenite de la alte instalaţii în care au fost instalate recent cele mai bune tehnici disponibile.

3.Disproporţionalitatea costurilor în raport cu beneficiile pentru mediu

3.1.

În scopul de a se determina dacă există o disproporţie, se compară, pe de o parte, costurile respectării nivelurilor de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile şi, pe de altă parte, beneficiile legate de respectarea acestor niveluri.

3.2.

Mecanismul de comparare cuprinde următoarele elemente:

(a) o metodă care să permită luarea în considerare a incertitudinilor în ceea ce priveşte evaluarea costurilor şi a beneficiilor pentru mediu;

(b) o indicaţie privind măsura în care costurile ar trebui să depăşească beneficiile pentru mediu.

ANEXA III:Criterii pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile
1.utilizarea tehnologiei cu generare redusă de deşeuri;
2.utilizarea unor substanţe mai puţin periculoase, inclusiv utilizarea mai redusă a altor substanţe care prezintă motive de îngrijorare deosebită;

3.extinderea recuperării şi a reciclării substanţelor generate şi utilizate în procesul tehnologic, precum şi a deşeurilor, dacă este posibil;
4.procese, echipamente sau metode de operare comparabile, testate cu succes la scară industrială;
5.progrese tehnologice, inclusiv instrumente digitale, şi evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice;

6.natura, efectele şi volumul emisiilor respective;
7.datele de punere în funcţiune a instalaţiilor noi şi a celor existente;
8.intervalul de timp necesar pentru introducerea celei mai bune tehnici disponibile;
9.consumul şi natura materiilor prime, inclusiv a apei, utilizate în proces, precum şi eficacitatea resurselor, reutilizarea şi decarbonizarea;

10.necesitatea de a preveni sau de a reduce la minimum impactul global al emisiilor asupra mediului, inclusiv a biodiversităţii şi riscurile pentru mediu;

11.necesitatea de a preveni accidentele şi de a reduce consecinţele acestora asupra mediului şi a sănătăţii umane;

12.informaţiile publicate de organizaţiile publice internaţionale.
ANEXA IV:Participarea publicului la luarea deciziilor
1.Publicul este informat, prin anunţuri publice şi pe o pagină web, cel târziu la începutul procedurii de luare a unei decizii sau de îndată ce pot fi furnizate informaţii în limite rezonabile, cu privire la următoarele aspecte:
(a)solicitarea de acordare a unei autorizaţii sau, după caz, propunerea de actualizare a unei autorizaţii sau a condiţiilor de autorizare în conformitate cu articolul 21, inclusiv descrierea elementelor menţionate la articolul 12 alineatul (1);
(b)după caz, faptul că o decizie face obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului la nivel naţional sau trans-frontalier sau al consultărilor între statele membre în conformitate cu articolul 26;
(c)detalii privind autorităţile competente responsabile de luarea deciziei, cele de la care pot fi obţinute informaţii relevante, cele cărora le pot fi prezentate observaţii sau întrebări şi detalii privind termenele pentru transmiterea observaţiilor şi a întrebărilor;
(d)natura posibilelor decizii sau, în cazul în care acesta există, proiectul de decizie;
(e)după caz, detalii privind propunerea de actualizare a unei autorizaţii sau a condiţiilor de autorizare;
(f)o precizare a datelor şi a locurilor în care, sau a mijloacelor prin care, vor fi oferite informaţiile relevante;
(g)detalii privind modalităţile de participare şi consultare a publicului stabilite în conformitate cu punctul 5.
2.Statele membre se asigură că următoarele elemente sunt puse la dispoziţia publicului interesat în termene rezonabile:
(a)în conformitate cu dreptul intern, principalele rapoarte şi îndrumări emise pentru autoritatea sau autorităţile competente în momentul în care publicul interesat este informat în conformitate cu punctul 1;
(b)în conformitate cu Directiva 2003/4/CE, alte informaţii decât cele menţionate la punctul 1 care sunt relevante pentru decizia adoptată în conformitate cu articolul 5 din prezenta directivă şi care devin disponibile numai după ce publicul interesat a fost informat în conformitate cu punctul 1.
3.Membrilor publicului interesat li se oferă din timp şi în mod efectiv posibilitatea de a-şi exprima observaţiile şi opiniile în faţa autorităţii competente înainte de a se lua o decizie.

4.Rezultatele consultării efectuate în conformitate cu prezenta anexă trebuie luate în considerare în mod corespunzător la luarea deciziei.
5.Trebuie prevăzute termene rezonabile pentru diferitele etape, care să acorde suficient timp pentru informarea publicului şi pentru ca membrii publicului interesat să se pregătească şi să participe efectiv la adoptarea deciziilor privind mediul în conformitate cu prezenta anexă.

ANEXA V:Dispoziţii tehnice referitoare la instalaţiile de ardere
PARTEA 1:Valori limită de emisie pentru instalaţiile de ardere menţionate la articolul 30 alineatul (2)
1.Toate valorile limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa, după corecţia în funcţie de conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale şi la un conţinut standard de O2 de 6 % pentru combustibilii solizi, 3 % pentru instalaţiile de ardere, altele decât turbinele cu gaz şi motoarele cu gaz care utilizează combustibili lichizi şi gazoşi şi 15 % în cazul turbinelor cu gaz şi motoarelor pe gaz.
2.Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz

Putere termică instalată totală (MW)

Huilă şi lignit şi alţi combustibili solizi

Biomasă

Turbă

Combustibili lichizi

50-100

400

200

300

350

100-300

250

200

300

250

> 300

200

200

200

200

Instalaţiile de ardere care utilizează combustibili solizi şi pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la 27 noiembrie 2003, şi care nu funcţionează mai mult de 1 500 ore de funcţionare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, trebuie să respecte o valoare limită de emisie de 800 mg/Nm3 pentru SO2.
Instalaţiile de ardere care utilizează combustibili lichizi, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la 27 noiembrie 2003, şi care nu funcţionează mai mult de 1 500 de ore de funcţionare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, trebuie să respecte o valoare limită de emisie pentru SO2 de 850 mg/Nm3, în cazul instalaţiilor cu o putere termică instalată totală de maxim 300 MW, şi de 400 mg/Nm3, în cazul instalaţiilor cu o putere termică instalată totală mai mare de 300 MW.
O parte a unei instalaţii de ardere care îşi evacuează gazele reziduale prin unul sau mai multe canale separate aflate în interiorul unui coş comun şi care nu funcţionează mai mult de 1 500 de ore de funcţionare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani poate intra sub incidenţa valorilor limită de emisie prevăzute la cele două paragrafe precedente în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii de ardere. În astfel de cazuri emisiile evacuate de fiecare dintre canalele respective sunt monitorizate separat.
3.Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili gazoşi cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz

În general

35

Gaz lichefiat

5

Gaze cu putere calorică redusă provenite din cuptoarele de cocs

400

Gaze de furnal cu putere calorică redusă

200

Instalaţiile de ardere care utilizează gaze cu putere calorică redusă provenind de la gazeificarea reziduurilor de rafinărie, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la 27 noiembrie 2003, trebuie să respecte o valoare limită de emisie de 800 mg/Nm3 pentru SO2.
4.Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz

Putere termică instalată totală (MW)

Huilă şi lignit şi alţi combustibili solizi

Biomasă şi turbă

Combustibili lichizi

50-100

300

450 în cazul arderii de lignit pulverizat

300

450

100-300

200

250

200 (1)

> 300

200

200

150 (1)

Notă:

(1)Valoarea limită de emisie este de 450 mg/Nm3 pentru utilizarea reziduurilor de distilare şi de conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum în instalaţii de ardere cu o putere termică instalată totală care nu depăşeşte 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la 27 noiembrie 2003.

Instalaţiile de ardere din cadrul instalaţiilor chimice care utilizează reziduuri lichide din producţie drept combustibil necomercial pentru consumul propriu, cu o putere termică instalată totală care nu depăşeşte 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la 27 noiembrie 2003, trebuie să respecte o valoare limită de emisie de 450 mg/Nm3 pentru NOx.
Instalaţiile de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi cu o putere termică instalată totală de maxim 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la 27 noiembrie 2003 şi care nu funcţionează mai mult de 1 500 ore de funcţionare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, trebuie să respecte o valoare limită de emisie pentru NOx de 450 mg/Nm3.
Instalaţiile de ardere care utilizează combustibili solizi cu o putere termică instalată totală mai mare de 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 1 iulie 1987 şi care nu funcţionează mai mult de 1 500 ore de funcţionare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, trebuie să respecte o valoare limită de emisie pentru NOx de 450 mg/Nm3.
Instalaţiile de ardere care utilizează combustibili lichizi, cu o putere termică instalată totală mai mare de 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la 27 noiembrie 2003 şi care nu funcţionează mai mult de 1 500 de ore de funcţionare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, trebuie să respecte o valoare limită de emisie pentru NOx de 400 mg/Nm3.
O parte a unei instalaţii de ardere care îşi evacuează gazele reziduale prin unul sau mai multe canale separate de gaze de ardere aflate în interiorul unui coş comun şi care nu funcţionează mai multe de 1 500 de ore de funcţionare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani poate intra sub incidenţa valorilor limită de emisie prevăzute la cele trei paragrafe precedente în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii de ardere. În astfel de cazuri emisiile evacuate de fiecare dintre canalele respective sunt monitorizate separat.
5.Turbinele cu gaz (inclusiv turbinele cu gaz cu ciclu combinat CCGT) care utilizează fracţii uşoare sau medii de distilare drept combustibili lichizi trebuie să respecte o valoare limită de emisie pentru NOx de 90 mg/Nm3, iar pentru CO de 100 mg/Nm3.
Turbinele cu gaz utilizate în situaţii de urgenţă care funcţionează mai puţin de 500 de ore de funcţionare pe an nu intră sub incidenţa valorilor limită de emisie prevăzute la prezentul alineat. Operatorul unor astfel de instalaţii ţine evidenţa orelor de funcţionare utilizate.
6.Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx şi pentru CO în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează gaze

NOx

CO

Instalaţii de ardere care utilizează gaz natural, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz

100

100

Instalaţii de ardere care utilizează gaz de furnal, gaz de cocserie sau gaze cu putere calorică redusă de la gazeificarea reziduurilor de rafinărie, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz

200 (4)

-

Instalaţii de ardere care utilizează alte gaze, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz

200 (4)

-

Turbine cu gaz (inclusiv CCGT) care utilizează drept combustibil gaz natural (1)

50 (2) (3)

100

Turbine cu gaz (inclusiv CCGT) care utilizează drept combustibil alte gaze

120

-

Motoare pe gaz

100

100

Note:

(1)Gazul natural este metanul prezent în mod natural cu un conţinut maxim de 20 % (în funcţie de volum) de materie inertă şi alţi compuşi.

(2)75 mg/Nm3 în cazurile următoare, eficienţa turbinei cu gaz fiind determinată la condiţii ISO de încărcare de bază:

(i) turbine cu gaz, utilizate în sisteme combinate de producere a energiei termice şi electrice, cu o eficienţă totală mai mare de 75 %;

(ii) turbine cu gaz, utilizate în instalaţii cu ciclu combinat cu o eficienţă electrică totală medie anuală mai mare de 55 %; (ii i) turbine cu gaz pentru acţionare mecanică.

(3)Pentru turbinele cu gaz cu ciclu unic, care nu se încadrează în niciuna dintre categoriile menţionate la nota (2), dar care au o eficienţă mai mare de 3 5 % - determinată în condiţii ISO de încărcare de bază -, valoarea limită de emisie pentru NOx este de 50xn/35, unde n este eficienţa turbinei cu gaz în condiţii ISO de încărcare de bază, exprimată ca procent.

(4)300 mg/Nm3 în cazul instalaţiilor de ardere cu o putere termică instalată totală care nu depăşeşte 500 MW pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la 27 noiembrie 2003.

În cazul turbinelor cu gaz (inclusiv CCGT), valorile limită de emisie pentru NOx şi CO stabilite în tabelul de la acest punct se aplică doar la o încărcare de peste 70 %.
În cazul turbinelor cu gaz (inclusiv CCGT) pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la 27 noiembrie 2003 şi care nu funcţionează mai mult de 1 500 de ore de funcţionare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, valoarea limită de emisie pentru NOx este de 150 mg/Nm3 în cazul arderii gazului natural şi de 200 mg/Nm3 în cazul arderii altor tipuri de gaz sau de combustibili lichizi.
O parte a unei instalaţii de ardere care îşi evacuează gazele reziduale prin unul sau mai multe canale separate aflate în interiorul unui coş comun şi care nu funcţionează mai multe de 1 500 de ore de funcţionare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani poate intra sub incidenţa valorilor limită de emisie prevăzute la paragraful precedent în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii de ardere. În astfel de cazuri emisiile evacuate de fiecare dintre canalele respective sunt monitorizate separat.
Valorile limită stabilite la acest punct nu se aplică turbinelor cu gaz şi motoarelor cu gaz care sunt utilizate în situaţii de urgenţă şi care funcţionează mai puţin de 500 de ore de funcţionare pe an. Operatorul unor astfel de instalaţii ţine evidenţa orelor de funcţionare utilizate.
7.Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz

Putere termică instalată totală (MW)

Huilă şi lignit şi alţi combustibili solizi

Biomasă şi turbă

Combustibili lichizi (1)

50-100

30

30

30

100-300

25

20

25

> 300

20

20

20

Notă:

(1)Valoarea limită de emisie este de 50 mg/Nm3 pentru utilizarea reziduurilor de distilare şi de conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum în instalaţii de ardere pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau al căror operator a prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la 27 noiembrie 2003.

8.Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili gazoşi cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz

În general

5

Gaz de furnal

10

Gaze produse în siderurgie şi care pot fi folosite în alte sectoare

30

PARTEA 2:Valori limită de emisie pentru instalaţiile de ardere menţionate la articolul 30 alineatul (3)
1.Toate valorile limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa, după corecţia în funcţie de conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale şi la un conţinut standard de O2 de 6 % pentru combustibilii solizi, 3 % pentru instalaţiile de ardere, altele decât turbinele cu gaz şi motoarele cu gaz, care utilizează combustibili lichizi şi gazoşi şi 15 % în cazul turbinelor cu gaz şi motoarelor cu gaz.
În cazul turbinelor cu gaz cu ciclu combinat şi ardere suplimentară, conţinutul normat de O2 poate fi definit de autoritatea competentă, ţinându-se seama de caracteristicile specifice instalaţiei în cauză.
2.Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz

Putere termică instalată totală (MW)

Huilă şi lignit şi alţi combustibili solizi

Biomasă

Turbă

Combustibili lichizi

50-100

400

200

300

350

100-300

200

200

300

250 în cazul arderii în pat fluidizat

200

> 300

150

200 în cazul arderii în pat fluidizat circulant sau presurizat

150

150

200 în cazul arderii în pat fluidizat

150

3.Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili gazoşi cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz

În general

35

Gaz lichefiat

5

Gaze de cocs cu putere calorică redusă

400

Gaze de furnal cu putere calorică redusă

200

4.Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz

Putere termică instalată totală (MW)

Huilă şi lignit şi alţi combustibili solizi

Biomasă şi turbă

Combustibili lichizi

50-100

300

400 în cazul arderii de lignit pulverizat

250

300

100-300

200

200

150

> 300

150

200 în cazul arderii de lignit pulverizat

150

100

5.Turbinele cu gaz (inclusiv CCGT) care utilizează fracţii uşoare sau medii de distilare drept combustibili lichizi trebuie să respecte o valoare limită de emisie pentru NOx de 50 mg/Nm3, iar pentru CO de 100 mg/Nm3.
Turbinele cu gaz utilizate în situaţii de urgenţă care funcţionează mai puţin de 500 de ore de funcţionare pe an nu intră sub incidenţa valorilor limită de emisie prevăzute la prezentul alineat. Operatorul unor astfel de instalaţii ţine evidenţa orelor de funcţionare utilizate.
6.Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx şi CO în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează gaze

NOx

CO

Instalaţii de ardere, altele decât turbinele cu gaz şi motoarele cu gaz

100

100

Turbine cu gaz (inclusiv CCGT)

50 (1)

100

Motoare pe gaz

75

100

Note:

(1)Pentru turbinele cu gaz cu ciclu unic care au o eficienţă mai mare de 35 % - determinată în condiţii ISO de încărcare de bază valoarea limită de emisie pentru NOx este de 50xn/35, unde q este eficienţa turbinei cu gaz în condiţii ISO de încărcare de bază, exprimată ca procent.

