Directiva 2009/72/CE/13-iul-2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 211L

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 4 Iulie 2019

Dată act: 13-iul-2009

Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene

(1)Piaţa internă a energiei electrice, care a fost implementată treptat în întreaga Comunitate începând cu 1999, are drept obiectiv să ofere tuturor consumatorilor din Uniunea Europeană, indiferent dacă sunt persoane fizice sau juridice, posibilităţi reale de alegere, precum şi noi oportunităţi de afaceri şi un comerţ transfrontalier mai intens, pentru a asigura obţinerea de progrese în materie de eficienţă, preţuri competitive şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor, precum şi pentru a contribui la siguranţa alimentării şi la dezvoltarea durabilă.

(5)Siguranţa alimentării cu energie electrică este de o importanţă vitală pentru dezvoltarea societăţii europene, pentru punerea în aplicare a unei politici durabile privind schimbările climatice, precum şi pentru încurajarea concurenţei pe piaţa internă. În acest scop, interconexiunile transfron-taliere ar trebui dezvoltate în continuare pentru a asigura alimentarea cu energie din toate sursele, la cele mai competitive preţuri, atât pentru consumatori, cât şi pentru sectorul industrial din cadrul Uniunii Europene.

(6)O piaţă internă a energiei electrice funcţională ar trebui să ofere producătorilor stimulente adecvate pentru investiţii în noi tehnologii de producere de energie electrică, inclusiv din surse regenerabile de energie, acordând o atenţie deosebită celor mai izolate ţări şi regiuni de pe piaţa energiei electrice a Comunităţii. O piaţă funcţională ar trebui, de asemenea, să ofere consumatorilor măsurile adecvate pentru promovarea unei utilizări mai eficiente a energiei, siguranţa alimentării cu energie fiind o condiţie prealabilă.

(7)Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulată "O politică energetică pentru Europa" a subliniat importanţa finalizării pieţei interne a energiei electrice şi a creării unor condiţii de concurenţă echitabile pentru toate întreprinderile din domeniul energiei electrice stabilite în Comunitate. Comunicările Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulate: "Perspectivele pentru piaţa internă a gazelor naturale şi a energiei electrice" şi "Anchetă efectuată în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 în sectoarele europene ale gazelor naturale şi energiei electrice (raport final)" au demonstrat că normele şi măsurile actuale nu asigură cadrul necesar în vederea îndeplinirii obiectivului de a realiza o piaţă internă funcţională.

(11)Separarea efectivă poate fi asigurată doar prin eliminarea stimulării întreprinderilor integrate vertical de a exercita o discriminare asupra concurenţilor în ceea ce priveşte accesul la reţea şi investiţiile. Separarea proprietăţii, care implică desemnarea proprietarului reţelei ca operator de sistem şi independenţa sa faţă de orice interese legate de furnizare şi producere, reprezintă cu certitudine o modalitate eficace şi sigură de soluţionare a conflictului de interese inerent şi de a garanta siguranţa alimentării. Din acest motiv, în rezoluţia sa din 10 iulie 2007 referitoare la perspectivele privind pieţele interne ale gazelor naturale şi ale energiei electrice (¹), Parlamentul European a considerat separarea proprietăţii la nivelul transportului ca fiind instrumentul cel mai eficient de promovare a investiţiilor în infrastructură, într-un mod nediscriminatoriu, precum şi a unui acces echitabil la reţea pentru noii intraţi pe piaţă şi a transparenţei pieţei. În cadrul separării proprietăţii, statelor membre ar trebui să li se solicite să garanteze că aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane nu au dreptul de a exercita controlul asupra unei întreprinderi de producţie sau de furnizare şi, în acelaşi timp, de a exercita controlul sau vreun drept asupra unui operator de transport şi de sistem sau asupra vreunui sistem de transport. În mod reciproc, controlul asupra unui sistem de transport sau unui operator de transport şi de sistem ar trebui să excludă posibilitatea exercitării controlului sau a unui drept asupra unei întreprinderi de producţie sau de furnizare. Respectând aceste limite, o întreprindere de producţie sau de furnizare ar trebui să poată avea un pachet minoritar de acţiuni în cadrul unui operator de transport şi de sistem sau al unui sistem de transport.

(14)Întrucât separarea proprietăţii necesită, în anumite situaţii, restructurarea întreprinderilor, statelor membre care decid să pună în aplicare separarea proprietăţii ar trebui să li se pună la dispoziţie un interval de timp suplimentar pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor pertinente. Mai mult decât atât, datorită legăturilor verticale dintre sectoarele energiei electrice şi gazelor naturale, dispoziţiile cu privire la separare ar trebui să se aplice în ambele sectoare.

(15)În cadrul separării proprietăţii, în vederea garantării independenţei depline a activităţilor de exploatare a reţelelor de interesele legate de producere şi de furnizare şi în scopul împiedicării schimburilor de informaţii confidenţiale, aceeaşi persoană nu ar trebui să fie simultan membru în consiliul de administraţie al unui operator de transport şi de sistem sau al unui sistem de transport şi în cel al unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare. Din acelaşi motiv, aceeaşi persoană nu ar trebui să fie abilitată să numească membri în consiliile de administraţie ale unui operator de transport şi de sistem sau ale unui sistem de transport şi să exercite controlul sau orice drept asupra unei întreprinderi de producţie sau de furnizare.

(16)Înfiinţarea de operatori de sistem sau de operatori de transport independenţi faţă de orice interese legate de furnizare şi producere ar trebui să permită întreprinderilor integrate vertical să îşi menţină dreptul de proprietate asupra activelor reţelei, asigurând, în acelaşi timp, o separare efectivă a intereselor, cu condiţia ca respectivul operator de sistem independent sau respectivul operator de transport independent să desfăşoare toate activităţile specifice unui operator de sistem şi cu condiţia punerii în aplicare a unor reglementări detaliate şi a unor mecanisme ample de supraveghere exercitată de autorităţile de reglementare.

(18)În vederea protejării pe deplin a intereselor acţionarilor întreprinderilor integrate vertical, statele membre ar trebui să poată opta pentru punerea în aplicare a separării proprietăţii fie prin cesiune directă, fie prin divizarea acţiunilor întreprinderii integrate în acţiuni ale întreprinderii care este proprietară a reţelei şi acţiuni ale întreprinderii de furnizare şi de producţie, cu condiţia respectării obligaţiilor care rezultă în urma separării proprietăţii.

(19)Eficacitatea deplină a soluţiilor privind înfiinţarea de operatori de sistem independenţi sau de operatori de transport independenţi ar trebui să fie asigurată prin intermediul unor norme suplimentare specifice. Normele privind operatorii de transport independenţi propun un cadru de reglementare adecvat pentru a garanta concurenţa loială, investiţii suficiente, accesul pentru noii operatori pe piaţă şi integrarea pieţelor energiei electrice. Separarea efectivă prin intermediul unor dispoziţii privind operatorii de transport independenţi se bazează pe un pilon de măsuri orga-nizaţionale şi măsuri referitoare la guvernanţa operatorilor de transport şi de sistem şi pe un pilon de măsuri legate de investiţii, care conectează noile capacităţi de producere la reţea şi de integrarea pieţei prin cooperare regională. Independenţa operatorului de transport ar trebui asigurată, inter alia, de asemenea, prin anumite perioade de "răcire" în care să nu se exercite nicio activitate de conducere sau altă activitate relevantă prin care se acordă acces la aceleaşi informaţii care ar fi putut fi obţinute dintr-o poziţie de conducere în întreprinderea integrată vertical. Modelul de separare efectivă a operatorului de transport independent îndeplineşte cerinţele formulate de Consiliul European în cadrul reuniunii din 8-9 martie 2007.

(21)Un stat membru are dreptul să opteze pentru separarea deplină a proprietăţii pe teritoriul său. În cazul în care statul membru şi-a exercitat un astfel de drept, o întreprindere nu are dreptul să înfiinţeze un operator de sistem independent sau un operator de transport independent. În plus, întreprinderile care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare nu pot, direct sau indirect, să exercite controlul sau vreun drept asupra unui operator de transport şi de sistem dintr-un stat membru care a optat pentru separarea juridică deplină a proprietăţii.

(23)Punerea în aplicare a separării efective ar trebui să respecte principiul nediscriminării dintre sectorul public şi cel privat. În acest scop, aceeaşi persoană nu ar trebui să aibă posibilitatea de a exercita controlul sau orice drept, încălcând normele de separare a proprietăţii sau opţiunea operatorului de sistem independent, în mod exclusiv sau în comun, asupra alcătuirii, votului sau deciziei atât ale organelor operatorilor de transport şi de sistem sau ale sistemelor de transport, cât şi ale organelor întreprinderilor de producţie sau de furnizare. În ceea ce priveşte separarea proprietăţii şi opţiunea operatorului de sistem independent, cu condiţia ca statul membru în cauză să poată demonstra respectarea acestei cerinţe, ar putea exista două organisme publice de control separate care să poată controla activităţile de producere şi furnizare, pe de o parte, şi activităţile legate de transport, pe de altă parte.

(24)Separarea efectivă deplină a activităţilor legate de reţea de cele de furnizare şi producere ar trebui să se aplice pe întregul teritoriu al Comunităţii, atât întreprinderilor din Comunitate, cât şi celor din afara Comunităţii. Pentru a garanta că activităţile legate de reţea şi cele de furnizare şi producere, pe întregul teritoriu al Comunităţii, rămân independente, autorităţile de reglementare ar trebui împuternicite să poată refuza certificarea operatorilor de transport şi de sistem care nu respectă regulile privind separarea. În vederea asigurării unei aplicări coerente a normelor privind separarea pe întregul teritoriu al Comunităţii, autorităţile de reglementare ar trebui să ia în considerare avizul Comisiei la luarea de decizii privind certificarea. De asemenea, în vederea asigurării respectării obligaţiilor internaţionale ale Comunităţii, precum şi a solidarităţii şi siguranţei energetice în cadrul Comunităţii, Comisia ar trebui să aibă dreptul să emită un aviz privind certificarea în ceea ce priveşte un proprietar al unui sistem de transport sau un operator de transport şi de sistem care este controlat de o persoană sau de persoane dintr-una sau mai multe ţări terţe.

(25)Siguranţa alimentării cu energie electrică reprezintă un element esenţial pentru siguranţa publică şi este, prin urmare, indisolubil legată de funcţionarea eficientă a pieţei interne a energiei electrice şi de integrarea pieţelor izolate ale energiei electrice din statele membre. Energia electrică nu poate ajunge la cetăţenii Uniunii decât prin intermediul reţelelor. Buna funcţionare a pieţelor energiei electrice şi, în special, a reţelelor şi a altor active asociate alimentării cu energie electrică sunt esenţiale pentru siguranţa publică, pentru competitivitatea economiei şi pentru bunăstarea cetăţenilor Uniunii. Prin urmare, nu ar trebui să se permită persoanelor din ţări terţe să controleze un sistem de transport sau un operator de transport şi de sistem decât dacă respectă cerinţele în materie de separare efectivă care se aplică în cadrul Comunităţii. Fără a aduce atingere obligaţiilor internaţionale ale Comunităţii, Comunitatea consideră că sectorul sistemelor de transport de energie electrică este un sector de maximă importanţă pentru Comunitate şi, prin urmare, sunt necesare măsuri de salvgardare suplimentare în ceea ce priveşte menţinerea siguranţei alimentării cu energie electrică a Comunităţii, în scopul evitării oricăror ameninţări la adresa ordinii şi siguranţei publice din Comunitate şi a bunăstării cetăţenilor Uniunii. Siguranţa alimentării cu energie electrică a Comunităţii necesită, în special, o evaluarea independenţei exploatării reţelei, a nivelului de dependenţă a Comunităţii şi a fiecărui stat membru în parte de alimentarea cu energie provenind din ţări terţe şi a regimului comerţului interior şi exterior cu energie şi a investiţiilor în domeniul energiei într-o anume ţară terţă. Prin urmare, siguranţa alimentării ar trebui evaluată din perspectiva circumstanţelor de fapt caracteristice fiecărui caz, precum şi din perspectiva drepturilor şi obligaţiilor care reies din dreptul internaţional, în special din acordurile internaţionale dintre Comunitate şi ţara terţă în cauză. După caz, Comisia este încurajată să prezinte recomandări privind negocierea acordurilor relevante cu ţările terţe, care abordează siguranţa alimentării cu energie a Comunităţii, sau să includă chestiunile necesare în cadrul altor negocieri cu ţările terţe respective.

