Art. 15. - Art. 15: Valori limită de emisie, valori limită de performanţă de mediu, parametri şi măsuri tehnice echivalente - Directiva 2010/75/UE/24-nov-2010 privind emisiile industriale şi emisiile generate de creşterea animalelor (prevenirea şi controlul integrat al poluării)
Acte UE
Jurnalul Oficial 334L
În vigoare Versiune de la: 4 August 2024
Art. 15: Valori limită de emisie, valori limită de performanţă de mediu, parametri şi măsuri tehnice echivalente
(1)Valorile limită de emisie pentru substanţe poluante se determină în punctul în care emisiile părăsesc instalaţia şi la determinarea acestor valori nu se ia în considerare nicio diluare care intervine înainte de acest punct.
În ceea ce priveşte evacuările indirecte de substanţe poluante în apă, la determinarea valorilor limită de emisie ale instalaţiei în cauză se poate lua în considerare efectul unei staţii de epurare a apelor uzate din afara instalaţiei, cu condiţia ca acest lucru să nu conducă la niveluri mai ridicate de poluare a mediului, să se garanteze un nivel echivalent de protecţie a mediului în ansamblu, iar operatorul să se asigure, în consultare cu operatorul staţiei de tratare a apelor uzate, că evacuările indirecte nu periclitează respectarea condiţiilor de autorizare a instalaţiei de tratare a apelor uzate în temeiul prezentei directive sau din autorizaţia specifică în temeiul Directivei 91/271/CEE şi a îndeplinirii cumulative a următoarelor cerinţe:
a)substanţele poluante emise nu împiedică funcţionarea staţiei de epurare a apelor uzate sau capacitatea de recuperare a resurselor din fluxul de epurare a apelor uzate;
b)substanţele poluante emise nu dăunează sănătăţii personalului angajat la nivelul sistemelor de colectare şi al staţiilor de epurare a apelor uzate;
c)staţia de epurare a apelor uzate este proiectată şi echipată pentru a reduce nivelul emisiilor de substanţe poluante;
d)încărcarea totală cu substanţe poluante în cauză emise în cele din urmă în apă nu este crescută în comparaţie cu situaţia în care emisiile instalaţiei în cauză au rămas conforme cu valorile limită de emisie stabilite pentru evacuările directe în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol, fără a aduce atingere măsurilor mai stricte impuse în temeiul articolului 18.
Autoritatea competentă prezintă în anexa la condiţiile de autorizare motivele aplicării celui de al doilea paragraf, incluzând rezultatul evaluării de către operator a îndeplinirii condiţiilor obligatorii.
Operatorul furnizează o evaluare actualizată în cazurile în care condiţiile de autorizare ar trebui modificate pentru a se asigura că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la al doilea paragraf literele (a)-(d).
(2)Fără a aduce atingere articolului 18, valorile limită de emisie şi parametrii şi măsurile tehnice echivalente menţionate la articolul 14 alineatele (1) şi (2) se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile, fără a se impune utilizarea unei anumite tehnici sau tehnologii.
(3)Autoritatea competentă stabileşte cele mai stricte valori limită de emisie care pot fi îndeplinite prin aplicarea BAT la nivelul instalaţiei, luând în considerare întregul interval de niveluri de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile (BAT-AEL), pentru a se asigura că, în condiţii normale de funcţionare, emisiile nu depăşesc BAT-AEL, astfel cum sunt prevăzute în deciziile privind concluziile BAT menţionate la articolul 13 alineatul (5). Valorile limită de emisie se bazează pe o evaluare de către operator a întregului interval BAT-AEL, care analizează fezabilitatea atingerii limitei celei mai stricte a intervalului BAT-AEL şi demonstrează cea mai bună performanţă globală pe care o poate obţine instalaţia prin aplicarea BAT, astfel cum se descrie în concluziile BAT, având în vedere posibilele efecte intersectoriale. Valorile limită de emisie se stabilesc prin oricare dintre următoarele metode:
a)stabilirea unor valori limită de emisie exprimate pentru aceleaşi perioade sau pentru perioade mai scurte, precum şi în aceleaşi condiţii de referinţă ca şi BAT-AEL; sau
b)stabilirea unor valori limită de emisie diferite de cele prevăzute la litera (a) în ceea ce priveşte valorile, perioadele de timp şi condiţiile de referinţă.