În cazul turbinelor cu gaz (inclusiv CCGT), valorile limită de emisie pentru NOx şi CO stabilite la acest punct se aplică doar la o încărcare de peste 70 %.
Valorile limită de emisie stabilite la acest punct nu se aplică turbinelor cu gaz şi motoarelor cu gaz care sunt utilizate în situaţii de urgenţă şi care funcţionează mai puţin de 500 de ore de funcţionare pe an. Operatorul acestor instalaţii ţine evidenţa orelor de funcţionare utilizate.
7.Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz

Putere termică instalată totală (MW)

50-300

20

> 300

10

20 pentru biomasă şi turbă

8.Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili gazoşi cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz

În general

5

Gaz de furnal

10

Gaze produse în siderurgie şi care pot fi folosite în alte sectoare

30

PARTEA 3:Monitorizarea emisiilor
1.Concentraţiile de SO2, NOx şi pulberi din gazele reziduale de la fiecare instalaţie de ardere totală cu putere termică totală instalată de cel puţin 100 MW sunt supuse unor măsurători continue.
Concentraţia de CO din gazele reziduale de la fiecare instalaţie de ardere cu o putere termică instalată totală de cel puţin 100 MW care utilizează combustibili gazoşi este supusă unor măsurători continue.
2.Autoritatea competentă poate hotărî să nu solicite efectuarea măsurătorilor continue menţionate la punctul 1, în următoarele cazuri:
(a)pentru instalaţiile de ardere cu o durată de viaţă mai mică de 10 000 de ore de funcţionare;
(b)pentru SO2 şi pulberi de la instalaţiile de ardere care ard gaz natural;
(c)pentru SO2 de la instalaţiile de ardere care ard petrol cu un conţinut cunoscut de sulf, în cazurile în care nu există echipament de desulfurare a gazelor reziduale;
(d)pentru SO2 de la instalaţiile de ardere care ard biomasă dacă operatorul poate dovedi că emisiile de SO2 nu pot fi, în nicio împrejurare, mai mari decât valorile limită de emisie impuse.
3.În cazurile în care nu se solicită măsurători continue, trebuie efectuate măsurători cel puţin o dată la şase luni pentru SO2, NOx, pulberi şi, în cazul instalaţiilor care utilizează gaze, şi pentru CO.
4.În cazul instalaţiilor de ardere care utilizează huilă sau lignit, se măsoară cel puţin o dată pe an emisiile de mercur total.
5.Ca alternativă la măsurătorile de SO2 şi NOx menţionate la punctul 3, pot fi folosite şi alte proceduri, verificate şi aprobate de către autoritatea competentă, pentru a determina emisiile de SO2 şi de NOx. Astfel de proceduri trebuie să se bazeze pe standardele CEN relevante sau, dacă nu există standarde CEN, pe standarde ISO, standarde naţionale sau alte standarde internaţionale care garantează furnizarea de date de o calitate ştiinţifică echivalentă.
6.Autoritatea competentă trebuie informată cu privire la modificările semnificative ale tipului de combustibil utilizat sau ale modului de operare a instalaţiei. Autoritatea competentă decide dacă aceste condiţii de monitorizare stabilite la punctele 1-4 sunt corespunzătoare sau dacă trebuie adaptate.
7.Măsurătorile continue efectuate în conformitate cu punctul 1 cuprind măsurători privind conţinutul de oxigen, temperatura, presiunea şi conţinutul de vapori de apă din gazele reziduale. Măsurătorile continue ale conţinutului de vapori de apă din gazele reziduale nu sunt necesare, cu condiţia ca proba de gaz rezidual să fie uscată înainte de a se analiza emisiile.
8.Prelevarea de probe şi analiza substanţelor poluante relevante şi măsurarea parametrilor procesului, precum şi asigurarea calităţii sistemelor automatizate de măsurare şi metodele de măsurare de referinţă pentru calibrarea sistemelor respective se efectuează în conformitate cu standardele CEN. În cazul în care nu există standarde CEN, se aplică standarde ISO, standarde naţionale sau alte standarde internaţionale care garantează furnizarea de date de o calitate ştiinţifică echivalentă.
Si stemele automatizate de măsurare sunt supuse unui control prin intermediul unor măsurători paralele cu metodele de referinţă, cel puţin o dată pe an.
Operatorul informează fără întârzieri nejustificate autoritatea competentă cu privire la rezultatele verificării sistemelor automatizate de măsurare.

9.La nivelul valorii limită de emisie, valorile intervalelor de încredere de 95 % pentru un singur rezultat al măsurătorilor nu depăşesc următoarele procente din valorile limită de emisie:

Monoxid de carbon

10 %

Dioxid de sulf

20 %

Oxizi de azot

20 %

Pulberi

30 %

10.Val orile medii validate pe oră şi pe zi sunt determinate din valorile medii măsurate validate pe oră, din care se scade valoarea intervalului de încredere precizat la punctul 9.
Se invalidează orice zi în care mai mult de trei valori medii pe oră nu sunt valide din cauza problemelor de funcţionare sau a procedurilor de întreţinere efectuate asupra sistemului automatizat de măsurare. În cazul în care, din astfel de motive, se invalidează mai mult de 10 zile dintr-un an, autoritatea competentă solicită fără întârzieri nejustificate operatorului să ia măsurile adecvate pentru a ameliora fiabilitatea sistemului automatizat de măsurare.

11.În cazul instalaţiilor de ardere care trebuie să respecte ratele de desulfurare prevăzute la articolul 31, se monitorizează periodic, de asemenea, conţinutul de sulf al combustibilului utilizat în instalaţia de ardere. Autorităţile competente trebuie informate cu privire la modificările substanţiale aduse tipului de combustibil utilizat.
PARTEA 4:Evaluarea respectării valorilor limită de emisie
1.În cazul în care se efectuează măsurători continue, se consideră că valorile limită de emisie stabilite în părţile 1 şi 2 sunt respectate dacă în urma evaluării rezultatelor se arată că, pentru orele de exploatare de pe parcursul unui an calendaristic, au fost îndeplinite toate condiţiile următoare:
(a)niciuna dintre valorile medii lunare validate nu depăşeşte valorile limită de emisie relevante stabilite în părţile 1 şi 2;
(b)niciuna dintre valorile medii zilnice validate nu depăşeşte 110 % din valorile limită de emisie relevante stabilite în părţile 1 şi 2;
(c)în cazul instalaţiilor de ardere compuse doar din cazane care utilizează cărbune cu o putere termică instalată totală de sub 50 MW, niciuna dintre valorile medii zilnice validate nu depăşeşte 150 % din valorile limită de emisie relevante stabilite în părţile 1 şi 2;
(d)95 % din toate valorile medii orare validate pe parcursul anului nu depăşesc 200 % din valorile limită de emisie relevante stabilite în părţile 1 şi 2.
Valorile medii validate se determină după cum se arată în partea 3 punctul 10.
În scopul calculării valorilor medii de emisie nu se iau în considerare valorile măsurate în decursul perioadelor prevăzute la articolul 30 alineatele (5) şi (6) şi la articolul 37, precum şi pe parcursul perioadelor de pornire şi de oprire.
2.În cazurile în care nu sunt necesare măsurători continue, se consideră că valorile limită de emisie stabilite în părţile 1 şi 2 sunt respectate dacă rezultatele fiecărei serii de măsurători sau de alte proceduri definite şi determinate în conformitate cu normele stabilite de autorităţile competente nu depăşesc valorile limită de emisie.
PARTEA 5:Rata minimă de desulfurare
1.Rata minimă de desulfurare în cazul instalaţiilor de ardere menţionate la articolul 30 alineatul (2).

Rata minimă de desulfurare

Putere termică instalată totală (MW)

Instalaţii cărora li s-a acordat autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la 27 noiembrie 2003

Alte instalaţii

50-100

80 %

92 %

100-300

90 %

92 %

> 300

96 % (1)

96 %

Notă:

(1)Pentru instalaţiile de ardere care utilizează şisturi bituminoase, rata minimă de desulfurare este de 95 %.

2.Rata minimă de desulfurare în cazul instalaţiilor de ardere menţionate la articolul 30 alineatul (3).

Puterea termică instalată totală (MW)

Rata minimă de desulfurare

50-100

93 %

100-300

93 %

> 300

97 %

PARTEA 6:Conformarea cu rata de desulfurare
Ratele minime de desulfurare prevăzute în partea 5 din prezenta anexă se aplică ca valoare limită medie lunară.
PARTEA 7:Valorile limită de emisie medii în cazul instalaţiilor de ardere cu combustibil multiplu din cadrul unei rafinării
Valorile limită de emisie medii (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul instalaţiilor de ardere cu combustibil multiplu din cadrul unei rafinării, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz, care utilizează reziduurile de distilare şi de conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alţi combustibili:
(a)în cazul instalaţiilor de ardere cărora li s-a acordat autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la 27 noiembrie 2003: 1 000 mg/Nm3;
(b)în cazul altor instalaţii de ardere: 600 mg/Nm3.
Aceste valori limită de emisie se calculează la temperatura 273,15 K, la presiunea 101,3 kPa, după corectarea conţinutului de vapori de apă al gazelor reziduale şi la un conţinut standardizat de O2 de 6 % în cazul combustibililor solizi, respectiv de 3 % în cazul combustibililor gazoşi.
ANEXA VI:Dispoziţii tehnice privind instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi instalaţiile de coincinerare a deşeurilor
PARTEA 1:Definiţii
În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiţii:
(a)„instalaţie de incinerare a deşeurilor existentă" înseamnă una dintre următoarele instalaţii de incinerare:
(i)care era în activitate şi pentru care a fost acordată o autorizaţie în conformitate cu dreptul Uniunii aplicabil înainte de 28 decembrie 2002;
(ii)care era autorizată sau înregistrată în vederea incinerării deşeurilor şi pentru care a fost acordată o autorizaţie înainte de 28 decembrie 2002, în conformitate cu dreptul Uniunii aplicabil, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune până la 28 decembrie 2003;
(iii)care, din punctul de vedere al autorităţii competente, a făcut obiectul unei solicitări complete de autorizare înainte de 28 decembrie 2002, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune până la 28 decembrie 2004;
(b)„instalaţie nouă de incinerare a deşeurilor" înseamnă orice instalaţie de incinerare a deşeurilor care nu este menţionată la litera (a).
PARTEA 2:Factori de echivalenţă pentru dibenzoparadioxine şi dibenzofurani
Pentru a determina concentraţia totală a dioxinelor şi furanilor, se recomandă, înaintea adunării acestora, înmulţirea concentraţiilor masice ale dibenzoparadioxinelor şi dibenzofuranilor enumeraţi mai jos cu următorii factori de echivalenţă:

Factor de echivalenţă toxică

2,3,7,8 - Tetraclorodibenzodioxină (TCDD)

1

1,2,3,7,8 - Pentaclorodibenzodioxină (PeCDD)

0,5

1,2,3,4,7,8 - Hexaclorodibenzodioxină (HxCDD)

0,1

1,2,3,6,7,8 - Hexaclorodibenzodioxină (HxCDD)

0,1

1,2,3,7,8,9 - Hexaclorodibenzodioxină (HxCDD)

0,1

1,2,3,4,6,7,8 - Heptaclorodibenzodioxină (HpCDD)

0,01

Octaclorodibenzodioxină (OCDD)

0,001

2,3,7,8 - Tetraclorodibenzofuran (TCDF)

0,1

2,3,4,7,8 - Pentaclorodibenzofuran (PeCDF)

0,5

1,2,3,7,8 - Pentaclorodibenzofuran (PeCDF)

0,05

1,2,3,4,7,8 - Hexaclorodibenzofuran (HxCDF)

0,1

1,2,3,6,7,8 - Hexaclorodibenzofuran (HxCDF)

0,1

1,2,3,7,8,9 - Hexaclorodibenzofuran (HxCDF)

0,1

2,3,4,6,7,8 - Hexaclorodibenzofuran (HxCDF)

0,1

1,2,3,4,6,7,8 - Heptaclorodibenzofuran (HpCDF)

0,01

1,2,3,4,7,8,9 - Heptaclorodibenzofuran (HpCDF)

0,01

Octaclorodibenzofuran (OCDF)

0,001

PARTEA 3:Valori limită ale emisiilor în aer pentru instalaţiile de incinerare a deşeurilor
1.Toate valorile limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa şi după corecţia pentru conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale.
Valorile sunt normate la un conţinut de oxigen al gazelor reziduale de 11 %, cu excepţia cazurilor în care se incinerează uleiuri minerale uzate, în sensul articolului 3 punctul 3 din Directiva 2008/98/CE, când sunt normate la un conţinut de oxigen de 3 %, precum şi în cazurile menţionate în partea 6 punctul 2.7
1.1.Valorile limită medii zilnice de emisie pentru următoarele substanţe poluante (mg/Nm3)

Pulberi totale

10

Substanţe organice în stare de gaz sau vapori, exprimate în carbon organic total (COT)

10

Acid clorhidric (HCl)

10

Acid fluorhidric (HF)

1

Dioxid de sulf (SO2)

50

Monoxid de azot (NO) şi dioxid de azot (NO2) exprimate ca NO2 pentru instalaţiile existente de incinerare a deşeurilor a căror capacitate nominală este mai mare de 6 tone pe oră sau pentru noile instalaţii de incinerare a deşeurilor

200

Monoxid de azot (NO) şi dioxid de azot (NO2) exprimate ca NO2 pentru instalaţiile existente de incinerare a deşeurilor a căror capacitate nominală este mai mică sau egală cu 6 tone pe oră

400

1.2.Valorile limită medii de emisie pentru o jumătate de oră pentru următoarele substanţe poluante (mg/Nm3)

(100 %) A

(97 %) B

Pulberi totale

30

10

Substanţe organice în stare de gaz sau vapori, exprimate în carbon organic total (COT)

20

10

Acid clorhidric (HCl)

60

10

Acid fluorhidric (HF)

4

2

Dioxid de sulf (SO2)

200

50

Monoxid de azot (NO) şi dioxid de azot (NO2) exprimate ca NO2 pentru instalaţiile existente de incinerare a deşeurilor a căror capacitate nominală este mai mare de 6 tone pe oră sau pentru noile instalaţii de incinerare a deşeurilor

400

200

1.3.Val orile limită medii de emisie (mg/Nm3) pentru următoarele metale grele dintr-o perioadă de eşantionare de minimum 30 minute şi maximum 8 ore

Cadmiu şi compuşii săi, exprimaţi în cadmiu (Cd)

Total: 0,05

Taliu şi compuşii săi, exprimaţi în taliu (Tl)

Mercur şi compuşii săi, exprimaţi în mercur (Hg)

0,05

Stibiu şi compuşii săi, exprimaţi în stibiu (Sb)

Total: 0,5

Arsenic şi compuşii săi, exprimaţi în arsenic (As)

Plumb şi compuşii săi, exprimaţi în plumb (Pb)

Crom şi compuşii săi, exprimaţi în crom (Cr)

Cobalt şi compuşii săi, exprimaţi în cobalt (Co)

Cupru şi compuşii săi, exprimaţi în cupru (Cu)

Mangan şi compuşii săi exprimaţi în mangan (Mn)

Nichel şi compuşii săi, exprimaţi în nichel (Ni)

Vanadiu şi compuşii săi, exprimaţi în vanadiu (V)

Aceste valori medii se aplică, de asemenea, emisiilor de metale grele şi compuşi ai acestora în stare de gaz sau vapori.
1.4.Valoarea limită medie de emisie (ng/Nm3) pentru dioxine şi furani pe o perioadă de eşantionare de minimum 6 ore şi maximum 8 ore. Valoarea limită de emisie face trimitere la concentraţia totală de dioxine şi furani calculată în conformitate cu partea 2.