(26)Accesul nediscriminatoriu la reţelele de distribuţie determină accesul la clienţi la nivelul pieţei cu amănuntul. Aspectele care pot implica discriminare în ceea ce priveşte accesul terţilor şi investiţiile sunt, cu toate acestea, mai puţin semnificative la nivelul distribuţiei decât la nivelul transportului, întrucât congestia la nivelul transportului şi influenţa intereselor legate de producere sau furnizare sunt, în general, mai semnificative decât la nivelul distribuţiei. În plus, separarea juridică şi funcţională a operatorilor de distribuţie a devenit, în temeiul Directivei 2003/54/CE, obligatorie doar cu începere de la 1 iulie 2007, iar efectele sale asupra pieţei interne a energiei electrice trebuie încă evaluate. Normele privind separarea juridică şi funcţională în vigoare în prezent pot duce la o separare efectivă, cu condiţia ca acestea să fie definite mai clar, să fie puse în aplicare în mod corespunzător şi să fie monitorizate îndeaproape. Pentru asigurarea unor condiţii de concurenţă echitabile la nivelul pieţei cu amănuntul, activităţile operatorilor de distribuţie ar trebui, prin urmare, monitorizate, în scopul de a împiedica aceşti operatori să profite de integrarea lor verticală în ceea ce priveşte poziţia lor con-curenţială pe piaţă, în special în raport cu clienţii casnici şi cu clienţii mici necasnici.

(30)În cazul în care se utilizează un sistem de distribuţie închis pentru a asigura eficienţa optimă a furnizării integrate de energie care necesită standarde specifice de exploatare sau în cazul în care un sistem de distribuţie închis este menţinut în principal pentru a fi utilizat de către proprietarul sistemului, ar trebui să fie posibil ca operatorul de distribuţie să fie scutit de obligaţiile care ar reprezenta o sarcină administrativă inutilă din cauza naturii speciale a relaţiei dintre operatorul de distribuţie şi utilizatorii sistemului. Platformele industriale, comerciale sau de servicii comune, precum clădirile aparţinând gărilor, aeroporturile, spitalele, campingurile mari cu facilităţi integrate sau platformele industriale chimice pot cuprinde sisteme de distribuţie închise datorită caracterului specializat al operaţiunilor acestora.

(33)Directiva 2003/54/CE a introdus obligativitatea, pentru statele membre, de a institui autorităţi de reglementare cu competenţe specifice. Cu toate acestea, experienţa arată că eficacitatea reglementării este, adesea, afectată de lipsa de independenţă a autorităţilor de reglementare faţă de autorităţile publice centrale, precum şi de insuficienţa competenţelor de care dispun şi de puterea limitată de decizie. Din acest motiv, Consiliul European, reunit la Bruxelles la 8 şi 9 martie 2007, a invitat Comisia să elaboreze propuneri legislative care să prevadă o mai bună armonizare a competenţelor autorităţilor de reglementare naţionale şi consolidarea independenţei acestora. Ar trebui să fie posibil ca aceste autorităţi de reglementare naţionale să acopere atât sectorul energiei electrice, cât şi pe cel al gazelor naturale.

(34)Este necesar ca autorităţile de reglementare din domeniul energiei să poată lua decizii privind ansamblul aspectelor relevante legate de reglementare, pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne a energiei electrice şi să fie pe deplin independente faţă de orice alte interese publice sau private. Aceasta nu exclude controlul judiciar şi exercitarea controlului parlamentar în conformitate cu dreptul constituţional al statelor membre. De asemenea, aprobarea bugetului autorităţilor de reglementare de către legiuitorul naţional nu constituie un obstacol în calea autonomiei bugetare. Dispoziţiile referitoare la autonomia execuţiei bugetului alocat autorităţii de reglementare ar trebui să fie puse în aplicare în cadrul definit de legislaţia şi de normele bugetare naţionale. Contribuind la independenţa autorităţii naţionale de reglementare faţă de orice interes politic sau economic printr-un sistem de rotaţie corespunzător, statelor membre ar trebui să poată lua în considerare în mod corespunzător disponibilitatea resurselor umane sau mărimea consiliului.

(35)Pentru a asigura accesul efectiv la piaţă al tuturor actorilor de pe piaţă, inclusiv al noilor intraţi, este necesară crearea unor mecanisme de echilibrare nediscriminatorii şi care să reflecte costurile. În acest sens, imediat ce piaţa energiei electrice devine suficient de lichidă, accesul efectiv la piaţă ar trebui să fie realizat prin crearea unor mecanisme de piaţă transparente pentru furnizarea şi cumpărarea de energie electrică, necesare în vederea echilibrării. În absenţa unei pieţe lichide, autorităţile de reglementare naţionale ar trebui să joace un rol activ pentru a garanta faptul că tarifele de echilibrare sunt nediscriminatorii şi reflectă costurile. În acelaşi timp, ar trebuie oferite stimulente adecvate pentru a echilibra intrările şi ieşirile de energie electrică şi pentru a nu periclita sistemul. Operatorii de transport şi de sistem ar trebui să faciliteze participarea clienţilor finali şi a intermediarilor care reunesc mai mulţi clienţi finali la pieţele de rezerve de energie şi echilibrare.

(36)Autorităţile de reglementare naţionale ar trebuie să aibă posibilitatea de a stabili sau de a aproba tarifele sau metodele de calcul al tarifelor, pe baza propunerii operatorului de transport şi de sistem sau a operatorului (operatorilor) de distribuţie sau pe baza unei propuneri agreate de acest (aceşti) operator(i) şi de utilizatorii reţelei. În îndeplinirea acestor atribuţii, autorităţile de reglementare naţionale ar trebui să se asigure de faptul că tarifele de transport şi de distribuţie sunt nediscriminatorii şi reflectă costurile şi ar trebui să ţină cont de costurile de reţea marginale evitate pe termen lung, ca urmare a producerii distribuite şi a măsurilor de gestionare a cererii.

(37)Autorităţile de reglementare din domeniul energiei ar trebui să poată emite decizii obligatorii în ceea ce priveşte întreprinderile din domeniul energiei electrice, precum şi să impună sancţiuni efective, proporţionale şi cu efect de descurajare împotriva întreprinderilor din domeniul energiei electrice care nu îşi respectă obligaţiile sau să propună unei instanţe competente să impună astfel de sancţiuni întreprinderilor respective. Autorităţilor de reglementare din domeniul energiei ar trebui să li se confere, de asemenea, puterea de a decide, independent de aplicarea normelor în materie de concurenţă, cu privire la măsurile corespunzătoare care să garanteze beneficii clienţilor prin intermediul promovării unei concurenţe efective, necesare unei funcţionări corespunzătoare a pieţei interne a energiei electrice. Instituirea de centrale electrice virtuale - programe pentru cesiunea energiei electrice prin care întreprinderile de energie electrică au obligaţia fie de a vinde sau a pune la dispoziţia furnizorilor interesaţi un anumit volum de energie electrică, fie de a acorda acestora acces la o parte a capacităţii lor de producere - reprezintă una dintre posibilele măsuri care poate fi utilizată pentru a promova concurenţa reală şi pentru a asigura buna funcţionare a pieţei. Autorităţile de reglementare din domeniul energiei ar trebui, de asemenea, să aibă competenţa să contribuie la asigurarea de standarde ridicate ale serviciului universal şi public, în conformitate cu principiile legate de deschiderea pieţei, la protecţia consumatorilor vulnerabili şi la asigurarea unei eficienţe depline a măsurilor de protecţie a consumatorilor. Dispoziţiile respective nu ar trebui să aducă atingere competenţelor Comisiei cu privire la aplicarea normelor în materie de concurenţă, inclusiv cu privire la examinarea fuziunilor de dimensiune comunitară, şi nici normelor cu privire la piaţa internă, cum ar fi cele referitoare la libera circulaţie a capitalurilor. Organismul independent la care o parte afectată de o decizie a autorităţii de reglementare naţionale are dreptul să introducă o cale de atac ar putea fi o instanţă competentă să efectueze un control judiciar.

(38)Orice armonizare a competenţelor autorităţilor de reglementare naţionale ar trebui să includă competenţa acestora de a prevedea stimulente pentru întreprinderile din domeniul energiei electrice, de a impune sancţiuni eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare întreprinderilor din domeniul energiei electrice sau de a propune ca o instanţă competentă să impună astfel de sancţiuni. În plus, autorităţile de reglementare ar trebui să aibă competenţa de a solicita informaţii relevante din partea întreprinderilor, de a întreprinde investigaţii adecvate şi suficiente, precum şi de a soluţiona litigii.

(39)Piaţa internă a energiei electrice suferă din pricina lipsei de lichiditate şi de transparenţă, ceea ce împiedică alocarea eficientă a resurselor, operaţiunile de acoperire în vederea limitării riscurilor şi pătrunderea de noi concurenţi pe piaţă. Este necesară consolidarea concurenţei şi a siguranţei alimentării prin facilitarea integrării de noi centrale electrice în reţeaua electrică în toate statele membre, cu încurajarea, în special, a noilor intraţi pe piaţă. Încrederea în piaţă, lichiditatea acesteia şi numărul de participanţi pe piaţă trebuie să crească, fiind necesară în acest scop creşterea supravegherii exercitate de autorităţile de reglementare asupra întreprinderilor active în sectorul alimentării cu energie electrică. Aceste cerinţe nu aduc atingere legislaţiei comunitare în domeniul pieţelor financiare şi sunt compatibile cu aceasta. Autorităţile de reglementare din domeniul energiei şi autorităţile de reglementare din domeniul pieţelor financiare trebuie să coopereze pentru a permite o vedere de ansamblu a fiecăreia dintre aceste autorităţi asupra pieţelor în cauză.

(40)Înainte de adoptarea de către Comisie a liniilor directoare care definesc cerinţele în materie de evidenţă a datelor, Agenţia pentru cooperarea autorităţilor de reglementare în domeniul energiei înfiinţată prin Regulamentul (CE) nr. 713/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 de instituire a unei Agenţii pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energiei (¹) angeţia Comitetul autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare ("CESR"), înfiinţat prin Decizia 2009/77/CE a Comisiei (²) ar trebui să analizeze împreună conţinutul respectivelor linii directoare şi să facă recomandări Comisiei cu privire la conţinutul acestora. Agenţia şi CESR ar trebui să coopereze, de asemenea, în scopul analizării şi recomandării cu privire la necesitatea de a supune tranzacţiile cu contracte de furnizare de energie electrică şi cu instrumente derivate din domeniul energiei electrice unor cerinţe de transparenţă înainte şi/sau după tranzacţionare şi, în caz afirmativ, cu privire la conţinutul respectivelor obligaţii.

(42)Toate sectoarele industriale şi comerciale din Comunitate, inclusiv întreprinderile mici şi mijlocii, precum şi toţi cetăţenii Uniuniicare beneficiază de avantajele economice ale pieţei interne ar trebui, de asemenea, să poată beneficia de un nivel înalt de protecţie a consumatorilor şi, în special, clienţii casnici, precum şi întreprinderile mici, atunci când statele membre consideră oportun acest lucru, ar trebui să aibă posibilitatea de a beneficia de garanţii specifice serviciului public, în special în ceea ce priveşte siguranţa alimentării şi tarifele rezonabile, din motive de echitate, competitivitate şi, indirect, pentru crearea de locuri de muncă. Clienţii în cauză ar trebui să beneficieze, de asemenea, de posibilitatea de a alege, de echitate, de reprezentare şi de mecanisme de soluţionare a litigiilor.

(43)Aproape toate statele membre au optat pentru asigurarea concurenţei pe piaţa producerii de energie electrică printr-o procedură de autorizare transparentă. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să garanteze posibilitatea contribuţiei la siguranţa alimentării prin lansarea unei proceduri de ofertare sau a unei proceduri echivalente, în cazul în care capacitatea de producere de energie electrică asigurată pe baza procedurii de autorizare nu este suficientă. În interesul protecţiei mediului şi al promovării noilor tehnologii tinere, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a iniţia o procedură de ofertare pentru obţinerea de noi capacităţi, pe baza unor criterii publicate. Noile capacităţi includ, între altele, energie electrică din surse de energie regenerabile şi din surse de producere combinată a energiei - electrică şi termică.

