Art. 30. - Art. 30: Valori limită de emisie - Directiva 2010/75/UE/24-nov-2010 privind emisiile industriale şi emisiile generate de creşterea animalelor (prevenirea şi controlul integrat al poluării)
Acte UE
Jurnalul Oficial 334L
În vigoare Versiune de la: 4 August 2024
Art. 30: Valori limită de emisie
(1)Gazele reziduale din instalaţiile de ardere se evacuează în mod controlat printr-un coş care conţine una sau mai multe evacuări şi a cărui înălţime este calculată astfel încât să se protejeze sănătatea umană şi mediul.
(2)Toate autorizaţiile acordate instalaţiilor care cuprind instalaţii de ardere cărora li s-a acordat o autorizaţie înainte de 7 ianuarie 2013 sau ai căror operatori au depus o solicitare completă de autorizare înainte de data respectivă, cu condiţia ca astfel de instalaţii s ă fie puse în funcţiune cel târziu la 7 ianuarie 2014, includ condiţii care au drept obiectiv garantarea faptului că emisiile în aer provenind de la aceste instalaţii nu depăşesc valorile limită de emisie prevăzute în anexa V partea 1.
Toate autorizaţiile acordate instalaţiilor care cuprind instalaţii de ardere cărora li s-a acordat o derogare în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2001/80/CE şi care sunt puse în funcţiune după 1 ianuarie 2016, includ condiţii care să garanteze faptul că emisiile în aer provenind de la aceste instalaţii nu depăşesc valorile limită de emisie prevăzute în anexa V partea 2.
(3)Toate autorizaţiile acordate instalaţiilor care cuprind instalaţii de ardere care nu intră sub incidenţa alineatului (2) includ condiţii prin care să se asigure că emisiile în aer provenind de la aceste instalaţii nu depăşesc valorile limită de emisie prevăzute în anexa V partea 2.
(4)Valorile limită de emisie prevăzute în anexa V părţile 1 şi 2, precum şi ratele minime de desulfurare prevăzute în partea 5 din respectiva anexă, se aplică emisiilor fiecărui coş comun în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii de ardere. În cazul în care anexa V prevede că valorile limită de emisie se pot aplica unei părţi a instalaţiei de ardere care are un număr limitat de ore de funcţionare, valorile limită respective se aplică emisiilor părţii respective a instalaţiei, dar sunt stabilite în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii de ardere.
(5)Autoritatea competentă poate acorda o derogare, pentru o durată de maximum 6 luni, de la obligaţia de a respecta valorile limită de emisie prevăzute la alineatele (2) şi (3) pentru dioxidul de sulf în cazul unei instalaţii de ardere care foloseşte de obicei combustibil cu conţinut redus de sulf în acest scop, dacă operatorul nu poate să respecte acele valori limită de emisie din cauza unei întreruperi a aprovizionării cu combustibil cu conţinut redus de sulf ca urmare a unui deficit semnificativ.
Statele membre informează imediat Comisia cu privire la orice derogare acordată în temeiul primului paragraf, inclusiv cu privire la motivele care justifică derogarea şi la condiţiile impuse.
(6)Autoritatea competentă poate acorda o derogare de la obligaţia de a respecta valorile limită de emisie prevăzute la alineatele (2) şi (3) în cazurile în care o instalaţie de ardere care foloseşte numai combustibil gazos trebuie să recurgă, în mod excepţional, la utilizarea altor combustibili din cauza unei întreruperi neaşteptate a aprovizionării cu gaz şi, prin urmare, ar trebui să fie dotată cu un sistem de purificare a gazelor reziduale. Perioada pentru care se acordă o astfel de derogare nu poate depăşi zece zile, cu excepţia cazului în care există o necesitate imperioasă de a menţine alimentarea cu energie.
Operatorul informează de îndată autoritatea competentă cu privire la fiecare caz specific menţionat la primul paragraf.
Statele membre informează imediat Comisia cu privire la orice derogare acordată în temeiul primului paragraf, inclusiv cu privire la motivele care justifică derogarea şi la condiţiile impuse.
(7)Atunci când o instalaţie de ardere este extinsă, valorile limită de emisie, specificate în anexa V partea 2, se aplică părţii extinse a instalaţiei afectate de modificare şi este stabilită în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii de ardere. În cazul modificării unei instalaţii de ardere, modificare care poate avea consecinţe asupra mediului şi care afectează o parte a instalaţiei cu o putere termică instalată de cel puţin 50 MW, valorile limită de emisie prevăzute în anexa V partea 2 se aplică părţii instalaţiei care a fost modificată, în funcţie de puterea termică instalată totală a întregii instalaţii de ardere.
(8)Valorile limită de emisie prevăzute în anexa V părţile 1 şi 2 nu se aplică următoarelor instalaţii de ardere:
a)motoarelor diesel;
b)cazanelor de recuperare din cadrul instalaţiilor de fabricare a celulozei.
(9)Pe baza celor mai bune tehnici disponibile, Comisia reanalizează necesitatea stabilirii unor valori limită de emisie la nivelul Uniunii, precum şi a modificării valorilor limită de emisie prevăzute în anexa V, pentru următoarele instalaţii de ardere:
a)instalaţiile de ardere menţionate la alineatul (8);
b)instalaţiile de ardere din cadrul rafinăriilor care folosesc reziduurile de distilare şi conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alţi combustibili, ţinând seama de specificul sistemelor energetice ale rafinăriilor;
c)instalaţiile de ardere care utilizează gaze, altele decât gazul natural;
d)instalaţiile de ardere din cadrul instalaţiilor chimice care folosesc reziduurile lichide din producţie drept combustibil necomercial pentru consumul propriu.
Până la 31 decembrie 2013, Comisia raportează rezultatele acestei revizuiri Parlamentului European şi Consiliului împreună cu o propunere legislativă, dacă este cazul.