Dioxine şi furani

0,1

1.5.Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru monoxidul de carbon (CO) din gazele reziduale
(a)50 ca medie zilnică;
(b)100 ca medie pentru o jumătate de oră;
(c)150 ca medie pentru 10 minute.
Autoritatea competentă poate acorda derogări de la valorile limită de emisie stabilite la acest punct pentru instalaţiile de incinerare a deşeurilor care utilizează tehnologia patului fluidizat, atâta timp cât autorizaţia stabileşte o valoare limită de emisie de maximum 100 mg/Nm3 (media orară) pentru monoxidul de carbon (CO).
2.Valorile limită de emisie aplicabile în situaţiile descrise la articolul 46 alineatul (6) şi la articolul 47.
Concentraţia totală în pulberi a emisiilor în aer ale unei instalaţii de incinerare a deşeurilor nu poate să depăşească în niciun caz cantitatea de 150 mg/Nm3, exprimată ca medie pentru o jumătate de oră. Nu trebuie să fie depăşite valorile limită pentru emisiile în aer de COT şi CO stabilite la punctul 1.2 şi la punctul 1.5 litera (b).
3.Statele membre pot adopta norme care să reglementeze derogările prevăzute de prezenta parte.
PARTEA 4:Determinarea valorilor limită de emisii în aer pentru coincinerarea deşeurilor
1.Formula de mai jos (regula amestecurilor) se aplică în toate cazurile în care o valoare limită de emisie totală specifică „C" nu este stabilită într-un tabel din prezenta parte.
Valoarea limită de emisie a fiecărei substanţe poluante în cauză şi a CO, conţinute în gazele reziduale produse prin coincinerarea deşeurilor, se calculează după cum urmează:
Vdeşeuri x Cdeşeuri + Vprocedeu x Cprocedeu/Vdeşeuri +Vprocedeu
Vdeşeuri :V volumul de gaze reziduale rezultat în urma incinerării de deşeuri, determinat doar pe baza deşeurilor cu cea mai scăzută valoare calorifică specificată în autorizaţie şi normat la condiţiile definite de prezenta directivă.
În cazul în care cantitatea de căldură eliberată prin incinerarea deşeurilor periculoase atinge cel puţin 10 % din căldura totală eliberată de instalaţie, Vdeşeuri se calculează pe baza unei cantităţi (teoretice) de deşeuri care, dacă ar fi incinerate, ar degaja o căldură de 10 % din căldura totală degajată prestabilită.
Cdeşeuri: valorile limită de emisie stabilite în partea 3 pentru instalaţiile de incinerare a deşeurilor.
Vprocedeu: volumul de gaze reziduale rezultate din funcţionarea instalaţiei, inclusiv din combustia combustibililor autorizaţi, utilizaţi în mod obişnuit în instalaţie (cu excepţia deşeurilor), determinat pe baza conţinutului de oxigen la care trebuie normate emisiile după cum este stabilit în dreptul Uniunii sau în dreptul intern. În absenţa dispoziţiilor pentru acest tip de instalaţie, trebuie utilizat conţinutul real de oxigen al gazelor reziduale nediluate prin adăugarea de aer, care nu este indispensabilă procedeului.
Cprocedeu: valorile limită de emisie stabilite în prezenta parte pentru anumite activităţi industriale sau, în absenţa unor asemenea valori, valorile limită de emisie pentru instalaţiile care respectă actele cu putere de lege şi actele administrative de drept intern cu privire la aceste instalaţii şi care ard combustibili autorizaţi în mod uzual (cu excepţia deşeurilor). În absenţa unor asemenea dispoziţii, se utilizează valorile limită de emisie stabilite în autorizaţie. În absenţa unor valori stabilite în autorizaţie, se utilizează concentraţiile masice reale.
C: valorile limită de emisie totale la conţinutul de oxigen stabilit în prezenta parte pentru anumite activităţi industriale şi anumite substanţe poluante sau, în absenţa unor asemenea valori, totalul valorilor limită de emisie de care trebuie să se ţină seama în locul valorilor limită de emisie stabilite în anexele corespunzătoare la prezenta directivă. Conţinutul total de oxigen prin care se înlocuieşte în scopul normării conţinutul de oxigen se determină pe baza conţinutului menţionat mai sus, cu respectarea volumelor parţiale.
Toate valorile limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa şi după corecţia în funcţie de conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale.
Statele membre pot adopta norme care să reglementeze derogările prevăzute de prezenta parte.
2.Dispoziţii speciale pentru cuptoarele din ciment care coincinerează deşeuri
2.1.Valorile limită de emisie stabilite la punctele 2.2 şi 2.3 se aplică drept medii zilnice pentru pulberi totale, HCl, HF, NOx, SO2 şi COT (pentru măsurători continue), ca valori medii pe o perioadă de eşantionare de minimum 30 minute şi maximum opt ore pentru metale grele şi ca valori medii pe o perioadă de eşantionare de minimum şase ore şi maximum opt ore pentru dioxine şi furani.
Toate valorile se normează la: un conţinut de oxigen de 10 %.
Mediile pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru calculul mediilor zilnice.
2.2.C - valori limită de emisie totale (mg/Nm3, cu excepţia dioxinelor şi furanilor) pentru următoarele substanţe poluante

Substanţa poluantă

C

Pulberi totale

30

HCl

10

HF

1

NOx

500 (1)

Cd + Tl

0,05

Hg

0,05

Sb + As + Pb + Cr + Co + Cu + Mn + Ni + V

0,5

Dioxine şi furani (ng/Nm3)

0,1

(1)Până la 1 ianuarie 2016, autoritatea competentă poate acorda derogări de la valoarea limită pentru NOx în cazul cuptoarelor Lepol şi al cuptoarelor rotative lungi cu condiţia ca autorizaţia să prevadă o valoare limită de emisie totală pentru NOx care să nu depăşească 800mg/Nm3.

2.3.C - valori limită de emisie totale (mg/Nm3) pentru SO2 şi COT

Substanţa poluantă

C

50

COT

10

Autoritatea competentă poate acorda derogări de la valorile limită de emisie stabilite la acest punct în cazul în care SO2 şi COT nu provin din co-incinerarea deşeurilor.
2.4.C - valori limită de emisie totale pentru CO
Autoritatea competentă poate stabili valori limită pentru CO.
3.Dispoziţii speciale pentru instalaţiile de ardere care coincinerează deşeuri.
3.1.Cprocedeu exprimată ca medii zilnice (mg/Nm3) valabile până la data prevăzută la articolul 82 alineatul (5)
Pentru determinarea puterii termice instalate totale a instalaţiilor de ardere, se aplică normele privind cumularea definite la articolul 29. Valorile medii pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru a se calcula mediile zilnice.
Cprocedeu pentru combustibilii solizi, cu excepţia biomasei, (conţinutul de O2 de 6 %):

Substanţe poluante

< 50 MWth

50-100 MWth

100-300 MWth

> 300 MWth

SO2

-

850

200

200

NOx

-

400

200

200

Pulberi

50

50

30

30

Cocedeu pentru biomasă (conţinutul de O2 de 6 %):

Substanţe poluante

< 50 MWth

50-100 MWth

100-300 MWth

> 300 MWth

SO2

-

200

200

200

NOx

-

350

300

200

Pulberi

50

50

30

30

Cprocedeu pentru combustibilii lichizi (conţinutul de O2 de 3 %):

Substanţe poluante

< 50 MWth

50-100 MWth

100-300 MWth

> 300 MWth

SO2

-

850

400-200

(descreştere liniară de la 100 la 300 MWth)

200

NOx

-

400

200

200

Pulberi

50

50

30

30

3.2.Cprocedeu exprimată ca medii zilnice (mg/Nm3) valabile cu începere de la data prevăzută la articolul 82 alineatul (6)
Pentru determinarea puterii termice instalate totale a instalaţiilor de ardere, se aplică normele privind cumularea definite la articolul 29. Valorile medii pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru a se calcula mediile zilnice.
3.2.1.Cprocedeu pentru instalaţiile de ardere menţionate la articolul 30 alineatul (2), cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz
Cprocedeu pentru combustibilii solizi, cu excepţia biomasei (conţinutul de O2 de 6 %):

Substanţa poluantă

< 50 MWth

50-100 MWth

100-300 MWth

> 300 MWth

SO2

-

400 pentru turbă: 300

200

200

NOx

-

300

pentru lignit pulverizat: 400

200

200

Pulberi

50

30

25

pentru turbă:

20

20

Cprocedeu pentru biomasă (conţinutul de O2 de 6 %):

Substanţa poluantă

< 50 MWth

50-100 MWth

100-300 MWth

> 300 MWth

SO2

-

200

200

200

NOx

-

300

250

200

Pulberi

50

30

20

20

Cprocedeu pentru combustibilii lichizi (conţinutul de O2 de 3 %):

Substanţa poluantă

< 50 MWth

50-100 MWth

100-300 MWth

> 300 MWth

SO2

-

350

250

200

NOx

-

400

200

150

Pulberi

50

30

25

20

3.2.2.Cprocedeu pentru instalaţiile de ardere menţionate la articolul 30 alineatul (3), cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz
Cprocedeu pentru combustibilii solizi, cu excepţia biomasei, (conţinutul de O2 de 6 %):

Substanţa poluantă

< 50 MWth

50-100 MWth

100-300 MWth

> 300 MWth

SO2

-

400

200

150

-

pentru turbă: 300

pentru turbă: 300, exceptând cazul arderii în pat fluidizat: 250

pentru arderea în pat fluidizat circulant sau presurizat sau, în cazul arderii de turbă, pentru toate tipurile de ardere în pat fluidizat: 200

NOx

-

300

pentru turbă: 250

200

150

pentru arderea de lignit pulverizat:

200

Pulberi

50

20

20

10

pentru turbă: 20

Cprocedeu pentru biomasă (conţinutul de O2 de 6 %):

Substanţa poluantă

< 50 MWth

50-100 MWth

100-300 MWth

> 300 MWth

SO2

-

200

200

150

NOx

-

250

200

150

Pulberi

50

20

20

20

Cprocedeu pentru combustibili lichizi (conţinutul de O2 de 3 %):

Substanţa poluantă

< 50 MWth

50-100 MWth

100-300 MWth

> 300 MWth

SO2

-

350

200

150

NOx

-

300

150

100

Pulberi

50

20

20

10

3.3.C - valorile limită de emisie totale pentru metale grele (mg/Nm3) exprimate ca medii pe o perioadă de eşantionare de minimum 30 minute şi maximum opt ore (conţinut de O2 de 6 % pentru combustibilii solizi şi de 3 % pentru combustibilii lichizi)

Substanţe poluante

C

Cd + Tl

0,05

Hg

0,05

Sb + As + Pb + Cr + Co + Cu + Mn + Ni + V

0,5

3.4.C - valoarea limită de emisie totală (ng/Nm3) pentru dioxine şi furani exprimată ca medie măsurată pe o perioadă de eşantionare de minimum şase ore şi maximum opt ore (conţinut de O2 de 6 % pentru combustibilii solizi şi de 3 % pentru combustibilii lichizi)

Substanţa poluantă

C

Dioxine şi furani

0,1

4.Dispoziţii speciale pentru instalaţiile de coincinerare a deşeurilor din sectoarele industriale neincluse la punctele 2 şi 3 din prezenta parte
4.1.C - valoarea limită de emisie totală (ng/Nm3) pentru dioxine şi furani exprimată ca medie măsurată pe o perioadă de eşantionare de minimum şase ore şi maximum opt ore:

Substanţa poluantă

C

Dioxine şi furani

0,1

4.2.C - valorile limită de emisie totale (mg/Nm3) pentru metale grele exprimate ca medii pe o perioadă de eşantionare de minimum 30 minute şi maximum opt ore:

Substanţe poluante

C

Cd + Tl

0,05

Hg

0,05

PARTEA 5:Valori limită de emisie pentru deversările de ape uzate provenite din epurarea gazelor reziduale

Substanţe poluante

Valori limită de emisie pentru probe nefiltrate (mg/l, cu excepţia dioxinelor şi furanilor)

1. Total materii solide în suspensie, conform definiţiei din anexa I la Directiva 91/271/CEE

(95 %)

30

(100 %)

45

2. Mercurul şi compuşii săi, exprimaţi în mercur (Hg)

0,03

3. Cadmiul şi compuşii săi, exprimaţi în cadmiu (Cd)

0,05

4. Taliul şi compuşii săi, exprimaţi în taliu (Tl)

0,05

5. Arsenic şi compuşii săi, exprimaţi în arsenic (As)

0,15

6. Plumbul şi compuşii săi, exprimaţi în plumb (Pb)

0,2

7. Cromul şi compuşii săi, exprimaţi în crom (Cr)

0,5

8. Cuprul şi compuşii săi, exprimaţi în cupru (Cu)

0,5

9. Nichel şi compuşii săi, exprimaţi în nichel (Ni)

0,5

10. Zincul şi compuşii săi, exprimaţi în zinc (Zn)

1,5

11. Dioxine şi furani

0,3 ng/l

PARTEA 6:Monitorizarea emisiilor
1.Tehnici de măsurare
1.1.Măsurătorile pentru determinarea concentraţiilor de substanţe poluante din aer şi din apă se efectuează reprezentativ.
1.2.Eşantionarea şi analiza tuturor substanţelor poluante, inclusiv a dioxinelor şi furanilor, precum şi asigurarea calităţii sistemelor automatizate de măsurare şi metodele de măsurare de referinţă utilizate pentru calibrarea acestora se efectuează în conformitate cu standardele CEN. Dacă nu există standarde CEN, se aplică standardele ISO, standardele naţionale sau alte standarde internaţionale, care asigură obţinerea unor date de calitate ştiinţifică echivalentă. Această dispoziţie se aplică şi sistemului de asigurare a calităţii pentru laboratorul care efectuează eşantionarea şi analiza. Sistemele automatizate de măsurare sunt supuse unui control prin intermediul unor măsurători paralele cu metodele de referinţă, cel puţin o dată pe an.

1.3.La nivelul valorilor limită zilnice de emisie, valorile intervalelor de încredere de 95 % ale unui singur rezultat măsurat nu trebuie să depăşească următoarele procente ale valorilor limită de emisie:

monoxid de carbon

10 %

dioxid de sulf

20 %

dioxid de azot

20 %

pulberi totale

30 %

carbon organic total

30 %

acid clorhidric

40 %

acid fluorhidric

40 %.