(44)În interesul siguranţei alimentării, este necesar să se monitorizeze echilibrul dintre cerere şi ofertă în fiecare stat membru şi să se întocmească un raport privind situaţia la nivel comunitar, luându-se în considerare capacitatea de interconexiune între zone. Această monitorizare ar trebui să fie realizată în timp util, pentru a permite luarea unor măsuri corespunzătoare, în cazul în care siguranţa alimentării este compromisă. Construirea şi întreţinerea infrastructurii necesare a reţelelor, inclusiv a capacităţii de interconexiune, ar trebui să contribuie la asigurarea stabilităţii alimentării cu energie electrică. Întreţinerea şi construirea infrastructurii necesare a reţelelor, inclusiv a capacităţii de interconexiune şi a producerii descentralizate de energie electrică, constituie elemente importante pentru asigurarea stabilităţii alimentării cu energie electrică.

(45)Statele membre ar trebui să asigure clienţilor casnici şi, atunci când statele membre consideră oportun acest lucru, întreprinderilor mici, dreptul de a se alimenta cu energie electrică de o calitate bine definită, la preţuri clar comparabile, transparente şi rezonabile. Pentru a menţine serviciile publice la un standard ridicat în cadrul Comunităţii, este necesar ca statele membre să comunice periodic Comisiei toate măsurile luate în vederea realizării obiectivelor prezentei directive. Comisia ar trebui să publice periodic un raport de analiză a măsurilor luate la nivel naţional pentru atingerea obiectivelor de serviciu public şi pentru compararea eficacităţii acestora, pentru a formula recomandări privind măsurile care trebuie luate la nivel naţional în vederea asigurării unor standarde ridicate ale serviciului public.

Este necesar ca statele membre să ia măsurile necesare pentru protejarea consumatorilor vulnerabili în contextul pieţei interne a energiei electrice. Aceste măsuri pot fi diferite în funcţie de situaţia specifică din statele membre în cauză şi pot cuprinde măsuri specifice legate de plata facturilor de energie electrică sau măsuri mai generale luate în cadrul sistemului de asigurări sociale. Atunci când se furnizează un serviciu universal şi micilor întreprinderi, măsurile pentru asigurarea furnizării acestui serviciu universal pot fi diferite în funcţie de faptul dacă se concentrează pe clienţii casnici sau pe întreprinderile mici.

(46)Respectarea cerinţelor de serviciu public reprezintă un element esenţial al prezentei directive şi este important ca standarde comune minime, respectate de către toate statele membre, să fie stabilite de prezenta directivă, având în vedere obiectivele legate de protecţia consumatorilor, siguranţa alimentării, protecţia mediului şi niveluri echivalente de concurenţă în toate statele membre. Este important ca cerinţele de serviciu public să poată fi interpretate la nivel naţional, având în vedere condiţiile naţionale, şi cu respectarea legislaţiei comunitare.

(50)Cerinţele de serviciu public, inclusiv cele privind serviciul universal, şi standardele comune minime care rezultă din acestea necesită o mai bună consolidare pentru a se asigura faptul că toţi consumatorii, în special cei vulnerabili, pot beneficia de pe urma concurenţei şi a preţurilor echitabile. Obligaţiile de serviciu public ar trebui definite la nivel naţional, ţinând seama de circumstanţele naţionale; legislaţia comunitară ar trebui totuşi respectată de către statele membre. Cetăţenii Uniunii, precum şi întreprinderile mici şi mijlocii, atunci când statele membre consideră oportun acest lucru, ar trebui să aibă posibilitatea de a beneficia de pe urma obligaţiilor specifice serviciului public, în special în ceea ce priveşte siguranţa alimentării şi preţuri rezonabile. Un aspect esenţial în ceea ce priveşte alimentarea consumatorilor îl reprezintă accesul la date obiective şi transparente privind consumul. În consecinţă, consumatorii ar trebui să aibă acces la datele proprii privind consumul, preţurile asociate şi costurile serviciilor, astfel încât să poată invita concurenţii să le prezinte o ofertă pe baza acestora. Consumatorii ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a fi informaţi în mod corespunzător cu privire la consumul lor de energie. Plăţile anticipate ar trebui să reflecte consumul probabil de energie electrică iar diferitele sisteme de plată ar trebui să fie nediscriminatorii. Informaţiile privind costurile energiei, furnizate consumatorilor la intervale de timp suficient de frecvente, vor stimula economisirea de energie, deoarece oferă clienţilor date care reflectă direct efectele pe care investiţiile lor le-au avut asupra eficienţei energetice şi efectele schimbărilor comportamentului de consum. În acest sens, aplicarea deplină a Directivei 2006/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficienţa energetică (¹) la utilizatorii finali şi serviciile energetice va contribui la reducerea costurilor energetice ale consumatorilor.

(51)Interesele consumatorilor ar trebui să se afle în centrul prezentei directive, iar calitatea serviciilor ar trebui să reprezinte una dintre principalele responsabilităţi ale întreprinderilor din sectorul energiei electrice. Drepturile actuale ale consumatorilor trebuie să fie consolidate şi garantate şi ar trebui să includă o mai mare transparenţă. Protecţia consumatorilor ar trebui să garanteze că toţi consumatorii din spaţiul comunitar extins beneficiază de o piaţă competitivă. Respectarea drepturilor consumatorilor ar trebui asigurată de statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, de autorităţile de reglementare.

(52)Consumatorii ar trebui să aibă la dispoziţie informaţii clare şi inteligibile cu privire la drepturile lor în raport cu sectorul energiei. Comisia ar trebui să stabilească, după consultarea părţilor interesate, inclusiv a statelor membre, a autorităţilor de reglementare naţionale, a organizaţiilor de consumatori şi a întreprinderilor din sectorul energiei electrice, o listă de control a consumatorului european de energie, care să fie accesibilă, uşor de utilizat şi care să ofere consumatorilor informaţii practice referitoare la drepturilor lor. Această listă de control ar trebui să fie pusă la dispoziţia tuturor consumatorilor şi să fie făcută publică.

(53)Sărăcia energetică reprezintă o problemă din ce în ce mai mare în cadrul Comunităţii. Statele membre care sunt afectate şi care nu au făcut încă acest lucru ar trebui, prin urmare, să elaboreze planuri naţionale de acţiune sau alte cadre adecvate pentru a aborda chestiunea sărăciei energetice cu scopul de a diminua numărul persoanelor care se află într-o astfel de situaţie. În orice caz, statele membre ar trebui să garanteze clienţilor vulnerabili alimentarea cu energia necesară. În acest sens, ar putea fi utilizată o abordare integrată, de exemplu, în cadrul politicii sociale, iar măsurile ar putea include politici sociale sau îmbunătăţiri ale performanţei energetice a locuinţelor. Prezenta directivă ar trebui, cel puţin, să permită politici naţionale în favoarea clienţilor vulnerabili.

(61)Autorităţile de reglementare ar trebui de asemenea să furnizeze informaţii privind piaţa, pentru a permite Comisiei să îşi exercite rolul de a urmări şi monitoriza piaţa internă a energiei electrice şi evoluţia acesteia pe termen scurt, mediu şi lung, inclusiv aspecte precum capacitatea de producere, diferitele surse de producere, infrastructurile de transport şi distribuţie, calitatea serviciilor, comerţul trans-frontalier, gestionarea congestiilor, investiţiile, preţurile de pe piaţa angro şi de pe piaţa cu amănuntul, lichiditatea pieţei, precum şi îmbunătăţirile în materie de eficienţă şi de protecţie a mediului. Autorităţile de reglementare naţionale ar trebui să informeze autorităţile din domeniul concurenţei şi Comisia cu privire la statele membre în care preţurile denaturează concurenţa şi buna funcţionare a pieţei.

(62)Deoarece obiectivul prezentei directive, şi anume crearea unei pieţe interne a energiei electrice pe deplin operaţională, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre şi, prin urmare, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul propor-ţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(63)În temeiul Regulamentului (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfronta-liere de energie electrică (¹) Comisia poate adopta linii directoare în scopul atingerii gradului necesar de armonizare. Aceste linii directoare, care sunt măsuri obligatorii de punere în aplicare, reprezintă şi în privinţa anumitor dispoziţii ale prezentei directive un instrument util care poate fi adaptat rapid atunci când este necesar.

(65)Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită, să adopte liniile directoare necesare pentru a se asigura un grad minim de armonizare necesar în vederea realizării obiectivului prezentei directive. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia cu noi elemente neesenţiale, acestea trebuie să se adopte în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5^a din Decizia 1999/468/CE.

CAPITOLUL I:OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ŞI DEFINIŢ

Art. 1: Obiectul şi domeniul de aplicare

Prezenta directivă stabileşte norme comune pentru producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea energiei electrice, precum şi dispoziţii privind protecţia consumatorilor, în vederea îmbunătăţirii şi integrării pieţelor de energie competitive, conectate printr-o reţea comună, în Comunitate. Prezenta directivă stabileşte normele referitoare la organizarea şi funcţionarea sectorului energiei electrice, accesul deschis la piaţă, criteriile şi procedurile aplicabile cererilor de ofertă şi acordării de autorizaţii şi exploatarea sistemelor. Directiva stabileşte, în acelaşi timp, obligaţiile de serviciu universal şi drepturile consumatorilor de energie electrică şi clarifică obligaţiile privind concurenţa.

Art. 2: Definiţii

21."întreprindere integrată vertical" înseamnă o întreprindere sau un grup de întreprinderi din domeniul energiei electrice în care aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane este (sunt) îndreptăţită (îndreptăţite), direct sau indirect, să exercite controlul şi o întreprindere sau un grup de întreprinderi care desfăşoară cel puţin una din activităţile de transport sau de distribuţie şi cel puţin una din activităţile de producere sau de furnizare de energie electrică;

22."întreprindere conexă" înseamnă o întreprindere afiliată, în sensul articolului 41 din a şaptea Directivă 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983, în temeiul articolului 44 alineatul litera g) (*) din tratat, privind conturile consolidate (¹), şi/sau o întreprindere asociată, în sensul articolului 33 alineatul (1) din directiva menţionată, şi/sau o întreprindere care aparţine aceloraşi acţionari;

29."gestionare orientată către eficienţă energetică şi satisfacerea cererii" înseamnă o abordare globală sau integrată, având scopul de a influenţa volumul şi ritmul consumului de energie electrică în vederea reducerii consumului de energie primară şi a vârfurilor de sarcină, prin acordarea de prioritate investiţiilor în măsuri de eficienţă energetică sau în alte măsuri, cum ar fi contractele de furnizare întreruptibilă, faţă de investiţiile pentru creşterea capacităţii de producere, în cazul în care primele reprezintă opţiunea cea mai eficientă şi economică, luându-se în considerare efectul pozitiv al reducerii consumului de energie asupra mediului, precum şi aspectele legate de siguranţa alimentării şi costurile de distribuţie conexe;

34."control" înseamnă orice drepturi, contracte sau orice alte mijloace care conferă, separat sau în combinaţie, ţinând cont de circumstanţele de drept sau de fapt implicate, posibilitatea exercitării unei influenţe decisive asupra unei întreprinderi, în special prin:

CAPITOLUL II:NORME GENERALE DE ORGANIZARE A SECTORULUI

Art. 3: Obligaţiile de serviciu public şi protecţia consumatorului

(1)Pe baza organizării lor instituţionale şi cu respectarea principiului subsidiarităţii, statele membre se asigură că, fără a aduce atingere alineatului (2), întreprinderile din domeniul energiei electrice funcţionează în conformitate cu principiile prezentei directive, în vederea realizării unei pieţe de energie electrică concurenţiale, sigure şi durabile din punctul de vedere al protecţiei mediului, şi se abţin de la orice discriminare în ceea ce priveşte drepturile sau obligaţiile acestor întreprinderi.

(2)Ţinând seama pe deplin de dispoziţiile relevante din tratat, în special articolul 86, statele membre pot impune întreprinderilor din sectorul energiei electrice, în interesul economic general, obligaţii de serviciu public referitoare la siguranţă, inclusiv siguranţa alimentării, regularitatea, calitatea şi preţul furnizărilor, precum şi protecţia mediului, inclusiv eficienţa energetică, energia din surse regenerabile şi protecţia climei. Aceste obligaţii sunt clar definite, transparente, nediscriminatorii şi uşor de verificat şi garantează întreprinderilor de energie electrică comunitare accesul egal la consumatorii naţionali. În ceea ce priveşte siguranţa alimentării şi gestionarea orientată către eficienţă energetică şi satisfacerea cererii, precum şi în vederea realizării obiectivelor de protecţie a mediului şi a obiectivelor privind energia din surse regenerabile menţionate la prezentul alineat, statele membre pot pune în aplicare o planificare pe termen lung, luând în considerare posibilitatea accesului la sistem al terţilor.

