Art. 32. - Art. 32: Planul naţional de tranziţie - Directiva 2010/75/UE/24-nov-2010 privind emisiile industriale şi emisiile generate de creşterea animalelor (prevenirea şi controlul integrat al poluării)

Acte UE

Jurnalul Oficial 334L

În vigoare
Versiune de la: 4 August 2024
Art. 32: Planul naţional de tranziţie
(1)În perioada 1 ianuarie 2016-30 iunie 2020, statele membre pot elabora şi pune în aplicare un plan naţional de tranziţie aplicabil instalaţiilor de ardere cărora li s-a acordat prima autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002, sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi intrat în exploatare cel târziu la 27 noiembrie 2003. Pentru fiecare instalaţie de ardere care face obiectul planului naţional, acesta precizează emisiile pentru cel puţin unul dintre următorii poluanţi: oxizi de azot, dioxid de sulf şi pulberi. Pentru turbinele cu gaz, planul precizează numai emisiile de oxizi de azot.
Planul naţional de tranziţie nu include niciuna din următoarele instalaţii de ardere:
a)cele cărora li se aplică articolul 33 alineatul (1);
b)cele din cadrul rafinăriilor care utilizează gaze cu putere calorică redusă rezultate din gazeificarea reziduurilor de la rafinare, sau a reziduurilor de distilare şi conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alţi combustibili;
c)cele cărora li se aplică articolul 35;
d)cele cărora li s-a acordat o derogare în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2001/80/CE.
(2)Instalaţiile de ardere care fac obiectul planului pot fi exceptate de la respectarea valorilor limită de emisie prevăzute la articolul 30 alineatul (2) pentru poluanţii care fac obiectul planului sau, după caz, a ratelor de desulfurare prevăzute la articolul 31.
Valorile limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi prevăzute în autorizaţia instalaţiei de ardere, aplicabile la 31 decembrie 2015, în temeiul îndeosebi al dispoziţiilor Directivelor 2001/80/CE şi 2008/1/CE, sunt cel puţin menţinute.
Instalaţiile de ardere cu o putere termică instalată totală de peste 500 MW care utilizează combustibili solizi, cărora li s-a acordat prima autorizaţie după 1 iulie 1987, respectă valorile limită de emisie pentru oxizi de azot prevăzute în anexa V partea 1.
(3)Pentru fiecare poluant pe care îl reglementează, planul naţional de tranziţie stabileşte un plafon care defineşte totalul maxim anual al emisiilor pentru toate instalaţiile care fac obiectul planului pe baza puterii termice instalate totale a fiecărei instalaţii la 31 decembrie 2010, a numărului anual real de ore de funcţionare şi a combustibilului utilizat de aceasta, pentru care se va face o medie pe ultimii zece ani de funcţionare, şi anume până în 2010 inclusiv.
Plafonul pentru anul 2016 se calculează pe baza valorilor limită de emisie relevante prevăzute în anexele III-VII la Directiva 2001/80/CE sau după caz, pe baza ratelor de desulfurare prevăzute în anexa III la Directiva 2001/80/CE. În cazul turbinelor cu gaz, se utilizează valorile limită de emisie pentru oxizi de azot stabilite pentru astfel de instalaţii în anexa VI partea B la Directiva 2001/80/CE. Plafoanele pentru anii 2019 şi 2020 se calculează pe baza valorilor limită de emisie relevante prevăzute în anexa V partea 1 din prezenta directivă sau, după caz, a ratelor de desulfurare relevante prevăzute în anexa V partea 5 din prezenta directivă. Plafoanele pentru anii 2017 şi 2018 se stabilesc astfel încât să se asigure o descreştere liniară a plafoanelor între anii 2016 şi 2019.
Situaţia în care o instalaţie inclusă în planul naţional de tranziţie îşi încetează activitatea sau nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al capitolului III nu are drept rezultat o creştere a emisiilor anuale totale pentru celelalte instalaţii care fac în continuare obiectul planului naţional.
(4)Planul naţional de tranziţie prevede, de asemenea, dispoziţii privind monitorizarea şi raportarea, care respectă măsurile de punere în aplicare stabilite în conformitate cu articolul 41 litera (b), precum şi măsurile prevăzute pentru fiecare instalaţie pentru a asigura respectarea la timp a valorilor limită de emisie care se vor aplica după 1 iulie 2020.
(5)Statele membre transmit Comisiei, până la 1 ianuarie 2013, planurile lor naţionale de tranziţie.
Comisia evaluează planurile şi în cazul în care Comisia nu ridică nicio obiecţie în termen de 12 luni de la data primirii unui plan, statul membru în cauză consideră că acesta a fost acceptat.
În cazul în care Comisia consideră că un plan nu este în conformitate cu măsurile de punere în aplicare stabilite în conformitate cu articolul 41 litera (b), aceasta informează statul membru în cauză cu privire la faptul că planul său naţional nu poate fi acceptat. Pentru evaluarea unei noi versiuni a unui plan pe care un stat membru îl comunică Comisiei, perioada de timp menţionată la paragraful al doilea este de şase luni.
(6)Statele membre informează Comisia cu privire la orice modificări ulterioare ale planului naţional.