Emisiile din aer sau din apă se măsoară periodic în conformitate cu punctele 1.1 şi 1.2.
2.Măsurători privind substanţele poluante din aer
2.1.Se efectuează următoarele măsurători privind substanţele poluante din aer:
(a)măsurarea continuă a următoarelor substanţe: NOx, cu condiţia să fie stabilite valori limită de emisie, CO, pulberi totale, carbon organic total (COT), HCl, HF şi SO2;
(b)măsurarea continuă a următorilor parametri de exploatare: temperatura în apropierea peretelui intern sau într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie autorizat de autoritatea competentă, concentraţia de oxigen, presiunea, temperatura şi conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale;
(c)cel p uţin două măsurători pe an pentru metale grele, dioxine şi furani; cu toate acestea, pe parcursul primelor 12 luni de exploatare se efectuează măsurători cel puţin din trei în trei luni.
2.2.Perioada de rezidenţă, temperatura minimă şi conţinutul de oxigen al gazelor reziduale trebuie verificate corespunzător cel puţin o dată la punerea în funcţiune a instalaţiei de incinerare a deşeurilor sau a instalaţiei de coincinerare a deşeurilor şi în condiţiile de funcţionare cele mai nefavorabile care se pot prevedea.
2.3.Măsurarea continuă a acidului fluorhidric (HF) poate fi omisă în cazul în care acidului clorhidric (HCl) i se aplică tratamente care să garanteze că nu se depăşesc valorile limită de emisie pentru HCl. În acest caz, emisiile de HF se măsoară periodic în conformitate cu punctul 2.1 litera (c).
2.4.Măsurarea continuă a conţinutului de vapori de apă nu este necesară în cazul în care gazele reziduale prelevate sunt uscate înaintea analizei emisiilor.
2.5.Autoritatea competentă poate decide să nu impună realizarea unor măsurători continue pentru HCl, HF şi SO2 în instalaţiile de incinerare a deşeurilor sau în instalaţiile de coincinerare a deşeurilor şi să impună realizarea unor măsurători periodice în sensul punctului 2.1 litera (c) sau nicio măsurătoare în cazul în care operatorul poate dovedi că emisiile de substanţe poluante menţionate mai sus nu pot fi în niciun caz mai mari decât valorile limită de emisie stabilite.
Autoritatea competentă poate decide să nu impună realizarea unor măsurători continue pentru NOx şi să impună realizarea unor măsurători periodice în sensul punctului 2.1 litera (c) în instalaţiile existente de incinerare a deşeurilor cu o capacitate nominală de sub 6 tone pe oră sau în instalaţiile existente de coincinerare a deşeurilor cu o capacitate nominală de sub 6 tone pe oră, în cazul în care operatorul poate dovedi, pe baza unor informaţii privind calitatea deşeurilor în cauză, tehnologiile utilizate şi rezultatele monitorizării emisiilor, că emisiile de NOx nu pot fi în niciun caz mai mari decât valoarea limită de emisie stabilită.
2.6.Autoritatea competentă poate decide să impună realizarea unei măsurători din doi în doi ani pentru metale grele şi a unei măsurători pe an pentru dioxine şi furani în următoarele cazuri:
(a)emisiile rezultate din coincinerarea sau incinerarea deşeurilor sunt, în orice situaţie, mai mici decât 50 % din valorile limită de emisie;
(b)deşeurile destinate coincinerării sau incinerării sunt constituite doar din anumite fracţiuni combustibile extrase din deşeuri nepericuloase, care nu pot fi reciclate şi care prezintă anumite caracteristici, şi care se recomandă a fi precizate pe baza evaluării prevăzute la litera (c);
(c)operatorul poate dovedi, pe baza unor informaţii asupra calităţii deşeurilor în cauză şi monitorizării emisiilor, că emisiile se situează, în orice situaţie, cu mult sub valorile limită de emisie pentru metale grele, dioxine şi furani;
2.7.Rezultatele măsurătorilor efectuate sunt normate pe baza concentraţiilor standard de oxigen menţionate în partea 3 sau calculate în conformitate cu partea 4 şi prin aplicarea formulei prevăzute în partea 7.
În cazul în care se incinerează sau coincinerează deşeuri într-o atmosferă îmbogăţită cu oxigen, rezultatele măsurătorilor pot fi normate la conţinutul de oxigen stabilit de autoritatea competentă în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte.
Atunci când emisiile de substanţe poluante sunt reduse printr-un tratament al gazelor reziduale, într-o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau o instalaţie de coincinerare a deşeurilor care tratează deşeuri periculoase, normarea prevăzută la primul paragraf în ceea ce priveşte conţinutul de oxigen se efectuează doar în cazul în care conţinutul de oxigen măsurat în decursul aceleiaşi perioade doar pentru substanţa poluantă în cauză depăşeşte conţinutul aplicabil standard de oxigen.
3.Măsurători privind substanţele poluante din apă
3.1.Următoarele măsurători se efectuează în punctul de deversare a apelor uzate:
(a)măsurători continue pentru pH, temperatură şi debit;
(b)măsurători zilnice prin prelevări punctuale din cantitatea totală de materii solide în suspensie sau măsurători pe o probă reprezentativă proporţională cu debitul pe o perioadă de 24 de ore;
(c)măsurători efectuate cel puţin o dată pe lună pe o probă reprezentativă, proporţională cu debitul deversărilor, pentru o perioadă de 24 de ore, pentru Hg, Cd, TI, As, Pb, Cr, Cu Ni şi Zn;
(d)cel puţin un set de măsurători la şase luni pentru dioxine şi furani; cu toate acestea, în primele douăsprezece luni de exploatare a instalaţiei se efectuează măsurători cel puţin o dată la trei luni.
3.2.În cazul în care apele uzate provenite din epurarea gazelor reziduale sunt tratate pe amplasament împreună cu alte ape uzate, provenite din alte surse situate pe amplasamentul instalaţiei, operatorul trebuie să efectueze următoarele măsurători:
(a)pe fluxul de ape uzate provenite din sistemul de epurare a gazelor reziduale, înaintea intrării acestora în instalaţia de tratare colectivă a apelor uzate;
(b)pe fluxul sau fluxurile de alte ape uzate înaintea intrării acestora în instalaţiile de tratare colectivă a apelor uzate;
(c)în punctele în care apele uzate provenite din instalaţia de incinerare a deşeurilor sau de la instalaţia de coincinerare a deşeurilor sunt deversate în urma tratării.
PARTEA 7:Formulă pentru calculul concentraţiei de emisie la procentajul standard al concentraţiei de oxigen
ES = 21-OS/21-Om x Em
ES = concentraţia de emisie calculată la procentajul standard al concentraţiei de oxigen
EM = concentraţia de emisie măsurată
OS = concentraţia de oxigen standard
OM = concentraţia de oxigen măsurată
PARTEA 8:Evaluarea respectării valorilor limită de emisie
1.Valori limită de emisie în aer
1.1.Valorile limită de emisie în aer se consideră respectate dacă:
(a)niciuna dintre mediile zilnice nu depăşeşte vreuna din valorile limită de emisie menţionate în partea 3 punctul 1.1 sau în partea 4 sau calculate în conformitate cu indicaţiile din partea 4;
(b)niciuna dintre mediile pentru o jumătate de oră nu depăşeşte valorile limită de emisie menţionate în coloana A a tabelului din partea 3 punctul 1.2 sau, după caz, un procent de 97 % din mediile pentru o jumătate de oră dintr-un an nu depăşeşte valorile limită de emisie stabilite în coloana B a tabelului din partea 3 punctul 1.2;
(c)niciuna dintre mediile pentru perioada de eşantionare prevăzută pentru metale grele, dioxine şi furani nu depăşeşte valorile limită de emisie stabilite în partea 3 punctele 1.3 şi 1.4 sau în partea 4 sau calculate în conformitate cu indicaţiile din partea 4;
(d)pentru monoxid de carbon (CO):
(i)în cazul instalaţiilor de incinerare a deşeurilor:
- cel puţin un procent de 97 % din mediile zilnice dintr-un an nu depăşeşte valoarea limită de emisie stabilită în partea 3 punctul 1.5 litera (a); şi
- cel puţin un procent de 95 % din toate mediile pentru zece minute înregistrate în orice perioadă de 24 de ore sau din toate mediile pentru 10 minute înregistrate în aceeaşi perioadă nu depăşeşte valorile limită de emisie stabilite în partea 3 punctul 1.5 literele (b) şi (c); în cazul instalaţiilor de incinerare a deşeurilor în care gazelor provenind de la procesul de incinerare li se ridică temperatura la cel puţin 1 100 °C timp de cel puţin două secunde, statele membre pot aplica o perioadă de evaluare de şapte zile pentru valorile medii calculate pentru 10 minute;
(ii)în cazul instalaţiilor de coincinerare a deşeurilor: se respectă dispoziţiile din partea 4.
1.2.Mediile pentru o jumătate de oră şi mediile pentru zece minute se determină în perioada de funcţionare efectivă (cu excepţia fazelor de pornire şi de oprire, când nu este incinerat niciun deşeu) plecând de la valorile măsurate după scăderea valorii intervalului de încredere indicat la partea 6 punctul 1.3 Mediile zilnice se calculează plecând de la aceste medii validate.
Pentru ca o medie zilnică să fie valabilă, este necesar ca maximum cinci medii pentru o jumătate de oră dintr-o singură zi să fie ignorate din cauza disfuncţionalităţii sau întreţinerii sistemului de măsurare continuă. Nu pot fi ignorate mai mult de zece medii zilnice într-un an din cauza disfuncţionalităţii sau întreţinerii sistemului de măsurare continuă.
1.3.Valorile medii ale perioadei de eşantionare şi valorile medii pentru măsurătorile periodice ale acidului fluorhidric (HF), ale acidului clorhidric (HCl) şi ale dioxidului de sulf (SO2) se determină conform modalităţilor prevăzute la articolul 45 alineatul (1) litera (e), la articolul 48 alineatul (3) şi în partea 6 punctul 1.
2.Valori limită de emisie în apă.
Valorile limită de emisie în apă se consideră respectate în următoarele cazuri:
(a)pentru cantităţile totale de materii solide în suspensie, un procent de 95 % şi de 100 % din valorile măsurate nu depăşeşte valorile limită de emisie respective stabilite în partea 5;
(b)pentru metalele grele (Hg, Cd, TI, As, Pb, Cr, Cu, Ni şi Zn), cel mult o măsurătoare pe an nu depăşeşte valorile limită de emisie stabilite în partea 5; sau, dacă statul membru prevede mai mult de 20 de probe anual, un procent de cel mult 5 % din aceste probe nu depăşeşte valorile limită de emisie stabilite în partea 5;
(c)pentru dioxine şi furani, rezultatele măsurătorilor nu depăşesc valoarea limită de emisie stabilită în partea 5.
ANEXA VII:Dispoziţii tehnice referitoare la instalaţiile şi la activităţile care utilizează solvenţi organici
PARTEA 1:Activităţi
1.La fiecare dintre următoarele puncte, activitatea cuprinde şi curăţarea echipamentului, însă nu şi curăţarea produsului finit, decât în cazul în care se specifică astfel.
2.Acoperirea cu adeziv
Orice activitate în care un adeziv este aplicat pe o suprafaţă, cu excepţia aplicării adezivilor şi laminării care intră în procedee de tipărire.
3.Activitatea de acoperire
Orice activitate în care se aplică unul sau mai multe straturi pe:
(a)oricare dintre următoarele vehicule:
(i)automobilele noi din categoria M1, în sensul Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor şi remorcilor acestora, precum şi a sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate vehiculelor respective (1), şi din categoria N1, în cazul în care sunt acoperite la aceeaşi instalaţie ca vehiculele M1;
(1)JO L 263, 9.10.2007, p. 1.
(ii)cabinele de camioane, definite ca adăpostul şoferului, precum şi orice carcasă integrată destinată echipamentului tehnic al vehiculelor din categoriile N2 şi N3 în sensul Directivei 2007/46/CE;
(iii)camioane şi remorci, definite ca vehicule din categoriile N1, N2 şi N3 în sensul Directivei 2007/46/CE, cu excepţia cabinelor de camioane;
(iv)autobuze, definite ca vehicule din categoriile M2 şi M3 în sensul Directivei 2007/46/CE;
(v)remorcile din categoriile O1, O2, O3 şi O4 în sensul Directivei 2007/46/CE;
(b)suprafeţele din metal şi din plastic, inclusiv suprafeţele aeronavelor, vapoarelor, trenurilor etc.;
(c)suprafeţele din lemn;
(d)textile, ţesături, filme şi hârtie;
(e)piele.
Activităţile de acoperire nu includ acoperirea suporturilor cu metal prin tehnici de pulverizare chimică şi electroforetică. În cazul în care activitatea de acoperire cuprinde o etapă în care acelaşi articol este imprimat, oricare ar fi tehnica utilizată, această imprimare este considerată ca făcând parte din operaţia de acoperire. Cu toate acestea, imprimarea efectuată ca activitate distinctă nu este inclusă, dar poate fi reglementată de capitolul V din prezenta directivă, în cazul în care această activitate de imprimare se află în domeniul de aplicare a prezentei directive.
4.Acoperirea bobinelor
Orice activitate în care sârma de oţel bobinată, oţelul inoxidabil, oţelul învelit, banda de aluminiu şi de aliaje din cupru sunt acoperite cu una sau mai multe pelicule într-un proces continuu.
5.Curăţarea chimică „uscată"
Orice activitate industrială sau comercială în care se utilizează compuşi organici volatili într-o instalaţie, pentru a curăţa îmbrăcăminte, mobilă sau alte bunuri de consum similare, cu excepţia eliminării manuale a petelor în sectorul textilelor şi al îmbrăcămintei.
6.Fabricarea încălţămintei
Orice activitate de confecţionare a încălţămintei sau a unor părţi ale acesteia.
7.Fabricarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, cernelurilor şi adezivilor
Fabricarea produselor finite menţionate anterior, precum şi a produselor intermediare, în cazul în care sunt fabricate în acelaşi loc, prin amestecarea pigmenţilor, răşinilor şi materialelor adezive cu ajutorul solvenţilor organici sau prin alte mijloace, incluzând în proces şi dispersia şi predispersia, corectarea viscozităţii şi a nuanţei şi încărcarea produsului final în recipientul său.
8.Fabricarea produselor farmaceutice
Sinteza chimică, fermentaţia, extracţia, prepararea şi prezentarea produselor farmaceutice finite, precum şi fabricarea produselor intermediare, în cazul în care se desfăşoară în acelaşi loc.
9.Tipărire
Orice activitate de reproducere a unor texte şi/sau imagini în care cerneala este transferată pe orice tip de suport cu ajutorul unei forme purtătoare de imagine. Această operaţie cuprinde tehnici asociate de lăcuire, vopsire şi laminare. Cu toate acestea, numai următoarele procedee specifice sunt reglementate de capitolul V:
(a)flexografie - un procedeu de tipărire în care este utilizată o formă purtătoare de imagine din cauciuc sau foto-polimeri elastici, ale cărei suprafeţe tipăritoare sunt deasupra porţiunilor neutre, şi în care sunt aplicate cerneluri lichide care se usucă prin evaporare;
(b)tipărire pe rotativă ofset cu uscare prin încălzire - activitate de tipărire cu hârtie în sul care utilizează o formă purtătoare de imagine, suprafeţele tipăritoare şi neutră se află în acelaşi plan, unde prin tipărire pe rotativă se înţelege faptul că materialul supus tipăririi este alimentat la maşină de la un sul şi nu cu foi izolate. Porţiunea neutră este tratată în aşa fel încât să atragă apa şi, astfel, să respingă cerneala. Suprafaţa tipăritoare este tratată în aşa fel încât să primească şi să transmită cerneala spre suprafaţa ce trebuie tipărită. Evaporarea se face într-un cuptor unde suportul tipărit este încălzit cu aer cald;
(c)laminarea asociată unui procedeu de tipărire - lipirea a două sau mai multe materiale flexibile cu scopul de a produce laminate;
(d)rotogravura de editare - activitate de tipărire prin rotogravură folosită pentru tipărirea hârtiei destinate revistelor, broşurilor, cataloagelor sau altor produse similare, cu ajutorul cernelii pe bază de toluen;
(e)rotogravura - activitate de tipărire în care se foloseşte o formă purtătoare de imagine cilindrică, suprafaţa tipăritoare se află dedesubtul porţiunii neutre, şi care utilizează cerneluri lichide ce se usucă prin evaporare. Alveolele sunt umplute de cerneală şi porţiunea neutră este curăţată de surplusul de cerneală înainte ca suprafaţa care urmează să fie tipărită să intre în contact cu cilindrul şi ca cerneala să iasă din alveole;
(f)tipărire serigrafică în rotativă - activitate de tipărire cu hârtie în sul în care cerneala este transferată spre suprafaţa ce urmează să fie tipărită, prin introducerea ei într-o formă purtătoare de imagine poroasă, suprafaţa tipăritoare este deschisă şi porţiunea neutră este etanşată, acest procedeu folosind cerneluri care se usucă doar prin evaporare. Prin tipărire pe rotativă se înţelege faptul că materialul supus tipăririi este alimentat la maşină de la un sul şi nu cu foi izolate;
(g)glazurare - activitate prin care un lac sau un preparat adeziv este aplicat pe un material flexibil în scopul de a sigila ulterior materialul de ambalare.
10.Conversia cauciucului
Orice activitate de mixare, frezare, malaxare, calandrare, extrudare şi vulcanizare a cauciucului natural sau sintetic, precum şi orice operaţiune conexă destinată să transforme cauciucul natural sau sintetic în produs finit.
11.Curăţarea suprafeţelor
Orice activitate, cu excepţia curăţării chimice „uscate", în care se folosesc solvenţi organici pentru îndepărtarea murdăriei de pe suprafaţa unui material, inclusiv degresarea. O activitate care constă în mai multe etape înainte sau după orice altă activitate este considerată o singură activitate de curăţare a suprafeţei. Această activitate nu se referă la curăţarea echipamentului utilizat, ci la curăţarea suprafeţelor produselor.
12.Extracţia uleiurilor vegetale şi a grăsimilor animale şi rafinarea uleiurilor vegetale
Orice activitate de extragere a uleiului vegetal din seminţe sau alte materii vegetale, procesarea reziduurilor uscate pentru a produce alimente destinate animalelor, purificarea grăsimilor şi uleiurilor vegetale provenite din seminţe, materie vegetală şi/sau materie animală.
13.Refinisarea vehiculelor
Orice activitate industrială sau comercială de acoperire a unei suprafeţe, precum şi activităţi conexe de degresare, care implică oricare dintre activităţile următoare:
(a)aplicarea preparatului iniţial pe un vehicul rutier în sensul Directivei 2007/46/CE sau pe o parte a unui astfel de vehicul, cu ajutorul unor materiale de acelaşi tip ca cele de refinisare, când această operaţiune nu se realizează în linia de fabricaţie originală;
(b)aplicarea preparatului pe o remorcă (inclusiv semiremorci) (categoria O din Directiva 2007/46/CE).
14.Acoperirea sârmei bobinate
Orice activitate de acoperire a conductorilor metalici utilizaţi pentru bobinarea transformatoarelor, motoarelor etc.
15.Impregnarea lemnului
Orice activitate de aplicare a unui conservant pe o suprafaţă din lemn de construcţie.
16.Laminarea lemnului şi plasticului
Orice activitate de lipire a lemnului şi/sau plasticului pentru a produce laminate.
PARTEA 2:Praguri de consum şi valori limită de emisie
Valorile limită de emisie pentru gazele reziduale se calculează la o temperatură de 273,15 K, şi la o presiune de 101,3 kPa.