(3)Statele membre garantează că toţi clienţii casnici şi, atunci când consideră adecvat, micile întreprinderi (adică întreprinderile cu mai puţin de 50 de salariaţi şi o cifră de afaceri anuală sau un bilanţ care nu depăşeşte 10 milioane de euro) beneficiază de serviciile universale, şi anume de dreptul de a li se furniza, pe teritoriul lor, energie electrică de o calitate bine definită, la preţuri rezonabile, transparente, uşor comparabile şi nediscriminatorii. Pentru a asigura furnizarea de servicii universale, statele membre pot numi un furnizor de ultimă opţiune. Statele membre impun companiilor de distribuţie obligaţia de a conecta clienţii la reţeaua lor pe baza unor condiţii şi tarife stabilite în conformitate cu procedura definită la articolul 37 alineatul (6). Prezenta directivă nu împiedică în nici un fel statele membre să consolideze poziţia pe piaţă a consumatorilor casnici, mici şi mijlocii, prin promovarea posibilităţilor de regrupare voluntară în vederea reprezentării acestei categorii de consumatori.

(4)Statele membre garantează tuturor clienţilor dreptul de a-şi procura energie electrică de la un furnizor, indiferent de statul membru în care este înregistrat furnizorul, cu condiţia ca acesta din urmă să fie de acord şi să respecte normele aplicabile de comercializare şi de echilibrare. În acest sens, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că procedurile administrative nu sunt discriminatorii faţă de întreprinderile de furnizare înregistrate deja în alt stat membru.

(5)Statele membre garantează că:

(7)Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru protecţia clienţilor finali, garantând, în special, protecţia adecvată a clienţilor vulnerabili. În acest context, fiecare stat membru defineşte conceptul de clienţi vulnerabili care poate face referire la sărăcia energetică şi, printre altele, la interzicerea deconectării acestor clienţi în situaţii critice. Statele membre garantează că se aplică drepturile şi obligaţiile în ceea ce priveşte clienţii vulnerabili. În special, acestea iau măsuri pentru protecţia clienţilor finali din zonele îndepărtate. Statele membre garantează un nivel înalt de protecţie a consumatorilor, în special în ceea ce priveşte transparenţa condiţiilor contractuale, a informaţiilor generale şi a mecanismelor de soluţionare a litigiilor. Statele membre asigură faptul că un client eligibil îşi poate schimba efectiv şi cu uşurinţă furnizorul. Cel puţin în ceea ce priveşte clienţii casnici, aceste măsuri le includ pe cele prevăzute la anexa I.

(8)Statele membre iau măsuri corespunzătoare, precum elaborarea de planuri naţionale de acţiune privind energia, prevederea de beneficii în sistemele de asigurări sociale pentru a garanta clienţilor vulnerabili alimentarea cu energia electrică necesară sau pentru a sprijini ameliorarea eficienţei energetice şi pentru a combate sărăcia energetică, acolo unde este cazul, inclusiv în contextul mai larg al sărăciei. Astfel de măsuri nu împiedică deschiderea efectivă a pieţei, prevăzută la articolul 3 3, sau funcţionarea pieţei şi sunt notificate Comisiei, după caz, în conformitate cu alineatul (15) din prezentul articol. Notificarea poate, de asemenea, să includă măsurile luate în cadrul sistemului general de asigurări sociale.

(9)Statele membre asigură faptul că furnizorii de energie electrică precizează, în factură sau în documentele anexate la aceasta, precum şi în materialele promoţionale puse la dispoziţia clienţilor finali:

c)informaţiile privind drepturile şi căile de atac de care dispun în caz de litigiu.

(10)Statele membre iau măsurile pentru atingerea obiectivelor de coeziune economică şi socială, de siguranţă a alimentării şi de protecţie a mediului, care cuprind măsuri de gestionare orientată către eficienţă energetică şi satisfacerea cererii, precum şi de combatere a schimbărilor climatice, după caz. Aceste măsuri pot include, în special, oferirea de stimulente economice adecvate, folosindu-se, după caz, toate instrumentele existente la nivel naţional şi comunitar, pentru întreţinerea şi construirea infrastructurii de reţea necesare, inclusiv a capacităţii de interconexiune.

(14)Statele membre pot decide să nu aplice dispoziţiile articolelor 7, 8, 32 şi/sau 34, în măsura în care aplicarea acestora ar obstrucţiona realizarea, de drept sau de fapt, a obligaţiilor impuse întreprinderilor din domeniul energiei electrice în interesul economic general şi dezvoltarea comerţului nu ar fi afectată atât de mult încât să contravină intereselor Comunităţii. Interesele comunitare cuprind, între altele, concurenţa referitoare la clienţii eligibili, în conformitate cu prezenta directivă şi cu articolul 86 din tratat.

(15)La punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre informează Comisia cu privire la toate măsurile adoptate pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu universal şi de serviciu public, inclusiv protecţia consumatorului şi protecţia mediului, precum şi cu privire la posibilul lor efect asupra concurenţei pe plan naţional şi internaţional, indiferent dacă aceste măsuri necesită sau nu o derogare de la prezenta directivă. Statele membre notifică Comisia, la fiecare doi ani, cu privire la orice modificare adusă acestor măsuri, indiferent dacă respectivele modificări necesită sau nu o derogare de la prezenta directivă.

(16)Comisia stabileşte, după consultarea părţilor interesate relevante, inclusiv a statelor membre, a autorităţilor de reglementare naţionale, a organizaţiilor de consumatori, a întreprinderilor din sectorul energiei electrice, precum şi, ca urmare a progreselor înregistrate, a partenerilor sociali, o listă de control a consumatorului de energie clară şi concisă şi care oferă consumatorilor de energie informaţii practice referitoare la drepturilor lor. Statele membre garantează că furnizorii de energie electrică sau operatorii de distribuţie, în cooperare cu autoritatea de reglementare, iau măsurile necesare pentru a prezenta tuturor clienţilor lor un exemplar al listei consumatorului de energie şi pentru a garanta că aceasta este pusă la dispoziţia publicului.

Art. 4: Monitorizarea siguranţei în alimentarea cu energie

Statele membre asigură monitorizarea aspectelor privind siguranţa alimentării. Atunci când consideră oportun, statele membre pot delega această atribuţie autorităţilor de reglementare menţionate la articolul 35. O astfel de monitorizare se referă, în special, la echilibrul cerere/ofertă de pe piaţa naţională, la nivelul cererii viitoare prognozate şi capacitatea suplimentară avută în vedere, planificată sau în construcţie, la calitatea şi nivelul de întreţinere a reţelelor, precum şi la măsurile necesare pentru a se face faţă vârfurilor de cerere şi deficitului de alimentare a unuia sau mai multor furnizori. Autorităţile competente publică la fiecare doi ani, până la 31 iulie, un raport care să evidenţieze constatările făcute în monitorizarea acestor aspecte, precum şi orice măsuri luate sau preconizate în vederea abordării lor, şi înaintează imediat acest raport Comisiei.

Art. 5: Norme tehnice

Autorităţile de reglementare, în cazul în care statele membre au decis astfel, sau statele membre asigură definirea criteriilor tehnice de siguranţă, precum şi elaborarea şi publicarea normelor tehnice care stabilesc cerinţele tehnice minime de proiectare şi exploatare pentru conectarea la sistem a instalaţiilor de producere, a sistemelor de distribuţie, a echipamentelor consumatorilor care se conectează direct, a circuitelor de interconectare şi a liniilor directe. Aceste norme tehnice asigură interoperabilitatea sistemelor şi sunt obiective şi nediscriminatorii. Agenţia poate face recomandările corespunzătoare în vederea obţinerii compatibilităţii acestor norme, dacă este cazul. Aceste norme sunt notificate Comisiei în conformitate cu articolul 8 din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale (¹).

Art. 6: Promovarea cooperării regionale

(1)Statele membre, precum şi autorităţile de reglementare cooperează între ele în vederea integrării pieţelor lor naţionale cel puţin la unul sau mai multe niveluri regionale, ca un prim pas către liberalizarea totală a pieţei interne. În special, autorităţile de reglementare, în cazul în care statele membre au decis astfel, sau statele membre promovează şi facilitează cooperarea dintre operatorii de transport şi de sistem la nivel regional, inclusiv în ceea ce priveşte aspectele transfrontaliere, cu scopul de a crea o piaţă internă competitivă a energiei electrice, încurajează coerenţa cadrului juridic, de reglementare şi tehnic al acestora şi facilitează integrarea sistemelor izolate de energie electrică existente încă în prezent în Comunitate. Zonele geografice acoperite de această cooperare regională includ cooperarea în zonele geografice definite în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009. O astfel de cooperare poate să acopere alte zone geografice.

(4)În cazul în care operatorii de transport şi de sistem integraţi vertical participă la o întreprindere comună instituită pentru punerea în aplicare a unei astfel de cooperări, întreprinderea comună stabileşte şi pune în aplicare un program de conformitate care prezintă măsurile care trebuie luate pentru a se asigura excluderea practicilor discriminatorii şi anticoncurenţiale. Programul de conformitate enumeră obligaţiile specifice impuse angajaţilor pentru realizarea obiectivului de excludere a practicilor discriminatorii şi anticoncurenţiale. Programul este supus aprobării agenţiei. Respectarea programului este monitorizată independent de agenţii de conformitate ai operatorilor de transport şi de sistem din întreprinderea integrată vertical.

CAPITOLUL III:PRODUCEREA

Art. 7: Procedura de autorizare pentru noile capacităţi

(2)Statele membre stabilesc criteriile de acordare a autorizaţiilor pentru construirea de capacităţi de producere pe teritoriul lor. Pentru stabilirea acestor criterii, statele membre iau în considerare:

(3)Statele membre se asigură că există proceduri de autorizare specifice pentru producerea mică şi descentralizată şi/sau producerea distribuită, care iau în considerare dimensiunea lor limitată şi impactul lor potenţial.

Art. 8: Procedura de ofertare pentru noile capacităţi

(1)Statele membre asigură, în interesul siguranţei alimentării, posibilitatea prevederii de noi capacităţi sau măsuri de gestionare orientată către eficienţă energetică şi satisfacerea cererii, printr-o procedură de ofertare sau orice procedură echivalentă din punctul de vedere al transparenţei şi nediscriminării, pe baza unor criterii publicate. Cu toate acestea, procedurile respective pot fi lansate numai în cazul în care, pe baza procedurii de autorizare, capacitatea de producere care se construieşte sau măsurile de gestionare orientată către eficienţă energetică şi satisfacerea cererii care urmează să fie adoptate nu sunt suficiente pentru a asigura siguranţa alimentării.

(2)Statele membre pot asigura, în interesul protecţiei mediului şi al promovării tehnologiilor de ultimă oră, posibilitatea de a achiziţiona noi capacităţi prin intermediul unor proceduri de ofertare pe baza unor criterii publicate. Aceste proceduri de ofertare se pot referi la noi capacităţi sau la măsuri de gestionare orientată către eficienţă energetică şi satisfacerea cererii. Cu toate acestea, procedura de ofertare poate fi lansată numai în cazul în care, în baza procedurii de autorizare, capacitatea de producere care se construieşte sau măsurile care urmează să fie adoptate nu sunt suficiente pentru realizarea acestor obiective.

(3)Informaţiile privind procedura de ofertare pentru capacităţile de producere şi măsurile de gestionare orientată către eficienţă energetică şi satisfacerea cererii se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cu cel puţin şase luni înainte de termenul final pentru depunerea ofertelor.

În vederea asigurării principiului transparenţei şi nediscriminării, caietul de sarcini conţine descrierea detaliată a specificaţiilor contractului şi a procedurii care trebuie urmată de către toţi ofertanţii, precum şi lista completă a criteriilor care determină selecţia ofertanţilor şi atribuirea contractului, inclusiv stimulentele, cum ar fi subvenţiile, care sunt acoperite de ofertă. Specificaţiile respective se pot referi şi la domeniile prevăzute la articolul 7 alineatul (2).

