Art. 33. - Art. 33: Derogarea pentru durata de viaţă limitată - Directiva 2010/75/UE/24-nov-2010 privind emisiile industriale şi emisiile generate de creşterea animalelor (prevenirea şi controlul integrat al poluării)
Acte UE
Jurnalul Oficial 334L
În vigoare Versiune de la: 4 August 2024
Art. 33: Derogarea pentru durata de viaţă limitată
(1)În perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2023, instalaţiile de ardere pot fi scutite de respectarea valorilor limită de emisie prevăzute la articolul 30 alineatul (2) şi a ratelor de desulfurare prevăzute la articolul 31, după caz, precum şi de obligaţia includerii acestora în planul naţional de tranziţie menţionat la articolul 32, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)operatorul instalaţiei de ardere se angajează, printr-o declaraţie scrisă transmisă autorităţii competente până la 1 ianuarie 2014, să nu menţină în funcţiune instalaţia mai mult de 17 500 de ore de funcţionare începând cu 1 ianuarie 2016 şi până la 31 decembrie 2023;
b)operatorul are obligaţia de a transmite anual autorităţii competente o evidenţă a numărului de ore de funcţionare înregistrate începând cu 1 ianuarie 2016;
c)valorile limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în autorizaţia acordată instalaţiei de ardere, aplicabile la 31 decembrie 2015, în special în temeiul Directivelor 2001/80/CE şi 2008/1/CE, rămân valabile cel puţin până la sfârşitul duratei operaţionale a instalaţiei de ardere. Instalaţiile de ardere cu o putere termică instalată totală de peste 500 MW care utilizează combustibili solizi, cărora li s-a acordat prima autorizaţie după 1 iulie 1987, respectă valorile limită de emisie pentru oxizi de azot prevăzute în anexa V partea 1; şi
d)instalaţiei de ardere să nu i se fi acordat o derogare în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2001/80/CE.
(2)Statele membre transmit Comisiei, până cel târziu la 1 ianuarie 2016, o listă a tuturor instalaţiilor de ardere care intră sub incidenţa alineatului (1), inclusiv puterea lor instalată totală, tipurile de combustibil utilizat şi valorile limită de emisie aplicabile pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi. În ceea ce priveşte instalaţiile care intră sub incidenţa alineatului (1), statele membre transmit anual Comisiei o evidenţă a numărului de ore de funcţionare înregistrate începând cu 1 ianuarie 2016.
(3)În cazul unei instalaţii de ardere care, la 6 ianuarie 2011, face parte dintr-un sistem izolat mic şi produce, la data respectivă, cel puţin 35 % din energia electrică furnizată în cadrul reţelei în cauză şi care, din cauza caracteristicilor sale tehnice, nu este în măsură să respecte valorile limită de emisie prevăzute la articolul 30 alineatul (2), numărul de ore de funcţionare prevăzut la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol este de 18 000, începând cu 1 ianuarie 2020 şi până la 31 decembrie 2023, iar data prevăzută la alineatul (1) litera (b) şi la alineatul (2) din prezentul articol este 1 ianuarie 2020.
(4)În cazul unei instalaţii de ardere cu o putere termică instalată totală de peste 1 500 MW care a fost pusă în funcţiune înainte de 31 decembrie 1986 şi care utilizează combustibili solizi indigeni cu o putere calorifică netă de cel mult 5 800 kJ/kg, cu o umiditate mai mare de 45 % în greutate, cu un conţinut combinat de umiditate şi cenuşă mai mare de 60 % în greutate şi cu un conţinut de oxid de calciu în cenuşă mai mare de 10 %, numărul de ore de funcţionare prevăzut la alineatul (1) litera (a) este de 32 000.