Activitate

(praguri de consum al solvenţilor în tone/an)

Prag

(prag de consum al solvenţilor în tone/an)

Valori limită de emisie din gazele reziduale (mg C/Nm3)

Valorile limită ale emisiei fugitive (procentul cantităţii de solvent utilizate)

Valori limită ale emisiei totale

Dispoziţii speciale

Instalaţii noi

Instalaţii existente

Instalaţii noi

Instalaţii existente

1

Tipărire pe rotativă ofset cu uscare prin încălzire

(> 15)

15-25

> 25

100

20

30 (1)

0 (1)

(1) Solventul rezidual din produsul finit nu este considerat ca parte a emisiilor fugitive.

2

Rotogravura de editare

(> 25)

75

10

15

3

Alt tip de rotogravură, flexografie, tipărire serigrafică în rotativă, unităţi de laminare sau glazurare (> 15) tipărire serigrafică în rotativă pe textile/carton (> 30)

15-25

> 25

> 30 (1)

100

100

100

25

20

20

(1) Prag pentru tipărirea serigrafică în rotativă pe textile şi carton.

4

Curăţarea suprafeţelor utilizând compuşi menţionaţi la articolul 59 alineatul (5)

(> 1)

1-5

> 5

20 (1)

20 (1)

15

10

(1) Valoarea limită se referă la masa compuşilor în mg/Nm3, şi nu la cantitatea totală de carbon.

5

Alte tipuri de curăţare a suprafeţelor

(> 2)

2-10

> 10

75 (1)

75 (1)

20 (1)

15 (1)

(1) Instalaţiile care dovedesc autorităţii competente că masa medie de solvent organic din totalul materialului de curăţare folosit nu depăşeşte 30 % sunt exceptate de la aplicarea acestor valori.

6

Vopsirea autovehiculelor (< 15) şi refinisarea vehiculelor

> 0,5

50 (1)

25

(1) Se demonstrează conformitatea cu partea 8 punctul 2 pe baza măsurătorilor medii de 15 minute.

7

Acoperirea bobinelor

(> 25)

50 (1)

5

10

(1) Pentru instalaţiile care utilizează tehnici ce permit refolosirea solvenţilor recuperaţi, valoarea limită de emisie este 150.

8

Alte tipuri de acoperire, inclusiv acoperirea metalelor, materialelor plastice, textile-lor(5), ţesăturilor, filmului şi hârtiei

(> 5)

5-15

> 15

100 (1) (4)

50/75 (2) (3) (4)

25 (4)

20 (4)

(1) Valoarea limită de emisie se aplică proceselor de acoperire şi de uscare în condiţii controlate.

(2) Prima valoare limită de emisie se aplică proceselor de uscare, iar a doua se aplică proceselor de acoperire.

(3) Pentru instalaţiile de acoperire a textilelor care utilizează tehnici ce permit reutilizarea solvenţilor recuperaţi, valoarea limită de emisie aplicată proceselor integrate de acoperire şi uscare este 150.

(4) Conform articolului 59 alineatul (3), activităţile de acoperire care nu se pot efectua în condiţii controlate (de ex. construcţii navale, vopsirea aeronavelor) pot fi exceptate de la aplicarea acestor valori.

(5) Tipărirea serigrafică în rotativă la textile este inclusă la activitatea nr. 3.

9

Acoperirea sârmei bobinate

(> 5)

10 g/kg (1)

5 g/kg (2)

(1) Se aplică instalaţiilor la care diametrul mediu al sârmei < = 0,1 mm.

(2) Se aplică celorlalte instalaţii.

10

Acoperirea suprafeţelor din lemn

(> 15)

15-25

> 25

100 (1)

50/75 (2)

25

20

(1) Valoarea limită de emisie se aplică proceselor de acoperire şi de uscare efectuate în condiţii controlate.

(2) Prima valoare se aplică proceselor de uscare, iar a doua, proceselor de acoperire.

11

Curăţarea chimică „uscată"

20 g/kg (1) (2)

(1) Se exprimă în masa solventului emis pe kilogram de produs curăţat şi uscat.

(2) Valoarea limită de emisie prevăzută în partea 4 punctul 2 nu se aplică pentru această activitate.

12

Impregnarea lemnului

(> 25)

100 (1)

45

11 kg/m3

(1) Valoarea limită de emisie nu se aplică la impregnarea cu creozot.

13

Acoperirea pieilor

(> 10)

10-25

> 25

> 10 (1)

85 g/m2

75 g/m2

150 g/m2

Valorile limită de emisie sunt exprimate în grame de solvent emis pe m2 de produs realizat.

(1) Pentru activităţile de acoperire a pieilor, în industria mobilei, şi pentru mici bunuri de consum din piele precum genţi, curele, portmonee etc.

14

Fabricarea încălţămintei

(> 5)

25 g pe pereche

Valoarea limită de emisie totală este exprimată în grame de solvent emis pe pereche de încălţăminte finită produsă.

15

Laminarea lemnului şi plasticului

(> 5)

30 g/m2

16

Acoperirea cu adeziv

(> 5)

5-15

> 15

50 (1)

50 (1)

25

20

(1) În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenţilor recuperaţi, valoarea limită de emisie din gazele reziduale este 150.

17

Fabricarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, cernelurilor şi adezivilor

(> 100)

100-1 000

> 1 000

150

50

5

3

5 % din cantitatea de solvent utilizată

3 % din cantitatea de solvent utilizată

Valoarea limită a emisiei fugitive nu include solventul vândut ca parte a unui preparat de acoperire dintr-un recipient închis.

18

Conversia cauciucului

(> 15)

20 (1)

25 (2)

25 % din cantitatea de solvent utilizată

(1) În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenţilor recuperaţi, valoarea limită de emisie din gazele reziduale este 150.

(2) Valoarea limită a emisiei fugitive nu include solventul vândut ca parte a unui produs sau preparat dintr-un recipient închis.

19

Extracţia uleiurilor vegetale şi a grăsimilor animale şi rafinarea uleiurilor vegetale

(> 10)

Grăsime animală:

,5 kg/tonă

Ricin:

3 kg/tonă

Seminţe de rapiţă:

1 kg/tonă

Seminţe de floarea-soarelui:

1 kg/tonă

Boabe de soia (concasare normală):

0,8 kg/tonă

Boabe de soia (fulgi albi):

1,2 kg/tonă

Alte seminţe şi materii vegetale:

3 kg/tonă C)

1,5 kg/tonă (2)

4 kg/tonă (3)

(1) Valorile limită de emisie pentru instalaţiile de tratare a loturilor de seminţe şi a altor materii vegetale trebuie stabilite de autoritatea competentă în funcţie de caz, aplicându-se cele mai bune tehnici disponibile.

(2) Se aplică tuturor proceselor de fracţionare, cu excepţia rafinării (eliminarea răşinilor din uleiuri).

(3) Se aplică rafinării.

20

Fabricarea produselor farmaceutice

(> 50)

20 (1)

5 (2)

15 (2)

5 % din cantitatea de solvent utilizată

15 % din cantitatea de solvent utilizată

(1) În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenţilor recuperaţi, valoarea limită de emisie din gazele reziduale este 150.

(2) Valoarea limită a emisiei fugitive nu include solventul vândut ca parte a unui produs sau a unui preparat dintr-un recipient închis.

PARTEA 3:Valori limită de emisie pentru instalaţiile din industria de vopsire a autovehiculelor
1.Valorile limită ale emisiei totale se exprimă în grame de solvent organic emis pe metru pătrat de suprafaţă a produsului şi în kilograme de solvent organic emis pe caroserie de maşină.
2.Suprafaţa produselor indicate în tabelul de la punctul 3 este definită ca aria calculată pe baza suprafeţei de acoperire electroforetică totală şi aria tuturor părţilor care sunt eventual adăugate în faze succesive ale procesului de acoperire şi care primesc acelaşi preparat ca cel utilizat pentru produsul în cauză, sau aria totală a produsului tratat în instalaţie.
Aria suprafeţei de acoperire electroforetică este calculată cu ajutorul formulei următoare:
2 x greutatea totală a carcasei produsului / grosimea medie a plăcii din metal x densitatea plăcii din metal
Această metodă se aplică şi pentru alte elemente acoperite alcătuite din plăci.
Se utilizează proiectarea asistată de calculator sau alte metode echivalente pentru calcularea ariei altor părţi adăugate sau ariei totale tratate în instalaţie.
3.Valorile limită ale emisiei totale din tabelul de mai jos se referă la toate fazele procesului care se desfăşoară în aceea i instalaţie, de la aplicarea preparatului prin electroforeză sau prin orice alt procedeu până la lustruirea stratului de acoperire, precum şi la solventul utilizat pentru curăţarea materialului, inclusiv zona de pulverizare şi alte echipamente fixe, atât p e durata procesului de producţie, cât şi în afara acestuia.

Activitate

(praguri de consum al solvenţilor în tone/an)

Pragul de producţie (se referă la producţia anuală de material vopsit)

Valoarea limită a emisiei totale

Instalaţii noi

Instalaţii existente

Vopsirea maşinilor noi (> 15)

> 5 000

45 g/m2 sau

1,3 kg/caroserie

+ 33 g/m2

60 g/m2 sau

1,9 kg/caroserie

+ 41 g/m2

< = 5 000 bloc şasiu-caroserie sau > 3 500 şasiu

90 g/m2 sau

1,5 kg/caroserie

+ 70 g/m2

90 g/m2 sau

1,5 kg/caroserie

+ 70 g/m2

Valoarea limită a emisiei totale (g/m2)

Vopsirea cabinelor noi de camioane

(> 15)

< = 5 000

65

85

> 5 000

55

75

Vopsirea camioanelor şi remorcilor noi

(> 15)

< = 2 500

90

120

> 2 500

70

90

Vopsirea autobuzelor noi (> 15)

< = 2 000

210

290

> 2 000

150

225

4.Instalaţiile de acoperire a vehiculelor cu consum inferior pragurilor de consum al solvenţilor indicate în tabelul de la punct u l 3 trebuie să respecte cerinţele aplicabile pentru sectorul de refinisare a vehiculelor specificate în partea 2.
PARTEA 4:Valori limită de emisie privind compuşii organici volatili cărora li se atribuie indicative de risc specifice
1.Pentru emisiile de compuşi organici volatili menţionaţi la articolul 58, în cazul în care debitul masic al sumei compuşilor care justifică etichetarea indicată la articolul respectiv este de minimum 10 g/h, se respectă o valoare limită de emisie de 2 mg/Nm3. Valoarea limită de emisie se raportează la suma masică a diferiţilor compuşi.
2.Pentru emisiile compuşilor organici volatili halogenaţi cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate frazele de pericol H341 sau H351, în cazul în care debitul masic al sumei compuşilor care justifică frazele de pericol H341 sau H351 este de minimum 100 g/h, se respectă o valoare limită de emisie de 20 mg/Nm3. Valoarea limită de emisie se raportează la suma masică a diferiţilor compuşi.
PARTEA 5:Schema de reducere
1.Operatorul poate utiliza orice schemă de reducere care a fost concepută în mod special pentru instalaţia sa.
2.Pentru aplicarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, adezivilor sau cernelurilor, se poate utiliza următoarea schemă. În cazurile în care următoarea schemă nu este corespunzătoare, autoritatea competentă poate permite operatorului să aplice orice altă schemă care duce la obţinerea unor reduceri de emisii echivalente cu cele obţinute în cazul în care s-ar aplica valorile limită de emisie din părţile 2 şi 3. În acest scop, planul ţine seama de punctele următoare:
(a)în cazul în care substituenţii fără solvenţi sau cu conţinut redus de solvenţi sunt încă în curs de sintetizare, se acordă operatorului o prelungire a termenului în vederea punerii în aplicare a schemei sale de reducere a emisiilor;
(b)punctul de referinţă pentru reducerea emisiilor ar trebui să corespundă în cea mai mare măsură emisiilor care ar fi obţinute în cazul în care nu ar fi luată nicio măsură de reducere.
3.Schema de reducere următoare se aplică instalaţiilor pentru care se poate presupune un conţinut constant în materie uscată al produsului:
(a)emisiile anuale de referinţă se calculează după cum urmează:
(i)Se determină masa totală a substanţelor solide din cantitatea de preparat de acoperire şi/sau cerneală, lac sau adeziv, consumată în cursul unui an. Substanţele solide sunt toate substanţele prezente în preparatele de acoperire, cerneală, lacuri sau adezivi, care devin solide în urma evaporării apei sau compuşilor organici volatili.
(ii)Emisiile anuale de referinţă se calculează înmulţind masa determinată la punctul (i) cu factorul corespunzător din tabelul următor. Autorităţile competente pot corecta aceşti factori pentru instalaţii în care substanţele solide sunt utilizate mai eficient.