(5)Statele membre desemnează o autoritate sau un organism public sau privat independent de activităţile de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei electrice, care poate fi autoritatea de reglementare menţionată la articolul 35 alineatul (1), pentru a răspunde de organizarea, monitorizarea şi controlul procedurii de ofertare menţionate la alineatele (1)-(4) din prezentul articol. Atunci când este total independent faţă de alte activităţi care nu au legătură cu sistemul de transport din punctul de vedere al proprietăţii, operatorul de transport şi de sistem poate fi desemnat ca organismul răspunzător de organizarea, monitorizarea şi controlul procedurii de ofertare. Această autoritate sau acest organism ia toate măsurile necesare pentru a asigura confidenţialitatea informaţiilor conţinute în oferte.

CAPITOLUL IV:EXPLOATAREA SISTEMELOR DE TRANSPORT

Art. 9: Separarea sistemelor de transport şi a operatorilor de transport şi de sistem

(1)Statele membre se asigură că de la 3 martie 2012:

b)aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane nu au dreptul:

c)aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane nu sunt abilitate să numească membri în consiliul de supraveghere, în consiliul de administraţie sau în alte organisme care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic în cazul unui operator de transport şi de sistem sau în cazul unui sistem de transport şi, de asemenea, să exercite, direct sau indirect, controlul sau să exercite vreun drept asupra unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare; precum şi

(3)În sensul alineatului(1) litera b), noţiunea de "întreprindere care desfăşoară oricare dintre activităţile de producţie sau de furnizare" include noţiunea de "întreprindere care desfăşoară oricare dintre activităţile de producţie sau de furnizare" în sensul Directivei 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale (¹), iar termenii "operat r de transport şi de sistem" şi "sistem de transport" includ şi termenii "operator de transport şi de sistem" şi "sistem de transport" în sensul directivei respective.

(5)Obligaţia prevăzută la alineatul (1) litera a) se consideră îndeplinită în cazul în care două sau mai multe întreprinderi care deţin sisteme de transport au creat o asociaţie în participaţiune care exercită rolul de operator de transport şi de sistem în două sau mai multe state membre pentru sistemele de transport în cauză. Nicio altă întreprindere nu poate lua parte la asociaţia în participaţiune decât dacă a fost aprobată în temeiul articolului 13 ca operator de sistem independent sau ca operator de transport independent în sensul capitolului V.

(6)În vederea punerii în aplicare a prezentului articol, în cazul în care persoana menţionată la alineatul (1) literele b), c) şi d) este statul membru sau un alt organism public, se consideră că două organisme publice diferite care exercită controlul, pe de o parte, asupra unui operator de transport şi de sistem sau asupra unui sistem de transport şi, pe de altă parte, asupra unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare, nu sunt aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane.

(10)Înainte de a fi aprobată şi desemnată în calitate de operator de transport şi de sistem în temeiul alineatului (9) al prezentului articol, o întreprindere este certificată în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 10 alineatele (4), (5) şi (6) din prezenta directivă şi la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 714/2009, în temeiul cărora Comisia verifică dacă măsurile în vigoare garantează în mod evident o mai mare independenţă efectivă a operatorului de transport şi de sistem decât dispoziţiile capitolului V.

Art. 10: Desemnarea şi certificarea operatorilor de transport şi de sistem

(4)Autorităţile de reglementare monitorizează respectarea permanentă de către operatorii de transport şi de sistem a cerinţelor articolului 9. Aceste autorităţi deschid o procedură de certificare în scopul asigurării respectării dispoziţiilor respective:

Art. 11: Certificarea în raport cu ţările terţe

(1)Atunci când un proprietar al unui sistem de transport sau un operator de transport şi de sistem, care este controlat de o persoană sau de persoane dintr-una sau mai multe ţări terţe, solicită o certificare, autoritatea de reglementare notifică Comisia.

(3)Autoritatea de reglementare adoptă un proiect de decizie cu privire la certificarea unui operator de transport şi de sistem în termen de patru luni de la data notificării de către operatorul de transport şi de sistem. Aceasta refuză certificarea în cazul în care nu se demonstrează:

b)în faţa autorităţii de reglementare sau altei autorităţi competente desemnate de statul membru, faptul că acordarea certificării nu va pune în pericol siguranţa alimentării cu energie a statului membru şi a Comunităţii. În examinarea acestui aspect, autoritatea de reglementare sau altă autoritate competentă desemnată în acest sens ţine seama de:

(6)Comisia examinează cererea menţionată la alineatul (5) de îndată ce o primeşte. În termen de două luni de la primirea cererii, Comisia transmite avizul său autorităţii de reglementare naţionale, sau, în cazul în care cererea a fost înaintată de autoritatea competentă desemnată, către aceasta.

(7)Atunci când evaluează dacă controlul de către o persoană sau de către persoane dintr-una sau mai multe ţări terţe pune în pericol siguranţa alimentării cu energie a Comunităţii, Comisia ţine seama de:

(8)În termen de două luni de la încheierea termenului menţionat la alineatul (6), autoritatea de reglementare naţională adoptă decizia finală cu privire la certificare. În adoptarea deciziei finale, autoritatea de reglementare naţională ţine seama în cel mai înalt grad de avizul Comisiei. În orice caz, statele membre au dreptul de a refuza certificarea atunci când acordarea acesteia pune în pericol siguranţa alimentării cu energie a statului membru respectiv sau siguranţa alimentării cu energie a unui alt stat membru. În cazul în care statul membru a desemnat o altă autoritate competentă pentru a analiza alineatul (3) litera b), acesta poate solicita autorităţii de reglementare naţionale să adopte decizia finală în conformitate cu evaluarea autorităţii competente respective. Decizia finală a autorităţii de reglementare naţionale şi avizul Comisiei se publică împreună. În cazul în care decizia finală diferă de avizul Comisiei, statul membru în cauză furnizează şi publică, împreună cu decizia respectivă, motivele respectivei decizii.

Art. 12: Atribuţiile operatorilor de transport şi de sistem

d)să gestioneze fluxurile de energie electrică din sistem, ţinând seama de schimburile cu alte sisteme interconectate. În acest scop, operatorul de transport şi de sistem răspunde de asigurarea unui sistem de energie electrică sigur, fiabil şi eficient şi, în acest context, de asigurarea disponibilităţii tuturor serviciilor de sistem, inclusiv acelea oferite ca răspuns la cerere, în măsura în care această disponibilitate nu depinde de niciun alt sistem de transport cu care este interconectat sistemul său;

h)să colecteze venituri rezultate din gestionarea congestiilor, precum şi plăţi efectuate în temeiul mecanismului de compensare între operatorii de transport şi de sistem în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 714/2009, acordând şi gestionând accesul terţilor şi oferind explicaţii motivate, atunci când refuză un astfel de acces, sub supravegherea autorităţilor de reglementare naţionale. Atunci când îşi îndeplinesc sarcinile în conformitate cu prezentul articol, operatorii de transport şi de sistem facilitează, cu precădere, integrarea pieţei.

Art. 13: Operatorii de sistem independenţi

(2)Statul membru poate aproba şi desemna un operator de sistem independent numai în cazul în care:

(4)Fiecare operator de sistem independent răspunde de acordarea şi gestionarea accesului terţilor, inclusiv de colectarea tarifelor de acces la reţea, a veniturilor rezultate din gestionarea congestiilor şi a plăţilor efectuate în temeiul mecanismului de compensare între operatorii de sisteme de transport şi de sistem în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 714/2009, precum şi de exploatarea, întreţinerea şi dezvoltarea sistemului de transport şi de garantarea capacităţii pe termen lung a acestuia de a satisface cererile rezonabile prin planificarea investiţiilor. În ceea ce priveşte dezvoltarea sistemului de transport, operatorul de sistem independent este responsabil de planificarea (inclusiv de procedura de autorizare), construirea şi darea în exploatare a noii infrastructuri. În acest scop, operatorul de sistem independent acţionează ca un operator de transport şi de sistem în conformitate cu prezentul capitol. Proprietarii de sisteme de transport nu pot fi responsabili de acordarea şi gestionarea accesului terţilor şi nici de planificarea investiţiilor.

(5)În cazul desemnării unui operator de sistem independent, proprietarul sistemului de transport:

b)finanţează investiţiile decise de către operatorul de sistem independent şi aprobate de către autoritatea de reglementare sau îşi dă acordul ca acestea să fie finanţate de către orice parte interesată, inclusiv de către operatorul de sistem independent. Măsurile relevante cu privire la finanţare fac obiectul aprobării de către autoritatea de reglementare. Înainte de a aproba astfel de măsuri, autoritatea de reglementare se consultă atât cu proprietarul activelor, cât şi cu celelalte părţi interesate;

Art. 14: Separarea proprietarilor de sisteme de transport

(2)Pentru a asigura independenţa proprietarilor de sisteme de transport menţionaţi la alineatul (1), se aplică următoarele criterii minime:

c)proprietarul sistemului de transport stabileşte un program de conformitate, care conţine măsurile luate pentru a garanta excluderea practicilor discriminatorii, şi asigură monitorizarea adecvată a respectării acestui program. Programul de conformitate stabileşte obligaţiile specifice impuse angajaţilor pentru realizarea obiectivelor respective. Persoana sau organismul care răspunde de monitorizarea programului de conformitate prezintă autorităţii de reglementare un raport anual cu privire la măsurile luate. Acest raport anual trebuie publicat.

Art. 15: Dispecerizare şi echilibrare

(2)Dispecerizarea instalaţiilor de producere şi utilizarea interconexiunilor se stabilesc în baza unor criterii care sunt aprobate de către autorităţile de reglementare naţionale competente şi care trebuie să fie obiective, publicate şi aplicate într-un mod nediscri-minatoriu, în vederea asigurării funcţionării corespunzătoare a pieţei interne a energiei electrice. Criteriile ţin seama de ordinea de prioritate economică a energiei electrice provenite de la instalaţiile de producere disponibile sau din transferurile prin interconexiuni, precum şi de constrângerile de ordin tehnic ale sistemului.

(7)Regulile adoptate de operatorii de transport şi de sistem pentru echilibrarea sistemului de energie electrică sunt obiective, transparente şi nediscriminatorii, inclusiv regulile de încadrare tarifară a utilizatorilor reţelei în cazul inducerii de dezechilibre în reţea. Condiţiile, inclusiv regulile şi tarifele aplicabile prestării acestor servicii de către operatorii de transport şi de sistem se stabilesc în mod nediscriminatoriu şi ţinând seama de costuri, în conformitate cu o metodologie compatibilă cu articolul 3 7 alineatul (6), şi trebuie publicate.

Art. 16: Obligaţia de confidenţialitate impusă proprietarilor de sisteme de transport şi operatorilor de transport şi de sistem

(1)Fără a aduce atingere articolului 30 sau oricărei alte obligaţii legale în materie de dezvăluire a informaţiilor, fiecare operator de transport şi de sistem şi fiecare proprietar de sistem de transport păstrează confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial pe care le-au obţinut în cursul desfăşurării activităţilor lor şi împiedică dezvăluirea discriminatorie de informaţii referitoare la propriile activităţi şi care ar putea induce avantaje economice. În special, nu divulgă nicio informaţie sensibilă din punct de vedere comercial către celelalte părţi ale întreprinderii decât în cazul în care acest lucru se impune în vederea încheierii unei tranzacţii comerciale. În scopul garantării respectării depline a normelor privind separarea juridică a informaţiilor, statele membre se asigură, de asemenea, că proprietarul sistemului de transport şi partea rămasă din întreprindere nu utilizează servicii comune, de exemplu nu utilizează servicii juridice comune, cu excepţia serviciilor pur administrative sau a celor informatice.

CAPITOLUL V:OPERATORUL DE TRANSPORT INDEPENDENT

Art. 17: Active, echipamente, personal şi identitate

(1)Operatorii de transport şi de sistem sunt dotaţi cu toate resursele umane, tehnice, fizice şi financiare necesare îndeplinirii obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive şi desfăşurării activităţii de transport al energiei electrice, în special:

c)este interzisă închirierea de personal şi prestarea de servicii de către şi către orice parte a întreprinderii integrate vertical. Cu toate acestea, un operator de transport şi de sistem poate furniza servicii întreprinderii integrate vertical, atâta timp cât:

(2)Activitatea de transport a energiei electrice include cel puţin următoarele activităţi, pe lângă cele enumerate la articolul 12:

Art. 18: Independenţa operatorului de transport şi de sistem

(4)Structura generală de conducere şi statutul operatorului de transport şi de sistem asigură independenţa efectivă a operatorului de transport şi de sistem, în conformitate cu prezentul capitol. Întreprinderea integrată vertical nu determină, în mod direct sau indirect, comportamentul concurenţial al operatorului de sistem de transport în materie de activităţi cotidiene ale acestuia şi de gestionare a reţelei sau cu privire la activităţile necesare pentru elaborarea planului de dezvoltare a reţelei pe zece ani, întocmit în temeiul articolului 22.

