Art. 11. - Art. 11: Certificarea în raport cu ţările terţe - Directiva 2009/72/CE/13-iul-2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 211L

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 4 Iulie 2019
Art. 11: Certificarea în raport cu ţările terţe
(1)Atunci când un proprietar al unui sistem de transport sau un operator de transport şi de sistem, care este controlat de o persoană sau de persoane dintr-una sau mai multe ţări terţe, solicită o certificare, autoritatea de reglementare notifică Comisia.
Autoritatea de reglementare notifică, de asemenea, fără întârziere Comisia cu privire la orice circumstanţe în urma cărora o persoană sau persoane dintr-una sau mai multe ţări terţe ar dobândi controlul asupra unui sistem de transport sau asupra unui operator de transport şi de sistem.
(2)Operatorii de transport şi de sistem notifică autorităţii de reglementare orice circumstanţe în baza cărora o persoană sau persoane dintr-una sau mai multe ţări terţe ar dobândi controlul asupra sistemului de transport sau asupra operatorului de transport şi de sistem.
(3)Autoritatea de reglementare adoptă un proiect de decizie cu privire la certificarea unui operator de transport şi de sistem în termen de patru luni de la data notificării de către operatorul de transport şi de sistem. Aceasta refuză certificarea în cazul în care nu se demonstrează:
a)că entitatea în cauză îndeplineşte cerinţele de la articolul 9; precum şi
b)în faţa autorităţii de reglementare sau altei autorităţi competente desemnate de statul membru, faptul că acordarea certificării nu va pune în pericol siguranţa alimentării cu energie a statului membru şi a Comunităţii. În examinarea acestui aspect, autoritatea de reglementare sau altă autoritate competentă desemnată în acest sens ţine seama de:
(i)drepturile şi obligaţiile Comunităţii faţă de ţara terţă respectivă în temeiul dreptului internaţional, inclusiv al oricărui acord încheiat cu una sau mai multe ţări terţe la care Comunitatea este parte şi în care sunt abordate aspecte legate de siguranţa alimentării cu energie;
(ii)drepturile şi obligaţiile statului membru faţă de ţara terţă respectivă în temeiul acordurilor încheiate cu ţara terţă respectivă, în măsura în care acestea respectă dreptul comunitar; precum şi
(iii)alte elemente specifice ale cazului şi de ţara terţă implicată.
(4)Autoritatea de reglementare notifică fără întârziere Comisiei decizia luată, împreună cu toate informaţiile relevante referitoare la aceasta.
(5)Statele membre se asigură că autoritatea de reglementare şi/sau autoritatea competentă desemnată menţionată la alineatul (3) litera b), înainte ca autoritatea de reglementare să adopte o decizie cu privire la certificare, solicită un aviz Comisiei cu privire la faptul că:
a)entitatea respectivă respectă cerinţele articolului 9; precum şi
b)acordarea certificării nu va pune în pericol siguranţa alimentării cu energie a Comunităţii.
(6)Comisia examinează cererea menţionată la alineatul (5) de îndată ce o primeşte. În termen de două luni de la primirea cererii, Comisia transmite avizul său autorităţii de reglementare naţionale, sau, în cazul în care cererea a fost înaintată de autoritatea competentă desemnată, către aceasta.
În pregătirea avizului, Comisia poate solicita opiniile agenţiei, ale statului membru în cauză şi ale părţilor interesate. În cazul în care există o astfel de solicitare din partea Comisiei, termenul de două luni se prelungeşte cu două luni.
În cazul în care Comisia nu emite un aviz în termenul menţionat în primul şi al doilea paragraf, se consideră că Comisia nu a ridicat obiecţii cu privire la decizia autorităţii de reglementare.
(7)Atunci când evaluează dacă controlul de către o persoană sau de către persoane dintr-una sau mai multe ţări terţe pune în pericol siguranţa alimentării cu energie a Comunităţii, Comisia ţine seama de:
a)elementele specifice ale cazului şi de ţara sau ţările terţe implicate, precum şi
b)drepturile şi obligaţiile dobândite de Comunitate faţă de ţara sau ţările terţe în cauză în temeiul dreptului internaţional, inclusiv în temeiul unui acord încheiat cu una sau mai multe ţări terţe la care Comunitatea este parte şi în care sunt abordate aspecte legate de siguranţa alimentării.
(8)În termen de două luni de la încheierea termenului menţionat la alineatul (6), autoritatea de reglementare naţională adoptă decizia finală cu privire la certificare. În adoptarea deciziei finale, autoritatea de reglementare naţională ţine seama în cel mai înalt grad de avizul Comisiei. În orice caz, statele membre au dreptul de a refuza certificarea atunci când acordarea acesteia pune în pericol siguranţa alimentării cu energie a statului membru respectiv sau siguranţa alimentării cu energie a unui alt stat membru. În cazul în care statul membru a desemnat o altă autoritate competentă pentru a analiza alineatul (3) litera b), acesta poate solicita autorităţii de reglementare naţionale să adopte decizia finală în conformitate cu evaluarea autorităţii competente respective. Decizia finală a autorităţii de reglementare naţionale şi avizul Comisiei se publică împreună. În cazul în care decizia finală diferă de avizul Comisiei, statul membru în cauză furnizează şi publică, împreună cu decizia respectivă, motivele respectivei decizii.
(9)Nicio dispoziţie a prezentului articol nu aduce atingere dreptului statelor membre de a exercita, în conformitate cu dreptul comunitar, controale naţionale legale pentru a-şi proteja interesele legitime de siguranţă publică.
(10)Comisia poate adopta linii directoare care să stabilească detaliile procedurii care trebuie urmată în vederea punerii în aplicare a prezentului articol. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 46 alineatul (2).
(11)Prezentul articol, cu excepţia alineatului (3) litera (a), se aplică, de asemenea, statelor membre care fac obiectul unei derogări în temeiul articolului 44.