Activitate

Factor de înmulţire pentru litera (a) punctul (ii)

Tipărirea prin rotogravură; tipărirea prin flexografie; laminarea ca parte a activităţii de tipărire; glazurarea ca parte a activităţii de tipărire; acoperirea lemnului; acoperirea materialelor textile, ţesăturilor, filmelor sau hârtiei; acoperirea cu adeziv

4

Acoperirea bobinelor, refinisarea vehiculelor

3

Înveliş în contact cu alimentele, vopsirea aeronavelor

2,33

Alte operaţii de acoperire şi tipărirea serigrafică în rotativă

1,5

(b)Emisia ţintă este egală cu emisia anuală de referinţă înmulţită cu un procent egal cu:
(i)(valoarea limită a emisiei fugitive + 15) pentru instalaţiile cărora li se aplică rubrica 6 şi pragurile minime de la rubricile 8 şi 10 din partea 2;
(ii)(valoarea limită a emisiei fugitive + 5) pentru toate celelalte instalaţii.
(c)Conformitatea este îndeplinită în cazul în care emisia efectivă de solvenţi, determinată cu ajutorul planului de gestionare a solvenţilor, este inferioară sau egală cu emisia ţintă.
PARTEA 6:Monitorizarea emisiilor
1.Canalele la care este racordat un echipament de reducere şi care, la punctul final de emisie, evacuează o cantitate medie totală de carbon organic de mai mult de 10 kg/h, sunt monitorizate permanent pentru verificarea conformităţii.
2.În celelalte cazuri, statele membre asigură efectuarea unor măsurători continue sau periodice. Pentru măsurătorile periodice, se măsoară cel puţin trei valori în timpul fiecărui exerciţiu de măsurare.
3.Măsurătorile nu se impun în cazul în care, pentru respectarea prezentei directive, nu este necesar un echipament de reducere la capătul ciclului.
PARTEA 7:Planul de gestionare a solvenţilor
1.Principii
Planul de gestionare a solvenţilor este utilizat pentru:
(a)verificarea conformităţii pe baza articolul 62;
(b)identificarea posibilităţilor viitoare de reducere;
(c)informarea publicului cu privire la consumul de solvenţi, emisiile de solvenţi şi conformitatea cu cerinţele din capitolul V.
2.Definiţii
Definiţiile următoare oferă un cadru pentru elaborarea bilanţului masei. Solvenţi organici utilizaţi la intrare (I):
11 Cantitatea de solvenţi organici, în stare pură sau în amestecuri cumpărate, care este utilizată în instalaţii în cursul perioadei în care se calculează bilanţul masei.
12 Cantitatea de solvenţi organici, în stare pură sau în amestecuri, recuperaţi şi reutilizaţi ca solvenţi la intrare în cadrul procesului. Solventul reciclat este socotit la fiecare utilizare în cadrul activităţii.
Solvenţi organici la ieşire (O):
01 Emisii din gazele reziduale.
02 Pierderea solvenţilor organici în apă, ţinându-se seama de tratarea apei uzate pentru calculul prevăzut pentru O5.
03 Cantitatea de solvenţi organici care rămân sub formă de impurităţi sau reziduuri în produsele ieşite din proces.
04 Emisii necapturate de solvenţi organici în aer. Aceasta cuprinde ventilaţia generală a încăperilor, însoţită de eliberarea aerului în mediu prin ferestre, uşi, guri de aerisire sau alte deschizături similare.
05 Pierderea solvenţilor organici şi/sau a compuşilor organici în urma unor reacţii chimice sau fizice (inclusiv cei distruşi prin incinerare sau alte tratări ale gazelor şi apelor uzate, sau capturaţi, cu condiţia să nu fie socotiţi în O6, O7 sau O8).
06 Solvenţi organici conţinuţi în deşeurile colectate.
07 Solvenţi organici sau solvenţi organici conţinuţi în amestecuri, care sunt vânduţi sau sunt destinaţi vânzării ca produse de valoare comercială.
08 Solvenţi organici conţinuţi în amestecuri, recuperaţi în vederea reutilizării, dar care nu sunt utilizaţi ca mărime de intrare în proces, cu condiţia să nu fie socotiţi în O7.
09 Solvenţi organici eliberaţi în alte moduri.
3.Utilizarea planului de gestionare a solvenţilor în vederea verificării conformităţii.
Planul de gestionare a solvenţilor este utilizat, în funcţie de cerinţa specială a cărei respectare se verifică, după cum urmează:
(a)verificarea conformităţii cu schema de reducere stabilită în partea 5, cu o valoare limită a emisiei totale exprimată în emisii de solvent pe unitate de produs sau într-un alt mod indicat în părţile 2 şi 3.
(i)pentru toate activităţile care utilizează schema de reducere stabilită în partea 5, planul de gestionare a solvenţilor este elaborat anual pentru a se determina consumul (C). Consumul se calculează cu ajutorul ecuaţiei următoare:
C = I1 - O8
În acelaşi timp, se determină cantitatea de substanţe solide utilizate în preparatele de acoperire pentru a stabili în fiecare an emisiile anuale de referinţă şi emisia ţintă.
(ii)planul de gestionare a solvenţilor este întocmit anual pentru a determina emisiile (E) şi pentru a evalua conformitatea cu valorile limită ale emisiei totale, exprimate în emisie de solvenţi pe unitate de produs sau într-un al t mod indicat în părţile 2 şi 3. Emisiile se calculează cu ajutorul ecuaţiei următoare:
E = F + O1
unde F este emisia fugitivă definită la litera (b) punctul (i). Cifra de emisie se împarte apoi la parametrul aplicabil produsului în cauză.
(iii)planul de gestionare a solvenţilor este întocmit anual pentru a determina totalul emisiilor din toate activităţile în cauză şi pentru a evalua conformitatea cu cerinţele de la articolul 59 alineatul (6) litera (b) punctul (ii), iar cifra astfel obţinută se compară apoi cu totalul emisiilor care ar fi fost obţinute în cazul în care cerinţele din părţile 2, 3 şi 5 ar fi fost respectate pentru fiecare activitate separat.
(b)Determinarea emisiilor fugitive în vederea comparării lor cu valorile limită ale emisiilor fugitive din partea 2:
(i)Emisiile fugitive se calculează cu ajutorul uneia dintre ecuaţiile următoare:
F = I1 - O1 - O5 - O6 - O7 - O8
sau
F = O2 + O3 + O4 + O9
F se determină fie prin măsurarea directă a cantităţilor, fie printr-o metodă sau un calcul echivalent, de exemplu pe baza eficacităţii în capturarea emisiilor din cadrul procesului.
Valoarea limită a emisiei fugitive se exprimă ca proporţie din cantitatea utilizată ca mărime de intrare, care se calculează cu ajutorul ecuaţiei următoare:
I = I1 + I2
(ii)Emisiile fugitive se determină cu ajutorul unui set de măsurători limitat, dar cuprinzător şi nu mai este necesară o altă determinare până la modificarea echipamentului.
PARTEA 8:Evaluarea respectării valorilor limită de emisie pentru gazele reziduale
1.În cazul măsurătorilor continue, se consideră că valorile limită de emisie sunt respectate în cazul în care:
(a)niciuna dintre mediile aritmetice ale tuturor citirilor valide efectuate în decursul oricărei perioade de 24 de ore de funcţionare a unei instalaţii sau activităţi, cu excepţia operaţiunilor de pornire, de oprire şi de întreţinere a echipamentelor, nu depăşeşte valorile limită de emisie;
(b)niciuna dintre mediile calculate la o oră nu depăşeşte valorile limită de emisie cu un factor mai mare de 1,5.
2.În cazul măsurătorilor periodice, se consideră că valorile limită de emisie sunt respectate în cazul în care, în cursul unui exerciţiu de monitorizare:
(a)media tuturor valorilor măsurate nu depăşeşte valorile limită de emisie;
(b)niciuna dintre mediile calculate la o oră nu depăşeşte valorile limită de emisie cu un factor mai mare de 1,5.
3.Conformitatea cu partea 4 se verifică pe baza sumei concentraţiilor masice ale fiecăruia dintre compuşii organici volatili în cauză. În toate celelalte cazuri, în cazul în care nu există dispoziţii contrare în partea 2, conformitatea se verifică pe baza masei totale a carbonului organic emis.
4.Se pot adăuga volume de gaz la gazele reziduale în scopul răcirii sau diluării, în cazul în care această operaţiune este justificată din punct de vedere tehnic, dar acestea nu se iau în considerare la determinarea concentraţiei masice a substanţei poluante din gazele reziduale.
ANEXA VIII:Dispoziţii tehnice privind instalaţiile producătoare de dioxid de titan
PARTEA 1:Valorile limită de emisie pentru emisiile în apă
1.În cazul instalaţiilor care folosesc procedeul cu sulfat (medie anuală): 550 kg de sulfat pe tona de dioxid de titan produs.
2.În cazul instalaţiilor care folosesc procedeul cu clor (medie anuală):
(a)130 kg de clor pe tonă de dioxid de titan produs în cazul utilizării rutilului natural;
(b)228 kg de clor pe tonă de dioxid de titan produs în cazul utilizării rutilului sintetic;
(c)330 kg de clor pe tonă de dioxid de titan produs în cazul utilizării zgurei. Instalaţiile care evacuează în apele marine (estuare, zone costiere sau în larg) pot fi supuse unei valori limită de emisie de 450 kg de clor pe tona de dioxid de titan produs în cazul utilizării zgurei.
3.În cazul instalaţiilor care utilizează procedeul cu clor şi folosesc mai mult de un tip de minereu, valorile limită de emisie de la punctul 2 se aplică proporţional cu cantităţile din fiecare minereu utilizat.
PARTEA 2:Valori limită de emisie în aer
1.Val orile limită de emisie care sunt exprimate în concentraţii masice pe metru cub (Nm3) se calculează la o temperatură de 273,15 K, şi la o presiune de 101,3 kPa.
2.Pentru pulberi: 50 mg/Nm3 ca medie orară provenind de la sursele principale şi 150 mg/Nm3 ca medie orară provenind din orice altă sursă.
3.Pentru dioxidul şi trioxidul de sulf în stare gazoasă provenind din fazele de fermentare şi de calcinare, inclusiv picăturile de acid, calculate ca echivalent SO2:
(a)6 kg pe tona de dioxid de titan produs, ca medie anuală;
(b)500 mg/Nm3 ca medie orară pentru instalaţiile destinate concentrării de deşeuri acide.
4.Pentru clor, în cazul instalaţiilor care folosesc procedeul cu clor:
(a)5 mg/Nm3 ca medie zilnică;
(b)40 mg/Nm3 în orice moment.
PARTEA 3:Monitorizarea emisiilor
Monitorizarea emisiilor în aer include cel puţin monitorizarea continuă a:
(a)dioxidului şi trioxidului de sulf provenind în fazele de fermentare şi de calcinare din plante pentru determinarea concentraţiei de deşeuri acide în instalaţiile în care este utilizat procedeul cu sulfat;
(b)clorului provenind de la sursele importante din cadrul instalaţiilor care utilizează procedeul cu clor;
(c)pulberilor din sursele importante generatoare de pulberi.
ANEXA IX:
PARTEA A:Directive abrogate cu amendamentele succesive
(menţionate la articolul 81)

Directiva 78/176/CEE a Consiliului

(JO L 54, 25.2.1978, p. 19)

Directiva 83/29/CEE a Consiliului

(JO L 32, 3.2.1983, p. 28)

Directiva 91/692/CEE a Consiliului

(JO L 377, 31.12.1991, p. 48)

numai anexa I litera (b)

Directiva 82/883/CEE a Consiliului

(JO L 378, 31.12.1982, p. 1)

Actul de aderare din 1985

numai anexa I punctul X.1 litera (o)

Actul de aderare din 1994

numai anexa I punctul VIII.A.6

Regulamentul (CE) nr. 807/2003 al Consiliului

(JO L 122, 16.5.2003, p. 36)

numai anexa III punctul 34

Regulamentul (CE) Nr. 219/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului

(JO L 87, 31.3.2009, p. 109)

numai anexa, punctul 3.1.

Directiva 92/112/CEE a Consiliului

(JO L 409, 31.12.1992, p. 11)

Directiva 1999/13/CE a Consiliului

(JO L 85, 29.3.1999, p. 1)

Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului

(JO L 284,31.10.2003, p. 1)

numai anexa I punctul 17

Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

(JO L 143, 30.4.2004, p. 87)

numai articolul 13 alineatul (1)

Directiva 2008/112/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

(JO L 345, 23.12.2008, p. 68)

numai articolul 3

Directiva 2000/76/EC a Parlamentului European şi a Consiliului

(JO L 332, 28.12.2000, p. 91)

Regulamentul (CE) Nr. 1137/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului

(JO L 311,21.11.2008, p. 1)

numai anexa, punctul 4.8.

Directiva 2001/80/EC a Parlamentului European şi a Consiliului

(JO L 309, 27.11.2001, p. 1)

Directiva 2006/105/CE a Consiliului

(JO L 363, 20.12.2006, p. 368)

numai anexa partea B punctul 2.

Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

(JO L 140, 5.6.2009, p. 114)

numai articolul 33

Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

(JO L 24, 29.1.2008, p. 8)

Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

(JO L 140, 5.6.2009, p. 114).

numai articolul 37

PARTEA B:Listă cu termene limită pentru transpunerea în legislaţia naţională
(menţionată la articolul 81)

Directiva

Termen limită pentru transpunere

Termen limită pentru punere în aplicare

78/176/CEE

25 februarie 1979

82/883/CEE

31 decembrie 1984

92/112/CEE

15 iunie 1993

1999/13/CE

1 aprilie 2001

2000/76/CE

28 decembrie 2000

28 decembrie 2002

28 decembrie 2005

2001/80/CE

27 noiembrie 2002

27 noiembrie 2004

2003/35/CE

25 iunie 2005

2003/87/CE

31 decembrie 2003

2008/1/CE

30 octombrie 1999 (1)

30 octombrie 1999

30 octombrie 2007

(1)Directiva 2008/1/CE este o versiune codificată a Directivei 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (JO L 257, 10.10.1996, p. 26) şi termenele limită pentru transpunere şi aplicare rămân în vigoare.

ANEXA X:Tabel de corespondenţă

Directiva 78/176/CEE

Directiva 82/883/CEE

Directiva 92/112/CEE

Directiva 2008/1/CE

Directiva 1999/13/CE

Directiva 2000/76/CE

Directiva 2001/80/CE

Prezenta directivă

Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 66

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 2

Articolul 1 alineatul (2) litera (a)

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 3 punctul 2.

Articolul 1 alineatul (2) litera (b)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 3 punctul 37

Articolul 1 alineatul (2) literele (c), (d) şi (e)

-

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 66

Articolul 2

Articolul 67

Articolul 3

Articolul 11 literele (d) şi (e)

Articolul 4

Articolul 4

Articolul 3 partea introductivă şi alineatul (1)

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 4 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 5

Articolul 11 literele (d) şi (e)

Articolul 6

Articolul 11 literele (d) şi (e)

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 10

Articolul 70 alineatele (1) şi (2) prima teză

Articolul 7 alineatele (2) şi (3)

-

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 70 alineatul (2) a doua teză şi articolul 70 alineatul (3)

Articolul 8 alineatul (1)

-

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 26 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 9

-

Articolul 10

-

Articolul 11

Articolul 12

Articolul 12

-

Articolul 13 alineatul (1)

Articolul 17 alineatul (1) primul paragraf şi articolul 17 alineatul (3) primul paragraf prima teză

Articolul 11 alineatul (1) prima teză şi articolul 11 alineatul (2)

Articolul 72 alineatul (1) prima teză

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 72 alineatul (1) a doua teză

Articolul 13 alineatele (2), (3) şi (4)

-

Articolul 14

-

Articolul 15

Articolul 14

Articolul 12

Articolul 21

Articolul 15

Articolul 21

Articolul 18 alineatele (1) şi (3)

Articolul 80

Articolul 16

Articolul 15

Articolul 13

Articolul 23

Articolul 17

Articolul 23

Articolul 20

Articolul 84

Anexa I

-

Anexa II secţiunea A partea introductivă şi punctul 1

-

Anexa II secţiunea A punctul 2

-

Anexa II secţiunea B

-

Articolul 2

-

Articolul 3

-

Articolul 4 alineatul (1) şi articolul 4 alineatul (2) primul paragraf

-

Articolul 4 alineatul (2) paragraful al doilea

-

Articolul 4 alineatele (3) şi (4)

-

Articolul 5

-

Articolul 6

-

Articolul 7

-

Articolul 8

-

Articolul 9

-

Articolul 10

-

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 13 alineatul (1)

Articolul 17 alineatul (1)

Articolul 75 alineatul (1)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 75 alineatul (2)

Articolul 11 alineatul (2)

Articolul 17 alineatul (2)

-

Articolul 11 alineatul (3)

-

Articolul 12

-

Articolul 13

-

Anexa I

-

Anexa II

-

Anexa III

-

Anexa IV

-

Anexa V

-

Articolul 2 alineatul (1) partea introductivă

-

Articolul 2 alineatul (1) litera (a) partea introductivă

-

Articolul 2 alineatul (1) litera (a) prima liniuţă

Articolul 67 litera (a)

Articolul 2 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă

Articolul 67 litera (b)

Articolul 2 alineatul (1) litera (a) a treia liniuţă şi articolul 2 alineatul (1) litera (b) a treia liniuţă

Articolul 67 litera (d)

Articolul 2 alineatul (1) litera (a) a patra, a cincea, a şasea şi a şaptea liniuţă

-

Articolul 2 alineatul (1) litera (b) partea introductivă şi prima, a patra, a cincea, a şasea şi a şaptea liniuţă

-

Articolul 2 alineatul (1) litera(b) a doua liniuţă

Articolul 67 litera (c)

Articolul 2 alineatul (1) litera (c)

-

Articolul 2 alineatul (2)

-

Articolul 3

Articolul 67

Articolul 4

Articolul 67

Articolul 5

-

Articolul 6 alineatul (1) partea introductivă

Articolul 68

Articolul 6 alineatul (1) litera (a)

Anexa VIII partea 1 punctul 1

Articolul 6 alineatul (1) litera (b)

Anexa VIII partea 1 punctul 2

Articolul 6 alineatul (2)

Anexa VIII partea 1 punctul 3

Articolul 7

-

Articolul 8

-

Articolul 9 alineatul (1) partea introductivă

Articolul 69 alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (1) partea introductivă

-

Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (i)

Anexa VIII partea 2 punctul 2

Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (ii)

Anexa VIII partea 2 punctul 3 partea introductivă şi punctul 3 litera (a)

Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (iii)

Articolul 69 alineatul (1)

Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (iv)

Anexa VIII partea 2 punctul 3 litera (b)

Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (v)

-

Articolul 9 alineatul (1) litera (b)

Anexa VIII partea 2 punctul 4

Articolul 9 alineatele (2) şi (3)

-

Articolul 11

Articolul 11 literele (d) şi (e)

Anexă

-

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2 partea introductivă

Articolul 3 partea introductivă

Articolul 2 punctul 1

Articolul 2 alineatul (14)

Articolul 3 punctul 1

Articolul 2 punctul 3

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 3 punctul 3

Articolul 2 punctul 4

-

Articolul 2 punctul 5

Articolul 2 alineatul (9)

Articolul 3 alineatul (8)

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 3 punctul 4.