Art. 19: Independenţa personalului şi a conducerii operatorului de transport şi de sistem

(2)Autorităţii de reglementare i se notifică identitatea şi condiţiile privind termenul, durata şi încheierea mandatului persoanelor desemnate de organismul de supraveghere în vederea numirii sau prelungirii mandatului, în calitate de persoane cu funcţii executive şi/sau membri ai organelor administrative ale operatorului de transport şi de sistem, precum şi motivele oricărei decizii propuse de încetare a mandatului în cauză. Respectivele condiţii şi decizii menţionate la alineatul (1) dobândesc caracter obligatoriu numai dacă autoritatea de reglementare nu a ridicat obiecţii în termen de trei săptămâni de la notificare.

(3)Nicio poziţie sau responsabilitate profesională, interes sau relaţie de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu întreprinderea integrată vertical, cu vreo parte a acesteia sau cu acţionarii care deţin controlul asupra acesteia, cu excepţia operatorului de transport şi de sistem nu trebuie să fie deţinută pe o perioadă de trei ani înainte de numirea persoanelor cu funcţii de conducere şi/sau a membrilor organelor administrative ale operatorului de sisteme de transport şi de sistem cărora li se aplică prezentul alineat.

(5)Persoanele cu funcţii de conducere şi/sau membrii organelor administrative, precum şi angajaţii operatorului de transport şi de sistem nu deţin niciun interes şi nu primesc niciun beneficiu financiar, de ordin direct sau indirect, de la vreo parte a întreprinderii integrate vertical cu excepţia operatorului de transport şi de sistem. Remuneraţia acestora nu depinde de activităţile sau rezultatele întreprinderii integrate vertical, cu excepţia operatorului de transport şi de sistem.

(7)După încetarea mandatului deţinut în cadrul operatorului de transport şi de sistem, persoanele cu funcţie de conducere şi/sau membrii organelor administrative ale acestuia nu au dreptul să deţină, timp de patru ani, nicio poziţie sau responsabilitate profesională, interes sau relaţie de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu orice parte a întreprinderii integrate vertical, cu excepţia operatorului de transport şi de sistem, sau cu acţionarii majoritari ai întreprinderii integrate vertical.

(8)Alineatul (3) se aplică majorităţii persoanelor cu funcţii de conducere şi/sau membrilor organelor administrative ale operatorului de transport şi de sistem.

Art. 20: Organismul de supraveghere

(1)Operatorul de transport şi de sistem deţine un organism de supraveghere responsabil cu luarea deciziilor susceptibile de a avea un impact major asupra valorii activelor acţionarilor din cadrul operatorului de transport şi de sistem, în special a deciziilor privind aprobarea planurilor financiare anuale şi pe termen lung, a nivelului de îndatorare a operatorului de transport şi de sistem şi a dividendelor distribuite acţionarilor. Deciziile care fac parte din competenţa organismului de supraveghere le exclud pe cele care sunt legate de activităţile curente ale operatorului de transport şi de sistem şi de gestionarea reţelei, şi de activităţile necesare pentru elaborarea planului de dezvoltare a reţelei pe zece ani, întocmit în temeiul articolului 22.

Art. 21: Programul de conformitate şi agentul de conformitate

(1)Statele membre asigură faptul că operatorii de transport şi de sistem stabilesc şi pun în aplicare un program de conformitate care defineşte măsurile adoptate în vederea excluderii posibilităţilor de comportament discriminatoriu, şi asigură monitorizarea adecvată a respectării acestui program. Programul de conformitate stabileşte obligaţiile specifice impuse angajaţilor pentru realizarea obiectivelor respective. Programul este supus aprobării autorităţii de reglementare. Fără a aduce atingere competenţelor autorităţii de reglementare naţionale, respectarea programului este monitorizată independent de către agentul de conformitate.

(3)Agentul de conformitate are următoarele atribuţii:

(5)În cazul în care întreprinderea integrată vertical, în cadrul adunării generale sau prin votul membrilor organismului de supraveghere pe care i-a numit, a împiedicat adoptarea unei decizii în scopul de a împiedica sau a întârzia investiţiile, decizie care, în conformitate cu planul de dezvoltare a reţelei prevăzut pentru zece ani, trebuia executată în următorii trei ani, agentul de conformitate raportează acest lucru autorităţii de reglementare, care acţionează în conformitate cu articolul 22.

(6)Condiţiile care reglementează mandatul sau condiţiile de muncă ale agentului de conformitate, inclusiv durata mandatului acestuia, sunt supuse aprobării autorităţii de reglementare. Condiţiile respective asigură independenţa agentului de conformitate, inclusiv prin punerea la dispoziţie a resurselor necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale. Pe durata mandatului său, agentul de conformitate nu poate deţine o altă funcţie, nu poate avea o altă responsabilitate profesională sau un interes, direct sau indirect, cu nicio parte a întreprinderii integrate vertical sau cu acţionarii majoritari ai acesteia.

(8)Agentul de conformitate poate participa la reuniuni ale organelor de conducere sau administrative ale operatorului de transport şi de sistem, şi la cele ale organismului de supraveghere şi ale adunării generale. Agentul de conformitate participă la toate reuniunile care privesc următoarele chestiuni:

Art. 22: Dezvoltarea reţelei şi competenţele de decizie asupra investiţiilor

(5)Autoritatea de reglementare evaluează dacă planul de dezvoltare a reţelei prevăzut pentru zece ani abordează toate necesităţile de investiţii identificate pe parcursul procesului de consultare, şi dacă este conform cu planul neobligatoriu la nivel comunitar de dezvoltare a reţelei pe zece ani (denumit în continuare "planul la nivel comunitar de dezvoltare a reţelei"), menţionat la articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009. În cazul în care există îndoieli cu privire la conformitatea cu planul la nivel comunitar de dezvoltare a reţelei, autoritatea de reglementare consultă agenţia. Autoritatea de reglementare poate solicita operatorului de transport şi de sistem să îşi modifice planul de dezvoltare a reţelei pe zece ani.

(7)În situaţiile în care operatorul de transport şi de sistem, din raţiuni diferite de raţiunile imperioase, asupra cărora nu deţine niciun control, nu execută o investiţie, care, în conformitate cu planul de dezvoltare a reţelei prevăzut pentru zece ani, trebuia executată în următorii trei ani, statele membre se asigură că autoritatea de reglementare are obligaţia să adopte cel puţin una dintre următoarele măsuri pentru a garanta executarea investiţiei în cauză dacă investiţia este încă relevantă pe baza celui mai recent plan de dezvoltare a reţelei pe zece ani:

c)să oblige operatorul de transport şi de sistem să accepte o majorare de capital pentru a finanţa investiţiile necesare şi a permite unor investitori independenţi să participe la capital.

Art. 23: Competenţele decizionale privind conectarea a noi centrale electrice la sistemul de transport

CAPITOLUL VI:EXPLOATAREA SISTEMELOR DE DISTRIBUŢIE

Art. 25: Atribuţiile operatorilor de distribuţie

(6)În cazul în care un operator de distribuţie răspunde de echilibrarea sistemului de distribuţie a energiei electrice, regulile pe care le adoptă în acest scop sunt obiective, transparente şi nediscriminatorii, inclusiv regulile de încadrare tarifară a utilizatorilor reţelei pentru dezechilibre în reţea. Condiţiile, inclusiv normele şi preţurile, aplicabile prestării de servicii de către operatorii de distribuţie, se stabilesc în conformitate cu articolul 37 alineatul (6), în mod nediscriminatoriu şi avându-se în vedere costurile şi trebuie publicate.

Art. 26: Separarea operatorilor de distribuţie

(2)Pe lângă cerinţele prevăzute la alineatul (1), în cazul în care operatorul de distribuţie face parte dintr-o întreprindere integrată vertical, acesta este independent, în ceea ce priveşte organizarea şi procesul decizional, de celelalte activităţi care nu au legătură cu distribuţia. Pentru a asigura această independenţă, se aplică următoarele criterii minime:

c)operatorul de distribuţie trebuie să aibă competenţe efective de luare a deciziilor, independent de întreprinderea integrată din domeniul energiei electrice, în ceea ce priveşte elementele de active necesare pentru exploatarea, întreţinerea sau dezvoltarea reţelei. Pentru a îndeplini aceste atribuţii, operatorul de distribuţie are la dispoziţie resursele necesare, inclusiv resursele umane, tehnice, fizice şi financiare. Aceasta nu ar trebui să împiedice existenţa unor mecanisme de coordonare adecvate care să se asigure că sunt protejate drepturile societăţii-mamă de supraveghere economică şi cele de supraveghere a gestionării, în ceea ce priveşte rentabilitatea activelor unei filiale, reglementate indirect în conformitate cu articolul 37 alineatul (6). În special, această prevedere permite societăţii-mamă să aprobe planul financiar anual sau orice instrument echivalent al operatorului de distribuţie şi să stabilească limitele generale ale nivelului de îndatorare a filialei sale. În schimb, această prevedere nu permite societăţii-mamă să dea instrucţiuni cu privire la exploatarea zilnică, nici cu privire la deciziile individuale referitoare la construirea sau modernizarea liniilor electrice de distribuţie, care nu depăşesc condiţiile stabilite în planul financiar aprobat sau în oricare alt instrument echivalent; precum şi

d)operatorul de distribuţie trebuie să stabilească un program de conformitate, care conţine măsurile luate pentru a garanta excluderea practicilor discriminatorii, şi asigură monitorizarea adecvată a respectării acestui program. Programul de conformitate prevede obligaţiile specifice impuse angajaţilor pentru realizarea acestui obiectiv. Persoana sau organismul care răspunde de monitorizarea programului de conformitate, agentul de conformitate al operatorului de distribuţie, prezintă autorităţii de reglementare menţionate la articolul 35 alineatul (1) un raport anual cu privire la măsurile adoptate şi acest raport se publică. Agentul de conformitate al operatorului de distribuţie este complet independent şi are acces la toate informaţiile operatorului de distribuţie sau ale oricărei întreprinderi afiliate, care sunt necesare în vederea îndeplinirii atribuţiei sale.

(3)În cazul în care operatorul de distribuţie face parte dintr-o întreprindere integrată vertical, statele membre se asigură că activităţile respectivului operator sunt monitorizate de autorităţile de reglementare sau alte organe competente, astfel încât acesta să nu poată profita de pe urma integrării sale vertical pentru a denatura concurenţa. În special, operatorii de distribuţie integraţi vertical nu trebuie, în activităţile lor de comunicare şi de publicitate, să creeze confuzie cu privire la identitatea separată a sucursalei furnizoare din cadrul întreprinderii integrate vertical.

Art. 27: Obligaţia de confidenţialitate a operatorilor de distribuţie

Art. 28: Sisteme de distribuţie închise

(1)Statele membre pot decide ca autorităţile de reglementare naţionale sau alte autorităţi competente să clasifice drept sistem de distribuţie închis un sistem care distribuie energie electrică într-o zonă industrială, comercială sau de servicii comune, limitată din punct de vedere geografic şi care, fără a aduce atingere alineatului (4), nu alimentează clienţii casnici, dacă:

(2)Statele membre pot dispune ca autorităţile de reglementare naţionale să acorde o derogare operatorului unui sistem de distribuţie închis privind:

CAPITOLUL VII:SEPARAREA CONTABILĂ ŞI TRANSPARENŢA EVIDENŢELOR CONTABILE

Art. 30: Dreptul de acces la evidenţele contabile

Art. 31: Separarea contabilă

(2)Întreprinderile din domeniul energiei electrice, indiferent de regimul proprietăţii care le este aplicabil sau de forma juridică, întocmesc, supun spre auditare şi publică evidenţele lor contabile anuale, conform normelor de drept naţional privind conturile anuale ale societăţilor cu răspundere limitată, adoptate în conformitate cu cea de-a patra Directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978, în temeiul articolului 44 alineatul (2) litera g) (*) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăţi comerciale (¹)

(3)În evidenţele lor contabile, întreprinderile de energie electrică au conturi separate pentru fiecare dintre activităţile de transport şi de distribuţie, astfel cum li s-ar cere să facă dacă activităţile respective ar fi desfăşurate de întreprinderi separate, în vederea evitării discriminărilor, a subvenţiilor încrucişate şi a denaturării concurenţei. De asemenea, întreprinderile ţin evidenţe contabile, care pot fi consolidate, pentru alte activităţi din sectorul energiei electrice care nu au legătură cu transportul sau cu distribuţia. Până la 1 iulie 2007, întreprinderile ţin conturi separate pentru activităţile de furnizare către clienţii eligibili şi pentru activităţile de furnizare către clienţii neeligibili. Veniturile din proprietatea asupra sistemului de transport sau de distribuţie se menţionează în evidenţele contabile. După caz, întreprinderile au conturi consolidate pentru alte activităţi din afara domeniului energiei electrice. Conturile interne cuprind un bilanţ şi un cont de profit şi de pierderi pentru fiecare activitate în parte.