În cazul în care valorile limită de emisie sunt stabilite în conformitate cu litera (b), autoritatea competentă evaluează rezultatele monitorizării emisiilor cel puţin o dată pe an, pentru a se asigura că emisiile evacuate în condiţii normale de funcţionare nu au depăşit BAT-AEL.
Normele generale obligatorii menţionate la articolul 6 pot fi aplicate la stabilirea valorilor limită de emisie relevante, în conformitate cu prezentul articol.
În cazul în care se adoptă reguli generale obligatorii, se stabilesc cele mai stricte valori limită de emisie care pot fi îndeplinite prin aplicarea BAT pentru categoriile de instalaţii cu caracteristici similare care sunt relevante pentru determinarea celor mai scăzute niveluri de emisii care pot fi îndeplinite, luând în considerare întregul interval BAT-AEL. Regulile generale obligatorii se stabilesc de către statul membru, pe baza informaţiilor din concluziile BAT, care analizează fezabilitatea atingerii limitei celei mai stricte din intervalul BAT-AEL şi care demonstrează cea mai bună performanţă pe care o pot obţine categoriile de instalaţii respective prin aplicarea BAT, astfel cum se descrie în concluziile BAT.
(4)Fără a aduce atingere articolului 9 alineatul (2), autoritatea competentă stabileşte, pentru condiţiile normale de funcţionare, intervale obligatorii pentru performanţa de mediu care nu trebuie depăşite în cursul uneia sau mai multor perioade, astfel cum sunt prevăzute în deciziile privind concluziile BAT menţionate la articolul 13 alineatul (5).
În plus, autoritatea competentă:
a)stabileşte, pentru condiţiile normale de funcţionare, valori limită de performanţă de mediu privind apa, ţinând seama de posibilele efecte intersectoriale, care nu trebuie depăşite în una sau mai multe perioade şi care nu sunt mai puţin stricte decât intervalele obligatorii menţionate la primul paragraf;
b)stabileşte, pentru condiţiile normale de funcţionare, niveluri orientative de performanţă de mediu privind deşeurile şi alte resurse cu excepţia apei, care să nu fie mai puţin stricte decât intervalele obligatorii menţionate la primul paragraf.
(5)Prin derogare de la alineatul (3) şi fără a aduce atingere articolului 18, autoritatea competentă poate stabili, în cazuri specifice, valori limită de emisie mai stricte decât BAT-AEL. O astfel de derogare poate fi aplicată numai în cazul în care o evaluare demonstrează că atingerea BAT-AEL, astfel cum sunt descrise în concluziile BAT, ar conduce la costuri disproporţionat de mari în comparaţie cu beneficiile pentru mediu din cauza:
a)amplasării geografice sau a condiţiilor locale de mediu ale instalaţiei în cauză; sau
b)a caracteristicilor tehnice ale instalaţiei în cauză.
Autoritatea competentă precizează în anexa la condiţiile de autorizare motivele derogării de la alineatul (3) şi rezultatul evaluării menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, precum şi justificarea condiţiilor impuse.
Valorile limită de emisie stabilite în conformitate cu dispoziţiile primului paragraf nu depăşesc însă valorile limită de emisie stabilite în anexele la prezenta directivă, după caz.
Derogările acordate în conformitate cu prezentul alineat respectă principiile stabilite în anexa II. Autoritatea competentă se asigură că operatorul prezintă o evaluare a impactului derogării asupra concentraţiei poluanţilor în cauză în mediul receptor şi, în orice caz, se asigură că nu se produce nicio poluare semnificativă şi că se atinge un nivel ridicat de protecţie a mediului în ansamblul său. Nu se acordă derogări în cazul în care acestea pot compromite respectarea standardelor de calitate a mediului menţionate la articolul 18.
Autoritatea competentă reevaluează, o dată la patru ani sau în cadrul reexaminării condiţiilor de autorizare în temeiul articolului 21, în cazul în care o astfel de reexaminare are loc mai devreme de patru ani de la data acordării derogării, dacă derogările acordate în conformitate cu prezentul alineat sunt justificate.
Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru a stabili o metodologie standardizată de evaluare a disproporţionalităţii dintre costurile punerii în aplicare a concluziilor BAT şi potenţialele beneficii pentru mediu menţionate la primul paragraf. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 75 alineatul (2).
(6)Prin derogare de la alineatul (4), autoritatea competentă poate stabili, în anumite cazuri, intervale obligatorii pentru performanţa de mediu sau valori limită de performanţă de mediu mai puţin stricte. O astfel de derogare poate fi aplicată numai în cazul în care în urma unei evaluări se demonstrează că atingerea nivelurilor de performanţă asociate celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt descrise în concluziile BAT, va conduce la efecte negative semnificative pentru mediu, inclusiv la efecte intersectoriale, sau la un impact economic semnificativ, din cauza:
a)amplasării geografice sau a condiţiilor locale de mediu ale instalaţiei în cauză; sau
b)a caracteristicilor tehnice ale instalaţiei în cauză.
Autoritatea competentă precizează în anexa la condiţiile de autorizare motivele derogării de la alineatul (4) şi rezultatul evaluării menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, precum şi justificarea condiţiilor impuse.
Autoritatea competentă se asigură că funcţionarea pe baza unor intervale obligatorii pentru performanţa de mediu sau valori limită de performanţă de mediu mai puţin stricte nu provoacă efecte semnificative asupra mediului, inclusiv epuizarea resurselor acvatice, şi duce la atingerea unui nivel ridicat de protecţie a mediului în ansamblul său.
Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o metodologie standardizată pentru efectuarea evaluării menţionate la primul paragraf. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 75 alineatul (2).
(7)Prin derogare de la alineatele (3) şi (4) şi cu condiţia să nu se producă nicio poluare semnificativă şi să fi fost epuizate toate măsurile care duc la reducerea poluării, autoritatea competentă poate stabili valori limită de emisie sau valori limită de performanţă de mediu mai puţin stricte în cazul unei crize cauzate de circumstanţe extraordinare care nu depind de voinţa operatorului şi a statelor membre, care conduce la o perturbare gravă sau la un deficit în privinţa:
a)aprovizionării cu energie, cu condiţia să existe un interes public major al securităţii aprovizionării cu energie;
b)a resurselor, materialelor şi echipamentelor care sunt esenţiale pentru ca operatorul să desfăşoare activităţi de interes public, în conformitate cu valorile limită de emisie ori cu valorile limită de performanţă de mediu aplicabile; sau
c)a resurselor, materialelor sau echipamentelor esenţiale, în cazul în care volumul producţiei compensează deficitul sau perturbarea, din motive de sănătate publică sau de siguranţă publică ori din alte motive imperative de interes public major.
Derogarea nu se acordă pentru o perioadă mai mare de trei luni. În cazul în care motivele care justifică derogarea persistă, aceasta poate fi prelungită pentru o perioadă de maximum trei luni.
De îndată ce condiţiile de aprovizionare sunt restabilite sau în cazul în care există o alternativă la aprovizionarea cu energie, resurse, materiale sau echipamente, statul membru se asigură că decizia de a stabili valori limită de emisie şi valori limită de performanţă de mediu mai puţin stricte încetează să mai producă efecte, iar instalaţia respectă condiţiile de autorizare stabilite în conformitate cu alineatele (3) şi (4).
Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că emisiile care rezultă din derogarea menţionată la primul paragraf sunt monitorizate.
Autoritatea competentă pune la dispoziţia publicului informaţii cu privire la derogare şi la condiţiile impuse, în conformitate cu articolul 24 alineatul (2).
Acolo unde este cazul, Comisia poate evalua şi clarifica suplimentar, prin intermediul unor orientări, criteriile care trebuie luate în considerare pentru aplicarea prezentului alineat.
Statele membre informează Comisia cu privire la orice derogare acordată în temeiul prezentului alineat, inclusiv cu privire la motivele care justifică derogarea şi la condiţiile impuse.
Comisia analizează dacă derogarea acordată este justificată, ţinând seama în mod corespunzător de criteriile stabilite la prezentul alineat. În cazul în care Comisia formulează obiecţii în termen de două luni de la înştiinţarea sa de către statul membru, statul membru reevaluează fără întârziere derogarea în consecinţă.