Articolul 2 punctul 6 prima teză

Articolul 2 alineatul (13)

Articolul 3 alineatul (9)

Articolul 2 alineatul (3) prima parte

Articolul 3 punctul 5

Articolul 2 punctul 6 a doua teză

Articolul 15 alineatul (1)

Articolul 2 punctul 7

Articolul 3 punctul 6

Articolul 2 punctul 8

Articolul 2 alineatul (5)

Articolul 71

Articolul 2 punctul 9 prima teză

Articolul 2 alineatul (7)

Articolul 3 alineatul (12)

Articolul 3 punctul 7

Articolul 2 punctul 9 a doua teză

Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 4 alineatul (2) paragraful al doilea

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 2 punctul 10

-

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 3 punctul 8

Articolul 2 punctul 11 prima teză

Articolul 3 punctul 9

Articolul 2 punctul 11 a doua teză

Articolul 20 alineatul (3)

Articolul 2 punctul 12 primul paragraf şi Anexa IV partea introductivă

Articolul 3 punctul 10

Articolul 2 punctul 12 paragraful al doilea

Articolul 14 alineatul (5) litera (a) şi articolul 14 alineatul (6)

Articolul 2 punctul 13

Articolul 2 alineatul (6)

Articolul 3 alineatul (11)

Articolul 2 alineatul (5)

Articolul 3 punctul 15

Articolul 2 punctul 14

Articolul 3 punctul 16

Articolul 2 punctul 15

Articolul 3 punctul 17

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 3 punctele 11-14, 18-23, 26-30 şi 34-36

Articolul 3 alineatul (1) partea introductivă

Articolul 11 partea introductivă

Articolul 3 alineatul (1) litera (a)

Articolul 11 literele (a) şi (b)

Articolul 3 alineatul (1) litera (b)

Articolul 11 litera (c)

Articolul 3 alineatul (1) litera (c)

Articolul 11 literele (d) şi (e)

Articolul 3 alineatul (1) litera (d)

Articolul 11 litera (f)

Articolul 3 alineatul (1) litera (e)

Articolul 11 litera (g)

Articolul 3 alineatul (1) litera (f)

Articolul 11 litera (h)

Articolul 3 alineatul (2)

-

Articolul 5 alineatul (1)

-

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 80 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 6 alineatul (1) partea introductivă

Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf partea introductivă

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(d)

Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(d)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf litera (e)

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (e)

Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf litera (f)

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (f)

Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf litera (g)

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (g)

Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf litera (h)

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (h)

Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf litera (i)

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (i)

Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf litera (j)

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (j)

Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf litera (k)

Articolul 6 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 12 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 12 alineatul (2)

Articolul 7

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 8 primul paragraf

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 8 paragraful al doilea

-

Articolul 9 alineatul (1) prima parte a tezei

Articolul 14 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 9 alineatul (1) a doua parte a tezei

-

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 5 alineatul (3)

Articolul 9 alineatul (3) primul paragraf prima şi a doua teză

Articolul 14 alineatul (1) paragraful al doilea partea introductivă şi literele (a) şi (b)

Articolul 9 alineatul (3) primul paragraf a treia teză

Articolul 14 alineatul (2)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 14 alineatele (3), (4) şi (7)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 14 alineatul (5) partea introductivă şi primul paragraf litera (b) şi articolul 14 alineatul (5) paragraful al doilea

Articolul 9 alineatul (3) paragraful al doilea

-

Articolul 9 alineatul (3) paragraful al treilea

Articolul 9 alineatul (1)

Articolul 9 alineatul (3) paragraful al patrulea

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (3) paragraful al cincilea

Articolul 9 alineatul (3)

Articolul 9 alineatul (3) paragraful al şaselea

Articolul 9 alineatul (4)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 10

Articolul 9 alineatul (4) prima parte a primei teze

Articolul 15 alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (4) a doua parte a primei teze

Articolul 15 alineatul (4) primul paragraf

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 15 alineatul (4) paragrafele al doilea-al cincilea şi articolul 15 alineatul (5)

Articolul 9 alineatul (4) a doua teză

Articolul 14 alineatul (1) paragraful al doilea litera (g)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 14 alineatul (1) paragraful al doilea litera (h)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 15 alineatul (3)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 16

Articolul 9 alineatul (5) primul paragraf

Articolul 14 alineatul (1) paragraful al doilea litera (c) punctul (i)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 14 alineatul (1) paragraful al doilea litera (c) punctul (ii)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 14 alineatul (1) paragraful al doilea litera (d)

Articolul 9 alineatul (5) paragraful al doilea

-

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 14 alineatul (1) paragraful al doilea litera (e)

Articolul 9 alineatul (6) primul paragraf

Articolul 14 alineatul (1) paragraful al doilea litera (f)

Articolul 9 alineatul (6) paragraful al doilea

-

Articolul 9 alineatul (7)

-

Articolul 9 alineatul (8)

Articolul 6 şi articolul 17 alineatul (1)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 17 alineatele (2), (3) şi (4)

Articolul 10

Articolul 18

Articolul 11

Articolul 19

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 20 alineatul (1)

Articolul 12 alineatul (2) prima teză

Articolul 20 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 12 alineatul (2) a doua teză

Articolul 20 alineatul (2) paragraful al doilea

Articolul 12 alineatul (2) a treia teză

-

Articolul 13 alineatul (1)

Articolul 21 alineatul (1)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 21 alineatele (2), (3) şi (4)

Articolul 13 alineatul (2) partea introductivă

Articolul 21 alineatul (5) partea introductivă

Articolul 13 alineatul (2) litera (a)

Articolul 21 alineatul (5) litera (a)

Articolul 13 alineatul (2) litera (b)

-

Articolul 13 alineatul (2) litera (c)

Articolul 21 alineatul (5) litera (b)

Articolul 13 alineatul (2) litera (d)

-

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 21 alineatul (5) litera (c)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 22

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 23 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 14 partea introductivă şi litera (a)

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 14 litera (b)

Articolul 7 litera (a) şi articolul 14 alineatul (1) litera (d) punctul (i)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 7 partea introductivă şi literele (b) şi (c)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 14 alineatul (1) litera (d) punctul (ii)

Articolul 14 litera (c)

Articolul 23 alineatul (1) paragraful al doilea

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 23 alineatele (2)-(6)

Articolul 15 alineatul (1) primul paragraf partea introductivă şi literele (a) şi (b)

Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 24 alineatul (1) primul paragraf partea introductivă şi literele (a) şi (b)

Articolul 15 alineatul (1) primul paragraf litera (c)

Articolul 24 alineatul (1) primul paragraf litera (c)

Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 24 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 15 alineatul (2)

Articolul 24 alineatul (3) litera (b)

Articolul 15 alineatul (3)

Articolul 24 alineatul (4)

Articolul 15 alineatul (4)

Articolul 24 alineatul (2) partea introductivă şi literele (a) şi (b)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 24 alineatul (2) literele (c)-(f) şi articolul 24 alineatul (3) partea introductivă şi litera (a)

Articolul 16

Articolul 25

Articolul 17 alineatul (1) paragraful al doilea

-

Articolul 17 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 13 alineatul (1)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 13 alineatele (2)-(7)

Articolul 17 alineatul (2) paragraful al doilea

Articolul 17 alineatul (3) primul paragraf a doua şi a treia teză

Articolul 11 alineatul (1) a doua teză

Articolul 72 alineatul (2)

Articolul 17 alineatul (3) primul paragraf a patra teză

-

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 72 alineatele (3) şi (4)

Articolul 17 alineatul (3) paragraful al doilea

-

Articolul 17 alineatul (3) paragraful al treilea

Articolul 11 alineatul (3)

Articolul 73 alineatul (1)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 73 alineatul (2)

Articolul 17 alineatul (4)

-

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 74

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 27

Articolul 18

Articolul 11

Articolul 26

Articolul 19

-

Articolul 20

-

Articolul 21

Articolul 80 alineatul (2)

Articolul 22

Articolul 18

Articolul 17

Articolul 81

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 82

Articolul 23

Articolul 16

Articolul 22

Articolul 19

Articolul 83

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 2 alineatul (1)

Anexa I punctul 1 al părţii introductive

Articolul 2 alineatul (2)

Anexa I punctul 2 al părţii introductive

Anexa I partea introductivă primul subpunct prima teză

-

-

-

-

-

-

-

Anexa I partea introductivă primul subpunct teza a doua

-

-

-

-

-

-

-

Anexa I partea introductivă al doilea subpunct

Anexa I punctele 1.1-1.3

Anexa I punctele 1.1-1.3

Anexa I punctul 1.4.

Anexa I punctul 1.4 litera (a)

-

-

-

-

-

-

-

Anexa I punctul 1.4 litera (b)

Anexa I punctul 2.

Anexa I punctul 2.

Anexa I punctul 3.1.

Anexa I punctul 3.1 literele (a) şi (b)

-

-

-

-

-

-

-

Anexa I punctul 3.1 litera (c)

Anexa I punctele 3.2-3.5

Anexa I punctele 3.2-3.5

Anexa I punctul 4.

Anexa I punctul 4.

Anexa I punctul 5 partea introductivă

-

Anexa I punctul 5.1.

Anexa I punctul 5.1 literele (b), (f), (g), (i) şi (j) şi punctul 5.2 litera (b)

-

-

-

-

-

-

-

Anexa I punctul 5.1 literele (a), (c), (d), (e), (h) şi (k)

Anexa I punctul 5.2

Anexa I punctul 5.2 litera (a)

Anexa I punctul 5.3

Anexa I punctul 5.3 litera (a) punctele (i) şi (ii)

-

-

-

-

-

-

-

Anexa I punctul 5.3 litera (a) punctele (iii)-(v) şi punctul 5.3 litera (b)

Anexa I punctul 5.4

Anexa I punctul 5.4

-

-

-

-

-

-

-

Anexa I punctele 5.5 şi 5.6

Anexa I punctele 6.1 (a) şi (b)

Anexa I punctele 6.1 (a) şi (b)

-

-

-

-

-

-

-

Anexa I punctul 6.1(c)

Anexa I punctele 6.2-6.4(b)

Anexa I punctele 6.2-6.4(b)(ii)

-

-

-

-

-

-

-

Anexa I punctul 6.4(b)(iii)

Anexa I punctele 6.4(c)-6.9

Anexa I punctele 6.4(c)-6.9

-

-

-

-

-

-

-

Anexa I punctele 6.10 şi 6.11

Anexa II

-

Anexa III

Anexa II „Aer” şi „Apă” punctele 1-12

-

-

-

-

-

-

-

Anexa II „Apă” punctul 13

Anexa IV

Anexa III

Anexa V

Anexa IV

Articolul 1

Articolul 56

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 57 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (3)

-

Articolul 2 alineatul (4)

Articolul 63 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (8)

Articolul 4 alineatul (1) paragraful al treilea

Articolul 2 alineatul (10)

Articolul 57 alineatul (3)

Articolul 2 alineatul (11)

Articolul 57 alineatul (2)

Articolul 2 alineatul (12)

Articolul 57 alineatul (4)

Articolul 2 alineatul (15)

Articolul 57 alineatul (5)

Articolul 2 alineatul (16)

Articolul 3 punctul 44

Articolul 2 alineatul (17)

Articolul 3 punctul 45

Articolul 2 alineatul (18)

Articolul 3 punctul 46

Articolul 2 alineatul (19)

-

Articolul 2 alineatul (20)

Articolul 3 punctul 47

Articolul 2 alineatul (21)

Articolul 57 alineatul (6)

Articolul 2 alineatul (22)

Articolul 57 alineatul (7)

Articolul 2 alineatul (23)

Articolul 57 alineatul (8)

Articolul 2 alineatul (24)

Articolul 57 alineatul (9)

Articolul 2 alineatul (25)

Articolul 57 alineatul (10)

Articolul 2 alineatul (26)

Articolul 57 alineatul (11)

Articolul 2 alineatul (27)

-

Articolul 2 alineatul (28)

Articolul 63 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (29)

-

Articolul 2 alineatul (30)

Articolul 57 alineatul (12)

Articolul 2 alineatul (31)

Anexa VII partea 2 prima teză Anexa VIII partea 2 punctul 1

Articolul 2 alineatul (32)

-

Articolul 2 alineatul (33)

Articolul 57 alineatul (13)

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 4 alineatele (1), (2) şi (3)

Articolul 4 alineatul (1) primul şi al doilea paragraf

Articolul 4 alineatul (4)

Articolul 63 alineatul (2)

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 59 alineatul (1) primul paragraf partea introductivă

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 59 alineatul (1) primul paragraf literele (a) şi (b)

Articolul 5 alineatul (3) primul paragraf litera (a)

Articolul 59 alineatul (2)

Articolul 5 alineatul (3) primul paragraf litera (b)

Articolul 59 alineatul (3)

Articolul 5 alineatul (3) paragraful al doilea

Articolul 59 alineatul (4)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 59 alineatul (5)

Articolul 5 alineatul (4)

-

Articolul 5 alineatul (5)

Articolul 59 alineatul (6)

Articolul 5 alineatul (6)

Articolul 58

Articolul 5 alineatul (7)

Anexa VII partea 4 punctul 1

Articolul 5 alineatul (8) primul paragraf

Anexa VII partea 4 punctul 2

Articolul 5 alineatul (8) paragraful al doilea

-

Articolul 5 alineatul (9)

-

Articolul 5 alineatul (10)

Articolul 59 alineatul (7)

Articolul 5 alineatele (11), (12) şi (13)

-

Articolul 6

-

Articolul 7 alineatul (1) partea introductivă şi prima, a doua, a treia şi a patra liniuţă

Articolul 64

Articolul 7 alineatul (1) partea de încheiere

-

Articolul 7 alineatul (2)

-

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 14 alineatul (1) litera (d) şi articolul 60

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 61

Articolul 8 alineatul (2)

Anexa VII partea 6 punctul 1

Articolul 8 alineatul (3)

Anexa VII partea 6 punctul 2

Articolul 8 alineatul (4)

Anexa VII partea 6 punctul 3

Articolul 8 alineatul (5)

-

Articolul 9 alineatul (1) primul paragraf partea introductivă

Articolul 62 primul paragraf partea introductivă

Articolul 9 alineatul (1) primul paragraf prima, a doua si a treia liniuţă

Articolul 62 primul paragraf literele (a), (b) şi (c)

Articolul 9 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 62 paragraful al doilea

Articolul 9 alineatul (1) paragraful al treilea

Anexa VII partea 8 punctul 4

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 63 alineatul (3)

Articolul 9 alineatul (3)

Anexa VII partea 8 punctul 1

Articolul 9 alineatul (4)

Anexa VII partea 8 punctul 2

Articolul 9 alineatul (5)

Anexa VII partea 8 punctul 3

Articolul 10

Articolul 4 alineatul (9)

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 11 alineatul (1) de la a treia la a şasea teză inclusiv

-

Articolul 12 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 65 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 12 alineatul (1) paragraful al treilea

Articolul 65 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 12 alineatul (2)

Articolul 65 alineatul (2)

Articolul 12 alineatul (3)

Articolul 65 alineatul (3)

Articolul 13 alineatele (2) şi (3)

-

Articolul 14

Articolul 19

Articolul 16

Articolul 79

Anexa I prima şi a doua teză a părţii introductive

Articolul 56

Anexa I a treia teză a părţii introductive şi lista activităţilor

Anexa VII partea 1

Anexa IIA

Anexa VII părţile 2 şi 3

Anexa IIA partea II ultima teză a punctului 6

-

Anexa IIB punctul 1 prima şi a doua teză

Articolul 59 alineatul (1) primul paragraf litera (b)

Anexa IIB punctul 1 a treia teză

Articolul 59 alineatul (1) paragraful al doilea

Anexa IIB punctul 2

Anexa VII partea 5

Anexa IIB punctul 2 subpunctul al doilea (i) şi tabelul

-

Anexa III punctul 1.