CAPITOLUL VIII:ORGANIZAREA ACCESULUI LA SISTEM

Art. 32: Accesul terţilor

(1)Statele membre asigură punerea în aplicare, pentru toţi clienţii eligibili, a unui sistem de acces al terţelor părţi la sistemele de transport şi de distribuţie. Acest sistem de acces, bazat pe tarife publicate, este pus în aplicare în mod obiectiv şi fără discriminare între utilizatorii sistemului. Statele membre garantează că aceste tarife sau metodologiile care stau la baza calculării lor sunt aprobate înainte de intrarea lor în vigoare în conformitate cu articolul 37 şi că aceste tarife şi metodologii, în cazul în care sunt aprobate doar metodologiile, sunt publicate înainte de intrarea lor în vigoare.

(2)Operatorul de transport sau de distribuţie poate refuza accesul în cazul în care nu dispune de capacităţile necesare. Refuzul trebuie motivat şi justificat în mod corespunzător, în special având în vedere articolul 3, şi bazat pe criterii obiective, justificate din punct de vedere tehnic şi economic. Autorităţile de reglementare, în cazul în care statele membre au decis astfel, sau statele membre se asigură că aceste criterii sunt aplicate în mod consecvent şi că utilizatorul sistemului căruia i-a fost refuzat accesul poate utiliza o procedură de soluţionare a litigiilor. Autorităţile de reglementare garantează, de asemenea, dacă este cazul şi dacă accesul este refuzat, că operatorul de transport şi de sistem sau de distribuţie oferă informaţii pertinente privind măsurile care ar fi necesare pentru consolidarea reţelei. Părţii care solicită aceste informaţii i se poate impune plata unei taxe rezonabile, care să reflecte costul furnizării informaţiilor respective.

Art. 33: Deschiderea pieţelor şi reciprocitatea

(2)Pentru a evita un dezechilibru la deschiderea pieţelor de energie electrică:

Art. 34: Linii directe

CAPITOLUL IX:AUTORITĂŢILE DE REGLEMENTARE NAŢIONALE

Art. 35: Desemnarea şi independenţa autorităţilor de reglementare

(3)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, un stat membru poate numi autorităţi de reglementare pentru sistemele de dimensiuni reduse, într-o regiune separată din punct de vedere geografic al cărei consum pe anul 2008 a reprezentat mai puţin de 3 % din consumul total al statului membru din care face parte. Această derogare nu aduce atingere numirii unui reprezentant de rang înalt, în scopuri de reprezentare şi de contact la nivel comunitar în cadrul Consiliului autorităţilor de reglementare al agenţiei în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 713/2009.

(4)Statele membre garantează independenţa autorităţilor de reglementare şi se asigură că acestea îşi exercită competenţele în mod imparţial şi transparent. În acest scop, statul membru se asigură că, atunci când îşi îndeplinesc atribuţiile de reglementare care le revin în temeiul prezentei directive şi al legislaţiei în domeniu, autorităţile de reglementare:

b)se asigură că personalul lor şi persoanele cu funcţie de conducere din cadrul lor:

(5)În scopul de a proteja independenţa autorităţilor de reglementare, statele membre se asigură, în special, că:

b)membrii consiliului de administraţie al autorităţii de reglementare sau, în absenţa acestuia, persoanele cu cele mai înalte funcţii de conducere în cadrul autorităţii de reglementare sunt numite pentru un mandat fix de cinci până la şapte ani, care poate fi reînnoit o singură dată.

În ceea ce priveşte litera b) de la primul paragraf, statele membre se asigură că există un sistem de rotaţie corespunzător pentru consiliul de administraţie sau pentru persoanele cu funcţiile cele mai înalte de conducere. Membrii consiliului de administraţie sau, în absenţa acestuia, persoanele cu cele mai înalte funcţii de conducere pot fi eliberate din funcţie în cursul mandatului lor numai în cazul în care nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentul articol sau în cazul în care au comis o abatere în conformitate cu dreptul intern.

Art. 36: Obiectivele generale ale autorităţilor de reglementare

a)promovarea, în cadrul Comunităţii, în strânsă cooperare cu Agenţia pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energiei, cu autorităţile de reglementare ale altor state membre şi cu Comisia, a unei pieţe interne a energiei electrice sigure, competitive şi durabile din punct de vedere al mediului, precum şi a unei deschideri efective a pieţei în beneficiul tuturor clienţilor şi furnizorilor din Comunitate, precum şi garantarea condiţiilor adecvate pentru funcţionarea eficientă şi sigură a reţelelor de energie electrică, având în vedere obiectivele pe termen lung;

d)depunerea de eforturi pentru a realiza, în cel mai rentabil mod, dezvoltarea unor sisteme sigure, fiabile, eficiente şi nediscriminatorii, orientate către consumator, precum şi promovarea caracterului adecvat al sistemelor şi, în conformitate cu obiectivele generale de politică în domeniul energiei, promovarea eficienţei energetice şi a integrării producerii la scară redusă şi la scară largă de energie electrică din surse de energie regenerabile, precum şi a producerii distribuite, atât în reţelele de transport, cât şi în cele de distribuţie;

Art. 37: Atribuţiile şi competenţele autorităţilor de reglementare

(1)Autorităţile de reglementare au următoarele atribuţii:

j)să monitorizeze gradul şi eficienţa deschiderii pieţelor şi a concurenţei la nivelul comerţului angro şi cu amănuntul, inclusiv în ceea ce priveşte bursele de energie electrică, preţurile pentru clienţii casnici, inclusiv sistemele de plată anticipată, tarifele percepute la migrarea către un alt furnizor, tarifele de deconectare, executarea serviciilor de întreţinere şi tarifele percepute pentru acestea şi plângerile înaintate de clienţii casnici, precum şi orice denaturare sau restricţionare a concurenţei, şi să furnizeze toate informaţiile relevante şi să prezinte toate situaţiile relevante autorităţilor competente din domeniul concurenţei;

(2)Atribuţiile de monitorizare prevăzute la alineatul (1) pot fi îndeplinite de alte autorităţi decât autorităţile de reglementare, în cazul în care un stat membru prevede acest lucru. În acest caz, informaţiile obţinute ca urmare a monitorizării sunt puse la dispoziţia autorităţilor de reglementare în cel mai scurt timp posibil.

(3)Pe lângă atribuţiile care le revin în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, în cazul desemnării, în temeiul articolului 13, a unui operator de sistem independent, autorităţile de reglementare:

b)monitorizează relaţiile şi schimburile de informaţii dintre proprietarul sistemului de transport şi operatorul de sistem independent, în vederea garantării respectării de către acesta din urmă a obligaţiilor sale şi, în special, aprobă contracte şi acţionează ca autoritate de soluţionare a litigiilor între operatorul de sistem independent şi proprietarul sistemului de transport cu privire la plângerile înaintate de oricare dintre aceştia, în conformitate cu alineatul (11);

(4)Statele membre se asigură că autorităţilor de reglementare le sunt conferite competenţele care să le permită să îşi îndeplinească în mod eficient şi rapid atribuţiile prevăzute la alineatele (1), (3) şi (6). În acest scop, autorităţile de reglementare au cel puţin următoarele competenţe:

b)să desfăşoare investigaţii cu privire la funcţionarea pieţelor energiei electrice, precum şi să decidă şi să impună orice măsuri proporţionale necesare pentru promovarea unei concurenţe efective şi pentru asigurarea unei funcţionări

d)să impună sancţiuni eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare asupra întreprinderilor din domeniul energiei electrice care nu îşi respectă obligaţiile care le revin în temeiul prezentei directive sau al oricărei decizii relevante şi cu forţă juridică obligatorie a autorităţii de reglementare sau a agenţiei, sau să propună unei instanţe competente să impună astfel de sancţiuni. Aceasta include competenţa de a impune sau de a propune impunerea de sancţiuni de până la 10 % din cifra de afaceri anuală a operatorului de transport şi de sistem asupra operatorului de transport şi de sistem sau de până 10 % din cifra de afaceri anuală asupra întreprinderii integrate vertical, după caz, pentru nerespectarea obligaţiilor respective care le revin în temeiul prezentei directive; precum şi

(5)Pe lângă atribuţiile şi competenţele care le revin în temeiul alineatelor (1) şi (4) din prezentul articol, în cazul desemnării, în temeiul capitolului V, a unui operator de sistem independent, autorităţilor de reglementare le vor fi conferite cel puţin următoarele atribuţii şi competenţe:

(6)Autorităţile de reglementare răspund de stabilirea sau aprobarea, cu suficient timp înainte de intrarea lor în vigoare, cel puţin a metodologiilor folosite pentru calcularea sau stabilirea clauzelor şi condiţiilor privind:

(9)Autorităţile de reglementare monitorizează gestionarea congestiei în cadrul sistemelor naţionale de energie electrică, inclusiv interconexiunile, şi punerea în aplicare a normelor de gestionare a congestiei. În acest sens, operatorii de transport şi de sistem sau operatorii de piaţă prezintă autorităţilor de reglementare naţionale normele lor de gestionare a congestiei, inclusiv cele de atribuire a capacităţilor. Autorităţile de reglementare naţionale pot cere modificări ale acestor norme.

(10)Autorităţile de reglementare au competenţa de a solicita operatorilor de transport şi de distribuţie ca, în cazul în care este necesar, să modifice clauzele şi condiţiile, inclusiv tarifele sau metodologiile menţionate la prezentul articol, în scopul de a asigura proporţionalitatea acestora, precum şi aplicarea lor într-un mod nediscriminatoriu. În cazul unor întârzieri în ceea ce priveşte stabilirea tarifelor de transport şi distribuţie, autorităţile de reglementare sunt împuternicite să stabilească sau să aprobe tarife sau metodologii de transport şi distribuţie provizorii şi să adopte măsurile compensatorii corespunzătoare, dacă tarifele sau metodologiile finale se abat de la aceste tarife sau metodologii provizorii.

(11)Orice parte care depune o plângere împotriva unui operator de transport şi de sistem sau de distribuţie referitoare la obligaţiile care revin operatorului în temeiul prezentei directive poate înainta această plângere autorităţii de reglementare care, acţionând ca autoritate de soluţionare a litigiilor, emite o decizie în termen de două luni de la data primirii plângerii. Acest termen poate fi prelungit cu două luni în cazul în care autoritatea de reglementare are nevoie de informaţii suplimentare. Acest termen extins poate fi prelungit în continuare cu acordul reclamantului. Decizia autorităţii de reglementare produce efecte obligatorii până la o eventuală hotărâre contrarie pronunţată în urma unei căi de atac.

(12)Orice parte care se consideră lezată şi care are dreptul de a contesta o decizie privind metodologiile luată în temeiul prezentului articol sau, în cazul în care autorităţile de reglementare au obligaţia de a se consulta, o decizie privind metodologiile sau tarifele propuse, poate să depună o contestaţie în vederea revizuirii respectivei decizii sau propuneri de decizie, în termen de maximum două luni de la publicarea acesteia sau într-un termen mai scurt prevăzut de statele membre. Contestaţia nu are efect suspensiv.

Art. 38: Regimul de reglementare cu privire la aspectele transfrontaliere

(2)Autorităţile de reglementare cooperează cel puţin la nivel regional în scopul:

a)de a încuraja crearea de mecanisme operaţionale necesare pentru a permite o gestionare optimă a reţelei, de a promova bursele comune de energie electrică şi alocarea capacităţii de interconexiune transfrontalieră, precum şi de a permite un nivel adecvat al capacităţii de interconexiune, inclusiv prin intermediul unor noi interconectări, în interiorul regiunii şi între regiuni, permiţând astfel dezvoltarea unei concurenţe efective şi îmbunătăţirea siguranţei alimentării cu energie, fără a face discriminări între întreprinderile furnizoare din diferite state membre;

Art. 39: Conformitatea cu liniile directoare

(5)În cazul în care, fie în termen de două luni după ce a fost informată de către agenţie, în conformitate cu alineatul (3), ori de către o autoritate de reglementare, în conformitate cu alineatul (4), fie din proprie iniţiativă, în termen de trei luni de la data deciziei, Comisia consideră ca respectiva decizie a autorităţii de reglementare ridică îndoieli majore în ceea ce priveşte compatibilitatea cu liniile directoare menţionate în prezenta directivă sau în Regulamentul (CE) nr. 714/2009, Comisia poate decide examinarea mai detaliată a cazului. Într-o astfel de situaţie, Comisia invită autoritatea de reglementare şi părţile la procedură să îşi prezinte observaţiile.

Art. 40: Evidenţa datelor

(1)Statele membre solicită întreprinderilor de furnizare să păstreze la dispoziţia autorităţilor naţionale inclusiv a autorităţilor de reglementare naţionale, a autorităţilor naţionale din domeniul concurenţei şi a Comisiei, timp de cel puţin cinci ani, în scopul îndeplinirii atribuţiilor care le revin, datele relevante cu privire la toate tranzacţiile din cadrul contractelor de furnizare de energie electrică şi al instrumentelor derivate din domeniul energiei electrice încheiate cu clienţi angro şi cu operatori de transport şi de sistem.

CAPITOLUL X:PIEŢELE CU AMĂNUNTUL

Art. 41: Pieţele cu amănuntul

CAPITOLUL XI:DISPOZIŢII FINALE

Art. 42: Măsuri de salvgardare

Art. 43: Condiţii de concurenţă echitabile

Art. 44: Derogări

(1)Statele membre care, după intrarea în vigoare a prezentei directive, pot demonstra că au probleme majore la exploatarea micilor sisteme izolate, pot solicita Comisiei derogări de la dispoziţiile relevante din capitolele IV, VI, VII şi VIII, precum şi din capitolul III, în cazul microsistemelor izolate, în ceea ce priveşte reabilitarea, modernizarea şi extinderea capacităţilor existente, derogări care le pot fi acordate de către Comisie. Înainte de a lua o decizie, Comisia informează statele membre cu privire la aceste solicitări, cu respectarea confidenţialităţii. Decizia respectivă se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)Articolul 9 nu se aplică Ciprului, Luxemburgului şi/sau Maltei. De asemenea, articolele 26, 32 şi 33 nu se aplică Maltei.

În sensul articolului 9 alineatul (1) litera b), noţiunea de "întreprindere care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare" nu se referă la clienţii finali care desfăşoară oricare dintre funcţiile de producere şi/sau furnizare a energiei electrice, fie direct, fie prin intermediul unei întreprinderi asupra căreia îşi exercită controlul, fie individual, fie în comun, cu condiţia ca, din punctul de vedere al mediei anuale, clienţii finali, inclusiv cotele lor de energie electrică produsă în întreprinderile controlate să fie consumatori neţi de energie electrică şi cu condiţia ca valoarea economică a energiei electrice pe care o vând terţilor să fie nesemnificativă ca proporţie în cadrul celorlalte activităţi comerciale pe care le desfăşoară.

Art. 45: Procedura de revizuire

În cazul în care, în raportul menţionat la articolul 47 alineatul (6), Comisia concluzionează că, având în vedere modul eficient în care s-a realizat accesul la reţea într-un stat membru, ceea ce a permis un acces efectiv, nerestricţionat şi nediscriminatoriu la reţea, anumite obligaţii impuse întreprinderilor de prezenta directivă (inclusiv cele referitoare la separarea juridică pentru operatorii sistemelor de distribuţie) nu sunt proporţionale cu obiectivul urmărit, statul membru respectiv poate transmite Comisiei o cerere de derogare de la obligaţia respectivă.

În termen de trei luni de la primirea notificării, Comisia adoptă o poziţie cu privire la cererea statului membru respectiv şi, după caz, transmite propuneri Parlamentului European şi Consiliului de modificare a dispoziţiilor corespunzătoare din textul prezentei directive. În cadrul propunerilor de modificare a prezentei directive, Comisia poate propune scutirea statului membru în cauză de la îndeplinirea anumitor obligaţii specifice, cu condiţia ca acesta să pună în aplicare, după caz, măsuri la fel de eficace.

Art. 47: Raportarea

(1)Comisia monitorizează şi examinează punerea în aplicare a prezentei directive şi prezintă Parlamentului European şi Consiliului, un raport general privind progresele înregistrate, pentru prima dată la 4 august 2004 şi, ulterior, anual. Raportul privind progresele cuprinde cel puţin următoarele aspecte:

h)modul în care statele membre au pus în practică cerinţele privind indicarea surselor de energie prevăzute la articolul 3 alineatul (9) şi modul în care au ţinut seama de eventualele recomandări ale Comisiei în acest sens.

După caz, raportul privind progresele poate include recomandări, în special cu privire la domeniul şi normele de aplicare ale dispoziţiilor privind etichetarea, inclusiv, de exemplu, modul în care se face trimitere la sursele de referinţă existente şi la conţinutul acestor surse şi modul în care informaţiile privind impactul asupra mediului, cel puţin în chestiunea emisiilor de CO₂ şi a deşeurilor radioactive rezultate din producerea de energie electrică din diverse surse de energie, pot fi puse la dispoziţie în mod transparent, uşor accesibil şi comparabil pe întreg teritoriul Comunităţii; modul în care ar putea fi concentrate măsurile luate de statele membre pentru a controla exactitatea informaţiilor oferite de furnizori; şi măsurile de contracarare a efectelor negative ale poziţiei dominante pe piaţă şi ale concentrării pe piaţă.

(2)La fiecare doi ani, raportul privind progresele prevăzut la alineatul (1) conţine, de asemenea, o analiză a diferitelor măsuri luate de statele membre pentru a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu public, precum şi o analiză a eficacităţii acestor măsuri şi, în special, a efectelor lor asupra concurenţei pe piaţa energiei electrice. După caz, raportul poate cuprinde recomandări referitoare la măsurile care trebuie luate la nivel naţional în scopul atingerii unor standarde înalte de serviciu public sau la măsurile menite să împiedice blocarea pieţei.

(6)Comisia transmite Parlamentului European şi Consiliului, până la 1 ianuarie 2006, un raport detaliat cu privire la progresele înregistrate în crearea pieţei interne a energiei electrice. Raportul examinează în special:

Art. 49: Transpunerea

(1)Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 3 martie 2011. Statele membre informează de îndată Comisia în această privinţă.

ANEXA I:MĂSURI DE PROTECŢIE A CONSUMATORILOR

1.Fără a aduce atingere normelor comunitare privind protecţia consumatorilor, în special Directivei 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor cu privire la contractele la distanţă (¹) şi Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (²), măsurile prevăzute la articolul 3 au scopul de a garanta clienţilor

a)dreptul de a încheia cu furnizorul de energie electrică un contract care să specifice:

b)dreptul de a li se notifica în mod corespunzător orice intenţie de modificare a condiţiilor contractuale şi de a fi informaţi, în momentul notificării, cu privire la dreptul de a rezilia contractul. Prestatorii de servicii notifică abonaţilor orice majorare a tarifelor, în mod direct şi în timp util, nu mai târziu de sfârşitul primei perioade normale de facturare care urmează intrării în vigoare a majorării, într-un mod transparent şi uşor de înţeles. Statele membre garantează clienţilor dreptul de denunţa orice contract în cazul în care nu acceptă noile condiţii notificate de către furnizorul de energie electrică;

d)o gamă largă de modalităţi de plată, care nu discriminează în mod nejustificat între clienţi. Sistemele de plată anticipată sunt echitabile şi reflectă în mod adecvat consumul probabil. Orice diferenţă în ceea ce priveşte clauzele şi condiţiile reflectă costurile pentru furnizor ale diferitelor sisteme de plată. Condiţiile generale sunt echitabile şi transparente. Acestea sunt prezentate într-un limbaj clar şi uşor de înţeles şi nu includ bariere necontractuale în calea exercitării drepturilor clienţilor, ca de exemplu documentaţia contractuală excesivă. Clienţii sunt protejaţi împotriva metodelor de vânzare incorecte sau înşelătoare;

f)posibilitatea de a beneficia de proceduri transparente, simple şi ieftine de soluţionare a plângerilor. În special, toţi consumatorii au dreptul la un standard ridicat de furnizare a serviciilor şi gestionare a plângerilor de către furnizorul lor de energie electrică. Aceste proceduri de soluţionare extrajudiciară a litigiilor permit soluţionarea corectă şi promptă a litigiilor, preferabil în termen de trei luni, şi prevăd, în toate cazurile justificate, un sistem de rambursare şi/sau compensare. Aceste proceduri ar trebui să respecte, atunci când este posibil, principiile enunţate în Recomandarea 98/257/CE a Comisiei din 30 martie 1998 privind principiile aplicabile organismelor responsabile pentru soluţionarea extrajudiciară a diferendelor cu consumatorii (¹),

h)faptul că au la dispoziţie datele privind consumul propriu şi că pot acorda acces la datele de măsurare, prin înţelegere explicită şi în mod gratuit, oricărei întreprinderi de furnizare înregistrate. Partea responsabilă de gestionarea datelor este obligată să furnizeze aceste date întreprinderii în cauză. Statele membre stabilesc formatul de prezentare a datelor şi procedura de acces al furnizorilor şi al consumatorilor la aceste date. Nu se pot percepe costuri suplimentare în sarcina consumatorilor pentru acest serviciu.

i)informarea corespunzătoare cu privire la consumul real de energie electrică şi la costurile reale, suficient de frecventă astfel încât aceştia să aibă posibilitatea să-şi regularizeze propriul consum de energie electrică. Informaţiile respective sunt comunicate la intervale de timp corespunzătoare, ţinându-se seama de capacitatea echipamentelor de măsurare ale clientului şi de produsul energetic în cauză. Se ţine seama de raportul eficacitate-costuri al acestor măsuri. Nu se pot percepe costuri suplimentare în sarcina consumatorilor pentru acest serviciu;

2.Statele membre asigură implementarea unor sisteme de măsurare inteligente care contribuie la participarea activă a consumatorilor pe piaţa furnizării de energie electrică. Implementarea acestor sisteme de măsurare poate face obiectul evaluării din punct de vedere economic a costurilor şi beneficiilor pe termen lung pentru piaţă şi pentru consumatorii individuali sau al unei evaluări a tipului de măsurare inteligentă care este rezonabil din punct de vedere economic şi rentabil, precum şi a termenului fezabil pentru distribuţia acestora.

ANEXA II:TABEL DE CORESPONDENŢĂ

Directiva 2003/54/CE	Prezenta directivă
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2	Articolul 2
Articolul 3	Articolul 3
Articolul 4	Articolul 4
Articolul 5	Articolul 5
-	Articolul 6
Articolul 6	Articolul 7
Articolul 7	Articolul 8
Articolul 10	Articolul 9
Articolul 8	Articolul 10
-	Articolul 11
Articolul 9	Articolul 12
-	Articolul 13
-	Articolul 14
Articolul 11	Articolul 15
Articolul 12	Articolul 16
-	Articolul 17
-	Articolul 18
-	Articolul 19
-	Articolul 20
-	Articolul 21
-	Articolul 22
-	Articolul 23
Articolul 13	Articolul 24
Articolul 14	Articolul 25
Articolul 15	Articolul 26
Articolul 16	Articolul 27
Articolul 17	Articolul 29
Articolul 18	Articolul 30
Articolul 19	Articolul 31
Articolul 20	Articolul 32
Articolul 21	Articolul 33
Articolul 22	Articolul 34
Articolul 23 alineatul (1) (prima şi a doua teză)	Articolul 35
-	Articolul 36
Articolul 23 (restul articolului)	Articolul 37
-	Articolul 38
-	Articolul 39
-	Articolul 40
-	Articolul 41
Articolul 24	Articolul 42
-	Articolul 43
Articolul 25	-
Articolul 26	Articolul 44
Articolul 27	Articolul 45
-	Articolul 46
Articolul 28	Articolul 47
Articolul 29	Articolul 48
Articolul 30	Articolul 49
Articolul 31	Articolul 50
Articolul 32	Articolul 51
Anexa A	Anexa I