-

Anexa III punctul 2

Anexa VII partea 7 punctul 1

Anexa III punctul 3

Anexa VII partea 7 punctul 2

Anexa III punctul 4

Anexa VII partea 7 punctul 3

Articolul 1 primul paragraf

Articolul 42

Articolul 1 alineatul (2)

-

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 42 alineatul (1) primul paragraf

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 42 alineatul (1) de la al doilea la al cincilea paragraf

Articolul 2 alineatul (2) partea introductivă

Articolul 42 alineatul (2) partea introductivă

Articolul 2 alineatul (2) litera (a) partea introductivă

Articolul 42 alineatul (2) litera (a) partea introductivă

Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctele de la (i) la (v) inclusiv

Articolul 42 alineatul (2) litera (a) punctul (i)

Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (vi)

Articolul 42 alineatul (2) litera (a) punctul (ii)

Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (vii)

Articolul 42 alineatul (2) litera (a) punctul (iii)

Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (viii)

Articolul 42 alineatul (2) litera (a) punctul (iv)

Articolul 2 alineatul (2) litera (b)

Articolul 42 alineatul (2) litera (b)

Articolul 3 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 3 punctul 38

Articolul 3 alineatul (2) paragraful al doilea

-

Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 3 punctul 39

Articolul 3 alineatul (4) primul paragraf

Articolul 3 punctul 40

Articolul 3 alineatul (4) paragraful al doilea

Articolul 42 alineatul (1) paragraful al treilea

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 42 alineatul (1) paragraful al patrulea

Articolul 3 alineatul (5) primul paragraf

Articolul 3 punctul 41

Articolul 3 alineatul (5) paragraful al doilea

Articolul 42 alineatul (1) paragraful al cincilea

Articolul 3 alineatul (5) paragraful al treilea

Articolul 42 alineatul (1) paragraful al treilea

Articolul 3 alineatul (6)

Anexa VI partea 1 litera (a)

Articolul 3 alineatul (7)

Articolul 3 punctul 42

-

-

-

-

-

-

-

Anexa VI partea 1 litera (b)

Articolul 3 alineatul (10)

Articolul 3 punctul 43

Articolul 3 alineatul (13)

Articolul 43

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 44

Articolul 4 alineatul (4) partea introductivă şi literele (a) şi (b)

Articolul 45 alineatul (1) partea introductivă şi literele (a) şi (b)

Articolul 4 alineatul (4) litera (c)

Articolul 45 alineatul (1) litera (e)

Articolul 4 alineatul (5)

Articolul 45 alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (6)

Articolul 45 alineatul (3)

Articolul 4 alineatul (7)

Articolul 45 alineatul (4)

Articolul 4 alineatul (8)

Articolul 54

Articolul 5

Articolul 52

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 50 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (1) paragraful al doilea şi articolul 6 alineatul (2)

Articolul 50 alineatul (2)

Articolul 6 alineatul (1) paragraful al treilea

Articolul 50 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 6 alineatul (1) paragraful al patrulea prima parte

-

Articolul 6 alineatul (1) paragraful al patrulea a doua parte

Articolul 50 alineatul (3) paragraful al doilea

Articolul 6 alineatul (3)

Articolul 50 alineatul (4)

Articolul 6 alineatul (4) prima şi a doua teză a primului paragraf şi articolul 6 alineatul (4) prima şi a doua teză a celui de-al doilea paragraf

Articolul 51 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (4) a treia teză a primului paragraf

Articolul 51 alineatul (2)

-

-

-

-

-

Articolul 6 alineatul (4) a treia teză a celui de-al doilea paragraf

-

Articolul 51 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 6 alineatul (4) paragraful al treilea

Articolul 51 alineatul (3) paragraful al doilea

Articolul 6 alineatul (4) paragraful al patrulea

Articolul 51 alineatul (4)

Articolul 6 alineatul (5) prima parte a tezei

-

Articolul 6 alineatul (5) a doua parte a tezei

Articolul 46 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (6)

Articolul 50 alineatul (5)

Articolul 6 alineatul (7)

Articolul 50 alineatul (6)

Articolul 6 alineatul (8)

Articolul 50 alineatul (7)

Articolul 7 alineatul (1) şi articolul 7 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 46 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 7 alineatul (2) paragraful al doilea

Articolul 46 alineatul (2) paragraful al doilea

Articolul 7 alineatul (3) şi articolul 11 alineatul (8) primul paragraf partea introductivă

Anexa VI partea 6 prima parte a punctului 2.7

Articolul 7 alineatul (4)

Articolul 46 alineatul (2) paragraful al doilea

Articolul 7 alineatul (5)

-

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 45 alineatul (1) litera (c)

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 46 alineatul (3)

Articolul 8 alineatul (3)

-

Articolul 8 alineatul (4) primul paragraf

Articolul 46 alineatul (4) primul paragraf

Articolul 8 alineatul (4) paragraful al doilea

Anexa VI partea 6 punctul 3.2

Articolul 8 alineatul (4) paragraful al treilea

-

Articolul 8 alineatul (4) paragraful al patrulea

-

Articolul 8 alineatul (5)

Articolul 46 alineatul (4) paragrafele al doilea şi al treilea

Articolul 8 alineatul (6)

Articolul 45 alineatul (1) literele (c) şi (d)

Articolul 8 alineatul (7)

Articolul 46 alineatul (5)

Articolul 8 alineatul (8)

-

Articolul 9 primul paragraf

Articolul 53 alineatul (1)

Articolul 9 paragraful al doilea

Articolul 53 alineatul (2)

Articolul 9 paragraful al treilea

Articolul 53 alineatul (3)

Articolul 10 alineatele (1) şi (2)

-

Articolul 10 alineatul (3) prima teză

Articolul 48 alineatul (2)

Articolul 10 alineatul (3) a doua teză

-

Articolul 10 alineatul (4)

Articolul 48 alineatul (3)

Articolul 10 alineatul (5)

Anexa VI partea 6 punctul 1.3 a doua parte

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 48 alineatul (1)

Articolul 11 alineatul (2)

Anexa VI partea 6 punctul 2.1

Articolul 11 alineatul (3)

Anexa VI partea 6 punctul 2.2

Articolul 11 alineatul (4)

Anexa VI partea 6 punctul 2.3

Articolul 11 alineatul (5)

Anexa VI partea 6 punctul 2.4

Articolul 11 alineatul (6)

Anexa VI partea 6 punctul 2.5 primul paragraf

-

-

-

-

-

-

-

Anexa VI partea 6 punctul 2.5 paragraful al doilea

Articolul 11 alineatul (7) prima parte a primei teze din primul paragraf

Anexa VI partea 6 punctul 2.6 partea introductivă

Articolul 11 alineatul (7) partea a doua a primei teze din primul paragraf

Anexa VI partea 6 punctul 2.6 litera (a)

Articolul 11 alineatul (7) a doua teză a primului paragraf

-

Articolul 11 alineatul (7) paragraful al doilea

-

Articolul 11 alineatul (7) litera (a)

Anexa VI partea 6 punctul 2.6 litera (b)

Articolul 11 alineatul (7) literele (b) şi (c)

-

Articolul 11 alineatul (7) litera (d)

Anexa VI partea 6 punctul 2.6 litera (c)

Articolul 11 alineatul (7) literele (e) şi (f)

-

Articolul 11 alineatul (8) primul paragraf şi literele (a) şi (b)

Anexa VI partea 3 punctul 1

Articolul 11 alineatul (8) primul paragraf litera (c) şi paragraful al doilea

Anexa VI partea 6 punctul 2.7 paragraful al doilea

Articolul 11 alineatul (8) primul paragraf litera (d)

Anexa VI partea 4 punctul 2.1 al doilea subpunct

Articolul 11 alineatul (9)

Articolul 48 alineatul (4)

Articolul 11 alineatul (10)

Anexa VI partea 8 punctul 1.1

Articolul 11 alineatul (11)

Anexa VI partea 8 punctul 1.2

Articolul 11 alineatul (12)

Anexa VI partea 8 punctul 1.3

Articolul 11 alineatul (13)

Articolul 48 alineatul (5)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 49

Articolul 11 alineatul (14)

Anexa VI partea 6 punctul 3.1

Articolul 11 alineatul (15)

Articolul 45 alineatul (1) litera (e)

Articolul 11 alineatul (16)

Anexa VI partea 8 punctul 2

Articolul 11 alineatul (17)

Articolul 8 alineatul (2) litera (a)

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 55 alineatul (1)

Articolul 12 alineatul (2) prima şi a doua teză

Articolul 55 alineatul (2)

Articolul 12 alineatul (2) a treia teză

Articolul 55 alineatul (3)

Articolul 13 alineatul (1)

Articolul 45 alineatul (1) litera (f)

Articolul 13 alineatul (2)

Articolul 47

Articolul 13 alineatul (3)

Articolul 46 alineatul (6)

Articolul 13 alineatul (4)

Anexa VI partea 3 punctul 2

Articolul 14

-

Articolul 15

-

Articolul 16

-

Articolul 20

-

Anexa I

Anexa VI partea 2

Anexa II prima parte (fără numerotare)

Anexa VI partea 4 punctul 1

Anexa II punctul 1 partea introductivă

Anexa VI partea 4 punctul 2.1

Anexa II punctele 1.1 şi 1.2

Anexa VI partea 4 punctele 2.2 şi 2.3

-

-

-

-

-

-

-

Anexa VI partea 4 punctul 2.4

Anexa II punctul 1.3

-

Anexa II punctul 2.1

Anexa VI partea 4 punctul 3.1

-

-

-

-

-

-

-

Anexa VI partea 4 punctul 3.2

Anexa II punctul 2.2

Anexa VI partea 4 punctul 3.3 şi 3.4

Anexa II punctul 3

Anexa VI partea 4 punctul 4

Anexa III

Anexa VI partea 6 punctul 1

Anexa IV tabelul

Anexa VI partea 5

Anexa IV teza finală

-

Anexa V litera (a) tabelul

Anexa VI partea 3 punctul 1.1

Anexa V litera (a) teza finală

-

Anexa V litera (b) tabelul

Anexa VI partea 3 punctul 1.2

Anexa V litera (b) teza finală

-

Anexa V litera (c)

Anexa VI partea 3 punctul 1.3

Anexa V litera (d)

Anexa VI partea 3 punctul 1.4

Anexa V litera (e)

Anexa VI partea 3 punctul 1.5

Anexa V litera (f)

Anexa VI partea 3 punctul 3

Anexa VI

Anexa VI partea 7

Articolul 1

Articolul 28 primul paragraf

Articolul 2 alineatul (2)

Anexa V partea 1 punctul 1 şi partea 2 punctul 1 primul paragraf

-

-

-

-

-

-

-

Anexa V partea 1 punctul 1 şi partea 2 punctul 1 al doilea paragraf

Articolul 2 alineatul (3) partea a doua

Anexa V partea 1 punctul 1 şi partea 2 punctul 1 primul paragraf

-

-

-

-

-

-

-

Anexa V partea 1 punctul 1 şi partea 2 punctul 1 al doilea paragraf

Articolul 2 alineatul (4)

-

Articolul 2 alineatul (6) prima parte

Articolul 3 punctul 24

Articolul 2 alineatul (6) a doua parte

Articolul 28 paragraful al doilea litera (j)

Articolul 2 alineatul (7) primul paragraf

Articolul 3 punctul 25

Articolul 2 alineatul (7) paragraful al doilea prima teză

-

Articolul 2 alineatul (7) paragraful al doilea teza a doua şi literele (a)-(i)

Articolul 28 paragraful al doilea şi literele (a)-(i)

Articolul 2 alineatul (7) paragraful al doilea litera (j)

-

Articolul 2 alineatul (7) paragraful al treilea

-

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 29 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (7) paragraful al patrulea

Articolul 29 alineatul (2)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 29 alineatul (3)

Articolul 2 alineatul (8)

Articolul 3 punctul 32

Articolul 2 alineatul (9)

-

Articolul 2 alineatul (10)

-

Articolul 2 alineatul (11)

Articolul 3 punctul 31

Articolul 2 alineatul (12)

Articolul 3 punctul 33

Articolul 2 alineatul (13)

-

Articolul 3

-

Articolul 4 alineatul (1)

-

Articolul 4 alineatul (2)

-

Articolul 4 alineatele (3)-(8)

-

Articolul 5 alineatul (1)

Anexa V partea 1 punctul 2 paragraful al doilea

Anexa V partea 1 punctul 2 primul, al treilea şi al patrulea paragraf

Articolul 5 alineatul (2)

-

Articolul 6

-

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 37

Articolul 7 alineatul (2)

Articolul 30 alineatul (5)

Articolul 7 alineatul (3)

Articolul 30 alineatul (6)

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 40 alineatul (1)

Articolul 8 alineatul (2) prima parte a primului paragraf

Articolul 40 alineatul (2) prima parte a primului paragraf

Articolul 8 alineatul (2) a doua parte a primului paragraf

-

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 40 alineatul (2) a doua parte a primului paragraf

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 40 alineatul (2) paragraful al doilea

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 40 alineatul (3)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 41

Articolul 8 alineatul (2) paragraful al doilea

-

Articolul 8 alineatele (3) şi (4)

-

Articolul 9

Articolul 30 alineatul (1)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 30 alineatele (2), (3) şi (4)

Articolul 9a

Articolul 36

Articolul 10 primul paragraf prima teză

Articolul 30 alineatul (7) prima teză

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 30 alineatul (7) a doua teză

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 30 alineatele (8) şi (9)

-

-

-

-

-

-

-

Articolele 31-35

Articolul 10 primul paragraf a doua teză

-

Articolul 10 paragraful al doilea

-

Articolul 12 prima teză

Articolul 38 alineatul (1)

Articolul 12 a doua teză

-

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 38 alineatele (2), (3) şi (4)

-

-

-

-

-

-

-

Articolul 39

Articolul 13

Anexa V partea 3 a treia parte a punctului 8

Articolul 14

Anexa V partea 4

-

-

-

-

-

-

-

Anexa V părţile 5, 6 şi 7

Articolul 15

-

Articolul 18 alineatul (2)

-

Anexa I

-

Anexa II

-

Anexele III şi IV

Anexa V partea 1 punctul 2 şi partea 2

Anexa V A

Anexa V partea 1 punctul 3

Anexa V B

Anexa V partea 2 punctul 3

Anexa VI A

Anexa V partea 1 punctele 4 şi 6

-

-

-

-

-

-

-

Anexa V partea 1 punctul 5

Anexa VI B

Anexa V partea 2 punctele 4 şi 6

-

-

-

-

-

-

-

Anexa V partea 2 punctul 5

Anexa VII A

Anexa V partea 1 punctele 7 şi 8

Anexa VII B

Anexa V partea 2 punctele 7 şi 8

Anexa VIII A punctul 1

-

Anexa VIII A punctul 2

Anexa V partea 3 prima parte a punctului 1 şi punctele 2, 3 şi 5

-

-

-

-

-

-

-

Anexa V partea 3 a doua parte a punctului 1

-

-

-

-

-

-

-

Anexa V partea 3 punctul 4

Anexa VIII A punctul 3

-

Anexa VIII A punctul 4

Anexa V partea 3 punctul 6

Anexa VIII A punctul 5

Anexa V partea 3 punctele 7 şi 8

Anexa VIII A punctul 6

Anexa V partea 3 punctele 9 şi 10

-

-

-

-

-

-

-

Anexa V partea 3 punctul 11

-

-

-

-

-

-

-

Anexa V partea 4

Anexa VIII B

-

Anexa VIII C

-

Anexa VI

Anexa IX

Anexa IX

Anexa VII

Anexa X

Anexa X

Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 334L din data de 17 decembrie 2010